19 februarie 2019

Cadastru gratuit pentru sute de localităţi, în baza unui program naţional

Statul român, prin Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, s-a angajat, acum câțiva ani, în fața forurilor de conducere ale Uniunii Europene, ca, până în anul 2023, să înregistreze gratuit pentru cetățeni toate imobilele de pe teritoriul țării. Lucrările au început în anul 2015. Până în anul 2020, vor fi înregistrate toate terenurile agricole care fac obiectul subvențiilor APIA. 
„Această acțiune este un pas foarte important pentru țara noastră; este un pas spre normalitate”, a declarat Radu Codruț Ștefănescu, președinte-director general al ANCPI. Lucrările gratuite de cadastru se vor face cu o consistentă cofinanțare europeană, cu sume importante provenite din bugetul ANCPI, dar și cu fonduri de la UAT-uri (unitățile administrativ-teritoriale; mai exact, primăriile). În România sunt peste 2800 de comune și aproximativ 320  de orașe. Reușita acestui demers a constat în contactul direct cu cetățenii, cu reprezentanții primăriilor și ai prestatorilor implicați în Programul Național de Cadastru și Carte Funciară. Dintotdeauna oamenii au dorit ca să aibă bine delimitate proprietățile deținute, nu doar ca dreptul de proprietate să le fie garantat de către stat. Chiar dacă primăriile au informat cetățenii prin diverse instituții mass-media, încă sunt mulți români care nu au cunoștință despre acest demers al autorităților statului. Din această rațiune, a informării cetățenilor câmpineni despre realizarea gratuită a cadastrului pentru unele zone din municipiul nostru, s-a născut și acest material, cu toate informațiile pe care le conține.



Aproape 700 de comune

Începând cu anul 2015, anul începerii programului național, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) a publicat, în fiecare an, lista localităților care vor beneficia de cadastrare integral din fonduri externe nerambursabile. România a atras peste 310 milioane de euro prin Programul Operațional Regional 2014-2020. În cadrul Programului Naţional de Cadastru şi Carte Funciară, ce vizează înregistrarea gratuită a tuturor imobilelor din România până în 2023, sunt cuprinse 660 de comune din toate județele țării care vor beneficia de fonduri europene. 
„Vom folosi aceste fonduri, aproximativ 312 de milioane de euro, pentru a înregistra, gratuit, 5.756.387 de hectare de teren din mediul rural, reprezentând suprafața totală a 660 de unități administrative-teritoriale”, a declarat, în 2017, în exclusivitate pentru revista Capital , Radu-Codruț Ștefănescu, președinte-director general al ANCPI. „Pe lista comunelor care vor fi cadastrate integral din fonduri europene pot fi regăsite și UAT-urile în care au fost deja iniţiate procedurile pentru înregistrarea imobilelor în sistemul integrat de cadastru și carte funciară şi care îndeplinesc criteriile de prioritizare. În acest caz, vor fi scoase la licitație doar sectoarele cadastrale în care nu au început lucrările”, a mai spus Radu-Codruț Ștefănescu. Programul Naţional de Cadastru şi Carte Funciară este finanțat, de asemenea, din veniturile proprii ale ANCPI, peste 860 milioane euro. O a treia sursă de finanțare o reprezintă și fondurile din bugetele locale ale primăriilor.


Comisia specialiștilor din PNCCF

Potrivit ANCPI, localitățile care vor beneficia de cele aproximativ 312 de milioane de euro au fost selectate de o comisie formată din specialiști din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Transporturilor, dar și din cadrul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI). Această comisie va coordona întregul Program Național de Cadastru și Carte Funciară. Comisia interministerială a întocmit lista UAT-urilor care vor fi cadastrate din bani europeni, cu respectarea criteriilor de prioritizare, conform Programului Operaţional Regional 2014-2020. Astfel, comunele alese trebuie să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele condiții: a) să facă obiectul dezvoltării proiectelor de infrastructură prevăzute în Master Planul General de Transport al României, aprobat prin HG nr. 666/2016; b) să implementeze ori să fie incluse în proiecte de dezvoltare a infrastructurii în cadrul altor programe, potrivit legii; c) să includă zone cu vulnerabilităţi sociale particulare privind accesul informal la proprietate. Criteriul va avea în vedere zone cu comunităţi rome, precum şi zonele defavorizate. 
„Am convingerea că proprietarii și posesorii de imobile din aceste comune înțeleg beneficiile Programului național de cadastru de carte funciară atît la nivel individual, cât și la nivel de comunitate și vor participa activ, pentru ca lucrările să se desfășoare în condiții optime. Dacă ai cadastrul făcut înseamnă că poți să dispui de proprietatea ta așa cum dorești: să o vinzi, să o ipotechezi pentru a face un credit, să accesezi mai ușor fonduri europene. Avantaje importante sunt și la nivel de UAT. O evidență clară a imobilelor înseamnă o bază reală de impozitare, un venit sigur, înseamnă dezvoltarea proiectelor de infrastructură și, implicit, posibilitatea de a atrage investitori’, a mai precizat Radu-Codruț ȘTEFĂNESCU, președinte director -general al ANCPI.  Din suma totală alocată cadastrării, 265,96 de milioane de euro provin din Fondul European de Dezvoltare Regională, în timp ce 46,93 de milioane de euro reprezintă cofinanțare de la bugetul de stat. Obiectivul principal al PNCCF este înregistrarea gratuită pentru cetățeni, persoane fizice și juridice, a tuturor imobilelor (terenuri, clădiri și apartamente) din România în Sistemul integrat de cadastru și carte funciară. Unele localități au fost cadastrate parțial, altele în totalitate. Este important de menționat că de acest program au beneficiat și orașele, nu doar comunele. 

Câmpina intră în programul național

În acest an, municipiul nostru este inclus în lista localităților în care se vor realiza lucrări cadastrale gratuite. Lucrările vor cuprinde doar anumite zone din oraș, în special acelea în care alternează terenurile intravilane cu cele extravilane. În prima jumătate a acestei luni, au început și primele demersuri. După ce este cadastrat gratuit, terenul respectiv poate fi înregistrat în sistemul integrat de carte funciară. Lucrările respective vor fi realizate de firme de specialitate și finanțate de către Oficiul de Cadastru și Proprietăți Imobiliare Prahova. Măsurătorile vor fi efectuate de firma Arhicad Geotop SRL, care a câștigat selecția de oferte organizată de Primărie. Prima etapă de execuție a cuprins măsurarea imobilelor situate în cinci sectoare, delimitate după cum urmează: Sectorul 12 - DN1, strada Pictor Grigorescu, Bd. Carol I și pârâul Câmpinița; Sectorul 6 - Calea Doftanei, râul Doftana, Șoseaua Paltinu și strada Dealului; Sectorul 34 - Calea Doftanei, râul Doftana, străzile Rampei, Muncii, Păcuri și Fabricii; Sectorul 57 - strada Rampei, râul Doftana, strada Petrolistului și strada Oborului; Sectorul 72 -strada Izvoarelor, râul Doftana și Bd. Bălcescu. 
„Lucrările de cadastru se realizează numai în anumite zone, respectându-se un criteriu de bază: sectoarele de studiu trebuie să conțină parcele mixte de intravilan și extravilan. De asemenea, tot aici sunt regăsite mai multe proprietăţi private, deci este considerat un sprijin acordat mai multor cetăţeni ai municipiului. Finanțarea primită de la OCPI este de peste 96.000 de lei (plus TVA), iar numărul de imobile care vor fi cadastrate este în jur de 1.600 -  case și terenuri. Termenul de finalizare a acestei prime etape de execuție este 31 august 2019. Oricum, la sfârșitul lunii octombrie noi trebuie să confirmăm la OCPI Prahova că s-au terminat cu bine lucrările de cadastru”, ne-a declarat săptămâna trecută, viceprimarul municipiului, Adrian Pițigoi. 


Fonduri recente și nesperate

De câteva zile, s-a mai primit o nouă finanțare și, grație acestor fonduri suplimentare, se vor executa lucrări cadastrale și în alte zone.
„Recent, pentru Câmpina s-au mai aprobat încă 100.000 de lei (plus TVA) de la OCPI Prahova, pentru continuarea lucrărilor de cadastru pe câteva sectoare, tot mixte. Cu acești bani, vom face următoarele zone: strada Voila, pe partea dreaptă cum te duci spre Valea Doftanei, până la Șoseaua Paltinu, apoi tot strada Voila și tot pe partea dreaptă a ei, spre Spitalul Voila, înțelegând aici terenuri și clădiri situate înaintea și după Spitalul Voila (până la Podul cu Tei), plus zona dintre Cornu și Câmpina, cea de lângă pârâul Câmpinița. Inițiativa guvernanților este foarte bună și ajută UAT-urile să termine odată cadastrul general, căci altfel, aceste lucrări nu se puteau face cu fonduri proprii. Cadastrarea aceasta națională este foarte bună, pentru că, mergând la limita intravilanului, se pot realiza grănițuirea localităților, adică stabilirea granițelor acestor localități. În acest fel, nu mai apar litigii între localități, pornite de la acuzații reciproce, că au intrat unii peste domeniile altora, și tot așa. După ce  vom încercui municipiul cu lucrări de cadastru, vom ști clar care sunt limitele de proprietate ale Câmpinei. Sperăm că acest program național va continua și anul viitor la Câmpina, și că tot mai mulți câmpineni vor avea acces la realizarea gratuită a cadastrului”, ne-a mai informat recent al doilea demnitar al orașului nostru.  

Comunicatul Primăriei

Primăria Câmpina face apel la cetățenii orașului să permită accesul pe proprietățile lor ale reprezentanților firmei care face măsurătorile, Arhicad Geotop SRL. De asemenea, cetățenii trebuie să prezinte actele doveditoare ale dreptului de proprietate, să identifice limitele imobilelor împreună cu echipa de topometriști care realizează lucrările și să verifice informațiile privitoare la imobile în etapa de publicare a documentelor tehnice cadastrale. 
„În vederea demarării lucrarilor de cadastru, subliniem necesitatea colaborării dvs. cu firma executantă, S.C. Arhicad Geotop S.R.L, cu scopul efectuării măsurătorilor și verificării actelor doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilelor (terenuri/ clădiri), în sensul: de a permite accesul pe proprietate a reprezentanților firmei executante, S.C. Arhicad Geotop S.R.L;  de a prezenta actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilelor deținute; de a identifica limitele imobilelor, împreună cu echipa care realizează lucrările de specialitate; de a verifica informațiile privitoare la imobilele pe care le detineți, în etapa de publicare a documentelor tehnice cadastrale”, se arată într-un comunicat al Primăriei Câmpina. ”Astfel, este necesar să vă prezentați la sediul Primăriei Câmpina, în zilele de luni până vineri, în intervalul orar 9.00 – 12.00 sau la sediul S.C. Arhicad Geotop S.R.L, în intervalul orar 9.00 – 17.00, cu actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilelor, în copie (contract de vânzare-cumpărare, titlu de proprietate și, după caz, certificat de moștenitor, certificat de legatar, hotărâre judecătorească, act de partaj, act de donație, etc), actele de identitate (copie) ale proprietarilor/moștenitorilor. Daca nu dețineți acte de proprietate, vă recomandăm ca, după realizarea măsurătorilor proprietății, dvs. să vă prezentați la Primaria Municipiului Câmpina, pentru a objine ADEVERINȚA CARE ATESTĂ POSESIA TERENULUI. Pentru terenurile cu proprietari neidentificați, se va face înscrierea provizorie a dreptului de proprietate în favoarea Unității Administrativ Teritoriale Câmpina”, se arată în același comunicat.
Date de contact: - S.C. Arhicad Geotop S.R.L. - B-dul Carol I, Nr.75, BI.R54, Ap.2, CAMPINA, Jud. PRAHOVA. ing.topograf STOICESCU Doina, tel:0722489955, fax: 0244376801, email: arhicadgeotop@yahoo.com;
- Primaria Municipiului Campina, tel. 0244 336134, int.144, 219.
Adrian BRAD

Editorial. METASTAZE

Cum spune recent filozoful Mihai ȘORA - unul dintre puținele simboluri naționale care ne-au mai rămas -: poporul nostru a obosit! Sau s-a născut gata obosit, precum generațiile x, y, z de azi. Și totuși, n-a fost mereu obosit: nu era astfel acum 100 de ani, cînd spera, nici în 1989, când spera, nici măcar după al doilea război mondial, cînd tot spera. Cît spera, nu era obosit. Ăștia au reușit să-l lovească la punctul vulnerabil: și-a pierdut încrederea în viitor și a pornit în bejenie, refuză să mai facă copii (demografii văd în natalitate un exact indicator al speranței), refuză să se implice social. Un popor obosit își merită creierele odihnite care-l distrug. A somnolat la primele semne ale prăpădului și metastaza a cuprins întreg corpul social. 


Mă aflu într-o mare dilemă: nu pot scrie cu speranță, pentru că nu văd niciuna, și îmi dau seama că astfel sporesc boala însăși. Ticăloșii au ocupat țara, cu complicitatea idioților utili, indiferent de diplomă. Că sînt Coloana V a Rusiei, cum s-a spus, aproape nu mai contează. Că dinspre clasa politică nu mai este de așteptat nicio reformă internă, cred că nu se îndoiește nimeni, nici măcar susținătorii alianței roșii. Că societatea civilă, „strada” cum spun ziariștii, s-a destructurat și nu mai are nicio vlagă după 10 august, e ceva mai greu de recunoscut, dar se vede că, în ciuda lucrurilor grave care se petrec, nu avem nicio reacție publică. Rămîne votul, total nesemnificativ și nedemocratic. Poate părea șocant ce spun, dar, în cazul nostru, al unei populații majoritar dez-alfabetizate literal și civic, idiotizate prin televiziuni care au depășit de mult orice nivel imaginabil al ticăloșiei, procentele electorale nu au o foarte mare reprezentativitate. Este un scrutin din capul locului viciat. Și totuși, ce fac „oamenii de bine”? Ei există, firește! Păsări rare! Și izolate. Nu sînt un stol care să întunece cerul. 
Mă stupefiază oamenii care ar trebui, din punctul de vedere al pregătirii, să susțină o anume cauză. Cum să fii profesor și să nu vezi analfabetismul lui Dăncilă, Andrușcă sau Daea? Sau îl observi dar ți se pare nesemnificativ sau, și mai rău, spui: or fi analfabeți, or fi hoți, dar mi-au mărit salariul. Sau pensia. Asta ilustrează perfect eșecul moral al acestui neam. Trăim o epocă aiuritoare în care infractorii îi judecă pe procurori. În care cazierul este certificat de bun politician. În care neica nimeni decide viitorul țării. „Rafinatul” Năstase ne invita să-i numărăm ouăle. Mai ghiolbanul Dragnea ne cheamă să i-o ținem la baie. În vremea asta, o doamnă procuroare declară cu seninătate, acum răsplătită pentru combativitate cu o înaltă funcție, declară cu seninătate deci (mai sînt posibile și alte atribute): eu nu am fost niciodată independentă! De introdus în toate manualele de știință a Dreptului. 
Asist cu un acut sentiment al neputinței la sinuciderea prin complicitate și indiferență a poporului meu. Singurul lucru pe care-l pot face este să scriu despre asta. Nu mă mai surprinde nimic din imaginația întru ticăloșie a pegrei conducătoare. Scăparea? Noile partide, încă neîncercate în nicio bătălie politică, pasive față de abuzurile alianței, nu au arătat nici doctrinar, nici în practică, a fi altceva decît imitații de carton presat ale unor căi politice vag actuale. Abia după alegeri se va putea vorbi cu sens despre identitatea lor. Distrugerea României înaintează cu pași siguri. Spre deosebire de celelalte „oi negre” ale regiunii (Ungaria, Polonia... care au conduceri perfect blindate ideologic și intelectual și care apără cu tărie interesele naționale împotriva UE), România are pur și simplu o conducere stupidă, incapabilă, anti-intelectuală în teancul de diplome false, încît și anti-europenismul care a început să răsune din trompetele alianței guvernamentale este doar o caricatură jalnică. Dar pînă și această hîrîială de flașnetă demagogică prinde incredibil la o masă abrutizată prin lipsa de educație. De aceea este distrus de 30 de ani cu atîta precizie învățămîntul. Numai dacă UE va ieși din mărginirea ei birocratică și va face cu adevărat politică de anvergură, cu perspectivă, și ne va împiedica să ne auto-distrugem, mai avem o șansă. Poate ultima. Altfel, cum să poți iubi o țară de bacalbași?
Christian CRĂCIUN

Legăturile sfântului Calinic cu Câmpina se întăresc

Săptămâna aceasta câmpinenii au o ocazie unică să se întâlnească, spiritual dar și material, cu unul dintre marii sfinți români, cel care este cel mai legat de orașul nostru: Calinic Cernicanul. De multe ori ne raportăm la sfinți destul de vag și impersonal, ca la ceva intangibil, însă sunt multe cazuri când ei au fost adevărate personalități ale timpului lor, oameni compleți, implicați în societate, cu prieteni și dușmani, cu opinii, concepții și caractere puternice. Asemenea personaj, ce a lăsat în urmă o moștenire concretă, influențând nu doar viața contemporanilor, ci chiar cultura română, a fost și sfântul Calinic, pe numele de mirean Constantin Antonescu. Născut într-o mahala bucureșteană în 1787 (an al unuia dintre războaiele ruso-austro-turce, dar și al constituției americane), el a fost contemporan cu ultimele decenii fanariote, cu zavera lui Tudor, cu anii Regulamentului organic și epoca pașoptistă, cu Unirea principatelor, apucând la bătrânețe chiar primii ani de domnie ai lui Carol I. A scris astfel și el istorie, alături de oamenii vremii, în timpurile renașterii naționale șipe parcursul întregii perioade de transformare profundă a societății românești sub influența apusului.
Intrat la tinerețe în cinul monahal, s-a dovedit un excelent organizator, nelăsând deoparte nici trăirea duhovnicească; este modelul de călugăr echilibrat, realist, care a excelat în ambele laturi ale vieții (materială și spirituală) ca un mentor și exemplu demn de urmat pentru contemporani și posteritate. Un adevărat lider cu prestanță și autoritate, în același timp dând exemplu de mare modestie, știind să fie după împrejurări: când aspru și exigent, când smerit și blând.
Legăturile sale cu târgușorul care era Câmpina la începutul veacului al XIX-lea sunt mai degrabă de natură administrativ-gospodărească, dar opera sa de binefacere are totuși bătaie lungă spre prezent și viitor, inclusiv din punct de vedere spiritual. Fiind ales stareț al mânăstirii Cernica la vârsta de doar 31 ani, a dat în scurt timp o mare strălucire locului, devenind repede vestit pentru virtuțile sale duhovnicești, înțelepciune și buna chivernisire. Harul său atrăgea și mulți dintre boieri, cărora le-a devenit duhovnic, printre ei aflându-se și cei care stăpâneau părți din moșia Câmpina – precum Bujorenii. Am scris cu alt prilej (11 Aprilie 2017) în acest ziar, cât de mult a ajutat el localitatea noastră, prin excelenta gestionare a averilor boierilor filantropi, înființând aici două azile pentru sărmani și două școli, îngrijindu-se de ridicarea a două dintre cele trei biserici vechi ale târgului (cea de „la Piață” și cea de „la Han”).

Luni dimineață la parohia Slobozia: pomenirea schimonahului Dionisie,
lângă racla cu moaştele sfântului Calinic de la Cernica, aduse acolo duminică seara.
Foto: Radu Dragomir
Cu prilejul vizitei moaștelor sale în orașul nostru, din această săptămână (vezi mai jos programul detaliat), s-ar părea că se conturează ipoteza unui al treilea loc din zonă, legat de personalitatea sfântului Calinic: metocul mânăstirii Sinaia, aflat în satul Slobozia (pe atunci separat de târgul Câmpinei). Astfel, părintele Petru Moga de la parohia Slobozia a lansat ipoteza cum că monahul Dionisie (împreună cu care Calinic a fost în Muntele Athos la vârsta de 30 ani, înainte de a deveni stareț) ar putea fi nimeni altul decât schimonahul Damaschin-Dionisie, fostul stareț grec al mânăstirii Sinaia, care și-a trăit ultimul deceniu de viață aici, la metocul mânăstirii de la marginea moșiei Câmpina, numit Slobozia. Osemintele lui Dionisie, mort în 1820, au fost descoperite de părintele Moga în anul 2007 sub duşumeaua bisericii mici, împreună cu fundațiile vechii biserici de zid ridicate de acesta la finele veacului al XVIII-lea, pe când era stareț la Sinaia. Cercetări viitoare pot confirma ipoteza părintelui, dacă într-adevăr ctitorul de la Slobozia s-a cunoscut cu sfântul Calinic și dacă își va fi luat schima mare de la mânăstirea Cernica. Cert este că amândoi au fost oameni cu un deosebit spirit gospodăresc, buni „manageri” care au lăsat în urma lor și o moștenire materială concretă, dar de natură să poată reînvia mereu viața spirituală – ceea ce s-a și întâmplat, cel puțin la Slobozia Câmpinei, în ultimele decenii.
Așadar, iată încă un posibil element care se adaugă – dacă mai era nevoie – celor deja știute care arată legătura deosebită a marelui ierarh român cu orașul nostru, căruia îi este cu siguranță protector, chiar dacă deocamdată nerecunoscut oficial.
Mădălin-Cristian Focșa

Programul manifestărilor:

Marţi, 19 februarie, ora 08.30 – Sfânta Liturghie la Parohia Sfânta Treime Câmpina; ora 17.00 – Întâmpinarea Sfintelor Moaşte la Parohia Adormirea Maicii Domnului (paroh: pr. Izvoranu Gheorghe) şi oficierea slujbei Acatistului Sfântului Ierarh Calinic;
Miercuri, 20 februarie, ora 08.30 – Sfânta Liturghie la Parohia Adormirea Maicii Domnului; ora 17.00 – Întâmpinarea Sfintelor Moaşte la Parohia Naşterea Maicii Domnului – Voila (paroh: pr. Radu Nicolae) şi săvârşirea Acatistului;
Joi, 21 februarie, ora 08.30 – Sfânta Liturghie la Parohia Naşterea Maicii Domnului – Voila; ora 17.00 - Întâmpinarea Sfintelor Moaşte la Parohia Sfântul Apostol Andrei (paroh: pr. Radu Mihail) şi săvârşirea slujbei Paraclisului Sfântului Ierarh Calinic;
Vineri, 22 februarie, ora 08.30 – Sfânta Liturghie la Parohia Sfântul Apostol Andrei; ora 17.00 - Întâmpinarea Sfintelor Moaşte la Parohia Sfinţii Voievozi (paroh: pr. Simion – Bogăţoiu Octavian) şi oficierea Acatistului Sfântului Calinic;
Sâmbătă, 23 februarie, ora 08.30 – Sfânta Liturghie la Parohia Sfinţii Voievozi; ora 17.00 - Întâmpinarea Sfintelor Moaşte la Parohia Sf. Mc. Dimitrie (paroh: Protoiereu Melnic Grigore) şi oficierea Acatistului Sfântului Calinic şi a Sfântului Maslu;
Duminică, 24 februarie, ora 08.30 – Sfânta Liturghie la Parohia Sf. Mc. Dimitrie

Municipalitatea caută investitori privaţi pentru modernizarea unor spaţii publice abandonate

Zilele trecute, la inițiativa a doi consilieri municipali, Monica Clinciu (șefa Comisiei de Urbanism din Consiliul Local), și Florin Frățilă (șeful Comisiei de Cultură din legislativul municipal),  în sala de ședințe a Primăriei Câmpina a avut loc o întâlnire în care s-a dezbătut un subiect care frige de multă vreme, dar parcă acuma, și mai mult: cum ar putea Primăria, cu ajutorul unor investitori privați, să reabiliteze și să modernizeze anumite terenuri și clădiri abandonate din domeniul municipiului, pentru a le revalorifica și a aduce venituri cât mai mari în bugetul tot mai vitregit al Câmpinei. În afara celor doi inițiatori ai acțiunii, la ședința cu pricina au participat reprezentanți ai administrației publice a Câmpinei (viceprimarul Adrian Pițigoi, secretarul municipiului - Elena Moldoveanu, directorul Direcției Economice - Alice Tudorache, șeful Serviciului Juridic - Monica Voicu), consilierul județean Marian Nistor (directorul Pieței Centrale), consilierii locali Dragomir Enache, Adrian Dochia, Lucian Cercel, Andrei Duran și Gabriel Dima, ca și consilierul juridic al Consiliului Local, Laurențiu Olărașu. Au mai participat consilierii personali ai primarului Horia Tiseanu: Ioana Bumbăcea și Marian Dulă. Din partea mediului privat a participat omul de afaceri local Florin Abagiu. Lucrările ședinței le-a condus Florin Frățilă, care a ținut să marcheze, de la începutul întâlnirii, importanța subiectului și a tematicii.


Florin Frățilă: „Am inițiat această întâlnire împreună cu colega mea din Consiliul Local, Monica Clinciu, pentru a vedea ce putem face pentru acest oraș, astfel încât să nu mai aibă atâtea zone, terenuri și clădiri abandonate sau căzute în paragină. Pentru că trebuie să ne gândim responsabil la acest oraș, ne-am propus să încercăm, prin parteneriate cu oameni de afaceri locali sau din orice zone ar veni, să repunem în valoare locurile care au fost pur și simplu abandonate. Să le repunem în valoare și să le găsim utilități publice, astfel încât să aducem, prin aceste parteneriate public – privat, cât mai mulți bani la bugetul local, aflat în mare suferință. Să dezvoltăm turismul local, ce ne-ar putea aduce venituri suplimentare cu ajutorul cărora am putea realiza investiții publice importante. Câmpina are încă foarte multe zone nefolosite și nemodernizate. Vrând-nevrând, trebuie să schimbăm destinul economic al Câmpinei - dintr-un oraș industrializat, cum era odată, într-unul orientat mai mult spre turism. O primă listă a acestor zone, listă care rămâne deschisă, cuprinde ștrandul și hotelul de la Casa Tineretului, terenul din proximitatea bazinului didactic de înot și a terenului de fotbal cu gazon sintetic din Complexul Petrol, zona Bulevardului Culturii – versantul dinspre DN1, Satul de Vacanță de pe Voila, Fântâna cu Cireși, Podul cu Tei, clădirile fostelor Cămine Petrol”. 
Monica Clinciu a ținut să atragă atenția asupra formei juridice pe care trebuie să o îmbrace colaborările dintre municipalitate și diverși agenți economici privați: „Înainte de a prezenta aceste zone spre dezvoltare unor parteneri privați, trebuie să ne gândim bine la forma juridică a acestor parteneriate, care nu este tocmai simplă. Mai ales că, în acest moment, legea parteneriatului public –privat este aproape inaplicabilă. Când vine cineva să discute cu noi, trebuie să știm exact ce putem să facem noi din punct de vedere legal. Când avem stabilite oportunitatea și forma juridică a colaborării, putem să promovăm ideea. Zone sunt multe în oraș, ar putea să iasă lucruri frumoase, dar trebuie să vedem cum putem să facem acest lucru”. 
Dragomir Enache a venit și el cu câteva propuneri de zone ce ar putea fi modernizate și puse foarte bine în valoare: „Pe IREP, un arhitect specialist în peisagistică, ar putea crea ceva deosebit de frumos și util. Strada Câmpineanu poate deveni un al doilea bulevard al Câmpinei, mai ales dacă o legăm cu zona Lacului Curiacul. De asemenea, Lacul Curiacul ar trebui modernizat și pe versantul dinspre calea ferată. Am putea avea în vedere o nouă imagine a porților municipiului, de la sud și de la nord, ca și modernizarea și extinderea serelor municipalității”. 
Lucian Cercel: „Ar trebui să stabilim prioritățile, iar din punctul meu de vedere primele ar trebui să fie ștrandul de la Casa Tineretului și zona Fântâna cu Cireși - Satul de Vacanță, zone unde se desfășoară multe acțiuni în timpul anului. Atunci când vom moderniza strada Drumului Taberei, ar trebui să armonizăm această arteră (sistemul de iluminat sau ce îmbunătățiri vom mai aduce străzii), cu reabilitarea Satului de Vacanță și modernizarea Fântânii cu Cireși.  
Andrei Duran a propus ca municipalitatea însăși să se modernizeze, înainte de a se trece la modernizarea unor zone care nu arată deloc bine: „În condițiile în care orașul se stinge, pentru că industrie nu prea mai există, ca să continuăm dezvoltarea ar trebui să ne reorientăm. Primăria ar trebui să aibă mintea un pic mai deschisă la nou, la inovație, în primul rând. Adică mi-ar plăcea foarte mult să nu ne mai întâlnim aici de șapte ori și să spunem apoi că nu e nimic de făcut, cum s-a întâmplat anul trecut, în cazul proiectului de modernizare a transportului public. Pentru dezvoltarea turismului putem începe cu niște pași mai mici - punerea la punct a site-ului Primăriei și al Centrului de Promovare Turistică. Vă dau ca exemplu orașul Sinaia, care s-a branduit foarte tare. Acest lucru putem să îl facem și noi, dar ar trebui ca Primăria să fie mai deschisă. Oricine vrea să facă ceva cu ceva care este al nostru ar trebui încurajat. Și să nu ne mai gândim că ăla face profit prea mare cu ceva care e al nostru. Pentru că, oricum, acel ceva al nostru era dărăpănat sau stătea degeaba”. 
Adrian Dochia: „Ar trebui să facem o campanie prin care să anunțăm potențialii parteneri de intenția noastră, pentru că degeaba vrem noi ceva, dacă nu a aflat nimeni despre intenția noastră. Consilieri municipali au mai avut, în trecut, inițiative de modernizare a unor zone, au mai fost privați care au dorit parteneriate cu noi, inclusiv cu ștrandul de la Casa Tineretului, dar nu i-am băgat în seamă.
Marian Nistor: „Este pentru prima dată din 2016 când sunt invitat oficial la o discuție la Primăria Câmpina în calitate de consilier județean. Am încercat să trec această invitație prin filtrul unei posibile asocieri și cu Consiliul Județean. Din păcate, ordonanța care reglementează parteneriatul public-privat are un caracter foarte restrictiv. Pentru administrația locală, cred că ar trebui făcută o prioritizare a acestor obiective, văzute care sunt posibilitățile de finanțare și ca o ultimă soluție parteneriatul public-privat, pentru că, din păcate, cadrul legal este destul de ambiguu și pentru că din punct de vedere legal obiectivele trebuie să fie profitabile pentru a face obiectul unui parteneriat public-privat”.
Adrian Pițigoi: „În principiu, ideile exprimate aici sunt benefice. Nu trebuie să uităm însă că, din păcate, legislația este deficitară în acest domeniu. Câmpina nu are nici muntele în spate, nici marea la picioare, dar cu siguranță avem unele avantaje pe care trebuie să le fructificăm într-un turism de nișă. Dintre toate obiectivele prezentate aici, cred că ar trebui să începem cu cele care în momentul de față consumă bani de la bugetul local. Și mă refer aici la hotelul de la Casa Tineretului și la Căminul Petrol”.
Florin Abagiu: „Câmpina are un potențial turistic extraordinar. Nu cred că trebuie să ne resemnăm că suntem sortiți unui turism de nișă. Acum suntem o zonă de tranzit, dar se poate face mult mai mult. Eu am început cu administrația publică un parteneriat mutual, nu am semnat niciun document între noi. Dar există o simbioză între Hotel Seva și baza sportivă de la Petrol. De trei ani, de când am făcut Hotelul Seva, noi am beneficiat de apropierea terenului de sport de la Căminul Petrol, ca și de bazinul didactic de înot, dar și aceste investiții au fost sprijinite de existența hotelului nostru lângă ele. Am încercat un turism de nișă și m-am adresat taberelor de copii, care sunt la modă în ziua de azi. Si mi-am zis: hai, să încep cu tabere de copii pe înot, pe fotbal, pe handbal și alte sporturi. Am făcut un parteneriat cu diferite cluburi sportive din București. Noi organizăm din timp tabere școlare axate pe sport, iar în vară nu mai avem niciun loc liber de cazare. Copiilor le plac împrejurimile Câmpinei. Deci, există oportunități. Avem grijă să le facem un program mai amplu, punându-le la dispoziție autocare pentru a vizita muzeele din oraș, Parcul Socercam, Breaza și alte împrejuirimi. Se pot face foarte multe, idei există, dar trebuie să existe o coordonare și o strategie comună, pe care doar administrația locală o poate realiza. De exemplu, v-aș propune ca să nu mai închideți terenul de sport de la Petrol, de lângă hotel. Nicăieri în lume terenurile de sport nu se încuie. Dacă un copil vrea să alerge, la orice oră se hotărește, ar trebui să îl lăsăm să alerge. Că nu fură nimic de acolo”.
Adrian BRAD

„Actriţele” - un spectacol aşteptat la Casa de Cultură „Geo Bogza"

Marţi, 5 martie, de la ora 19.00, pe scena Casei de Cultură „Geo Bogza” se va juca spectacolul de teatru „Actriţele”, ale cărui protagoniste sunt Florina Cercel, Carmen Tănase, Dana Dogaru şi Anca Dinicu.
Evenimentul, ocazionat de apropierea zilei de 8 Martie, constituie cadoul oferit câmpinencelor de către administraţia locală. Astfel, biletele ce vor fi puse în vânzare începând cu 20 februarie vor avea preţuri subvenţionate: 20 de lei în prima parte a sălii, respectiv 15 lei în partea a doua.
„Fiindcă întâmplarea joacă foarte des un rol important în viețile noastre, citind piesa Actrițele a autorului spaniol Josep Maria Benet i Jornet despre profesia atât de frumoasă, dar și imponderabilă de slujitor al scenei, imediat m-am gândit la cele patru doamne pe care veți avea plăcerea să le vedeți în distribuție și cu care mărturisesc că am avut o mare bucurie estetică descoperind împreună în timpul repetițiilor resorturile și motivațiile fiecărui caracter în parte” (Cristian Ioan – regizor).

Expoziţie de icoane pe lemn la Muzeul „Nicolae Grigorescu”

Duminică, 24 februarie, de la ora 12.00, Muzeul Naţional „Nicolae Grigorescu” găzduieşte vernisajul unei  expoziţii de icoane pe lemn. Realizator: Luca Severian. 
Pictorul în vârstă de numai 30 de ani este absolvent al Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț, are un masterat în specializarea „Arte Decorative” absolvind cursurile Facultății de Arte Vizuale și Design – Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, precum şi studiile de licență ale Facultății de Teologie Ortodoxă „Justianian Patriarhul” din București. 
De-a lungul timpului a obţinut numeroase premii la diferite concursuri naţionale şi a participat cu lucrări în cadrul mai multor expoziţii colective. 

Dr. Oana Dumitrescu, medic specialist obstetrică-ginecologie: „Refacerea completă a lăuzei durează între două și patru săptămâni”

(P) Dr. Oana Dumitrescu, unul dintre cei mai buni medici obstetricieni din capitala județului, are, de vreo doi ani, o colaborare fecundă cu Maternitatea SanConfind din Poiana Câmpina. Și nici nu se putea altfel, datorită profesionismului desăvârșit al doamnei doctor, dar și pentru că activitatea domniei sale are legătură directă cu minunea numită fecundarea ovulului matern și nașterea puiului de om. Foarte apreciată și iubită de toate gravidele din Ploiești și din Câmpina (și din multe alte localități de baștină ale parturientelor care au născut cu domnia sa), doamna doctor sfătuiește proaspetele mămici cum să se recupereze cât mai bine și cât mai rapid, atât după nașteri naturale, cât și după operații cezariene. 


„Nașterea implică un efort puternic al organismului femeii. În timp relativ scurt, însă, echilibrul se va restabili și aceasta se va putea ocupa liniștită de bebelușul ei. Lăuzia este o nouă perioadă fiziologică, de 6-8 săptămâni, după naștere. În acest timp, organele genitale și întregul organism al proaspetei mămici revine la stadiul de dinaintea sarcinii. Vulva și perineul, mult destinse în timpul nașterii, îşi revin încă din primele zile la normal. Uterul începe să își micșoreze volumul și, în același timp, se reface și colul uterin, care a fost larg deschis în timpul nașterii. Refacerea completă va dura între 2 și 4 săptămâni. În timpul lăuziei, mămica are o imunitate scăzută și, deci, este mai predispusă contactării unor posibile infecții. Mijlocul cel mai eficient de a evita astfel de situații neplăcute este interzicerea vizitelor. Vizitele (la spital sau, în primele zile, acasă) trebuie să aibă loc doar din partea persoanelor foarte apropiate lăuzei și nou-născutului, persoane cum ar fi asistenta, medicul, tatăl. Agitația și gălăgia sunt și ele deranjante pentru proaspăta mămică, dar și pentru nou-născut. Perioada lăuziei durează, totuși, șase săptămâni, chiar dacă proaspăta mămică se poate simți excelent după doar câteva zile. Ea nu-și poate relua în totalitate activitățile de dinainte, ci trebuie ajutată, menajată, astfel încât să se poată odihni de mai multe ori în cursul zilei. În fond, de mediul ambiant depind foarte mult liniștea ei și liniștea nou-născutului, dar și felul în care mămica va ști să își disciplineze puiul, încă din primele zile de viață, ceea ce este foarte important pentru armonia întregii familii, care acum are un membru în plus”, consideră doamna doctor Oana Dumitrescu.

12 februarie 2019

Scandalul statuii „Eroul necunoscut” a fost creat artificial, fără niciun temei

- este de părere sculptorul Alfred Dumitriu -

Scandalul monumentului „Eroul necunoscut” din Parcul „Regele Mihai” încă mai are jar, dacă ținem cont că postările și comentariile în spațiul on-line pe marginea acestui subiect nu contenesc. Sigur, mutarea statuii într-o nouă locație (situată la o distanță de 200 de metri față de cea actuală), pentru 184.000 de lei, pare o treabă extrem de costisitoare, mai ales dacă ținem cont că plata lucrărilor se face cu bani publici. 
La prima vedere, scandalul pare întemeiat. La prima vedere. Căci lucrul cu monumentele istorice, bazat pe drepturi de autor, poate crește mult devizul. Mutarea monumentului oleacă mai la deal, operația aceasta aparent lipsită de importanță, ale cărei costuri au indignat mulți jurnaliști din presa locală și centrală de toate felurile, ar fi trecut poate neobservată, dacă la mijloc nu ar fi fost vorba despre cheltuirea unor bani din bugetul local. Dar în actualele condiții, când bugetul local este în mare suferință, o atare cheltuială a constituit ambalajul plin de senzațional al unei știri numai bună de servit la ore de vârf de către televiziunile din Capitală. La aceasta se adaugă exprimarea nefericită a edilului câmpinean, care vrând probabil să pară credibil (consilierii municipali trebuiau convinși de bunele sale intenții atunci când a inițiat proiectul de hotărâre buclucaș privind mutarea statuii), a scos pe gură, după votul unanim pozitiv al consilierilor, acele vorbe aparent șăgalnice care au aprins întreaga presă: „Eu sunt un om deschis, și este bine că e și presa aici, de față. Probabil că am semnat ca primarul, așa cum spune expresia, pentru că nu am citit bine toată documentația și nu am fost la ședințele comisiei care a făcut această achiziție publică. Pentru că dacă aș fi fost și aș fi aflat că oamenii vor drepturi de autor asupra soclului, m-aș fi opus. Și mie mi se pare devizul prea mare”. Iar gândurile și regretele l-au lovit pe primar după ce șeful opoziției din Consiliul Local și-a dat seama că suma este enormă, dar tot după  ce a votat el însuși pentru aprobarea cheltuielilor respective. Ca la români…


Cum a început scandalul

Înainte de a fi supus votului consilierilor, proiectul a fost prezentat de către primarul Horia Tiseanu după cum urmează: „Acest proiect de hotărâre vine în întâmpinarea finalizării modernizării Parcului de la Soldat, care se numește acum Parcul Regele Mihai. În urma unui sondaj de opinie, s-a hotărât ca Soldatul să fie mutat de acolo în altă parte, iar dintre locațiile propuse de noi, Comisia Națională a Monumentelor Istorice a ales Parcul Trandafirilor de lângă notariate. Prin urmare, s-a realizat această documentație tehnică absolut necesară, pentru că este vorba despre un monument istoric. Așadar, avem distinct, operații de demolare și apoi de amplasare în Parcul Trandafirilor. Soluția propusă este cu un soclu de tablă din oțel, care va pune în evidență statuia din bronz. Investiția are un cost de 184.794 de lei (inclusiv TVA), durata lucrărilor fiind de 11 săptămâni”.


După ce proiectul a fost aprobat cu unanimitate, șeful opoziției din Consiliul Local, fostul viceprimar Ion Dragomir, a atras atenția că prețul lucrărilor nu este în regulă: „Suma de 184.000 de lei mi se pare enormă. Cine are voie să participe la licitație? Poate să-mi spună cineva. Fiindcă dacă este liberă participarea la licitație, atunci e ok, prețul se va duce la valoarea reală, însă dacă trebuie să fie cineva care este agreat de Ministerul Culturii, atunci pot spune că ne batem joc de banii municipiului Câmpina”. 

Didona Căliman
Răspunsul i l-a dat arhitectul-șef al Câmpinei, Didona Căliman: „Ar putea fi vorba și despre drepturi de autor. Autorul soclului statuii este Alfred Dumitriu”. Replica lui Ion Dragomir nu s-a lăsat așteptată: „Știam că este vorba despre Alfred Dumitriu. Să îmi arătați devizul lui. Asta am făcut noi acum: am votat să dăm 184.000 de lei să facă Alfred Dumitriu un soclu de statuie. Eu nu sunt de acord cu acest lucru, deși am votat. Vedeți că ne-a mai cerut odată 60.000 de lei ca să mute troița din sensul giratoriu”. Mihaela Ionete, șefa biroului Achiziții publice, prezentă în sală, a precizat, apoi, că în sumă sunt incluse și lucrările de demolare și reamplasare, pe care le va face o firmă de construcții, deci nu Alfred Dumitriu. „De obicei, îmi susțin angajații, dar nu înțeleg acum ce este cu dreptul de autor asupra unui soclu pe care este așezată o statuie care este realizată de alt artist, deci nu de cel care face soclul. Eu zic că aici ar trebui făcută o selecție de oferte, pentru că Alfred Dumitriu nu este realizatorul statuii, el va face numai soclul acesteia. Scrie undeva în documentația avizată de dl arhitect Hoinărescu și de dl sculptor Dumitriu că dumnealor au drepturi de autor asupra soclului statuii?”, a mai încercat primarul să afle. Arhitectul-șef al municipiului i-a răspuns imediat: „Scrie în oferta de proiectare a dlui Dumitriu. Mai sunt niște aspecte privind procedura. Comisia națională pentru monumentele de for public impune ca  aceste lucrări să fie realizate de sculptori atestați și de proiectanți atestați de Ministerul Culturii. Soclul nu este un simplu trunchi de con, are niște torsiuni, există acolo o concepție. În oferta noastră au fost două proceduri, la prima nu s-a prezentat nimeni, iar la a doua s-a prezentat echipa formată din arhitect Hoinărescu și sculptor Dumitriu, ambii atestați să intervină asupra monumentelor istorice”.

Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului și creatorului ce-i al creatorului

Fără nicio intenție partizană, ci doar din dorința de a echilibra informațiile care au declanșat acest scandal, am încercat să aflăm și opinia artistului care va crea soclul, sculptorul Alfred Dumitriu, un nume cunoscut printre artiștii plastici români, în special ca un specialist în modelarea bronzului, majoritatea lucrărilor sale fiind din acest metal.  

Alfred Dumitriu
„Nu este adevărat că am luat 184.000 de lei, cum a susținut inițial un consilier în ședința Consiliul Local, nici 100.000 de lei, cum s-a susținut ulterior. Eu voi lua, în final, 75.000 de lei, poate chiar mai puțin, dar pentru banii aceștia voi realiza o mulțime de lucruri. Investiția trebuie privită în trei faze. Demontarea (demolarea) statuii și transportul ei vor costa aproape 6000 de lei, așa cum se poate lesne observa din documentele aflate la Primărie. Iar suma nu este mare, fiindcă s-au turnat deja alei, nu se mai poate intra cu piconul, trebuie lucrat manual și cu multă grijă. Săparea noii gropi, cu tot ce înseamnă asta, adică noua fundație, conform proiectului, înseamnă încă vreo 11.000 de lei. Iar construcția efectivă a soclului, conform devizelor care sunt făcute după niște standarde, inclusiv armătura interioară, toate acestea vor costa 75.000 de lei. În total, aproape 92.000 de lei. Cu vreun coeficient aplicat, bănuiesc, a rezultat 104.000 de lei. Aceștia sunt banii pe care Primăria trebuie să îi plătească. Nu știu exact cum s-a ajuns la suma de 184.000 de lei, dar cred că pot intui cum. Cei din Primărie au plătit, în afară de banii aceștia, proiectarea, atât mie, cât și dlui arhitect Hoinărescu. Și eu m-am ocupat de proiectare.  Plata proiectării reprezintă însă bani cheltuiți din bugetul pe anul trecut. Au fost achitați anul trecut, deci nu văd de ce ar trebui aduși în discuție. Proiectarea a costat circa 40.000 de lei. Proiectarea nu a însemnat doar proiectarea soclului și a gropilor, ci a însemnat și desfacerea statutului de monument istoric și redeschiderea unui nou areal de monument istoric. Toate acestea s-au făcut cu aprobări de la Comisia națională pentru monumentele de for public. Eu nu mă ocup de făcut groapa și nici de demolat. Fiindcă au apărut  informații eronate. Demolarea și făcutul gropii pentru noua locație vor fi realizate de o firmă de construcții. Pentru demolare și pregătirea fundației la noul soclu se va face o licitație. Iar eu mă voi ocupa efectiv numai de realizarea noului soclu, ceea ce înseamnă lucrări de 75.000 de lei. În această sumă intră și 10.000 de lei, care înseamnă costul structurii interioare de rezistență a soclului. Fiindcă acest soclu nu este plin, ci va fi făcut din tablă de oțel de 8 mm grosime. La suma de 184.000 de lei s-a ajuns probabil și prin aplicarea TVA-ului. Nu știu cu precizie cum s-a ajuns la 184.000 de lei, dar sumele care s-au plătit și care se vor plăti sunt acestea pe care vi le-am menționat mai sus. Eu voi supraveghea partea de construcție, până la faza finală.  După licitația pe partea de construcții propriu-zise se va vedea care este suma reală. Probabil că se va mai negocia și voi primi mai puțin de 75.000 de lei. Eu, inițial, am cerut 65.000 de lei pentru realizarea soclului, al cărui cost a ajuns, așa cum v-am arătat mai devreme, la 75.000 de lei. Însă inginerul structurist m-a obligat să pun pe interiorul soclului o structură metalică de rezistență, care se face greu, din materiale de cote mari, cu vincluri de 12 cm, iar această structură a scumpit cu 10.000 de lei costul soclului.  Trebuie să știți că soclul nu este așa simplu, ca o cutie. El are o învârtire elicoidală, iar vinclurile trebuie tăiate din loc în loc, apoi resudate, pentru a i se da soclului o mișcare de rotație elicoidală. Nu-i ceva simplu de făcut. Iar în banii mei nu intră doar realizarea soclului, ci și turnarea efigiilor din bronz care se vor aplica pe soclul statuii. Adică turnarea stemei regale, prin metoda ceară pierdută, pe o placă de 64x64 cm. De asemenea, voi turna și o placă pentru pisania monumentului, cu un text care să arate că statuia este dedicată eroilor Câmpinei căzuți în Războiul pentru Întregirea Neamului. Efigiile nu se toarnă industrial. Trebuie lucrat cu migală, prelucrat, făcut întâi model din lut, apoi turnat în ipsos, după aceea turnat cauciuc siliconic, apoi făcută o ceară. Este o tehnologie de migală.  După aceea, pe soclu trebuie scrise numele eroilor, cu vechea scriere românească, un fel de chirilice. În costuri intră și diferite taxe care se practică la șantiere. Nemaivorbind că eu voi curăța statuia și voi realiza  baioneta lipsă, centura de legare, dar și montajele intermediare între soclu și statuia propriu-zisă. Și altele, câte or mai trebui făcute. Cam asta este. Nu înțeleg de ce s-a pus problema drepturilor de autor. Soclul este proiectat de mine. Este creația mea. De ce nu l-a făcut un inginer?  Așa cum trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, eu zic că ar fi cinstit să-i dăm și creatorului ce-i al creatorului.  Nu mai zic că această concepție a mea a fost acceptată de Comisia națională a monumenterlor istorice, și apreciată ca o lucrare modernă adaptată la o statuie veche, deci o simbioză între vechi și nou. Cei de la acea comisie nu aprobă orice. Creația mea este o realizare, nu mă laud, doar vă spun ce au spus și membrii comisiei naționale amintite. Și nu pot să înțeleg de ce consideră niște neprofesioniști că este prea mare termenul de execuție de 11 săptămâni. Știu ei ce înseamnă să torni bronz prin metoda ceară pierdută? Numai modelarea stemei regale durează cel puțin două săptămâni. Fiindcă eu nu mă iau după ceva gata făcut. După aia, procedurile pentru calcinare la cuptor iau și ele vreo două săptămâni.  Vă spun toate acestea nu pentru a mă apăra, fiindcă nu am de ce să mă apăr, ci numai pentru corecta informare a cititorilor dvs, a câmpinenilor și a tuturor celor care au fost intoxicați cu lucruri neadevărate. Scandalul statuii «Eroul necunoscut» a fost creat artificial, fără niciun temei”.

Un monument urmărit de ghinioane

Colaboratorul publicației noastre, cercetătorul Mădălin Focșa, a scris pentru Oglinda, acum câțiva ani, un articol amplu despre istoricul monumentului ce urmează a fi reamplasat, al cărui cost a stârnit atâtea discuții pline de patimă. ”Să ne cunoaștem Soldatul” se numea articolul colegului Mădălin, din care vă prezentăm câteva fragmente semnificative pentru istoria tumultoasă a nașterii statuii, dar și a amplasării și reamplasărilor sale succesive și, parcă, fără de sfârșit:


„Suntem în preajma Zilei Eroilor (Înălțarea Domnului), și cum, în ultima perioadă, s-a pus în dezbatere reamenajarea parcului din centru, în care se află Monumentul Eroilor din Războiul de Întregire, am realizat că noi, locuitorii orașului (și nici chiar specialiștii mai avizați) nu cunoaștem prea bine acest monument de for public, căruia ne-am obișnuit să-i spunem simplu „Soldatul”.  […] Puține se mai știu azi despre câți eroi câmpineni au căzut la datorie pe fronturile din acei ani, 1916-1919. Dar, cum orice localitate din Regat și-a adus jertfa sa, și din Câmpina vor fi fost destui care au înroșit pământul întregit al țării. Lor li s-a dedicat, după război, un monument înălțat la loc de cinste, în centrul orașului, prin subscripție publică inițiată de unul dintre ofițerii care luptaseră cu eroism pe front. […] Comitetul de inițiativă local s-a întâlnit în mod fericit cu alte două personaje providențiale: generalul Ion Manolescu (1869-1946), directorul Societății „Cultul Eroilor” care superviza ridicarea de monumente comemorative în toată țara, și sculptorul Gheorghe Tudor (1882-1944) - ambii originari din Breaza. Pentru că membrii comitetului doreau să-și impună diversele viziuni în fața sculptorului, s-a ajuns, se pare, la un rezultat care n-a putut mulțumi pe toată lumea. Astfel că statuia nu a mai fost dezvelită oficial și a rămas timp de câțiva ani (!) sub o pânză, ce a fost sfâșiată treptat de intemperii. Din presa locală a vremii deducem că monumentul a fost ridicat inițial în anul 1925. Trei ani mai târziu, datorită nemulțumirilor, se punea deja problema modificării și mutării lui. Primăria aprobase - pentru cumpărarea altui teren și refacerea monumentului - suma de 600.000 lei în bugetul anului 1928. Se pare că, până la urmă, deși terenul vizat a fost cumpărat, nu s-a mai efectuat ulterior nicio mutare, din cauza schimbărilor politice. Revista locală Câmpina scria în mai 1928 că locul inițial – o mică alveolă de pe strada principală, la colț cu strada Mihail Kogălniceanu – era totuși cel mai potrivit, pentru că acolo statuia se afla la loc de cinste și putea fi admirată de toată lumea. Sculptorul Gheorghe Tudor a avut atelier la Câmpina înainte de război. Aici realizase în 1912 și bustul din bronz al pictorului Grigorescu – repus azi pe locul său inițial din centrul orașului. […] Statuia realizată pentru Monumentul Eroilor Câmpineni reprezintă un soldat de infanterie în mărime naturală, într-o atitudine fermă, întors spre stânga și având în mâini o pușcă cu baionetă. Nu e din păcate semnată sau datată (cum este bustul lui Grigorescu), însă are proporții armonioase, iar calitatea turnării în bronz – cum nu se mai face azi, opina un sculptor avizat – îi mărește valoarea artistică. Din păcate, de-a lungul vremii a suferit mici stricăciuni: baioneta nu mai este cea originală, iar cureaua puștii a dispărut. Statuia avea un soclu monumental din piatră albă, cu forme neregulate și din care sculptorul cioplise, în basorelief, un soldat de cavalerie pe calul său, orientat către munți - în direcția în care trecuseră trupele române atât în 1916, cât și în 1919, chiar prin locul respectiv. Interesant este că prin anii ‘30, dorindu-se ceva monumental, în spiritul epocii, sculptorul a trebuit să-și apere statuia printr-un memoriu scris și să propună el însuși retușarea călărețului (zice-se, mai puțin reușit). Din nefericire, se pare că pe soclul statuii nu au fost trecute numele eroilor din localitate, așa cum se obișnuia peste tot (și cum s-a făcut la Provița de Jos, unde tot Gh. Tudor sculptase în 1926 un alt soldat). […] Din imaginile de epocă se observă grija câmpinenilor pentru aspectul monumentului, la picioarele soldatului fiind așezate mici ghivece cu flori ca de stâncă, ce se potriveau bine cu soclul de piatră. Așa a fost îngrijit și prețuit în acea răspântie ca o mică piațetă, până a venit și peste Câmpina vălul vremurilor tulburi. Cândva, după 1946, într-o împrejurare încă necunoscută, statuia a fost demontată de pe soclu (acesta probabil refolosit ca material de construcție) și dusă la Cimitirul Eroilor, care fusese reamenajat după război. Se spune că politrucii care treceau prin intersecție, în drumul lor spre muzeul Doftana, ar fi fost deranjați de prezența unui monument ce amintea de valorile interbelice și ar fi dispus „ascunderea” lui la cimitir. Aceasta putea să se petreacă însă abia în anii ‘60, după deschiderea muzeului. În realitate nu știm exact împrejurările și anul mutării, deși poate mai trăiesc martori din acea epocă; îi rugăm așadar pe cititori să ia legătura cu redacția dacă au alte informații, detalii în plus sau amintiri despre monument. „Soldatul” nostru a trecut cu stoicism de șocurile istoriei, a fost plimbat prin cel puțin trei locuri diferite (fiind vizate alte două) și a ajuns până la noi ca să ne amintească de jertfele pe care și bunicii sau străbunicii noștri le-au făcut pentru cei de azi”.
Adrian BRAD  

Editorial. CALIGYNEPHOBIE

Nu știți ce este aceea caligynephobie? Nu-i bai, nici nu trebuie. Nu-i nici în Enciclopedia de psihiatrie a lui Gorgos, nici în manualul de psihiatrie al prof. V. Predescu. Noroc cu pesedistul Horia Nasra că ne-a luminat. Altfel muream proști, ca personajul lui Pintilie. Ar însemna deci ura față de femeile frumoase. Și ar fi o boală de care suferă președintele Iohannis pentru că a respins-o a nu știu cîta oară pe dna. Olguța. Vă dați seama cîtă inteligență s-a adunat la vîrful acestui partid? Facem acum sofisticate ședințe de psihanaliză publică! Ar fi interesant, dacă n-ar fi penibil. Așa, în trecere, l-am întreba pe dl. deputat dacă îndelunga și violent-vulgara campanie – care a durat cîțiva ani - a pesedeului  și a presei aservite împotriva Elenei Udrea nu ar intra în același generos diagnostic? Cu ce e mai rea/ mai bună Olguța decît Elena Udrea? A doua eroare a dlui. deputat este că, dorind să pozeze în cavaler apărător al onoarei unei doamne, o jignește, fără să vrea, pe alta. Criticile președintelui s-au îndreptat mereu și asupra guvernului condus de o altă celebră doamnă, devenită legendară prin incapacitatea dumisale de a rosti liber o propoziție corectă în limba maternă, din păcate pentru noi, limba română. Inconștientul, bată-l vina (dacă tot ne jucăm de-a psihanaliza), îl face pe intempestivul politician să se refere, cînd e vorba de femei frumoase, numai la Olguța. Injuria adusă, prin omisiune, celeilalte depășește cu mult ipotetica fobie a președintelui. Adică șefa guvernului nu este frumoasă? Unde dai și unde crapă! Vrei să subliniezi sex-appeal-ul uneia și o batjocorești pe cealaltă. Bine, nimeni nu poate suspecta un pesedist de exces de subtilitate, chiar cînd vrea să ne dea peste nas cu cultura domniei sale (chiar: nu l-or jena colegii din guvern?). 


Pe de altă parte, refuzul președintelui mi se pare slab argumentat. Mai ales că domnia sa va purta pînă la sfîrșitul mandatului povara acelui „am hotărît să mai dau o șansă”. Atunci trebuia proclamat cu tărie, inflexibil, refuzul, era un moment mult mai bun, și de cîte necazuri ne-ar fi scutit! Doamna respectivă nu are ce căuta într-un guvern al unei țări normale, fie și numai pentru circul pe care-l făcea în Parlament acum niște ani, pe cînd era o vajnică PRM-istă. Pentru convingerile ei rasiste, xenofobe și extremiste exprimate frust pe vremea cînd era o biată jurnalistă de provincie. Sau pentru cele vreo 40 de dosare penale în care ar fi implicată. Și e chiar adevărat: pregătirea domniei sale nu o califică în niciun fel pentru un minister cheie care cere o solidă școală economică. Pesedeul insistă cu numirea acestui personaj nociv care este dna. Olguța doar pentru a stîrni scandalul necesar. În mîna strategilor de imagine, posesoarea castelului kitsch din Craiova este un excelent jolly joker gălăgios, mod ideal de a ne abate atenția de la chestiunile cu adevărat importante. Chestiunea bugetului făcut tîrziu, „noaptea ca hoții”, absolut aiuritor în cifre; chestiunea (extrem de periculoasă și pe care nimeni, nici presa, nici opoziția politică, nici ONG-uri guralive, autoritățile cu atît mai puțin) poluării apei din capitală de acum cîteva săptămîni, în care autoritățile s-au contrazis și faultat reciproc, ce s-ar fi întîmplat dacă era o poluare gravă? Chestiunea rusă (y compris gazoductul Nord Stream); chestiunea felului cum armata a fost decapitată prin ordin politic în plină deținere a președinției CUE. A faptului că dna. Carmen Dan spune că s-a discutat ceea ce oficialii UE spun că nici nu a fost pe ordinea de zi. Chestiunea Justiției (encore et toujours!) și a distrugerii planificate a învățămîntului. Chesiunea atacului politic asupra băncilor și a serviciilor secrete, vulnerabilizînd la extrem țara. Deflagrația scăderii demografice. Vă asigur că există un etcaetera mare de tot. În loc de toate astea noi discutăm despre... caligynephobie? Haideți să fim serioși! Dl. Dragnea vrea să ne dea Vitamina D la copii, de care, spun toți medicii, nu e nevoie decît în cazuri speciale. În timpul acesta, spitalele duc lipsă de toate. Dl. Nasra crede că dna. Olguța e frumoasă. Gusturile nu se discută! Eu, subiectiv ca toții bărbații, cred că e numai vulgară cît încape și obraznică peste poate. Sînt deci, cum se zice... cali-gine-phob?
Christian CRĂCIUN

Târgul Mierii vine, şi anul acesta, cu cele mai bune produse apicole

Deşi are o concurenţă acerbă în domeniul apiculturii, Târgul de Miere de la Câmpina rămâne unul dintre cele mai importante evenimente de profil din întreaga ţară, dacă nu chiar cel mai important (după numărul expozanţilor şi cel al vizitatorilor, calitatea produselor s.a.). Anual, sunt organizate mai multe “târguri ale mierii” (numai la Bucureşti se desfăşoară două ediţii în fiecare an), dar cel de la Câmpina are un farmec aparte. Şi nu spunem asta din patriotism local, ci ca o concluzie reieşită din declaraţiile apicultorilor participanţi la Târgul Mierii, cu care am stat de vorbă, în ultimii ani, pe marginea acestui subiect. Ediţia din acest an are numărul XIV şi va avea loc, în perioada 22 - 24 februarie 2019, tot în incinta Casei Tineretului, gazda tradițională a târgului. Evenimentul este organizat de aceeaşi Asociație Apicolă „Valea Prahovei” din Câmpina, membră a Federației Asociațiilor Apicole din România ROMAPIS. Şi chiar dacă AAVP şi-a schimbat, anul trecut, conducerea, după lunga şi controversata preşedinţie a lui Mihai Apostolescu, actuala conducere radical schimbată a asociaţiei apicultorilor prahoveni, în ciuda greutăților inerente oricărui început de drum, s-a descurcat  foarte bine în organizarea acestui eveniment, ce va fi atât de plăcut ochilor şi papilelor gustative ale miilor de vizitatori care se vor perinda, în curând, pe la toate standurile expozanţilor. Așa cum s-a întâmplat în ultimii ani, evenimentul va aduce împreună apicultori de pe tot teritoriul României, dar şi din afara graniţelor sale. 


Albinuţa Nina, sesiunile de comunicare şi informare din cadrul simpozionului (ce va avea, anul acesta, ca temă problemele de sănătate ale albinelor), concursurile specifice şi balul stuparilor vor da strălucire evenimentului care va face cunoscută Câmpina în toată ţara. Recent, am stat de vorbă cu doi dintre organizatorii târgului: noul președinte al AAVP, Liviu Moise, și adjunctul său, Cristian Motoroiu, cel care se ocupă în mod direct de organizarea târgului. ”Noua conducere a AAVP Câmpina a ales un colectiv de organizare a Tîrgului Mierii 2019, care și-a făcut bine treaba, astfel încât desfășurarea evenimentului să fie fără cusur. Sunt tot mai multe târguri de profil în țară, și de aceea vom încerca să venim cu noutăți în domeniul informației apicole. Țelul nostru îl reprezintă, de altfel, aprovizionarea apicultorilor cu materiale necesare desfășurării activității, precum și prezentarea către vizitatori a unei oferte bogate, care să conțină numai produse de bună calitate ale stupului. Noutatea ediției din 2019, față de cea din anul precedent, va fi un simpozion vast, care va avea ca tematica principală sănătatea albinelor, dar în care vor fi abordate și alte priorități, cum ar fi accesarea fondurilor europene și guvernamentale. Vor fi șase subiecte tratate de șase invitați speciali. De asemenea, vom avea invitați de peste hotare, din orașele înfrățite cu Câmpina, adică din Cimișlia și Cahul (Republica Moldova), dar și din Kumanevo (Macedonia). Pentru că spațiul nu ne permite mai mult, am invitat aproximativ 100 de expozanți. Prioritate au avut cei care au venit în trecut, an de an, la Câmpina. Ca în fiecare an, se vor desfăşura concursuri dedicate vizitatorilor, apicultorilor şi producătorilor de echipamente apicole. Expozanții vor fi apicultori de renume. În acest sens, concursul ”Cea mai bună miere”, în cadrul căruia primim probe și prin poștă, este o foarte bună selecție. Diploma pe care o emitem la acest concurs a început să aibă greutate în branșa noastră. Un juriu format din trei specialiști decide care este apicultorul cu cea mai bună miere. 
Un alt concurs atractiv este ”Cel mai bun degustător de miere”. Din Moldova vin mereu autocare cu turiști dornici să participe la târgul nostru”, ne-a declarat președintele AAVP. De la Cristian Motoroiu aveam să aflăm și alte amănunte despre Târgul Mierii 2019: ”Albinuța Nina, care va avea un nou costum, își va face și anul acesta datoria și va împărți doze de miere în toate școlile din Câmpina, dar și în câteva comune din vecinătatea municipiului. Noi nu primim pe oricine la târgul nostru, ci numai pe acei apicultori, selectați cu rigoare, care ne-au convins că vor oferi produse de calitate câmpinenilor. Dacă anumiți apicultori au avut în trecut probleme cu mierea pe care o produc, iar noi am aflat despre aceste probleme, nu îi vom lăsa să participe la Târgul Mierii. Desigur, sunt și apicultori serioși și pricepuți care nu vor putea veni, fără ca această neparticipare să însemne că mierea lor nu este bună sau foarte bună. Lumea trebuie să știe că activitatea apicultorilor este din ce în ce mai dificilă, căci problemele pe care le întâmpină sunt tot mai multe, fără ca rezolvarea lor să depindă de apicultori. Bunăoară, vă pot spune că întâmpinăm mari greutăți peste tot pe unde mergem, din cauza chimicalelor folosite în agricultură. Acest fapt duce la moartea albinelor. Chimizarea culturilor de rapiță și floarea-soarelui nu determină neapărat deprecierea mierii, dar omoară albinele, de cele mai multe ori. Înainte vreme, stresul albinei se producea din cauza capriciilor vremii. Acum stresul albinelor are și alte cauze: monocultura (când albinele găsesc pe câmp numai o singură plantă, ele fiind obișnuite să strângă polen de la plante diferite), chimizarea agriculturii (unde nu numai plantele sunt stropite cu chimicale, ci și pământul, pomii etc). La pomii la care ne ducem noi, de obicei, adică la salcâmi și tei, nu se prea fac  stropiri, cu excepția campaniilor împotriva țânțarilor. Prin lege, primăriile localităților în care mergem cu albinele sunt obligate să ne anunțe atunci când se fac stropiri cu substanțe chimice. Ar trebui să ne anunțe cu 48 de ore înainte. În general, dacă am apucat să intrăm cu albinele într-o pădure, primăriile mai amână o săptămână, fiindcă noi nu stăm mult într-un loc: șapte-zece zile, în medie. Perioada de înflorire a vegetației este destul de scurtă. Nemaivorbind de schimbările climatice extreme, care sunt mult mai dese decât erau în trecut. E foarte complexă activitatea noastră. Nu este o meserie ușoară”. 

Programul Târgului Mierii 2019
VINERI 22 februarie 2019
8:00-18:00 Targ de miere, utilaje si echipamente apicole
11:00 Deschidere festiva
11:30 Semnare protocol „Campina - oras prieten al albinelor”
12:00 Concurs „Cel mai bun degustator de miere”
Vizitarea Targului Mierii, prezentari de produse, utilaje si accesorii apicole.

SAMBATA 23 februarie 2019
8:00-18:00 Targ de miere, utilaje si echipamente apicole
12:00 Concursul national „Cea Mai Buna Miere”
19:00 Balul stuparilor ... si al stuparitelor

DUMINICA 24 februarie 2019
8:00-18:00 Targ de miere, utilaje si echipamente apicole
10:00 Simpozion apicol
12:00 Tombola cu premii

CÂMPINA CENTENARĂ. Construcții de azi, existente și acum un veac. Ep.10: Casa Maria Georgescu

Evocăm săptămâna aceasta o căsuță destul de ignorată, relativ modestă și aflată nu în cea mai bună condiție, dar importantă pentru că este un martor încăpățânat al topografiei vechi a orașului.
O găsim la adresa 22 Decembrie 10 / Castanilor 2; multă lume trece pe lângă ea fără să dea atenție unor bătrâne ziduri adiacente din bolovani de râu, care cu siguranță nu pot fi mai noi de un veac – ba ne trimit chiar cu gândul către vremuri și mai vechi.
Enigmatică e și istoria ei, pentru că n-am reușit până azi să aflu când și cine a construit-o. Zidurile respective par să fie acolo chiar dinaintea ei. Casa a fost cu vremea împărțită în două; doar partea din față, de la strada 22 Decembrie, te lasă să-i bănuiești vechimea, pe când cealaltă jumătate a tot trecut prin prefaceri și nu atrage atenția cu nimic.



Primul locatar cunoscut azi a fost o anume Maria I. Georgescu, menajeră, ce a trăit la cumpăna veacurilor XIX-XX. Ea era, se pare, venită din București, și avea un fiu Ion (n.1893; până prin anii ’80, acesta era proprietar pe jumătatea din spate, unde și locuia alături de niște chiriași). Există un act care atestă clădirea în proprietatea Mariei Georgescu la începutul anului 1899; însă casa poate fi mai veche cu două-trei decenii. Până acum câțiva ani, în dreapta vechii intrări se putea admira o prispă închisă din lemn, cu traforaj, ce avea un aer rustic; ea a fost astupată treptat, dar încă se găsește sub polistiren, și o viitoare renovare o poate pune în valoare.


Casa e importantă și pentru că alinierea ei (deși curtea i s-a diminuat mult când a fost mutată strada, la construirea blocului P4) arată direcția vechii străzi Maxim Gorki (fostă Vasile Alexandri / Sănătății / Băilor). Aceasta folosea traseul vechiului drum al Brașovului (care până la războiul de Independență era mai sinuos, făcând un ușor ocol pe aici și mai departe prin zona străzii Primăverii de azi și a cartierului Erupției-ANL, tăind apoi pieziș spațiul căminului Petrol de azi).


În perioada interbelică, clădirea a fost în proprietatea unui personaj cunoscut al comerțului câmpinean, Giuseppe Tramontini (foto). El avea pe centru un magazin de manufactură și galanterie, numit „La Seppi”. Născut la Bușteni în anul 1907, Giuseppe mai avea patru frați și trei surori, tatăl lor Lorenzo (pietrar italian) venind la tinerețe în dinamicul Regat al României, pentru a-și face un rost. Povestea familiei Tramontini e un roman întreg. Giuseppe, foarte descurcăreț (uneori chiar șmecher până la escrocherie), a ajuns mare afacerist și a avut chiar funcția de viceconsul al Italiei la București. Căsătorit cu Georgeta Constantinescu din București, cu 17 ani mai tânără, a făcut după război doi copii, Bruno și Gioconda, care s-au născut în această casă. Prin 1951 au fugit din țară cu toții (el cu familia, dar și alți frați), trecând la graniță printr-un episod ca în filme: securitatea a ajuns la vamă pe urmele lor, la doar câteva minute după ce ieșiseră din țară. Giuseppe a trăit până prin anii ’90, odată revenind la Câmpina cu niște ajutoare. Aici au rămas doar doi dintre frații lui, Giovanni și Domenico (singurii ce-au păstrat meseria tatălui, al doilea fiind zeci de ani un mare antreprenor de lucrări de zidărie și pavaj).
După plecarea lor, comuniștii au repartizat în casă diferite familii, chiar unele din lumea bună de altădată, ajunse la munca de jos (precum familia Son). Jumătatea din față s-a tot degradat, dar pe de altă parte a scăpat (cu excepția unei mici extinderi) de renovările „moderne” ale ultimelor trei decenii, care ar fi făcut-o de nerecunoscut. Ceea ce n-a fost cazul cu jumătatea din spate, căreia i s-a adosat un corp masiv și inestetic P+1+M, făcut chiar deasupra zidului vechi de bolovani, și care strivește vizual casa veche; este un exemplu clasic de urbanism haotic și înghesuit, cum găsim din ce în ce mai multe azi…

Mădălin-Cristian Focșa
Rog în continuare pe cei ce știu povestea unor clădiri centenare și pot sprijini viitoare episoade, să mă contacteze; îi aștept oricând și la Centrul de Informare Turistică (lângă BCR). Tel. 0722560566, e-mail: madalin.focsa@gmail.com. Totuși, din cauză că acest mesaj nu a avut niciun ecou până acum, mă văd nevoit să răresc în continuare frecvența episoadelor, mai ales că documentarea serioasă, când o faci de unul singur, consumă mult timp și energie. Rog cititorii să fie așadar mai îngăduitori atunci când nu vor regăsi serialul „Câmpina centenară” la fiecare număr al ziarului.

Episodul 9, despre Vila Gogu Ştefănescu, poate fi citit AICI

Geo Bogza, 111 ani de la naştere

Pe 6 februarie s-au împlinit 111 ani de la naşterea scriitorului Geo Bogza. Cu această ocazie, Biblioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati” a găzduit vineri, 8 februarie, un eveniment în cadrul căruia invitaţii şi-au amintit de Geo Bogza, citind din opera acestuia sau chiar povestind întâmplări trăite.
Activitatea se înscrie într-o serie de manifestări culturale pe care Biblioteca Municipală din Câmpina le va organiza în 2019 - Anul Cărţii în România. 


Poet şi teoretician important al avangardei românești, maestru al reportajului literar, Geo Bogza s-a născut pe 6 februarie 1908, la Blejoi, lângă Ploiești. A avut șapte frați, dintre care doar cinci au ajuns la vârsta maturității. Printre ei se numără muzicianul Alexandru Bogza și scriitorii Ovidiu Bogza şi Nicolae Bogza, acesta din urmă mai cunoscut după pseudonimul său literar, Radu Tudoran. În 1926, Geo Bogza s-a stabilit la Buștenari, unde a cunoscut-o pe viitoarea sa soție și unde a deschis o mică afacere împreună împreună cu fratele său, Ovidiu. Geo Bogza s-a manifestat de la începuturile sale literare ca un scriitor ce şi-a asumat propria creaţie din perspectiva trăirii intense sau prin transcrierea unor experienţe inedite. În anul 1928, Geo Bogza debutează literar cu poezia „Mea Culpa”, în primul număr al publicației „Câmpina”. Tot în 1928, publică la Câmpina revista „Urmuz”. Intitulată după pseudonimul scriitorului Urmuz, revista cuprindea elemente de dadaism şi de constructivism. Articolul program exalta „naşterea constructivismului şi a celorlalte isme dinamice, necesare vieţii noastre ameninţate cu îngheţul”. La programul avangardist al publicaţiei aderau, printre alţii, Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Al. T. Miu. 


În debutul întâlnirii, responsabilul bibliotecii, Liliana Ene-Susu, a prezentat câteva informaţii biografice. Apoi, domnul Gheorghe Tudor, fost primar al Municipiului Câmpina, a depănat împreună cu cei prezenţi amintiri din satul său natal, Buştenari, povestind despre legăturile sale cu familia scriitorului, în special despre Ovidiu Bogza, care i-a fost profesor  la școala elementară. 


Au luat cuvântul, pe rând, criticul literar Constantin Trandafir, profesorul Gheorghe Modoianu, jurnalistul Florin Frăţilă, scriitorul Codruţ Constantinescu şi  scriitorul Florin Dochia. S-a vorbit despre iubitele lui Geo Bogza, s-a citit din volumele „Cartea Oltului”, „Eu sunt ţinta: Geo Bogza în dialog cu Diana Turconi”, „Ca să fii om întreg”, s-a amintit despre călătoria pe care Geo Bogza a întreprins-o în Uniunea Sovietică, s-au recitat poeme şi a fost prezentată a doua serie a revistei „Urmuz” pe care poetul Florin Dochia o îngrijeşte şi o tipăreşte printr-o iniţiativă privată. 
Redăm mai jos un fragment din cartea „Ca să fii om întreg”, în care Geo Bogza ne mărturiseşte care este scopul scrisului său: „De ce scriu? Ca să-i tulbur pe oameni, să le reamintesc că sînt oameni, că omenia e o realitate care poate fi simţită şi pe care se poate conta, ca pe mireasma şi substanţa pîinii, plămădită din grîul care e un dar al soarelui. Din credinţa că aş putea să-i fac pe cei ce mă citesc mai buni, aşa cum cei pe care eu i-am citit m-au făcut mai bun, ca să pun încă o aşchie pe focul ce arde de veacuri, într-un atît de mare întuneric, în ceasul în care mi-a fost dat să fac de veghe asupra lui. Ca să lupt împotriva înstrăinării omului de sine însuşi, împotriva a tot ceea ce generează, şi perpetuează, şi agravează înstrăinarea: împotriva standardizării şi abstractizării vieţii, împotriva mecanismelor de gîndire, forme ale unei morţi mai rea decît moartea. De ce scriu ? Pentru că sînt convins de frumuseţea vieţii şi a lumii, pentru că socotesc existenţa universului şi existenţa noastră în univers, capacitatea noastră de a-l percepe şi de a reflecta asupra lui, o aventură extraordinară, în stare să ne taie respiraţia în fiecare clipă, în toate clipele vieţii noastre şi de-a lungul tuturor mileniilor în care omenirea va fi prezentă în univers”.

Contribuţia prahovenilor la constituirea României Mari

Vineri, 8 februarie 2019, Casa de Cultură „Geo Bogza” din Câmpina a găzduit lansarea albumului „Contribuţia județului Prahova la Războiul de Întregire  a Neamului” conceput de Codruț Constantinescu, consilier pentru afaceri europene (dar iată că și istorice!) în cadrul Prefecturii Prahova, apărut la finalul anului trecut la Editura Karta-Graphic din Ploiești. A fost cea de a doua lansare a volumlui, după cea din Ploiești din 19 decembrie 2018, și prima în afara capitalei județene. 


Codruț Constantinescu a prezentat informații despre culisele acestei inedite apariții editoriale, finanțată de către Ministerul Culturii și Identității Naționale, în cadrul manifestărilor derulate și finanţate anul trecut cu prilejul Centenarului României Mari. Ulterior, a fost expusă o prezentare interesantă ce urmărește capitolele din albumul care cuprinde aproximativ 80 de fotografii extrem de sugestive, ce ajută la înțelegerea unei epoci frământate, care a dus la crearea României Mari. Unele fotografii fac parte din expoziția „Marele Război” a Muzeului Național de Istorie a României, altele au fost furnizate de Asociația pentru Educație și Dezvoltare Urbană (AEDU), dar sunt și fotografiile unor memorii sau petiții din epocă, regăsite în timpul cercetării în cadrul Arhivelor Județene de la Ploiești. 


Prin întreaga sa expunere erudită, autorul a încercat și, în mare măsură, a reușit să dovedească faptul că și Prahova și prahovenii au luptat, suferit și murit pentru facerea României Mari, chiar dacă județul nostru nu a fost neapărat pe prima scenă a Marii Uniri din 1918. Enumerăm din capitolele lucrării: Importanţă județului Prahova înainte de 1916, Campania din vara-toamna 1916, Distrugerea industriei petroliere, Ocuparea județului Prahova de către forțele Puterilor Centrale, Regimentele prahovene pe frontul din Moldova, Revenirea administrației românești-pierderi și Mărturiile unor prahoveni (ale fostului prefect  Ștefan–Popescu Filutza și a marelui arhitect prahovean Toma T. Socolescu de care se leagă și mai multe frumoase clădiri din Câmpina, şi el participant la război). 
Autorul a adresat mulțumiri și unor câmpineni precum Florin Dochia, familia Ciupală, Clara Leica, Mădălin Focşa sau Adina Ionescu care au ajutat, într-un fel sau altul, efortul editorial. La finalul expunerii, au fost oferite gratuit celor prezenți exemplare din lucrare. Albumul a ajuns deja la Biblioteca Muncipală „C-tin Istrati” din Câmpina, unde poate fi consultat, dar urmează să fie donat și celorlaltor biblioteci orășenești sau comunale din județ, precum și celor din liceele și colegiile din Prahova, în ideea de a maximiza impactul lucrării și a face cât mai cunoscută posibil jertfa prahovenilor din timpul Primului Război Mondial.

Cronica de Artă Plastică: ARTA TODERAȘ

Între actul de Cultură susținut de pictura clasică și actul de Cultură conceput prin idei redate de structuri și ansambluri artistice, publicul invitat – și prezent în număr mare – la vernisajul expoziției Manuelei Toderaș, sub genericul IN NOMINE DEUS, oficiat sâmbătă, 2 februarie 2019, la 11 ore spre amiază, a asistat la debutul câmpinean al acestei îndrăzneli estetice – în denumirea strictă tehnică, ARTE TEXTILE –,demonstrată printr-o admirabilă lecție a genului susținută  de chiar distinsa artistă plastică. Foayrul Casei de Cultură „Geo Bogza” a deprins, odată cu atmosfera noutății exclusive, amprentată de viziune tipică începutului de secol XXI, vigoarea stilistică guvernată de sensurile rațiunii. Perfecta corespondență între vechiul artistic și revoluționarul crez, „Eu am ceva de spus în Arta plastică!” edifică și reflectă acest concept – exemplar pus în opera domniei sale de Manuela Toderaș.


Plastică gravă, prinsă în spații cu putere de sugestie egală istoric și filosofic, Arta Manuelei Toderaș iscă intuiții cu tentă sonoră, ordonează, prin structurări geometrizante în memoria culturală a lumii, principii ale eticii gândirii dumisale. Spada evocă recursul la izbăvirea de urât și de rău, iar potirul sau pocalul aduc bucuria împăcării – rădăcină a păcii, în vreme ce filigranul face empatie cu arabescurile. Avem o Artă plastică Toderaș, pulsând, pe de o parte, în tablourile și pânzele așezate pe simeze și pereții holului Casei, pe de alta, în etimonul cu rezonanțe saint-saensiene Manuela!
Revelațiile coloristice dau retinelor emoția pe care artista plastică a trăit-o în plina elaborare a fiecărei lucrări, tonalitățile calde și reci se lasă alăturate în compoziții rezonant beethoveniene, sugerând cerul Bonn-ului fulgerat de fuziuni ritmice din „Eroica” și din „Imperiala”.
Și totuși, o relație între Arta Toderaș și Camil Petrescu face o legătură cu gândirea autorului romanului „Ultima noapte de dragoste, prima zi de război”, rezumat de el clar: „Eu văd idei!”. Am privit lucrările expuse urmărit de panseul camil-petrescian, convins – și îndemnat de conștiința mea – că artista plastică Manela Toderaș, cu adevărat, în ecuația „ideea ca viziune = opera  unică, originală” , are formulat postulatul său estetic. De bună seamă, idealul artistic al Manuelei Toderaș capătă valoare și substanță – atributele esențiale în parcurgerea drumului către Absolut. Elocința discursului adresat publicului a conturat încă o însușire a expozantei: vocația critică-profesorală, pe care a întregit-o, din elevatul său punct de vedere dr. Christian Crăciun, cunoscut eseist și critic de Artă și Literatură.
Prezentarea, de către d-na Alexandra Ioniță, directoarea Casei de Cultură din strada Griviței nr. 95, a tandemului Manuela Toderaș –  Christian Crăciun,  a indus asistenței sentimentul de intimitate și respect față de cele două  personalități – nucleul evenimentului de o remarcabilă eleganță în viața culturală a Câmpinei – nu de mult, pe 8 ianuarie, aniversându-și vârsta de 516 ani!
Serghie BUCUR