03 martie 2015

FC Fortuna Poiana Câmpina intră în faliment

Stadionul a fost scos la vânzare

Faptul că de câţiva ani sportul românesc a intrat în colaps nu mai este o surpriză pentru nimeni. Retragerea pe bandă rulantă a investiţiilor private şi lipsa unor programe naţionale care să sprijine sportul de masă şi performanţa au generat, inevitabil, falimentul şi implicit şi dispariţia multor cluburi de tradiţie din întreaga ţară, fie că a fost vorba de fotbal, handbal, volei sau rugby. Ca întotdeauna, aflat în prim-planul preferinţelor iubitorilor de sport, fotbalul pare să sufere cel mai mult în această perioadă neagră a istoriei sale. În Liga I, aproape jumătate dintre cluburi se confruntă cu grave probleme financiare, care în multe cazuri vor duce, probabil, la falimente răsunătoare. Ligile inferioare, mai puţin vizibile în zona mediatică, sunt decimate şi ele cu fiecare an ce trece, ajungând în prezent la un minim istoric în ceea ce priveşte numericul combatantelor înscrise în campionate.Despre lipsa centrelor de copii şi juniori nu mai are rost să discutăm. Efectele le vedem în componenţa exotică a echipelor româneşti de fotbal şi în performanţele tot mai slabe ale reprezentativelor naţionale.


Statistic vorbind, România ocupă un dezonorant loc I, cu 28 de cazuri, la capitolul falimente în fotbal, într-un top continental, la mare distanţă de Rusia (10), Austria (7), Ucraina (6), Lituania (5), Croaţia (4). Printre cluburile cu tradiţie dispărute în ultimii ani se numără şi Poiana Câmpina, alături de Politehnica Iaşi, Universitatea Craiova, Precizia Săcele, Corvinul Hunedoara, Callatis Mangalia, FCM Bacău.
Şi în Câmpina prezentului sportul rege pare a fi pe cale de dispariţie. După zeci de ani de tradiţie, ultimul bastion s-a dezintegrat şi el. FC Fortuna Poiana Câmpina a intrat în faliment într-un moment în care puţină lume se aştepta. Promovarea în liga a II-a naţională şi parcursul foarte bun din ultima vreme dădeau speranţe câmpinenilor într-o minune, prezenţa istorică în primul eşalon fotbalistic al ţării. N-a fost să fie aşa! Fortuna s-a oprit aici. Săptămâna trecută, preşedintele clubului, Hacic Garabet, a făcut un anunţ sec: “Clubul va intra în faliment. Am demarat procedurile juridice necesare în acest sens. La nivelul conducerii s-a decis şi scoaterea la vânzare a stadionului”. Aşadar, Fortuna dispare subit, aşa cum a apărut. Încă nu se ştie exact ce s-a întâmplat cu adevărat. Bursa zvonurilor alimentează ipoteza potrivit căreia proprietarul, Radu Călin, ar avea probleme. Asta este mai puţin important, pe lângă faptul că o investiţie privată dispare din zona noastră.

Editorial. DESPRE CITIT (ÎN STELE)

O inițiativă nefericită, aceea a timbrului cultural, a declanșat o dezbatere cu bătaie ceva mai lungă: cît se citește în România, care este nivelul a ceea ce numim „cultură generală”? Cifrele sunt de-a dreptul lugubre. Ca număr de titluri publicate, stăm oarecum plauzibil, catastrofa vine în momentul cînd socotim tirajele, cîte cărți cumpără un cetățean anual, unde ne situăm detașat la coada cozilor. Este aceasta o „chestiune urgentă”? Precum dezastrul sistemului de sănătate, lipsa infrastructurii de transporturi, corupția șamd.? Eu aș spune pro domo că este mai urgentă și că, de exemplu, degeaba am avea autostrăzi ca în Germania și am deveni un popor de cocalari acefali. Nu-i vorbă, trebuie să fii neamț ca să ai autostrăzi germane. De-culturalizarea galopantă a neamului este o vulnerabilitate de siguranță națională. Ca om din branșă, situez cauza fenomenului în proasta concepere și predare a literaturii și a științelor umane în general în școală. Avînd în față viitorul, aș spune și eu ca poetul: atenție „vine focul!”. Numărul de cititori se va împuțina dramatic, pentru că lectura „de plăcere” este exmatriculată din școală. Există emisiuni televizate în care oamenilor de pe stradă li se pun diverse întrebări de cultură generală din literatură, istorie, geografie, ca să se facă de rîs. Și lumea se miră ipocrit: nu mai știu nimic tinerii ăștia. Fără să ia în considerare faptul că puștiul sau puștoaica nu au de unde să știe cine a scris Moartea căprioarei sau Descrierea Moldovei sau Concert din muzică de Bach…pentru că astea nu se mai fac la școală. Au auzit vag de Brâncuși sau Enescu, mai nimic despre Iorga sau Pârvan și lista e nesfârșită. De mulți ani, conceptul de „cultură generală” a dispărut din documentele de strategie educațională, ca perimat și periculos. Dăm simulări costisitoare financiar și fără nicio eficiență dovedită în ameliorarea rezultatelor, dar nu mergem la rădăcină, să încurajăm modelul de om cult. Școala nu cultivă deloc plăcerea lecturii. În afara acesteia „totul e deșertăciune”. În sistemul de azi este perfect posibil să iei examenul de bacalaureat, chiar cu o notă acceptabilă, fără să fi citit nicio carte pe tot parcursul liceului, doar memorînd acele funerare culegeri de comentarii de pe urma cărora trăiesc mulți profesori și editori. 


Cititorii de azi sunt cei care sunt, pe mine mă îngrozește situația de mîine. Tocmai ce m-am întors în noaptea asta de la un tîrg de carte, încîntat ca mereu de numărul de tineri pe care-i vezi pe acolo. Dar să nu ne iluzionăm: statistic sunt nereprezentativi. Și mai ales, dacă urmărim cîți dintre vizitatorii unui astfel tîrg cumpără literatură română contemporană, dezastrul este și mai vizibil. Se cumpără carte „funcțională”, literatura propriu-zisă  face un scor infim în coșul unei astfel de manifestări. Nu-i vorbă nici lumea noastră literară, grav atinsă de autism, preocupată aproape exclusiv de luptele interne pentru putere reală sau simbolică, nu pare deloc preocupată de viitorul ei, nu pare conștientă că barbarii sunt la porțile cetății. Faptul că scriitorii contemporani lipsesc total din programa de liceu și din aceea de bac nu pare a preocupa pe nimeni. Bibliotecile publice nu există decît în marile orașe și nu au bani suficienți pentru achiziții, dar de multe ori nici știința de a deveni centre de cultură ale comunității. Vi se pare că am abordat o temă colaterală celor de politică despre care notez de obicei în acest colț de pagină? Nicidecum. Nivelul de cultură, de educație, de cunoștințe istorice și civice are mare importanță, inclusiv în rezultatele diverselor alegeri. Celebra tehnică electorală a găleții de plastic scade în eficiență direct proporțional cu numărul de cărți citite. Înțelegem acum de ce partidele au interes să mențină populația la un grad de (in)cultură cît mai avansat. Putem privi lucrurile inclusiv din acest punct de vedere nițel sinistru, dar plauzibil socot. Prostirea este încurajată în mod pervers, sub argumentația adoptării nu știu căror tehnici sau viziuni pedagogice de aiurea. Numai că nu importăm de dincolo în niciun fel exigența. Cîtă a mai rămas… Sunt cîteva glasuri care ar trebui ascultate, cîțiva bătrîni (dar și cîțiva tineri) care predică în pustiu, ei spun lucrurilor pe nume, dar nimeni nu îi întreabă, decidenții trăiesc în lumea lor perfect paralelă cu a noastră, dar infectînd-o masiv. E război la graniță? Dar de războiul acesta interior, cu noi înșine și mersul nostru triumfal spre îndobitocire ce ziceți?
Christian CRĂCIUN

"Prin sport alături de oameni”

Asociaţia ProCâmpina, în parteneriat cu Primăria Câmpina, desfăşoară  în luna martie o serie de trei evenimente, în cadrul unui proiect intitulat “Prin sport alături de oameni”. 
Primul eveniment se intitulează “8 Martie Altfel”- manifestare dedicată femeilor şi va avea următorul  program:
-ora 11.00 - Întâlnire în Parcul de la Soldat;
-ora 11.15 - Plimbare cu bicicleta, pe traseul Centru-Muscel- Cămin Petrol ;
-11.45- 12.15 - Alergare pe terenul sintetic (intrare liberă);
-12.30- 13.30 - Înot la bazin (intare liberă);
-14.00 – Închidere eveniment (întâlnire la Pizzeria “Bella Ialia”).
 Următorul eveniment se va desfăşura între 14-15 martie 2015, la Bazinul de înot. “Masters Câmpina 2015" - este un concurs de înot destinat adulţilor peste 25 de ani, din toată ţara. Programul competiţiei se va stabili ulterior în colaborare cu Asociaţia Contratimp.
Ultimul eveniment este un concurs  “Special Olympics”, ce se va desfăşura în data de 27 martie şi este destinat copiilor cu Sindrom Down din toată ţara, afiliaţi la Organizaţia Special Olympics, instituţie care se va ocupa de partea tehnică organizării competiţie, care se va desfăşura la bazinul de înot sau pe terenul de sport multifuncţional.
Obiectivul proiectului propus este acela de a veni în întâmpinarea nevoilor câmpinenilor de a face sport şi de a contribuie la dezvoltarea turismului sportiv în municipiul Câmpina.

Computere noi pentru elevii Şcolii Gimnaziale „Ion Câmpineanu”

Şcoala Gimnazială „Ion Câmpineanu” are un nou laborator de informatică. Acesta a fost inaugurat, într-un cadru festiv, săptămâna trecută, fiind dotat cu 30 de computere noi, cu certificate de garanţie. Calculatoarele au fost donate de Kaufland România în cadrul campaniei „Ajutăm împreună”, în parteneriat cu Asociaţia “Şcoala de valori”. 


“Întotdeauna susţinem comunitatea în mijlocul căreia activăm, atât pe plan social, economic şi ecologic. Kaufland România susţine proiecte sociale şi educaţionale ce au ca beneficiari principali copiii de toate vârstele, sprijină programe care au ca obiectiv facilitarea accesului lor la educaţie, încurajarea frecventării şcolii şi prevenirea abandonului şcolar... Sponsorizarea acordată de Kaufland România face parte din strategia companiei de implicare socială durabilă în viaţa comunităţilor în care activează” - se arată în comunicatul de presă “Kaufland România – Investeşte în viitorul copiilor”.


La inaugurare au participat reprezentanţi ai Primăriei şi Consiliului Local Câmpina, cadre didactice, elevi şi nu în ultimul rând reprezentanţii companiei Kaufland. În deschidere a vorbit directorul instituţiei, profesor Aura Văsii, care a mulţumit sponsorilor pentru echipamentele primite.  “Acest laborator este extrem de necesar. În cadrul şcolii noastre exista deja un cabinet dotat doar cu 10 calculatoare, venite prin proiect guvernamental, însă acestea nu aveau o stare de funcţionare foarte bună. În aceste condiţii, cele 30 de computere primite sunt de mare folos şcolii, elevilor şi procesului de învăţământ în general, mai ales că în ultima perioadă informatica ia amploare, copiii dorindu-şi să aibă echipamente performante” 


Elevii din clasa a VII-a C, imaginea acestui proiect, au pregătit la începutul evenimentului un mini program artistic, interpretând piese din repertoriul internaţional, muzică clasică şi prezentând o scenetă ce a stârnit hohote de râs printre invitaţi. 
Andreea Ştefan  

Efectul Comarnic

Viceprimarul Ion Dragomir nu vrea să mai vorbească despre lucrările de canalizare

Recentele cercetări şi reţineri de persoane ale Direcţiei Generale Anticorupţie în cazul “Comarnic”, unde anchetatorii au descoperit un grup infracţional suspect de a fi deturnat fonduri europene alocate pentru lucrările de canalizare din zonă şi prelungirea ilegală a contractelor cu firmele executante, l-au determinat pe viceprimarul Ion Dragomir să fie mult mai rezervat în declaraţii când vine vorba de lucrări similare din Câmpina. Astfel, săptămâna trecută, la ultima şedinţă a Consiliului Local, Dragomir a anunţat în plen că “este ultima dată când mai vorbesc public despre lucrările de canalizare de la Câmpina (...). Sunt probleme şi nu vreau să păţesc şi eu ce au păţit alţii”. Viceprimarul a mai declarat că “la noi nu se pune problema prelungirii contractului cu cei de la Concivic” şi că “de aici înainte se va implica în lucrări şi firma CAST Băneşti, pentru a se putea înainta într-un ritm mai rapid”.

Evenimentele artistice şi culturale dau startul primăverii

„Primăvara începe cu tine”

Anotimpul care readuce natura la viaţă s-a făcut simţit pe deplin la cea de-a doua ediţie a evenimentului organizat de Uniunea Artiştilor Plastici (UAP), filiala Câmpina cu sprijinul Casei Municipale de Cultură „Geo Bogza”. „Primăvara începe cu tine” este numele expoziţiei vernisată sâmbătă, 28 februarie, în sala „Constantin Radu”, o expoziţie cu vânzare, de unde se pot achiziţiona tablouri, mărţişoare, fotografii, obiecte de decor, bijuterii şi multe altele, toate lucrate manual.


Iubitoare de frumos, talentata artistă câmpineană Amalia Suruceanu este sufletul acestei manifestări de poveste la care au fost invitaţi să expună, alături de lucrările sale, artişti amatori şi profesionişti din Câmpina, Ploieşti şi Bucureşti: Cristina Popescu, Elena Grecu, Melania Dima, Melania Goage, Mihaela Poalelungi, Liliana Tudose, Andreea Ioana Ştefan, Denisa Olbojan, Dana Nechita, Cristiana Tănase, Iulia Dupu, Daniela Mihăescu, Mihai Boroiu, Elisei Comnoiu, „La Printarie”- Gelu Coltan, Gabriel Dima, Muşoiu Ştefan, Cezara Goran, Emma Ana Maria Oiştie. Acestora li s-au alăturat copii şi bolnavi cronici de la Spitalul de Psihistre Voila, dar şi elevi ai Şcolii Gimnaziale “Ion Câmpineanu”, care au expus mărţişoare şi felicitări lucrate cu multă dragoste şi dăruire.


“Este un eveniment la care artiştii au expus pictură, fotografie şi obiecte artizanale, condiţia de participare fiind să nu se aducă obiecte cumpărate din altă parte, să nu se facă pur şi simplu comerţ, ci să prezinte fiecare ceea ce a realizat personal” - a declarat preşedintele UAP Câmpina, Amalia Suruceanu. 


Tuturor expozanţilor li s-au acordat diplome de participare, iar participanţii la eveniment s-au putut bucura de premiile câştigate în urma unei tombole organizate special, premii constând în obiecte semnate de artişti. Nici cei mici nu au fost uitaţi, bucurându-se de cadouri venite din partea sponsorilor.
De la eveniment nu au lipsit poezia şi muzica. Autorul a două volume de poezii şi două cărţi pentru copii, Mihai Rujoiu, a adus primăvara prin versuri, iar profesorul Dan Popescu a purtat-o pe ritmurile  unor melodii româneşti tradiţionale.
Expoziţia cu vânzare va rămâne deschisă până în data de 10 martie.


“B. P. Hasdeu in memoriam”

Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.
Sâmbătă, 28 februarie, la Castelul Iulia Hasdeu s-au sărbătorit 177 de ani de la naşterea marelui savant în cadrul evenimentui “B. P. Hasdeu in memoriam”.


Încă de la orele dimineţii s-au ţinut prelegeri despre viaţa şi opera marelui scriitor şi filolog. Programul a continuat cu un recital de pian şi vioară, două lansări de carte şi s-a încheiat cu un moment surpriză. 
“Iubitorii de cultură au putut audia un recital de pian (Cristina Popescu-Stăneşti) şi vioară (Dan Schor), cei doi artişti interpretând sonate de Beethoven şi Debussy. Au fost prelegeri interesante pe teme legate de cele două personalități, scriitorul şi fiica sa, poetă. Evenimentul a continuat cu lansări de carte.  Au vorbit cercetători în domeniul hasdeologiei, precum: prof. dr. I. Oprişan, prof. dr. Stancu Ilin (ambii de la Institutul de Istorie şi Teorie Literară “G. Călinescu” al Academiei Române), prof. dr. Crina Bocşan, prof. Mircea Coloşenco, prof. dr. Oana Merca, dr. Jenica Tabacu. Cu această ocazie s-au lansat cărți de suflet, precum: “Barbu Lăzăreanu. Umorul lui Hasdeu”, ediție îngrijită şi prefață de I. Oprişan, şi “Calvaria”, de Emanoil Toma (scriitor câmpinean, membru al Uniunii Scriitorilor), prezentat de Lucian Gruia şi Victor Ghe. Stan (preşedinte al filialei bucureştene a Uniunii Scriitorilor). Am fost profund mişcată de evocarea pe care domnul profesor I. Oprişan a făcut-o despre Pavel Balmuş, intelectual neobosit pe tărâmul cunoaşterii vieții şi operei Hasdeilor. Pavel Balmuş ne-a părăsit definitiv în decembrie, anul trecut. Cu această evocare a început seria prelegerilor. Evenimentul s-a încheiat cu un moment-surpriză, un fel de mărțişor dedicat Juliei Hasdeu. Elevii Şcolii Gimnaziale nr. 31 din Bucureşti  au prezentat un frumos moment de muzică şi poezie” - ne-a declarat directorul Muzeului Memorial „B. P. Hasdeu”, dr. Jenica Tabacu.
Andreea Ştefan

Raffaela Moraru, designer vestimentar: “Diferenţa de la o ţinută vestimentară la alta este observabilă în momentul în care persoana care o îmbracă îi dă viaţă”

Lumea modei s-a îmbogăţit de când designerul câmpinean Raffaela Moraru şi-a transformat un hobby în realitate. Ambiţioasă, cu un rafinament înnăscut şi o gingăşie angelică, tânăra creatoare a devenit  Zâna cea Bună a tuturor doamnelor şi domnişoarelor care vor să se simtă prinţese nu doar într-o seară. Creaţiile ei vestimentare sunt realizate cu multă pasiune, abordările stilistice aducând în prim plan eleganţa şi senzualitatea, note definitorii ale feminităţii. Cu ocazia venirii primăverii şi a celebrării femeii, am rugat-o pe Raffaela Moraru să ne răspundă la câteva întrebări, pentru a avea astfel o privire mai amplă asupra stilului ei de lucru şi a creaţiilor sale.  



- Cum v-aţi descoperit pasiunea pentru modă?
- Pasiunea pentru modă a venit ca şi un hobby, în primul rând. Simţeam atracţia pentru modă de când eram mică. Aceasta a reprezentat pentru mine întotdeauna un punct sensibil. Încă din liceu, persoana care m-a influenţat foarte mult şi care mi-a transmis dorinţa de a transforma un hobby într-o pasiune a fost mama, femeia pentru care clasicul şi simplitatea sunt notele eleganţei. Pe parcursul copilăriei am cunoscut multe doamne, franţuzoaice şi belgiene, fiind atrasă foarte mult de ţinutele pe care le purtau, de senzualitatea accentelor şi croiului clasic. Acum mai bine de un an am deschis atelierul de creaţie vestimentară. Nu ştiam că îmi va influenţa viaţa într-o măsură destul de mare, într-un sens pozitiv. Nu cred că a fost pasiune de la bun început, pentru că atunci când am deschis nu cunoşteam ţesăturile, nu deosebeam tipurile de croi şi nu ştiam ce presupune a avea o afacere. Pentru că sunt o persoană perseverentă şi încăpăţânată, nu am vrut să mă consider copleşită de atâtea noutăţi în privinţa modei, ci am vrut să transform atelierul pe care îl conduc în propriul meu stil de viaţă şi să ajung să fiu mulţumită de munca mea şi a echipei mele.
- Unde vă găsiţi inspiraţia?
- Pornesc de la natură, de la tot ce mă înconjoară, de la fiecare femeie care îmi trece pragul atelierului, de la portul nostru popular până la ritmurile energice şi fine ale influenţelor pariziene. Dacă îmi place sau văd la cineva ceva deosebit, desenez şi încerc apoi să găsesc materialele care să mă ajute să transpun în realitate detaliul, forma la cote maxime.
- De ce anume sunteţi fascinată şi în ce fel vă influenţează creaţiile?
- Sunt fascinată de multe lucruri. În primul rând, sunt fascinată de soare, de natură. Aştept primăvara aceasta cu nerăbdare! Sunt fascinată de Anglia, dar în special de Franţa secolelor XVII – XVIII, de rochiile lor, de petrecerile lor somptuoase. Am căutat poze pe internet cu Madame de Pompadour, Antoinette şi încerc să împrumut anumite detalii de la ţinutele lor vestimentare, să le reinventez practic în colecţiile mele, să le reactualizez. 


- Cum v-aţi descrie brandul?
- Brandul Raffaela Moraru se poate defini prin creaţii vestimentare de ocazie, dar şi ţinute casual şi office, cum ar fi deux-pièces-urile, salopetele de zi şi de seară, jachete, fuste, pantaloni. Ţinutele de seară sunt însă punctul forte al brandului.
- Spuneţi-ne câteva cuvinte despre colecţiile dumneavoastră.
- Prima colecţie - „Lovely Christmas Collection”, reprezintă colecţia mea de suflet, pentru că a însemnat debutul meu în lumea modei. Modelele rochiilor au reprezentat pentru mine fiecare faţetă a feminităţii mele. După aceea a urmat colecţia de primăvară-vară 2014, cu rochii baby-doll în culori pastel. Ultima, pe care am încadrat-o ca şi „Evening Dresses”, simbolizează faptul că mi-am descoperit calea în acest domeniu. Am folosit ţesături fine pentru această colecţie, broderii, plasă, mătase naturală, iar croiul a fost cât se poate de simplu.
- Care este culoarea care vă reprezintă?
- Negru. Este o culoare practică. La fiecare prezentare sau eveniment pe care îl organizez sau la care trebuie să particip am două, trei ore să-mi fac o rochie, iar negrul este culoarea potrivită în lupta cu timpul şi poate fi accesorizată cel mai uşor.
- Cum este femeia care îmbracă vestimentaţiile Raffaela Moraru?
- Este o femeie puternică, îndrăzneaţă, dar în acelaţi timp, misterioasă şi atractivă.
- Cărui tip de public se adresează creaţiile dumneavoastră?
- În principiu, doamnelor şi domnişoarelor care vor să poarte o ţinută unicat şi care vor să fie o apariţie remarcabilă la orice eveniment din viaţa lor.


- Ce ne puteţi spune despre tendinţele anului 2015?
- Culoarea Marsala este în top. Aceasta poate fi combinată cu nuanţe de gri, albastru mentă, dar şi tonuri de auriu, culori pastel, roz prăfuit, aquamarine, lavandă, turcoaz Scuba Blue, galben, nuanţe calde de maro. Merg pe premisa că se poartă tot ce ne place şi ce ne avantajează, însă vă pot spune că anul acesta a revenit moda anilor ’70, cu pantalonii palazzo, salopetele largi din voaluri fluide de mătase, rochiile stil sirenă, pantaloni şi fuste cu talie înaltă.
- Ce le sugeraţi doamnelor şi domnişoarelor să îmbrace de Ziua Femeii?
- În funcţie de tipul de corp, fiecare femeie trebuie să-şi aleagă ţinuta şi culoarea care să o avantajeze, ţinând cont de locul evenimentului şi de oră. Într-un cadru festiv, recomand o rochie scurtă sau midi, pe combinaţii de culori, de exemplu alb-negru, alb-negru plus altă culoare, Marsala cu tonuri de gri... Dacă este vorba de un eveniment sofisticat, aş recomanda o rochie lungă de seară din voal de mătase naturală. Dacă este vorba de o petrecere a firmei, la orele amiezii, propun un deux-pièces elegant, iar în club o ţinută glam.
- Cum aţi defini autenticitatea şi ce rol are ea?
- Pentru mine înseamnă codul, partea de sensibilitate a fiecărui om. Deşi văd două femei îmbrăcate cu aceeaşi rochie, fiecare dintre ele, pentru mine va fi unică, pentru că vorbim de atitudine. În creaţiile mele, autenticitatea se remarcă de la o rochie la alta, însă cred cu tărie că diferenţa de la o ţinută vestimentară la alta este observabilă în momentul în care persoana care o îmbracă îi dă viaţă.
- Care credeţi că este cheia succesului unui fashion designer?
- Perseverenţa, dorinţa de a se documenta şi de a fi în pas cu tendinţele, de a construi o echipă şi de a-i transmite ideile, de a fi realist şi de a fi un bun manager.
- Cu ce vă surprindeţi clientele pe viitor şi ce planuri aveţi?
- Acum pregătim noua colecţie de rochii de seară în culorile anului 2015, dar şi o mini colecţie de rochii de mireasă. Pe 6 martie vom avea o prezentare în Club Chaboo din Bucureşti. În perioada 11-13 martie participăm la Târgul Premier Vision din Istanbul. Până pe 31 martie avem şi două campanii de reduceri: 10% la orice rochie de mireasă comandată sau achiziţionată din magazin şi 15% pentru rochiile de bal sau majorat. Într-o lună şi jumătate o să deschidem un boutique la Bucureşti, unde vom avea parteneri pe încălţăminte şi accesorii.
Andreea Ştefan

“Nenea cărţi” - mai mult decât un anticar

Aşa l-a numit un băieţel de grădiniţă, care vine foarte des cu tatăl său la taraba cu cărţi pe care o are instalată pe o alee care se deschide din strada Kogălniceanu (lângă dispensarul veterinar). 
“Nenea cărţi” este un personaj interesant: cadru didactic cu o activitate de peste 30 de ani, absolvent al Institutului Pedagogic, fost învăţător, profesor şi director la şcoala din satul Vistieru, comuna Şotrile. În lunga perioadă pe care a petrecut-o în acest sat care aparţinuse moşiei prinţilor Ştirbei (în biserica satului erau pictaţi în mărime naturală, de către Sava Henţia, prinţul Dimitrie Barbu Ştirbei şi soţia, ctitorii bisericii) s-a bucurat de multă consideraţie din partea localnicilor şi intelectualilor din sat.
De origine este din Teleorman, unde şi-a început şi activitatea publicistică. I-au apărut poezii în revistele “Mugurii” (Turnu Măgurele), în “Teleormanul literar” (Alexandria), iar mai târziu, venit pe meleagurile noastre, a publicat constant în revistele târgoviştene “Climate literare”, dar şi în cele câmpinene: “Revista Nouă”, “Valea Prahovei”, “Câmpina literar-artistică şi istorică” şi chiar în “Oglinda”. O parte din versurile scrise lapidar în cadenţele poeziei clasice şi le-a strâns în volumele ”Anotimpuri târzii” (Ed. Pildner, Târgovişte, 2007) şi “Plâns de magnolii” (Ed. Omega, Buzău). Este membru al Societăţii Scriitorilor din Târgovişte. Legat de meseria sa, a scris şi cărţi didactice, două mici bijuterii - “Sora abecedarului” şi “Parada instrumentelor muzicale” (Ed. Premier, Ploieşti). Într-un catren despre “Sora abecedarului”, foarte frumos ilustrată, ne spune: “Sunt o frumoasă cărticică/ De la un frate mi-am luat darul/ Eu - sora lui ceva mai mică,/ Iar dânsul e abecedarul”. 


“Nenea cărţi” practică în oraşul nostru, de câţiva ani, o ocupaţie nobilă, făcând o muncă de anticariat în care adună cărţi valoroase pe care le vinde la preţuri extrem de convenabile, elevilor, tinerilor care încă mai au drag de carte şi chiar unor intelectuali cunoscuţi, profesori şi medici care vin săptămânal să se aprovizioneze. 
Meseria aceasta de buchinist, cum spun francezii, se bucură în general de multă preţuire în oraşele europene. La noi, însă, lucrurile nu stau tocmai aşa. Pe lângă numeroşii prieteni pe care i-a atras în jurul tarabei sale, s-au găsit uneori şi rău voitori. 
Recent, când a venit într-o dimineaţă să deschidă obloanele, anticarul nostru a găsit geamurile sparte şi câteva cărţi distruse. Apare, iată, din nou acest fenomen de care am mai vorbit, violenţa de dragul violenţei. 
Dacă se va vota legea pentru timbrul aplicat cărţilor, preţurile în librării vor creşte foarte mult, iar o nouă scumpire va falimenta, în mod evident, comerţul cu carte. În această conjunctură, “Nenea cărţi” va deveni o instituţie mai mult decât necesară în oraşul nostru. Amabilitatea, politeţea şi bunăvoinţa de care dă mereu dovadă i-au făcut pe toţi cei care vizitează mica tarabă să-l agreeze pe cel pe care, din modestie, nu se prezintă aşa cum ar trebui, drept poetul Florea Iordache, autor de talent.
Alin CIUPALĂ

Alex. Blanck. Călător prin lume

Oslo, capitala ţării fiordurilor

Astăzi ne îndreptăm spre Peninsula Scandinavă pentru a vizita cea mai veche capitală scandinavă, capitală a ţării fiordurilor - Oslo. Da, într-adevăr, este capitala ţării cu cele mai multe fiorduri din lume, căci aici se află Sognefjord, cel mai lung fiord din lume (204 km), Hardangherfjorden (183 km) sau Trondheimsfjorden (180 km). Un fiord este “un braţ de mare lung şi îngust ce pătrunde adânc în uscat, generat de inundarea cu apă de mare a unei văi glaciare” (Enciclopedia Britanică). 


Oslo se află în sudul Norvegiei, în partea de nord a fiordului cu acelaşi nume, într-o regiune deluroasă, cu multe lacuri (343), iar teritoriul oraşului cuprinde şi 40 de mici insule. Capitala Norvegiei are o populaţie de cca 600.000 locuitori şi împreună cu zona metropolitană are peste 1.500.000 de locuitori.

Puţină istorie
Se pare că numele oraşului îşi are originea în două cuvinte nordice: As (zeu) şi La (câmp). Oraşul a fost fondat în jurul anului 1048 de către regele Harald al III-lea (1015 - 1066), dar abia sub domnia fiului său, Olav, care construieşte aici o episcopie şi o catedrală, aşezarea se dezvoltă. Cu toate acestea, regii norvegieni continuă să locuiască la Bergen (azi un splendid oraş) până în 1314, când Hakan al V-lea (1299 - 1319) construieşte cetatea Arkesus şi mută capitala aici. Oraşul se dezvoltă rapid până în 1349, când ciuma bubonică omoară jumătate din populaţie. Declinul oraşului se accentuează şi mai mult după 1397, când Norvegia cade sub stăpânirea daneză. Din fericire, oraşul este reconstruit după incendiul din 1624 de către regele danez Cristian al IV-lea, care îl numeşte Cristiania. Oraşul prosperă chiar şi după 1814, când Norvegia se desparte de Danemarca şi se uneşte cu Suedia, dar continuă se se numească Cristiania. Uniunea cu Suedia este de scurtă durată, până în anii 1880, pentru ca din 1905 să-şi câştige independenţa şi Cristiania (care va purta acest nume până în 1925, când revine la vechiul nume, Oslo) să devină capitala statului liber norvegian, ceea ce este şi astăzi, un oraş încântător, mic, dar unde este o plăcere să te afli.

La pas prin Oslo
Vă propun să ne începem vizita la pas de pe înălţimea la care se află Palatul Regal şi de unde se deschide o vastă panoramă a capitalei şi a arterei principale ce desparte oraşul în două: Karl Johans Gate. Urc dealul din faţa palatului, deasupra căruia flutură steagul norvegian, semn că suveranul este în palat, fac câteva poze cu soldaţii în uniformă ce străjuiesc clădirea şi mă plimb în jurul palatului prin grădina-parc de 22 de hectare din spatele lui, liber, fără ca cineva să mă întrebe ce caut acolo, mirându-mă la tot pasul că nu văd obişnuitele - pe la noi şi pe la alţii - garduri, bare de protecţie sau alte îngrădiri. Contemplând de sus oraşul îmi reamintesc că Det Kongelige Slott (Palatul Regal) a fost construit între 1825 - 1848 şi are 173 de camere. Mă opresc în faţa statuii ecvestre a regelui Karl Johan al XIV-lea (1763 - 1844), aflată în faţa palatului şi citesc pe soclul ei motto-ul regelui: “Dragostea oamenilor este recompensa mea”. Regele este fostul mareşal al lui Napoleon, Jean Baptiste Bernadotte, aflat deseori în conflict cu Napoleon şi care a urcat pe tronul Suediei ca urmaş al regelui fără copii Carol al XIII-lea, rege ce a încorporat în 1814 Norvegia în viitorul său regat. El este cel care a ordonat construirea acestui uriaş palat, murind din păcate cu câţiva ani înainte de terminarea sa. 


Cu părere de rău părăsesc curtea palatului fără a putea vedea tradiţionala schimbare a gărzii de la ora 13.30, căci timpul mă împinge de la spate spre un alt simbol al Oslo-ului, primăria. Cobor dealul palatului regal şi prin câteva străzi laterale ajung pe strada Arbins, într-un cartier care odinioară găzduia elita oraşului şi mă opresc în faţa unei clădiri în care la etajul 4 se află Muzeul memorial al marelui scriitor norvegian Henrik Ibsen (1828 - 1906). Aici, într-un apartament, şi-a petrecut dramaturgul ultimii ani din viaţă. Aici a murit paralizat şi tot aici a murit şi soţia sa. Este interesant faptul că d-na Ibsen nu a dorit să moară în patul său, considerând acest lucru ca fiind o postură nedemnă pentru ea; s-a îmbrăcat şi a murit într-o poziţie verticală, stând pe scaun. Îmi continui drumul spre primărie, o construcţie cu două turnuri gemene, îmbrăcată în cărămidă maro închis. Construcţia, mult controversată la vremea aceea din cauza modernismului său, a fost inagurată în 1950, cu ocazia celei de a 900-a aniversare a oraşului. Mulţi pictori şi sculptori de renume au contribuit prin operele lor la decorarea clădirii, dorind ca prin lucrările lor să ilustreze istoria de secole a Norvegiei. Clădirea adăpostea în trecut şi Centrul premiului Nobel pentru pace, centru ce se află astăzi într-o clădire nouă, în apropierea Radhus (primăria). Acesta este singurul premiu Nobel acordat în Norvegia de către o comisie formată din cinci persoane numite de Parlamentul norvegian. Celelalte patru - fizică, chimie, medicină şi literatură - sunt acordate în Suedia (Alfred Nobel era suedez), anual, la recomandările diferitelor instituţii sudeze.
Mă întorc în Karl Johans Gate trecând prin străduţe cu mici magazine, pentru a admira clădirea neoclasică a Teatrului Naţional, construită în 1899, având o capacitate de 800 de locuri, roşii şi aurii. În faţa teatrului mă opresc să admir statuile dramaturgilor Henrik Ibsen şi Bjornson. Pe partea cealaltă a străzii principale se află şi o parte a Universităţii din Oslo. Nu departe de Teatrul Naţional se află Stortinget (Parlamentul), o clădire impunătoare, într-o arhitectură neoromanescă, din cărămidă de culoarea nisipului, construită în anii 1860. În faţa Parlamentului se află o piaţă-parc care vara este plină de turişti  sau de locuitori ieşiţi la plimbare, iar iarna se transformă într-un mare patinoar. 

Specialităţi norvegiene
Este cu mult trecut de miezul zilei şi stomacul dă semne de nerăbdare, aşa că mă hotărăsc să gust câteva din specialităţile norvegiene şi găsesc un restaurant cu preţuri mai moderate (Oslo este în primele zece cele mai scumpe oraşe din lume). 


La sugestia unui ospătar foarte amabil aleg nişte gravetlaks (somon marinat în sare, zahăr, mărar şi coniac), iar pentru felul principal kjottkaker med surkal (cârnaţi de casă cu varză şi sos dulce-acrişor), pentru a încheia cu un blotkaker (prăjitură cu fructe şi frişcă) şi o kaffe (cafea).

Parcul Vigeland
Cu stomacul “pus la punct” mă îndepărtez puţin de centru pentru a vizita un alt simbol al oraşului, “parcul cu sculpturi Vigeland”. Tramvaiul 12 mă duce spre acest parc, cel mai vizitat din Norvegia. Situat în cartierul Frogner, acesta se întinde pe o suprafaţă de 32 de hectare şi cuprinde 192 de sculpturi în granit, bronz şi fier forjat ale renumitului sculptor Gustav Vigeland (1869 - 1943). Artistul a început să lucreze la acest sculpturi în 1924 şi şi-a continuat opera până la moartea sa în 1943. 


Majoritatea sculpturilor, nuduri, sunt dispuse de-a lungul unei axe de 850 m. Intrarea se face printr-o poartă principală din granit şi fier forjat, iar aleea principală te poartă spre podul de peste râu, lung de 100 m şi lat de 15 m, cu statui având figuri încruntate, gata de luptă, cu figura favorită a localnicilor - Sinnatahhen (băiatul furios). Urmează “Fântâna” ce încântă privitorii, o cupă enormă reprezentând povara vieţii. Cupa se sprijină pe nişte Goliaţi musculoşi şi încordaţi, în timp ce sub ei apa se rostogoleşte peste ciorchini de figuri ce par a se juca, discuta, stând în picioare sau odihnindu-se. Punctul de maxim interes al parcului cu statui îl reprezintă “Obeliscul” sau “Monolitul”, care pur şi simplu îţi taie respiraţia. 


Înalt de 24 m, sculptat dintr-un singur bloc de granit, este o masă de sculpturi crispate de durere, descriind ciclul vieţii, aşa cum l-a văzut Vigeland: o viziune a omenirii învăţând, jucându-se, luptând, iubind, mâncând şi dormind, căţărându-se unii peste alţii pentru a ajunge în vârf.  Imaginea este întregită de cele 32 de sculpturi din granit, copii, bărbaţi, femei, tineri, bătrâni, reprezentând ciclul vieţii. Ultima lucrare, la ieşirea din parc, reprezintă eternitatea printr-o ghirlandă cu o femeie, un bărbat şi un copil ţinându-se de mână într-un cerc închis. Imaginea de ansamblu a parcului este copleşitoare: 192 de sculpturi cu nou-născuţi, copii - băieţi şi fete - la diferite vârste, tineri şi bătrâni, cupluri soţ-soţie, oameni singuri, grupuri de oameni în diferite ipostaze. 

Holmenkollen - staţiunea de schi de lângă Oslo
Mă despart cu greu de acest ansamblu de statui din granit, dar imaginea sa mă va urmări mult timp în drumul meu spre Bergen. Răsfoiesc un ghid al Oslo-ului şi constat cu mare regret că nu am avut timp să văd Muzeul Corăbiilor Vikinge, Corabia lui Roald Amundsen, Muzeul Kon-Tiki cu celebra plută a lui Thor Heyerdahl, cu ajutorul căreia acesta a traversat Oceanul Pacific dorind să dovedească că vikingii au fost primii care au ajuns în Lumea Nouă (America de azi) înaintea portughezilor sau Muzeul de Istorie al oraşului. 


Nu aş dori să încheiem scurta noastră vizită prin Oslo fără a vă invita nu departe de oraş, la circa 20 de minute cu linia 1 de metrou, în staţiunea de sporturi de iarnă Holmenkollen. Aici se află numeroase pârtii de schi, dar şi o trambulină pentru sărituri. Cu peste 100 de ani în urmă, un norvegian sărea în golul din faţa sa pe o distanţă de 9,5 metri, punând astfel bazele unui nou sport, săriturile cu schiurile. Este normal, aşadar, ca aici să existe un muzeu al schiului deschis în 1923, cel mai vechi de acest gen din lume, cu exponate ce au aparţinut celebrilor exploratori polari Nansen şi Amundsen, dar şi exponate despre istoria schiului din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. De pe o platformă ce se află deasupra trambulinei de schi se deschide o splendidă panoramă a Oslo-ului şi a zonei adiacente.
Întors în Oslo fac o plimbare pe Karl Johans Gate, plină cu  turişti sau localnici la această oră. Deşi târziu, lumina este încă stăpână pe oraş, pentru că, să nu uităm, suntem în perioada “nopţilor albe”. Atmosfera este extrem de plăcută, oamenii zâmbitori şi relaţaxaţi, doar vântul care adie uşor îmi aminteşte că sunt, totuşi, în apropierea unui fiord. Totul mă îmbie să mai rămân aici, dar trebuie să mă îndrept spre hotel, pentru că mâine mă aşteaptă o călătorie lungă pe Drumul Trolilor şi prin fiorduri, îndreptându-mă spre vechea reşedinţă medievală - Bergen.
Alex. Blanck
În nr. viitor: Cuba, un ţărm îndepărtat.

24 februarie 2015

Sub semnul lui Vlad Ţepeş

Deputatul Virgil Guran a părăsit liberalismul şi vrea să înfiinţeze Partidul România Unită

În ultimele 12 luni, permutările pe scena politică la nivel central şi local  au adus schimbări esenţiale atât în structura puterii, cât şi în mentalul colectiv al societăţii. Dacă la sfârşitul lui 2013, USL funcţiona cu motoarele în plin, trei luni mai târziu, în primăvara lui 2014, proiectul social-liberal se făcea ţăndări sub presiunile politicianiste ale liderilor săi Victor Ponta şi Crin Antonescu.
Odată cu prăbuşirea USL au urmat noi alianţe (USD, ACL), legea migraţiei politice ce a permis modificarea raportului de forţe în structurile puterii şi o luptă acerbă pentru veleităţi, atât între foştii camarazi, cât şi între adversarii de până mai ieri.
Pe fondul acestui război de gherilă ce n-a ţinut seama de voinţa electoratului, au apărut şi încă mai apar noi formaţiuni politice formate din grupuri răzleţe de adepţi ce par să nu se mai regăsească în vechile tovărăşii liberale ori social-democrate. 


Ultimul exemplu este proiectul “Partidul România Unită”, iniţiat de deputatul Bogdan Diaconu (fost PSD-ist), la care au aderat zilele trecute şi doi parlamentari de Prahova, Virgil Guran şi Paul Dumbrăvanu (foşti PNL-işti şi ulterior liberal-reformatori). Cei trei politicieni vor să pună bazele unui nou partid, cu doctrină naţional-democrată, a cărui siglă este imaginea lui Vlad Ţepeş, ce se va înscrie în cursa electorală din 2016. “În ce mă priveşte sunt parlamentar de doi ani şi m-am luptat în tot acest timp să promovez legi care să-i ajute pe oameni. Din păcate nu am avut cu cine face treabă, pentru că orice iniţiativă este blocată imediat de ceilalţi. Toate partidele vechi sunt conduse de un grup restrâns de oameni, iar ceilalţi parlamentari sunt doar o maşină de vot. Nu mă regăsesc în acest sistem şi tocmai de aceea am aderat la acest nou în îndrăzneţ proiect politic” - a declarat Virgil Guran.
La rândul său, într-o recentă declaraţie de presă, deputatul Bogdan Diaconu a declarat: “La baza Partidului România Unită stă doctrina naţional-democrată, curent iniţiat  şi dezvoltat în perioada antebelică şi interbelică de savantul Nicolae Iorga. Partidul România Unită îşi asumă această doctrină într-o variantă modernă, adaptată provocărilor din timpurile noastre. Apărarea teritoriului naţional şi reunificarea cu Basarabia sunt principii constituante. Nu vrem să le impunem românilor nimic, ei sunt cei în măsură să decidă şi să aleagă pentru ei îşişi. Partidul România Unită este doar ascultătorul smerit şi atent al românilor şi purtătorul lor de mesaj”.

Editorial. HORA STACCATO

Da, lucrurile se desfășoară atît de repede încît, ca într-un număr de scamatorie, nu avem timp să înțelegem mișcările. E o lume în care avem din ce în ce mai multă mișcare și din ce în ce mai puțin sens. Pentru că înțelegerea a ceea ce se întîmplă presupune să te oprești un moment. Ceea ce este imposibil, pentru că lume aleargă și nu avem timp. Ce-i cu „filosofemele” astea? Pur și simplu încerc să-mi explic de ce nu folosește la nimic să citești presa sau să urmărești tele showurile politice. Ele nu fac decît să rostogolească roata mai repede spre prăpastie. Prinsă la jumătate între impotența occidentală care proclamă toleranța și practică închistarea și expansionismul militar și pravoslavnic al Rusiei, România nu are altă șansă decît apărarea identității. E ultima redută. Vă bucurați că a plecat Chevronul? Să urmăriți în lunile viitoare cine vine în loc și dacă va mai fi cel mai mic clămpănit de protest. În ciuda încruntaților care aclamă zicala „la noi ca la nimenea”, România este o paradoxală insulă de normalitate care purcede direct tocmai din înapoierea ei. Noi am trimis în parlamentul european analfabeți, dar nu extremiști declarați sau curve, precum evoluate țări vestice. La noi niciun politician nu și-ar permite să declare public la sinuciderea în celulă a unui deținut țigan că statul a făcut astfel o economie. Dar noi suntem acuzați că nu-i integrăm. Noi nu expunem un cuplu de țigani într-o galerie „de artă”, dar suntem acuzați de fascism. Nu la televiziunile noastre de scîrnă s-au putut vedea documentare în care țiganii (= românii?) sunt prezentați ca suboameni. Suntem printre puținele țări care nu au avut totuși la conducerea decizională extremiști…Unii vecini au și acum, nu mai vorbesc de comuniștii și fasciștii prezenți în atîtea guverne care ne dau lecții de cultură democratică. La noi nu sunt împușcați evrei în magazine sau în sinagogi. În general, există la noi multă prostie, corupție și hoție, dar și multă liniște, nu terorism. Valorile „tari” morale se păstrează aici în conservatoarea noastră înapoiere, nu în așa zisele drepturi ale omului care anulează în fond drepturile străinului. În cutare țară „evoluată” nu se mai scriu pe certificatul de naștere infamantele cuvinte „mamă” și „tată” ci „corectele” părintele 1 și părintele 2. Cu controverse cine trebuie să fie 1 și cine 2. De aceea iubesc România. Cutare firmă care în țara ei central europeană n-ar dărîma un cuib de vrabie de spaima ecologiștilor, la noi în țară defrișează fără grijă mii de hectare, speculînd rapacitatea autorităților noastre, dar și orbirea voită a respectivelor organizații care nu văd decît maltratarea cîinilor vagabonzi, pentru că asta le convine. Țiriac n-ar putea vîna în Germania nici măcar o turturică amărîtă, dară-mi-te zeci de mistreți, noi suntem numai buni de primit lecții de capitalism. 


Trăim vremuri rapide. Chiar hărțile Europei se schimbă  pe genunchi, chestie la care noi românii avem o durere istorică. Precum au și polonezii, și cehii, și bulgarii și sîrbii. Fiecare reacționează în acest context cu spaima istorică în suflet. Noi mai avem așa ceva? În secolul XXI, Radio România Actualități nu poate comunica – spre justa supărare a dlui. Basarabescu – direct cu Chișinăul, încît redactorul se întreabă, pe bună dreptate, cine sabotează transmisia. Ghici, ghicitoarea mea… În acest vîrtej din care cam toți ieșim amețiți, nu l-am uitat pe dl. Ponta, în ultimele săptămîni ale regnului său. Un ministru din excepționala sa galerie declară că, dacă nu ar fi FMI și UE, România ar fi avut ritmul de creștere al Chinei sau Rusiei. Ca să vedem încotro ne duce vîntul. Cine ne vor fi viitorii dușmani și cine viitorii „prieteni”. S-au uitat repede și chestia cu votul diasporei și cea cu imunitatea parlamentarilor, și reducerea taxelor și confiscarea lărgită a averilor și revizuirea Constituției și noile legi electorală și a partidelor și multe alte promisiuni. Situația României este pe muchie de cuțit, sub conducerea unei clase politice declasate complet. Nu am uitat nici de plagiatul omului de la cabinetul lui Năstase. Dl. Președinte pune un accent admirabil pe reconstruirea unui învățămînt cinstit și competitiv. Descoperirea plagiatului șefului de guvern, și al tuturor celor care l-au acoperit, ar fi un  pas bun pentru această dorită curățenie. Nu aveți impresia că, de cîteva luni, ne cam ia amețeala? Cred că o să ne doară și capul…
Christian CRĂCIUN

Târgul Mierii, a X-a ediţie, un succes

Sfârşitul săptămânii trecute a fost unul dulce pentru câmpineni şi pentru toţi cei care au vizitat Târgul Mierii, aflat la cea de-a X-a ediţie. La evenimentul desfăşurat, ca de obicei, la Casa Tineretului, deschiderea a fost oficiată de către primarul Horia Tiseanu, alături de care s-au aflat Octavian Bellu, coordonatorul lotului olimpic de gimnastică (invitat de onoare) şi preşedintele Asociaţiei Apicole Valea Prahovei, Mihail Petru Apostolescu. 


Nici de la această ediţie nu au lipsit concursurile: „Cel mai dulce cuplu”; „Cel mai bun degustător de miere”; „Concurs de fotografii pe teme apicole”; „Concurs de prăjituri cu miere”; „Cel mai bun mâncător de miere”, la care numeroşii participanţii au fost răsplătiţi cu produse apicole. 
Voia bună a fost asigurată de Ansamblul Folcloric „Ghiocelul” al Casei de Cultură „Geo Bogza”, în timp ce elevi ai Şcolii Sanitare “Louis Pasteur” au măsurat gratuit tensiunea arterială tuturor celor care au solicitat. Târgul a reunit peste 100 de comercianţi veniţi din toată ţara, ale căror standuri au fost amplasate atât afară, cât şi în incinta Casei Tineretului. Dacă în prima zi numărul vizitatorilor nu a fost mare, iar cumpărătorii s-au lăsat aşteptaţi, zilele de sâmbătă şi duminică s-au ridicat la nivelul aşteptărilor, vremea bună contribuind decisiv la reuşita evenimentului.
Andreea Ştefan

Irinel Dumitraşcu: “Satisfacţiile nu se măsoară în bani, ci în mulţumire sufletească”

Irinel Dumitraşcu este o femeie pe cât de puternică, pe atât de sensibilă şi de generoasă, un spirit viu care pune pasiune în tot ceea ce face. Şi nu sunt puţine şi nici neînsemnate acţiunile pe care le întreprinde şi în care a reuşit să angreneze mulţi oameni care, ca şi ea, încearcă să determine societatea câmpineană să treacă graniţele cotidianului, să evite rutina, să zâmbească mai des, să iubească mai mult, să trăiască frumos şi sănătos. Pentru Irinel Dumitraşcu această reţetă funcţionează şi nu încetează s-o dovedească în fiecare zi.



- Ce v-a determinat să contribuiţi la starea de bine a câmpinenilor şi ce fel de activităţi desfăşuraţi?
- Dragostea faţă de oameni a fost principalul motiv pentru care am dorit să mă implic în viaţa comunităţii câmpinene. Activităţile în care m-am implicat sunt, în general, de natură sportivă, fără însă a le ocoli pe cele de natură culturală sau socială. Practic, obiectivele Asociaţiei Pro Câmpina, al cărei preşedinte sunt, au legătură cu toate aceste domenii. 
- Cum a luat fiinţă Asociaţia Pro Câmpina?
- Pro Câmpina a luat naştere din dorinţa de a fi pentru şi nu împotrivă. Am crescut într-o epocă în care dizidenţa era o modalitate de a ieşi din cotidianul cenuşiu. Am rămas cu acest obicei, dar odată cu trecerea anilor m-am înclinat către o doctrină care înseamnă că a alege democraţia ca stil de viaţă implică să fii tolerant cu părerile celor din jur. Pot să spun că dragostea pentru sport m-a determinat să scot în evidenţă valoarea unui subsistem al sportului şi anume activităţile de timp liber. Încă din 2012 am început organizarea unor evenimente care au venit în întâmpinarea nevoilor câmpinenilor de a face sport. Am derulat şi derulăm în continuare proiecte în parteneriat cu ACS Contratimp, sponsorizaţi fiind de către Tinmar Ind SA, precum şi parteneriate cu Primăria şi Consiliul Local Câmpina. 
- Sunteţi totodată şi fondatoarea Clubului Femina. Ce reprezintă el pentru dumneavostră?
- Odată cu înfiinţarea Asociaţiei Pro Câmpina s-a constituit şi Clubul Femina, care este o grupare compusă din femei dornice de socializare, active şi darnice, care se întrunesc o dată pe lună pentru a organiza evenimente mondene, cultural-sportive sau de caritate. Club Femina este un fenomen al cărui cuvânt de ordine este prietenie. În cadrul întâlnirilor noastre am învăţat să construim proiecte care au finalitate. Ne dorim se ni se alăture toate femeile ale căror principii de viaţă se pliază pe obiectivele noastre şi care doresc să se exprime într-un cadru larg, în funcţie de pasiunile şi hobby-urile lor.
- Având în vedere că tot ceea ce faceţi în cadrul asociaţiei se bazează pe voluntariat, cât de greu este să organizezi şi să coordonezi acest  tip de acţiuni?
- Nu este uşor deloc, dar în ceea ce mă priveşte este o plăcere, deoarece, la final, satisfacţiile nu se măsoară în bani, ci în mulţumire sufletească. Şi aici fac o paranteză… Chiar din primele zile ale lui martie, anul trecut, au început să curgă întrebări pe pagina web a Asociaţiei Pro Câmpina, despre cum şi când urmează să se desfăşoare “Vacanţa pe biciclete”, acesta fiind unul dintre concursurile cuprinse în programul nostru “Activităţi de timp liber. Metode alternative de educaţie.” 
- Aşadar feedback-ul este pozitiv…
- Copiii, dar mai ales părinţii, se interesează când şi cum derulăm noi activităţi. Oamenii îşi doresc să facă mişcare.  “Crosul toamnei”, “Marşul bicicliştilor” sunt evenimente care au adunat sute de oameni, care nu au venit pentru premii special, ci pentru bucuria de a face sport. Pot spune că am organizat, în premieră la Câmpina, un duatlon, cu sprijinul Federaţiei de Triatlon, care nu a însemnat numai un concurs, ci şi o educaţie, mulţi copii neştiind ce înseamnă un duatlon.
- La momentul actual aveţi vreun proiect în derulare?
- Pentru luna martie am propus spre aprobare şi s-a concretizat  proiectul intitulat “Prin sport alături de oameni”.
- La ce se referă acest proiect?
- Este vorba despre trei evenimente pe care le organizăm cu susţinerea Primăriei şi a Consiliul Local Câmpina. Primul se numeşte “8 martie altfel” şi este o invitaţie pe care Clubul Femina o lansează femeilor şi care se va desfăşura după următorul program: la ora 11.00 va avea loc deschiderea, în centrul municipiului, la Parcul Soldat, unde împreuna cu oficialităţile din Primărie vom oferi flori şi felicitări doamnelor şi domnişoarelor. De la 11.15 până la 11.45 mers pe bicicletă – turul oraşului (Muscel – Căminul Petrol). De la 11.45 la 12.15 – 30 de minute de alergare pe pista terenului sintetic. De la 12.30 la 13.30 – înot la Bazinul Didactic. Închiderea evenimentului va avea loc la ora 14.00, însă vom continua cu voia bună la Pizzeria Bella Italia. Este a doua provocare pe care o lansăm doamnelor din Câmpina şi nu numai, de a petrece o duminică, de data aceasta Ziua Femeii, prin sport. Prima a fost cea din noiembrie 2014, care a constat într-o oră de înot la bazin.
- Ce ne puteţi spune despre cel de-al doilea eveniment?
- Cea de-a doua colaborare din luna martie, în zilele de 14 şi 15, se referă la participarea ca şi invitaţi, dar şi pentru prima oară în calitate de parteneri, a Primăriei şi Consiliului Local, la concursul “Masters Câmpina 2015”, memorial “Fridirich Schwing”, fost antrenor de înot la Galaţi. Acesta a fost antrenorul unui sportiv de performanţă, actualul antrenor de la Contratimp, Octavian Postolache. A fost cunoscut în lumea înotului românesc şi apreciat, dovada fiind şi participarea numeroasă la această competiţie a foştilor înotători de mare performanţă. Printre invitaţii din acest an şi participanţii la probele din concurs se află Carmen Bunaciu, Anca Pătrăşcoiu, Tamara Costache, Carmen Herea, Camelia Potec, Laurenţiu Nicolescu – directorul DJTS Prahova, fost înotător, Remus Miron - UltraSwim Challenge 2014. Concursul se află la cea de-a treia ediţie şi este împărţit în două reuniuni: sâmbătă de la ora 14.00 şi duminică de la ora 10.00. Această competiţie este destinată adulţilor peste 25 de ani care înoată, taxa de participare fiind de 40 lei. Vor fi participanţi din toată ţara, de la cluburi sportive de Masters, ocazie cu care promovăm şi turismul sportiv în Câmpina. 
- Există potenţial pentru dezvoltarea acestuia pe plan local?
- Viaţa sportivă este împărţită în sport de masă, sport de performanţă şi sport şcolar. Din punctul meu de vedere, Câmpina are potenţial pentru dezvoltarea turismului sportiv, dar asta implică organizarea mult mai multor activităţi legate de acest domeniu.
- Al treilea eveniment al lunii martie la ce se referă?
- Al treilea eveniment este un concurs dedicat celor mici - “Special Olympics” şi se adresează copiilor cu sindromul Down. Acesta va avea loc pe 7 martie, începând cu ora 10.00. Pentru această competiţie Primăria ne sprijină prin asigurarea bazei materiale, respectiv bazinul de înot şi terenul de sport multifuncţional, în aer liber sau în sală, în funcţie de vreme. Organizarea competiţiei, din punct de vedere tehnic, aparţine organizaţiei “Special Olympics”, Pro Câmpina participând cu voluntari. Timp de aproape şase ore se vor desfăşura probe sportive în paralel, la bazin şi la sala de sport. Vor veni copii din toată ţara şi este un eveniment în premieră la Câmpina şi un motiv de mândrie pentru noi să facem parte din comitetul de organizare.
Andreea Ştefan

Simfonie de cuvinte şi culori la Casa de Cultură „Geo Bogza”

Sâmbătă, 21 februarie, Casa de Cultură „Geo Bogza” a fost gazda a două evenimente dedicate îmbogăţirii sufletului şi minţii: o dublă lansare de carte şi un atelier de pictură pe haine.

Mai întâi a fost cuvântul... 

Într-o atmosferă specifică unui act de cultură  şi pe un fond muzical cu rol de susţinere contemplatoare, scriitorii Iulian Moreanu şi Florin Dochia au oferit universului literar alte două cărţi, în prezenţa unui public spectator fidel, devorator de lectură.
Prima carte lansată a fost cea a lui Iulian Moreanu, acesta fiind pseudonimul prozatorului şi profesorului Gheorghe Ciocodeică. Despre romanul „Năvala norilor”  a vorbit Christian Crăciun, el însuşi scriitor şi profesor. În opinia sa, cartea este „un fel de bucurie genuină inocentă a receptării realităţii. Este un roman tradiţional, social şi psihologic, un roman care se citeşte cu mare plăcere”, este exact şi are un ritm care vine din cultul cuvântului.” 


Năvala norilor este primul meu roman, motiv pentru care îl şi iubesc foarte mult. El are un punct de plecare într-un alt roman, scris prin 1983, depus la concursul de manuscrise al Editurii Eminescu, dar care evident că nu putea apărea atunci. De altfel, el preia o parte din începutul acelui roman. Este, aşa cum cel mai bine a observat Florin Dochia, un roman al „inevitabilului triumf al eşecului sentimental”. Deşi are şi inserţii cu referiri la social, politic, până la urmă îl consider un roman de dragoste. O dragoste pentru două femei – una himerică, imposibilă, chiar interzisă, pentru o elevă şi o alta sigură, cu perspective maritale certe, dar sacrificată pentru prima. Pare absurd, nu? Şi totuşi… Finalul romanului l-am lăsat deschis, dându-i şansa cititorului să se simtă un fel de coautor al său, aşa cum am procedat şi în majoritatea textelor din cărţile de proză scurtă. Şi da, va avea şi o continuare, din care deja am scris vreo 50 de pagini. Bineînţeles că nu vă pot divulga amănunte, dar vă asigur că va fi ceva deosebit” – ne-a declarat autorul Iulian Moreanu.


„Ferestre spre curtea interioară” a fost cea de-a doua carte lansată. O carte pe care acelaşi Christian Crăciun a catalogat-o drept „o frumoasă definiţie a poeziei”. Volumul cuprinde poezii de dragoste prin care scriitorul Florin Dochia transmite direct emoţii şi trăiri în versuri cutremurător de profunde. Este un volum de poezii ce poate fi citit în doi.
„Florin Dochia este unul dintre acei poeţi pentru care frumuseţea versului e mai presus de alinierea la mode literare, pentru că gustul lui estetic îl îndrumă sigur către construcţiile poetice care să evite marca timpului” – Radu Voinescu.
La întâlnirea prilejuită de lansarea cărţilor au participat numeroşi oameni de cultură, precum şi consilierii locali Florin Frăţilă şi Marian Dulă.

... apoi a fost culoarea

Dorinţa de a exprima frumosul prin graţia unor tuşe de pensulă a fost motorul unui deosebit atelier de pictură pe materiale textile organizat de Clubul Femina în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici, sucursala Câmpina. Provocate să-şi exploreze valenţele artistice în cadrul unei întâlniri al cărei moto a fost „Noi reinventăm moda”, membrele clubului şi nu numai s-au întrecut în a-şi transforma şi personaliza articolele sau accesoriile vestimentare în piese unicat. Bluze, tricouri, rochii, fuste, eşarfe, pantaloni, genţi şi încălţăminte au fost retuşate sau pur şi simplu înfrumuseţate, paleta cromatică făcând dovada elanului şi plăcerii cu care s-a lucrat mai bine de două ore.  




Cele aproximativ 40 de invitate au dat frâu liber imaginaţiei sub atenta îndrumare a preşedintelui UAP Câmpina, Amalia Suruceanu şi a artistei plastice Cristina Popescu, care le-au oferit idei şi sfaturi, făcându-le complice în explorarea tainelor picturii.


„Membrele UAP și Club Femina, cât și invitatele lor, au putut participa la această fantastică experiență artistică alături de copiii sau nepoții lor, care au avut la dispoziție materiale didactice pentru pictat și desenat, într-un spațiu amenajat special pentru ei. Suntem la prima colaborare cu UAP și avem încredere că cele două organizații își vor mai reuni forțele în vederea realizării altor proiecte comune. Librăria Diverta a dăruit copiilor prezenți creioane și blocuri de hârtie pentru desenat. Noi am mai organizat în 2013, cu mare succes, două sesiuni de pictură pe haine alături de pictorița Ana Maria Ilica. Mulţumim UAP Câmpina, Librăriei Diverta şi gazdei noastre, Casa de Cultură «Geo Bogza», pentru implicarea într-o acţiune care s-a dovedit extrem de constructivă din punct de vedere social” - ne-a declarat Iuliana Dupu, secretarul Asociaţiei Pro Câmpina.
Andreea Ştefan 

Istoria unui monument aflat în prag de dărâmare

Publicam într-o ediţie anterioară un material referitor la Monumentul Eroilor situat în comuna Telega, care avea ca punct de plecare un articol apărut în nr. 8/ octombrie 2014 al revistei Prahova Eroică - de cultură istorică, educaţie patriotică şi de cinstire a eroilor neamului, semnat de dl. Gheorghe Bîlgă, profesor la Colegiul “Spiru Haret” din Ploieşti.  
Dl. Gheorghe Bîlgă este telegean şi un mare iubitor de istorie. Pentru documentarea articolului a mers inclusiv la Arhivele Naţionale, de unde a obţinut o fotografie-document foarte rară, în care se poate vedea monumentul aşa cum a fost el construit iniţial, cu bustul Regelui Ferdinand I pe postament. 

Monumentul Eroilor din Telega (1937).
A. N. I. C., inv. 819, Fond Departamentul Artelor, dosar 70/1937, f. 65
Cu încuviinţarea dumnealui, publicăm integral articolul, pentru o completă şi corectă informare a cititorilor cu privire la Monumentul Eroilor situat în comuna Telega, care are, aşa cum veţi vedea, o istorie extrem de interesantă. Deşi nu apare pe lista monumentelor aflate în patrimoniul cultural naţional al României, pentru aceast proiect al sculptorului Ion C. Dimitriu-Bârlad, realizat în anul 1932, suma cheltuită a fost de 300.000 lei, transformându-l astfel într-unul dintre cele mai valoroase monumente din judeţul Prahova. Cu toate acestea, potrivit declaraţiilor făcute chiar de dl. Gheorghe Ilie, primarul comunei Telega, el va fi dărâmat şi reconstruit sub o altă formă. 



MONUMENTUL EROILOR DIN TELEGA

AMPLASARE ŞI DESCRIERE
Ridicat în centrul localităţii, vecin la Răsărit cu apa Sărată, la Apus cu şoseaua comunală Telega-Mislea, la Miază-Noapte şi Miază-zi cu proprietăţile comunei  Telega 1, Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial este creaţia sculptorului Ion C. Dimitriu-Bârlad. Acesta are un soclu de plan pătrat, din beton, în trei trepte, pe care se înalţă un obelisc, înalt de 1,80 m, în uşoară retragere spre vârf. Obeliscul se termină cu un postament, evazat, pe care sunt fixate trofee militare din bronz: o puşcă încrucişată cu o sabie şi casca militară.

Monumentul Eroilor din Telega (2015).
Monumentul Eroilor din Telega
Pe faţada monumentului, sub inscripţia Eroilor din Telega (0,64/0,12 m), este montat un basorelief din bronz (trapez cu înălţimea 1,37 m, latura mare 0,79 m, latura mică 0,64 m), care redă o scenă alegorică: un soldat căzut în genunchi, aplecat spre spate, cu capul susţinut de mâna dreaptă a unui înger care stă în picioare. Cu mâna stângă, îngerul cuprinde o ramură de laur şi un drapel, a cărui hampă sprijinită pe pământ, îi trece de-a lungul trupului, iar în vârful hampei se vede ceva ce ar putea fi un vultur. În fundal, spre partea de sus a plăcii, este reprezentat un ţăran care ară pământul cu un plug tras de boi. Pe părţile laterale, sub coroane de lauri (diametrul 0,26 m), au fost prinse plăci din bronz (1,15/ 0,60 m), pe care se află numele a 178 de martiri telegeni căzuţi în Războiul pentru întregirea neamului.
Pe placa din dreapta sunt înscrişi: Anghel D.N., Anghel P.D., Apostol G.I., Badea V.G., Badea N., Bejenaru V.G., Bejenaru V., Baicu P.C., Bălţatu ST.G., Bărbieru S.S., Bărbieru M., Băcioiu B.I., Barbu M.N., Bâlgă T.I., Bâlgă V.P., Bâlgă T.C., Brebeanu I.G., Brebeanu I.I., Brebeanu G.I., Brezeanu D.S., Brezeanu D.M., Bria V.G., Boldojar A.G., Boldojar N.S., Boldojar P.C., Boldojar P.A., Boldojar S.A., Boldojar S.G., Boldojar A., Boşilcă R.G., Burduşel N.I., Boldojar N.N., Bucătaru M.M., Bengea I., Cantaragiu A.G., Cazan C.I., Cazan P.N., Cârciu C.G., Crăciun N.L., Cărăuşu I.N., Căpăţină Z.M., Carzol L.C., Carzol L.F., Ciută G.I., Ciută T.F., Ciută C.I., Ciută M.P., Ciută I.M., Ciută M., Cimpoiaşu N.E., Cimpoiaşu G.S., Cimpoiaşu N.I., Ciucu S.I., Cârstian G., Cristian I.D., Cristian C.N., Copilu M.I., Covrig I., Corbu G.V., Corneanu I.C., Chiru N.C., Chiru S.D., Chiriac G.N., Deliu C., Dascălu S.I., Dascălu S.N., Dascălu S.L., Dascălu V.M., Dănescu L.S., Dănescu L.N., Dumitraşcu C.F., Dumitraşcu V.D., Dumitraşcu S.N., Dumitraşcu P.A., Dumitrache G.G., Dumitrache P.G., Dumitrache G., Dărmănescu I., Dragu A.I., Duţu E.A., Dumitrică G.I., Dumitrică N.C., Dimache P.G., Drăguşiu C.A., Dărândău M.D., Filip G.G., Ghiorghiu N.T., Ghizdăvăţ N.G., Ghizdăvăţ A.A., Grecu D.D.
Pe placa din stânga sunt menţionaţi: Grigorescu C.P., Gurbet A.I., Gurbet I., Goia M.A., Goşu D.I., Hodoiu I.C., Ilie D.G., Ilioaie I.N., Ioniţă M., Lamba G.M., Lamba P.I., Lamba G.S., Lepădatu I.SC., Ludvig M., Ludvig M.H., Marton S., Mazâlu N.M., Mazâlu N.G., Meşteroia N.G., Măcelaru V.A., Milea G.I., Milea M.I., Milea G.G., Milea A.A., Mincu N.G., Mincu D.I., Mincu G.N., Moldoveanu I.I., Moldoveanu M.N., Moldoveanu M.A., Moldoveanu N.S., Moldoveanu I.A., Mihalache G.C., Mihalache I., Mitucă M.G., Moisescu I.N., Muscalu C.I., Năstase G., Neagoe C.G., Neagu S.M., Nichifor D.G., Niţu D.V., Olteanu P.G., Olteanu D.AP., Pascu G.A., Panaitache M.C., Petrişor A.M., Petrişor P.A., Păcureţu D.C., Potlog R.T., Postolache I.M., Postolache I.G., Postolache R.C., Postolache G.C., Postolache R.C., Popescu N.S., Pripoae I.I., Piţigoi I.M., Popa N., Rândaşu G.V., Rott S., Răducanu G.R., Şerbănescu C.I., Samandritu N.I., Samandritu N.N., Şărbănescu C.N., Ştefan A.N., Stroe G., Şoldan M.N., Stanchi D.I., Stoian G., Stoian A.M., Stoian F.M., Stoian C.C., Stoian P.I.P., Tudose S.N., Tuchel G.I., Tudose I.N., Tudose T.S., Topor I.G., Urleţeanu G.G., Ungureanu T.G., Ungureanu N.G., Uncheaşu G.T., Văraru S.I., Văraru T.V., Vintilă G.I., Vasilache C.A.
În urma analizei acestor nume şi a onomasticii locale, am optat, la poziţia 1, pentru forma Anghel, în loc de Anchel, iar la poziţia 167 pentru forma Tuchel, nu Ţuchel, cum apare pe placă. Pentru definitivarea listei am comparat aceste date cu cele din lucrarea Telega în felurite ipostaze, realizată de Ilie Cristian 2

ISTORICUL MONUMENTULUI
Fişa analitică de inventariere a lucrărilor de artă plastică monumentală de for public, fişa nr. 3, elaborată de Direcţia Judeţeană Prahova pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional, precizează că monumentul a fost realizat de comunitatea locală  în anul 1926 3. Probabil criza economică a fost resimţită şi la nivelul autorităţilor locale, “Monumentul Eroilor, semnul aducător aminte de jertfa făcută de fraţii noştri, rămaşi pe câmpul de onoare, pentru întregirea neamului”, fiind nefinalizat şi „lăsat în uitare, spre ruşinea noastră, a urmaşilor lor". 4 
În anul 1937, după 3 ani şi mai bine de când primarul liberal Ioniţă Mărăcine găspodărea comuna Telega, a fost publicată o broşură electorală, Dare de seamă de situaţia comunei Telega până la venirea şi după venirea Partidului «Naţional Liberal», în care la pagina 4, acolo unde sunt menţionate realizările din mandatul respectiv, se arată: “a fost terminat şi inaugurat monumentul Eroilor Telegeni din centrul comunei”. 
Această datare este susţinută şi de alte surse. Astfel, într-un Memoriu privitor la averea imobilă a comunei Telega, 1939, nepaginat, la poziţia 28, se arată: “Teren situat în centrul satului Telega pe care se află construit Monumentul Eroilor, construit în anul 1933-1934, construcţie de piatră şi bronz, răspunderea întreţinerii având-o autoritatea comunală”. Procesul-verbal nr. 3245, din 5 iulie 1939, alcătuit în urma instrucţiunilor Ministerului Inventarului Avuţiilor Publice, privitor la inventarierea patrimoniului public, prezintă: “construcţia monumentului fiind compusă dintr-un postament de piatră cioplită cu un bust de bronz reprezentând pe Regele Ferdinand I şi care se evaluează după preţul de cost din 1933-1934 la suma de lei 273 352”. 5

Monumentul Eroilor din Telega (1937)
A. N. I. C., inv. 819, Fond Departamentul Artelor, dosar 70/1937, f. 65.  La ordinul ministrului Cultelor şi Artelor, nr. 172.594 din 1936, Prefectura Prahova a înaintat un Tablou, de monumente aflate în localităţile din jud. Prahova. Din această evidenţă reiese că Monumentul Eroilor din Telega a fost ridicat în anul 1932, iar suma cheltuită a fost de 300 000 lei. 6 Cu acest prilej, a fost trimisă la Bucureşti şi o poză a monumentului, cu bustul regelui Ferdinand, înainte de a fi mutilat de comunişti. Acesta era unul dintre cele mai frumoase monumente din zonă, valoarea sa fiind sporită şi de faima artistului supranumit «sculptorul ostaşilor». 
O analiză comparativă a sumelor cheltuite pentru ridicarea unor monumente, înscrise în tabloul realizat de prefectură în 1936, arată că doar câteva au depăşit, ca valoare, pe cel din Telega: 1.138.550 lei - Caporal Muşat din Buşteni, 500.000 lei - Monumentul Eroilor 1916-1918 din Buştenari, 400.000 lei - Troiţa în amintirea aviatorului Aurel Vlaicu de la Băneşti şi 400.000 lei -  Monumentul Eroilor 1916-1918 din Proviţa de Sus. Toate celelalte au costat de la câteva mii, la zeci de mii, în majoritate sub 100.000 de lei. Se poate observa valoarea mare a celor două monumente din Telega şi Buştenari, localităţi prospere datorită extracţiei ţiţeiului.
Urgia comunistă s-a abătut şi asupra Monumentului Eroilor din Telega, doar pentru că deasupra se afla bustul Regelui Ferdinand, numit de naţiunea română „Întregitorul”. Eroii telegeni căzuţi pentru realizarea României Mari au luptat sub conducerea acestuia şi tocmai această alăturare reprezenta mândria comunităţii locale. Era în perioada anilor ’50, când bustul, legat cu lanţuri groase trase de cai, a fost dat jos de pe soclu. Potrivit unor informaţii, demolarea s-ar fi petrecut în timpul primarului Mihai Drăguşin.7 Numai că mandatul acestuia a fost în anul 1957 8, iar Constantin Foidaş (primar al comunei Telega în perioada 1969-1989), revenit de la studiile făcute la Braşov, afirmă că, în anul 1953, bustul nu mai exista. Primari în acea perioadă au fost: Ştefan Anastasescu (1945-1951) şi Alexandru Goran (1952-1956).9 
Personal, cred că această faptă, greu de înţeles în logica normalităţii, s-a petrecut până în anul 1956, când a fost elaborată Lista monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R., operaţiune ce presupunea o oarecare atenţie acordată monumentelor. Bustul a fost dus în spatele fostei primării din Telega şi a rămas acolo un timp, după care a dispărut fără urmă. Au circulat mai multe zvonuri cu privire la soarta acestuia: că a fost aruncat în W.C.-ul din curtea Primăriei, într-unul dintre lacurile sărate din zonă sau că a fost dus la o topitorie şi făcut bani.10 Cert este că această lucrare a dispărut pentru totdeauna.
Monumentul a rămas mutilat până în anul 1977. Atunci a existat o efervescenţă pentru ceea ce înseamnă grija faţă de aceste altare ale jerfei, din două motive: prăbuşirea sau avarierea lor din cauza cutremurului şi împlinirea a 100 de ani de la Independenţa de Stat a României. Aşa a apărut iniţiativa fruntaşilor comunei 11, de a pune ceva în locul bustului de bronz al lui Ferdinand. Pentru a se inspira, au mers în localităţile vecine şi au fotografiat fiecare monument al eroilor 12. După ce am refăcut traseul urmat de membrii comisiei în urmă cu 37 de ani, am descoperit monumentul care a servit drept model. Este cel din localitatea Urleta, care are deasupra numelor eroilor, în plan vertical, însemne militare (puşca, sabia şi casca). Poza a ajuns la sculptorul Constantin Vlad 13 din Câmpina care, în atelierul aflat în vechea capelă Hernea, a executat mulajele. Turnarea în bronz s-a făcut la Uzina „Neptun” Câmpina. Fiecare însemn militar a fost realizat separat, asamblarea lor făcându-se la Telega. Pe aceeaşi placă din oţel, pe care se afla bustul Regelui Ferdinand, au fost sudate elemente de prindere. Pe alte monumente prahovene, aceste simboluri au casca deasupra. La Telega s-a optat pentru aşezarea ei sub încrucişarea puştii şi a sabiei. A existat o acţiune festivă, legată de noua înfăţişare şi de momentul centenarului independenţei, la care au participat elevi, cetăţeni ai comunei şi autorităţile locale.14
În 1926, când s-a stabilit amplasamentul pentru monument, i s-a atribuit acestuia un loc central în comuna Telega. Terenul avea o suprafaţă de 281 m.p, un dreptunghi cu laturile de 22 x 13 m, monumentul fiiind amplasat la jumătatea laturii mari, aproape de “şoseaua comunală Telega Mislea. Proprietăţile comunei, aflate la nord şi sud de Grădina pe care se află construit monumentul Eroilor din Telega, erau Cârciuma şi brutăria Alex. Selman, pr«oprietatea» comunei Telega lipită, la nord, şi Băcănia L. Iordănescu pr«oprietatea» comunei Telega. Lipită, la sud”.15 
În anii ’60 a fost construit Căminul Cultural Telega pe latura nordică a acestui teren şi zidul clădirii a ajuns la o distanţă foarte mică de monument. Din păcate, prin ridicarea acestui edificiu în imediata apropiere a monumentului, acesta este în prezent sufocat de noua construcţie. Parcă ar fi surghiunit sub straşina care fereşte de precipitaţii doar o parte a lui, zidul căminului cultural punându-l într-o situaţie de umilinţă.
Pentru o reparaţie morală, faţă de acest simbol al jerfei telegenilor, sunt necesare două lucruri: în primul rând înlocuirea kitsch-ului de deasupra, cu un bust al Regelui Ferdinand. Pe cât posibil, artistul să fie cât mai bine cotat, aşa cum au procedat înaintaşii. În al doilea rând, trebuie rezolvată situaţia amplasamentului. Fie mutat câţiva metri mai spre sud, cel mai bine ar fi la jumătatea terenului rămas, fie căutat un alt loc, dar la fel de central şi reprezentativ. O reamplasare, după o prealabilă fixare a bustului Regelui Ferdinand deasupra, va putea să-i confere valenţele pe care le merită. Măcar prin aceste fapte mărunte să arătăm recunoştinţa noastră faţă de cei ce au lăsat acasă tot ce aveau mai scump, copii, părinţi, fraţi, surori, jertfindu-se pentru credinţa într-o naţiune puternică.
Poate fi luată în calcul şi o placă suplimentară cu eroii telegeni care nu şi-au găsit locul pe acest monument, din motive necunoscute. Este vorba de doi soldaţi ai Unităţii Militare 47, luaţi prizonieri de trupele austro-ungare şi morţi (cel mai probabil de foame), în lagărul de la Ostffyasszonyfa (Ungaria). Aceştia sunt: Brezeanu Spiridon (poate fi acelaşi cu cel de la poziţia 20 de pe placa monumentului, sau un altul). Era născut în anul 1882 şi a decedat la 20.12.1917. Este înmormântat în parcela 3 a cimitirului din acea locaţie. Celălalt, Dumitrescu Ioan, născut în anul 1884 şi decedat la 09.10.1917, este înmormântat în parcela 10. Ei sunt în lista cu prizonierii români morţi în lagărul de la Ostffyasszonyfa (Ungaria), în Primul Război Mondial, la poziţiile 607 şi 1340, dintr-un total de 4718 decedaţi din Vechiul Regat. 16
Există 35 de eroi telegeni căzuţi şi în al Doilea Război Mondial. Până acum ei au fost lăsaţi uitării şi o reparaţie trebuie făcută. O parte dintre aceştia se află în evidenţele Arhivei Muzeului Militar Naţional, Colecţia Cultul Eroilor. 17 În afară de aceştia, mai este şi Stoian Nicolae Andrei, un erou din Telega, mort în Campania din Est a celui de-al Doilea Război Mondial. Născut în 1908, acesta a fost încorporat, trimis pe front şi luat prizonier în raionul or. Chilia Veche. Apare ca transferat, la data de 08. 09. 1941, în lagăr temporar şi decedat la data de 02. 12. 1941, fiind îngropat în sectorul 1 al lagărului Karaganda (Kazahstan). Numele lui se află la poziţiile 2054-2057 în lista militarilor români care au murit în acest lagăr, publicată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. 18
Aceasta este povestea Monumentului Eroilor din Telega, care aminteşte că fiii acestei comunităţi s-au jertfit cu nemărginită devoţiune pentru patrie şi comuna natală. Eroii, care-şi dorm somnul de veci în locuri cunoscute sau necunoscute, au dreptul să se bucure din nou de cinstirea şi recunostinţa generaţiilor prezente şi viitoare. Este datoria tuturor, să acţioneze pentru reabilitarea monumentelor  şi, mai ales, pentru includerea lor în programele manifestărilor de cinstire a eroilor.
 Cu prilejul Zilei Eroilor şi a Înălţării la Ceruri a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ne înclinăm frunţile, cu smerenie, în faţa străbunilor noştri care au apărat cu preţul vieţii lor fruntariile ţării. Participând la ceremonialul religios şi militar, sub acordurile Imnului Eroilor, să depunem florile recunoştinţei şi să aprindem lumânări la mormintele eroilor noştri, iar după ce am ajuns acasă, să ne conducem după pildele poetului Nichita Stănescu, din poezia Nu-l uitaţi!: „Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,/ Lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă,/ Ca şi cum ar fi viu între noi,/ Ca şi cum s-ar fi întors acasă”.

NOTE:

1) Primăria comunei Telega, Proces-verbal, nr. 3245, din 5 iulie 1939. Astăzi, pe latura nordică, se află foarte aproape de monument, doar la câţiva centimetri, clădirea Căminului cultural; 
2) Listele cu eroi, prezentate în lucrarea lui Ilie Cristian, Telega în felurite ipostaze, par a fi puse la dispoziţie de Direcţia Judeţeană Prahova pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional. Numărul total al eroilor este unul eronat, dar sunt elemente care m-au ajutat, precum unele opţiuni în ceea ce priveşte literele „C” sau „G”; 
3) Ilie Cristian, Telega în felurite ipostaze, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, 2013, p. 200; 
4) Ioniţă Mărăcine, Dare de seamă de situaţia comunei Telega până la venirea şi după venirea Partidului «Naţional Liberal», Bucureşti, Tipografia Ziarului „Universul”, 1937, pp. 3, 4; 
5) Primăria comunei Telega, Proces-verbal, nr. 3245, din 5 iulie 1939; 
6) Arhivele Naţionale Istorice Centrale, inv. 819, Fond Departamentul Artelor, dosar 70/1937, f. 65 v.; 
7) Interviu luat profesorului Mihai Cosmineanu, mai 2013; 
8) Lista primarilor comunei Telega, apud Ilie Cristian, Telega în felurite ipostaze, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, 2013, p. 683; 
9) Ibidem; 
10) Interviu luat lui Constantin Foidaş, primar al comunei Telega (1969-1989), în data 30. 11. 2013; 
11) Ideea a aparţinut profesorului Mihai Cosmineanu care l-a contactat pe primarul Constantin Foidaş, acesta răspunzând pozitiv; 
12) Interviu luat lui Constantin Foidaş, primar al comunei Telega (1969-1989), în data 30. 11. 2013; 
13) Pseudonimul de artist era „Morencuş”, dar n-a fost găsit pe vreun element. Aşa cum mi s-a spus, în interviul luat, munca depusă pentru monumentul din Telega nu a fost plătită, deoarece comanda a venit pe linie de partid. Artistul datora autorităţilor faptul că era acceptat cu acest atelier de sculptură într-o locaţie care nu-i aparţinea; 
14) Ambii intervievaţi, Mihai Cosmineanu şi Constantin Foidaş au afirmat acest lucru; 
15) Schiţa de situaţiune a imobilului, anexă a procesului-verbal întocmit, în anul 1939, de Primăria Telega; 
16) http://www.once.ro/morti_razboi.php; 
17) Arhiva Muzeului Militar Central, Fond „Cultul Eroilor”, apud *** Jertfele prahovenilor, monumentele recunoştinţei, Ploieşti, Editura „Mectis”, 2001, pp. 442, 443; 
18) http://www.once.ro/morti_razboi.php.

Prof. Gheorghe BÎLGĂ,
Colegiul „Spiru Haret” Ploieşti