26 iulie 2016

„SHALOM” PESTE UN ARC DE TIMP SECULAR: După 111 ani, Sinagoga din Câmpina a fost reinaugurată

La 111 ani distanță de prima ei inaugurare, vineri, pe 22 iulie 2016, Sinagoga Israeliților din Câmpina a fost reinaugurată, dar de data aceasta nu ca lăcaș de cult mozaic (evreii din oraș pot fi numărați pe degetele unei mâini trecute prin abric), ci ca un punct muzeistic și de cultură numai bun de introdus în circuitul turistic al localității. 


Sinagoga a fost construită în anul 1905, exclusiv prin aportul financiar al celor 100 de familii de evrei câmpineni din acele timpuri. Anul trecut, din inițiativa Federației Comunităților Evreiești din România, împreună cu Comunitatea Evreilor din Ploiești, au fost finalizate lucrările de reabilitare (exterioară și interioară) a clădirii, cu sprijinul financiar esențial acordat de Guvernul României (prin vicepremierul și ministrul Dezvoltării de atunci, Liviu Dragnea), de Secretariatul de stat pentru Culte și de Fundația Caritatea. Proiectul a fost realizat în memoria lui Alfred Berger, ultimul lider al evreilor câmpineni, care a părăsit această lume nu cu mult timp în urmă. 
La inaugurarea clădirii, în cadrul căreia s-a dezvelit o plachetă comemorativă, au participat președintele FCER, dr. Aurel Vainer, membru al Camerei Deputaților, secretarul de stat pentru Culte, Victor Opaschi, de asemenea, Paul Swartz - vicepreședinte al FCER, Adela Herdan - președinte al CE Ploiești, Rudi Marcovici - directorul Centrului pentru Administrarea Patrimoniului FCER, dar și alți fruntași ai FCER, organizația reprezentativă pentru cei aproximativ 7000 de evrei care mai trăiesc astăzi în România. Din partea municipalității câmpinene, au fost prezenți primarul Horia Tiseanu (coparticipant la dezvelirea plăcii comemorative, împreună cu Aurel Vainer), viceprimarul Adrian Pițigoi și consilierul personal al edilului-șef, Marian Dulă. 


Ca la orice inaugurare a unei case evreiești sau a unei sinagogi, a fost montată mezuza (în transcriere ebraică, mezuzah), în tocul ușii de la intrare. Mezuza este unul dintre cele mai recunoscute simboluri ale tradițiilor evreilor de pretutindeni, un izvor de protecție pentru orice locuință evreiască. Așa cum aveam să aflăm de la Edi Kupferberg (director al Cancelariei Rabinice din cadrul FCER), mezuza este un recipient (din orice material), în care se găsește un mic sul de pergament pe care sunt înscrie versete din Tora, mai exact, din Cartea Deuteronomului, versete care să le aducă aminte mereu credincioșilor mozaici de legile lui Dumnezeu. (Tora este Legea Sfântă a evreilor ce conține cele cinci cărți ale lui Moise: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii și Deuteronom - n.red.). Momentul a fost urmat de un serviciu religios oficiat de Iosif Adler, prim-cantor al FCER. După mai bine de un secol, în curtea sinagogii s-a auzit celebrul salut evreiesc de pace: shalom. Un impresionant arc de spiritualitate peste timp, peste un timp căruia i s-a dat răgazul săvârșirii unei juste reparații istorice, peste un timp care a avut răbdare vreme de 111 ani, astfel încât noul veac în care trăim să renască această clădire și să o îmbrace în haine noi; nu dintre cele religioase, ci dintre cele culturale și turistice.


În continuare, oficialitățile și o bună parte din cele aproape 50 de persoane participante la eveniment (în marea lor majoritate, evrei din Ploiești și București), au intrat în sinagoga care respira un aer proaspăt (deși lucrările fuseseră finalizate anul trecut). Doamnei inginer Adela Herdan, președinta Comunității Evreilor din Ploiești, i-a revenit rolul de amfitrion, iar printre oficiile sale de gazdă s-au numărat și cuvântul de bun-venit adresat tuturor, precum și prezentarea celor care aveau să vorbească audienței de pe un piedestal situat în fața ”altarului”. 


Înainte de a le da cuvântul invitaților, Adela Herdan a făcut o scurtă prezentare a istoriei Câmpinei, în special din perioada antebelică, perioadă în care comunitatea evreiască a orașului era numeroasă și avea un rol important în viața economică și culturală a urbei dintre Prahova și Doftana.  Au fost pomeniți, din economie de timp, doar farmacistul Eduard Kessler, unul dintre cei mai buni primari ai Câmpinei de acum un secol (alegerea sa denotă buna conviețuire a grupurilor etnice din oraș și spiritul de toleranță al locuitorilor orășelului cosmopolit de odinioară), dar și celebrul bijutier Rohmman. 


În perioada 1899 – 1900, Kessler a fost primul primar care a modernizat din temelii orașul, realizând primul sistem de aducțiune a apei potabile, precum și prima pavazare a centrului Câmpinei, nemaivorbind de stâlpii de iluminat montați pe artera principală. 
În 1901, a fost dat în folosință cimitirul evreiesc, pe strada Bobâlna, în imediata vecinătate a cimitirului creștin. Odată cu sinagoga, anul trecut și acest cimitir evreiesc (printre cele mai vechi din țară de acest fel) a fost reabilitat, fiind bine delimitat printr-un gard nou. 


Luând cuvântul, președintele FCER, dr. Aurel Vainer, a vorbit despre importanța evreilor câmpineni de altădată. El a subliniat, printre altele, deosebita arhitectură în lemn a sinagogii, lucru înlesnit și de faptul că zona Câmpinei era bogată în păduri și plină de meșteșugari în prelucrarea lemnului. ”Clădirea nu va fi un lăcaș de cult, pentru că nu mai sunt evrei în Câmpina, dar prin acest proiect, la care am ținut mult și pe care suntem bucuroși că l-am împlinit, vrem ca această sinagogă să reprezinte o mărturie a prezenței evreilor pe aceste meleaguri. Următorul proiect asemănător este reabilitarea sinagogii din Hârlău. Mulțumim și pe această cale Guvernului României (dlui ministru Liviu Dragnea) și bunului nostru prieten Victor Opaschi, șeful Secretariatului de stat pentru Culte, fiindcă fără  sprijinul financiar deosebit pe care ni l-au acordat nu știu dacă am fi reușit,” a conchis liderul FCER. 
Secretarul de stat de la Culte, Victor Opaschi (originar din Dorohoi, un orășel cu multă populație evreiască acum un secol), a urmat apoi la cuvânt și a subliniat și el importanța proiectului reabilitării acestei sinagogi, ca un reper al istoriei multiseculare a Câmpinei, dar și al contribuției pe care au adus-o evreii români la dezvoltarea țării noastre. Primarul Horia Tiseanu a accentuat, de asemenea, în alocuțiunea sa importanța evenimentului, exprimându-și convingerea că această clădire va putea deveni, în viitor, un centru cultural important și un punct de atracție turistică: ”M-a măcinat de multă vreme întrebarea ce este cu această clădire, toată lumea se întreba ce se va întâmpla cu ea, iar azi mă bucur că răspunsul la întrebările noastre de altădată este unul atât de fericit, de fecund și de generos.” 


Ideea transformării imobilului într-un spațiu care va găzdui evenimente artistice și culturale, ”pentru că o clădire nefolosită se degradează în timp”,  a fost prezentă și în luările de cuvânt ale reprezentanților FCER. Evenimentul inaugural s-a încheiat printr-un minirecital al trupei Concert Bucharest Klezmer Band (de muzică instrumentală), cu participarea celebrei noastre actrițe Maia Morgenstern, care ne-a dovedit încă o dată (deși nu mai era nevoie), că trăiește din plin (și din preaplinul talentului ei excepțional), nu doar orice piesă de teatru jucată, ci și orice piesă muzicală cântată. Pe mica scenă ad-hoc a cântat și fiica actriței, Cabiria, în duet cu mama sa, dar și singură, interpretând câteva piese pline de sensibilitate. 


Darurile muzicale pe care Maia Morgenstern le-a oferit auditoriului, frenezia cu care i-au răspuns cosângenii ei la exuberanțele sale artistice, toate acestea au făcut ca reinaugurarea (nereligioasă) a sinagogii din Câmpina să se transforme într-o adevărată sărbătoare a bucuriei și a vieții.
    

Evenimentul a fost impresionant nu doar prin ineditul său (o manifestare tipic evreiască mai rar se poate vedea în orășelul nostru patriarhal și conservator), ci și prin faptul că multe dintre cuvântările rostite au constituit file de istorie a Câmpinei din vechime, din urmă cu un veac, perioadă în care din spiritualitatea câmpineană făceau parte, fie și parțial, cultura, obiceiurile și tradițiile evreilor trăitori și truditori ai acestor meleaguri. 
Foto: Facebook/FCER

Editorial. LA VÎNĂTOARE DE POKEMONI

Nimic nu e mai sugestiv pentru definirea timpului de azi decît această suprapunere halucinantă de întîmplări: pe străzile marilor orașe, oameni cu creiere spălate ucid la întîmplare, doar spre a spori teroarea, ucid femei, copii, co-religionari, nu contează, cu cît victimele sunt mai multe, cu atît reclama televizată este gratuită și mai abundentă, iar timorarea politicienilor mai accentuată. În același timp, lovindu-se poate cu primii pe trecerea de pietoni, alți oameni cu creiere spălate, cu ochii în smartphonuri, vînează niște arătări virtuale, ascunse în locuri diferite ale orașului. Cu alte cuvinte, monștri virtuali sunt mai prezenți decît cei reali. De fapt îi ascund, nu ne lasă să îi vedem. 
Dar ce e real? Poate moartea în care ne scufundăm cu voluptate. Moartea fizică sau moartea spirituală. Lumînările și florile puse pe marginea trotuarului unde un dement a secerat vieți nevinovate nu înseamnă nimic pentru o societate secularizată. Ar însemna ceva dacă oamenii aceia ar crede în mîntuire, păcat, judecată morală, transcendență. Dar ei nu cred, și atunci gestul lor e doar o pioasă ipocrizie. Căci trăim în cea mai ipocrită societate care a existat în istorie, o societate care, ne spun  ultimii ei înțelepți, trăiește în cultul morții. Dacă ar iubi viața, acești oameni și-ar apăra-o. Ar lupta cu monștri reali, nu cu cei virtuali. 


Paralizată de ideologia necritică a toleranței absolute, civilizația vestică se sinucide on line. Șefii de stat au discursurile de condoleanțe gata scrise și costumele negre pe umeraș în camera de lângă biroul oficial. Totul standard. Nu ne mai ajung tricourile cu Je suis… Suntem de toate și peste tot pentru că refuzăm să fim noi înșine. Obama, Merkel, Hollande, Cameron… toată pletora de puternici ai deceniului din urmă e vinovată de această paralizie generală. Contractul social spune că una dintre misiunile fundamentale ale statului este apărarea cetățenilor săi. Ce facem însă atunci cînd statul se arată incapabil să-și exercite această funcție esențială? Nu avem voie să-i numim pe teroriști, teroriști, germanii au scos un enorm oftat de ușurare, declarînd că nu cetățenia sau etnia sunt relevante în cazul asasinului, ci faptul că ar fi fost adeptul lui Breivik. Despre religie, nicio vorbă. Aaa, stai îl cheamă David, nu cumva este creștin? Atunci se schimbă radical, e liber la supoziții și incriminări. Avea probleme psihice, era singuratic și adept al jocurilor de război pe calculator. Toate astea sunt scheme de gîndire prefabricate, menite să scoată din discuție orice implicare a Islamului.Această ipocrizie ucide mai fără speranță decît cancerul. 
Paradoxul societății politice din ultimele decenii este că alegem democratic să fim amenințați. Asasinați de orice psihopat, cu sau fără motivație ideologică. Iar cei responsabili mulțumesc organelor de ordine pentru abnegație și transmit întreaga lor compasiune  familiilor care și-au pierdut copiii. Nu vi se pare ridicol? Aflată între valul islamist care atacă simultan dinăuntru și din exterior, viclenia grobiană dar extrem de eficientă a ursului putinian, pericolul de islamizare galopantă a Turciei, dezertarea eficientă a Angliei de pe corabia în derivă a UE, și un anti-americanism stupid, Europa își anulează identitatea. Doamna Mogherini plînge, dar nu asta este fișa postului dumneaei. Nu-mi aduc aminte ca Churchill să fi plîns în timp ce Londra era devastată de bombardamente în al doilea război. Nu, el a luat măsurile necesare ca lupta să-i fie favorabilă. Acest tip de conducători lipsește dramatic Europei de azi. Nu ciocli. 
Occidentalii vînează pokemoni și sunt vînați de teroriști. E un război de care nici nu suntem conștienți. Pentru că imperativele corectitudinii politice interzic în primul rînd anumite cuvinte. Cum ar fi: dușman, terorist, criminal, islamist etc. Nu le veți găsi în presa „progresistă” de dincoace sau dincolo de ocean. Toți oamenii sunt buni și cei care o iau razna fie au fost abuzați în copilărie, fie răzbună abuzurile omului alb, creștin, democrat, colonizator care nu a făcut decît nenorociri în ultimii 2000 de ani. Cu o astfel de ideologie infuzată de marile centre de dirijare a gîndirii, e normal ca Europa să nu mai aibă, ca în poema lui Rimbaud pe care o citam în articolul trecut, „străvechile parapete” de apărare. 
Îmi amintesc de naivitatea adolescentină cu care admiram sloganul lui mai 68 parizian: e interzis să interzici! Pentru un locuitor al lagărului, în care practic totul era interzis, sigur că asta suna teribil de atrăgător atunci. După 50 de ani, asistăm însă la sechelele mortale ale acelei filosofii dusă la absurd. Neimpunînd cu niciun chip valurilor de imigranți să-și însușească valorile europene, dimpotrivă, încurajîndu-i să se ghetoizeze în numele „specificului”, al „multiculturalismului”, împiedicîndu-i, în fond, să se asimileze, spre deosebire de primele generații de turci sau de magrebieni veniți în primele decenii după război în Germania sau Franța, țările vestului au deschis calea valului de asasinate în masă. Atunci însă nu se vînau Pokemoni pe străzi și oamenii mai credeau în civilizația europeană. 
Christian CRĂCIUN

Cine se mai îngrijeşte de „cascada” din parcul de la ceas?!

În primăvara anului 2014, pe terasa nordică a pasajului pietonal din fața BCR și pe gustul tuturor trecătorilor privitori, se dădea în funcțiune o minicascadă. O lucrare menită să învioreze monotonia spațiilor verzi din zonă, îngrijite an de an de municipalitate prin osârdia lucrătorilor Serei Primăriei. O minicascadă de decor, dar și de luat în seamă, întrucât amenajarea obiectivului chiar aducea o pată de culoare locului, întărindu-i imaginea de peisaj citadin dintre blocuri care trimite la natură, mama atâtor frumuseți dătătoare de inspirație și de sănătate. 


Amenajarea acestei minicascade decorative reprezenta finalul unor lucrări începute în toamna lui 2013, de reabilitare a aleilor din jurul Parcării Centrale, continuate apoi cu modernizarea pasajului pietonal din buricul orașului. Lucrările de modernizare a acestui loc au durat mai mult decât fuseseră prevăzute, dar cel mai tranzitat pasaj pietonal al orașului, susțineau reprezentanții administrației publice locale, merita acest efort și toate sacrificiile trecătorilor, pe care însă nu-i întrebase nimeni cât de mult au albit de la nenumăratele gropi ale șantierului fără sfârșit. În final, pasajul pietonal și-a schimbat radical imaginea: vechile pavele au fost înlocuite cu dale noi din granit, în zona centrală a apărut stema municipiului, vechii stâlpi de iluminat au lăsat locul unora noi. De asemenea, au fost schimbate băncile şi a fost realizat un nou spaţiu verde, în trepte, după un proiect de arhitectură peisagistică. Spaţiile verzi existente au fost remodelate şi sub ele au fost montate sisteme de irigare automatizate care să asigure permanent necesarul de umiditate al solului. Amenajarea cascadei în miniatură a venit ca o încununare a tuturor acestor modernizări, dar nu pentru multă vreme. 


Căderea prin recirculare a apei curate în bazinul colector al cascadei s-a oprit brusc, după nici doi ani. De parcă apa cea frumos curgătoare altădată peste treptele săpate în pământul versantului ar fi fost lovită de un vrăjitor malefic cu o baghetă de rele practici ce a încremenit-o în peisaj. Desigur, în peisajul bazinului amintit, în care, până zilele trecute, apa zglobie de odinioară nu mai scălda pietrele treptelor într-o îmbrățisare răcoroasă, ci se încăpățâna să băltească și să se umple de mătasea broaștei și de toate regretele trecătorilor. În ochii copiilor sosiți aici în căutarea unui loc de joacă, minicascada devenea tot mai dizgrațioasă. 
La rugămintea unor cititori care ne-au sunat indignați la redacție, ne-am adresat administraţiei publice locale, solicitând un răspuns  la următoarele întrebări: ”De ce este în paragină fântâna arteziană din pasajul pietonal?”; ”Dacă tot nu mai funcționează fântâna (din motive pe care v-am ruga să ni le spuneți), de ce nu goliți bazinul colector de apa aceea infectă, de un verde mizerabil, plină de mătasea broaștei, un potențial focar de infecție pentru copiii care își pot bălăci mâinile în ea?” Nu am primit niciun răspuns, dar după câteva zile, lucrurile s-au mișcat, dar s-au mișcat ca la noi, încurcând alte lucruri. În sensul că, în urma unei intervenții încărcate cu tehnică ultramodernă, apa cascadei a început să curgă, dar, ca un făcut, din cauza unei recirculări deficitare, apa a dat pe dinafara bazinului colector, scurgându-se până la baza terasei pe care fusese amenajată, iar de aici, traversând pasajul și inundând zona din vecinătatea unor bănci, pe care pietonii nu au mai putut să se așeze pentru a se odihni. Adică, după ce echipa de intervenție a mântuit repornirea cascadei, lucrarea s-a dovedit a fi de mare mântuială. 
Sperăm ca lucrurile să remedieze în curând, de data aceasta cu simţ de răspundere şi poate că ar fi bine de ştiut cine din administraţia locală se mai îngrijeşte în mod curent de toate aceste spaţii verzi. Nu de alta, dar mai sunt şi alte zone cu astfel de probleme.

CIPT Câmpina – interfața turiștilor cu frumusețile acestor meleaguri

De la începutul anului, în centrul orașului, lângă sediul BCR Câmpina, funcționează Centrul de Informare și Promovare Turistică, interfața turiștilor cu frumusețile acestor meleaguri. Clădirea care găzduiește sediul CIPT Câmpina a fost rodul unui proiect cu finanțare europeană, derulat prin Programul Operațional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 “Dezvoltare durabilă și promovarea turismului”, autoritatea de management fiind Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. CIPT al municipiului are o dublă subordonare: pe de o parte, este subordonat Consiliului Local și Primăriei Câmpina, al doilea for tutelar fiind Autoritatea Națională pentru Turism. 


De la data inaugurării instituției, 24 februarie 2016, au trecut pragul Centrului un număr de aproximativ 1500 de turiști, dintre care 250 turiști străini. Carmen Găman, directorul CIPT Câmpina, ne face cunoscute obiectivele instituției care are menirea de a promova imaginea orașului în țară și în lumea largă: ”Ne propunem, printre altele, creșterea numărului de turiști în Câmpina, o mai bună popularizare a atracțiilor turistice din municipiul nostru prin crearea unei imagini pozitive privind oferta turistică a zonei, revigorarea turismului câmpinean printr-o promovare mai directă și mai penetrantă către publicul țintă. Țelul nostru suprem este promovarea orașului ca destinația unui turism activ - cultural, de odihnă, tratament și recreere, științific, de afaceri. De asemenea, avem în vedere promovarea turismului balnear, în special după deschiderea Centrului Medical SanConfind. CIPT este membru al APDT Prahova (Asociația Pentru Dezvoltarea Turismului), prin intermediul căreia participă la numeroase acțiuni: târguri de turism, conferințe pe teme turistice, implementari de proiecte etc.  Acțiunile desfășurate până în prezent au constat în organizări de întâlniri cu grupuri de elevi din școlile cîmpinene, participarea la Târgul de Turism al județului Prahova, participarea  la Conferința Organizației Mondiale a Turismului, însoțirea delegațiilor străine prezente în orașul nostru, întâlniri cu grupuri de profesori din diverse zone ale țării, rezervări și propuneri de trasee turistice pentru grupuri de elevi ai școlilor sportive din țară prezenți la competiții în zona noastră, întâlniri cu principalii agenți economici din industria hotelieră și a alimentației publice, cu reprezentanți ai marilor agenții de turism.” 

Jenica Tabacu, responsabilul Muzeului „B.P. Hasdeu”: „Am avut şansa de a primi, încă din copilărie, cele mai bune influenţe asupra spiritului meu”

Jenica Tabacu s-a născut la Câmpina în anul 1968. Unii au avut ocazia să o întâlnească la Castelul „Iulia Hasdeu”, unde îşi desfăşoară activitatea încă de la vârsta de 31 de ani, alţii o cunosc din mediul politico-administrativ în care este implicată de câţiva ani buni. Indiferent de domeniul în care activează, Jenica Tabacu aduce un plus de valoare, dat de pregătirea sa temeinică, rodul unei munci de cercetare de ani de zile în slujba dezvoltării culturii naţionale.



- Sunteţi o rafinată cunoscătoare de literatură, artă şi muzică. Cine v-a insuflat aceste pasiuni?
- Universul cărţilor m-a atras de când am învăţat să citesc. Am început, ca orice copil, cu „Poveşti nemuritoare”. Părinţii îmi dăruiau cărţi. Mai târziu, îmi dădeau bani pentru a le cumpăra. Aproape totdeauna, când ieşeam la plimbare, în oraş, intram într-o librărie. Visam să am o bibliotecă mare. În vacanţe citeam toate cărţile din lista lecturilor suplimentare. În compunerile şcolare foloseam citate din cărţile pe care le citeam. Am avut doi dascăli de limba şi literatura română, cărora le datorez mult: dl. Ion Matei şi d-na Carmen Rusu (în trecut, Gherovici). La fel de mult datorez şi d-lor Elena Pop şi Marilena Văleanu, profesoare de limba franceză. Cu siguranţă, în formarea mea, o contribuţie semnificativă au avut-o şi alţi oameni pe care i-am întâlnit de-a lungul vieţii, de care mă leagă frumoase amintiri: d-na Sanda Buiu, fostă profesoară la Conservatorul din Bucureşti, cu care am început studiul pianului, apoi Dana Florea (fostă Rădulescu), balerină la Teatrul de Operetă „Ion Dacian” din capitală. Prima se retrăsese la Câmpina şi locuia în vecinătatea noastră. A doua îşi avea reşedinţa în Bucureşti, pe strada Oteteleşanu. În casa d-nei Buiu intram aproape zilnic. Mă aştepta în fiecare dimineaţă, când eram în vacanţă, şi-mi oferea nelipsita ceşcuţă cu „café au lait” şi fursecuri pregătite în casă. Discutam despre muzică, literatură, pictură. Era mereu vizitată de prietenii din Bucureşti: muzicieni, artişti, scriitori. Toţi mă îndrăgeau. Dana Florea ne invita, pe mine şi pe părinţii mei, la premierele spectacolelor de operetă. Aveam locurile noastre bune, în sală, rezervate de Dana (prefera să ne tutuim). După spectacol, fericiţi, sărbătoream întâlnirea noastră, în apartamentul familiei Florea, unde o regăseam şi pe mama balerinei, o fostă actriţă, atunci septuagenară. Mă fascina acel mediu în care aflam o sumedenie de lucruri despre vieţile artiştilor şi întâlneam oameni speciali. Totdeauna, cu acele ocazii, Dana comanda un tort excepţional, la cel mai bun cofetar al Bucureştilor, după cum ne spunea. Aşadar, am avut şansa de a primi, încă din copilărie, graţie acestor fiinţe aparte, cele mai bune influenţe asupra spiritului meu. 
- Gazetăria nu a lipsit din experienţele d-voastră profesionale. Când aţi debutat ca jurnalist?
- În 1991. Eram studentă în primul an la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti. „Vocea” mea fusese selectată de Dana Deac pentru emisiunea „Radio în blue jeans”. Am debutat, aşadar, la Radiodifuziunea Română, cu un interviu luat în Câmpina, d-lui Marcel Popescu, despre Casa Tineretului.
- Aţi început să lucraţi de tânără, la nouăsprezece ani, chiar în locul care v-a devenit o a doua casă, Castelul „Iulia Hasdeu”, iar după câţiva ani, în care viaţa v-a purtat paşii pe alte drumuri, aţi revenit. Consideraţi că totul s-a petrecut întâmplător sau fiecare perioadă din viaţa noastră este o prefaţă bine structurată a viitorului?
- Nimic nu e întâmplător. Sunt convinsă că experienţele trăite, bune sau rele, au avut rostul lor. Iniţial, am dorit să devin profesoară de matematică. Până am ajuns la Castelul „Julia Hasdeu”, unde l-am întâlnit pe poetul Ioan Alexandru. El m-a convins să-mi schimb opţiunea, în câteva ore de discuţii pe subiecte literare. Din acel moment, vălul fiind ridicat, mi-am văzut drumul. Şi nu m-am oprit din mers, având în minte versurile lui Eminescu: „Ce e val, ca valul trece,/ Tu rămâi la toate rece!” Am plecat de la muzeu fără voia mea, dar am păstrat în suflet amintirea lui. Mă ataşasem de acel loc, deşi nu-i cunoşteam în profunzime istoria. Nimeni n-o scrisese până atunci. Experienţele ulterioare s-au aşezat în destinul meu, ca părţile unui puzzle. Efectele lor sunt vizibile azi. Amintesc doar câteva: istoria Castelului „Julia Hasdeu”, pe care am inclus-o într-o lucrare despre viaţa şi opera savantului, manuscrisele „spiritiste” hasdeene, „dezgropate” după un secol de la moartea filologului, traduse şi publicate cu note, ca şi scrisorile poetei şi toată corespondenţa dintre ea şi tatăl său, apărută recent, într-o ediţie critică.
- Referindu-ne la întâlnirile providenţiale, ce consecinţe a avut asupra d-voastră, ca scriitor, ziua în care criticul literar Mircea Coloşenco a venit la Castelul “Iulia Hasdeu”?
- Mircea Coloşenco ştia cât de importante sunt manuscrisele hasdeene, cele „spiritiste”. Le descoperise la Arhivele Statului din Bucureşti şi le copiase pe nişte foi. În ziua aceea, când ne-am întâlnit prima oară, la muzeu, le avea în geantă. La plecare, mi le-a dat şi mi-a cerut să mă gândesc dacă pot să traduc mesajele. Textele erau scrise în limba franceză. Peste două zile, îi confirmam că m-am apucat de treabă. Cu Mircea Coloşenco am scos prima carte, „B. P. Hasdeu - Protocoalele şedinţelor de spiritism”, editată de „Saeculum I.O.” în anul 2000. Dânsul a semnat prefaţa, eu traducerea. Acesta a fost începutul unei explorări a surselor hasdeene, inedite, păstrate în diverse locuri: la Muzeul Memorial „B. P. Hasdeu” de la Câmpina, la Arhivele Statului din Bucureşti şi Craiova, la Biblioteca Academiei Române. După apariţia „Protocoalelor”, am continuat, la îndemnul reputatului hasdeulog şi editor, I. Oprişan, să copiez şi să traduc toate manuscrisele conservate la instituţiile amintite. Ele au fost publicate între anii 2002 – 2008, la Editura „Vestala”, în colecţia „Arhiva Spiritistă”, ce cuprinde cinci volume. În teza de doctorat, care a văzut lumina tiparului în 2007, la comemorarea unui secol de la moartea lui Hasdeu, am prezentat numeroase elemente biografice hasdeene, descoperite în timpul cercetării acestei arhive.  
- În cadrul evenimentului „Sărbătoarea celor două Iulii” aţi lansat volumul „O corespondenţă pentru eternitate”. De ce ar trebui ca oamenii să citească acestă carte?
- Dacă vor să ştie ce scria Bogdan Petriceicu Hasdeu fiicei sale, şi invers, oamenii au acum şansa de a afla. Astfel, vor cunoaşte uluitoarele lor personalităţi. În urmă cu patru decenii, corespondenţa dintre B. P. Hasdeu şi Iulia a apărut integral (cu mici lipsuri impuse de cenzură), dar 157 de scrisori ale copilei savantului au fost publicate în limba în care fuseseră scrise de semnatară, în franceză. Eu le-am tradus şi le-am publicat separat de cele ale tatălui, în cartea „Iulia Hasdeu – Epistole către tatăl său, B. P. Hasdeu”, la Editura Vestala, în 2015. Anul acesta, la aceeaşi editură, a apărut ediţia critică a întregii corespondenţe dintre tată şi fiică. Ea poate fi citită de orice român sau cunoscător al limbii noastre, deoarece epistolele poetei apar exclusiv în limba română. 


- Faceţi în continuare o muncă intensă de cercetare hasdeeană, care necesită dedicare şi multe ore de studiu. Cine sunt cei care vă susţin şi vă stau aproape?
- Într-adevăr, munca de cercetare nu se opreşte la finalul programului de la muzeu, în timpul căruia sunt multe alte lucruri de făcut, încât rezultatele pozitive să existe. M-am bucurat, totdeauna, de înţelegere din partea familiei mele, care m-a îndemnat şi mă îndeamnă să-mi transform visele în realitate. Iar la muzeu lucrez alături de o echipă formată din oameni cu caracter mare, ataşaţi de ceea ce fac şi de locul acela special.
- În afara genialei Iulia Hasdeu şi a tatălui său, marele savant B. P. Hasdeu, ce personalitate admiraţi cel mai mult şi de ce?
- Pentru respectul faţă de cultura românească şi contribuţia la cunoaşterea valorilor acesteia, îl admir pe I. Oprişan. Lucrările personale şi cele îngrijite de d-sa, la care se adaugă altele trecute prin filtrul editorului care este I. Oprişan, îl recomandă pentru a fi ceea ce eu numesc „un mare Român”. Este imensă puterea de muncă a acestui neobosit explorator în existenţa spirituală a neamului românesc! 
- Aveţi o dragoste aparte pentru pian. De ce acest instrument şi nu altul?
- Prima profesoară de pian mi-a fost, după cum spuneam mai devreme, Sanda Buiu. Distinsa doamnă remarca faptul că pot studia ore-n şir, fără a mă plictisi. Pianul a fost cea mai interesantă descoperire pe care am făcut-o înainte de a merge la şcoală. Nu întâlneai un pian pe toate drumurile. A existat şi o predispoziţie... Tatăl meu a învăţat singur să cânte la acordeon. Şi cânta destul de bine.
- Dacă cineva ar scrie o carte despre dumneavoastră, cum aţi vrea să se  numească?
- Oh! Titlul care îmi vine în minte, acum, ar fi: „Un om pe drumul către fericire”. 
- Care este trăsătura dumneavoastră dominantă?
- Perseverenţa.
- Unde găsiţi răgaz de linişte şi relaxare atunci când vă rupeţi de agitaţia şi de problemele cotidiene?
- De câţiva ani, am descoperit Bazna. Acolo merg din când în când, cu familia. Este o veche comunitate rurală săsească. Din păcate, saşii au plecat, dar revin acum, pentru băile de acolo. Apa de la Bazna, cu o mare concentraţie de sare şi alte minerale, este benefică pentru sistemul osos, dar şi pentru relaxare. 


- Sunteţi o femeie de succes, cu o familie frumoasă şi o viaţă socială activă, mai concret, un model de urmat. Ce valori şi principii consideraţi că trebuie cultivate pentru ca un om să se autodepăşească şi totodată să păstreze un echilibru în viaţa sa?
- Stima de sine, ce presupune încredere în sine şi respect faţă de sine, dacă este crescută, te ajută să înfrunţi piedicile, să-ţi păstrezi echilibrul şi să performezi. Dacă stima de sine e scăzută, atunci poţi rata înţelegerea rostului vieţii. Cum se spune în popor, trăieşti degeaba. 
- Ce vis aveţi în prezent şi doriţi să-l transformaţi în realitate?
- Restaurarea Castelului „Julia Hasdeu” este unul din visele mele. 
- „Cunoaşterea înseamnă putere”. Am observat că rezonaţi cu aceste cuvinte ale filosofului englez Francis Bacon. 
- “Când faptul ţii, adevărul ştii”. E una din legile gravate pe tronurile de piatră de la Castelul “Julia Hasdeu”. Are aceeaşi semnificaţie. Cunoaşterea, calea spre adevăr, menţine vie puterea creatoare. 
Andreea Ştefan

O descoperire venită prea târziu

De câţiva ani buni, îşi petrece vara în oraşul nostru scriitorul Ion Ochinciuc, maestru al romanului poliţist în literatura română (maestru pentru că este autorul unei serii de romane poliţiste de mare succes, cu tiraje de aproximativ 100.000 exemplare, dramaturg, nuvelist şi memorialist). 
Ajuns la o vârstă venerabilă, Ion Ochinciuc s-a ataşat mult de Câmpina, de personalităţile oraşului şi urmăreşte cu mare interes presa şi activitatea culturală locală. „Oglinda este mai interesantă decât Adevărul. Un ziar bine scris, în care ai ce să citeşti”, spunea d-sa recent într-o discuţie cu câţiva dintre prietenii săi câmpineni. Tot atunci remarca faptul că, din toată mass media românească, ziarul Oglinda a fost singurul care a marcat aniversarea a 75 de ani de la intrarea României în ceea ce s-a numit atunci „războiul cel sfânt”, prin publicarea articolului „România intră în războiul pentru reîntregirea vechilor hotare”.
La cei 89 de ani ai săi, Ion Ochinciuc ne-a făcut dovada unei agerimi a minţii care ne-a uimit. Citind săptămâna trecută articolul dedicat profesorului Mircea Dabija, a recunoscut în fotografia ce ilustra materialul, trăsăturile fiului învăţătoarei sale din Sculeni (Basarabia), Tatiana Dabija. 


Frapat de asemănare şi de numele Dabija, pentru a fi sigur că memoria nu-i joacă feste, ne-a rugat să facem câteva cercetări despre familia profesorului câmpinean, în urma cărora s-a dovedit că intuiţia sa a fost corectă: Mircea Dabija a fost într-adevăr fiul învăţătorilor Gheorghe şi Tatiana Dabija. Prin mamă, se trăgea dintr-o familie de fruntaşi basarabeni înstăriţi, care au dat mai multe generaţii de preoţi, învăţători şi chiar profesori universitari la Iaşi şi Chişinău. La originea îndepărtată aveau o rădăcină voievodală, pentru că se trăgeau din Dabija Vodă. Ocuparea Basarabiei de către trupele bolşevice a determinat-o pe Tatiana Dabija, rămasă văduvă cu un băiat de 7 ani şi o fetiţă de 3 ani, să se refugieze în România. Probabil că această copilărie necăjită l-a marcat pe profesorul Mircea Dabija, care toată viaţa a ajutat copiii săraci, pregătindu-i gratuit pentru facultate şi pe unii chiar sprijinindu-i cu bani în timpul studiilor. 
Această descoperire a lui Ion Ochinciuc, venită prea târziu, este însoţită de regretul că nu a avut ocazia să depene amintiri comune legate de copilărie cu Mircea Dabija, consăteanul lui, reputatul profesor câmpinean recent trecut în nefiinţă. 
Scriitorul, foarte activ, ne-a adus cu ocazia acestei întâlniri, ultima sa carte, „Ispititoarele capcane”, care are o foarte frumoasă copertă, opera poetului câmpinean Florin Dochia, ce se dovedeşte a fi şi un talentat grafician. Ne bucurăm de prezenţa domniei sale în Câmpina şi îi dorim în continuare spor în rodnica activitate literară.
Alin CIUPALĂ

De la o glumă, la o poveste de dragoste

Celebra actriţă Elvira Godeanu, pe care am avut onoarea să o cunosc destul de bine, mi-a împărtăşit de-a lungul timpului multe amintiri legate de cariera ei teatrală. Una dintre ele se referea la prietenia pe care a legat-o cu una din fostele soţii ale recent dispărutului actor Radu Beligan.
Elvira Godeanu îmi povestea că împreună cu prietena sa, Dana Crivăţ, traducător şi critic literar, pe atunci soţia marelui Beligan, îşi petrecea vacanţa de vară la casa de creaţie amenajată în Castelul Pelişor, pusă la dispoziţia scriitorilor, muzicienilor, pictorilor şi actorilor, care se bucurau aici de sejururi aproape gratuite. Într-o astfel de vacanţă, cele două femei, tinere şi puse pe glume, au înscenat o farsă la adresa dramaturgului de mare succes Horia Lovinescu. Elvira Godeanu observase că acesta o privea insistent pe amica sa şi i-a sugerat acesteia să înceapă un flirt cu tânărul şi sfiosul dramaturg. Pentru a-l încuraja, au început să-i arunce ocheade şi să-i trimită bileţele şăgalnice. Totul trebuia să fie o glumă, de care în final să se amuze toţi trei, însă lucrurile au evolat altfel decât au prevăzut. De la săptămână la săptămână, bileţelele d-nei Beligan se transformau în adevărate scrisori, iar lungile plimbări prin parcul Peleşului s-au transformat într-o romantică poveste de dragoste cu final fericit. După divorţul de Radu Beligan, petrecut în 1965, Dana Crivăţ s-a recăsătorit cu Horia Lovinescu, însă a rămas prietenă cu fostul său soţ tot restul vieţii. 


Soţii Radu şi Dana Beligan au avut împreună o fiică, Anamaria, stabilită de mai bine de 20 de ani în Australia, unde a devenit o scriitoare de succes. Aceasta a  emigrat în 1982 împreună cu mama sa, care a devenit interpret și traducător pentru guvernul australian şi se ocupa totodată de îndrumarea proaspeţilor imigranţi veniţi din toate părţile lumii. O câmpineancă de-a noastră, una din surorile Popa, stabilită cu soţul la Melbourne în 1983, a avut-o ca profesoară.
În 2012, aflând despre moartea ei, Radu Beligan declara: “În urmă cu șase decenii am cunoscut cea mai frumoasă fată din lume de care m-am îndrăgostit iremediabil și care mi-a dăruit un copil minunat și cei mai frumoși ani din viața mea. N-am crezut niciodată că, dintre noi, ea va pleca prima spre Olimp și asta, în șaizeci de ani, e singura tristețe pe care mi-a pricinuit-o”.
Alin CIUPALĂ

21 iulie 2016

Noi restricţii de trafic pe Calea Doftanei

În perioada 26 iulie 2016 - 01 septembrie 2016, circulaţia rutieră pe strada Calea Doftanei (tronsonul cuprins între intersecţia cu str. B.P.Hasdeu şi intersecţia cu str. Ecaterina Teodoroiu) va fi închisă în scopul realizării lucrărilor de reabilitare conductă de aducţiune, conductă de transport şi reţele de distribuţie apă potabilă. Culoarul de trecere va fi destinat exclusiv acţiunilor de intervenţii în situaţii de urgenţă ale autorităţilor abilitate. Conducătorii auto sunt rugaţi să utilizeze traseele alternative de circulaţie, respectiv str. Bobâlna sau strada Al.I.Cuza (cu respectarea restricţiilor de circulaţie în vigoare).

19 iulie 2016

Cea mai bună absolventă din Prahova la BAC 2016 este câmpineanca Amalia Florescu

La sfârșitul săptămânii trecute, au fost afișate pe portalul Ministerului Educației rezultatele examenului de bacalaureat din acest an după soluționarea contestațiilor. Rata de promovare înregistrată de absolvenţii care au susţinut probele în prima sesiune a examenului naţional de bacalaureat 2016 a fost de 66,7 la sută (cu 0,3%  mai mare decât rata de promovare din aceeaşi sesiune a anului trecut). Astfel, au promovat 86.262 de candidaţi dintr-un total de 129.390 de candidaţi prezenţi. În funcţie de anul şcolar în care au absolvit studiile liceale, 81.490 de candidaţi promovaţi provin din promoţia 2015-2016 (74,1 la sută, rată de reuşită din cei prezenţi), iar 4.772 de candidaţi provin din promoţiile anterioare (24,6 la sută, rată de reuşită). S-au înregistrat 56 de medii de 10 (cele mai multe în Capitală - şapte medii). Rezultatele de la Bacalaureat 2016, după contestaţii, au fost publicate pe portalul bacalaureat.edu.ro. Procentul final de promovare a examenului de Bacalaureat este de 68,1 la sută, după soluţionarea contestaţiilor. Conform Ministerului Educaţiei, 88.167 de candidaţi au promovat examenul de bacalaureat în această vară.


S-au înregistrat 56 de medii de 10 (cele mai multe în Capitală - şapte medii). Una dintre aceste medii de 10 (singura din județul Prahova), a fost obținută de o câmpineancă, Amalia Florescu, absolventă a Colegiului Național ”Nicolae Grigorescu”, fapt care ne umple sufletele de mândria patriotismului local, căci municipiul nostru, prin cel mai bun liceu al său, este iar printre orașele cu absolvenți fruntași, ale căror rezultate la această sesiune a Bacalaureatului dovedesc că încă se mai face școală în zona dintre Prahova și Doftana. Amalia dorește să dea examen de admitere la Facultatea de Automatică din București. Pentru această performanţă a primit cadou, din partea unei agenţii de voiaj din oraşul nostru, un sejur de 7 zile pe litoral, valabil pentru două persoane.  
Pentru aceia care nu au reușit să ia examenul în sesiunea de vară, urmează sesiunea de toamnă (august – septembrie), care are următorul program:
18 - 22 iulie 2016 - Inscrierea candidatilor la a doua sesiune de examen
16-17 august 2016 - Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana - proba A
16-17 august 2016 - Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba materna - proba B
17-19 august 2016 - Evaluarea competentelor lingvistice intr-o limba de circulatie internationala - proba C
18 - 19 august 2016 - Evaluarea competentelor digitale - proba D
22 august 2016 - Limba si literatura romana - proba E)a) - proba scrisa
23 august 2016 - Limba si literatura materna - proba E)b) - proba scrisa
24 august 2016 - Proba obligatorie a profilului - proba E)c) - proba scrisa
26 august 2016 - Proba la alegere a profilului si specializarii - proba E)d) - proba scrisa
29 august 2016 - Afisarea rezultatelor (pana la ora 16:00) si depunerea contestatiilor (orele 16:00 - 20:00)
30-31 august 2016 - Rezolvarea contestatiilor
1 septembrie 2016 - Afisarea rezultatelor finale 

Editorial. CORABIA BEATĂ

Se dau următoarele: oameni ținuți în lanțuri de un clan de țigani (sic!) într-un sclavaj de secol XXI, cu complicitatea evidentă a autorităților locale și a consătenilor și în tăcerea încurcată a bine-cugetătorilor care apără din oficiu „drepturile minorităților”. Pacienți cu larve pe ei într-un spital de elită (spitalele românești sunt adevărate anticamere ale morții) sau cărora li se fac transfuzii cu grupe greșite. Revolte bine coordonate ale deținuților din închisorile patriei. Ghici cine le coordonează? Profesori universitari și universități care girează furtul, impostura, plagiatul. Politicieni și jurnaliști analfabeți funcțional. Ipochimeni condamnați penal care fac legi sau creează opinie publică din întunericul micilor ecrane. Incendii „întîmplătoare” în Delta Văcăreștilor. Copaci tăiați după fiecare ploaie mai zdravănă, pentru că locuitorul nu are parcare la subsolul blocului și atunci parchează pe trotuar, sub copaci. Vedetă porno ajunsă viceprimar al capitalei. Înalte fețe bisericești care binecuvântează remuneratoriu impostura grobiană. Manele la Conservator. Doar 300.000 euro strînși pentru achiziționarea Cumințeniei Pămîntului. Încercări disperate de a demonstra că normalitatea e normală, că familia trebuie compusă din bărbat și femeie. Cum să demonstrezi evidența? Caricatură de bacalaureat și penibilul de a lua în serios rezultatele. În alte părți atentate teroriste, conducători de state fără nicio viziune, brexituri, lovituri de stat, declarații belicoase. 
Nu vi se pare că trăim pe o corabie în derivă, fără echipaj, fără busolă, fără pînze, fără cîrmă și fără comandant? Celebra corabie beată a poetului romantic. De asta așteptăm cu sufletul la gură să ne ducem la fund sau să ne zdrobim de cine știe ce stîncă. Verile nu ne mai sunt de mult liniștite, oricît ar încerca spațiul media să le reducă la obsesia vacanței și a distracției cu orice preț. Societatea noastră suferă de un fel de hemofilie în formă severă, adică de imposibilitatea de a coagula orice inițiativă, orice acțiune în jurul unui interes comun. Acolo unde asemenea coagulări apar, se petrec minuni. 


Ce au în comun exemplele de mai sus – neobișnuite doar prin densitatea, prin numărul lor, de obicei lumea se mai odihnea în sezon - ? Este acel fenomen pe care politologii îl descriu astfel: statul ia ca prizonier societatea. Cristian Tudor Popescu bate toba, (și mulți îl cred, pentru că teoria lui corespunde mentalului colectiv, nevoii lui irepresibile de dictatură) cu disoluția statului,  lipsa lui de autoritate. Aparent, așa este. Numai că, la o privire mai atentă, este exact invers. Sub aparenta lui laxitate, Statul controlează totul. A lipsit Statul prin puterile sale, administrativă și polițienească, de la Berevoiești? Nu, el era foarte prezent, dar întru ilegalitate. Apropo, îmi poate spune cineva cîți dintre fericiții deținători de permise auto eliberate la Pitești mai circulă pe șoselele patriei? Și cîți dintre ofițerii de poliție părtași la mafia respectivă mai sunt șefi de post pe cine știe unde? Sau lipsește Statul din mafia medicamentelor, emigrării masive a cadrelor medicale (nimeni nu spune că asta este o crimă la adresa populației), mizeriei din spitale? Nu controlează Statul, prin ministerul de resort, degradarea galopantă a sistemului de învățămînt? Care nu se măsoară prin medaliații la olimpiade sau admișii la Universități Occidentale de prestigiu, ci prin simpla comparare a dificultății subiectelor de bacalaureat sau capacitate de acum 10-20 de ani (nu am tupeul să propun analiza și a celor ante 89). Nu intru în exemple din economie, ar trebui o discuție separată. 
Cum vedem, societatea este vulnerabilizată în punctele cheie. Eu știu analize care vorbesc despre cele de mai sus încă de acum 10-15 ani. Cu toate astea, nimic nu s-a întîmplat pentru a întoarce cursul rîului. Hemofilia națională se acutizează de la an la an. În toamnă, după cazul Colectiv, ni s-a părut că s-a atins punctul de jos. Vedem acum că, după optimismul nostru băștinaș: se poate și mai rău! Atenție, discut aici la nivel de sisteme, nu de oameni. Nu exclud prezența nici la nivelul administrativ, nici la cel al societății civile, a multor oameni care fac bine și vor să facă bine. Este incredibil, și lingviștii au aici un interesant material de analiză, cum unui cuvînt nefolosit de publicul larg pînă mai anul trecut – tehnocrat – oamenii sistemului i-au impus în acest scurt timp un puternic sens peiorativ. Pentru că actualul guvern este primul care vine în parte din afara acestui mecanism ucigător și încearcă să-l distrugă. De aici furia cu care televiziunile, politicienii, publicațiile, trolii de pe Facebook, idioții utili (Lenin dixit) atacă „tehnocrații”. Ei pot arăta – Doamne ferește! – că se poate guverna rațional și nu demagogic, cu perspectivă de lungă durată, în interesul societății și nu al oligarhiei. Din fericire pentru această oligarhie închisă perfect în sine, nu e timp. E ca și cum corabia a căpătat un echipaj profesionist, dar în continuare nu are busolă, cîrmă și comandant.
Christian CRĂCIUN

Viceprimarul Adrian Pițigoi are în vedere multe proiecte pentru municipiu

“Îmi doresc o bună colaborare între primar și viceprimar, un Consiliu Local care să nu fie ostil, o dreaptă puternică și unită, precum și punerea în aplicare a tuturor promisiunilor făcute electoratului în campania electorală”, declara, înaintea alegerilor din 5 iunie 2016, Adrian Pițigoi, liderul PMP Câmpina și noul viceprimar al municipiului. Acesta ocupă a doua demnitate publică a orașului după ce partidul pe care îl conduce a încheiat o alianță cu PNL Câmpina, condus de Horia Tiseanu, pentru formarea unei majorități în forul deliberativ al municipiului nostru. El a renunțat la Consiliul Județean, unde ocupase prima poziție pe lista de candidați, chiar înaintea Cătălinei Buzoianu, liderul  PMP Prahova și candidatul acestei formațiuni politice pentru Primăria Ploiești, la recentele alegeri locale. 


La câteva săptămâni după ce și-a preluat atribuțiile, viceprimarul câmpinean ne povestește cum a găsit Primăria din noua sa poziție: ”În primul rând, am găsit o echipă deschisă, care își dorește colaborare și implicare întru realizarea proiectelor în curs, aflate în derulare. Am preluat integral atribuțiile fostului viceprimar: urbanism, ADPP, transport public.” Pițigoi ne-a mai spus că nu a găsit nimic în neregulă, dar că este în curs de evaluare prin audit intern a situației din departamentele mai sus menționate. Până acum, singura sa constatare este referitoare la întârzierea începerii unor lucrări din cauza celor două luni de precampanie și campanie electorală. Proiectele de viitor despre care l-am întrebat sunt aceleași ca și cele din platforma – program cu care s-a prezentat în fața alegătorilor: parcarea subterană din zona pieței, finalizarea lucrărilor de canalizare începute prin programul cu finanțare UE gestionat de operatorul Hidro Prahova, un centru maternal, o creșă, un azil pentru bătrâni ș.a. ”În primul rând, îmi doresc modernizarea infrastructurii rutiere și pietonale, pentru îmbunătățirea imaginii de ansamblu a localității noastre. Doresc, de asemenea, o mai bună organizare a serviciului ADPP. Am în vedere și alte modernizări: cea a sistemului de iluminat public în cartierele periferice, modernizarea mobilierului urban din parcuri, spații de agrement și spații verzi amenajate de Primărie, reabilitarea stațiilor de autobuz existente care suferă la capitolul acesta, dar și amenajarea stațiilor de transport public delimitate doar prin niște tăblițe pe stâlpi, care nu doar că nu au acoperiș, dar nu au nimic în dotare în acest moment. Toate aceste activități pe care le-am amintit sunt în conformitate cu fișa postului. Am și câteva proiecte care exced sfera atribuțiilor mele din serviciul public, pe care intenționez să le prezint dlui primar. În conses cu edilul-șef al Câmpinei, voi susține programe care, odată materializate, vor aduce multe beneficii câmpinenilor, vizate fiind următoarele domenii: social (înființarea unei creșe cu program prelungit, a unui centru maternal pentru mamele aflate în dificultate - și nu doar ca victime ale violenței domestice, realizarea unui cămin de bătrâni), economic (PMP susține, alături de PNL, înființarea unui parc industrial în zona ”21 Decembrie”, care ar putea genra un număr important de locuri de muncă), fiscal (voi propune măsuri care să încurajeze dezvoltarea activității agenților economici din oraș, precum și atragerea de noi investitori). Educația, cultura, sănătatea, dar și protecția mediului intră și ele în preocupările mele, chiar dacă nu intră și în atribuțiile mele de viceprimar. Împreună cu dl primar vreau să alcătuim o echipă care să identifice cele mai bune soluții pentru a face viața câmpinenilor mai frumoasă”, ne-a mai declarat viceprimarul Câmpinei. 

Noul consilier personal al primarului Horia Tiseanu este col. (rez) Marian Dulă

De vineri, 15 iulie, primarul Horia Tiseanu are un nou consilier personal, pe col (rez) Marian Dulă, care a deținut funcția de consilier municipal timp de două mandate: 2008 – 2012 și 2012 – 2016. Postul s-a vacantat prin plecarea fostului consilier personal Bianca Baltac, care conduce acum alte compartimente din Primăria Câmpina (Achiziții și Integrare europeană). 


Marian Dulă a intrat în Consiliul Local la finele anului 2008, în locul Bogdanei Țiței, după ce aceasta din urmă a preferat funcția de consilier județean. În primul său mandat, Marian Dulă a condus Comisia de cultură, educație, sănătate și sport din cadrul legislativului câmpinean. ”Propunerea dlui primar de a ocupa această funcție mă onorează și constituie o nouă provocare pentru mine, mai ales că este vorba despre un post nou, în care sunt convins că mă voi descurca. Am candidat la alegeri pentru a-mi pune puterea de muncă în folosul comunității, dar și din această poziție tot pentu comunitatea câmpineană lucrez. În Consiliul Local eram membru al Comisiei de cultură. În noua funcție, mă ocup aproximativ de același domeniu, ba chiar mai mult uneori, în funcție de atribuțiile ce mi le încredințează dl primar Horia Tiseanu,” ne-a declarat proaspătul consilier personal al edilului-șef. 

Câmpina a mai pierdut un dascăl valoros: prof. Mircea Dabija

Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” a fost şi este un pilon important în viaţa socială a oraşului Câmpina. Timp de trei sferturi de veac, profesori excepţionali au scos de pe băncile acestei instituţii elevi valoroşi, care au format elita oraşului. În şirul de mari profesori care s-au remarcat la catedrele liceului câmpinean se înscrie şi Mircea Dabija.


Elev strălucit şi mai târziu dascăl eminent, domnia sa a venit în Câmpina în 1958, devenind un foarte apreciat profesor de matematică, al cărui stil de predare a reuşit să facă din această disciplină şcolară o materie pe placul elevilor săi. Aşa cum afirma o fostă elevă, profesorul îţi dădea impresia că stăpâneşti perfect materia. Îi stimula pe elevii săi să participe la olimpiade şi să colaboreze cu o foarte importantă revistă a acelor vremuri „Gazeta Matematică”. Era respectat şi iubit de elevii săi, care sub îndrumarea lui nu mai aveau nevoie de meditaţii pentru a reuşi admiterea la diverse facultăţi din Politehnică. 
Demn de remarcat este faptul că prima clasă specială de matematică din Câmpina a luat ființă la Liceul “Nicolae Grigorescu” prin strădania exclusivă a profesorului Mircea Dabija. Din cei 25 de elevi ai clasei speciale (promoția 1974 în foto) au rezultat cinci profesori de matematică (Adrian Lungu, Gabriela Tănase, Elena Andrei-Rădulescu, Cristina Mihăilescu - toţi profesori în Câmpina şi Domnica Butaru-Cotfas în Bucureşti), trei informaticieni, precum şi un economist şi 17 ingineri (cu diferite specializări: automatică, electronică, electrotehnică, mecanică, petrol, navigație). 


Din alte două clase cu profil real la care Mircea Dabija a predat, au rezultat mulţi alţi ingineri, economişti şi medici, precum şi un profesor de matematică cu o foarte bună reputaţie: Victor Nicolae, director al Colegiului ”Gheorghe Lazăr”din București. 
“Dumnealui selecta elevii de la cele două licee din oraș folosindu-se de rezultatele lor la matematică, urmărite de-a lungul a cinci ani - clasele V-IX, de rezultatele la olimpiada de matematică și de activitatea de rezolvitori la «Gazeta Matematică». Apoi discuta personal cu ei și cu părinții lor. Îmi amintesc că ne-a vizitat pe fiecare în parte! Atunci când apărea un număr nou din «Gazeta Matematică» venea cu revista la ore și zicea, zâmbind șăgalnic: «Să vedem cine a mai apărut în Gazetă...». Şi ne scotea la tablă să rezolvăm problema pe care tocmai o propusese!  Avea pentru fiecare din cei înscriși în lista de rezolvitori câte o problemă şi dacă nu apăream în Gazetă nu aveam nicio șansă să luăm nota 10!” - îşi aminteşte fosta sa elevă, Gabriela Tănase, profesoară de matematică şi director al Colegiului Naţional “Nicolae Grigorescu” mai bine de zece ani.  


Între elevii pe care i-a avut se număra şi o tânără de care s-a ocupat cu multă atenţie şi care, după terminarea facultăţii, i-a devenit soţie. 
După o îndelungată activitate la catedră, cei doi soţi au reuşit să-şi ridice o casă frumoasă, pe o stradă liniştită, înconjurată de răzoare şi ghivece cu flori deosebite. 
În afara pasiunii şi dedicării sale pentru matematică, profesorul Mircea Dabija a avut şi alte preocupări, între care şi şahul. Alături de colegii săi, profesorii Marinescu şi Săvulescu şi de câţiva elevi ai liceului, între care se remarcau Titi Iliescu (fiul unui fost primar al Câmpinei) şi Dorian Kovaliuc (mai târziu campionat naţional la nataţie), făcea parte din echipa locală de şah „Ştiinţa”, care s-a calificat de mai multe ori în optimi şi chiar în sferturile de finală ale Campionatului Naţional de Şah.
Profesorul era şi montaniard, an de an mergând în Bucegi împreună cu grupurile conduse de un alt mare iubitor al munţilor, poetul Gheorghe Vasiloiu-Zăpadă. 
Mircea Dabija s-a stins din viaţă săptămâna trecută, în dimineaţa zilei de 11 iulie, la venerabila vârstă de 80 de ani, plecând dintre noi aşa cum a trăit, cu multă discreţie. Înmormântarea a avut loc la cimitirul Bobâlna, aşa cum şi-ar fi dorit, într-un cadru intim, în prezenţa câtorva apropiaţi. Deşi nu i-a plăcut niciodată să iasă în evidenţă, cum nu i-au plăcut nici onorurile şi elogiile, pe care de altfel le merita cu prisosinţă, în acest ceas al despărţirii se cuvine să-i aducem un ultim omagiu celui care a fost un talentat pedagog şi profesor de excepţie. 
“Pentru tot ceea ce a făcut pentru noi, îi suntem profund recunoscători. Va rămâne pentru totdeauna o figură luminoasă în amintirile noastre dragi și cu durere în suflet îi sunem: ADIO, DOMNULE PROFESOR!” - au spus la unison generaţii întregi de elevi.
Alin CIUPALĂ

JazzRock Festival Câmpina se pregătește pentru a șasea ediție

Liviu Briciu, organizatorul și sufletul  Festivalului de jazz-rock de la Câmpina nu mai are nevoie de nicio prezentare, drept pentru care nici nu îl mai prezentăm cititorilor noștri. Că nu vrem să vă informăm despre lucruri arhicunoscute. Numai o mențiune am dori să scriem aici, de la acest mare promotor câmpinean al muzicii bune (nu doar a muzicii de jazz), care ne asigură că și această ediție a festivalului, cea de-a șasea, va fi pe placul spectatorilor melomani (”Mai unje un suflet de meloman amărât cu muzica bună pe care știi s-o găsești, domnul Liviu, nu fi chitră!”). Este vorba, desigur, de spectatorii care vor ține aproape de scena ce se va amenaja în incinta Ștrandului Tineretului pentru această manifestare artistică open-space de mare ținută, cunoscută în tot ținutul prahovean, ba chiar dincolo de granițele sale, până la granițele țării. ”Invit pe toți iubitorii acestui gen de muzică să vină și la ediția 2016, pentru că nu vor regreta niciun pic. Am invitat artiști de marcă și anul acesta. Sunt muzicieni foarte talentați, unii dintre ei, pentru a doua oară la acest festival, dar în noi prezentări, în noi proiecte. Astfel, Nicu Patoi revine pe scena de la Câmpina, dar într-o formulă total diferită. La fel și Irina Sârbu, care va cânta acum cu trupa Ethnotic din București, într-un proiect de etno-jazz inspirat din folclorul românesc și armean”, îndeamnă Liviu Briciu. Așa cum scrie și pe site-ul festivalului, ”reușita unui spectacol live tine în proporție de 50% de publicul ascultător.” De aceea îi invităm și noi pe toți cititorii nostri iubitori de muzică să vadă "JazzRock Festival" 2016, organizat de Club Live, Casa Tineretului, Primăria și Consiliul Local Câmpina, alături de avizatul public local și cel care va sosi, cu siguranță, din alte zări.


Programul acestei ediții a festivalului, care se va desfășura în perioada 5-7 august 2016, este următorul:
5 August, ora 19:00
Sárosi Péter Azara & Tasi Nóra (Sfântu Gheorghe)
Tasi Nora - vocal, Sárosi Péter - piano, Gábor Szabolcs - sax, Gyergyai Szabolcs - bass, Pál Gábor – drums.
Platonic Band (Bucuresti): Nicu Patoi - guitars, Razvan “Lapi” Lupu – drums, Adrian Ciuplea – bass, Berti Barbera – vocal & percussion

6 August, ora 19:00
The Groovy Bastards (Bucuresti)
Ioana - vocal, Andrei – guitar, Leo – keyboards, Mario – bass, Alex - drums
IVO Project (Câmpina): Mihai Cosareanu - Guitar, Briciu Liviu - Bass, Cornel Cosareanu – Guitar, Vlad Briciu – Keyboards, Claudiu Rusu (Kny) - Drums
Viorica Pintilie Quartet (Bucuresti)
Viorica Pintilie – vocal, Alexandru Olteanu – piano, Adrian Flautistu – contrabas, Pal Gabor – drums.

7 August, ora 19:00
C.A.L.I. Quartet (Iași)
Alex Huțanu (Alex Jaxx) – Alto Saxophone & Synths, Cătălin Huțanu – piano & synths, John Mantucci – bass, Lucian Rusu - drums
ETHNOTIC Project (Bucuresti)
Irina Sârbu - vocal, Cezar Cazanoi – flaut-fluier-caval, Anatol Cazanoi – țambal-keyboards, Capriel Dedeian – guitar, Laurentiu Horjea – bass, Dragoș Mihu – drums. 

Pe 20 iulie 2016, se va deschide cabinetul Pediatrie – Neonatologie SanConfind

Pe 20 iulie 2016, se deschide cabinetul Pedatrie – neonatologie SanConfind, care va funcționa în clădirea fostului Sanepid (”Casa cu lei”), de lângă Liceul Forestier. Puteți citi mai jos interviul acordat de dr. Florentina Bicuți, medic specialist pediatru, care va oferi consultații la noul cabinet Pedatrie – neonatologie SanConfind. 
Programul de funcționare: de luni până sâmbătă, în intervalul 8.00 – 14.00. În prima săptămână de funcţionare a cabinetului Pediatrie-Neonatologie, în perioada 20 - 27 iulie 2016, consultaţiile vor fi gratuite. Pentru programări și alte informații: tel. 0372.327.440.


- Cât de greu este să lucrezi cu pacienți-copii, în special cu bebeluși care nu pot spune ce îi doare, pentru că nu pot vorbi?
- Eu fac parte din generațiile care au făcut specialitatea de Pediatrie – adică în ultimii trei ani de facultate am învățat, teoretic și practic, numai în clinicile de pediatrie. Dacă ar fi să o iau de la capăt, nu mi-aș alege altă specialitate. Toți copiii sunt frumoși, inocenți, speciali. Da, este o continuă provocare să consulți un copil. De ce? Pentru că majoritatea copiilor, cât ar fi ei de mici, au o reacție de respingere în fața ”halatelor albe”. În altă ordine de idei, având informațiile mamei despre problemele copilului, le asociem cu un consult cât mai amănunțit – care, de multe ori, să pară a fi un joc pentru copil – astfel încât, cu ajutorul experienței, să reușim să punem un diagnostic corect și să recomandăm un tratament adecvat. 
- Care sunt cele mai grave boli din domeniul pediatriei? Dar cele mai des întâlnite? Ar putea părinții să-și ferească micuții de anumite boli ale copilăriei? 
- La copilul chiar foarte mic putem întâlni și cazuri severe de boală, de multe ori, complicații ale unor afecțiuni ce par la început simple, cu manifestări minore. Ca boli grave sau agravate, întâlnim pneumonii severe cu insuficiență cardio-respiratorie, boli diareice severe (amintesc aici episodul diareilor din Argeș), meningite, encefalite etc. Sunt boli foarte severe, greu de vindecat, cauzate de germeni multirezistenți. Este mult de discutat aici. Copiii pot prezenta de la naștere malformații congenitale și boli ereditare care, dacă nu sunt depistate la timp, pot pune viața micuțului în pericol.  La naștere și în primele șase luni, copilul are imunitatea moștenită de la mama sa – pentru așa-zisele boli contagioase ale copilăriei (rujeolă, rubeolă, varicelă),  dar pentru restul bolilor (viroze, pneumonii, boli diareice – care ar fi printre cele mai frecvente), micuțul nu poate fi apărat decât printr-o îngrijire cât mai atentă: alimentație sănătoasă adecvată vârstei; sugarul, pe cât este posibil, să fie alimentat natural; igienă riguroasă – atât copilul, cât și ambientul. Trebuie respectate vaccinările, atât cele obligatorii, cât și cele opționale, deoarece vaccinările ne scutesc de multe probleme de patologie. De asemenea, copiii trebuie expuși cât mai puțin în zonele aglomerate. Sigur că în momentul intrării în colectivitate încep să apară probleme mai frecvente, cum ar fi așa-zisele răceli comune. Este recomandat a nu se începe tratamentul medical (mai ales cu antibiotice), fără recomandarea medicului.  
- Există o întreagă polemică în legătură cu răceala. Unii spun că nu răcești atunci când stai în încăperi cu ferestrele și ușile deschise, adică în curent – cum se spune în popor, pentru că răceala, ca și gripa, e de natură virală. Cum comentați?
- Termenii de ”răceală” și ”gripă” sunt folosiți de nespecialiști; în general fac parte din limbajul popular. Diagnosticul va fi pus de medic, cu recomandările respective. Curentul, aerul condiționat, ca și clima rece, într-un anumit context, favorizează apariția rinitelor, rinofaringitelor,  a otitelor, anginelor etc. Iată câteva dintre cele mai frecvente afecțiuni, mai ales în sezonul rece și mai ales în colectivitate. Sfatul meu ar fi ca în momentul în care copilul prezintă semne de boală (chiar minore), părinții să-l rețină acasă și să-l supravegheze, pregătindu-i o alimentație cu un aport important de lichide. Dacă starea sănătății sale nu se ameliorează, trebuie solicitat un consult medical. În acest fel se pot evita multe complicații. 
- Sunt tot mai mulți copii bolnavi de autism. Există o explicație pentru acest fenomen?
- Am citit mult despre autism. Cunosc părinți care duc o luptă disperată, dar susținută pentru a învinge boala. Literatura de specialitate a descris și cazuri vindecate. Cauzele autismului nu sunt bine precizate, dar din ce am citit în revistele de specialitate, nu se poate face o legătură între boală și unele vaccinuri, cum ar fi ROR. 
- Povestiți-ne un caz deosebit cu care v-ați confruntat în cariera dvs.
- Un caz al cărui rezolvare mi-a plăcut, la care am avut și eu o contribuție. În timpul unei gărzi, mi s-a prezentat o familie cu un sugar de 6 luni, cu simptome de infecție de căi respiratorii. Nimic spectaculos. Ceea ce m-a frapat a fost disproporția dintre craniul copilului (cu un diametru de circa 3-4 cm mai mare), față de restul corpului. Un neavizat poate nici nu ar fi sesizat. Familia, în orice caz, nu observase anomalia. După rezolvarea afecțiunii intercurente, l-am trimis la o clinică de neurologie infantilă, unde s-a confirmat diagnosticul pe care îl bănuisem, cel de hidrocefalie internă. Copilul a fost supus ulterior unor intervenții chirurgicale, iar evoluția lui nefastă de până atunci a fost stopată și apoi rezolvată cu bine. Părinții au venit după aproape trei ani să-mi arate copilul, care, între timp, se dezvoltase armonios, cu un intelect normal; mergea la grădiniță, mi-a spus și o poezie. Un lucru care m-a bucurat mult.
- Cum sunt evaluați copiii la naștere? Sunt multe cazuri de abandonare a nou-născutului în maternitate?
- A fost o perioadă când am preluat Secția de neonatologie a Spitalului Municipal Câmpina. Nou-născutul are o patologie aparte, noi fiind confruntați adesea cu malformații congenitale. Una dintre malformațiile frecvente este cea denumită, în limbaj popular, ”buză de iepure” sau ”gură de lup” (forma ei cea mai gravă). Este o malformație urâtă, dar care, prin intervenții chirurgicale în etape, se poate rezolva, viața bebelușului nefiind pusă în pericol. O proaspătă mămică (foarte tânără, de altfel), a fost atât de șocată, încât nu a vrut să-și accepte copilul. Cu ajutorul familiei și cu multă răbdare din partea noastră, a înțeles că acest copil trebuie ajutat și că dragostea de mamă nu poate fi înlocuită.  Astăzi, micuțul bolnav de odinioară este un copil mare, frumos și inteligent.
- Ce sfaturi i-ați da unei gravide care nu este informată despre cum va fi la naștere? Ce trebuie să facă pentru a avea o naștere normală?
- Copiii pot prezenta de la naștere malformații congenitale și boli ereditare care, dacă nu sunt depistate la timp, pot pune viața micuțului în pericol.  De aceea viitoarele mame trebuie să se prezinte cât mai repede la medic (inițial, la cel de familie, apoi, la cel specialist), pentru a-și face investigațiile specifice. Nu trebuie neglijate apoi controalele periodice. În prezent, ecografiile de sarcină pot depista anumite malformații, iar mămicile respective pot fi trimise imediat după naștere în clinici pentru asistență medicală adecvată.
- Spuneți-ne, vă rog, câteva cuvinte despre dotările cabinetului Pediatrie de la SanConfind? 
- Cabinetul Pediatrie SanConfind este un cabinet modern, foarte bine dotat cu tot ce are nevoie un medic care practică pediatrie generală. Am fost încântată atunci când mi s-a propus să preiau acest cabinet pentru o perioadă, dar și impresionată de investițiile făcute aici. De asemenea, de entuziasmul și cunoștințele celor care au realizat aceste investiții – fără a fi medici. Voi pune, ca întotdeauna, mult suflet în activitatea mea, fiindcă îmi place ceea ce fac, meseria mi-o practic cu devotament, nemaivorbind de faptul că  iubesc copiii – în general, și pe cei câmpineni – în special.

La 18 iulie 2016, s-a deschis cabinetul Endocrinologie SanConfind

Interviu acordat de dr. Cristian Deciu, medic specialist endocrinolog, care oferă consultaţii la noul cabinet Endocrinologie deschis în clădirea Spitalului SanConfind.
În prima săptămână de funcţionare a cabinetului Endocrinologie, consultaţiile vor fi gratuite. Pentru programări și alte informaţii: tel. 0372.327.427



- Cu ce se ocupă endocrinologia și cât de complex este sistemul endocrin, mai puțin cunoscut decât celelalte sisteme ale organismului uman?
- Endocrinologia este o ramură a medicinei care se ocupă cu studiul glandelor endocrine și al hormonilor produși de acestea. Endocrinologia este una dintre specialitățile medicale care au evoluat cel mai mult în ultimii 20 - 30 de ani datorită analizelor de laborator tot mai complexe și a metodelor imagistice moderne. Sistemul endocrin este alcătuit din următoarele glande: hipofiza - localizată la baza creierului, tiroida - aflată în regiunea anterioară a gâtului, glandele paratiroide - situate pe fața posterioară a tiroidei, glandele suprarenale, localizate deasupra rinichilor, așa cum le spune și numele, pancreasul endocrin, ovarele, testiculele și epifiza. Dereglările oricăreia dintre glandele enumerate pot duce la tulburări grave în organism, cu o simptomatologie extrem de diversă, motiv pentru care pacienții ajung de cele mai multe ori la alte specialități medicale. De aceea este foarte important ca medicii de alte specialități sau medicul de familie să îndrume pacientul către endocrinolog ori de câte ori nu își pot explica anumite simptome sau când administrarea unui anumit tratament nu are efectul scontat.
- Care sunt cele mai grave boli din domeniul endocrinologiei? Dar cele mai des întâlnite?
- Unele dintre cele mai grave boli endocrine sunt cele care implică glanda hipofiză. Mă refer aici în special la acromegalie și boala Cushing. Acromegalia apare atunci când în hipofiză se dezvoltă o formațiune care secretă în exces hormon de creștere (GH). În cazul bolii Cushing, în hipofiză se dezvoltă o formațiune ce secretă în exces ACTH, care mai departe stimulează glandele suprarenale să secrete cortizol. Tratamentul acestor boli este unul extrem de dificil și costisitor, implicând una sau mai multe dintre următoarele variante: chirurgie, radioterapie,tratament medicamentos. Dintre acestea, cel mai important este tratamentul chirurgical care se face, de cele mai multe ori, transsfenoidal (prin nas). În România, sunt foarte puțini neurochirurgi specializați pe tratamentul acestor tumori hipofizare. Cele mai frecvente boli endocrine sunt, de departe, cele tiroidiene. Acestea sunt hipertiroidia, hipotiroidia, nodulii tiroidieni, tiroiditele. Din fericire, bolile care implică tiroida se pot trata foarte eficient atâta timp cât pacientul urmează întocmai indicațiile medicului endocrinolog.
- Cum ar putea oamenii (dacă se poate), să se ferească de aceste afecțiuni? Cum se pot trata aceste afecțiuni? 
- Din păcate, în marea lor majoritate, bolile endocrine nu pot fi prevenite. Există cazuri rare de boli endocrine genetice, când putem preveni dezvoltarea unei anumite boli (ex. tiroidectomia totală la pacienții cu o boală ereditară care crește foarte mult riscul de a dezvolta cancer tiroidian medular). Totuşi, pentru o bună funcționare a sistemului endocrin este bine să evităm stresul fizic și psihic, să facem mișcare și să avem o alimentație echilibrată. Atunci când apar și sunt diagnosticate corect, bolile endocrine pot fi tratate eficient, dacă urmați indicațiile medicului. Tratamentele naturiste, desi sunt încercate frecvent, nu au nici un efect în bolile endocrine și nu trebuie să înlocuiască tratamentul prescris de medic.
- Povestiți-ne un caz interesant cu care v-ați confruntat în cariera dvs?
- În endocrinologie, majoritatea cazurilor sunt interesante. Este ca o muncă de detectiv. Dacă examenul clinic este destul de sărac, în schimb, anamneza (discuția cu pacientul) este extrem de importantă. Informații care pentru pacient sau chiar pentru alți medici ar părea neimportante pot fi extrem de utile pentru endocrinolog. Un caz interesant pentru mine a fost cel al unei paciente de 45 de ani trimisă la consultație de medicul cardiolog. Suferea, de cinci ani, de hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, diabet, obezitate și tulburări de ciclu menstrual. Dacă vă spuneam mai sus că în endocrinologie examenul clinic este destul de sărac, în acest caz, diagnosticul a fost pus la inspecție. Această pacientă avea un anumit tip de obezitate, cu dispoziție centrală a țesutului adipos, fața rotundă (“în lună plină”) și vergeturi roșii-violacei pe abdomen. Toate acestea au condus la un diagnostic prezumtiv de sindrom Cushing, care s-a și confirmat ulterior, în urma investigațiilor efectuate. Pacienta prezenta pe una dintre glandele suprarenale o tumoră care secreta în exces cortizol. A fost operată, iar în următoarele șase luni a slăbit 30 kg, a scăpat de diabet, ciclul menstrual s-a normalizat și a redus la jumătate tratamentul antihipertensiv. Deși este o boală foarte rară, sindromul Cushing trebuie suspectat ori de cate ori avem această combinație de boli: diabet, hipertensiune arterială, obezitate. Apariția lor la o vârstă relativ tânără este un element și mai puternic pentru a solicita un consult endocrinologic.
- Ca să dăm o lovitură șarlatanilor de pe internet, v-aș întreba dacă este posibilă mărirea sânilor cu ajutorul pastilelor sau al unor geluri speciale?
- Mărimea sânilor este în cea mai mare parte determinată genetic. Majoritatea femeilor cu hipoplazie mamară nu au o tulburare endocrină, având un nivel normal al hormonilor în sânge. Hormonii cei mai importanți în dezvoltarea sânilor sunt estrogenii secretați de ovar. Pe lângă aceștia, alți hormoni implicați sunt: hormonul de creștere, prolactina, progesteronul. Terapia cu hormoni ar trebui folosită doar atunci când medicul descoperă un deficit hormonal. De aceea, înainte de orice tratament care implică hormoni, trebuie consultat medicul endocrinolog. Numai acesta poate să evalueze corect necesitatea și potențialele riscuri ale unui astfel de tratament. 
- Știm că sistemul endocrin este responsabil de creşterea şi dezvoltarea organismului. Cât de dereglat poate fi în cazurile de nanism și gigantism? Din cauza acestor dereglări cei care suferă de nanism și gigantism trăiesc mai puțin?
- Acesta este un subiect foarte important. Evaluarea periodică a înălțimii este obligatorie în cazul copiilor. Intervalul optim de evaluare a înălțimii este de 6 luni - 1 an. Medicul de familie și medicii de medicină școlară trebuie să efectueze și să înscrie aceste măsurători pe graficul de creștere. Dacă viteza de creștere nu este una corespunzătoare vârstei, atunci copilul trebuie îndrumat către medicul endocrinolog cât mai rapid. Bolile endocrine care duc la nanism sunt hipotiroidia și deficitul de hormon de creștere. Descoperite din timp, aceste boli se tratează eficient, iar copiii pot ajunge la o înălțime corespunzătoare. În cazul gigantismului, hipersecreția de hormon de creștere de la nivelul unei tumori hipofizare este răspunzătoare de înălțimea crescută, pentru vârsta biologică. În acest caz, cel mai important tratament este chirurgia hipofizară. Legat de speranța de viață, dacă în cazul deficitului de hormon de creștere principala problemă este una psihologică, din cauza înălțimii scăzute, în cazul gigantismului complicațiile bolii pot reduce semnificativ viața pacienților. În cazul hipotiroidiei dobândite, cu tratament adecvat, revenirea este completă.
- Diabetul și osteoporoza sunt strâns legate de sistemul endocrin. Când trebuie să se ducă la medicul endocrinolog cei care simt că ar putea avea astfel de afecțiuni? Care sunt primele simptome ale acestor boli?
- Diabetul zaharat de tip 2 este o afecțiune endocrină care afectează adulții. Se pare că genetica este un element cheie în apariția diabetului de tip 2, dar și factorii externi sunt implicați. Dintre aceștia din urmă se pare că alimentația nesanatoasă și obezitatea sunt cei mai importanți, ducând la o creștere alarmantă a cazurilor de diabet. Simptomele care trebuie să îngrijoreze sunt polidipsia (ingestia unor cantități mari de apă), poliuria (eliminarea de urină în cantități mari), și polifagia (ingestia unor cantități mari de alimente). Aceste simptome se instalează de obicei lent, iar pacientul ajunge destul de târziu la medic. Diabetul zaharat de tip 1 apare la copii sau adulții tineri, și de obicei debutează brusc, simptomele fiind aceleași ca și la diabetul zaharat de tip 2. Osteoporoza este o boală endocrină care se caracterizează prin demineralizarea oaselor și fragilizarea acestora, lucru care conduce la fracturi chiar și în cazul unor traumatisme ușoare. Fractura de fragilitate este acea fractură care apare la un traumatism egal sau mai mic decât căderea de la același nivel (propria înălțime). Osteoporoza nu produce durere până la momentul fracturii. De aceea este foarte important să descoperim boala înainte de producerea acestui eveniment nedorit și să începem tratamentul. Examenul care trebuie efectuat pentru a stabili diagnosticul este osteodensitometria duală cu raze X (DXA). Indicațiile pentru efectuarea acestui examen sunt următoarele: femei peste 65 de ani, bărbați peste 70 de ani, femei la menopauză și barbați peste 50 de ani care au factori de risc pentru osteoporoză (fumatul, consumul de alcool, aportul scăzut de calciu și vitamina D, menopauză precoce, istoric familial sau personal de fractură de fragilitate, prezența unor boli care afectează densitatea osoasă, tratamente care afectează densitatea osoasă).
- Spuneți-ne, vă rog, câteva cuvinte despre dotările cabinetului Endocrinologie de la SanConfind? Prin ce sunt ele mai speciale?
- Cel mai important element din dotarea cabinetului de endocrinologie SanConfind este ecograful. Vă spuneam că cea mai frecventă patologie endocrină este cea tiroidiană. Practic, orice pacient cu o suferință sau suspiciune de suferință tiroidiană necesită ecografie. Aceasta ne ajută să stabilim un diagnostic cât mai exact și cât mai rapid. Un alt plus, de data asta la nivelul Spitalului SanConfind,  este imagistica de înaltă performanță. Investigațiile care se efectuează aici (CT, RMN, DXA) sunt absolut necesare în endocrinologie.
- Sistemul endocrin este responsabil cu menţinerea homeostaziei (proprietate a organismului de a menţine, în limite foarte apropiate, constantele mediului intern: PH, glicemie, ritm cardiac şi tensiune arterială, respiraţie etc). Cum se realizează homeostazia?
- Hormonii sunt elemente foarte importante în menținerea homeostaziei. Un exemplu clasic este cel al reglării glicemiei. Insulina este hormonul care facilitează accesul glucozei în celule, scăzând nivelul acesteia în sânge, pe când, glucagonul, cortizolul și adrenalina intervin în contrareglare. Presiunea arterială este menținută cu ajutorul cortizolului și aldosteronului. În metabolismul fosfo-calcic intervine hormonul PTH secretat de glandele paratiroide. În acest caz, scăderea calciului în sânge duce la o creștere a PTH care crește absorbția calciului din intestin și mobilizarea acestuia din oase. Atunci când calciul este crescut, PTH scade și astfel se reduce absorbția calciului din intestin și crește eliminarea acestuia prin urină. Și exemplele pot continua.
- În timp ce creierul este conducătorul suprem în corpul nostru, hormonii sunt consilierii din umbră ai acestuia. Sistemul endocrin conține glande răspândite peste tot prin corp, iar acestea eliberează hormoni esențiali pentru a ne menține organismul în stare de funcționare. Ce sunt de fapt hormonii?
- Hormonii sunt substanțe chimice produse și secretate de glandele endocrine direct în sange. Aceștia controlează și reglează activitatea diferitelor organe și țesuturi prin legarea de receptori specifici. Există hormoni care au receptori aproape în toate țesuturile, așa cum sunt hormonii tiroidieni. Așa se explică simptomatologia atât de diversă în disfuncția tiroidiană.  Printre cele mai importante funcții reglate hormonal se înscriu: creșterea și dezvoltarea, metabolismul, funcția sexuală și reproductivă, starea psihică.