17 octombrie 2017

Scriitorul Teodor Baconschi a conferențiat la Casa de Cultură din Câmpina

Vineri, 13 octombrie 2017, la Casa de Cultură „Geo Bogza” din Câmpina a avut loc prima ediție a „Conferințelor Culturale Lemet”, un proiect extrem de generos inițiat și coordonat de scriitorul câmpinean Codruț Constantinescu, cu sprijinul financiar la fel de generos al companiei Lemet, care de-a lungul existenței sale și-a arătat nu o dată apetența pentru responsabilitate socială și implicare în viața Cetății Câmpina, în toate domeniile acesteia, dar, în special, în cel cultural.
„Conferințele Culturale Lemet” reprezintă un proiect care are toate șansele și datele necesare pentru a deveni, în curând, un adevărat fenomen socio-cultural, un ferment extrem de important al culturii câmpinene. Cu acest prilej, al primei ediții a „Conferințelor Culturale Lemet”, în Sala Mică a Casei de Cultură, în fața unui public numeros, a ținut o interesantă conferință eseistul, antropologul, teologul și fostul diplomat și politician Teodor Baconschi. Tema acestei conferințe a fost „Intelectualul român, un martir fără voie”. 
Teodor Baconschi s-a născut în 1963, la București. După un doctorat în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor la Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV, 1995), a urmat studii post-doctorale la New Europe College (București, 1996). A fost director al Editurii Anastasia (1995-1996), apoi redactor-şef în TVR (emisiunea Viața spirituală, 1997). În 1997 a intrat în diplomație, fiind, pe rând, ambasador al României la Sfântul Scaun, Ordinul Militar Suveran de Malta și Republica San Marino (1997-2000); director-general în Ministerul Afacerilor Externe (2001-2002); ambasador al României în Republica Portugheză (2002-2004); secretar de stat pentru afaceri globale (MAE, 2004-2006); consilier prezidențial (2006-2007); ambasador al României în Republica Franceză și Principatul Monaco (2007-2009); ministru al Afacerilor Externe (2009-2012). Pentru activitatea sa diplomatică, în special, Baconschi a fast distins cu Marea Cruce a Ordinului Pius IX (Vatican), Ordinul Sfintei Agatha (San Marino), Comandor Stella della solidarieta italiana, Cavaler al Ordinului de Merit (Portugalia), Comandor al Legiunii de Onoare (Franța), Cavaler al Ordinului Serviciu Credincios (România).
Potrivit organizatorului și principalului finanțator, evenimentul  cultural de vineri a deschis o serie de conferințe ce vor aduce la Câmpina personalități de rang înalt ale culturii românești actuale, tocmai pentru a stimula interesul tinerilor pentru fenomenul cultural, dar și pentru a le oferi iubitorilor de cultură câmpineni un nou motiv de bucurie.
  

Lemet = mobilă + mecenat
„Orașul Câmpina este cunoscut pe plan național, în special, pentru cele două mari personalități care au locuit și creat aici, Nicolae Grigorescu și B.P Hașdeu. Știm că și alte mari personalități culturale ale României au vizitat orașul nostru și au susținut conferințe pe diverse tematici aici. Putem să îi enumerăm pe Nicolae Iorga, Tudor Vianu, C.C. Giurescu, Liviu Rebreanu. Ne-a plăcut ideea de a reînvia această tradiție și de a aduce la Câmpina personalități culturale proeminente ale României pentru a purta un dialog pe teme de actualitate cu iubitorii de cultură din Câmpina. Încurajăm, în special, tinerii să participe, să pună întrebări, să se implice”, consideră Adina Ionescu, director Dezvoltare Durabilă Lemet.
Compania Lemet a dezvoltat brandul de magazine Lem’s pentru desfacerea produselor sale. În prezent reţeaua LEM’S are cea mai mare acoperire la nivel naţional: aproximativ 70.000 mp de retail amenajați în aproape toate judeţele ţării. Pe platforma Lemet de la Brebu şi în reţeaua naţională de magazine Lem’s activează peste 1.350 de angajaţi. Fabrica Lemet din Brebu a fost înfiinţată în 1991, iar în prezent, halele de producţie şi depozitare acoperă o suprafaţă de peste 40.000 mp. Capacitatea actuală anuală de prelucrare a fabricilor de mobilă Lemet este de aproximativ 3.500.000 de panouri tip PAL. Liniile de producţie sunt complet automatizate, bazându-se pe cele mai noi tehnologii existente la nivel mondial.

„Lumea a fost și va fi mereu condusă de intelectuali”

Ideea de bază a conferinței lui Teodor Baconschi este că „lumea a fost și va fi mereu condusă de intelectuali”. Specialist recunoscut în antropologie (religioasă și nu numai), distinsul vorbitor a făcut o remarcabilă sinteză de istorie a umanității începând cu apariția speciei de hominizi „homo sapiens”, care a avut loc cu circa 70.000 de ani în urmă, hominizi ce pot fi considerați strămoșii noștri direcți.  Indiferent de faptul că omenirea traversează de mulți ani o perioadă de instabilitate morală, politică și economică, cu toate neimplicările greu de înțeles ale unora dintre ei, intelectualii continuă să conducă, în mod direct sau indirect, omenirea, așa cum au făcut-o încă din zorii istoriei umanității. Chiar și nonconformistul președinte american Donald Trump nu poate să facă ce ar vrea, deoarece este adus pe făgașul normal al politicii de către celelalte instituții ale celei mai puternice democrații mondiale, care funcționează bine, dar și de către consilierii săi (intelectuali și ei, de bună seamă), care îi temperează sau îi anulează pornirile antisistem. 


Baconschi a evidențiat în conferința sa faptul că vechea triadă, care a condus societatea omenească începând din evul  mediu timpuriu (când cele trei ordine au fost evidențiate pentru prima dată într-un poem scris de un episcop francez înainte de anul 1000), funcționează și în zilele noastre. Este vorba despre cele trei ordine din societate: oratores (clerul și toți cei care făceau legătura cu divinitatea), bellatores (regele, nobilimea și cavalerii, cei care dețineau forța și porneau războaiele) și laboratores (lucrătorii și toți cei care, prin munca lor, produc bunuri și susțin existența unei societăți umane). Cele trei ordine pe care academicianul francez Georges Dumézil (filolog, etnolog și istoric al civilizațiilor) le considera fundamentul societăților proto-indo-europene (oratores, bellatores, laboratories) își au sorgintea, terminologic vorbind, în scrierile uneia dintre mințile luminate ale Evului Mediu, episcopul Adalberon din Laon. Într-unul din poemele sale, clericul-poet a încadrat în această triadă societatea timpului său, cu o clarviziune remarcabilă. Pe de o parte, Baconschi a mai strecurat printre zicerile sale în fața auditoriului și accente critice la acei intelectuali care nu se implică în viața comunității, dar pe de altă parte, a recunoscut indirect că îi pare rău pentru implicarea sa în politică, recunoscând, tot voalat, cum îi șade bine unui fost politician și diplomat de carieră, că intelectualii lui Băsescu au crezut că pot mișca țara din inerţia ei, dar că Traian Băsescu i-a folosit pe intelectuali pe post de vitrine, pentru imaginea sa personală, iar nu pentru că a avut încredere în ei și în puterea lor de a determina eliminarea unei bune părți din răul înrădăcinat în societatea românească actuală. Una peste alta, conferința a fost interesantă, scoțând în evidență erudiția lui Teodor Baconschi.

Teodor Baconschi – teologul și diplomatul
Conform wikipedia.org, Teodor Baconschi este un antropolog religios, autor, diplomat, teolog și politician român (Partidul Mișcarea Populară), fost ministru de externe al României între 23 decembrie 2009 - 23 ianuarie 2012, în Guvernul Emil Boc (2). Conform unor declarații publice recente, el s-a retras din politică, lucru subliniat și în cadrul conferinței susținute vineri la Câmpina.
Teodor Baconschi s-a născut la data de 14 februarie 1963 în București, ca fiu al poetului A. E. Baconsky. După obținerea bacalaureatului la un liceu bucureștean cu profil filologie-istorie în 1981, a studiat la Institutul Teologic Universitar din București, unde a obținut diploma de licență în anul 1985. După absolvirea facultății a lucrat, în perioada 1986-1989, ca redactor la Editura „Institutului Biblic și de Misiune” al Bisericii Ortodoxe Române. Imediat după Revoluția din 1989, în timpul retragerii patriarhului Teoctist la Sinaia, a întemeiat la Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, alături de protosinghelul Daniel Ciobotea și arhimandritul Bartolomeu Anania, colegi ai săi de la „Institutul de Misiune al BOR”, la care au aderat preoții Constantin Galeriu, Dumitru Stăniloaie, Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiș, precum și laicii Sorin Dumitrescu și Horia Bernea. În 1990, Teodor Baconschi a devenit consilier la Ministerul Culturii. În același an a obținut o bursă de studii pentru doctorat din partea guvernului francez, studiind la Universitatea Paris IV Sorbonne, între anii 1990 și 1994, timp în care a obținut diploma de studii aprofundate (DEA) în anul 1991 și apoi doctoratul în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor, cu calificativul „magna cum laude” în anul 1994, avându-l ca îndrumător pe profesorul Michel Meslin. După ce s-a întors în România, a lucrat pentru o perioadă ca Director al Editurii Anastasia (1995-1997). În paralel, a predat ca lector asociat un curs de antropologie religioasă la Facultatea de Filosofie a Universității din București, lucrând și ca redactor-șef la emisiunea „Viața spirituală” de la TVR. În anul 1996, a absolvit studii post-doctorale ca fellow al Colegiului Noua Europă din București. Președintele Emil Constantinescu l-a trimis în perioada 1997-2001 în funcția de ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun. De asemenea, între anii 1999 și 2001, Teodor Baconschi a fost acreditat în Republica San Marino și pe lângă Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta. Sunt unanime părerile conform cărora vizita Papei Paul al II-lea în România, la invitația Patrarhului Teoctist, s-a datorat în mare măsură eforturilor lui Teodor Baconschi. În 2001 el este rechemat în țară, fiind numit în funcția de director-general în Ministerul Afacerilor Externe. În perioada noiembrie 2002–ianuarie 2005, a deținut funcția de Ambasador al României în Portugalia. Pe 21 ianuarie 2005, a fost numit secretar de stat pentru Afaceri Globale în Ministerul Afacerilor Externe. La data de 11 septembrie 2006, Teodor Baconschi a fost demis din funcția de secretar de stat de către premierul Călin Popescu Tăriceanu ca urmare a politicii de restructurare la nivelul ministerelor. Întrebat de către Agenția Mediafax despre motivele demiterii sale, Baconschi, care nu era înregimentat politic în nici un partid, a răspuns: „A fost decizia primului-ministru de a pune în locul meu un liberal cu carnet de partid”. Din 26 octombrie 2006, Teodor Baconschi deține funcția de consilier prezidențial la Departamentul pentru Relația cu Autoritățile Publice și Societatea Civilă, preluând postul lăsat liber de Claudiu Săftoiu, care fusese numit în funcția de director al SIE. Pe 2 august 2007, a fost numit de către Președintele României ambasador extraordinar și plenipotențiar în Franța. La data de 4 martie 2008, a fost numit și în calitatea de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Principatul Andorrei și în Principatul Monaco.

Teodor Baconschi - politicianul
Între decembrie 2009 și ianuarie 2012 a îndeplinit mandatul de ministru al Afacerilor Externe. Pe 28 septembrie 2010 a intrat în PD-L, iar pe 13 octombrie al aceluiași an a lansat Fundația Creștin-Democrată. Baconschi a demisonat din Partidul Democrat Liberal la data de 30 ianuarie 2014 și s-a alăturat noului proiect al lui Traian Băsescu, Partidul Mișcarea Populară (PMP). Imediat după, Baconschi a declarat că va candida pe listele acestui partid la Europarlamentarele din mai 2014. Ulterior, a demisionat din PMP și a decis să părăsească viața politică, fiind reintegrat în serviciul diplomatic al României, ca ambasador în Centrala MAE.
 
Teodor Baconschi – scriitorul
În diverse publicații din țară și străinătate au apărut  mai multe scrieri ale lui Teodor Baconschi: Le rire des Pères. Essai sur le rire dans La patristique grecque, Desclée de Brouwer, Paris, 1996; Râsul Patriarhilor, Anastasia, 1996; Iacob și îngerul, Anastasia, 1996; Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, Anastasia, 1997; Turn înclinat. Fragmente de arheologie profetică, Curtea Veche, 1999; Roma caput mundi (împreuna cu Horia Bernea), Humanitas, 2000; Pe ce lume trăim, Editura Pro, 2004; Insula Cetății. Jurnal parizian, Curtea Veche, 2005. Despre necunoscut, Humanitas, 2007; III incursiuni în Cotidianul românesc (ilustrații de Devis Grebu), Curtea Veche, 2009; Bisericile de lemn din Maramureș (album UNESCO), 2010. Sub semnatura Teodor Baconschi au apărut cărțile: Creștinism și democrație, Curtea Veche, 2011; Legătura de chei. Mărturii diplomatice (În dialog cu Armand Goșu), Curtea Veche, 2013, Facebook. Fabrica de narcisism, Humanitas, 2015 .

Teodor Baconschi – imprevizibil și controversat
După recuperarea lui Baconschi de către premierul Victor Ponta ca ambasador în Centrala MAE, prin 2015, Teodor Baconschi a fost dat afară din Ministerul Afacerilor Externe. Fostul ministru şi-a pierdut postul în care avea rang de ambasador după ce a criticat pe Facebook alegerea unui „musulman practicant” în funcția de primar al Londrei. Baconschi a scris că decizia londonezilor se explică prin lipsa de civilizație și de identitate şi este un prim pas către instaurarea unei dictaturi „cu ajutorul islamic”. De asemenea, diplomatul considera în postarea sa că locuitorii Londrei ar trebui „să moară într-un atentat ISIS” pentru a putea înțelege ce prostie au făcut alegând un pakistanez. Ministerul Afacerilor Externe s-a delimitat de afirmaţiile lui Baconschi, printr-un comunicat trimis Grupului de Investigaţii Politice. O altă pată neagră în activitatea politică a lui Teodor Baconschi a constituit-o declarația sa din noiembrie 2010, la alegerea Elenei Udrea în fruntea organizației PDL București. „Eu, Elena, sunt foarte bucuros să lucrez cu tine. Trebuie sa faci eforturi monumentale ca sa nu cazi sub farmecul tău, în calitate de coleg. Eşti inteligentă, eşti frumoasă, eşti tenace, ai anduranţă la mediul general dezgustator al politicii româneşti şi nu te deranjează vecinatatea oamenilor de valoare, ceea ce înseamnă că vei putea face cu oricine echipe de valoare. Si PDL are probabil nevoie de acest lucru”, a declarat Baconschi cu acel prilej, la momentul respectiv el fiind ministrul de externe al României. Osanalele sale ne-au adus aminte de odele lui Corneliu Vadim Tudor închinate lui Ceaușescu, cu mențiunea că Baconschi a ridicat acele osanale într-o țară  liberă și democratică, nu într-o dictatură. Teodor Baconski a mai fost criticat și pentru alte două evenimente deloc onorabile din viaţa sa: pentru episodul „Sex în jacuzzi” cu fosta ambasadoare din Australia, Manuela Vulpe, în timp ce Baconski era un fel de inspector în cadrul MAE, ca și pentru scandalul votului de la Paris, din alegerile prezidențiale din toamna lui 2009, în urma cărora Traian Băsescu avea să fie reales preşedinte cu voturile din străinătate, într-o perioadă în care Baconschi era ambasador al României în Republica Franceză. Însă oportunismul său politic și controversele care s-au iscat după scandalurile publice în care a fost implicat nu diminuează valoarea omului de cultură Teodor Baconschi, ci numai a omului Teodor Baconschi. Deși, după înșiruirea firească a cuvintelor din sintagmă, înainte de a scrie „om de cultură” trebuie să scrii „om”.  Nu am vrut să aruncăm cu pietre prezentând și fața întunecată a lui Teodor Baconschi, ci numai să-l facem mai bine cunoscut publicului, dacă tot vorbim despre o persoană publică.
Adrian BRAD

Editorial. MULT ZGOMOT PENTRU NIMIC

Nu mă interesează nici cît negru sub unghie războiul intern dintre Dragnea și Tudose. Spre deosebire de alții, nu văd în el un mare eveniment istoric, menit să schimbe traiectoria nefastă a prăbușirii țării. Ci doar o luptă internă de partid care nu face bine: 1. Ideii de democrație; 2. Țării; 3. Opoziției. Faptul că miniștri numiți în locul celor demisionari au cam aceleași probleme de CV-uri profesionale inconsistente și dosare penale nu este decît una dintre verigile lungului șir de batjocuri la care partidul-stat își supune supușii. Aici este, de fapt, nexul chestiunii, în felul în care un partid organizat după schema tipică a asociațiilor mutuale de interese (eu îți dau, dacă tu îmi dai) se infiltrează în tot, nu lasă nici un câmp neocupat. Devine, după modelul bolșevic totalitar, partid-stat. Recent au luat Curtea de Conturi. Ultima redută este o mică parte a sistemului judiciar. Luați la întîmplare oricare dintre discursurile lui Tăriceanu și veți găsi ca idee obsedantă atacurile la adresa Justiției. Esența programului de guvernare, în mod penibil invocat în orice discurs al puterii, nu stă în acea vorbărie, ci în acest original occupy pe invers. Pînă și la circ și-au pus oamenii lor.
De mulți ani scriu împotriva ideii de reformă în PSD, fiind convins că această organizație malignă nu poate fi reformată, ci doar desființată. PSD este un partid absolutist, strict controlat de un singur om și neavînd nimic a face cu democrația. Cînd „omul” (indiferent că îl cheamă Iliescu, Năstase, Ponta sau Dragnea) își pierde puterea, haita tînără secretă un alt exemplar care să conducă discreționar. De aceea, faptul că Tăriceanu lovește în Tudose, Tudose în Dragnea și Dragnea în toți este, în ordine istorică, perfect irelevant. Să nu uităm că Dragnea a reușit performanța, unică într-o țară democratică, de a-și demite propriul guvern, doar pentru că nu-l asculta întru toate. Să mai dau două exemple, aparent nepolitice. Dar totul este politic. O doamnă profesoară cu mintea paralizată de neo-marxismul corectitudinii politice cere scoaterea Baltagului din programa școlară pe motiv de violență familială (a fost și un miting la București, complet discriminatoriu, întrucît a vorbit numai de violența împotriva femeilor. E un mare paradox să vorbești discriminatoriu despre non-discriminare). Ca orice prostie, și aceasta, rostogolită pe FB, a devenit o problemă. Insolubilă. Accentuînd primitivismul maladiv al școlii românești. Al doilea exemplu ține de inițiativa Coaliției pentru Familie de organizare a unui referendum privind modificarea Constituției. Nu intru aici în fondul chestiunii, ea mă interesează doar ca revelator al acestui primitivism social. Parlamentarii au „îngropat” chestiunea fără scrupule, în bună măsură, cred, pentru că le lipsesc și cultura și responsabilitatea și știința dezbaterii pentru a aborda serios această problemă. Pe care o vor cîntări, desigur, după unicul și funestul criteriu: cîte voturi aduce? Presa a uitat subit orice principiu deontologic, fiind fără ascunzișuri părtinitoare în chestiune, iar în spațiul public asistăm la niagare de insulte, nici vorbă de dezbatere pe bază de argumente. Infantilizarea socială (una dintre consecințele cele mai grave ale statului tătuc comunist), în loc să fie combătută după 1990, a fost dimpotrivă accentuată. Toate politicile publice (de ex. ajutoarele sociale) duc în acest sens. Deciziile majore naționale nu se iau printr-o adevărată dezbatere, pentru că nu știm să fim responsabili. Inițiativa CpF, luată în sine, ca organizare (repet, nu fac în nici un fel trimitere aici la conținut) a obligat clasa politico-mediatică și societatea în general să dezbată serios o chestiune cu multe și enorme implicații. Ca studentul puturos, care tot amână examenul de la o sesiune la alta, sperînd să scape de materia dificilă și profesorul al naibii. Politicienii se ascund după copac, încercînd să evite o confruntare directă cu electoratul într-o chestiune delicată.
Recent ne-a vizitat țara doamna Kim Davis, care a făcut închisoare în SUA pentru refuzul de conștiință de a elibera, în calitate de funcționar, certificate de căsătorie unor cupluri de homosexuali. Ar fi fost un bun prilej de discuție sinceră, publică, fără invective și etichete reciproce. Presa a ignorat, firește, chestiunea. Imatura noastră societate este incapabilă de asemenea dezbateri. Și atunci, de ce să ne mai văităm că într-un număr nesfîrșit de chestiuni publice deciziile sînt proaste sau lipsesc cu desăvîrșire? Gașca de prădători care își spune „clasă politică” are tot interesul să mențină electoratul în această captivitate a sub-dezvoltării moral-civice. Numai așa poate fi manipulat cu ușurință. De ce CV-urile profesionale nu au nicio relevanță pentru guvernele Dragnea, de ce școala românească este grav subfinanțată și condusă cu maximă incompetență de plagiatori cu studii dubioase? Pentru că numai astfel putem rămâne robii „gîndirii captive”. Conflictul închipuit dintre Dragnea și Tudose e doar o disfuncție pasageră a controlului asupra acestui complicat sistem. Nu are sens să ne întrebăm cine cîștigă. Are sens să observăm că pierde cu certitudine România.
Christian CRĂCIUN

Accesarea fondurilor europene, subiect de dezbateri în administraţia locală

Accesarea fondurilor europene nerambursabile în folosul comunităţii câmpinene a fost tema unor discuţii aprinse în şedinţa reunită a două dintre comisiile Consiliului Local, comisia de urbanism, respectiv cea de cultură, sănătate şi sport. Şedinţa a avut loc la sediul Primăriei, joi, 12 octombrie şi a fost prezidată de iniţiatorii întâlnirii, consilierii Monica Clinciu şi Florin Frăţilă.
Dezbaterile au avut un singur punct pe ordinea de zi: oportunitatea accesării de fonduri europene pentru modernizarea transportului public, a infrastructurii rutiere şi pentru înfiinţarea de piste ciclabile şi s-au încheiat cu concluzia unanimă că municipalitatea trebuie să facă toate eforturile pentru a obţine finanţare europeană prin intermediul acestei noi axe ce permite depunerea de proiecte în perioada septembrie 2017 – martie 2018.

La şedinţă au participat atât reprezentanţii Consiliului Local (Monica Clinciu, Florin Frăţilă, Mihaela Neagu Petrovici, Andrei Duran, Constantin Cândea, Ion Petrescu, Daniel Ioniţă, Gabriel Dima), cât şi reprezentanţi ai Primăriei Câmpina între care Horia Tiseanu – primar, Ionuţ Piţigoi – viceprimar, Remus Bădulescu – administrator public, Bianca Baltag – şef Serviciu achiziţii publie şi programe de finanţare, Didona Căliman – arhitect şef, Mihaela Dănescu – Oficiul de transport şi Ioana Bumbăcea – consilierul personal al primarului.
 

Printre problemele identificate, care ar putea îngreuna întocmirea documentaţiei necesare şi depunerea proiectului se numără faptul că administraţia locală ar trebui să înfiinţeze un serviciu propriu de transport local, renunţând astfel la contractele externalizate (în cazul de faţă cel cu firma Eliro), faptul că o serie întreagă de străzi ce ar putea fi modernizate cu bani europeni fac deja parte din proiectul derulat prin Hidro Prahova şi în consecinţă nu mai pot intra într-un alt proiect finanţat de comunitatea europană ori faptul că administraţia locală nu are resurse umane suficiente pentru derularea şi implementarea unui nou proiect european de anvergură.
La următoarea şedinţă, care va avea loc miercuri, 18 octombrie, executivul Primăriei a promis că va veni cu o analiză completă privind implicaţiile juridice, economice şi urbanistice care ar putea decurge în urma implementării acestui proiect, dar şi cu soluţii concrete pentru rezolvarea eventualelor neajunsuri.
Ce i-a determinat pe reprezentanţii legislativului local să organizeze această dezbatere am aflat de la consilierul Florin Frăţilă: „Am simţit nevoia, alături de un grup destul de mare de colegi din Consiliul Local, să impulsionăm activitatea compartimentelor din Primărie care se ocupă de proiectele cu fonduri europene. Chiar dacă administraţia locală are în derulare proiecte europene importante, cum ar fi cel ce va aduce modernizări substanţiale la Spitalul Municipal, noi credem că este loc şi de mult mai bine. Sunt mulţi bani europeni pe care putem să-i accesăm şi ar fi păcat să nu ne folosim de aceste oportunităţi. Cel mai bun exemplu în Prahova este administraţia publică sinăiană, care a făcut minuni cu banii primiţi de la comunitatea europeană. Noi de ce n-am putea?! După această primă întâlnire se poate spune că suntem pe un drum bun, chiar dacă am observat că unii colegi din Primărie nu sunt prea încântaţi că-i rugăm să fie mai aplicaţi în ceea ce priveşte absorbţia de fonduri europene. Sperăm că au înţeles mesajul şi îi asigurăm de tot sprijinul în legislativul local”.

Florinița Dulă, noul președinte al femeilor liberale din Câmpina: „În politică, soțiile își urmează soții și invers”

Recent, s-a desfășurat ședința de alegeri a Organizației de Femei a PNL Câmpina. În fruntea organizației femeilor liberale din municipiu au fost alese foarte multe persoane cu inimile PDL-iste până acum trei ani, ceea ce a nemulțumit femeile cu vechi state în partid.  Adică femeile care erau liberale și acum un deceniu, și acum două decenii. Se pare că situația este identică celei de la alegerile de anul trecut, pentru șefia PNL Câmpina, când balanța victoriei lui Tiseanu în alegeri (și a echipei sale din Biroul Executiv) a înclinat-o numărul mai mare de foști pedeliști prezenți în Adunarea generală pentru alegeri. Acum, ceea ce frapează în plus este numărul de soții de fruntași liberali locali prezente în conducerea Organizației de Femei a PNL Câmpina. 
Florinița Elena Dulă este soția consilierului personal al primarului Câmpinei (Marian Dulă), iar Elena Bondoc este tovarășa de viață a consilierului municipal Viorel Bondoc. Președinta OF a PNL Câmpina consideră că este firesc așa. Și nu este vorba despre transformarea unui partid într-o afacere de familie, ci despre faptul că, în politică, soţiile îşi urmează soţii şi invers.
Vă prezentăm, în interviul de mai jos, noul lider al femeilor liberale din Câmpina: Florinița Elena Dulă.


 - Felicitându-vă sincer pentru funcția în care ați fost aleasă, vă întreb fără nicio răutate ce se întrebau unii cârcotași zilele trecute: nu sunt prea multe soții de fruntași liberali locali în conducerea OF a PNL?
- Soţiile îşi urmează soţii şi invers, în politică. Este de dorit să fie de aceeaşi parte a eşichierului politic şi să se susţină reciproc. Mi-ar fi plăcut să fie mai mult de două soţii de fruntaşi liberali în conducerea locală a femeilor liberale câmpinene.
- Cum s-au desfășurat alegerile pentru conducerea organizaţiei femeilor liberale și care este structura forului de conducere al organizaţiei?
- Biroul Politic Local al Organizaţiei Femeilor Liberale are în compunere, în afară de funcția de preşedinte, în care am fost aleasă în mod democratic, un prim-vicepresedinte - în persoana doamnei Gena Preda, trei vicepreşedinţi: doamnele Florina Valeria Bobescu, Elena Bondoc, Laura Petronela Perian, apoi, un secretar general, Ioana Bumbacea, şi trei secretari executivi - Alexandra Muşat, Eleonora Ştefan, Bianca Evelina Roman. Şedinţa de alegeri s-a desfăşurat democratic, într-o atmosferă colegială, fiind propuse doamne şi domnişoare cu experienţă, dar şi dintre cele tinere. Eu am mai fost în conducerea locală până în 2012, când îndeplineam funcţia de secretar cu cancelaria.


- PNL are mai multe femei în conducerea centrală de la București, dar și în cea județeană de la Ploiești. Credeți că procentul de promovare a femeilor în politica liberală câmpineană este satisfăcător sau ar merita mai multă atenție din partea liderilor masculini ai PNL Câmpina?
- Dezideratul PNL este să aibă în conducere o treime femei. La Câmpina această pondere este depăşită, liderii bărbaţi având în vedere permanent acest obiectiv. Dintre cei doi consilieri judeţeni câmpineni, una este o doamnă: Rodica Mariana Papuc.  La nivelul consiliului local, din cei opt consilieri municipali, trei sunt femei: Elena Albu, Monica Iosefina Clinciu şi Corina Oana Topală. La conducerea OFL Prahova este o câmpineancă, Monica Clinciu, pe care o vom susţine pentru un nou mandat, peste două săptămâni.
- Ce proiecte de viitor aveți pentru organizația pe care o veți conduce următorii patru ani.
- Mă gândesc la trei planuri. Unul de acţiune pentru noi, femeile: informare despre evenimente politice, petrecerea timpului liber. Altul, pentru susţinerea organizaţiei mari a PNL Câmpina, a preşedintelui Horia Tiseanu: pre-campanii şi campanii electorale, discuţii cu cetăţenii pentru răspândirea ideilor liberale. Şi un alt plan, cel al educaţiei tinerei generaţii: mici acţiuni cultural-artistice şi distractive în cadrul unor ateliere, organizate chiar la sediul nostru. Vreau să subliniez că-mi place munca în echipă, pentru că doar aceasta dă rezultate.
Adrian BRAD

Zilele orașului Breaza și colaborarea cu Uniunea Elenă din România

La sfârșitul săptămânii trecute s-au desfășurat „Zilele orașului Breaza”, organizate de Centrul Cultural ”Ion Manolescu” din localitate și finanțate cu sume modice de către Consiliul Local al orașului. Ultima mențiune nu conține nici cea mai mică nuanță de reproș, câtă vreme, deși spectacolele artistice nu abundă în nume sonore din showbiz-ul românesc, lumea vine în număr mare la această sărbătoare populară a brezenilor. Poate că acest lucru se datorează și târgului tradițional de Sfânta Parascheva, vechi de secole, care atrage ca un magnet, chiar mai mult decât recitalurile muzicale ale unor vedete locale sau naționale. În cele două zile de desfășurare, au urcat pe scena amenajată în fața sediului Primăriei Breaza soliști și trupe celebre, cântăreți de muzică populară și ansambluri folclorice: Freestay, Daniel Trifu, Oana Radu, Constantin Enceanu, Lora Band, „Muguri de Breaza”, Calabreaza, „Ritmic de Breaza”.  


Târgul de toamnă de la Breaza este cunoscut încă din secolul al XVIII-lea, fiind inițial o prezentare a produselor obținute în vechile meserii ale locuitorilor ținutului: păstori, agricultori, dogari (cei care fac butoaie și putini), olari etc. În această ediție, ca și în precedentele, produsele vechilor meserii au fost însoțite de altele, de factură mai modernă, dar, una peste alta, vizitatorii au fost mulțumiți, și acest lucru este cel mai important, fiind, de altfel, și scopul târgului brezean.  Alăturarea sărbătorii „Zilele Orașului” cu Târgul de Sfânta Parascheva este de dată recentă, ea petrecându-se pentru prima dată în 2015, atunci când, într-un gest remarcabil, Consiliul Local a interzis manelele pe scena de spectacole amenajată de administrația orașului. În rest, aceleași terase-berării și tonete cu articole de îmbrăcăminte (nu am văzut încălțăminte), haine pentru toate anotimpurile (mai ales blănuri, căciuli), kurtos kalacs, dar și mâncare tradițională: pastrama, mici, cârnați, tochitură, brânzeturi etc. 


La începutul serii celei de-a doua zile, au încântat privirile un ansamblu care a prezentat dansuri grecești. Pe scenă a urcat Alexandru Cazan, directorul Centrului Cultural, care l-a invitat apoi alături de el pe Dragoș Zisopol, câmpinean la origini, profesor universitar la UPG Ploiești și deputat (la al patrulea mandat), ca reprezentant al minorității grecilor din România în Camera Deputaților. Ca președinte al Uniunii Elene din România, Dragoș Zisopol a propus o colaborare între UER și orașul Breaza, prin prezențe ale ansamblurilor și formațiilor care funcționează sub egida UER la spectacolele organizate de administrația orașului, „această colaborare fiind capabilă de a aduce plus-valoare în viața culturală a orașului Breaza”. Afirmațiile sale au fost primite cu bucurie de publicul prezent, Alexandru Cazan subliniind faptul că propunerea deputatului greco-român se va concretiza curând, ”fiindcă a fost mai greu până v-am prins, dar acuma nu vă vom da drumul niciodată, considerându-vă unul dintre brezenii noștri”.
Adrian BRAD

Aspecte ale vieţii politice din Câmpina în perioada interbelicã

Realizarea României Mari şi acordarea votului universal au influenţat în mod decisiv viaţa politicã interbelicã. S-a manifestat pe deplin pluripartidismul, iar regimul politic a evoluat pânã în 1938 într-un cadru democratic, bineînţeles cu limitele caracteristice epocii respective. Nu au lipsit nici manifestãrile extremiste, de dreapta şi de stânga.
Complexitatea vieţii politice interbelice se regãseşte şi în judeţul Prahova, Câmpina ocupând alãturi de Ploieşti locul de frunte în ceea ce priveşte activitãţile politice.
Ne-am oprit mai întâi la perioada anilor 1918 - 1928. Cel mai puternic partid al acestei perioade a fost Partidul Naţional Liberal. Acesta, condus pânã în 1927 de Ion I. C. Brãtianu, a avut „o viziune largã, coerentã şi fermã asupra organizãrii şi dezvoltãrii statului naţional unitar român“.[1]
La Câmpina, de asemenea, organizaţia liberalã era cea mai puternicã. Din rândul ei fãceau parte personalitãţi importante precum Dem I. Ştefãnescu-Brânzã înscris în partid când acesta se afla sub şefia lui D. A. Sturdza şi considerat „primul primar sub a cãrui rodnicã gospodãrire a început sã se modernizeze Câmpina“.[2] Alţi membrii de frunte erau Victor Rãdulescu, primar al oraşului în acea perioadã, C. Oproiu, G. Gavriloae, B. Ciupalã şi alţii.[3]


Partidul Naţional Român a avut un rol important în lupta pentru unirea Transilvaniei cu România, bucurându-se de prestigiu şi influenţã în rândul românilor şi având ca program „Rezoluţia“ adoptatã la Alba-Iulia în ziua de 1 decembrie 1918. [4]
La 4 noiembrie 1923 a avut loc la Câmpina, în sala Monovici, întrunirea publicã a Partidului Naţional din Prahova. Printre participanţi s-au numãrat Stelian Popescu, şeful organizaţiei prahovene, director al ziarului „Universul”, Ştefan Ciceo-Pop, fost ministru şi fruntaşii locali I. Th. Ionescu, fost primar, Guţã Tocescu, G. Ştefãnescu-Câmpina şi alţii. S-a fãcut un aspru rechizitoriu guvernãrii liberale şi a fost omagiatã memoria lui Nicolae Filipescu şi Take Ionescu. St. Ciceo-Pop a arãtat cã Partidul Naţional „este partidul neamului românesc“, iar Stelian Popescu s-a pronunţat în favoarea atragerii capitalului strãin dar cu „garanţii serioase“. Întrunirea s-a încheiat cu un banchet de 50 tacâmuri la berãria „Universalã“.[5]
În 1918 lua fiinţã Partidul Ţãrãnesc sub conducerea învãţãtorului Ion Mihalache „adevãrat apostol de ţarã“.[6] În octombrie 1924, la congresul filialei din Prahova, se consemna înscrierea în partid a unui „grup puternic de intelectuali, muncitori şi ţãrani din Câmpina şi comunele din jurul ei“.[7]
În august 1926 în comitetul judeţean al Partidului Ţãrãnesc era cooptat şi Constantin Boeru, învãţãtor din Câmpina.[8] Dupã formarea Partidului Naţional Ţãrãnesc, C. Boeru devine secretarul filialei câmpinene a noii formaţiuni politice.
Perioada grea a crizei economice din anii 1929 - 1933 a influenţat puternic viaţa politicã. Aceasta s-a caracterizat prin fãrâmiţãri şi dizidenţe, prin instabilitate guvernamentalã şi prin activizarea forţelor extremiste. Guvernele au fost formate de Partidul Naţional Ţãrãnesc, cu excepţia intervalului cuprins între 18 aprilie 1931 - 6 iunie 1932.
Moravurile existente în viaţa politicã a epocii sunt ilustrate de un episod petrecut la Câmpina. Aici urma sã aibã loc la 17 martie 1929 alegerea noului consiliu comunal. Lista guvernamentalã îi avea în frunte pe Gheorghe Tache Iliescu şi Constantian Boeru, fruntaşi ai organizaţiei naţional-ţãrãniste din localitate, şi era creditatã cu cele mai mari şanse de reuşitã. Dupã venirea naţional-ţãrãniştilor la guvernare, doctorul veterinar Fanu Ionescu din Câmpina, cumnatul prefectului de Prahova, Ştefan Popescu (tot doctor veterinar), s-a înscris în partid. El a cerut cumnatului sãu sã fie pus în fruntea listei de la Câmpina şi sã i se dea şase locuri pentru prietenii sãi. Organizaţia localã respinge toate încercãrile prefectului de a satisface doleanţele rudei sale. Ca urmare, nereuşind sã impunã schimbarea listei guvernamentale, acesta amânã alegerile. El îi acuzã pe liderii câmpineni cã nu au intelectuali pe listã, iar prezenţa lui Ionescu şi a prietenilor sãi ar repara acest inconvenient. Câmpinenii rãspund cã Ionescu nu se bucurã de simpatii în masa electoralã şi cã nu are nici o contribuţie la activitatea organizaţiei naţional-ţãrãniste, el dorind sã culeagã fructul muncii lor de zece ani în opoziţie.[9]
Chiar dacã în perioada crizei economice Partidul Naţional Liberal s-a aflat în opoziţie, organizaţia din Câmpina a rãmas puternicã. Relatându-se despre congresul organizaţiei prahovene a PNL, de la Ploieşti, din 24 noiembrie 1929, în ziarul „Lumina” se arãta: „Au fost impozante prin numãrul şi entuziasmul lor mai toate delegaţiile, dar au impresionat mult întreg oraşul, delegaţia sectoarelor de pe Valea Prahovei şi în special cea din sectorul Câmpina, formând un convoi de peste 60 de automobile şi autobuze, toate înfãşurate în tricolor şi pancarde cu diverse inscripţii, având în frunte pe inimosul conducãtor d. Victor Rãdulescu, avocat din Câmpina“.[10]
Perioada anilor 1934-1938 s-a caracterizat prin confruntarea dintre forţele care se pronunţau pentru pãstrarea sistemului democratic, aşa cum fusese fixat prin Constituţia din 1923 şi forţele cu tendinţe autoritare, chiar dictatoriale.
În perioada 1934-1937 în fruntea ţãrii s-a aflat guvernul liberal condus de Gheorghe Tãtãrescu, care a sprijinit tendinţele autoritare ale regelui Carol al II-lea.
Deşi aflat la putere, Partidul Naţional Liberal a trecut, ca şi principalul partid de opoziţie, cel naţional-ţãrãnesc, printr-o perioadã de frãmântãri, conflicte şi disidenţe.
Organizaţia liberalã din Câmpina a continuat sã fie una dintre cele mai puternice din ţarã. Şeful acesteia, Victor Rãdulescu (foto), devenea din 1934 membru în Parlamentul României, în calitate de deputat. Ziarul Imparţialul din 7 februarie 1934 scria despre el: „Ca primar a desãvârşit, completat şi dezvoltat, pe o scarã cu adevãrat occidentalã, programul de dezvoltare şi înfrumuseţare a oraşului, operã începutã de Dem I. Ştefãnescu, fost pe vremuri primar al Câmpinei. În politicã, V. Rãdulescu a ajuns o forţã realã. Sectorul Valea Prahovei, al cãrui şef este, s-a clasificat al doilea pe ţara întreagã, prin numãrul voturilor obţinute în opoziţie, fie la alegerile de parlament, fie la cele comunale sau judeţene“.[11]

(Victor RĂDULESCU. Din arhiva personală Alin Ciupală)
Agitaţiile şi conflictele care au avut loc în PNL nu au ocolit nici organizaţia din Prahova. Deranjat de personalitatea lui Victor Rãdulescu, Petre Bejan, şeful organizaţiei judeţene, hotãrãşte înlocuirea acestuia din fruntea organizaţiei din Câmpina şi chiar excluderea din partid în 1938. Membrii filialei câmpinene resping însã circulara lui Bejan arãtând cã gestul acestuia nu poate avea efect asupra organizaţiei din localitate „cu rezultatele ei strãlucite în toate alegerile din ultimii 10 ani“.[12]
Frãmântãrile care au avut loc în cadrul Partidului Naţional Ţãrãnesc s-au reflectat şi la organizaţia din Câmpina. La alegerile comunale din aprilie 1935 au fost prezentate douã liste naţional-ţãrãniste, una avându-l în frunte pe Constantin Boeru, învãţãtor şi fost inspector şcolar, iar cealaltã pe Gicã Tache Iliescu, fost primar. Din acest motiv nu s-a obţinut nici un loc în consiliul comunal, pe când dacã ar fi fost o singurã listã s-ar fi obţinut opt locuri.[13] Disputa este tranşatã în cadrul adunãrii generale din octombrie 1936. C. Boeru obţine 286 de voturi şi este proclamat preşedinte al filialei câmpinene, iar G. T. Iliescu obţine 176 de voturi.[14]
Perioada 1934-1938 s-a caracterizat prin intensificarea manifestãrilor şi mişcãrilor extremiste. O manifestare antisemitã are loc în Câmpina la 12 iunie 1936. În raportul inspectoratului Regiunii I de poliţie Ploieşti se arãta cã „sosind la Câmpina maşina cu ziare şi trãgând pe o stradã lãturalnicã din spatele Primãriei, pe când domnul Volff, depozitar de ziare din Câmpina, voia sã ia din maşinã pachetele cu ziare, a fost întâmpinat de Al. Cãproiu şi preotul Chiricã împreunã cu o echipã de indivizi care au pus mâna pe pachetele de ziare şi le-au dat foc“.[15]
Deosebit de activã se dovedeşte organizaţia localã a Partidului Naţional Creştin, formaţiune politicã de dreapta cu ideologie antisemitã, condusã de Octavian Goga şi A.C. Cuza. Partidul avea şi o organizaţie paramilitarã şi anume „lãncierii“.
Într-un raport al poliţiei se arãta cã „În dimineaţa zilei de 25 iunie 1936, lãncerul Alexandru Cãproiu şi preotul Chiricã din Câmpina, împreunã cu o ceatã de indivizi din acel oraş, au pornit pe strãzile oraşului Câmpina, scoţând etichetele de reclamã ale ziarelor Dimineaţa şi Adevãrul cãrora le-au dat foc. De asemeni, au luat de la un copil, vânzãtor de ziare, 50 de exemplare ziare, pe care le-au ars“.[16]
La 13 iulie 1936, lãncierii au aruncat pe unele strãzi mãrginaşe din Câmpina câteva afişe cu urmãtorul conţinut: „Anatema, blestemat el şi copiii lui, cel care citeşte ziarele comuniste jidoveşti Adevãrul şi Dimineaţa“.[17]
Activã devine, în localitatea prahoveanã, şi mişcarea legionarã. Dupã scoaterea Gãrzii de Fier în afara legii în 1933, legionarii sunt prezenţi în viaţa politicã prin intermediul Partidului „Totul pentru Ţarã“. La 2 august 1936 ei au organizat o serbare în tabãra de muncã de pe muntele Susai, lângã Predeal, unde doreau sã construiascã un mausoleu al eroilor. Corul prezent la acţiune a fost condus de inginerul Aurel Chira de la societatea „Steaua Românã“ Câmpina.[18] Acesta era şeful garnizoanei din Câmpina a Partidului „Totul pentru Ţarã“.

Într-un raport al comisariatului de poliţie Câmpina, din 23 august 1937, se arãta cã Partidul „Totul pentru Ţarã“ avea în localitate 11 cuiburi cu cca 100 membri.[19]
La 23 ianuarie 1938 are loc în sala teatrului Monovici din Câmpina o şedinţã legionarã cu 1200 de participanţi. Inginerul Clime, venit de la Ploieşti, a criticat guvernele anterioare, iar despre guvernul Goga-Cuza ce se afla atunci la putere a spus cã a început lucruri frumoase „prin desfiinţarea presei jidovite“. El a anunţat formarea de cãtre legionari a unei şcoli de primari şi a uneia de prefecţi. A arãtat cã „voim sã instalãm dictatura împotriva hoţilor“ şi cã „ţara noastrã se aseamãnã cu Ileana Cosânzeana din poveşti, care aşteaptã sã vinã Fãt-Frumos şi acesta va veni, el este Cãpitanul“.[20]
Se poate concluziona cã în perioada interbelicã în oraşul Câmpina s-a desfãşurat o viaţã politicã activã, ceea ce arãta importanţa pe care o avea atunci localitatea. Aceastã viaţã politicã a avut lumini şi umbre, caracteristicile ei fiind în general cele regãsite la nivelul întregii ţãri.
Marius ZAHARIA
 Note:
1) Ioan Scurtu, Contribuţii privind viaţa politicã din România, Buc., Ed. ştiinţificã şi enciclopedicã, 1988, p. 166; 2) Ziarul Virtutea din 15 oct. 1933 în C-tin Dobrescu, Mihai Racheru, Ion St. Baicu, Viaţa politicã prahoveanã 1919-1938. Documente, Scrisul prahovean, Ceraşu,  2000, p. 300; 3) C. Dobrescu, M. Racheru, I.St. Baicu, op.cit., p. 144; 4) Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Buc., Ed. Paideia, 1999, p. 119; 5) Ziarul Ploieştii din 11 nov. 1923 în C. Dobrescu, M. Racheru, I.St. Baicu, op.cit., p. 51; 6) Florin Constantiniu, O istorie sincerã a poporului român, Buc., Univers enciclopedic, 1997, p. 325; 7) C. Dobrescu, M. Racheru, I. St. Baicu, op.cit., p. 62; 8) Ibidem, p. 122; 9) Ziarul Ploieştii din 21 mart. 1929 în C. Dobrescu, M. Racheru, I.St. Baicu, opt.cit., p. 165; 10) C. Dobrescu, M. Racheru, I.St. Baicu, opt.cit., p. 178; 11) Ibidem, p. 312; 12) Ziarul Imparţialul din 23 feb. 1938 în C. Dobrescu, M. Racheru, I.St. Baicu, opt.cit., p. 443; 13) Ziarul Ploieştii din 6  nov. 1936 în C. Dobrescu, M. Racheru, I.St. Baicu, opt.cit., p. 390; 14) Ibidem; 15) C. Dobrescu, M. Racheru, I.St. Baicu, opt.cit., p. 368; 16) Ibidem, p. 369; 17) Ibidem, p. 371; 18) Ibidem, p. 374; 19) Ibidem, p. 417; 20) Ibidem, p. 432.

Premiu Naţional pentru Poezie acordat scriitorului câmpinean Florin Dochia

La cea de-a XXVIII- a ediţie a Concursului Naţional de Creaţie Literară „Vasile Voiculescu”, organizat la Casa Memorială a poetului din comuna Pârscov, Buzău, secţiunea volume de autor, Premiul Naţional de Poezie a fost acordat câmpineanului Florin Dochia, pentru cartea „Produse derivate”, apărută la Editura Grinta din Cluj-Napoca, în 2017. Premiul a fost înmânat, în curtea aşezământului cultural, de către directorul Centrului Cultural „Alexandru Marghiloman” din Buzău, Elena Izbăşoiu, şi preşedintele juriului, scriitorul Aurel Maria Baros. 


 
Reamintim că un alt volum al poetului câmpinean – „Cântece pentru Inanna / Songs for Inanna” -  a fost declarat „Cartea anului 2016”, la secţiunea poezie, de către juriul manifestării organizate, nu demult, de Biblioteca Municipală „Dr. C. I: Istrati” Câmpina, sub egida Consiliului Local şi al Primăriei.

La Maternitatea SanConfind se recoltează celule stem

(P) Pentru viitoarele mămici care vor naște la Centrul Medical SanConfind avem două informații extrem de importante. În primul rând, Maternitatea SanConfind oferă condiții de  naștere la standarde înalte de calitate, întocmai ca în marile spitale private din București, dar la prețuri de două ori mai mici. În al doilea rând,  după momentul miraculos în care va da viață copilului său, proaspăta mămică nu mai are niciun motiv de îngrijorare legat de faptul că nu-și va mai putea ocroti nou-născutul la fel ca în pântecele sale protectoare. Șansele bebelușilor la o viață sănătoasă sunt absolut asigurate în cazul în care mămicile lor optează pentru recoltarea de celule stem. La Maternitatea SanConfind se pot recolta celule stem, dar numai la solicitarea prealabilă a viitoarelor mămici, deoarece recoltarea de celule stem se face numai la naștere. Așadar, opțiunea pentru acest procedeu miraculos ar trebui exprimată înainte de nașterea propriu-zisă. Ulterior, aceste celule stem sunt depozitate în bănci speciale, în condiții de absolută siguranță, păstrate în tancuri criogenice. SanConfind are încheiate contracte cu două dintre cele mai importante bănci de celule stem din România, dar o pacientă poate să-și aleagă orice altă bancă de celule stem dintre cele existente în întreaga țară.  


Contactarea băncii pentru încheierea contractului
Primul pas este contactarea unui consultant medical de la banca de celule stem pe care o dorește pacienta. Prin intermediul lui, viitoarea mămică va primi toate informaţiile de care are nevoie pentru a semna contractul de recoltare. Totodată, respectiva bancă de date îi va pune la dispoziție întreg setul de recoltare şi transport. Următorul pas este recoltarea propriu-zisă a sângelui. Procedura de recoltare la naștere durează maximum 3 minute, nu implică riscuri și nu este dureroasă pentru mămică sau bebeluș. Când se apropie momentul emoționant al nașterii, viitoarea mămică trebuie să ia setul de recoltare cu ea, la spital. Cu ajutorul lui, imediat ce aceasta va aduce copilașul pe lume, personalul medical va recolta sângele ombilical.  Colectarea sângelui este o procedură simplă şi scurtă, ce se desfășoară în deplină siguranţă pentru sănătatea mamei şi a bebelușului ei. În România, sunt astăzi aproape 20 de bănci private ofertante în zona de family banking de celule stem. 

Anunțarea recoltării și eliberarea certificatuluide stocare
După recoltare, proaspăta mămică trebuie să apeleze numărul de telefon de urgenţă al băncii alese, pentru a anunţa existenţa probei. Poate suna la orice oră din zi și noapte, pentru că, de regulă, numărul este disponibil nonstop. Personalul autorizat și specializat de la banca aleasă va transporta în condiţii de siguranţă proba, din spital până la banca de celule stem destinatară. Proba va fi analizată și prelucrată apoi în laboratoarele ultramoderne ale băncii de celule stem, echipate cu aparatură și tehnologie de ultimă generație. Apoi, proba va fi stocată în condiţii de criogenie, în conformitate cu toate normele legale şi profesionale. După validarea procedurilor, mama respectivă va primi de la banca de celule stem certificatul de stocare în condiţii de criogenie. Din acel moment, ea va începe efectuarea plăţilor, în conformitate cu termenii stabiliți de comun acord cu banca la semnarea contractului. Proba recoltată va fi stocată în criotancuri, în vapori de azot lichid. Astfel, celulele stem pot fi păstrate pentru perioade îndelungate de timp (de regulă, 25 de ani), dar la unele banci acest termen este nelimitat. Iar banca aleasă îi poate pune la dispoziție mamei proba de celule stem în orice moment, dacă va avea nevoie de ea.

Serviciile oferite de bănci
Practic, când spunem preț recoltare celule stem, includem sub aceeași umbrelă următoarele servicii oferite de băncile private:
• Kit-ul de colectare a sângelui ombilical.
• Recoltarea de sânge din cordonul ombilical, recoltarea de țesut de cordon ombilical, recoltarea de sânge și țesut din placentă.
• Transportul probei de sânge și a unității de țesut ombilical sau placentar în condiții de criogenie.
• Analiza sângelui și procesarea celulelor stem prin reducere volumetrică (obținerea unui concentrat de celule stem prin separarea acestora de celulele roșii și de plasmă).
• Stocarea în două recipiente, pentru mai multă siguranță în ipoteza contaminării uneia dintre probe sau în varianta în care în viitor vor fi necesare două tratamente diferite.
• Depozitarea celulelor stem în recipiente concepute special pentru a rezista la diverse calamități naturale. Stocarea probelor în azot lichid sau în vapori de azot lichid, la -196 grade Celsius.
• Punerea probei stocate la dispoziția pacientului, oriunde în lume, în eventualitatea unui transplant.
• Testarea nou-născutului pentru identificarea eventualelor afecțiuni genetice, ceea ce ar permite introducerea unui tratament în timp util.
• Accesul la sfaturile unui specialist internațional în ce privește etapele, aspectele legislative și financiare ale unei astfel de proceduri.

Ce sunt celulele stem
Celulele stem sunt celule cu o extraordinară capacitate de a se transforma într-o mare diversitate de celule diferenţiate (celule nervoase, hepatice, etc.) putând astfel să reînnoiască şi să refacă ţesuturi afectate sau distruse. Când o celulă stem se divide, celulele rezultate pot fi tot celule stem sau pot fi un alt tip de celule, așa-numitele celule specializate (hepatice, nervoase, epiteliale, musculare etc.). Celulele stem se diferenţiază de restul celulelor prin două mari importante caracteristici. Sunt celule nespecializate care se pot înmulţi prin diviziune celulară după o perioadă lungă de conservare şi se pot transforma şi cultiva, în condiţii controlate, astfel încât să formeze ţesuturi. Ele se pot împărţi în două mari categorii: embrionare şi adulte. Celulele stem embrionare (CSE) pot da naştere oricărui tip de celulă/ţesut (totipotente) şi se pot obţine din ţesut embrionar. Utilizarea lor, însă, este limitată din considerente etice. Celulele stem adulte au o capacitate de diferenţiere ceva mai limitată (pluripotente, multipotente) şi pot da naştere unor celule ce vor forma diverse ţesuturi (ţesut hepatic, celule sangvine, ţesut nervos, ţesut osos, etc). Din cordonul ombilical se recoltează două tipuri de celule stem şi anume: celulele stem hematopoietice, recoltate din sângele cordonului ombilical; celulele stem mezenchimale, recoltate din peretele cordonului ombilical, mai exact din gelatina Wharton. Celulele stem au o compatibilitate de până la 100% în cazul unor transplanturi autologe, maximizând şansele vindecării copilului, şi de până la 50% în cazul altor membri din familie (transplanturi alogene). În cazul unor astfel de transplanturi cu celule stem hematopoietice efectul de “grefă contra gazdă” (adică de respingere a transplantului) este mult redus dacă se folosesc şi celule stem mezenchimale recoltate din ţesutul cordonului ombilical. Celulele stem hematopoietice se pot folosi în tratarea unui număr de peste 70 de afecţiuni, în special ale sângelui. În urma unor transformări, celulele stem mezenchimale pot regenera ţesuturi (miocard, ţesut hepatic, epidermic etc), având o mare perspectivă de utilizare în medicina regenerativă, considerată medicina viitorului. În viitorul apropiat celulele stem se vor putea folosi în cazuri de deteriorare a Sistemului Nervos Central (maladia Parkinson, Alzhaimer, scleroza multiplă, leziuni pediatrice cerebrale), boli autoimune, diabet.
Surse: biogenis.ro

12 octombrie 2017

"Conferințele Culturale Lemet” îl aduc pe Teodor Baconschi la Câmpina

COMUNICAT DE PRESĂ

Vineri, 13 octombrie, începând cu ora 17:30, la Casa Municipală de cultură “Geo Bogza” din Câmpina, va avea loc prima ediție a Conferințelor Culturale Lemet.
Tema acestei prime conferințe este “Intelectualul român, un martir fără voie”, iar invitat special este eseistul și fostul diplomat Teodor Baconschi.
Evenimentul face parte dintr-o serie de conferințe ce vor aduce la Câmpina personalități de rang înalt ale culturii românești actuale pentru a stimula interesul tinerilor pentru fenomenul cultural, dar și pentru a le oferi iubitoilor de cultură câmpineni un nou motiv de bucurie. Inițiatorul evenimentului este Codruț Constantinescu, în parteneriat cu Casa Municipală de Cultură “Geo Bogza”, iar organizatorul evenimentului și principalul susținător este Lemet. 

“Orașul Câmpina este cunoscut pe plan național, în special, pentru cele două mari personalități care au locuit și creat aici, Nicolae Grigorescu și B.P Hașdeu. Știm că și alte mari personalități culturale ale României au vizitat orașul nostru și au susținut conferințe pe diverse tematici aici. Putem să îi enumerăm pe Nicolae Iorgan, Tudor Vianu, C.C. Giurescu, Liviu Rebreanu. Ne-a plăcut ideea de a reînvia această tradiție și de a aduce la Câmpina personalități culturale proeminente ale României pentru a purta un dialog pe teme de actualitate cu iubitorii de cultură din Câmpina. Încurajăm, în special, tinerii să participe, să pună întrebări, să se implice”, a declarant Adina Ionescu, director Dezvoltare Durabilă Lemet.
Al doilea eveniment din seria Conferințelor Culturale Lemet îl va avea drept oaspete pe istoricul și sovietologul Armand Goșu și va avea loc în data de 22 decembrie 2017. În cadrul aceste ediții, se va pune accentul pe o serie de subiecte fierbinți din actualitatea politică internațională care vor fi analizate și dezbătute de invitatul special, Armand Goșu.
Intrarea este liberă, iar la finalul conferinței, invitatul special va oferi autografe.

DespreLemet
Compania Lemet a dezvoltat brandul de magazine Lem’s pentru desfacerea produselor sale. În prezent reţeaua LEM’S are cea mai mare acoperire la nivel naţional, aproximativ 70.000 mp de retail amenajați în aproape toate judeţele ţării. Pe platforma Lemet de la Brebu şi în reţeaua naţională de magazine Lem’s activează peste 1.350 de angajaţi.
Fabrica Lemet din Brebu a fost înfiinţată în 1991, în prezent halele de producţie şi depozitare acoperă o suprafaţă de peste 40.000 mp. Capacitatea actuală anuală de prelucrare a fabricilor de mobilă Lemet este de aproximativ 3.500.000 de panouri tip PAL. Liniile de producţie sunt complet automatizate, bazându-se pe cele mai noi tehnologii existente la nivel mondial.

10 octombrie 2017

Pentru o zi, Câmpina a stat sub semnul diplomației africane

În decursul istoriei sale post-decembriste, Câmpina a fost vizitată, cu diferite ocazii, de cei mai înalți reprezentanți ai statului român, aflați în funcție la momentele vizitelor respective: președințele României, Ion Iliescu și prim-miniștrul Adrian Năstase, dar și de președinți și vicepreședinți ai Camerelor Parlamentului, ministri ș.a. Ba i-am avut oaspeți, pe la începutul anilor 2000, chiar pe regele Mihai I și pe Regina Ana. 
 
 
Însă niciodată patriarhalul orășel de la poalele Muscelului nu a fost vizitat de mai mulți ambasadori deodată, așa cum s-a întâmplat joi, în data de 5 octombrie 2017, când Câmpina a fost vizitată de nouă reprezentanți diplomatici (patru ambasadori, plus cinci consuli și atașați cu afaceri) ai câtorva state africane. 
 
 
E drept, nu am avut parte de vizitele unor înalți diplomați din statele occidentale dezvoltate, dar cei patru ambasadori sosiți la Câmpina reprezentau state importante din nordul și sudul Africii: Maroc, Algeria, Tunisia și Africa de Sud, ceilalți diplomați de rang inferior provenind din țări precum Republica Democrată Congo, Madagascar, Senegal și Ghana. Din spirit de rigoare și din respect pentru înalții noștri oaspeți, îi prezentăm mai jos, cu numele întregi și cu toate denumirile potrivite rangului diplomatic. Așadar, au fost prezenți la Câmpina următorii diplomați străini: ambasadorul Regatului Maroc – E.S. Dna Faouz El Achchabi, ambasadorul Republicii Africii de Sud – E.S. Dl Jabu Mbalula, ambasadorul Republicii Democratice și Populare a Algeriei – E.S. Dna Taous Djellouli și ambasadorul Republicii Tunisiene – E.S. Dna Boutheina Labidi. Din delegația diplomaților străini au mai făcut parte: însărcinatul cu afaceri a.i. al Republicii Democrate Congo: Dl Nixon Bomoy Losila, consulul onorific al Republicii Democrate Senegal: Dl. Eduard Mansour, consulul onorific al Republicii Ghana: Dl. Marin Stancu, consulul onorific al Republicii Madagascar: Dl.Serge Rameau, însărcinatul cu afaceri a.i. al Africii de Sud: Dl. Tiba Bethwell (care l-a însoțit pe ambasadorul acestei țări). Vizita a fost organizată de către președintele Camerei de Comerț și Industrie Prahova, dl Aurelian Gogulescu, care a fost însoțit de dna Mihaela Hristache, director al Direcției Relații Interne și Internaționale din cadrul CCI Prahova. 
 

Delegația diplomaților africani a vizitat, la început, compania Confind SRL, iar în a doua parte a zilei, și Centrul Medical SanConfind. Oaspeții au fost întâmpinați de dl. Ioan Simion, președintele Consiliului de Administrație al Confind SRL, iar după o scurtă întrevedere cu înalții oaspeți, aceștia din urmă au vizitat una dintre cele mai importante secții ale uzinei. La Poiana Câmpina, diplomații africani au fost plăcut impresionați de infrastructura și dotările de ultimă generație ale celui mai mare spital privat din județul nostru. 
 
 
A fost o vizită utilă pentru toate părțile implicate, o vizită care ar putea fi la originea unor viitoare colaborări economice și comerciale dintre Confind SRL și companii industriale din țările reprezentate de diplomați, dar mai ales o vizită care ar putea sta la temelia turismului medical prin care Spitalul SanConfind ar dori să atragă pacienți din țările arabe. Lumea arabă ar putea reprezenta un rezervor important de turiști medicali printre ale căror destinații să se situeze și SanConfind, un centru medical cu servicii la înalte standarde de calitate, servicii ale căror prețuri sunt însă mult mai mici decât cele practicate în țările dezvoltate din Occident.
Adrian BRAD

Editorial. VIITORUL CIRCULUI ROMÂNESC

„Prezența dumneavoastră aici, doamnă primar general, ne dovedește o dată-n plus că circul românesc nu are numai un trecut și un prezent, ci și un foarte frumos viitor”, a declarat Bogdan Stanoevici. Nici un analist politic, nici un jurnalist, nici un scriitor de blog, nici un profesor la înaltele facultăți de științe politice n-a reușit să exprime mai sintetic, mai pregnant, mai plastic situația României de azi decît această frază de o lingușeală grețoasă a unui fost actor eșuat în politică și ahtiat după funcții. Nu el este însă în discuție, ci adevărul pe care „gura păcătosului” l-a exprimat ca pe un nec plus ultra. Nu poți nici măcar plînge de tragedia țării de azi, pentru că ea apare exterior ca o jalnică melo-comedie de cea mai proastă calitate. Cum a fost această ceremonie în care Firea (fără „doamna”, nici măcar cu ghilimele) a inaugurat nu știu ce ansamblu statuar din fața Circului Globus. Nu discut sumele plătite, este apanajul altora, ideea fiind de pe vremea altui batjocoritor al bucureștenilor și al banului public, doctorul Oprescu (ce-o mai fi făcînd el acum?).


Cineva observa cu justețe că hidoșenia de zeci de milioane s-a ridicat peste drum de spitalul de unde doi medici de elită și-au dat demisia pentru că nu aveau ață chirurgicală resorbabilă. Pe mine însă m-a năucit prostul gust desăvîrșit, total, inexpugnabil al ceremoniei. Cu „flăcăi” în costume populare, pe cai, cu un „bal mascat” privat, numai pentru aleși, nu și pentru prostime, cu Ilie Năstase, penibilul și bătrînul turnător Bălăceanu Stolnici șamd. Și încă un lucru: prostul gust ține de lipsa de educație și țopimea congenitală a acestor parveniți în fruntea bucatelor și care se visează toți un fel de Ludovici de Dîmbovița cea cleioasă.
„Ctitori”, așa i se spunea și lui Ceaușescu, cel care este modelul subconștient de a fi și de a se raporta la ceilalți al ciocoilor de rit nou. Modelul discursului antologic al lui Stanoevici îl găsiți în celebra antologie dedicată geniului Carpaților, Omagiu. (Se fac acușica 40 de ani de la apariție, model ce dovedește o incredibilă durabilitate, model de slugărnicie băloasă). Tip de encomiastică de partid și de slugoi, cu atît mai reprobabilă, cu cît este exercitată în deplină libertate. Dincolo de persoanele în discuție, e vorba de un „stil” de guvernare, de exercitare a puterii care descumpănește. Dumneavoastră ați ascultat vreodată o înregistrare de la vreuna din ședințele de guvern? Sunt destule pe net. Dl. Tudose se adresează miniștrilor pe un ton răstit, de vechil care ordonă argaților, iar aceștia răspund cu umil „da, să trăiți”! Ca răcanu’. Așa făcea și Ponta, amenințînd mereu cu darea afară a miniștrilor care nu au reușit să deszăpezească la timp. Sigur că, mai apoi, și acești miniștri se adresează la fel subordonaților (în foarte multe cazuri mult mai competenți ca ei). Și așa progresează și se reproduce, ca bacteriile, mîrlanul național de ambe sexe. Impasul acestor oameni este că ei țin morțiș să se arate. Ei nu se simt bine, cu rare excepții, în tenebre, în mediul umed al catacombelor unde să-și acumuleze neștiuți bogățiile. Nu, ei vor în prim plan. De la vila cu tablouri și chinezării a lui Adrian Năstase la tronul aurit al lui Becali, de la interiorul de un kitsch monstruos al familiei Pandele la buzele unei rapid eșuate inspectoare de săptămânile trecute, de la plimbarea cu barca la inundații a lui Ponta la limbajul trivial al doctorului mai sus amintit, totul este făcut pentru ocuparea prime-timeului. Este singura lecție pe care au învățat-o de la consilierii lor de comunicare, plătiți cu bani grei. Asta, și cea cu ofensiva: că trebuie să fii mereu în atac. Lecții pe care lipsa de talent autentic (id est de cultură și rafinament) a protagoniștilor le transformă în sinistre parodii.
În toată lumea politicieni și primari dezvelesc statui. De prinți și, uneori, chiar de circari. Dar nicăieri ceremonia asta nu se transformă instantaneu într-o contra-ceremonie în care nu personajul din statuie este celebrat, ci cel care trage de sfoara giulgiului este stropit încă din viață cu saliva de bronz a unor laude deșănțate. Încă odată: modelul ceaușist, al „mult-stimatei și iubitei academician doctor inginer” (cei mai tineri trebuie să depună ceva efort întru descifrarea sintagmei) funcționează la turație maximă. Atît pentru lăudați, cît și pentru lăudători. Nici un scrupul, nicio ezitare, nici o rușine, nicio interogație. Ne-venerabilul Bălăceanu Stolnici reamintea vechea poveste cu pîinea și circul de care are nevoie poporul. Pîinea, știm, s-a scumpit deja. Dar să vedeți cît o să ne coste circul ăsta! Viitor de aur circul nostru are!
Christian CRĂCIUN

Câmpineanul Valentin Bălan, un pictor mai cunoscut în Franța decât la el în țară

Câmpineanul Valentin Bălan este un pictor de mare talent, pe care puțini români îl cunosc. Așa cum bine se știe (e un adevăr banal, aproape un truism), noi, românii, nu ne recunoștem, de cele mai multe ori, valorile naționale decât după moartea acestora. Iar cum noi nu dorim moartea concetățeanului nostru, dar considerăm că merită cu prisosință să fie popularizat, ne-am gândit că acest material ar face o justă punere în valoare a artistului în ochii concetățenilor săi. Din țară, dar mai ales din Câmpina. Pentru că nici câmpinenii nu îl cunosc prea bine pe Valentin Bălan, ploieștean – prin naștere și câmpinean – prin adopție, care nu reușește de ani de zile să iasă din ingratul statut de mare pictor necunoscut. 
 

Artistul este de formație inginer mecanic (absolvent al UPG Ploiești în 1985), dar lucrează la Confind, unde coordonează compartimentul de protecție și securitate a muncii. Bălan este un autodidact iscusit în materie. Chiar dacă a urmat câteva cursuri de specialitate, el nu are studii superioare de arte plastice, nu a absolvit nicio facultate de profil. Însă nici domeniul tehnic, cel în care este licențiat, nu a reușit să-l domine în forul său interior de artist desăvîrșit. Are grijă de securitatea fizică a 1000 de angajați, dar nu reușește să-și securizeze sufletul sfâșiat între îndatoririle prozaice ale jobului de la uzină și un fecund suflu creator care nu-i dă pace în nicio zi.
În casa pe care şi-a ridicat-o, acum câțiva ani, în cartierul Câmpiniţa (poate nu întâmplător, destinul i-a așezat locuința în apropierea Muzeului „Nicolae Grigorescu”), Valentin Bălan şi-a organizat propria sa galerie de artă, una cu totul specială și originală, pe holurile de la parterul clădirii, „sacrificând” astfel o bună parte din spațiul locuibil al casei. Dacă vizitezi această expoziţie sui-generis, te cuprinde un profund sentiment de linişte și de frumos, învăluit fiind de o lume mirifică și copleșitoare, desprinsă din cele peste 130 de lucrări cu tematici diverse: majoritatea redau universul mirific al satului românesc tradițional, dar sunt și multe pânze cu voievozi, patriarhi și înalți prelați, cu icoane, peisaje citadine sau din natură etc. După ce părăsești locuinţa pictorului îți trebuie ceva timp ca să te trezești la realitate. 
 

Ca și mulți oameni de cultură trecuți în neființă sau încă prezenți printre noi, mai cunoscuți în străinătate decât la ei acasă, Valentin Bălan este mai cunoscut în Franța decât în România. Cu toate că și în țară (în București și în mai multe orașe din Moldova și din județul Prahova) a avut destule expoziţii, încă din vremea studenţiei. În perioada stagiului militar, la Bacău, a realizat o mare frescă, de 40 de metri pătraţi, pe faţada Combinatului de îngrăşăminte chimice din localitate, prin acea lucrare încercând să-şi arate sieşi că se poate perfecţiona şi în alte domenii artistice, nu doar în pictură. După Revoluţie, Valentin Bălan a fost remarcat de câteva reviste de cultură din Franţa, unde a reuşit să participe la diverse manifestări cu o mulţime de lucrări apreciate de iubitorii de frumos din Hexagon. A studiat mai mulţi ani la Paris, dar şi în alte mari oraşe franceze, perfecţionându-se, în special, în tehnica impresionistă, adică în ceea ce se numeşte cultivarea culorii. Au urmat, periodic, expoziţii personale sau de grup şi în alte ţări: Norvegia, Danemarca, Germania, Olanda, Belgia, Slovacia ş.a. Însă tot în Franța a avut câmpineanul nostru cele mai multe expoziții.
După mai multe expoziţii în ţări europene cu vechi tradiţii culturale, începe să fie remarcat şi în ţară, chiar dacă în mai mică măsură. Totuşi, în 2002, la solicitarea Patriarhului de atunci al Bisericii Ortodoxe Române, P.F. Teoctist, pictorul Valentin Bălan îi face celui mai înalt prelat ortodox român al vremii un portret de mari dimensiuni, primind totodată din partea acestuia şi comanda unor tablouri reprezentând mănăstiri ale Arhiepiscopiei Bucureştilor, plus o serie de portrete ale celorlalţi întâi-stătători ai BOR (în mărime naturală). Proiectul acesta, extrem de laborios şi nu la îndemâna oricărui maestru al şevaletului, va fi terminat în 2005, toate lucrările fiind prezentate la o mare expoziţie organizată în Palatul Patriarhal, vernisajul neavând, însă, în presa bucureşteană, ecourile pe care poate le-ar fi meritat. „Mi-am însoțit permanent calitatea de salariat la uzina Confind cu pasiunea pentru pictură și desen, descoperind în arta imaginii o compensație spirituală pentru neîmplinirile existenței mele. Suflul artistic pe care îl simt mereu în mine îmi deschide constant calea spre nemăsurate satisfacții sufletești. Iar toate aceste intrări de fericire interioară sunt egale numeric cu ieșirile expoziționale ale lucrărilor mele în diverse țări, în special, în Franța”, ne mărturisește artistul.
În ultima vreme, în special lucrările sale în laviu (o tehnică mixtă peniță/ acuarelă în tuș), au surprins mai mulți profesioniști francezi printr-o pătrunzătoare simplitate, dar și prin calitatea emoției transmise. Astfel, Bălan a ajuns să fie cooptat, acum câțiva ani, în cadrul asociației „Connaissance et Sauverdage du Patrimoine“, pentru studiul unor biserici construite în stil romanic din regiunea franceză „Pays de Beauce et Gatinais en Pithiverais”. Acest studiu colectiv s-a concretizat în șapte albume, în paginile cărora sunt prezentate, în lucrări de laviu semnate de Valentin Bălan, toate bisericile romanice selectate. Ulterior, din aceste albume a rezultat un ghid de orientare în care lucrările lui Bălan sunt însoțite de texte și hărți edificatoare. Acest ghid promovează turismului regional și ajută vizitatorii să înțeleagă mai bine istoria, evoluția și tendințele artei arhitectonice occidentale.
În luna august 2017, tot sub patronajul „Connaissance et Sauverdage du Patrimoine“, a fost lansat pe piața franceză un album cu laviurile de prezentare a bisericilor mai sus amintite, album semnat de Valentin Balan și denumit „Eglises entre Beauce et Gatinais“. Bilanțul pe anul 2017 al colectivului „Connaissance et Sauverdage du Patrimoine“, materializat pozitiv prin epuizarea rapidă a tuturor tipăriturilor finanțate, se va finaliza printr-o expoziție de laviuri a concitadinului nostru, organizată de municipalitatea din Pithiviers-Orléans în spațiul vechii biblioteci municipale, în perioada 2-9 decembrie 2017. Am îndrăzni să sugerăm autorităților județene abilitate ca, după modelul francez menționat mai devreme, să promoveze turismul prahovean prin editarea unui album în care să fie prezentate, în lucrări de laviu (mult mai simple și mai puțin costisitoare decât picturile, dar îndeajuns de sugestive), toate bisericile din județul nostru. Iar în realizarea acestui album să fie fructificată experiența câmpineanului Valentin Bălan. Dacă a fost trebuincios francezilor (mult mai sofisticați și mai pretențioși decât românii), nu vedem de ce nu ar putea fi util în acest sens și concetățenilor săi.
Deşi presa autohtonă a pomenit despre plasticianul câmpinean în mai multe rânduri (noi credem că nu aşa cum s-ar fi cuvenit), Valentin Bălan rămâne, din păcate, un mare suflet de artist neîmplinit printr-o recunoaștere justă la el acasă, un pictor cu un talent de la care ar putea să se îmbogățească sufletește mulți români.
Adrian BRAD

Donații importante pentru Maternitatea Spitalului Municipal, de la „Cuibul Artiștilor”

La sfârșitul lunii aprilie a acestui an, vă informam despre acțiunile filantropice ale tinerilor actori de la „Cuibul Artiștilor” din București, un teatru independent înființat în 2015 de către actorul Victor Țăpeanu, care și-a început activitatea tot printr-un demers caritabil, inițiind un mare proiect de cultură prin care au oferit teatru gratuit pentru toți studenții din București, timp de 300 de zile. Unul dintre ultimele lor proiecte caritabile a fost materializat, zilele trecute, în beneficiul Maternității Spitalului Municipal Câmpina. La începutul anului, tinerii artiști s-au gândit să ofere 12 spectacole de teatru gratuite în mai multe orașe din țară, plus unul de final, la București, iar banii donați de spectatorii prezenți la aceste evenimente să-i folosească pentru dotarea unei maternități. Printr-un fericit concurs de împrejurări, prietena unei doctorițe care a lucrat chiar la Maternitatea din Câmpina este prietenă apropiată cu membrii trupei de actori din Cuibul Artiștilor, astfel încât nu i-a fost greu să îi convingă pe aceștia că banii ce se vor strânge ar putea foarte bine să îi ajute pe nou-născuții din Secția Neonatologie a Spitalului Municipal. 


„Cuibul Artiștilor” la Casa de Cultură
În cadrul unui turneu de binefacere prin mai multe orașe din țară, denumit „Cu inima la teatru”, al 12-lea spectacol a fost jucat, în aprilie 2017, pe scena Casei de Cultură „Geo Bogza”, actorii din București oferind unei săli aproape pline piesa de teatru „O zi de vară”, regizată de Victor Țăpeanu. A fost un spectacol răsplătit cu multe aplauze, la finalul căruia banii donați de spectatorii câmpineni au ridicat la aproape 2000 de euro suma strânsă din toate spectacolele jucate până la acea dată. Importanța spectacolului a fost evidențiată și de prezența unei echipe de la Antena 1 TV, care a prezentat evenimentul la un buletin de știri. Apoi, urma să se mai joace un singur spectacol, cel final, din Capitală, după care, cu ajutorul banilor strânși, cei de la Cuibul Artiștilor s-au angajat că vor cumpăra aparatura de care Secția Neonatologie a Spitalului Municipal avea mare nevoie. După ce au jucat și spectacolul care a încheiat turneul de binefacere, tinerii actori au cumpărat cu cei aproximativ 10.000 de lei strânși din toate cele 13 spectacole două echipamente medicale performante și foarte folositoare îngrijirii nou-născuților: un aparat pentru monitorizarea funcțiilor vitale la bebeluși și un aspirator de secreții.


Din nou la Câmpina
Recent, reprezentanți ai „Cuibului Artiștilor” au adus donațiile promise pentru Maternitatea Spitalului Municipal. Ei s-au întâlnit cu managerul spitalului, medicul Călin Tiu, care le-a mulțumit pentru „gestul lor frumos, de o noblețe sufletească extraordinară”.
Directorul executiv al acestei companii de teatru independent, Ștefan Voicu, a declarat cu acest prilej următoarele: „Suntem încântați că am finalizat așa cum ne-am propus turneul «Cu inima la teatru», și am reușit să-l concretizăm cu o donație pentru Secția Neonatologie a Spitalului Municipal Câmpina. A fost un turneu în care am învățat multe despre noi, iar prin eforturile noastre, ne-am propus să ajutăm cât mai multe inimi să ajungă la teatru și să-l iubească. Așa cum se știe, din donațiile spectatorilor am cumpărat aceste echipamente care vor folosi nou-născuților ce vor veni pe lume la această maternitate. Mulțumim foarte mult spectatorilor care au venit la spectacolele noastre și au înțeles menirea lor. De fapt, mulțumim tuturor celor care au fost alături de noi, la acest turneu”.
Doctorul Călin Tiu și-a exprimat gratitudinea față de „minunatul colectiv de la «Cuibul artiștilor»”, datorită cărora suntem azi în posesia acestor instrumente medicale, cumpărate cu banii colectați din donații. Avem astfel un aparat cu monitor pentru urmărirea funcțiilor vitale la nou-născuți, extreme de necesar în practica secției Neonatologie, precum și de un aspirator de secreții. Aparatele fiind deja omologate în sistemul nostru medical, ele vor intra imediat în folosință. Dincolo de ajutorul pe care îl primim de la «Cuibul Artiștilor» prin această aparatură medicală, apreciem încă o dată gestul lor de înaltă noblețe sufletească și artistică și ne dorim ca, pe viitor, să rămânem la fel de legați ca în această perioadă și să-i avem la Câmpina și cu alte spectacole”.
Adrian BRAD

O descriere a Câmpinei făcută la 1924 de savantul I. Simionescu

1924, iunie, 22. În ziarul „Viitorul”, profesorul universitar geolog, paleontologul I. Simionescu* (1873 – 1944), publică articolul „Câmpina”, o descriere a aşezării. Articolul e cuprins în anul 1937 în volumul „Oraşe din România”.
I. Th. Simionescu
„E oraş şi sat totodată. Loc de tihnit popas de vară, cu frumoase şi tăinuite împrejurimi, e şi unul din nodurile cele mai însemnate industriale din ţară. E oglinda ţării însăşi, căci îmbină farmecul naturii, belşugul pământului, cu zvâcnitoarea dezvoltare legată de bogăţia subsolului. Nici vremea unei vieţi de om nu a trecut de când s-a schimbat din paşnic sat, cu căruţe cu bârne luminate cu opaiţe, în îngrămădire de cochete vile, de clădiri cu două rânduri, luminate cu electricitate. Se mai găsesc încă bătrâni, născuţi pe timpul când Moldova nu era unită cu Muntenia; îşi aduc aminte de vremea ruşilor şi de poştalioanele cu care făceau drumul pentru studii în străinătate. Cum treci de Comarnic, Valea Prahovei se lărgeşte. Munţii se trag mai la o parte, încadrând din trei părţi zarea întinsă, cu forme potolite, acoperite cu păduri ori păşuni. Prahova îşi respiră apele domolite pe pat albios de prundiş. Sclipesc vălureţele, ca solzii, când sunt bătute în plin de soare. Constituţia geologică a terenului se schimbă. Au rămas în urmă pachetele de straturi, tari şistoase, încreţite ca sub presă, semănând uneori cu îngrămădirile de bucoavne vechi în rafturile unui anticar. În locul lor sunt straturi argiloase, moi, abia înclinate, atacate lesne de puhoaiele care sapă viloage răsfirate, tablouri, în mic, asemenea vestitelor Band Lands din America Nord. Tot lungul drumului e o adevărată pinacotecă naturală. Polichromia terenului e neîntrecută. Pete de ocru, ruginii, vin alături cu altele cenuşii, vineţii ori albe. Rănile vii ale pământului sunt împestriţate cu petece acoperite cu iarbă, alunecate în sus. Mestecenii, frumoşii mesteceni, cu trunchiurile ca văruite, împodobesc tăpşanele, pe când jos, în albie, aninişurile par sprâncene încruntate, iar costişele râpoase sunt presărate cu porumbei spinoşi, numai flori, în primăvară. Pe locurile mai aşezate se arată şi coroana rotundă, stufoasă, plină de energie, a nucilor în mare număr, iar toamna, pe şoseaua dinspre Breaza, nu-ţi poţi lua ochii de la prunii încărcaţi cu prune, boabe mascate de mărgăritar.
 

Am umblat îndeajuns prin ţară; am admirat multe colţuri mândre, tăinuite. Una din panoramele cele mai pline de farmec, prin variaţie de forme, colorit şi îmbrăcăminte, din câte mi-a fost dat să văd, se desfăşoară la capătul tăpşanului unde se află grădina regretatului meu coleg, doctor C. Istrati. Nici în părţile dealurilor nu am auzit un concert mai plin de privighetori şi pitpalaci ca aici. E drept că era atâta frăgezime în haina de Mai a pământului, dar şi atâta tainică sfinţenie a locului, încât îţi lămureşti dragostea lui Grigorescu şi a zbuciumatului Hasdeu de acest colţ de ţară. Tabloul celui dintâi. Pe Câmpiniţa, mestecenii ca o seamă de nori ori ciobănaşul de pe plaiul Câmpiniţei, tot aşa de fericit ca şi vestitul băieţel al lui Lenbach, sunt scene care spun toată ademenirea linişitoare a regiunii. Dând foc frumoasei vile a lui Grigorescu, duşmanii au căutat să lovească tocmai în specificul cel mai curat românesc. Castelul lui Hasdeu, asa de bizar conceput, seamănă azi, în părăsirea în care e lăsat, cu unele din templele depărtatelor timpuri, cuprinzând altarul pentru păstrarea focului nestins. În jurul lor stau îngrămădite case lângă case, mai strânse în inima orăşelului mereu în dezvoltare. Totuşi, sus, nu s-a pierdut cu totul farmecul naturii; casele par vile înconjurate de grădini. Încetul cu încetul s-a înfiripat şi un centru cultural”.
Sunt amintite aici pe rând: „şcoala primară” („un centru de propagare culturală adaptată la mediu”), „şcoala industrială de ucenici şi adulţi”, „şcoala primară de adulţi”, „gimnaziile de fete şi de băieţi”, biblioteca şcolară şi chiar (prima dată când se menţionează local aşa ceva) existenţa unui „muzeu industrial”.
„Câmpinei lui Grigorescu, nu de mult s-a adăugat şi Câmpina industrială. Sus domină pădurea de arbori, jos, în vale, aceea a sondelor. Pentru ca să ajungi spre cea dintâi, urci; drumul de fier te duce numai prin cea de a doua. Sondele sunt îngrămădite mai mult în albia Prahovei, răzbind prin prundiş, necruţându-i nici locul pe unde îşi mână apa. Au început să se caţere şi pe coaste, mai ales pe malul drept. Sunt una lângă alta, cât ţine lăţimea încreţiturii de pături în care s-a îngrămădit petrolul. Piramidele de scânduri, cu o luminiţă în vârf, spre sară, sunt pompele care sug din buretele pământului huila lichidă atât de mult căutată. Trenurile de cisterne umplu liniile de garaj, iar rezervoarele de tablă sunt înşirate ca nişte baloane umflate, gata să se ridice. Scoasă din pământ, uneori ieşind cu erupţiuni gheizeriene, cea mai mare parte trece prin cazanele rafinăriilor, pe loc, despărţită de componentele ei cu valoarea deosebită; de la păcura de uns roţile până la benzina uşoară, de preţ.
Gazurile naturale care ţâşnesc şuierând la cea dintâi atingere a sondei cu straturile petrolifere, mai înainte se p[i]erdeau în văzduh. Azi şi ele sunt prinse; puse în serviciul omului, produc electricitatea care dă aparenţă sviţeriană aşezămintelor româneşti de pe Valea Prahovei. Predealul atrage prin orizontul larg variată; Sinaia cheamă prin taina pripoarelor din Bucegi, deşi a ajuns să nu mai poţi răsufla în ea. Azuga şi Comarnic sunt puse în locuri înguste, fabricele înşirându-se pe malul apei. Câmpina din potrivă, leagă spaţiul deschis, frumos, cu o mişcare economică de seamă. Poate fi centru de excursii. Drumuri largi te duc spre castelul Voila, ascuns în pădure, spre Brebu cu turnul bisericei atât de interesant, spre Telega cu ochiuri de apă sărată. Sate curat româneşti, populate, o înconjoară din toate părţile. Unde te întorci dai de portul naţional încă păstrat; te întâlneşti cu oameni bine închegaţi şi vioi la minte; e un colţ de ţară care te înviorează când îl străbaţi”.
(„Viitorul”, 22 iunie 1924)
Ion T. ŞOVĂIALĂ
(Din volumul “Câmpina, pagini dintr-o posibilă istorie în date, oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvenţe de viaţă”, lăsat în manuscris de cel care a fost Ion T. Şovăială, regretat avocat şi publicist).

*) I. Simionescu a fost tatăl Ceciliei Maria Simionescu, care a devenit cunoscută sub pseudonimul Sanda Marin,  fiind autoarea celei mai celebre cărţi de bucate româneşti.