26 aprilie 2016

Marș pe două roți pentru respect în trafic

A devenit o tradiție marșul bicicliștilor și al motocicliștilor pentru respect în trafic, eveniment care are loc în fiecare primăvară și a ajuns, vineri, 23 aprilie, la a treia ediție. Anul acesta, dat fiind că nu mai era mult până la alegerile locale din 5 iunie, organizatorii manifestării (Asociațiile ”PRO Câmpina”, ”Roata de Foc”, ”Bicicliștii Anonimi” și Caraiman) s-au grăbit puțin, pentru că, peste două săptămâni,  începea campania electorala, perioadă în care sunt interzise manifestările publice.


Evident, mesajul principal pe care au vrut să-l dea toți participanții la eveniment a fost acela al respectului în trafic. Au fost prezenți duminică la ”Marșul pe două roți” aproape 220 câmpineni (circa 60 de motoare cu vreo 70 de ocupanți, și restul bicicliști). Evenimentul nu ar fi fost posibil fără ajutorul financiar al sponsorilor SC LEMET S.R.L și Outdoor & Bike Câmpina, care au acordat fiecare câte trei premii bogate, înmânate câștigătorilor unei tombole, ale cărei numere câștigătoare au fost extrase la finalul curselor. 


Fiecare participant a primit un număr la această tombolă, iar extragerea a fost făcută de unul dintre copiii prezenți. Spre deosebire de anul trecut, acum s-au desfășurat două curse: prima, a motocicliștilor, iar a doua, a bicicliștilor. Traseul a fost comun:  Calea Doftanei – B.P. Hasdeu – Lac – I.H. Rădulescu – Muscel – Siretului – B. Vasile – Crângului – Carol I – Fibec – Culturii – str. Grivitei – str. Schelelor – Carol I și înapoi în Parc. Startul s-a dat de lângă Parcul de la Soldat. Anul trecut, au fost mult mai mulți participanți, dar anul acesta vremea schimbătoare i-a reținut pe mulți bicicliști acasă, iar motocicliștii din București au fost ocupați cu participarea la un alt eveniment, anunțat mai din timp. Andrei Paraschiv, președintele Asociației ”Roata de Foc”, ne-a declarat: 


”Am organizat acest marș pe două roti pentru a promova respectul reciproc în trafic, atât din partea noastră, cât și din partea șoferilor. Mai ales, acum, la începutul sezonului cald, când începe să se intensifice prezența motocicliștilor pe arterele rutiere. Spun asta, deoarece, se știe, pe timpul iernii nu se poate merge pe motocicletă, iar acum, în primavară, șoferii autovehiculelor ar trebui să-și amintească de noi. Deci vrem prin acest mars să subliniem nu doar mesajul respectului reciproc de către toți participanții la trafic, dar totodată să le aducem aminte șoferilor că existăm și noi, pe străzi și șosele, fiindcă în timpul iernii ne uită, de obicei, iar primăvara au loc cele mai multe accidente rutiere în care sunt implicare motocicletele. Aproape toți suntem bicicliști, așa că putem spune că prin marșul bicicliștilor se promovează, de asemenea, o mai mare grijă pentru mediul ambiental, prin folosirea acestui mijloc de transport ecologic și benefic sănătății.”
Una peste alta, evenimentul a fost un real succes, el decurgând fără incidente, sub atenta supraveghere  a polițiștilor și jandarmilor prezenți. 

Editorial. URĂSC, DECI EXIST…

Acesta pare principiul capital al lumii noastre. Specia umană s-a îmbogățit cu o nouă tipologie: haterii, - cei care urăsc totul, din principiu - și un nou tip de discurs: hate speech – discursul urii. Trebuie să urăști ca să-ți manifești identitatea. Dar e și efectul invers: nu ai voie să te delimitezi de anumite aspecte ale societății, indiferent de natura argumentelor pe care le aduci, pentru că ești imediat calificat ca hater. Ambiguitatea specifică epocii noastre post-valorice. Discursul urii a reușit în cazul lui Marian Munteanu, despre care am scris săptămîna trecută. Nu a reușit de 25 de ani împotriva lui Iliescu. Explicația e complicată. Ai voie să urăști BOR sau creștinismul în genere, nu ai voie să te delimitezi de homosexualitate. De ce a proliferat atît astfel de discurs? Pentru că el e foarte comod, te scutește de argumente. Devii ușor realizator Tv la ore de vîrf, lider de opinie, jurnalist gratulat de alții asemenea ție. E un discurs facil, care te situează dintru început, apari în postura celui care deține adevărul suprem, față de care ceilalți sunt, fără excepție, proști. Haterul proclamă, nu demonstrează. El te distruge în numele „toleranței”. Pentru că nu aderi la același relativism moral ca și el. În campaniile electorale e ca și naturală proliferarea unui astfel de discurs. „Un film de groază făcut cu actori de comedie”, așa definește Sever Voinescu lumea noastră politică. Actori penibili, de subliniat. Sigur, media electronică are un rol fundamental în această epidemie de ură, acolo, la adăpostul anonimatului de cele mai multe ori, omul poate împroșca vehement cu toate zoaiele „spiritului primar agresiv”.
Săptămîna asta chiar ni s-a oferit un fel de caz școală, o poză a marelui profesor și chirurg Leon Dănăilă. Poza omului în metrou, un biet bătrîn cu punga de la piață în mînă, a devenit rapid virală. Fără ca miile de distribuitori să se gîndească la umilul fapt că poate omului nu-i face plăcere o astfel de „popularizare”. Cum a rezultat, de altfel, dintr-un întristat și tulburător text al său.


Ca de obicei, oamenii și-au expus „agenda” proprie sub pretextul că plîng de mila profesorului. De exemplu, un astfel de creier împuținat s-a gîndit să asocieze imaginea bătrînului cu cea negativă a maneliștilor și a bisericii. Neștiind că dl. profesor este un profund credincios. Sunt sigur că mulți dintre cei care s-au împăunat cu imaginea omului modest l-ar fi bruftuit dimineața în troleu cînd lumea se bate să se urce pe scară. Nu sunt mulți ani de cînd am văzut o bătrînă cocîrjată, sărăcăcios îmbrăcată, luată la mișto de un grup de tineri în metrou. Era una dintre cele mai mari traducătoare și scriitoare ale culturii noastre.  Sunt oameni care nu pot trăi fără să urască pe cineva, sau lumea în general. Atenție, nu e vorba de pesimismul filozofic, acela se mănîncă la cu totul altă masă. Nici măcar de o luptă pentru cine știe ce idei nu e vorba. Este, totuși, o revenire al clasicul: cine nu e cu noi e împotriva noastră. Discursul urii se îmbină cel mai adesea cu discursul deriziunii. Cu luarea la mișto, s-a spus de mult că suntem neamul în care nimic nu este luat în serios, totul poate fi acoperit de omniprezenta bășcălie. Acest dublu discurs împletit, ură+bășcălie face imposibilă coagularea oricărui proiect național. Suntem izolați în grupuri și grupulețe care se disprețuiesc și se urăsc chiar atunci cînd interese comune le-ar cere să conlucreze. Anomia națională își trage rădăcinile din ura națională. De aici senzația generală că nu se încheagă nimic, alcătuirea de piftie ori moluscă a societății românești fără schelet, fără tărie pe verticală. Suntem acum în săpămîna care în istorie marchează trecerea de discursul iubirii (Floriile, Osana!)) la discursul urii (Răstignește-l!). Nu uitați, explicația celui de-al doilea este în Text eminamente politică! Iisus era altul/ altfel decît liderul politic pe care-l doreau mulțimea și alți lideri ai acesteia. Încercați să nu urîți. Măcar săptămîna asta, ar fi un bun început!
Christian CRĂCIUN

Rămâne cum au stabilit: nu se poate reînnfiinţa un circuit de motocros pe Muscel!

Proiectul a fost respins pentru a doua oară consecutiv

La sfârşitul săptămânii trecute, joi, 21 aprilie, Consiliul Local a dezbătut din nou proiectul reînfiinţării unui circuit de motocros pe dealul Muscel, după ce la sfârşitul lunii martie iniţiativa legislativă a fost respinsă la vot de 6 dintr cei 17 aleşi locali prezenţi la acea şedinţă.
Nu mai reluăm istoria acelei prime încercări, pentru că se ştie deja cum au decurs ostilităţile.
Aşa cum a promis încă din momentul în care i-a fost respins prima dată proiectul, Florin Frăţilă – preşedintele Comsiei de Sport-Cultură a readus în discuţia Consiliului Local şi luna aceasta aceeaşi temă şi anume înfiinţarea unei noi baze sportive cu destinaţia circuit de motocros, o măsură administrativă reparatorie după ce, în anul 2010, tot printr-o hotărâre a Consiliului Local din acea vreme, vechiul circuit a fost practic desfiinţat odată cu amenajarea unui drum de acces la un lăcaş de cult din zonă. 
În zadar însă, pentru că şi de data asta, a doua oară consecutiv, proiectul a fost respins, fără prea multe discuţii. Singurul care ieşit la rampă, încercând să-l pună în dificultate pe iniţiator, a fost consilierul local şi candidatul PMP la Primăria Câmpina, Adrian Piţigoi, care a vorbit despre eventualele costuri mari ale unei asemenea investiţii publice într-o bază sportivă pe Muscel şi a cerut, surprinzător, o consultare publică în urma căreia câmpinenii să-şi spună părerea faţă de eventuala refacere a unui traseu de motocros în Câmpina.


Răspunsul iniţiatorului proiectului a fost şi de data aceasta promp şi la obiect, explicând că este inevitabilă cheltuiala publică pentru a se reface ceea ce alţii au distrus în trecut, făcând trimitere directă la o mare parte din consilierii locali aflaţi de faţă, care în 2010, practic tot ei desfiinţau vechea pistă de motocros, cheltuială care ar putea fi relativ mică printr-o strânsă colaborare cu iubitorii acestui sport (pesoane juridie şi fizice), care şi-au exprimat, în repetate rânduri, intenţia de a pune umărul lângă administraţia locală pentru rezolvarea acestui frumos proiect.


În ceea ce priveşte consultarea publică cerută de candidatul PMP, Florin Frăţilă a răspuns fără menajamente: „Nu cunosc un alt moment în istoria recentă a Câmpinei când s-ar fi organizat o consultare publică pentru amenajarea unei baze sportive ori de agrement. Cea mai bună dovadă este că în ultimii ani, pe platoul Muscel s-a construit o minunăţie de bază de agrement/sportivă fără ca cineva să fi cerut o consultare publică. Nu credeţi că am putea proceda la fel şi în situaţia circuitului de motocros, d-le Piţigoi?”
Aşa stând lucrurile, după puţine discuţii, mult mai puţine decât luna trecută, proiectul a fost supus la vot şi a fost respins, pentru a doua oară, pe fondul absenteismului aleşilor locali (Ion Dragomir, Livia Lupu şi Rodica Papuc au lipsit de la şedinţă, probabil motivat) şi „devotamentului” aceloraşi consilieri care au ales să se împotrivească prin tăcere şi abţinere de la vot. 
În plus de asta, ca o noutate, unul dintre consilierii locali a fost chemat „urgent” de o convorbire telefonică, părăsind sala de şedinţe exact în timpul votării acestui proiect, evitând astfel, se înţelege, votul.
Despre istoria acestui proiect şi deznodământul său previzibil am încercat să aflăm ultimele impresii de la iniţiatorul său, Florin Frăţilă, omul care aproape de unul singur şi în ciuda tuturor opreliştilor, a încercat să reclădească ceea ce mulţi alţii n-au avut nici măcar curajul să viseze că s-ar putea realiza: „Ceea ce a trebuit să seîntâmple s-a întâmplat. Rămâne deocamdată aşa cum au stabilit ei, păpuşarii. După multe luni de zbucium, în care am făcut tot ceea ce era omeneşte posibil pentru a pune o cărămidă la temelia reînvierii acestui sport frumos, iubit de câmpineni, am înţeles cu toţii, foarte clar, că «sistemul» nu vrea motocros pe dealul Muscel. Din punctul meu de vedere, marele câştig al acestei iniţiative, dacă se poate numi aşa, rămâne faptul că s-a demonstrat încă o dată un lucru şi anume că oamenii ce gravitează în jurul puterii administrative, din prim plan sau din umbră, şi-au arătat fără scrupule adevărata faţă, dovedindu-ne că ei sunt stăpânii şi că o «muscă» insistentă ca mine nu are nicio şansă în faţa lor. I-am enervat şi şi-au dat masca jos, arătându-şi muşchii în faţa tuturor. Au câştigat, dar cu ce preţ?! Lumea, foarte multă lume, i-a văzut şi îi ştie mult mai bine de acum. Dacă voi mai activa în administraţie şi în mandatul viitor, voi continua să caut soluţii pentru acest proiect, indiferent cât ar dura. O colegă din Consiliul Local, Luminiţa Dumitrescu, a afirmat public în timpul ultimei şedinţe că am făcut o obsesie pentru acest proiect. Nu este o obsesie, doamnă! Este doar o dorinţă normală de a construi ceva într-un loc ce se degradează sub privirile noastre, ca multele altele din oraş. Avem voie?”. (A.N.)

Candidaţii liberali pentru Consiliul Local Câmpina

Vineri, 23 aprilie, în cadrul unei conferinţe de presă organizate la sediul organizaţiei municipale, conducerea PNL Câmpina a făcut publică lista cu liberalii care vor candida pentru un loc în legislativul cîmpinean. Lista urma să fie depusă a doua zi la Biroul Electoral Judeţean, iar dacă cei din conducerea filialei PNL Prahova nu vor mai interveni ici-colo, pentru mici „cosmetizări”, nominalizaţii pentru aceste candidaturi sunt următorii: 
1. Horia Tiseanu – primar, inginer; 2. Dragomir Enache – pensionar, inginer; 3. Elena Albu – director, economist; 4. Marian Dulă – administrator de firmă, colonel în rezervă al MAPN; 5. Monica Clinciu – avocat; 6. Florin Frățilă – director de publicație, jurnalist; 7. Marian Nistor – director firmă, jurist; 8. Adrian Dochia – administrator firmă, inginer; 9. Corina Topală – asistent medical; 10. Viorel Bondoc – colonel în rezervă al MAPN; 11. Lucian Cercel – colonel în rezervă al MAPN; 12. Violeta Beldianu – pensionar, inginer; 13. Costel Manea – administrator, economist; 14. Mirela Coman – inginer Ocolul Silvic; 15. Gheorghe Sandu – metrolog; 16. Evelina-Bianca Roman – profesor; 17. Gena Preda – asistent medical; 18. Doru-Florin Trifan – manager de proiect, economist; 19. Iulian Luncașu- recepționer, economist; 20. Laura Perian – administrator firmă contabil; 21. Vasile Niculae – pensionar, electrician; 22. Marinescu Lenuța – director de spital, economist; 23. Marian-Alexandru Răducanu – constructor instalații; 24. Remus Pădure – administrator IT, electrician. 


Liberalii consideră eligibile primele 10 locuri, deoarece ţinta electorală a PNL Câmpina este câştigarea Primăriei, dar şi a 10 locuri de consilieri municipali (cu redistribuirile ulterioare).  Lista conţine, cum era de aşteptat, numele consilierilor liberali în funcţie şi ale unor vechi activişti, dar şi nume noi. Se observă că mulţi candidaţi sunt tineri, iar pentru a sublinia dorinţa liberalilor pentru egalitate de gen în politică şi în orice domeniu, nouă nume sunt feminine. Lista liberalilor ce vor candida pentru Consiliul Județean nu a fost definitivată, dar conducerea PNL Câmpina este convinsă că pe lista respectivă se vor regăsi doi localnici pe locuri eligibile: Marian Nistor și Rodica Papuc. Avantajat de alegerile dintr-un singur tur de scrutin, primarul Horia Tiseanu este hotărât să nu mai tolereze nici cea mai mică abatere de la lege, asigurând jurnaliştii prezenţi că, în campania electorală de la apropiatele alegeri locale (care va începe pe 6 mai, scrutinul urmând a avea loc pe 5 iunie 2016) organizaţia municipală a PNL nu va fi absolut deloc implicată în împărţirea pomenilor electorale, practică des folosită în alegerile precedente, fie că erau locale sau generale. Dar ce spunem noi “des folosită”… De fapt, în ultimele decenii, numai partidele mici şi candidaţii independenţi, cu resurse financiare modeste, nu s-au dedulcit la obţinerea de voturi prin coruperea electoratului sărac şi slab de înger, de parcă acestuia din urmă nu-i ajungea că era confuz, fiind îmbătat la greu, nu cu băuturi spirtoase, ci cu promisiuni mincinoase.  “Vom face o campanie electorală decentă şi corectă. La nivelul municipiului Câmpina, avem voie să cheltuim 10 salarii minime brute pentru candidatura la primar și alte cinci salarii la Consiliul Local. Deci, în total, 15 salarii. Atât ne dă voie legea, atât vom cheltui. Chiar ne bucurăm de faptul că legea impune o campanie electorală corectă, care să se axeze pe programe, nu pe stimulente acordate alegătorilor. Să se termine cu găleţile şi tigăile electorale! Dacă cineva vine la uşa locuinţei dvs şi vă oferă alimente din partea PNL, ori auziţi că cineva ar fi păţit acest lucru, să ştiţi că nu sunt de la noi acele pomeni electorale. Ne aşteptăm la astfel de manevre din partea unor partide rivale, care vor încerca să ne compromită. Vă asigurăm că noi nu vom face așa ceva. Toate partidele care până acum se bazau pe astfel de practici vor avea de suferit. Va fi o campanie electorală decentă, de tip occidental, fiindcă se termină cu tigăile și banii dați pe la colțuri. Nu se mai dau obiecte, nici fulare, jachete, umbrele, cântare, brichete, pixuri. Iar dacă vom vedea pe cineva împărţind așa ceva, imediat vom sesiza autorităţile competente la 112, indiferent de partide și de candidați. Şi îi sfătuim și pe cetățeni să facă același lucru!”, a fost mesajul primarului Horia Tiseanu. 

Daniel Ioniţă, consilier local: „Pentru mine, dezvoltarea spirituală nu poate veni decât în relaţie cu semenii mei”

Daniel Ioniţă are 48 de ani şi s-a născut şi a trăit cea mai mare parte a vieții în Câmpina, unde a absolvit Liceul „Nicolae Grigorescu”. Este informatician de meserie, fiind absolventul Facultăţii de Automatică şi Calculatoare. În plus, are studii în domeniile bancar, financiar şi juridic. De 15 ani, conduce o societate de dezvoltare de soft. Are un copil în vârstă de 20 de ani, care este, în prezent, student în primul an la SNSPA Bucureşti. În anul 2012 a devenit consilier local, funcţie în care experienţa de viaţă şi verticalitatea şi-au spus cuvântul în atingerea scopurilor propuse. 



- Ați fost atras de domeniul IT încă din copilărie?
- Da, am participat la cursuri de programare încă din clasa a X-a. Datorită acestor cursuri, mi s-a deschis apetitul de a urma o facultate şi o carieră în acest domeniu, care, la vremea respectivă, în România, era la început. 
- Este adevărat că munca unui IT-ist este printre cele mai creative?
- Mi-e greu să evaluez cum e munca din alte domenii, însă exista un sâmbure de adevăr în această afirmație. De-a lungul timpul, am creat multe aplicații informatice, în care imaginația, creativitatea, au jucat un rol important. Să fim, însă, realiști şi să recunoaștem că în IT e vorba şi de multă muncă, precizie, rigurozitate, atenție, atribute care nu se regăsesc neapărat în activitatea unui artist.  
- Cum este să locuiţi şi să trăiţi în Câmpina?
- Câmpina este căminul meu şi este locul unde mă simt acasă. Şi, pentru mine, nu sunt doar vorbe, căci eu m-am întors din străinătate, pentru a locui şi a-mi face un rost aici. Iubesc acest oraş micuţ, provincial, pentru frumuseţea lui, dar şi pentru amintirile care mă leagă de el. Aş fi putut, oricând, să aleg capitala, care ar fi fost un teren mult mai prielnic pentru a-mi dezvolta afacerea, însă, mi-am dorit un loc unde să mă simt bine, în primul rând, nu unde să câştig mai mulţi bani. Cunosc potenţialul Câmpinei şi nu am să neg că s-a schimbat câte ceva în ultimii 20 de ani dar, credeţi-mă că, în comparaţie cu alte oraşe din România, nu mai vorbesc din alte ţări, s-a făcut puţin. Se putea mai mult şi mă doare, pentru că am văzut în alte părţi ce poate face un bun administrator.  
- Cum şi-a pus amprenta Revoluţia asupra existenţei dumneavoastră?
- Într-un mod dramatic, aş spune. În Revoluţie eram student şi am crezut din toată inima în necesitatea schimbării regimului de atunci. Am fost pe baricade şi în mijlocul evenimentelor, fapt pentru care am fost şi rănit destul de serios. Vreau să vă spun că nu am certificat de revoluţionar, nu am primit pensie sau alte avantaje pentru acest lucru şi mulţi m-au întrebat de ce nu mi-am cerut, până la urmă dreptul. Le-am răspuns că eu nu pentru asta am ieşit în stradă, am ieşit pentru că aşa simţeam, aşa trebuia. Aşa cred şi acum, că lucrurile ar trebui făcute doar din convingere, dar e extrem de dificil să le explici oamenilor că trebuie să facă un lucru pentru că aşa e corect, fără să aştepte alte beneficii.
- Aţi locuit o vreme în Belgia. Cum aţi ajuns acolo şi de ce?
- Am plecat din cauza regimului post-revoluţionar, dezamăgit fiind de cursul pe care l-au luat evenimentele în acea perioadă tulbure. N-aş vrea să detaliez, tot ce pot să vă spun e că am ajuns în Belgia şi am primit statutul de refugiat politic. Eram doar un tânăr de 20 şi ceva de ani şi am luat viaţa de la zero. Am urcat pe scara profesională, fără să îmi fie teamă de muncă: am început ca angajat care lipea afişe, am devenit apoi gestionar, am fost agent de vânzări, pentru ca, într-un final, cu multă muncă şi cursuri de specialitate făcute după orele de program, să pot ajunge să lucrez într-o bancă, în domeniul pentru care m-am pregătit, informatica. Fără falsă modestie, am să vă spun că am ajuns într-o funcţie de conducere, unde aveam în subordine zeci de oameni. Cei care au muncit în străinătate ştiu cât de greu este să reuşeşti acolo, să te impui. Când am plecat, am făcut-o în relaţii amiabile, dorindu-mi din tot sufletul să mă întorc în ţară, să fiu aproape de ai mei şi să dovedesc că pot reuşi şi aici şi, de ce nu, să pot pune în slujba comunităţii cunoştiinţele acumulate peste hotare. Aş vrea să subliniez că, deşi, după  cinci ani, am obţinut şi cetăţenia belgiană, nu am renunţat niciodată la cea română. 
- Dacă ar fi să descrieţi integritatea dumenavoastră într-o frază, care ar fi aceasta?
- Eu nu vă cumpăr şi nu mă vând. Este esenţa atitudinii mele, pe care o am în politică, în viaţa personală şi în cea de afaceri. 
- Care este filosofia dumneavostră de viaţă şi care sunt valorile pe care le preţuiţi?
- Deşi este, poate, greu de crezut în contextul actualei societăţi, valorile pe care le urmez sunt cinstea, corectitudinea, dreptatea şi, poate, înainte de orice, adevărul. Familia mea este cea care mi-a insuflat aceste principii, tatăl meu fiindu-mi un adevărat exemplu. Pot să vă spun că, şi acum, după mai bine de 10 ani de la trecerea sa în nefiinţă, mulţi oameni dintre cei care l-au cunoscut în calitatea sa de şef al Ocolului Silvic Câmpina, îl păstrează în amintire ca un om exemplar, corect şi cinstit.  
- Care moment v-a marcat viaţa cel mai mult?
- Plecarea din ţară a fost, poate, momentul cel mai dureros. Depărtarea de ţară, de oraş, de părinţii, care aveau o vârstă înaintată şi probleme de sănătate, m-au marcat.  
- Cum vedeţi oamenii?
- Mi se reproşează de către cei apropiaţi că îi văd mereu într-o lumină pozitivă, că aleg să cred că au mereu intenţii pozitive, că nu sunt destul de incisiv, de combatant. Îmi dau seama că, poate, uneori greşesc, însă eu aleg să îi tratez pe oameni ca şi când ar fi buni, corecţi şi frumoşi sufleteşte, iar dacă nu sunt aşa, va fi păcatul lor, va fi pierderea lor, nu a mea.
- Propoziţia “Nimic nu este imposibil” consideraţi că este adevărată sau falsă?
- Greu de zis. Pot spune cu certitudine că dacă îţi doreşti foarte tare ceva şi faci tot ce îţi stă în putinţă pentru a-l realiza, tu ţi-ai făcut partea. Dacă, totuşi, acel ceva nu se întâmplă, poate că cineva, acolo sus, a decis că e mai bine aşa. 
- Care credeţi că este scopul dumneavoastră în viaţă?
- Nu o să fiu ipocrit. La început de drum, ca orice om, mi-am dorit să am o familie, un copil, să construiesc o casă, să am o maşină, să plec în vacanţă, să evoluez profesional, să am securitate şi, de ce nu, recunoaştere socială. Am crezut, atunci, că sunt fericit. După ce le-am obţinut, însă, pe toate acestea, potrivit piramidei nevoilor lui Maslow, a intervenit o altă dorinţă, cea a evoluţiei pe plan spiritual. Pentru mine, dezvoltarea spirituală nu poate veni decât în relaţie cu semenii mei: dorinţa de a-ţi ajuta aproapele, de a-ţi aduce contribuţia pentru o societate mai bună, este ceea ce mă reprezintă în acest stadiu.  
- Domeniul IT şi politica au ceva în comun?
- Nu. Politica a reprezentat, pentru mine, doar modalitatea de a încerca să fac ceva pentru comunitate, dându-mi seama că, în afara ei, nu pot ajuta decât, punctual, câţiva oameni, prin meseria pe care o am. 
- Ce coordonate a înregistrat experienţa dumneavostră ca şi consilier local?
- Am intrat în Consiliul Local făcând parte dintr-o alianţă care avea majoritate. Nu a fost uşor în acea postură şi nu e uşor nici acum, când sunt singurul consilier al unei formaţiuni politice noi, pe care o reprezint. În ambele ipostaze, am avut de luptat cu frica şi resentimentele unora, care credeau că, dacă face Ioniţă un proiect trebuie, neapărat, să îl picăm, pentru a nu avea cu ce se lăuda în faţa electoratului. Ce nu înţeleg ei e că şi eu stau în acest oraş şi mă afectează că nu am un teren de sport, un cinematograf, că nu sunt locuri de muncă şi tinerii de care eu am nevoie la firmă pleacă în Bucureşti sau în străinătate. Am tot interesul să meargă lucrurile aici, căci eu nu stau într-un palat de cleştar, eu trăiesc printre oameni: fac piaţa şi mă sperii de preţurile mari, merg la pizzerie şi văd din ce în ce mai puţini oameni în localuri, caut forţă de muncă calificată şi nu găsesc, mă plimb prin oraş seara şi vad clădiri dărăpănate, îmi stric maşina în gropile din oraş şi aşa mai departe. Dar e greu, e foarte greu să le spui adversarilor politici că tu chiar ai bunavoinţă şi vrei să faci ceva. Aici, totul e interpretat politic. 
- Pentru dumneavostră, factorul de decizie este influenţat de raţiune sau de simţire? 
- Deciziile le iau pe baza gândirii raţionale, deşi nu e uşor mereu. Sunt om şi, bineînţeles, că mă influenţează şi partea emoţională, însă dacă vorbim de sarcini de serviciu, atunci raţiunea e pe primul plan. Nu o să vă ascund că ţin cont, însă, şi de anumite intuiţii, să le zicem, care, de cele mai multe ori, în viaţă, m-au condus pe un drum bun.
- Ce hobby-uri are Daniel Ioniţă?
- În timpul liber, foarte puţin în prezent, îmi place să joc baschet şi tenis, să merg la film, să mă plimb în natură şi, poate cel mai important, să petrec timp cu familia. Şi, ca să vedeţi că nu a pierit copilul din mine, vă voi dezvălui că am o colecţie de timbre şi de maşinuţe în miniatură, care îmi sunt foarte dragi. 
Andreea Ştefan

Un al doilea ajutor financiar pentru informaticienii Liceului Energetic

În luna decembrie 2014, a început cea de-a 37-a ediție a concursului internațional de informatică adresat elevilor de liceu, organizat de American Computer Science League. Cinci elevi de la Liceul Energetic din Câmpina (Rareș Dumitrică, Victor Alexandru, Denis Cărăuș, Cătălin Oancea și Gabriel Năstase), îndrumați de profesorul coordonator, Denisa Stoicescu, au participat la Concursul international de informatică ACSL All Star Contest, care a avut loc în data de 23 mai 2015, la Liceul Timber Creek HS, Orlando, Florida, din SUA. Informaticienii, elevi de clasa a X-a M, s-au constituit într-o echipă solidă, numită CADON, titulatură ce reprezintă, de fapt, inițialele numelor de familie ale fiecărui membru. Elevii câmpineni au concurat cu elevi din întreaga lume. În fiecare an, participă la acest concurs peste 200 de licee din America (SUA și Canada), Europa și Asia.  Cu toate că nu a fost o competiție ușoară, echipa CADON a ocupat locul al 12-lea dintr-un grup de 48 de echipe, fiind selecționată pentru finala din mai 2016. Pentru a putea participa a doua oară la acest concurs, cei șase elevi de la Liceul Energetic beneficiază din nou de ajutor financiar de la Consiliul Local. 


Anul trecut, municipalitatea a sponzorizat deplasarea în America a elevilor și a profesoarei  lor cu 33.000 de lei. Aceeași sumă a fost propusă și anul acesta de către consilierul liberal Florin Frățilă, președintele Comisiei de cultură, educație și învățământ din miniparlamentul câmpinean, care a inițiat în acest sens un proiect de hotărâre supus dezbaterii colegilor săi. Promovarea proiectului de hotărâre are la bază cererea Liceului Tehnologic Energetic, trimisă târziu la Primărie, unde a ajuns pe data de 18 aprilie 2016, prin care conducerea liceului solicita Consiliului Local o sponsorizare pentru o nouă participare a celor șase elevi (însoțiți de profesoara îndrumătoare) la Concursul international de informatică ACSL All Star Contest, care, de data aceasta, urmează să aibă loc tot în SUA, dar într-un alt stat, în localitatea Nashua din New Hampshire. Suma necesară pentru acest concurs se ridică la 12.000 de euro (aproximativ 53.000 de lei), ceea ce înseamnă că municipalitatea s-a angajat să suporte mai mult de jumătate din costurile totale.  Dacă anul trecut, sponzorizarea echipei CADON din bugetul local nu a ridicat semne de întrebare, anul acesta unii consilieri s-au arătat sceptici cu privire la performanța elevilor de la Energetic și au început să pună întrebări. Inițiatorul proiectului, Florin Frățilă, a atras atenția ca solicitarea a fost trimisă târziu, fapt care l-a oblogat să lucreze la acest proiect de hotărâre chiar în ziua ședinței . ”Nu contest că participarea echipei CADON la acest concurs international este un lucru pozitiv, de pe urma căruia imaginea țării și a orașului are de câștigat, dar solicitarea a fost trimisă foarte târziu, lucru care nu ar trebui să se mai întâmple. A fost extrem de greu să întocmesc proiectul de pe o zi pe alta. Acum, colegii mei au fost înțelegători, dar pe viitor, veniti cu cererea din timp.” Au fost și alți consilieri nemulțumiți de solicitarea târzie a Liceului Energetic. Consilierul Marian Dulăa a atras atenția că, ”pe viitor, nu mai trebuie procedat așa, pe ultima sută de metri, ci va trebui să analizăm mai bine. Dacă vor veni multe alte cereri de la elevi care se înscriu la astfel de concursuri, va trebui să îi sprijinim financiar pe toți?”  Elena Albu i-a sfătuit pe elevii prezenți în sala de ședințe ca “pe viitor, să încercați să faceți un proiect și veți primi banii pe Legea 350/2005”, iar Daniel Ioniță le-a sugerat că ”ar fi fost frumos să veniți și voi cu o prezentare a ceea ce ați facut anul trecut la concurs. Așa că rugămintea mea este ca, anul acesta, dupa reîntoarcerea în țară, să veniți să ne arătați rezultatele voastre”. Proiectul lui Florin Frățilă a fost votat, existând doar o abținere, cea a consilierului Adrian Pițigoi, care s-a arătat sceptic, considerând că ”nu este vorba despre o performanță, dacă vorbim despre participarea la un concurs internațional unde se cere a fi plătită o taxă de înscriere de 125 de dolari”. (A.N.)

„Tradiţia nu trebuie uitată!”, un proiect dedicat redescoperirii valorilor tradiţionale

„Folclorul este cartea de identitate a neamului” -  a fost motto-ul acţiunii organizate săptămâna trecută de Şcoala Gimnazială Şotrile în parteneriat cu Şcoala Centrală Câmpina în cadrul proiectului „Tradiţia nu trebuie uitată!”, un proiect educaţional având ca obiective de bază redescoperirea şi promovarea valorilor tradiţionale strămoşeşti prin implicarea copiilor şi a cadrelor didactice în diverse activităţi legate de tradiţiile locale, cunoaşterea şi înţelegerea de către elevi a tradiţiilor din comuna Şotrile şi judeţul Prahova, identificarea copiilor cu calităţi pentru dans, muzică şi artă populară, cât şi dezvoltarea capacităţii copiilor de a aprecia o melodie, un dans popular, obiecte de artă populară autentică şi realizarea acestora în ateliere specifice. 


„Copiii sunt cele mai sensibile fiinţe, dornice să înveţe, să înţeleagă, să simtă. Vârsta lor fragedă nu constituie un impediment în abordarea acestei teme, ci dimpotrivă, un avantaj, căci am lucrat cu nişte minţi şi suflete «nepoluate» încă de alţi factori. Cu multă pricepere, dar mai ales pasiune, putem inocula copiilor dragostea şi respectul pentru tradiţiile, obiceiurile şi folclorul românesc. 
Prin abordarea acestui proiect nu s-a dorit o schimbare majoră a percepţiilor naţionale asupra tradiţiilor, obiceiurilor şi folclorului românesc, ci o sensibilizare a noastră, a tuturor, o abordare diferită a unei teme deloc moderne” -  a declarat prof. Maria Dobrescu.


Proiectul s-a adresat atât elevilor din învăţământul primar şi gimnazial, cât şi părinţilor acestora. Mămicile din Şotrile, iscusite în arta cusutului, i-au iniţiat pe cei din Câmpina în lucrul cu acul, învăţându-i să coasă diferite modele. În cadrul întâlnirii au fost vopsite ouă, au fost prezentate obiceiuri de Paşte şi costume populare specifice zonei, au fost interpretate cântece, iar copiii au realizat ornamente dedicate Sfintei Sărbători Pascale.
La organizarea şi buna desfăşurare a acestei acţiuni au contribuit mai multe cadre didactice. Coordonatori au fost profesorul de limba şi literatura română Maria Dobrescu, profesorul învăţător primar Carmen Machedon şi profesorul învăţător primar Laura Iordache. Colaboratori: profesorul învăţător primar Raluca Mihalache, învăţător Ana Băbescu, profesorul Amalia Marinescu şi profesorul Alexandra Grozea.
Andreea Ştefan

Premiul I pentru Iarina Ralu Nicolae la Olimpiada de Arte Vizuale, Arhitectură şi Istoria Artelor

Municipiul Baia Mare a fost, în acest an, în perioada 16-19 aprilie, gazda Olimpiadei Naţionale de Arte Vizuale, Arhitectură şi Istoria Artei. Peste 500 de tineri din toată ţara, pasionaţi şi ghidaţi de inspiraţie, au venit în oraşul care luptă pentru a dovedi că merită titlul de Capitală Europeană a Culturii. Ediţia din acest an a Olimpiadei Naţionale de Arte a fost creionată în jurul conceptului de „Cultura Ospitalităţii – Arta Ospitalităţii”.


Ca elevă a Colegiului de artă „Carmen Sylva” din Ploieşti, câmpineanca Iarina Ralu Nicolae (fiica artistei şi profesoarei de educaţie plastică Lidia Nicolae) a participat la dificilele probe ale concursului şi a obţinut premiul I, la categoria Grafică. Este de menţionat că şase dintre elevii Colegiului ploieştean au obţinut premiul I, semn nu doar al talentului nativ, ci şi al calităţii înalte a pregătirii lor artistice. Reproducem desenul cu care a participat la proba finală a complexului şi dificilului concurs.  Felicitări, Iarina! La cât mai multe reuşte!
 Florin Dochia

Ziua Cărţii - 2016

O atmosferă plăcută, dar parcă de sfârşit de sezon sau de sfârşit lume. O sărbătoare a cărţii cu lume puţină, timidă, aşteptând ceva ce ştie că nu va (mai) veni. Diplome, cadouri, pachete cu cărţi, reviste, o interesantă expoziţie de grafică pe tema teatrului shakespearian. Organizatori - patru doamne de la Biblioteca Municipală şi doi reprezentanţi ai Societăţii Scriitorilor Prahoveni –  entuziaşti şi siguri pe ei. Juriul serios, responsabil - conştient că, dacă aştepţi sprijinul Statului pentru educaţia populaţiei, poţi să mori aşteptând, drept pentru care apreciind cu asupra de măsură iniţiativa (poate, ultima a) organizării concursului de manuscrise şi a concursului Cartea anului - Radu Voinescu, Vasile Spiridon, Florin Dochia. 
Spiciul introductiv al d-lui Radu Voinescu, acid, nu a lăsat vreo îndoială că decăderea culturii româneşti, prin reducerea accesului la lectură în bibliotecile publice, preconizată de un ministru „tehnocrat” care propune modificări ale legii Drepturilor de autor şi a drepturilor conexe în defavoarea autorilor şi prin subfinanţarea domeniului educaţiei, este dificil de oprit. Nici corespondenţa pe plan local a domeniului nu este mai dătătoare de speranţă, avântul kitschului, în defavoarea unor manifestări de certă calitate artistică fiind evident, iar dispariţia unor activităţi din programele aşezămintelor culturale aducând şi mai multe argumente (v. Concursul de pictură „Câmpina 24H”, Tabăra de arte vizuale „Câmpina, dragostea mea”, Concursul de lectură pentru copii „România, citeşte-mă”, Concursul de pictură pentru gimanzişti „Campinarte”, Conferinţele scriitorilor câmpineni etc.). Există deja toate premisele să dispară, în viitor, şi cele două concursuri desfăşurate în aprilie 2016, încheiate de Ziua Cărţii, atâta vreme cât cenzura oportunităţii a fost oferită cu vinovată generozitate contabililor, cel mult lectori ocazionali ai Monitorului Oficial. 


Dar să lăsăm tristeţea la o parte şi să ne bucurăm de trecătoarele clipe!
Premiile acordate de Consiliul local şi Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” la Concursul de manuscrise au fost obţinute de: „Cântece de lăutar pribeag”, de Ştefan Al.-Saşa, pentru bine temperata infuzie a tonului elegiac în versuri cultivând cu meşteşug muzicalitatea, romanul „Exit”, de Iulian Moreanu, pentru consecvenţa cu care încearcă să redea poveştii atributele ei fundamentale, acelea care fac substanţa literaturii veritabile şi studiul „Mit şi simbol în proza fantastică românească. I. L. Caragiale, Mircea Eliade, V. Voiculescu”, de Corina-Elena Cernica, pentru orientarea către studiul unei teme importante a literaturii române. De la bugetul local va fi suportată o parte din cheltuielile de tipărire a volumelor respective.
Premiile Cartea anului, acordate tot de Consiliul local şi Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza”, au avut o situaţie aparte. Nu mulţi autori câmpineni de cărţi apărute în 2015 le-au depus spre jurizare, drept pentru care premiile pentru poezie şi proză nu s-au acordat. Premiul la categoria „nonficţiune” i-a fost acordat lui Codruţ Constantinescu, cu „Epistolar genevez. Student în Occident”, Editura Vremea, Bucureşti, 2015, „pentru sinceritatea şi realismul notaţiilor ce pun în lumină confruntarea dintre două mentalităţi din Europa contemporană, cea românească şi cea occidentală”. Un premiu „special (pentru traduceri)” a primit Jenica Tabacu, realizatoarea volumului Iulia Hasdeu – „Epistole către tatăl său, B.P. Hasdeu”, Editura Vestala, Bucureşti, 2015, „pentru atenţia cu care s-a aplecat asupra unui corpus de texte important în cercetarea literară românească, încredinţându-l circuitului public”.
Câţiva elevi câmpineni au citit scurte eseuri despre lectură şi au primit diplome de excelenţă plus pachete cu cărţi din partea Bibliotecii Municipale şi Societăţii Scriitorilor Prahoveni, Florin Dochia a recitat câteva sonete de Shakespeare şi a anunţat că oricine doreşte dintre spectatori să ia acasă o lucrare de grafică, o amintire a unei dintre (poate) ultimele manifestări culturale de acest gen, este liber să o facă. (F.F.)

Lectura NU dăunează grav sănătăţii

Exerciţiu de altruism

Mereu i-am admirat pe truditorii din umbră ai culturii, cei care îşi ascund sau camufluează uriaşul ego auctorial ce caracterizează din plin tagma scriitorilor valahi, cei care se dedică actului creator sau recuperator în tăcere, fără să facă valuri, fără să ponegrească şi dea din coate pentru diverse avantaje. Bogdan Stoicescu este unul dintre aceştia. Volumul „Convorbiri la lumina gândului”1 cu subtitlul menit să te pună pe gânduri „despre fragilitatea vieţii, iubire, prieteniei şi alte inchipuri” este de fapt reeditarea în condiţii mult superioare, a celui apărut acum un deceniu şi reprezintă o carte necesară de recuperare şi păstrare a memoriei culturale, într-o bună măsură, prahovene. Bogdan-Lucian Stoicescu reuneşte atât dialoguri avute de-a lungul timpului cu poeţi şi/sau oameni de cultură importanţi, mai ales cei făcând parte din Generaţia Optzecistă  (pentru mulţi critici, ultima mare generaţie de poeţi români) dar şi amintiri sau evocări ale celor care au fost dar nu mai sunt. Aproape o treime din materia cărţii  îi este dedicată, într-un fel sau altul, memoriei marelui poet ploieştean, Ion Stratan cu care autorul a fost bun prieten şi chiar coleg la Biblioteca Judeţeană N. Iorga. Descoperim sau, pentru cei deja familiarizaţi cu opera şi gândirea lui Ion Stratan, redescoperim, o bună parte din viziunea lui despre lume, poezie, femeie (“Femeia este un bun conducător de poezie”). Pentru mine este cu atât mai interesant să-l descopăr pe Ion Stratan cu cât trec în fiecare zi pe lângă celebrul bloc cu şapte etaje din Ploieşti unde a trăit în ultimii ani şi unde a murit. Municipalitatea ploiesteana a reuşit să aducă un mic omagiu personalităţii lui Ion Stratan (cel care se hrănea cu poezie) printr-o inscripţie şi un mic bust care sunt îndreptate chiar către staţia RATP unde oameni care nu au auzit în viaţa lor de Ion Stratan se bulucesc să prindă un autobuz. „Eu scriu poezie pentru că simt nevoia să transmit nişte sentimente şi pentru că, pe de o parte, cred că am un dram de talent. Nu am impus nimănui să ia unul din volumele mele, dacă nu doreşte. Nu am cerut nimănui să mă asculte recitând. Nu am cerut nimănui vreo cronică şi nu sunt prezent în nici unul din sistemele de discutare şi rafinare a teoriilor din mass-media. Nu sunt un poet popular.” Ca orice autor adevărat, şi Stratan se identifica cu cărţile sale. „Eu sunt cărţile mele. Ţin la ele chiar ca la nişte copii, pe care îi mai întrebi din când în când ce mai fac, deschizându-le şi răsfoindu-le”,


Un alt mare poet al Generaţiei Optzeciste care ne-a părăsit prematur este Train T. Coşovei (1954-2014). Traian Coşovei răspunde inspirat la o întrebare capcană ”La urmă urmelor, ce este poezia?” ”Poezia e singura declaraţie de dragoste pe care nu ţi-o iei înapoi” Interesantă mi s-a părut viziunea lui despre această generaţie poetică atât de dezbătută şi complexă „Noi am reuşit să păcălim poliţia politică şi să afirmăm dreptul la libertate de expresie, libertate de care se bucură (uneori fără să ştie) cei mai tineri autori ai promoţiei 2000. (...) nu am fost niciodată încrâncenaţi, rigizi ori acuzând o falsă sobrietate. Noi ne-am bătut joc doar de epoca sumbră, concentraţionară, în care am fost obligaţi să trăim. Nici nu ştiau aia cât de liberi ne-a făcut Poezia, aspiraţia la libertatea de expresie. Noi-şi asta i se datorează şi lui Ion Stratan- nu am fost niciodată cobaii vreunui sistem politic. N-am vrut să fugim din ţară, n-am vrut să trădăm limba română care este-cum spunea Nichita Stănescu-patria noastră, n-am vrut să demisionăm din funcţia critică a Culturii ! Suntem ultima generaţie care mai crede în valorile perene. Acum e libertate de expresie la orice colţ de stradă, la orice gură de metrou. Mulţi nu au ce face cu ea. (...) Mi-e indiferentă lumea de afară, care se închină verbului a avea! Nu ştiam că atâţi oameni o să moară, că să vedem la televizor atîta curvăsărie în direct” 

 Pline de informaţii şi savoare sunt şi dialogurile cu personalităţi culturale deosebit de complexe şi cu înclinaţii artistice diverse, greu de rezumat în spaţiul unei simple recenzii precum Mihai Vasile, Ioan Mihai Cochinescu, Ioan Vieru dar şi câmpineanul Florin Dochia. Nu ştiam despre invitarea lui Andrei Pleşu înainte de 1989 la un colocviu despre ideile vagi la Nichita (o temă extrem de subversivă regimului paranoic ceauşist). Andrei Pleşu a vorbit chiar dacă fusese recent pus la index şi exilat la Tescani. Şi Florin Dochia evocă figura lui Ion Stratan care a colaborat inclusiv la Revista Nouă.  „Toţi am avut enorm de învăţat de la Nino (...) lua atitudine faţă de orice nu-i plăcea, faţă de găştile, grupurile de interese ce nu priveau creaţia de literatură în sine” Însă în interviul luat în perioada decembrie 2005-ianuarie 2006 nu avea cum să nu se strecoare şi dezamăgirea faţă de dinamică aiuritoare a de-culturalzarii ţării dar şi Câmpinei care „nu mai este aceea din tinereţea mea. Din punctul de vedere al nevoilor culturale ale locuitorilor. Atacul furibund şi sub centură al (tele)divertismentului în contra culturii, cât de cât formatoare de personalităţi şi conştiinţe, necesită mijloace pe care societatea actuală de la noi nu le are.  Apoi, mai este reminiscenţa maselor de oameni strânse să asiste la mega-spectacole educative. Cultura care rămâne se face pe grupuri mici, reunite de aspiraţii şi nevoi comune.”

La final sunt publicate mai multe fotografii document. Una din ele surprinde o şedinţa a Cenaclului I.L. Caragiale din anii `80 la care luau parte Ion Stratan, Florin Dochia şi I.M. Cochinescu. Evident, cei care s-au născut după 1990 vor privi fotografia rapid, nu vor bagă de seama paltoanele groase,şubele călduroase, căciula lui Ioan Mihai Cochinescu, fularele . Ai putea crede că şedinţa se desfăşura afară, la -10 grade Celsius. Dar nu, ea avea loc într-o sala a Bibliotecii Judeţene din carlistul Palat al Culturii, unde era mai frig decât afară. Eram în perioada adevăratelor curbe de sacrificiu, imposibil de înţeles pentru cei care nu le-au trăit (chiar dacă acestor tipuri de experienţe li se aplică de minune principiul ce nu te doboară te întăreşte). Urmărind interviurile publicate am rămas surprins: marea lor majoritate au fost luate în perioada 2005-2006, acum un deceniu dar totuşi ele îşi păstrează prospeţimea , stârnesc curiozitate şi menţin un interes viu. Aceasta se poate explica doar prin faptul că Bogdan Stoicescu ţinteşte profund. Ne putem răţoi ca la piaţă : „ce mare lucru să pui nişte întrebări?” Întrebările sunt uşor de formulat însă întrebări careau potenţialul să răscolească fiinţă celui întrebat mult mai dificil. Ceea ce denotă cunoaşterea profundă a celor interogaţi de către Bogdan Stoicescu. Iar dialogul este forma supremă a prieteniei, un adevărat plebiscit la care suntem zilnic chemaţi să ne exprimăm.
Codruţ Constantinescu
1). Editura Mythos, Ploiesti, 2016.

La jumătatea lunii mai 2016, Spitalul SanConfind va deschide un cabinet de Gastroenterologie condus de prof. univ. dr. Radu Voiosu

Pe la jumătatea lunii mai 2016, în Ambulatoriul Centrului Medical SanConfind din Poiana Câmpina va fi dat în folosință un modern cabinet de Gastroenterologie, unde pacienții vor fi îngrijiți de medicul primar prof. univ. dr. Radu Voiosu, o personalitate marcantă în domeniu. Conducerea acestui cabinet de către o somitate în materie ridică la o valoare maximă logistica de excepție din dotarea unității, făcând ca SanConfind să devină, nu peste mult timp, locul în care mulți suferinzi de boli ale tubului digestiv (esofag, stomac, ficat,   pancreas, intestinul subțire, intestinul gros etc), îsi vor găsi vindecarea sau alinarea suferințelor. 



Doi profesori universitari la SanConfind
Săptămâna trecută, au fost achiziționate și montate două aparate ultramoderne, cele mai performante dotări ale cabinetului de Gastroenterologie, unice în întreg județul Prahova. La punerea lor în funcțiune au participat doi medici eminenți care vor lucra la SanConfind, profesori universitari și doctori în științele medicale: Radu Palade – directorul medical al Spitalului SanConfind, și Radu Voiosu – conducătorul Cabinetului Gastroenterologie. Cei doi Radu ai medicinei românești de elită vor putea aduce, cu siguranță, vindecare și bucurie în trupurile și sufletele pacienților SanConfind. Numele lor sunt predestinate a alunga suferința și a lumina fețele bolnavilor, de-ar fi numai să ne gândim că poate celor doi medici le-a fost dat de la Dumnezeu să poarte acest nume. Radu este un nume relativ des întâlnit în limba română, fiind împrumutat din slavonă. Etimologic, el are legătură cu cuvântul slav “radost”, care înseamnă bucurie. Atribuirea lui poate semnifica fie bucuria părinților pentru nașterea unui copil, fie că acesta va fi o persoană bucuroasă sau aducătoare de bucurii. Cu cele două aparate de ultimă generație amintite mai sus, dotarea Cabinetului Gastroenterologie este aproape gata. Există tot instrumentarul necesar, mai puțin echipamentul de sterilizare la rece, care va fi adus în următoarele zile. 
   
Un medic gastroenterolog de nivel internațional
Medicul Radu Voiosu, apreciat atât la nivel național, cât și la nivel internațional pentru experiența și expertiza sa profesională, este membru al Academiei de Științe Medicale. Locuiește în București, dar s-a născut în 26 aprilie 1944 la Calafat. Este căsătorit și are doi băieţi, ambii şefi de promoţie la Medicină. A absolvit Facultatea de Medicină Generală a Institutului de Medicină şi Farmacie în 1968. A pus bazele Laboratorului de endoscopie digestivă din Spitalul Clinic Colentina şi a condus, timp de 17 ani, Secţia de Gastroenterologie din acest spital, până în 2011. Este medic primar gastroenterolog din 1999. Profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”  Bucuresti din 2000, apoi conducător de doctorate, din CV-ul său impresionant nu lipsește scrierea unor valoroase cărți de medicină. Este autorul unic a 4 cărţi, colaborator la alte 20 de cărţi, 31 de publicaţii Pubmed şi 4 publicaţii ISI (Information Sciences Institute). 
Doctorul Radu Voiosu a format zeci de generații de studenți ai Facultății de Medicină și numeroși medici rezidenți gastroenterologi care au ajuns ulterior specialiști de elită. 
Este vicepreședinte al Societății Române de Hepatogastroenterologie; Membru în Comisia de Gastroenterologie a Ministerului Sănătății; Membru al Societății Franceze de Gastroenterologie și Hepatologie; Membru Fondator al Asociației Române de Chirurgie Endoscopică; Membru fondator al Fundației Academiei de Stiințe Medicale. Din 2014, prof. univ. dr. Radu Voiosu s-a alăturat echipei de medici de la Medicover. 

Cele mai frecvente trei probleme
Gastroenterologia este specialitatea medicală care se ocupă cu prevenirea, depistarea, diagnosticarea și tratarea bolilor tubului digestiv și ale organelor anexe. Termenul de gastroenterologie cuprinde și hepatologia, pancreatologia, endoscopia digestivă. Beneficiind de o infrastructură deosebită și de un personal medical înalt calificat, serviciile medicale oferite de Cabinetul Gastroenterologie de la SanConfind vor găsi o fericită rezolvare pentru toate problemele pacienților, dintre care trei sunt cele mai importante și mai frecvente. 
1.Cancer colo-rectal. Aveți 50 de ani? Aveți rude de sânge cu cancer colo-rectal? Aveți scaune cu sânge sau diaree neexplicată? O colonoscopie vă poate ajuta să depistați boala în stadii vindecabile !
2.Dispepsie organică. Aveți arsuri frecvente? Aveți dificultăți la înghițit? Ați slăbit fără să doriți? O endoscopie digestivă superioară poate lămuri cauza și gravitatea problemei !
3. Boli hepatice virale cronice. Acestea sunt hepatitele cronice și ciroza ficatului. Cauzele sunt multiple, dar cele mai frecvente sunt infecțiile cu virusurile hepatitice B, C, D. Boala evoluează fără să vă dați seama. Cereți ajutorul medicului pentru a căuta o boală ascunsă ! Depistați infecția mută cu virusurile hepatitice B, C, D !

Pentru o programare la Cabinetul de gastroenterologie de la SanConfind,
puteți suna la  tel. 0372.327.427 

19 aprilie 2016

Telenovela din Primăria Băneşti continuă. Comuna Băneşti: ieri, cu doi viceprimari, azi, cu niciunul

Telenovela din Primăria Băneşti, despre care vă informam anul trecut, a luat o şi mai mare amploare în ultima vreme, răsturnările ei de situaţii, pe care greu le mai poţi înţelege, fiind capabile să eclipseze total cele mai urmărite seriale cu telenovele sud-americane. Acest film politic (scris, pare-se, de către primarul pesedist din Băneşti şi menit a manipula electoratul comunei în preajma alegerilor locale din 5 iunie 2016), seamănă tot mai mult cu o răzbunare politică a edilului-şef îndreptată împotriva adjunctului său, Mihai Ungureanu (foto), viceprimarul liberal ales imediat după alegerile din vara lui 2012. 



Un viceprimar ales şi demis de două ori
Comuna Băneşti poate să intre în Cartea Recordurilor, fiindcă în vara anului 2015 avea doi viceprimari, iar din ianuarie 2016, nu mai are niciunul. De asemenea, fapt nemaiîntâlnit în analele comunei, viceprimarul Mihai Ungureanu a fost, alternativ, ales şi demis de două ori de către majoritatea din Consiliul Local al comunei. Acestea sunt faptele.
După spargerea USL (alianţa politică dintre PSD şi PNL care a câştigat, în 2012, toate alegerile desfăşurate în România acelui an), la Băneşti, animozităţile dintre cele două partide au atins cotele cele mai înalte ale duşmăniei politice. Duşmănia politică, se ştie, este acel mod de a face politică frecvent întâlnit în spaţiul mioritic. Această duşmănie fără margini a fost alimentată constant de către primarul Gheorghe Stoica, un personaj extrem de autoritar care, şef absolut al organizaţiei PSD Băneşti, s-ar vrea parcă un jupân la fel de absolut peste întreaga localitate, adică un lider politic care nu suportă deloc să fie contrazis, darămite contestat. Prin manevre politice vechi de când lumea (atragerea de partea sa a unor oportunişti trădători din tabăra adversă), Gheorghe Stoica a reuşit să îngenuncheze Consiliul Local Băneşti, prin majoritatea consilierilor săi docili. Astfel, s-a reuşit ca, la începutul anului 2015, viceprimarul liberal Mihai Ungureanu să fie demis fără niciun temei de către majoritatea pesedistă din Consiliul Local, realizată prin două trădări: una de la liberali, iar a doua, de la democrat-liberali. Aşa s-a ajuns ca primarul Gheorghe Stoica să adune de partea sa, în ianuarie 2015, opt consilieri, din totalul de 15 aleşi ai băneştenilor. În şedinţa din ianuarie 2015, o şedinţă cu multe scântei, viceprimarul Mihai Ungureanu a fost demis pentru motive pe care le-a contestat ulterior în instanţă. La următoarea şedinţă a legislativului comunei, a fost ales viceprimar Gheorghe Vişan, fost liberal, rămas independent odată cu celebra “ordonanţă a traseiştilor” emisă de guvernul Ponta. Gestul său a fost recompensat de primar cu o importantă funcţie de demnitate publică, a doua în ierarhia administraţiei comunei. A fost începutul telenovelei din administraţia comunei, un film politic mustind a răzbunare şi răutate, pe care vi-l vom prezenta cu mai multe detalii în cele ce urmează. Pe 1 septembrie, Ungureanu a fost repus în funcţie, dar pe 29 decembrie 2015, majoritatea pesedistă din Consiliul Local îl demite din nou, întrucât instanţa de recurs respinge cererea de suspendare şi trimite dosarul Ungureanu spre rejudecare instanţei de fond. În februarie 2016, Tribunalul Prahova îi dă dreptate lui Ungureanu, suspendând şi anulând hotărârile Consiliului Local Băneşti prin care Ungureanu era demis, respectiv, prin care Vişan era ales viceprimar în locul primului. 


Şedinţa execuţiei viceprimarului 
Prin HCL nr. 8 din 29 ianuarie 2015, liberalul Mihai Ungureanu a fost demis de către majoritatea social-democrată din forul legislativ comunal (opt consilieri, din totalul de 15 aleşi). Iniţiatorii proiectului de demitere a lui Ungureanu au fost consilierii: Ion Boncu, Adrian Calută, Ion Ene, Ion Minea, Valentin Nichiţoiu, Decebal Tatu, Gheorghe Vişan. Pentru ca demiterea viceprimarului (iniţiată de majoritatea pesedistă) să aibă un motiv cu iz penal, în prealabil, lui Mihai Ungureanu i s-a făcut o plângere penală de către Pavel Bejan, administratorul Arcade Construct, acesta din urmă acuzându-l pe viceprimar că i-a împrumutat mai multe materiale de construcţii pe care Ungureanu nu le-ar mai fi înapoiat, conform înţelegerii stabilite. Pentru neintroducerea plângerii prealabile în timp util, plângerea penală care îl incrimina pe Ungureanu a fost clasată. Cu toată opoziţia reprezentanţilor PNL din Consiliul Local, majoritatea pesedistă a decis destituirea lui Ungureanu. Curios şi deloc onorabil este motivul consilierului PSD Ion Boncu, care ne aduce aminte de Caragiale, motiv menţionat în procesul-verbal al şedinţei: “Vreau să-i comunic dlui consilier Dumitrache motivul meu pentru participarea la proiectul de suspendare al viceprimarului, şi anume, pentru că votează împotriva proiectelor pe care eu le votez, şi pentru asta, pot să aleg pe altcineva. Atâta timp cât nu mă mai reprezintă şi votează împotriva celor care l-au susţinut să ajungă viceprimar, pentru mine este zero.” 

Acţiuni în justiţie care blochează reciproc
Ulterior, Mihai Ungureanu (fostul, reinstauratul şi iar fostul viceprimar, că nici nu mai ştim cum să-i spunem), a contestat la instanţa de contencios administrativ atât hotărârea Consiliului Local Băneşti prin care a fost demis în ianuarie 2015 (în dosarul pe care îl vom numi Ungureanu, pentru o mai clară exprimare), cât şi HCL prin care, în februarie 2015, a fost ales viceprimar Gheorghe Vişan (dosarul Vişan). 


Cele două dosare s-au judecat separat, dar dosarul Ungureanu a fost întârziat de dosarul Vişan. Astăzi, niciunul dintre ele nu a primit rezolvarea prin hotarâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. În iunie 2015, dosarul Ungureanu, prin care viceprimarul contesta demiterea sa abuzivă, a trecut de faza fondului, primind o soluţie definitivă care îi dădea dreptate fostului viceprimar. Sentinţa Tribunalului Prahova, potrivit legii, trebuia pusă în executare. 
Mai pe înţelesul tuturor, Mihai Ungureanu trebuia repus în funcţia de viceprimar. Numai că, întocmai ca şi legea, şi o hotărâre judecătorească are meandrele ei de interpretare. Iar fiecare dintre părţi o interpretează în sensul ei cel mai favorabil. Necazul este că instanţa de fond nu a desfiinţat pur şi simplu HCL prin care Ungureanu a fost demis, ci numai a suspendat-o până la pronuntarea instanţei de fond în celălalt dosar, cel privind contestarea numirii lui Gheorghe Vişan în funcţia de viceprimar. Potrivit legii, hotărârea judecătorească prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de cinci zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare. Aşa se face că Mihai Ungureanu are dreptate când susţine că ar fi trebuit repus în funcţie. Pe de altă parte, majoritatea pesedistă a susţinut mereu că trebuie să se se aştepte sentinta definitivă în celălalt dosar, în dosarul Vişan. Pentru a preîntâmpina eventuale situaţii contradictorii, Consiliul Local Băneşti a decis să nu se procedeze la nicio repunere sau excludere din funcţia de viceprimar până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a ambelor dosare. 


O hotărâre ce nu va fi respectată. Până pe 1 septembrie 2015, când a fost repus în funcţie Mihai Ungureanu, comuna Băneşti a avut doi viceprimari. Pe 12 decembrie 2015, a fost redactată decizia instanţei de recurs în dosarul Ungureanu, care nu îi dădea dreptate viceprimarului, dar nici părţii adverse, trimiţând dosarul spre rejudecare instanţei de fond. Folosindu-se de această decizie a Curţii de Apel Ploieşti, majoritatea pesedistă din miniparlamentul local îl scoate din nou pe tuşă pe Mihai Ungureanu. În februarie 2016, în dosarul Vişan, instanţa de fond îi dă dreptate lui Ungureanu, anulând ambele hotărâri ale consilierilor locali, şi cea de destituire a viceprimarului, şi cea de alegere ca nou viceprimar a lui Gheorghe Vişan. 

“Am fost demis, fiindcă nu-s de acord cu abuzurile primarului”
Mihai Ungureanu ne asigură că a devenit indezirabil, fiindcă nu este de acord cu abuzurile primarului: “Adevăratul motiv pentru care am fost demis în mod abuziv, motiv pe care primarul nu vrea să-l spună, fiindcă s-ar face de râs în faţa oamenilor, este faptul că nu am fost de acord cu costurile exorbitante, de 84.000 de euro, ale construcţiei unui cabinet stomatologic la Urleta. Această cheltuială suspect de mare, care ar fi grevat puternic bugetul comunei, împiedicându-ne să facem şi alte investiţii în folosul comunităţii, nu i s-a părut deloc suspectă primarului şi acoliţilor săi din Consiliul Local. Să fim bine înţeleşi, noi, cei din PNL, am fost de acord cu această investiţie, şi nici nu aveam cum să nu fim de acord cu ea, câtă vreme ea venea să îmbunătăţească sănătatea locuitorilor comunei, îmbunătăţindu-le totodată nivelul de trai. Însă nu voiam ca acel cabinet să se facă fără judecată, doar pentru a da de lucru, eventual, unei firme de partid.  Analizând piaţa, am constatat că se putea face acel cabinet stomatologic cu 40-50.000 de euro, fără nicio problemă. Bineînţeles că, beneficiind de majoritatea consilierilor pesedişti, primarul a reuşit promovarea proiectului dorit, în care construcţia cabinetului va scoate din bugetul comunei 3-4 miliarde de lei vechi, când ar fi putut să se cheltuiască jumătate din aceşti bani. Prin demiterea mea, numai pentru că nu am fost de acord cu el, primarul Stoica şi-a arătat încă o dată răutatea şi stilul dictatorial in care conduce Băneştiul. El nu poate înţelege nici în ruptul capului că nu a fost ales de Dumnezeu să ne conducă localitatea, mai ales că nu are nimic sfânt în el, că oamenii l-au pus în fruntea comunităţii, şi tot oamenii îl vor da jos, deoarece nu poate fi deasupra legii, aşa cum se crede. Iar băneştenii au început să-şi dea seama ce fel de om este şi, de aceea, nu îl mai vor în fruntea lor. 
O hotărâre judecătorească definitivă este executorie de drept şi ea trebuie pusă de îndată în aplicare. De aceea, consider că, după ce în mod abuziv, fără niciun temei de drept, am fost destituit în ianuarie 2015, tot în mod abuziv, primarul şi complicii săi din Consiliul Local, care încropesc o majoritate nocivă pentru prezentul şi viitorul comunei, au refuzat câteva luni să mă repună în drepturi, adică pe funcţia de viceprimar în care am fost ales în temeiul legii. Sub presiunea executorului judecătoresc, care a trimis Consiliului Local o somaţie în acest sens, mi-am recăpătat funcţia de viceprimar abia începând cu data de 1 septembrie 2015, în urma votului majorităţii din legislativul comunei din şedinţa de la finele lunii august 2015, deşi instanţa mă repusese în drepturi încă din iulie 2015.  După numai câteva luni, în şedinţa din 29 decembrie 2015, o şedinţă în care ar fi trebuit să ne strângem mâinile ca nişte colegi şi să ne urăm un An Nou fericit, un an bun în fruntea şi pentru binele comunei, majoritatea pesedistă din Consiliul Local m-a demis din nou în mod abuziv, prelevându-se de faptul că, în dosarul în care ceream să fie desfiinţată HCL nr. 8 din ianuarie 2015, prin care fusesem prima dată destituit, instanţa de recurs admisese cererea de recurs a părţii adverse. Însă tot această instanţă de recurs, Curtea de Apel Ploieşti, deşi casase sentinţa instanţei de fond - Tribunalul Prahova, care îmi dăduse mie dreptate, trimisese cauza spre rejudecare instanţei de fond. Asta însemna că nu se pronunţase total împotriva mea, ci numai hotărâse un nou ciclu procesual, practic, un nou proces în cadrul aceluiaşi dosar, pentru a se clarifica mai bine faptele juridice şi felul în care acestea trebuie interpretate în temeiul legii. Deşi Consiliul Local luase o hotărâre prin care se obliga să nu acţioneze decât la finalul tuturor proceselor aflate pe rolul instanţelor, adică după soluţionarea definitivă şi irevocabilă a ambelor dosare, consilierii pesedişti s-au dovedit la fel de mincinoşi precum cel care îi conduce din umbră. Majoritatea pesedistă trebuia să aştepte şi finalizarea celui de-al doilea ciclu procesual al dosarului Ungureanu, şi abia apoi să aplice soluţiile date de instanţele de judecată. «Să aşteptăm finalizarea tuturor dosarelor şi vom pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, indiferent ce dispoziţii vor avea acestea», declara presei primarul Stoica, în vara lui 2015. Câtă răbdare a avut să aştepte finalizarea dosarelor, altfel spus, câtă bună-credinţă şi onoare are, s-a văzut în şedinţa din 29 decembrie 2015, atunci când, prin intermediul complicilor săi din Consiliul Local, m-a demis a doua oară în mod abuziv. Ca să îmi arate probabil cât de mare şi tare este el, din jilţul de primar în care l-au propulsat băneştenii, dintr-o încredere oarbă în promisiunile sale.”
Până la închiderea ediţiei, am încercat să aflăm şi un punct de vedere din partea primarului Gheorghe Stoica,  însă acesta nu a fost de găsit. 

Editorial. TESTUL MM

Nominalizarea lui Marian Munteanu este ultimul pas din lungul proces de auto-anihilare, prin abolirea identității, petrecut galopant mai ales sub conducerea lui Antonescu sau Tăriceanu. Devenit, prin oameni și lipsă de coloană vertebrală ideologică, o biată anexă „de dreapta” a PSD-ului, PNL-ul a mai coborît acum o treaptă spre neant. Invocă, spre a se justifica, abuziv și inutil istoria partidului. Nimic de-a face cu prezentul. Un partid care s-a predat cu arme și bagaje neo-comunismului prădător, avînd la fel de multe probleme interne cu corupția, lipsit de oameni, de idei novatoare, de curaj a găsit (vom ști vreodată cine?) această idee stranie cu Marian Munteanu. 


Am scris ironic acum mulți ani despre traiectoria politică a lui MM, și mai ales după ce acea ciudată „Piață a Universității” a „tinerilor” din toamnă l-a scos din joben ca „lider”. De unde pînă unde? Tocmai de aceea, mi se pare teribil de suspectă cvasi-unanimitatea cu care presa și „societatea civilă” s-au năpustit împotriva lui MM. Într-o masă de politicieni amorfi, agramaticali și castrați de idee, MM face figură de lider autentic: are un discurs articulat, e capabil de reacții rapide și adecvate, capabil să mobilizeze masele. Nexul apare la ideile pe care le promovează. Acuzele de legionarism, extremism de dreapta, antisemitism au venit ca ploile de primăvară. Dar, aici e un dar. Corul stîngist care cere, la urma urmei, împiedicarea unui cetățean român fără nicio restricție judiciară de a-și exercita drepturile constituționale se încadrează perfect într-o strategie despre care au vorbit deja sute de cărți de politologie: stînga extrapolează abuziv, pentru ea dreapta = extrema dreaptă. 
Toată stînga „luminată” europeană clamează: aoleu, vine madame Le Pen la putere, în vreme ce mai toate guvernele sunt înțesate de comuniști. Este asimetria ideologică, schizofrenia din care se trage decăderea Europei actuale. Noi aplicăm aceste sloganuri cu energie de neofiți. La urma urmei, MM candidează pentru o funcție în primul rînd administrativă, în care politicul este subsidiar. Nu văd de ce nu ar fi un primar mai bun decît sinistrul, maleficul Oprescu. Sau cu ce i-ar fi superioară Firea, modelul suprem de țață valahă (la concurență cu dna. Andronescu, dar concurența e mare, ce-i drept, nu există dușman mai mare al mișcării noastre feministe decît femeile din politică), sau, știu eu, Tăriceanu, dușmanul jurat al justiției române. 
Campania împotriva lui MM se încadrează perfect în campania împotriva BOR, a intelectualilor de dreapta, a interbelicului românesc șamd. Tocmai de aceea e criticabilă opțiunea liberalilor, au oferit adversarilor gratis o cantitate enormă de muniție rugîndu-se parcă să fie atacați și desființați. Și neavînd, evident, răspuns la acuzele împotriva lui MM. Lui MM i s-a lipit în grabă eticheta (vezi editorialul precedent) și gata, am scăpat de el. Ciudat că atunci cînd e vorba de stînga trebuie să nuanțăm, să nu generalizăm, să aplicăm prezumția de nevinovăție. Nimeni nu se îngrozește că o nulitate agresivă și vulgară ca madame Firea are șanse majore de a ocupa primăria capitalei. Dar ne agităm oportun, în ton cu „Evropa” pe motive de naționalismul lui MM. Dacă îmi arată cineva linia exact trasată care desparte răul naționalism de bunul patriotism, promit să merg pe ea pînă la Bruxelles.
Christian CRĂCIUN

Proiectul reînfiinţării circuitului de motocros, din nou pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local

Consiliul Local Câmpina va dezbate din nou joi, 21 aprilie, în penultima şedinţă a legislativului local din acest mandat, proiectul reînfiinţării unui circuit de motocros pe dealul Muscel, după ce la sfârşitul lunii trecute, iniţiativa legislativă a fost respinsă la vot de 6 dintre cei 17 aleşi locali prezenţi la şedinţă.
Vă reamintim că toţi cei şase consilieri (din partide diferite!!!) s-au abţinut de la vot, fără niciun argument serios, zădărnicind astfel constituirea cvorumului necesar de două treimi din Consiliulul Local pentru aprobarea proiectului.
Aşa cum a promis încă din momentul în care i-a fost respins proiectul, Florin Frăţilă - preşedintele Comisiei de Sport - Cultură, readuce în discuţia Consiliului Local aceeaşi temă şi anume înfiinţarea unei noi baze sportive cu destinaţia de circuit de motocros, o măsură administrativă reparatorie după ce în anul 2010, tot printr-o hotărâre a Consiliului Local din acea vreme, vechiul circuit de motocros a fost practic desfiinţat, odată cu amenajarea unui drum de acces la un lăcaş de cult din zonă. 


Ce s-a mai întâmplat între timp am aflat de la iniţiatorul proictului, consilierul local Florin Frăţilă: “Aşa cum am promis, am reintrodus pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local proiectul ce se referă la reînfiinţarea circuitului de motocros. În tot acest timp am primit foarte multe semnale pozitive de la câmpineni şi am hotărât să merg mai departe cu această iniţiativă reparatorie, pentru susţinerea unui sport iubit şi cu tradiţie în Câmpina. E clar ca lumina zilei că reînfiinţarea unui nou circuit de motocros pe dealul Muscel deranjează anumite persoane influente. Paradoxal, nu sportul în sine le deranjează, ci locaţia, respectiv toată zona dealului Muscel, care în concepţia lor probabil că ar trebui să rămână un muzeu în aer liber, unde să cânte privighetorile şi să aibă acces cât mai puţină lume. Dacă aşa stau lucrurile, mă gândesc că ar fi mai bine să declarăm Muscelul rezervaţie naturală şi astfel să scăpăm de gândul că am putea transforma această zonă într-un punct de atracţie sportivă şi chiar turistică. După ultima şedinţă de consiliu, am organizat o altă rundă de consultări între factorii de decizie din administraţie. Nici nu mai ţin minte a câta este, în ultimele luni, pe tema asta. I-am invitat din nou pe specialiştii din Primărie şi mai ales pe colegii din Consiliul Local, care astfel au avut încă o dată ocazia să-şi susţină un punct e vedere argumentat faţă de acest proiect. Bineînţeles că niciunul dintre contestatarii proiectului nu a dorit să participe la şedinţă, ba mai mult, unii, pe care îi ştie toată lumea ce hram poartă, m-au luat chiar la mişto. Nu mă deranjează, pentru că ştiu foarte bine că au o temă explicită să trântească acest proiect. În ultimele zile mi s-a spus din nou că proiectul nu va trece şi că eventual am să fiu sprijinit după alegerile locale, dar numai în condiţia în care voi găsi o altă locaţie, departe de dealul Muscel. Ce ar mai fi de zis? Aştept cu nerăbdare şedinţa de joi. Sunt curios ce vor mai inventa de data asta!” 

“INSTIGARE” la respect în trafic

La acţiunea ce va avea loc duminică, 24 aprilie, sunt invitaţi să ia parte bicicliştii şi motocicliştii din Câmpina şi din împrejurimi, într-o plimbare pe două roţi prin care se doreşte conştientizarea civică asupra respectului în trafic. 


Organizatori: Asociația PRO Câmpina, Asociaţia Roata de Foc, Asociația Caraiman, Bicicliștii Anonimi Câmpina

Câmpina are cea mai modernă Policlinică din județ

Modernizarea Ambulatoriului de specialitate al Spitalului Municipal (Policlinica Municipală, cum o știe toată lumea), a fost finalizată, în sfârșit, după o întârziere de câteva luni, un lucru deloc de mirare pentru investițiile publice dintre Carpați și Mare. Construcția lexicală ”…finalizată, în sfârșit,…” nu este mereu un pleonasm în spațiul românesc, mai ales atunci când face referire la investițiile publice ale autorităților locale sau centrale, situații în care finalizarea unui proiect de lucrări nu înseamnă și sfârșitul construcțiilor respective. Iar cel mai bun exemplu este chiar Policlinica Municipală, renovată și modernizată radical printr-un proiect cu fonduri europene în valoare de 11 milioane de lei, accesat de Primăria Câmpina prin anul 2009.


Dar să nu mai fim cârcotași și să trecem mai departe, fără ca acest lucru să însemne că trebuie să uităm ceea ce musai este de ținut minte. Inaugurarea investiției a avut loc vineri, 15 aprilie 2016. Vechea clădire a Policlinicii a fost realizată în 1938, iar ultimul etaj al imobilului a ținut loc de spital al orașului multă vreme. Azi, unitatea este de nerecunoscut și numai zidurile exterioare și unii pereți interiori mai păstrează amintiri din 1938. În rest, totul este complet nou: tâmplăria, pereții din rigips, pardoseala, mobilierul, instalațiile sanitare, echipamentele și aparatura medicală, toaletele, sistemele de climatizare și de încălzire, instalația electrică.


 ”Vreau să le mulțumesc cetățenilor care au suportat vreme de un an aceste condiții vitrege, în cabinete mutate în tot felul de spații, dar și medicilor și asistentelor care au lucrat în spații improprii, fără aparatură. Dar a meritat să facă acest sacrificiu timp de un an, pentru că, de luni, 18 aprilie, vor funcționa într-un imobil nou!” – a declarat primarul Horia Tiseanu, la inaugurarea policlinicii, la care au participat medici din tot județul, directori ai unor spitale din Prahova, reprezentanți ai municipalității câmpinene și ai autorităților medicale județene. Câmpina este singura localitate din județ care a utilizat fonduri europene pentru renovarea unei unități medicale. Primarul Horia Tiseanu a anunțat că urmează Spitalul Municipal, pentru care se caută fie o finanțare europeană, fie una guvernamentală. 

Alunecări puternice de teren între DN1 și gardul din spatele Școlii de Poliție

Alunecări de teren au mai fost în zona situată între gardul din spatele Școlii de Poliție ”Vasile Lascăr” și DN 1, dar fenomenul a avut rar intensitatea cu care s-a dezlănțuit la mijlocul săptămânii trecute. Miercuri, 13 aprilie 2016, între Km 93+600 și Km 93+800 s-au reactivat alunecările de teren, dar de această dată pământul a luat-o la vale atât de agresiv, încât a fost blocată o bandă de mers. Pe DN 1 au ajuns pământ, copaci, vegetație și pietriș, care au fost înlăturate de echipele ISU și ale CNADNR. Zona a fost asigurată și este monitorizată în continuare. Consolidarea zonei cade în sarcina proprietarului acelui teren, Ocolul Silvic, care a fost notificat de Primăria Câmpina în acest sens. 



Cei de la Ocolul Silvic ar trebui să se grăbească, deoarece situația poate deveni mult mai gravă, mai ales ținând cont că vremea cu care am fost obișnuiți în ultimul an este atât de instabilă și de imprevizibilă, încât oricând zilele senine și călduroase pot alterna cu zile ploioase, cu precipitații abundente. Iar o aversă puternică poate reactiva oricând terenurile de un calm aparent. Dacă nu se grăbesc cu stabilizarea zonei prin lucrări corespunzătoare, făcute temeinic, iar nu de mântuială, oricând pot apărea noi alunecări de teren, cu cantități uriașe de pământ revărsate peste DN, situație nefericită ce ar putea genera accidente rutiere extrem de grave. Iar trebuie să moară câmpineni într-o mașină ce participă în mod corect la treficul rutier, pentru ca lucrurile să se urnească din inertia lor letală, iar autoritățile competente să-și facă treaba pentru care sunt plătite de noi toți, contribuabili ai bugetului de stat? Se aude acolo, la Ocol? Sau Ocolul Silvic înseamnă Ocolul problemei de către Silvic!

Podul cu Tei, în pericol?

Pe Valea Prahovei şi pe Valea Doftanei, mai multe aşezări şi locuri pitoreşti aveau denumiri precum: Podul lui Neag (actualul oraş Sinaia), Podul lui Cocoş (cartierul din marginea râului Doftana din Telega), Podul Cheii (cătunul de pe platoul aşezat deasupra Cheilor Doftanei), Podul Şoimului (locul sălbatic unde mai târziu a fost construit barajul Paltinu) şi Podul cu Tei, care făcea parte din parcul Castelului Voila, ridicat de prinţul Dimitrie Barbu Ştirbey. 
Prinţul Dimitrie, aşa cum îşi amintesc localnicii mai vârstnici, care ştiu povestea de la părinţii lor, la fiecare Sf. Dumitru (onomastica sa), tăia un porc şi dădea o mare serbare populară la Podul cu Tei. Locul a rămas multă vreme la dispoziţia câmpinenilor, care la data de 1 mai sau în alte ocazii veneau aici, să petreacă la iarbă verde. 

Sursa foto: http://www.panoramio.com/photo/20148422
Recent, o venerabilă doamnă profesoară (aproape nonagenară), care a lucrat multă vreme la şcoala de pe Voila, mi-a adus în atenţie o situaţie cât se poate de gravă. Foştii săi elevi i-au spus că au rămas îngroziţi când au văzut ce se petrece în zilele noastre la Podul cu Tei, la câteva sute de metri de sediul Ocolului Silvic, acolo unde camioanele scot zilnic buşteni groşi, tăiaţi recent. În acelaşi timp, mare parte din copacii seculari au fost toaletaţi şi arată jalnic, despuiaţi de crengile care formau coroane bogate. Cu siguranţă că în cartierele urbane toaletarea aceasta este necesară, însă într-o pădure seculară este total neavenită. 
Polonezii, care au o vastă pădure virgină în care umblă slobozi zimbri, nu intervin în habitatul natural, lasând copacii să moară în picioare, iar atunci când se prăbuşesc, să devină adăpost pentru multe plante şi animale mici care prosperă acolo. Oare n-am putea să luăm şi noi exemplul lor în ceea ce priveşte Podul cu Tei? 
Alin CIUPALĂ

Horia Laurenţiu Tiseanu, primarul municipiului Câmpina: „Îmi doresc să revenim la o atmosferă morală, atât în politică, cât şi în administraţie”

Cu toţii ştim cine este edilul municipiului Câmpina, însă câţi dintre noi ştim despre viaţa acestuia, despre visele, ambiţiile şi pasiunile omului din spatele funcţiei?
Horia Laurenţiu Tiseanu s-a născut în municipiul Câmpina, la data de 5 noiembrie 1957, fiind la a treia generaţie de câmpineni. Bunicii săi s-au mutat aici în anul 1929, iar mama s-a născut în Câmpina. Grădiniţa şi şcoala generală le-a urmat, până în clasa a V-a, în cartierul Slobozia, iar din clasa a VI-a a fost mutat la Liceul „Nicolae Grigorescu”, aşa se numea atunci. În clasa a IX-a a intrat la o clasă specială de matematică şi a fost mândru de lucrul acesta, pentru că întotdeauna i-au plăcut tehnica şi ştiinţele exacte. A terminat liceul în anul 1976, într-o clasă foarte bună. 
Şi povestea continuă...


- Când v-aţi dat seama că sunteţi atras de tehnică, de ştiinţele exacte?
- De mic copil am fost atras de acestea. Fizica mi-a plăcut mai mult decât matematica, mi-a plăcut chimia şi tot ceea ce este legat de natură şi de explicarea tuturor fenomenelor care ne înconjoară. În ciclul gimnazial, când deja începusem să mă gândesc la ceea ce vreau să fac în viaţă, mi-am spus că visul meu din copilărie este drumul pe care vreau să merg, acela de a fi inginer. Îmi plăcea să meşteresc, în timp ce alţi copii se mai plimbau pe stradă sau se jucau. Aveam un banc de lucru, la care m-a învăţat să lucrez bunicul meu. Ştiam să fac obiecte din lemn, ştiam să lucrez cu obiecte din metal, lăcătuşerie, tâmplărie simplă, făceam vaporaşe, maşinuţe. Îmi plăcea să văd cum din mâinile mele iau naştere anumite obiecte. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru îndemânare şi spirit tehnic! Am făcut armata la termen redus, până în 1977, nouă luni, pentru că intrasem la Facultatea de Mecanică, secţia Mecanică Fină. Am absolvit în 1982. Aşa cum spuneam, mi-am dorit să fiu inginer şi am obţinut această diplomă cu succes.
- Deci visul din copilărie a devenit realitate...
- Da, eu nu am visat niciodată să fiu pompier, artist, cosmonaut, eu am visat să fiu inginer. Am terminat facultatea cu brio, am avut mereu un simţ al datoriei dezvoltat şi, poate din acest motiv, am mai multe mandate în administraţie. 
- Acest talent tehnic are şi o natură ereditară?
- Da, spiritul tehnic se moşteneşte. Este ereditar, cred! Bunicul a fost maistru sondor, a lucrat la fabrica de acid sulfuric, la Uzina Mecanică, tata a fost inginer, unul foarte bun. A fost director la trei întreprinderi din Câmpina şi n-a fost activist de partid. De asemenea, tata m-a mai învăţat să meşteresc. Tata l-a învăţat şi pe băiatul meu, Teo, să meşterească. Fiind la pensie atunci, s-a îngrijit ca şi nepoptul său să capete anumite îndeletniciri. Deci, a fost o tradiţie tehnică în familia noastră.
- Cine a fost exemplul dumneavoastră în viaţă?
- Tata a fost şi este exemplul meu în viaţă. Ca şi comportament, conduită, din punct de vedere profesional, dar şi ca principii, l-am considerat un exemplu şi îl stimez. A fost un om deosebit, un inginer foarte bun şi el a fost cel care m-a îndrumat către profilul facultăţii pe care am urmat-o. Şi ca o recunoaştere a calităţilor lui, în anul 1999 i s-a atribuit titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Câmpina, tata având foarte multe realizări. 
- Cât timp aţi lucrat ca inginer şi în ce punct aţi ales să vă îndreptaţi înspre politică?
- Am lucrat 12 ani la Neptun, la Proiectare şi doi ani la Secţie. Am proiectat multe reductoare şi, mai ales, mecanisme de acţionare a robinetelor. Nu ştiu dacă se mai fabrică, dar am marea mândrie de a vedea că aceste mecanisme au fost montate la multe robinete din multe centrale termice cum ar fi Turceni, Rovinari ş.a.m.d. Am intrat în politică după Revoluţie, în 1994. În acea perioadă aveam un salariu mic şi simţeam că stagnez, că mă plafonez şi atunci m-am gândit ce pot eu să fac peste inginerie. Eram nemulţumit, cum erau şi alţi colegi, şi sunt şi acum foarte mulţi oameni nemulţumiţi de politicieni, de comportamentele lor şi de apucăturile lor, şi având aceste motive la bază, m-am gândit să intru în politică şi să fac şi eu ceva pentru semenii mei şi, de ce nu, şi pentru mine. În 1994 am intrat în Partidul Democrat, călăuzit de domnul senator Mocuţa, care era în funcţie atunci, un om deosebit care a plecat dintre noi anul trecut, Dumnezeu să-l ierte! Mi-a spus: „Vrei să intri? Hai cu mine!”  Era un partid tânăr pe vremea aceea şi am considerat că acolo este locul meu. În 1996 a avut loc virajul vieţii mele. Am candidat pentru o funcţie de consilier local. Recunosc că am beneficiat şi de imaginea tatălui meu, de numele Tiseanu care era bine văzut. Am câştigat funcţia de consilier local împreună cu fostul primar, domnul Eugen Bucur. După aceea, prin conjunctura şi jocurile politice din acel moment, mi-a revenit funcţia de viceprimar. Am primit într-o seară un telefon de la domnul Bucur, care m-a întrebat: „Vrei să fii viceprimar?”  A fost ca o bombă pentru mine, pentru că nici nu mă gândeam, nu-mi făcusem planuri să plec de la Neptun. Am intrat puţin în panică pentru că trebuia să dau un răspuns a doua zi. M-am consultat cu soţia, cu tata, cu doi-trei buni prieteni să văd ce părere au. Majoritatea m-au îndrumat să aleg funcţia. Din 1996 sunt în administraţie şi m-am bucurat de încrederea câmpinenilor, întâi ca viceprimar în două mandate, după care am câştigat funcţia de primar şi sunt la sfârşitul celui de-al treilea mandat.
- Care credeţi că este cea mai mare putere a omului?
- Cred că cea mai mare putere este puterea minţii. Adică, este cea mai importantă... Mintea, cu gândurile pe care le crează, determină toată viaţa omului. Şi gândurile, mai mult se transformă în fapte, şi trebuie să fie dirijate într-un anumit fel şi utilizate, cred eu, pentru binele celorlalţi. Acesta a fost principiul meu din activitatea administrativă de 20 de ani, adică munca pentru semeni şi mai puţin pentru mine. 
- Care sunt valorile după care v-aţi ghidat în viaţă?
- În primul rând, îmi plac oamenii sinceri, pentru că şi eu sunt un om sincer. Nu îmi plac oamenii prefăcuţi, ipocriţi, demagogi... Nu pot să-i sufăr! Şi în politică am încercat să păstrez moralitatea, chiar dacă unora li se pare aiurea când spun asta! În politică, am încercat să situez moralitatea la mare preţ. Adică, corectitudinea în luarea deciziilor, în poziţia avută faţă de ceilalţi şi respectul unor principii de competenţă. Altruismul cred eu că mă caracterizează, pentru că am încercat să-i ajut întotdeauna pe toţi ceilalţi, chiar dacă eu aveam mai puţin de câştigat.
- În ce credeţi cel mai mult?
- E o întrebare grea! Cred în forţa binelui. Acum, dacă încercăm să facem puţină filosofie, am şi eu sistemul meu filosofic pe care l-am dobândit în 58 de ani de existenţă şi viaţa este o luptă continuă între bine şi rău. Forţa binelui primează întotdeauna! Cert este că primează prin acţiunile noastre, deci noi trebuie să facem tot posibilul ca acestea să aibă rezultate pozitive. 
- Cum faceţi să echilibraţi viaţa personală cu aceea profesională?
- Viaţa mea personală nu este foarte bogată, dacă mă gândesc la numărul de ore pe care le petrec departe de tot ceea ce înseamnă administraţie şi politică. Activitatea administrativă este primordială. Andrei Pleşu spunea de curând că „un primar nu trebuie să aibă hobby-uri pentru că nu are timp, dacă este un primar serios, dedicat”. Cred că mă încadrez în această categorie. N-am timp să am hobby-uri! Viaţa mea personală este redusă ca timp în raport cu viaţa pentru comunitate, pentru Primărie. Nu-mi permit să merg să mă distrez. Rămâne să văd, mai târziu, dacă a fost bine cum am împărţit acest timp. Sper să nu îmi pară rău şi să rămână aceste satisfacţii dobândite în urma realizărilor. Fericirea înseamnă să-i faci pe ceilalţi fericiţi. Cam acesta este principiul meu. Dacă locuitorii sunt mulţumiţi, înseamnă că eu mi-am făcut bine datoria şi că merit să fiu primar.
- Care a fost cea mai mare provocare din viaţa dumneavoastră?
- Cred că pariul cu timpul a fost cea mai mare provocare! Pariul cu timpul este un pariu foarte greu de trecut... Şi continuă să fie o provocare!
- Ce pasiuni aveţi?
- Pasiunile mele sunt în aşteptare pentru că nu am timp de ele. Însă  îmi plac gadget-urile, pomicultura şi cultivarea florilor. Am cultivat sute de pomi. Îmi place să fac sport, dar din păcate nu mai am timp.
Îmi place să colecţionez mici farfurii decorative ce promovează diferite oraşe din lumea întreagă. Am o mică colecţie la birou, pe o masă mare, colecţie în care doar jumătate sunt aduse de mine, restul sunt primite cadou. 
- În calitate de edil al municipului aflat la încheierea celui de-al treilea mandat, aveţi ceva să vă reproşaţi?
- Sunt multe lucruri pe care poţi să le regreţi! Eu sunt mulţumit de ceea ce am făcut până acum, nefiind lipsit de modestie. Adică m-am dedicat municipiului Câmpina şi cred că mulţi oameni sunt mulţumiţi de ceea ce am reuşit să fac împreună cu echipa mea, Primăria şi Consiliul Local. Împreună am făcut lucruri deosebite. Părerea de rău este faţă de atmosfera din politică, din ultimul timp. S-a denaturat, a devenit din ce în ce mai urâtă. Mă deranjează influenţele care apar în partidele politice din partea unor oameni de afaceri şi sper să nu mai avem asemenea situaţii care denaturează viaţa administrativă şi atmosfera electorală. Îmi doresc să revenim la o atmosferă morală atât în politică, cât şi în administraţie. 
Andreea Ştefan