22 iulie 2014

Un câmpinean a dispărut de la domiciliu

Bărbatul din imagine este din Câmpina şi a fost dat dispărut de la domiciliu luni, 21 iulie. Are 44 de ani, 1,75 înălţime, 70 kg, ochi căprui, mustaţă, iar la data dispariţiei purta pantaloni din stofă maron, cămaşă albă cu mănecă scurtă, pantofi maron şi o geantă de umăr neagră.



Cine l-a văzut sau are detalii, este rugat să sune la Poliţie sau la telefon 0727-12.22.48. 
Se oferă recompensă.

Câmpina a găzduit a-V-a ediţie a Cupei Sport Horse

Câmpina a găzduit sâmbătă, 19 iulie, a-V-a ediţie a Cupei Sport Horse, etapa oficială calificativă pentru Finalele naţionale de sărituri peste obstacole din august şi septembrie. Organizatorii au decis ca în spiritul dezvoltării acestui sport, Cupa Sport Horse să fie oferită copiilor care cumulează cele mai multe puncte bonus în probele 2 de nivel E (1m) şi 3 nivel  D (1.10m). Câştigătorii Concursului de Sărituri peste Obstacole – Cupa Sport Horse ediţia a-V-a sunt: Emma Ionescu (Locul 1); Ioana Petrescu (Locul 2); Maria Rusescu (Locul 3).

Clubul câmpinean aliniază la start în Campionatul Naţional de Sărituri peste obstacole, sub bagheta domnului Antrenor Emerit Col. Rez. Gheorghe Nicolae, un număr de 6 sportivi:
Simon Blanka – sportiv senior şi instructor al echipei de copii, Vicecampion Naţional la Tineret în 2012, Vicecampioană Naţională Cai 7 ani 2013;
Koto Boglarka – sportiv categoria amatori şi vicecampioană naţională 2013 la aceasta categorie;
Petrescu Ioana – categoria Copii – locul 4 naţional în 2013 la categoria amatori;
Rusescu Maria –  Junior debutant anul acesta;
Ionescu Emma – Junior debutant în 2014;
Mihnea Bulgariu – Amator debutant – aflat la prima participare oficială la concursul de la Câmpina.


Echipa Centrului de Excelenţă Ecvestră Sport Horse a participat cu succes în acest an la Competiţiile “Cupa Carnaval” – Jegalia cu palmares: 3 locuri I, 2 locuri 4 şi un loc 5, Cupa Copiilor “Romsilva” – Târgu Mureş – obţinând 7 locuri 1, 2 locuri 2, 2 locuri 3, un loc 4 şi un loc 5, Cupa Napoca Sport Horse – Cluj Napoca, unde echipa noastră a obţinut: 4 locuri 1, un loc 2, 2 locuri 4 şi 3 locuri 5.


Urmeaza antrenamente asidue pentru pariticiparea la Cupa Marsat – Piatra Neamţ, Finala Naţională de Seniori şi nivele cai, Cupa României – Timişoara, Marele Premiu al Municipiului Bucureşti – Adunaţi, Finala Naţională Copii, Juniori şi Tineret, Finala Naţională Amazoane şi Forţă – Piatra Neamţ, Finala Naţională de Amatori şi Cai tineri, unde le ţinem pumnii pentru a fi alături de ei când vor culege roadele muncii şi ale antrenamentelor intesive. 

Aparatul “Reo Go”, prima dotare importantă a celui mai mare spital privat prahovean

Continuăm interviul pe care ni l-a acordat dl. Ioan Simion, preşedintele SC Confind SRL, care a avut, acum câţiva ani, ideea înfiinţării celei mai importante societăţi medicale din judeţul nostru, SC Centrul Medical SanConfind. Scopul acesteia este înfiinţarea unui impozant şi modern spital privat, echipat şi dotat la standarde europene, un spital de referinţă pentru judeţul Prahova, care va fi inaugurat, parţial, în câteva luni. Interviul privind descrierea şi dotările celui mai mare spital privat prahovean este vast şi împărţit în mai multe părţi, care vor fi prezentate şi în numerele viitoare ale publicaţiei noastre. 

- Prin ce se va diferenţia Spitalul SanConfind faţă de alte unităţi similare în domeniul balneofiziokinetoterapiei?
- După cum am mai spus, sperăm să punem în funcţiune acest spital, parţial, în câteva luni – probabil, în octombrie 2014. Vom începe cu “Baza de Tratament Balneologic, Fiziokinetoterapeutic şi de Recuperare Medicală” (circa 15% din întregul spital). Această secţie va cuprinde: cabinet de consultaţii, fizioterapie, kinetoterapie, terapia durerii, masaj, magnetoterapie, împachetări cu nămol de Techirghiol sau parafină, saună uscată şi umedă, balneohidroterapie şi recuperare robotizată pentru mâini şi picioare (copii şi adulţi). 
- Puteţi “trăda” câte ceva din secretele dotărilor acestui impresionant spital?
- Având în vedere că majoritatea echipamentelor sunt contractate, urmând ca în august să înceapă să sosească, putem informa în detaliu viitorii pacienţi asupra posibilităţilor acestora. Vom începe cu Aparatul “Reo Go” – un dispozitiv robotizat pentru recuperarea membrelor superioare. Producătorul acestui echipament este firma americană Motorika. Din anul 2004, această firmă lucrează pentru a crea soluţii robotizate de rezolvare a nevoilor terapeutice ale pacienţilor care suferă de diferite afecţiuni neurologice, inclusiv accidente vasculare cerebrale (AVC), traumatisme cerebrale, leziuni ale coloanei vertebrale, precum şi disfuncţii ortopedice şi post-chirurgicale. Firma se bazează pe experţi de top din domeniu pentru a dezvolta şi pune pe piaţă produse inovatoare de ultimă generaţie, pentru recuperarea robotică a membrelor superioare şi inferioare. 


Echipamentul are 79 kg, este conectat la internet şi dispune de mânere multiple pentru toate cerinţele pacientului. S-au făcut evaluări clinice ale terapiei Reo Go în SUA, Japonia, Italia, Germania şi Israel, pe un total combinat de 350 de pacienţi care au suferit accidente vasculare cerebrale sub-acute şi cronice. S-au tras următoarele concluzii: tratamentul este sigur, fără efecte secundare; tratamentul este potrivit pentru o gamă largă de pacienţi cu ACV; se obţin îmbunătăţiri semnificative, care se menţin în timp. Se obţine o îmbunătăţire considerabilă a mişcării la nivel de umăr, cot, antebraţ. În final, se poate spune că “toleranţa şi satisfacţia pacientului sunt excelente.” Referitor la beneficiile acestui echipament, un pacient din SUA a declarat: “A fost uimitor. La început m-a ghidat robotul, dar apoi mi-am mişcat singur mâna spre acel punct, aproape fără niciun ajutor… Progresele au fost vizibile încă de la a treia şedinţă.”
- Se poate spune că Reo Go face parte din ultima generaţie de roboţi medicali. În acest ritm, vom avea, în viitor, roboţi medicali care vor face jogging cu pacienţii sau vor lucra exerciţiile de recuperare cot la cot cu aceştia? 
- Nu ştiu cât de repede va evolua robotica medicală, dar vă pot spune care este situaţia din prezent a robotului Reo Go. Acesta are în spate un software de management al terapiei versatil şi uşor de folosit, care este proiectat pentru a optimiza rezultatele în fiecare şedinţă de terapie şi pentru fiecare pacient. Sistemul permite terapeuţilor să personalizeze tipurile de exerciţii, modul de interacţiune şi numărul de repetări per sesiune, ceea ce aduce beneficii pacientului şi oferă o recuperare locomotorie superioară.
- Cât de prietenoasă cu pacienţii poate fi terapia Reo Go?
- Terapia Reo Go oferă pacientului anumite avantaje de neegalat: jocuri captivante şi funcţionale; o bază variată de exerciţii menite să îmbunătăţească tipul mişcării, forţa musculară, tonusul muscular, uniformitatea şi precizia mişcărilor. Pe de altă parte, terapia Reo Go oferă şi terapeutului multiple avantaje: o interfaţă intuitivă; control deplin în proiectarea şi implementarea noilor exerciţii, în funcţie de fiecare pacient; colectarea datelor şi raportarea progresului terapeutic; feed-back detaliat cu privire la progresele obţinute; monitorizarea şi urmărirea calităţii mişcării; posibilitatea de a salva rapoartele şi graficele sub formă de fişiere. 
- Se poate spune că extraordinara funcţionalitate a robotului medical Reo Go suplineşte aproape total munca şi îndrumările terapeutului… 
- Munca terapeutului este încă importantă, dar, oricum, echipamentul Reo Go îl ajută foarte mult. Terapia Reo Go este adaptată în funcţie de starea clinică a fiecărui pacient. Terapia aceasta are cinci moduri de funcţionare care acoperă toate etapele recuperatorii, de la modul “total pasiv” la cel “activ”. Cele cinci proceduri pot fi descrise după cum urmează: modul asistat – pacientul este pasiv, iar mişcările sunt executate de către robot; modul iniţiere – pacientul este parţial pasiv şi trebuie să iniţieze mişcarea; modul de iniţiere graduală – pacientul este parţial pasiv şi trebuie să iniţieze mişcarea pas cu pas; modul de urmărire asistată – pacientul trebuie să aplice o forţă continuă pentru atingerea ţintei; modul liber – pacientul conduce în mod activ mişcarea. 
- Cum Reo Go are o memorie considerabilă, acest robot poate stoca practic un număr imens de exerciţii fizice.
- Reo Go are o bază variată de exerciţii pentru diferite obiective de recuperare. Terapeuţii pot selecta un exerciţiu individual sau un set de exerciţii ajustate, în funcţie de fiecare pacient. De asemenea, terapeuţii pot înregistra un nou exerciţiu, dacă este necesar. Pentru a creşte motivaţia pacienţilor şi a-i ajuta în îndeplinirea optimă a sarcinilor de zi cu zi, , Reo Go oferă un set variat de jocuri captivante şi eficiente. Jocurile includ exerciţii de tipul “Prinde şi dă drumul”, pentru mâini şi degete. Fiecare joc cuprinde trei niveluri de dificultate, menite să asigure o recuperare progresivă. 

Revoluţia Reo Go în recuperarea medicală
După cum se vede, acest robot revoluţionar este o minune tehnică menită să ajute la recuperarea braţelor multor pacienţi cu ACV, cu traumatisme cerebrale, leziuni de coloană vertebrală, cu mâini rupte în accidente etc. Sportivii (fotbaliştii, schiorii etc), cei care au suferit operaţii complexe sau cei cu afecţiuni cronice vor constitui, cu siguranţă, categoriile de pacienţi ce vor beneficia din plin de prezenţa acestui echipament de ultimă generaţie în secţia de Recuperare Medicală a Spitalului SanConfind. Combinând o platformă de recuperare inovatoare şi originală, asistată robotic, cu înţelegerea în profunzime a recuperării neurologice, Reo Go introduce pentru prima dată o schimbare de paradigmă în domeniul recuperării medicale:
Îmbunătăţeşte rezultatele procesului de recuperare şi tratament, incluzând de până la 10 ori mai multe repetări per şedinţă decât în cazul unui tratament non-robotizat;
Urmează în mod dinamic procesul de recuperare cu ajutorul a cinci moduri de operare care cresc treptat greutatea şi complexitatea mişcării;
Acoperă un spectru larg ce include atât pacienţi din zona subacută, cât şi pacienţi cronici;
Creşte motivaţia pacientului prin utilizarea unor exerciţii extrem de eficiente şi a unor jocuri captivante adaptate la capacitatea funcţională a pacientului;
Duce la o mai bună gestionare a terapiei printr-o evaluare corectă şi o riguroasă analiză a progresului;
Permite planificarea personalizată a şedinţelor, sporind astfel eficacitatea tratamentului. 

Administraţia locală cheltuie şi anul acesta sume importante din bugetul public pentru reparaţiile şcolilor

Ca în fiecare an, la început de vacanţă, şcolile din Câmpina au primit vizita „comisiei de reparaţii” formată din consilieri locali şi reprezentanţi ai Primăriei, comisie ce stabileşte priorităţile solicitărilor înaintate de conducerile instituţiilor de învăţământ. În urma evaluărilor, edilii au stabilit atât lucrările ce vor avea loc, cât şi sumele repartizate fiecărei şcoli, grădiniţe ori liceu, după cum urmează: 
Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” (100.000 lei). Înlocuire uşi la clasele de la etaj şi mansardă; reparaţii şi igienizări la clase şi holuri; igienizări la grupurile sanitare de la corpul nou al liceului, sala de sport şi Şcoala Goleşti; asfaltarea terenului de handbal; reabilitarea spaţiului de depozitare a materialului didactic la Şcoala Goleşti; repararea şi vopsirea suprafeţei de joc de la sala de sport.
Colegiul Tehnic „Constantin Istrati”(100.000 lei). Refacerea parţială a hidroizolaţiei la clădirea liceului, latura dinspre Strada Mărăşeşti; asfaltarea terenului de sport şi a curţii interioare; înlocuirea uşilor de la parter; igienizarea claselor, holurilor şi birourilor de la parter; reparaţii la acoperiş. La clădirea din Bd. Nicolae Bălcescu (Căminul Petrol) – revizie instalaţie gaze, reparaţii instalaţie paratrăsnet, asfaltare curte interioară şi reparaţii la acoperiş (Corpul A).
Colegul Tehnic Forestier (100.000 lei). Reparaţii acoperiş şi înlocuire învelitoare plus parazăpezi; igienizări holuri şi grupuri sanitare; înlocuire gresie la parter.
Liceul Tehnologic Mecanic (100.000 lei). Refacere covor asfaltic la terenul de sport şi pista de alergări; modernizarea tabloului electric general (sala de sport); înlocuire tâmplărie lemn cu termopane la sla 5 – şcoala din Strada Ciceu; tencuieli exterioare şi zugrăveli plus înlocuit jgheaburi scurgere la aceeaşi şcoală; zugrăvit trei săli de clasă din Corpul A al liceului; reparaţii la pardoseală şi zugrăvit la cabinetele din Corpul A; reparaţii balustradă scară interioară şi zugrăvit cinci săli de clasă din Corpul C.
Liceul Tehnologic Energetic (100.000 lei). Reparaţii la canalizare grup sanitar etajul 1  Corp A; asfaltare curte interioară şi teren de sport; montare parazăpezi, reparaţii jgheaburi şi burlane – Corp B; amenajarea a două săli de clasă din Corpul A pentru laboratoare de chimie şi biologie; înlocuire ferestre cu tâmplărie termopan la secretariat – Corp A.
Şcoala Gimnazială „Ion Câmpineanu” (50.000 lei). Reparaţii la terasă, reparaţii la instalaţia ectrică – tablouri generale, reparaţii la instalaţiile de apă şi canalizare; reparaţii şi igienizări la sălile de clasă de la etajul 1 şi la sala pentru “lapte şi corn”; înlocuire tâmplărie la etajul 1; extindere sistem supraveghere video; achiziţionare mobilier pentru clasa pregătitoare.
Şcoala Gimnazială Centrală (30.000 lei). Verificare tehnică ISCIR pentru două centrale termice; amenajarea a două cabine de toaletă pentru persoane cu dizabilităţi; înlocuire bannere frontoane; retuşare teren de baschet; extinderea sistemului de supraveghere video.


Şcoala Gimnazială „B.P. Hasdeu” (50.000 lei). Înlocuire reţele apă şi canalizare la subsolul clădirii; reparaţii instalaţii sanitare la etajele 1 şi 2; revizie instalaţie interioară de încălzire; reparaţii la instalaţia electrică; placare cu gresie a holului de la parter; igienizare completă două săli de clasă şi montat parchet la o sală de clasă şi la cabinetul de informatică; reparaţii terasă; înlocuire uşi la două săli de clasă; lambriu holuri etajele 1 şi 2; placare cu gresie a scărilor pentru elevi şi profesori.
Şcoala Gimnazială „Al.I. Cuza” (53.000 lei). Asfaltare şi împrejmuire teren de sport; ignifugare pod; finalizarea reparaţiilor la faţada clădirii; igienizare grupuri sanitare, holuri şi săli de clasă; amenajare grup sanitar pentru persoane cu dizabilităţi; extinderea sistemului video de supraveghere (interior şi exterior).
Şcoala Gimnazială nr. 3 (25.000 lei). Înlocuire bazine şi reparaţii uşi la grupurile sanitare; realizarea unei rampe şi amenajarea unui grup sanitar pentru persoane cu dizabilităţi; reparaţii la acoperiş; reparaţii şi zugrăveli exterioare; reparaţii la scara exterioară şi înlocuirea împrejmuirii spre Strada Voila.
Grădiniţa cu program normal nr. 4 (2.000 lei). Dotări: dulăpioare pentru copii şi băncuţe pentru parcul unităţii.
Grădiniţa cu program prelungit nr. 8 (10.000 lei). Amenajare hol trecere de la magazia de alimente; reparaţii acoperiş la magazia de alimente şi bucătărie; reparaţii tencuieli şi hidroizolaţie subsol; amenajare cabinet medical şi izolator.
Grădiniţa cu program normal nr. 3 (7.500 lei). Reparaţii şi zugrăveli exterioare.
Grădiniţa cu program prelungit nr. 9 (25.000 lei). Asfaltare alee de acces şi curte; reparaţii împrejmuire şi porţi intrare.
Grădiniţa cu program normal nr. 1 (7.500 lei). Reparaţii instalaţie electrică interioară.
Grădiniţa cu program prelungit şi normal „Julia Hasdeu” (35.000 lei). Reparaţii parţiale la instalaţiile sanitare interioare; reparaţii la canalizare; igienizarea blocului alimentar; reparaţii parţiale la terasă; zugrăveli interioare holuri şi reparaţii pardoseli.
Grădiniţa cu program normal nr. 5 (2.500 lei). Igienizare spălător şi grup sanitar; amenajare curte şi reparaţii împrejmuire.
Grădiniţa cu program normal nr. 6 (2.500 lei). Reparaţii acoperiş; copertină intrare; zugrăveli interioare; amenajare curte şi reparaţii împrejmuire.
De remarcat faptul că atât membrii comisiei stabilite de Consiliul Local, cât şi responsabilii în exerciţiu ai administraţiei au căutat să repartizeze echitabil cei aproximativ 800.000 lei alocaţi din bugetul public pentru întreţinerea, igienizarea şi dotarea spaţiilor destinate învăţământului local. 
În etapa imediat următoare, conducerile şcolilor vor organiza selecţii de oferte în vederea atribuirii lucrărilor, astfel încât totul să se încadreze în parametri normali până la revenirea elevilor din vacanţă. 

„Buna desfăşurare a procesului de învăţământ rămâne o prioritate a administraţiei locale”

Direct implicat în această repartiţie bugetară şi un cunoscut susţinător al educaţiei şi culturii câmpinene, consilierul Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de învăţământ, cultură şi sport din Consiliul local, a ţinut să facă câteva precizări pe marginea acestui subiect: „Buna desfăşurare a procesului de învăţământ rămâne o prioritate pentru mine şi pentru colegii din administraţia locală. Anul acesta am votat în Consiliul Local un buget important pentru reparaţii, igienizări şi dotări în şcoli. Elevii merită să studieze în condiţii optime, mai ales şi pentru faptul că în majoritatea cazurilor rezultatele la învăţământ în şcolilele câmpinene sunt bune şi foarte bune. Există şi excepţii nedorite, asupra cărora trebuie să ne aplecăm mai mult de aici înainte. În ceea ce priveşte strict repartiţia fondurilor bugetare la capitolul Reparaţii şcoli, am fost şi am rămas fidel principiului lucrurilor bine făcute. De exemplu, dacă trebuie să reparăm un acoperiş la o şcoală, să o facem cu  simţ de răspundere, pentru cel puţin 10-15 ani. Nu agreez cârpelile anuale în beneficiul exclusiv al unor firme abonate la bani publici. Din fericire, în acest sens, am găsit înţelegere la mulţi colegi din administraţie şi asta îmi dă o stare de bine. Mai sunt şi situaţii ce ridică semne de întrebare, dar pădure fără uscături... Dincolo de toate aceste aspecte, sper ca la începutul anului şcolar, elevii să-şi desfăşoare activitatea în cele mai bune condiţii, ca de fiecare dată”.

După repartizarea computerizată, zeci de locuri au rămas libere în liceele câmpinene

Elevii admişi au avut medii cuprinse între 9,92 şi 3,41

Anul acesta, cele 700 de locuri puse la dispoziţia absolvenţilor de gimnaziu în liceele câmpinene s-au dovedit a fi prea multe, din moment ce doar 563 au fost ocupate după prima repartizare computerizată. Şi asta în condiţiile în care nu a rămas niciun elev nerepartizat dintre cei care şi-au exprimat opţiunea de a învăţa la un liceu câmpinean.
Diferenţa de 137 de locuri rămase libere se regăseşte în portofoliul Colegiului Tehnic „C-tin Istrati” (80), al Colegiului Tehnic Forestier (16), al Liceului Tehnologic Energetic (16) şi al Liceului Tehnologic Mecanic (25).
Statistic vorbind, la admiterea din acest an, 211 locuri au fost ocupate de elevii din Câmpina, 351 de locuri de elevii din localităţile din jurul Câmpinei şi un loc de o elevă din afara judeţului Prahova.
Cea mai mare medie la admitere s-a înregistrat la Colegiul Naţional „N. Grigorescu” – 9,92, iar cea mai mică la Colegiul Tehnic „C-tin Istrati” – 3,41.


Situaţia pentru fiecare liceu şi specializare în parte, conform datelor centralizate şi publicate de Ministerul Educaţiei, este următoarea: 
Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu”
- Matematică-informatică: 56 locuri, cea mai mare medie 9,82, cea mai mică medie 8,96
- Ştiinţele naturii: 28 locuri, cea mai mare medie 9,92, cea mai mică 8,96
- Filologie: 28 locuri, cea mai mare medie 9,64, cea mai mică 8,35
- Ştiinţe sociale: 56 locuri, cea mai mare medie 9,46, cea mai mică 8,27
Colegiul Tehnic „Constantin Istrati”
- Electronică şi automatizări: 28 locuri, unul singur ocupat de o elevă din Ialomiţa, cu media 5,20
- Economic: 28 locuri din care 11 au fost ocupate, cea mai mare medie 7,04, cea mai mică 4,78
- Turism şi alimentaţie: 28 locuri, 27 au fost ocupate, cea mai mare medie 7,03, cea mai mică 3,94
-Industrie alimentară: 28 locuri, din care 16 au fost ocupate, cea mai mare medie 5,90, cea mai mică 3,54
- Comerţ: 28 locuri, din care 5 au fost ocupate, cea mai mare medie 6,24, cea mai mică medie 3,41
Liceul Tehnologic Energetic
- Matematică-informatică: 28 locuri, cea mai mare medie 8,95, cea mai mică medie 7,18
- Electric: 56 locuri, ocupate 40 locuri, cea mai mare medie 7,01, cea mai mică 4,13
- Electronică şi automatizări: 56 locuri, cea mai mare medie 7,92, cea mai mică 5,39
- Turism şi alimentaţie: 56 locuri, cea mai mare medie 8,89, cea mai mică 7,26
Colegiul Tehnic Forestier
- Ştiinţele naturii: 56 locuri, cea mai mare medie 8,92, cea mai mică medie 6,92
- Fabricarea produselor din lemn: 28 locuri, cea mai mare medie 7,23, cea mai mică 5,06
- Economic: 28 locuri, cea mai mare medie 9,15, cea mai mică 7,54
- Silvicultură: 56 locuri, din care 40 au fost ocupate, cea mai mare medie 7,57, cea mai mică 4,22
Liceul Tehnologic Mecanic
- Mecanică: 28 locuri, din care au fost ocupate doar 3, cea mai mare medie 6,53, cea mai mică medie 4,58.
La nivelul judeţului Prahova, 4726 de elevi au intrat la liceu, urmând ca până ieri, 21 iulie, candidaţii care nu au participat la prima etapă a admiterii în liceu şi cei care au rămas pe din afară după prima repartizare computerizată, să poată completa fişele cu opţiuni.
A doua etapă a repartizării computerizate în licee va avea loc joi, 24 iulie. 

Guran pune paie pe... fuziune

Roberta, şefă la PNL Prahova?

Într-o recentă emisiune a unui post local de televiziune, fostul preşedinte al PNL Câmpina, Virgil Guran, a declarat că Roberta Anastase ar putea fi preşedintele filialei Prahova a viitoarei formaţiuni politice rezultate din fuziunea PNL şi PDL. Parlamentarul, recent înregimentat în aripa liberală Tăriceanu, susţine că Anastase ar putea ocupa această funcţie în detrimentul lui Mircea Roşca, conform protocolului stabilit deja la centru. Vă reamintim că cele două partide au stabilit data de 26 iulie pentru Congresul de fuziune, dată la care vor fi votate atât viitorul protocol de colaborare, cât şi statutul noii formaţiuni.


În cadrul aceleiaşi emisiuni, deputatul Virgil Guran a mai declarat că după constituirea partidului liberal înfiinţat de Călin Popescu Tăriceanu, filiala Prahova va fi condusă de Graţiela Gavrilescu, iar Nicolae Alexandri va fi secretar general.

Lui Severin nu-i mai place la Antena 3

Senatorul PSD Georgică Severin a părăsit marţi platoul emisiunii „La ordinea zilei” de la Antena 3, după o dispută verbală avută cu jurnalistul Adrian Ursu. „Plecaţi acasă!” – a fost replica în urma căreia senatorul s-a ridicat şi a plecat din emisiune. Schimbul de replici a izbucnit de la o solicitare a lui Adrian Ursu, în care jurnalistul i-a cerut parlamentarului să facă o interpelare către ministrul Justiţiei pe tema scandalului în care este implicată familia Băsescu. Adrian Ursu a mai afirmat în emisiune că parlamentarii au fost mai mult în vacanţă decât la muncă în 2014, iar Severin i-a reproşat atitudinea faţă de legislativ şi demnitari. 


Într-un comentariu făcut pe reţeaua de socializare Facebook, parlamentarul declara: “De data aceasta, cred că am procedat corect, deoarece tonul discuției depășise nivelul meu de acceptabilitate. Când refuzi argumentele constituționale și ataci Parlamentul doar pentru că este ușor de atacat și ai interese de apărat... A fost cea mai bună soluție. În fond mergem în emisiuni pentru a dezbate probleme, alese de moderatori, nu pentru a ne pune cenușă în cap, mai ales când nu este cazul, doar ca să dăm satisfacție unor "deontologi" indiferent de tabăra din care provin”. 

Lucrări de mântuială din bani publici

Hidroizolaţia de la Muzeul Hasdeu lasă loc de... pete pe tavan

Ploile din ultima perioadă au adus cu ele şi demonstraţia că lucrările de hidroizolaţie efectuate anul trecut la Muzeul Hasdeu au fost făcute de mântuială, contra unor sume importante din bugetul public. 
Situaţia a fost sesizată încă de la sfârşitul anului trecut, atunci când directorul instituţiei culturale, Jenica Tabacu, susţine că a trimis trei adrese prin care a înştiinţat executivul din Primăria Câmpina.


„Problemele au apărut cam la vreo două luni după recepţie. Atunci am observat pete de apă pe tavan în aproape toate sălile muzeului. Înainte de refacerea hidroizolaţiei, de către cei de la Bautech, nu aveam probleme cu infiltraţiile decât în sufragerie. Acum avem probleme peste tot şi apa afectează picturile murale. Este o bătaie de joc! Proiectanţii mi-au spus că firma Bautech nu ar fi respectat proiectul şi că au avut dificultăţi de comunicare cu ei. Tot ei au afirmat că am avut ghinion cu această societate. Vreau concluzii în scris, pentru că lucrarea are trei ani de garanţie!” – a declarat Jenica Tabacu pentru max-media.ro
Aşadar, după mai bine de nouă luni de la recepţia lucrării, încep să se agite spiritele. De ce tocmai acum? Un posibil răspuns poate că-l putem descifra din reacţia primarului Horia Tiseanu, care pus în faţa unei asemenea situaţii, a declarat: „Am citit şi eu în presă cele declarate de d-na Tabacu şi sunt surprins când spune că firma Bautech a fost sau este apropiată de PDL. Noi am organizat licitaţia, dar atât. (...) Eu personal am refuzat să mă implic în acest proiect, deşi am desemnat un diriginte de şantier. Jenica Tabacu este o femeie dificilă, cu multe pretenţii şi m-am bucurat când am aflat că este în relaţii bune cu unul dintre asociaţii de la firma Bautech şi chiar că s-ar fi deplasat de mai multe ori la Bucureşti pentru a discuta cu acesta. (...) Aşa că nu m-am băgat deloc în a verifica lucrările de consolidare şi de hidroizolaţie de la Muzeul Hasdeu. După ce s-a făcut recepţia, în octombrie 2013, d-na Tabacu s-a plâns de mai multe ori că apar infiltraţii de apă. (...) Probabil vom fi nevoiţi să chemăm un expert independent, chiar dacă am plătit mulţi bani până acum” (sursa: max-media.ro)
Şi pentru că tot a venit vorba de bani mulţi, trebuie menţionat şi faptul că lucrarea de reabilitare a Muzeului Hasdeu a costat aproximativ 150.000 de euro. 

Poluare cu ape menajere pe strada Ciocârliei

Locuitorii de pe strada Ciocârliei din Câmpina se confruntă de ani de zile cu o problemă ce pare a nu avea rezolvare. Apele menajere din canalizare se scurg, fără să fie epurate, direct în râul Prahova, trecând prin curţile oamenilor. În urma mai multor sesizări, fără rezultat, cetăţenii din zonă i-au dat în judecată pe cei pe care îi consideră responsabili, respectiv Hidro Prahova şi Primăria Câmpina. 
Inspectorii de la Garda de Mediu le-au dat dreptate reclamanţilor, apreciind că există deversări ilegale prin racordarea la sistemul de ape pluviale sau avarierea sistemului de canalizare al oraşului. Cele două părţi acţionate în instanţă susţin însă că nu au nicio legătură cu situaţia creată. Conform municipalităţii câmpinene, canalul colector este concesionat de Hidro Prahova. De cealaltă parte, operatorul regional de apă – canal aruncă pisica în curtea administraţiei publice locale. 

Tronsonul de cale ferată Câmpina – Câmpiniţa – Telega, scos la licitaţie

Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA a scos recent la închiriat aproape 1100 km de cale ferată, care aparţin infrastructurii feroviare neinteroperabile. Licitaţia publică cu strigare a fost organizată, într-o primă etapă, luni 21 iulie, la Bursa Română de Mărfuri, operaţiunea fiind parte a angajamentelor faţă de FMI. 
În Prahova, Sucursala Bucureşti a CFR a scos la licitaţie tronsoanele Ploieşti Vest – Târgovişte Nord, Ploieşti Nord – Măneciu, Câmpina – Câmpiniţa – Telega, Ploieşti Sud – Armăşeşti. 


Contractul de închiriere va fi încheiat pe o perioadă de patru ani, iar oferta cu preţul cel mai mare va fi desemnată câştigătoare. Până la închiderea ediţiei nu am reuşit să aflăm rezultatul licitaţiei şi nici dacă tronsonul Câmpina – Câmpiniţa – Telega a fost adjudecat sau nu.

Călător prin lume

Veneţia sub picăturile de ploaie 

Traversăm laguna venind dinspre Lido di Jesolo într-un vaporeto ce ne duce spre celebra piaţă San Marco – inima Veneţiei. Plouă cu picături mari, dar Veneţia este la fel de frumoasă ca şi anul trecut. Coborâm, deschidem umbrelele şi traversăm prima punte din cele peste 400 de poduri, arcuite peste 180 de canale ale oraşului. Trecem peste monumentala statuie a lui Garibaldi şi ne oprim – oprire obligatorie pentru fotografii – pentru a admira celebra „punte a suspinelor” care unea sala de judecată din Palatul Dogilor de celulele întunecate ale închisorii. Numele provine de la suspinele celor ce treceau puntea şi care ştiau că nu mai au nicio şansă de a scăpa cu viaţă. Legenda spune că, totuşi, ar fi existat un singur om care a reuşit să evadeze: faimosul Don Juan. 


Facem câteva fotografii şi trecem pe lângă minunea arhitectonică ce se numeşte Palatul Ducal sau Palatul Dogilor. Coada lungă, ca de obicei, duce spre intrarea numită Porta della Carta, construită între 1438 – 1442. Nu avem timpul necesar pentru a vizita Palatul, dar nu pot să nu-mi aduc aminte, dintr-o vizită anterioară, de Sala Marelui Consiliu, de o frumuseţe rară, cu celebra lucrare a lui Tintoretto – „Paradisul” (22m/ 7m), precum şi de plafonul său situat la 15 metri, cu picturi de Tintoretto şi Veronese. 


Plouă şi ajungem la Piaţa San Marco având în stânga laguna şi pe malul ei cele două coloane aduse aici în 1170, reprezentându-l pe Sf. Marco şi leul veneţian, iar cealaltă, Teodoro, unul dintre protectorii oraşului. Spaţiul dintre cele două coloane era în vechime locul de execuţie al condamnaţilor la moarte. Se spune că dacă pui piciorul în acest spaţiu, vei avea ghinion. 
Piaţa este principalul obiectiv turistic al Veneţiei. În colţul din stânga se află clădirea fostei monetării – Zeca – unde se bătea ţechinul, moneda cu care Paşa dorea să-l cumpere pe El-Zorab în poezia lui George Coşbuc. Alături este Biblioteca Naţională şi la câţiva metri mai departe Campanila înaltă de 98,5 metri, turn ce poate fi văzut din depărtări datorită înălţimii sale ce domină acest oraş, construit în mare parte pe piloni de lemn. Turnul, construit în 912, a fost folosit ca punct de observaţie, far şi clopotniţă până în 1902, când s-a prăbuşit, fiind reconstruit în 1912, la o mie de ani de la prima sa construcţie.


Şi plouă, plouă cu stropi mari, dar avem noroc că piaţa nu se inundă, ca acum câţiva ani, când nivelul apei ajunsese la câţiva zeci de centimetri şi se mergea pe nişte băncuţe/ podeţe pentru a putea circula prin piaţă. Dar uităm de ploaie privind Turnul cu ceas şi minunata Basilică San Marco.


Turnul cu ceas a fost construit în 1499 şi pe el scrie: „Eu număr doar orele fericite”. În vârf se află un clopot pe care îl bat doi mauri, sub el, leul veneţian – emblema oraşului, puţin mai jos Madona cu Pruncul flancată de două nişe pe care sunt înscrise ora şi minutele. Uşile celor două nişe se deschid la schimbarea orei şi Cei Trei Magi, însoţiţi de îngeri, ies, se apleacă în faţa Fecioarei, după care intră în cealaltă nişă. Sub Madona cu Pruncul se află cadranul rotund al ceasului astrologic, cu luni şi zodii. Legenda spune că Dogele Veneţiei a dat ordin să-i fie scoşi ochii constructorului, pentru a nu mai putea să construiască ceva asemănător.
Punctul forte al pieţei este Basilica San Marco, închinată Sfântului Evanghelist Marcu, ale cărui oseminte au fost aduse aici în 832 din Alexandria. Înainte de a păşi pe câteva podeţe pentru a intra în Basilică, căci nivelul apei a început să crească, admirăm excepţionala faţadă cu cinci porţi, faţadă din marmură şi mozaicuri de o rară frumuseţe, cu scene din Biblie, inclusiv aducerea Sf. Marcu şi Naşterea Domnului. Deasupra intrării tronează o copie (originalul e în muzeu) a celor patru cai de bronz, aduşi ca pradă de război după jefuirea Constantinopolului în 1204. Păşim în interior şi suntem uimiţi de frumuseţea mozaicurilor de pe pereţi, boltă sau podea, toate pe fond auriu, cu scene din Noul Testament. Ieşim din Basilică, admirăm cele cinci cupole şi privind în jurul nostru, căutând porumbeii ce făceau deliciul turiştilor. Sunt şi acum, dar mai puţini. Piaţa este mărginită pe două laturi de vechile Procuraţii şi noile Procuraţii, care pe vremuri adăposteau Procuratorii – cei ce administrau Basilica. Astăzi toate acestea s-au transformat în cafenele sau restaurante, parte integrantă a peisajului veneţian. O muzică plăcută şi o cafea bună pe aceste terase, când nu plouă, sunt ingredientele unei zile reuşite. În spatele lor se află magazine de lux cu aur, bijuterii, vase de Murano sau celebrele măşti pentru carnaval. Pe fundalul pieţei se află Galeria Napoleoniană, care astăzi adăposteşte Muzeul Correr, unul dintre cele mai importante din Veneţia. Şi deodată, ca prin minune, ploaia a stat şi noi ne îndreptăm spre podul Rialto, cel mai vechi pod al Veneţiei, construit între 1588-1592 în locul unui mai vechi pod. Arc monumental peste Canal Grande, acesta are o lungime de 48 metri şi o lăţime de 22 metri, flancat de mici magazine ce vând suveniruri. Podul din piatră este în permanenţă plin de turişti care fac poze cu Canal Grande, cel mai important canal, în lungime de 4 km şi o lăţime variind între 30 şi 70 metri, canal ce împarte Veneţia în două şi care este „şoseaua” principală a oraşului. 
Totul se transportă pe apă. Poţi vedea vaporetele pentru transportul public, vaporaşe ale Poliţiei sau ale Salvării şi bineînţeles vaporaşe ce transportă mărfuri. Trecem podul şi ajungem în piaţa de peşte, unde poţi găsi  tot ceea ce marea are să ofere.
Ne uităm la ceas şi ne întoarcem în Piaţa San Marco, căci vrem să ajungem pe insula Murano, la celebrele fabrici de sticlă. Trecem peste câteva poduri ce se arcuiesc deasupra micilor canale, admirând gondolele ce alunecă uşor pe apa lină, cu gondolierul îmbrăcat în ţinuta sa tradiţională, cunoscută din fotografii. Nu este uşor să conduci această ambarcaţiune lungă de 11 metri şi lată de 1,5, cu patru, şase sau opt locuri, dar nici plimbarea cu o gondolă nu este pentru toate buzunarele.
Ne întoarcem în Piaţa San Marco. Orientarea în întreaga Veneţie e simplă, datorită săgeţilor de pe pereţii clădirilor, ce indică direcţia dorită. Şi plouă din nou, spre marea mulţumire a vânzătorilor ambulanţi de umbrele şi pelerine de ploaie. Ajungem la un debarcader de unde luăm vaporeto nr. 7 spre Murano, ieşim în lagună şi aruncăm o ultimă privire asupra acestui minunat oraş, rugându-ne ca viaţa lui, precară, tot timpul ameninţată de apele din mijlocul cărora s-a născut, să fie veşnică, pentru a bucura generaţiile ce vor veni.

Alex. Blanck
În nr. viitor: Nopţi albe la Sankt Petersburg

15 iulie 2014

Noua conducere interimară a PNL Câmpina, prezentată de liderul liberalilor prahoveni, Mircea Roşca

Într-o conferinţă de presă desfăşurată ieri la sediul PNL Câmpina, Mircea Roşca, preşedintele Filialei Prahova a PNL, a prezentat jurnaliştilor prezenţi noua conducere interimară a organizaţiei municipale a partidului Brătienilor. După ce a reamintit auditoriului că vechea conducere a fost desfiinţată, iar fostul preşedinte Virgil Guran, demis, liderul liberalilor prahoveni şi-a exprimat convingerea că noua conducere interimară va revigora organizaţia care, în opinia sa, “sub conducerea lui Virgil Guran, devenise impopulară, iar sediul partidului din Câmpina, nefrecventabil de localnici. Toate acestea au dus la obţinerea unor rezultate catastrofale la alegerile europarlamentare din mai 2014. Trebuie să redăm liberalismului câmpinean importanţa de altădată, fiindcă în Câmpina ştiu că trăiesc mulţi intelectuali de dreapta care, probabil, nu s-au regăsit în vechea conducere.” Nu a fost nicio noutate anunţarea plecării lui Guran la partidul lui Tăriceanu, ci revenirea în conducerea PNL Câmpina a unor personalităţi locale, care părăsiseră partidul, sau, în orice caz, prima linie a organizaţiei municipale. Printre aceştia, inginerul Adrian Dochia, directorul teatrului local, doctorul Dan Nica, profesorul Viorel Bora, inginerul Liviu Briciu. 


Preşedintele interimar, consilierul municipal Dragomir Enache, a declarat că “deşi nu am fost ales, ci numit, pentru că este o situaţie de criză, această sarcină de partid incumbă o responsabilitate şi mai mare.” Din noul Birou Politic Local mai fac parte ceilalţi trei consilieri municipali (Rodica Papuc, care este şi membru al Biroului Politic Judeţean,  Daniel Ioniţă, Florin Frăţilă). Întrebat unde s-a rupt colaborarea sa cu Virgil Guran, liderul PNL de la Ploieşti a fost de părere că “nu se poate spune că am fost foarte legat de Virgil Guran. Îl cunosc de doar şase ani, dar am avut încredere în spiritul său organizatoric, pe care îl clama la fiecare întâlnire de partid. Îmi asum această greşeală. Declaraţia sa conform căreia mi-ar fi teamă să nu-mi ia locul a stârnit râsete printre mulţi lideri liberali. Or exista în judeţ, vreo 15 liberali care ar putea să-mi ia locul, dar în orice caz, nu se regăseşte Guran printre ei. Prin tot ce a întreprins, Virgil Guran nu a arătat nicio înclinaţie spre liberalism. El rămâne dator PNL-ului, a rămas dator faţă de mine şi de colegii săi, pentru că, în campania electorală de la alegerile parlamentare din 2012, i-am luat apărarea atunci când contracandidatul său l-a acuzat că s-a internat la un spital de psihiatrie ca să scape de o arestare”, a conchis Mircea Roşca. A.N.

Editorial

DINCOLO ŞI DINCOACE DE POLITICĂ

În aceste articole scriu, fireşte, în primul rînd despre politică. Pentru că mi se pare, contrar părerii generale, un lucru foarte important şi, mai ales, un lucru de învăţat la nivel de populaţie. După mai multe decenii de dictaturi şi o foarte eficientă acţiune de spălare a creierelor, conştientizarea mecanismelor de funcţionare a societăţii şi moralitatea publică sunt la un nivel foarte scăzut. Dar, paradoxal, explicaţia acestei nefuncţionalităţi se află nu numai în interiorul politicului, ci mai ales  în afara lui. Ca să fiu mai clar: imaginaţi-vă societatea ca un foarte complicat mecanism de ceas elveţian, cu milioane de rotiţe dinţare îmbinate. Pentru ca mecanismul să funcţioneze ireproşabil rotiţele trebuie şlefuite cu o minuţiozitate totală, pînă la precizia de sutimi de micron. Ce ar corespunde, în plan social, acestei şlefuiri? Ei bine, ceva ce este, evident, în afara, socialului, ceva ce vine din altă parte, mai precis de sus. Fără o întemeiere axiologică spirituală, politicul este alăturare de haită prădătoare. Cred că de aici trebuie începută (căci n-a început, din nenorocire) reformarea societăţii româneşti. Ştie orice gospodină, ştie orice zidar, cînd faci ceva de consistenţa aluatului ori a mortarului trebuie neapărat ceva care să lege, un coagulant. Este exact ceea ce lipseşte societăţii noastre, unitatea. Iar politicul, din păcate, are în practică exact funcţia opusă, de a diviza, a crea false opoziţii, a distruge cele mai mărunte încercări de schiţare a unor idei în jurul căreia s-ar putea forma ceea ce specialiştii numesc consens social. Fără har, dar şi fără cultură umanistă solidă politica este moartă. Exerciţiu de putere şi de acumulat averi. Politicianul neîncărcat cu sacru nu este decît un vulgar ahtiat de putere. El nu poate produce finalmente decît rău, chiar atunci cînd, prin excepţie, ar fi de bună credinţă şi corect. E nevoie de o forţă morală interioară care să fie exemplară şi să provoace astfel alchimia sufletească a celorlalţi. De aceea, în vechime, modelul pentru toată lumea era eroul capabil de sacrificiu. Ori sfîntul. Nici unul dintre aceste modele nu mai este evident astăzi de actualitate printre hipsterismul corect politic. Sunt ele însă anacronice? Nicidecum. Strict ideologic vorbind ele ţin de dreapta tradiţională. Dar nu ideologic discut aici, ci moral. Distrugerea planificată a învăţămîntului românesc, eliminarea din el a funcţiilor moral-formative în favoarea unui aşa zis pragmatism nici măcar de extracţie occidentală – aşa cum ne este înfăţişat – contribuie la această anomie socială gravă. Singurul criteriu după care se ghidează apterul politician român este cel electoral. Nu vede nimic mai departe sau mai sus. Or, foarte rar interesul public se suprapune exact peste interesul electoral. Uneori, un politician trebuie să fie ca un chirurg care taie fără milă pentru a vindeca pacientul. Nu avem astfel de politicieni, ei sunt dispuşi să-l mîngîie duios pe cap pe bietul bolnav: sărăcuţul de tine, vai ce te doare, uite nenea acela rău de la partidul celălalt vrea să te urce pe patul de operaţie, nenorocitul! Ce contează că pacientul moare în curînd (cel puţin din punct de vedere moral), politicianul „duios” şi-a atins scopul, are majoritatea asigurată şi se împăunează cu ea ca şi cum ar fi datorată vreunui merit al său personal. Nu mai vorbesc de totala lipsă de axă moral-spirituală a presei, obsedată nu  să informeze ci să creeze evenimente altfel lipsite de orice relevanţă. Pînă cînd în viaţa noastră publică nu se va instaura verticala, zadarnică este această potemkiniadă democratică la care cotizăm din silă sau din neputinţă. Sociologic vorbind sunt două consecinţe: colapsul demografic (sila, neîncrederea în viitor) şi devierea energiilor sociale spre surprinzătoare ţeluri. Nu totdeauna avuabile.
P.S. Doamna învăţătoare Cristiana Anghel, celebra grevistă a  foamei finanţată de Voiculescu cică lucrează la noua lege (de îngropare) a învăţămîntului, pe partea de preuniversitar. Vă daţi seama ce va ieşi? Nici nu se putea un specialist mai titrat pentru a justifica regimul plagiatului la putere…
  Christian CRĂCIUN 

Accident sau sinucidere în Gara Câmpina?

Ieri, în jurul prânzului, un bărbat în vârstă de 57 de ani şi-a pierdut viaţa lovit de tren, în apropierea staţiei CFR Câmpina. După primele cercetări, anchetatorii au declarat că victima este din oraşul Breaza şi se numeşte Ţăgănelea Alexandru.


Omul a murit pe loc din cauza multiplelor traumatisme. Anchetatorii au luat în calcul atât varianta unui accident, cât şi pe aceea a unei sinucideri. 

BAC-ul dă în continuare dureri de cap absolvenţilor de liceu

După contestaţii, procentul de promovabilitate la Câmpina este de 61,24%

Şi anul acesta, examenul de bacalaureat s-a dovedit a fi o grea încercare pentru mulţi absolvenţi de liceu. Dacă imediat după sesiunea de examene procentul de promovabilitate la Câmpina a fost de 59%, aproximativ egal cu cel de anul trecut (58,93%), în urma soluţionării contestaţiilor, procentul a urcat până la 61,24%.
Cea mai galonată instituţie de învăţământ câmpineană s-a dovedit a fi din nou Colegiul Naţional “N. Grigorescu”, cu procent de 99,38% (99,33% anul trecut), unde din 163 de elevi înscrişi la examen, 162 au fost admişi.


În ceea ce priveşte celelalte colegii şi licee din Câmpina, rezultatele înaintea contestaţiilor sunt următoarele:
Colegiul Tehnic “C-tin Istrati”: 37,16% (30,41% anul trecut)
Colegiul Tehnic Forestier: 56,35% (57,23% anul trecut)
Liceul Tehnologic Energetic: 47,61% (72,32% anul trecut)
Liceul Tehnologic Mecanic: 9,09% (18,18% anul trecut)
În urma soluţionării celor 180 de contestaţii depuse, doar 14 elevi au fost declaraţi admişi după recorectarea lucrărilor. Astfel, procentul de promovabilitate a crescut de la 59% la 61,24%.
Din totalul contestaţiilor, cele mai multe au fost depuse la limba şi literatura română (79), biologie (32), matematică (31), logică şi argumentare (13), chimie organică (10), fizică (5), informatică, istorie, anatomie şi geografie.
După recorectare, au promovat examenul de maturitate 6 elevi de la Liceul Tehnologic Energetic, 4 de la Colegiul Tehnic “C-tin Istrati”, 2 de la Colegiul Tehnic Forestier şi 2 de la Liceul Tehnologic Mecanic.
În ceea ce priveşte topul liceelor din Prahova după promovabilitatea la BAC, Colegiul Naţional “Nicolae Grigorescu” ocupă un onorant loc II, după Colegiul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza, care a înregistrat procent maxim de 100%.

Cornu, Festivalul “Florilor de Tei” şi sărbătoarea a 500 de ani de atestare documentară

Anul acesta, Festivalul “Florilor de Tei”, organizat sâmbătă şi duminică (12 - 13 iulie) în comuna Cornu, a marcat şi împlinirea a 500 de ani de la prima atestare documentară a localităţii, ce datează, conform hrisoavelor din perioada domniei lui Neagoe Basarab (1512 - 1521), mai precis din 23 iulie 1514, atunci când domnitorul a emis un document în care este amintită şi “Moşia Cornu”.
Aniversarea a prilejuit ample manifestări cultural-artistice la care gazdele, primarul Cornel Nanu şi viceprimarul Nicolaie Savu, au invitat, printre alţii, oficiali din conducerea politică şi administrativă a judeţului (prefectul Rodica Paraschiv, preşedintele CJ Prahova Mircea Cosma), primari din localităţile limitrofe (Câmpina fiind reprezentată de viceprimarul Ion Dragomir), Parlament (senatorul Georgică Severin) şi nu în ultimul rând pe Maria Galiţ, primarul din Sărata Veche, localitate din Republica Moldova, înfrăţită cu comuna Cornu.

Festivităţile au fost deschise de primarul Cornel Nanu, care anul acesta a împlinit 22 de ani în funcţia de edil şef al localităţii, au continuat prin alocuţiuni ale invitaţiilor (senatorul G. Severin amintindu-le cornenilor că au dat ţării doi prim miniştri şi că ar fi momentul să dea şi un preşedinte, pe Victor Ponta) şi premierea celor mai longevive cupluri din localitate şi a celor mai buni elevi.


Atât în prima, cât şi în a doua zi a festivalului, concertele s-au ţinut lanţ (ansamblul folcloric “Rug de Mure”, Corina Chiriac, Ionuţ şi Doinţa Dolănescu, Ruby, Voltaj) în faţa a sute de oameni care au umplut până la refuz centrul civic al localităţii.
În buna tradiţie a spectacolelor stradale româneşti, Festivalul “Florilor de Tei” s-a încheiat cu un impresionant foc de artificii ce a rivalizat o bună parte din timp cu finala Campionatului Mondial de Fotbal, proiectată pe două ecrane gigant, amplasate în zona scenei. E.S.

Două zile cu proiecţii gratuite de film, spectacol latino-american şi invitaţi speciali la Tenaris CineLatino 2014

Câmpina, 10 iulie 2014.  Festivalul de film Tenaris CineLatino revine la Câmpina pentru al doilea an consecutiv şi propune pentru 15 şi 16 iulie două seri cu proiecţii gratuite de film în aer liber, întâlniri cu oameni din lumea filmului, dar şi un spectacol de muzică şi dans din America Latină.
Tenaris CineLatino este un eveniment prin care compania TenarisSilcotub înlesneşte accesul la cultura latino-americană şi creează un spaţiu de dialog între oameni din culturi diferite, printr-un eveniment dedicat întregii comunităţi. Proiecţiile vor avea loc în parcul „La Soldat”. 


Marţi, 15 iulie, la ora 21:30, festivalul se deschide cu un spectacol flamenco: muzica live şi energia dansului latino se întâlnesc în show-ul „Flamenco Fusion”, al artistului argentinian Lucas Molina, care transpune spiritul latino-american în mişcări de dans pline de rafinament şi muzicalitate.
Momentul va fi urmat de proiecţia unuia din cele mai de succes filme româneşti ale ultimului an: „Love Building”, în regia Iuliei Rugină. Comedia prezintă 14 cupluri ajunse în impas, care încearcă să îşi redescopere dragostea cu sprijinul a trei terapeuţi. Dar cei trei meniţi să îi asiste au propriile lor probleme, iar lucrurile scapă încet de sub control. Într-o cursă continuă către „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, se ridică o singură întrebare: „poţi să repari dragostea în 7 zile?”.
Actorii Eugen Matei Lumezianu, Dragoş Sora, Oltin Hurezeanu şi Elena Crîşmaru, alături de scenarista Oana Răsuceanu, vor veni la Câmpina pentru a discuta faţă în faţă cu publicul şi a răspunde, după film, întrebărilor acestuia.
„Love Building” a câştigat premiul pentru „Cea mai bună imagine” la Festivalul de Film din Tirana, menţiunea specială a juriului FIPRESCI la Festivalul de Film din Varşovia, precum şi premiul publicului la Bucharest International Film Festival şi premiul pentru debut „Opera prima” al Uniunii Cineaştilor 2014.

Miercuri, 16 iulie, de la ora 22:00, este timpul culturii latino-americane să iasă la rampă, prin intermediul peliculei „Ploaie de vacanţă” (titlu original: „Tanta agua”). Ce poate fi mai rău decât să ai 14 ani şi să fii  în vacanţă cu tatăl tău? Aparent, să fii tată şi să îţi duci copiii într-o vacanţă pe o ploaie ce nu pare să aibă vreun sfârşit. Filmul vorbeşte despre acel moment în viaţă în care iubirea dintre părinţi şi copii încetează să mai fie simplă şi devine complexă şi pradă neînţelegerilor.
Acest film are la rândul său un palmares impresionant, primind Premiul Special al Juriului la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) şi numeroase alte distincţii în Columbia, Mexic,  SUA, Spania, Uruguay şi Argentina.
Filmele nu sunt recomandate tinerilor sub 15 ani.
Prima ediţie a Tenaris CineLatino a avut loc în 2012 în Călăraşi şi în Zalău, iar din 2013 festivalul a inclus şi Câmpina, după ce compania organizatoare, TenarisSilcotub, a preluat aici o unitate de producţie a prăjinilor de pompare. În 2013, peste 3.300 de oameni au asistat la proiecţiile de film din cele trei oraşe.
Festivalul Tenaris CineLatino este organizat de TenarisSilcotub, TIFF, Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc (AFPR) şi Fundacion PROA, în parteneriat cu Primăria Municipiului Câmpina.
Această iniţiativă este în concordanţă cu sprijinul oferit de compania Tenaris unor festivaluri de film din diferite regiuni ale lumii, printre care Latin Wave în Houston, SUA şi în Calgary, Canada; Cinelatino în Bergamo, Italia; Festival de Cine Latinoamericano în Monterrey, Mexic organizate împreună cu parteneri locali precum Muzeul de Arte Frumoase din Houston; Festivalul Internaţional de Film Calgary; Festivalul Internaţional de Film Bergamo; şi Festivalul Internaţional de Film Monterrey.

Andrei Mostovoi: o viaţă închinată tenisului de masă

Andrei Mostovoi, una din legendele vii ale tenisului de masă câmpinean, practică acest sport de aproape trei decenii. O viaţă de om sau, dacă vreţi, un timp care acoperă aproape trei generaţii, ţinând cont că sociologii, în studiile lor de specialitate, acordă unei generaţii circa 20-30 de ani. Prin mâinile antrenorului Andrei Mostovoi au trecut sute de copii, care au învăţat de la el toate tainele sportului cu mingea de celuloid. Au învăţat să-şi transforme serviciul defect într-unul de efect. Au învăţat că mingea nu trebuie lovită cu orice preţ, cu o tărie dezlănţuită, ci cu o forţă meşteşugit dozată şi prietenoasă, că adesea mingea trebuie chiar “mângâiată” cu prelungirea palmei numită paletă prin mişcări răsucite cu secrete nebănuite. Au învăţat că dalba sferă magică poate zbura mai miraculos decât o farfurie zburătoare, iar dacă pui mult suflet în joc, o poţi însufleţi cu adevărat, încât ea, mingea de celuloid, să zboare peste fileu ca o păsăre măiastră, din “cuibul” unui palete în “cuibul” altei palete. Am vrut să aflăm care este secretul longevităţii venerabilului tenismen al  mesei dreptunghiulare, care, năpădit de amintiri, ni s-a deschis ca o carte şi ne-a lăsat să-i citim admirabila sa viaţă sportivă, începută în urmă cu şase decenii. 

- Cum a intrat tenisul de masă în viaţa dumneavoastră?
- Eu sunt născut în Focşani, aşa că tenisul de masă l-am început acum 57 de ani în Focşani, la Casa Armatei. Acolo am întâlnit jucători foarte buni şi cu experienţă bogată în acest sport, care făceau armata la Steaua şi fuseseră antrenaţi chiar de fosta noastră campioană mondială, Angelica Rozeanu. Am avut privilegiul să joc, într-o vară, cu Radu Negulescu, fost campion naţional. Prin 1963, am intrat la Şcoala profesională din Sinaia, fiindcă părinţii nu aveau bani să mă ţină la liceu. Aici, la Sinaia, acum 51 de ani, am cunoscut tenisul de masă prahovean. În Sinaia am găsit un lot bine închegat de jucători. Am fost legitimat la Clubul “Voinţa” Sinaia, pentru care am jucat câţiva ani, ajungând în finala unui concurs naţional la care participau toate cluburile “Voinţa” din ţară. Am participat apoi, în 1964, la Spartachiada de primăvară, care s-a ţinut la Clubul “Rafinăria” din Câmpina, unde am luat cunoştinţă cu sportul câmpinean. Câmpina avea atunci mulţi jucători valoroşi, printre care i-aş aminti pe Viorel Şendroiu, Ion Micu, Gioni Stroe, Mândruţ Nicoară, Vichi Iordache, şi îmi pare rău că nu-i pot aminti pe toţi. La Spartachiadă, în finală, l-am învins pe Viorel Şendroiu, un jucător deosebit. De atunci am legat o prietenie pe viaţă cu acesta. 
- Ce turneu v-a marcat cel mai mult cariera?
- Nu ştiu ce turneu mi-a marcat cel mai mult cariera, dar ştiu care m-a îndurerat cel mai tare. Până în 1966, când am terminat şcoala profesională, mă duceam mereu în vacanţă, la Focşani. În vara lui 1965, am câştigat Campionatul regional de juniori, pentru regiunea Galaţi. Urma să mă duc la Bucureşti, la finalele pe ţară. Din păcate, am primit invitaţia de a participa la aceste finale la două săptămâni după ce acestea se încheiaseră. Aşa de mare era birocraţia comunistă a acelor vremuri. Invitaţia mea fusese trimisă, la început, la regiune, la Galaţi, de aici a fost retrimisă la raion, la Focşani, şi până mi-a parvenit mie, concursul era terminat de 14 zile. Am suferit tare mult din cauza aceasta. Toate speranţele mele s-au năruit ca un castel de nisip, dar ce era dureros şi frustrant era că măcar nu participasem. Fiindcă dacă aş fi fost învins în aceste finale, nu mi-ar fi părut rău. Pot spune că birocraţia comunistă mi-a ucis speranţele şi m-a îndoliat sufleteşte o bună bucată de vreme.
- Cine a fost jucătorul cel mai valoros pe care l-aţi înfruntat?
- Întâlnirea cu Maria Alexandru, marea noastră campioană europeană şi mondială, pot spune că m-a impresionat cel mai mult. A fost, oricum, prima întâlnire de gradul O. La Sinaia, noi jucam la Cazinou, care, pe atunci, fusese transformat în Casă de Cultură. Tot în 1965, am avut norocul să joc cu marea noastră campioană europeană şi mondială, Maria Alexandru. Aceasta câştigase, recent, Campionatul Mondial desfăşurat în Suedia, iar conducerea federaţiei îi făcuse cadou un sejur la Sinaia. Cum marea campioană nu putea abandona tenisul de masă nici măcar în concediu, a jucat cu noi la Cazinou vreo 10 zile. O altă jucătoare de valoare a României, campioană mondială şi ea, care i-a precedat Mariei Alexandru, a fost Angelica Rozeanu. Au ieşit şi palete cu numele ei. Un club din Germania i-a pus numele pe mânerul unei palete. La vreo trei ani după ce au apărut palete cu numele ei, Angelica Rozeanu a plecat în Israel. Am revăzut-o, după Revoluţie, la o emisiune a TVR.


- Putem vorbi despre o epocă de aur a tenisului de masă câmpinean?
- În urmă cu câteva decenii, tenisul de masă câmpinean domina competiţiile judeţene. Pe lângă jucătorii pomeniţi, l-aş aminti pe Marcel Motoroiu, care a fost şi el campion judeţean. În 1971, echipa Câmpinei a câştigat locul I pe judeţ. Acum doi ani, am reuşit să câştig campionatul judeţean de seniori. Eu, din 1966, an în care m-am stabilit în Câmpina, pot spune că am devenit câmpinean cu acte în regulă şi am reprezentat Câmpina în nenumărate competiţii. Acasă am zeci de diplome şi cupe câştigate, o parte din ele le-am donat unor copii talentaţi. În 1967, am fost vicecampion regional la seniori, pe regiunea Ploieşti. Până la Revoluţie, tenisul de masă din Câmpina mergea binişor. După 1990, până prin 1998, acest sport era ca şi inexistent. În 1998, o dată cu înfiinţarea Clubului Pensionarilor, am reuşit să revigorăm acest sport. Am recondiţionat două mese de la subsolul Casei Tineretului şi, cu sprijinul directorului de atunci, dl Budileanu, am am organizat o competiţie pe oraş care s-a bucurat de mult succes. Am rămas surprins câţi tineri au venit la acel concurs, ceea ce dovedea că în Câmpina tenisul de masă nu murise cu desăvârşire. În anul următor, am organizat vreo 20 de competiţii de nivel local. Cu ajutorul actualului director al Casei Tineretului, dl Florin Buda, suntem o mână de inimoşi jucători care ne antrenăm săptămânal în foaierul clădirii CT. Tot prin 1998, am intrat în circuitul naţional Amatur, în cadrul căruia, eu şi colegii mei, am câştigat multe finale.
- Mai are azi tenisul de masă câmpinean reprezentanţi de marcă?
- Chiar dacă nu mai este ce a fost odinioară, tenisul de masă câmpinean este viu şi din ce în ce mai puternic. Nu am ajuns noi la categoria Open a turneului Amatur, deoarece este foarte greu de ajuns acolo, sunt mulţi jucători valoroşi prin toate judeţele, dar nu ne lăsăm şi ne antrenăm continuu. Eu sunt veteranul tenisului de masă din oraş, şi pot spune că mâine dacă m-aş retrage, las în urma mea destui jucători foarte valoroşi. Printre aceştia, i-aş aminti pe Andrei Miron (la categoria “elevi”), pe tatăl său, Liviu Miron (câştigător al mai multor competiţii Amatur), Andrei Suditu (cu aceleaşi performanţe remarcabile), şi, ceva mai în vârstă, Sorin Chiru, un jucător încă redutabil. Prin eforturile consilierului municipal Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură şi sport din Consiliul Local, antrenez mai mulţi copii, în cadrul Asociaţiei CSM Câmpina. Tot printre elevii mei i-aş aminti pe Robert Mihăilă şi Alex Popescu. Nu ştiu cât de strălucitor va fi, dar pot spune că tenisul de masă câmpinean este pe mâini bune şi va putea străluci în viitor. Mâine dacă m-aş retrage (deşi nu cred că aş face acest gest, fiindcă simt că încă mai pot juca o vreme), nu-mi pare rău, pentru că las ceva în urma mea, în tenisul de masă câmpinean.  A.N.   

Călător prin lume

Londra la pas (III)

Astăzi mergem spre Turnul Londrei, dar în drumul nostru ne oprim să vizităm Catedrala Sf. Paul, a doua din lume după Catedrala Sf. Petru de la Roma. Aşadar, plecăm din Piaţa Trafalgar şi curând ajungem în Fleet Street, cândva strada presei londoneze, trecând pe lângă bijuteria în piatră care este Curtea Supremă de Justiţie. Dacă nu vreţi să mergem pe jos, putem lua autobuzul cu etaj (Double Decker) nr. 15, care ne lasă lângă această minunată catedrală. Înaltă de 110 metri, construită de Cristopher Wren între 1675 - 1710, după marele foc din 1666, Catedrala este de o mare frumuseţe şi adposteşte mormintele lui Wellington, Nelson, ale pictorilor Reynolds sau Turner şi chiar pe al lui C. Wren. De mare interes este “galeria şoaptelor”, lungă de 47 metri, numită aşa pentru acustica ei deosebită. Dacă eşti mai curajos, poţi urca cele 530 de trepte până în vârf şi efortul îţi va fi răsplătit de panorama ce se deschide în faţa ta.
Nu departe de Catedrală, în “City”, inima economică a Marii Britanii, vom găsi singura lucrare din lume dedicată focului, numită de britanici “Monumentul”. Înalt de 62 metri, având în interior 311 trepte în spirală şi în vârf o flacără de aur, monumentul comemorează “marele foc” din 1666 care a distrus în patru zile 13.200 de case. Acest foc ce a izbucnit într-o brutărie, la 62 de metri de actualul monument, a avut şi un rol pozitiv, distrugând casele vechi din lemn cuprinse de ciumă, boală ce făcuse peste 100.000 de victime. Prin acest incendiu devastator  flagelul a dispărut. Pe de altă parte, focul a dat posibilitatea de a se construi noi case şi străzi într-o nouă arhitectură, ceea ce a constituit un început de drum în modernizarea Londrei.


Timpul ne presează, aşa că ne îndreptăm spre Turnul Londrei, obiectiv turistic obligatoriu pentru vizitatorii metropolei. Construit de William Cuceritorul pe malul Tamisei ca o fortăreaţă ce apăra Londra, Turnul are un trecut glorios. Primul dintre cele 13 turnuri a fost Turnul Alb, ridicat în 1076. “Turnul” este, de fapt, o fortăreaţă cu ziduri groase de 5 metri şi înalte de 30 metri. Mulţi monarhi şi-au adus contribuţia la dezvoltarea acestuia. El a fost nu doar reşedinţă regală, dar şi cea mai groaznică închisoare, monetărie, arsenal sau grădină zoologică. Henric al III-lea aduce aici bijuteriile coroanei, iar Henric al VIII-lea îşi decapitează două din cele şase soţii aici, în Turnul Verde, unde pe o peluză poţi vedea eşafodul unde au fost executate Ann Boleyn şi Catherine Howard. În sala trezoreriei poţi admira bijuteriile Coroanei: Coroana Imperială, purtată de Regină la marile evenimente, precum şi cel mai mare diamant din lume, aflat pe sceptrul suveranei.
Sunt mai multe legende legate de Turn şi una este legată de existenţa corbilor în Turnul Verde. Legenda spune că atâta timp cât corbii vor exista aici, Londra şi Regatul vor exista. Iată de ce ei sunt prezenţi aici şi chiar mai mult, există o persoană specială, “The Raven Master” (stăpânul corbilor), care are grijă de ei.
Pe aleile Turnului sau la porţile sale pot fi văzuţi gardieni sau temniceri îmbrăcaţi în tunici roşii cu pălării înalte, negre, adevăraţi ghizi ai Turnului. Ieşim pe malul Tamisei, pe lângă Turnul Însângerat (The Bloody Tower) şi Poarta Trădătorilor, pentru a merge spre stânga circa 100 de metri, spre Podul Turnului (The Tower Bridge). Podul este un alt simbol al Londrei şi este singurul de pe Tamisa ce se poate deschide, permiţând vaselor mai mari să treacă pe sub el. A fost construit în 1894 şi este flancat de două turnuri în interiorul cărora se află un muzeu. Cele două porţi ale podului, fiecare cântărind 1000 de tone, pot fi ridicate şi coborâte într-un minut şi jumătate - două. El se află la 42 de metri deasupra apei şi pe marginile sale există trotuare pentru pietoni. Traversăm podul pentru a merge să bem o cafea şi ajungem în zona vechilor docuri londoneze. Nimic nu a fost lăsat în paragină, nimic din clădirile vechi nu a fost demolat, totul a fost transformat, cu bun gust, în cafenele, restaurante sau săli de expoziţie. 
Dar e timpul să ne întoarcem spre centru, aşa că luăm un vaporaş care ne duce spre podul Westminster, în apropiere de Big Ben. Traversăm oraşul şi mergem să vizităm celebrul Muzeu al Figurilor de Ceară “Madame Tussaud”. Muzeul este locul în care te poţi întâlni cu cele mai importante figuri ale vieţii noastre, de la familia regală, actori şi sportivi celebri, până la faimoşi criminali în “camera groazei”. Printre aceste personalităţi şi ţara noastră a avut cu mulţi ani în urmă un reprezentant în Ilie Năstase, pe vremea când acesta se afla în topul tenisului mondial. Figurile din ceară sunt executate cu o asemenea măiestrie, încât în semiobscuritatea sălilor muzeului este greu de deosebit o figură din ceară de un vizitator ce stă şi admiră un exponat. Totul pare neînchipuit de viu, de la culoarea feţei, dimensiunile corpului, până la felul în care sunt îmbrăcate statuile. Nu este de mirare numărul mare de vizitatori, peste două milioane anual, ce stau în fiecare zi la cozi lungi ce ating sute de metri. Cu biletul de intrare, al cărui preţ este cam “piperat”, poţi vizita şi Planetariul, ce se află în aceeaşi clădire.


Am ieşit din nou la lumină, în vacarmul de pe bulevard şi fiind în apropierea străzii Baker, ne propunem să-i facem o vizită lui Sherlock Holmes, celebrul detectiv, la nr. 221 bis, unde se află casa muzeu. Desigur, el nu este acasă, pentru că el nu a existat niciodată în realitate, fiind creaţia scriitorului Arthur Conan Doyle. Dar faima sa, asemenea lui Romeo şi Julieta, l-a transformat într-un personaj real. Muzeul este reproducerea exactă a casei celebrului detectiv, ce poate fi văzut fumându-şi la fel de celebra pipă. 
Vizita noastră la pas prin Londra nu se putea încheia altfel decât vizitând Muzeul Britanic, cel ce este considerat cel mai mare muzeu din lume. Fondat în 1753, acesta acoperă peste două milioane de ani de istorie a omenirii, cu peste 6 milioane de exponate din întreaga lume. O vizită în acest muzeu, cel mai vechi din lume, îţi ia o zi sau chiar două, pentru a parcurge toate sălile sale cu colecţii din Orientul Mijlociu Antic, antichităţi egiptene (peste 70.000 de obiecte), antichităţi greceşti şi romane (3000 î.Hr. - 400 d.Hr.), antichităţi japoneze şi orientale, precum şi multe altele. Printre exponate ne oprim, obligatoriu, în faţa Pietrei de la Rosetta (196 î.Hr.), pe care preoţii egipteni au scris atât cu hieroglife egiptene, cât şi cu litere greceşti. Piatra de o mare importanţă a fost descoperită în 1799 şi a permis descifrarea scrierii egiptene. 


Un alt exponat, Friza Elgin, este un basorelief din secolul V î. Hr., sculptat în timpul lui Pericle, înfăţişând un cortegiu în cinstea zeiţei Atena. Această friză a fost adusă de lordul Elgin în 1799, lord ce a contribuit cu multe obiecte la îmbogăţirea muzeului, cele mai multe aduse din Grecia. Mi-ar trebui pagini întregi pentru a descrie doar o mică parte din acest fabulos muzeu. La ieşire, ne întâmpină câţiva demonstranţi, paşnici, ce ne înmânează fluturaşi prin care cer Marii Britanii retrocedarea către Grecia a multor exponate aflate în muzeu şi aduse din Grecia de către lordul Elgin.
A mai trecut o zi şi ne pregătim să părăsim Londra, cu regretul că nu am apucat să vedem multe din lucrurile pe care această metropolă le are de oferit. Nu am reuşit să cuprind în aceste rânduri tot ceea ce aş fi dorit să vă împărtăşesc, dar promit să revin cu o altă vizită prin Londra.
Uneori plouă, alteori este foarte cald, vremea se schimbă de la o oră la alta, este zgomot, este obositor, dar măcar o dată în viaţă merită să vizitezi Londra.
Alex. Blanck
În nr. viitor: Veneţia sub picături de ploaie

08 iulie 2014

Cel mai mare spital privat din judeţ va fi inaugurat parţial în câteva luni

Într-o ţară cu o populaţie îmbătrânită şi marcată de numeroase afecţiuni, încă de la vârste fragede, s-ar putea crede că guvernanţii nu mai prididesc cu aplicarea celor mai moderne şi mai eficiente metode de reformare a sistemului de sănătate. Poate în Occident, nu la noi, aici, la porţile Orientului, unde totul este luat cu uşurinţă, cu superficialitate, à la legère, unde niciun guvern care s-a perindat pe la cârma ţării nu a făcut mai nimic în acest sens, lipsa voinţei politice fiind în strânsă legătură cu deturnarea banilor din bugetul Sănătăţii spre destinaţii avantajoase doar pentru clientela politică. Cum sistemul public de sănătate, mereu în boală (deşi e absurd ca însuşi sistemul care ar trebui să asigure sănătatea naţiei să fie bolnav), nu va putea fi salvat cu actuala clasă politică, singura salvare a populaţiei, exceptând păturile ei cele mai sărace, rămâne dezvoltarea sistemului privat de sănătate, lucru ce stă la îndemâna unor societăţi private cu putere financiară. Una dintre acestea este Confind SRL, cea mai mare societate comercială câmpineană, care a avut, acum câţiva ani, ideea înfiinţării celei mai importante societăţi medicale din judeţul nostru: SC Centrul Medical SanConfind. 


Ţinând cont de principiul “statul este cel mai prost administrator”, s-ar putea crede că viitorul sistemului medical românesc este strâns legat de spitalele private. La începutul anului 2013, SC Centrul Medical SanConfind a concesionat, pentru 49 de ani, clădirea fostului spital de la Poiana Câmpina, unitate care a funcţionat, decenii la rând, ca secţie exterioară a Spitalului Municipal Câmpina. Clădirea este de dimensiuni impozante (4.000 metri pătraţi, suprafaţa desfăşurată), dar ea va fi mult extinsă, iar arhitectura ei, radical schimbată, astfel încât locaţia să poată găzdui cel mai mare şi mai modern spital privat prahovean (10.000 metri pătraţi, suprafaţa desfăşurată), dotat cu aparatură medicală de ultimă generaţie şi în care serviciile medicale să fie asigurate la standarde europene, de unii dintre cei mai buni medici specialişti. În interviurile acordate revistei noastre în 2012, Ioan Simion, preşedintele C.A. al Confind SRL ne-a asigurat că, în câţiva ani, proiectul SanConfind va prinde contur. Şi, într-adevăr, s-a ţinut de cuvânt, căci după înfiinţarea pe strada Progresului a Centrului stomatologic Dentactiv, care are în dotare un laser medical extrem de performant, urmează ca, până la finele acestui an, să se deschidă Spitalul SanConfind, cel mai mare şi mai modern din întreg judeţul. “Pentru început, ne-am propus să ne lansăm doar în specialitatea balneofizioterapie, prin captarea apelor minerale din comună, foarte vestite şi apreciate odinioară, de care, de prin 1980, nimeni nu s-a mai îngrijit. În urmă cu mai multe  decenii, comuna Poiana Câmpina avea statut de staţiune balneoclimaterică. Printr-un sistem de conducte, vom aduce aceste ape cu un bogat conţinut de săruri minerale în curtea spitalului nostru, în nişte bazine. De aici, ele vor fi distribuite în secţia de balneologie, acolo unde este nevoie. Pacienţii vor putea face atât băi reci, cât şi băi calde, dar şi împachetări cu nămol adus de la Techirghiol, nămol care, păstrat în condiţii speciale, îşi păstrează proprietăţile curative mai mulţi ani. Aşa că putem spune că vom muta Techirghiolul la Câmpina. Vom realiza şi un bazin pentru stocarea, pe timpul nopţii, a apei sărate de la izvoare, astfel încât se se poată asigura consumul, oricât de mare, necesar în timpul tratamentelor zilnice. Pe lângă balneoterapie, un etaj al spitalului va fi destinat fizioterapiei şi tratamentelor de recuperare medicală.”, ne declara în 2012 Ioan Simion. Şi, într-adevăr, Spitalul SanConfind va fi inaugurat parţial până la finele anului, ca parte componentă a Centrului Medical SanConfind, în structura căruia vor intra o Policlinică (Ambulatoriu de specialitate), o farmacie, un hotel pentru pacienţi etc. Spitalul va dispune, la început, ca o primă etapă din existenţa sa, numai de secţia de balneologie, urmând ca ulterior, în funcţie de nivelul dotărilor cu aparatură şi toate cele necesare, să fie deschise şi celelalte secţii ale spitalului. Cu totul deosebit faţă de alte unităţi spitaliceşti, în viitor, în apropierea spitalului se va construi un hotel-restaurant cu circuit închis destinat, în principal, celor care fac tratamente de balneofizioterapie şi însoţitorilor acestora. 
În interviul de mai jos, Ioan Simion ne-a oferit mai multe informaţii despre realizarea Centrului Medical SanConfind şi a spitalului cu acelaşi nume.  


- Ce înseamnă proiectul SanConfind?
- Societatea Confind a împlinit, la 31 mai 2014, 23 de ani de existenţă. A început cu execuţia de şuruburi şi a ajuns astăzi un mare fabricant de echipament petrolier, cu o cifră de afaceri de circa 65 milioane de euro pe an şi 1350 de salariaţi. În afara preocupărilor industriale, în ultimii doi-trei ani, Confind şi-a diversificat activitatea şi a abordat două domenii complet diferite: agricultura şi sănătatea. Noi suntem ferm convinşi că cele trei activităţi sunt complementare şi că, în timp, se vor dovedi cu prisosinţă avantajele acestui lucru. Despre agricultură nu vom vorbi acum. Despre sănătate, pot spune că în mai 2011 s-a înfiinţat SC Centrul Medical SanConfind, iar în august 2011 s-a deschis Cabinetul Stomatologic DentActiv, brandul pe partea de stomatologie a Centrului Medical SanConfind şi cel mai modern şi mai performant cabinet stomatologic din municipiu, în care s-a investit o jumătate de milion de euro. Peste câteva luni, se va deschide “Baza de Tratament Balneologic, Fiziokinetoterapeutic şi de Recuperare Medicală” a Centrului Medical SanConfind, care dispune de: cabinet de consultaţii, aparatură ultramodernă pentru recuperare robotizată (mâini şi picioare), echipamente pentru terapia durerii (laser, ultrasunete, şocuri pneumatice, unde scurte, microunde, tracţiuni cervicale şi lombare), saună uscată şi umedă, magnetoterapie, masaj, kinetoterapie, fizioterapie (electroterapie, terapie cu vacuum etc.). Cel mai important lucru pentru această bază va fi activitatea de balneohidroterapie, bazată pe apa sărată captată şi transportată de la circa 1 km prin conducte din polietilenă, îngropate. Se va folosi aceeaşi apă minerală terapeutică, clorurată şi hipertonă utilizată din 1907 în Poiana Câmpina. Mineralizarea totală a apei pe care urmează să o folosim este de 320 g/l (apa de mare are circa 35g/l, apa din lacul Techirghiol are 80g/l). Baza dispune de echipamente moderne, fiabile, cu un înalt grad de automatizare, executate în Franţa şi Germania, special concepute pentru San Confind: bazin 9m x 4m pentru recuperare medicală; bazin de 7m x 2,5m pentru mers în contra current; bazin de 15 mp pentru recuperarea medicală a copiilor; macara pivotantă cu acţionare hidraulică pentru transferul bolnavilor din cărucior în bazin şi invers; cinci căzi pentru apă sărată (caldă şi rece); patru căzi cu apă sărată şi nămol de Techirghiol; trei căzi pentru duş subacval şi o cadă treflă pentru recuperare medicală. Apa sărată este filtrată, încălzită la 35 de grade Celsius, tratată, recirculată (trei volume de bazin pe oră), într-un cuvânt, calitatea apei va fi ţinută sub un control strict. Nămolul va fi adus de la Techirghiol, va fi depozitat etanş, filtrat, tratat cu ultraviolete, pompat, încălzit şi utilizat pentru împachetări. Baza dispune de vestiare, grupuri sanitare (inclusiv pentru persoane cu handicap), spaţii de odihnă, recepţie, televiziune cu circuit închis, reţea de calculatoare, spălătorie, muzică ambientală, parcare pentru autoturisme etc. Programul bazei de tratament va fi în două schimburi, de la ora 8.00 la 21.00, inclusiv sâmbăta şi duminica.
- De ce ar trebui să aleagă oamenii simpli spitalul SanConfind, un spital privat care implică servicii medicale mai scumpe decât cele oferite de un spital de stat, în condiţiile în care nivelul de trai din România scade continuu?
- Atunci când am înfiinţat SanConfind m-am gândit că putem face un spital în care pacientul să se simtă om, să fie tratat aşa cum trebuie, să i se acorde respectul cuvenit – de la intrarea până la ieşirea din spital. Nu vrem ca bolnavul (care, oricum, nu vine la doctor de plăcere), să aştepte pe la uşi, să fie plimbat dintr-un loc în altul, să fie apostrofat la fiecare pas de asistentele atotştiutoare. Vrem ca actul medical să se ridice la cel mai înalt nivel şi pacientul să fie complet mulţumit de serviciile echipelor medicale. Vrem ca Centrul Medical SanConfind să ajungă un nume de referinţă în judeţul Prahova şi în România! Spitalul va fi ultramodern, va fi dotat cu cele mai performante echipamente şi va respecta toate normele europene în domeniu. Sigur că toate aceste lucruri se vor reflecta în preţuri. Începând cu 2015, vom lucra cu CNAS, în măsura în care ne va permite legislaţia. În acest fel, toată lumea va avea acces la serviciile medicale oferite gratuit de CNAS. Orice om din România ştie cum se procedează astăzi la spitalele de stat. Serviciile sunt gratuite, dar îţi cumperi medicamentele şi materialele sanitare, plus că dai şi ciubuc! Deci, în final, pacientul îşi plăteşte - indirect - serviciile medicale oferite. Nu cred că se poate continua aşa! Noi vom încerca să schimbăm lucrurile. La SanConfind nu se vor primi atenţii: nici portarul, nici infirmiera, nici asistenta, nici doctorul! 
- Recuperarea medicală prin băi cu apă sărată va fi la mare concurenţă cu staţiunea Telega. Cum va învinge această concurenţă SanConfind?
- Baza noastră de tratament şi recuperare va fi integrată în Centrul Medical SanConfind şi va avea o pondere de numai 15% din întreaga activitate a acestuia. Până la sfârşitul anului 2014 vom da în funcţiune: Departamentul de imagistică (RMN, CT, RX digital, osteodensitometrie, mamografie, ecografie 3D/4D), Laboratorul pentru analize medicale şi un etaj de saloane cu paturi. În 2015 vom pune în funcţiune următoarele cabinete (ambulatoriu): Neurologie; Ortopedie; Endocrinologie; Diabet şi boli de nutriţie; Urologie; ORL; Obstetrică şi ginecologie; Gastroenterologie; Cardiologie; Medicină internă; Pediatrie; Pneumologie; Oncologie; Oftalmologie; Chirurgie generală; Reumatologie; Dermatologie; Psihiatrie, psihologie, logopedie; Medicina muncii. În 2016 vom finaliza întregul spital, punând în funcţiune: un bloc operator cu două săli de operaţii şi o sală pentru mici intervenţii chirurgicale; sterilizarea centrală; ATI; o secţie de chirurgie estetică şi reparatorie; o maternitate cu regim de rooming-in; pediatrie şi nou-născuţi; saloane cu confort sporit (rezerve cu 1-2 paturi) pentru 60 de paturi. După cum vedeţi, Centrul Medical SanConfind este cu totul altceva decât Telega. Este un sistem integrat care va putea rezolva operativ foarte multe probleme, fără a mai pune oamenii pe drumuri. Pacientul va veni la consultaţie şi, în funcţie de diagnostic, îşi va putea rezolva toate problemele: analize, RMN, CT, RX, ecografii, îşi va putea procura medicamentele de la farmacia spitalului, dacă este necesar se va putea opera şi, în final, va utiliza baza de tratament pentru recuperare. În acest fel, pacientul nu va mai alerga pe la mai multe spitale, clinici, farmacii, economisind la maximum timpul.
- Aveţi în vedere atragerea unor medici renumiţi din judeţ sau chiar din Capitală? Cum îi veţi atrage?
- Centrul Medical SanConfind a fost proiectat de către Cabinetul de arhitectură Cristian Tanascaux din Paris. După cum se vede şi în fotografia alăturată, la finalizare, va fi o adevărată bijuterie arhitectonică, perfect integrată în mediul înconjurător. Finisarea interioară, dotarea tehnică şi echipamentul medical vor corespunde tuturor normelor europene. SanConfind este amplasat la 100 km de Bucureşti, acoperă zona Predeal – Ploieşti, deserveşte un bazin de circa 400.000 – 500.000 de oameni, are o bază de recuperare ce va fi căutată de sportivi, de turiştii de pe Valea Prahovei, are o secţie de balneoterapie care aduce, practic, Techirghiolul la Câmpina. De asemenea, are un echipament robotizat pentru a reînvăţa mersul şi mişcarea mâinii după accidente vasculare sau accidente de maşină, are CT şi RMN, are cameră de gardă şi salvare 24 din 24 de ore, şapte zile pe săptămână. Baza de Tratament va lucra în două schimburi pe zi, inclusiv sâmbăta şu duminica, deci va rezolva problema timpului pacienţilor, le va da posibilitatea de a fi consultaţi şi trataţi în afara programului lor de lucru; aceia care nu pot veni zilnic la tratament (din cauza distanţei), încă din acest an vor avea la dispoziţie un etaj cu saloane de două paturi (26 de paturi în total). Dar toate aceste lucruri legate de infrastructură nu rezolvă decât 50% din problemă. Restul înseamnă medicul şi personalul medical. Deşi aceasta este cea mai complicată problemă, suntem convinşi că o vom putea rezolva foarte bine, deoarece SanConfind va asigura salarii mult mai mari decât “la stat”, va găsi metode de stimulare şi cointeresare a medicilor, va asigura locuinţă de serviciu, va suporta cheltuielile de transport pentru tot personalul, la şi de la serviciu, pe o distanţă de 30 km, va asigura tichete de masă şi o masă gratis, va asigura echipamentul de lucru, va suporta cheltuielile de perfecţionare şi de participare la Congrese, va aborda selectiv fiecare caz. Într-un cuvânt, va crea condiţiile necesare pentru ca medicii să se poată concentra numai pe probleme medicale, nu şi pe probleme administrative. În această săptămână, SanConfind va demara procesul de selecţie şi recrutare a personalului pentru Baza de Tratament Balneologic, Fiziokinetoterapeutic şi de Recuperare medicală. Vom vedea cum este perceput SanConfind şi ne vom adapta corespunzător metodele folosite pentru recrutare. Ceea ce putem să garantăm pacienţilor este că echipa de medici şi personal medical ce se va forma în SanConfind va fi o echipă de excepţie, va fi condusă de un profesor universitar, va fi pusă numai la dispoziţia pacienţilor, se va preocupa numai de pacienţi şi va respecta cu sfinţenie deontologia profesională. A.N.