11 august 2008

Sunteţi mulţumiţi, domnilor guvernanţi locali?!

Istoria unui club distrus de primarul Tiseanu şi Consiliul Local
FCM Câmpina s-a desfiinţat! Celor mai mulţi încă nici nu le vine să creadă… Alţii – mai puţini – îşi freacă mâinile bucuroşi. Tuturor, însă, le propunem o scurtă istorie a clubului care a dăinuit 86 de ani şi care a adus cel mai important capital de imagine Câmpinei. Un lucru este cert: aleşii locali sunt trecători, dar fotbalul este etern şi reprezintă nu doar un catalizator, ci un adevărat fenomen social. De care primarul Horia Tiseanu şi consilierii locali nu au vrut să ţină cont. Pentru că aşa au vrut ei! Nu au mai contat nici promisiunile din campania electorală, nu a contat nici dorinţa miilor de microbişti. Aşa că, domnule Horia Tiseanu, domnilor consilieri, aceasta este o scurtă istorie a clubului pe care l-aţi desfiinţat prin indiferenţa dvs! Ne îndoim că ştiţi ceva despre ce a însemnat cu adevărat acest club.
În anul 1922 lua fiinţă Asociaţia Sportivă „Triumf”, rezultată din comasarea echipei de elevi „Schitul Poiana” şi a unei echipe de muncitori, care purta denumirea „Şoimii Prahovei”. Doi ani, nou înfiinţata echipă a jucat doar ocazional, cea mai mare parte a timpului fiind dedicată pregătirii fizice şi... amenajării unui teren de fotbal. Pe locul unde se află astăzi stadionul „Poiana” era o mlaştină plină de răchită şi cătină, foarte des inundată de râul Prahova. Terenul a fost asanat, curăţat, defrişat, s-a amenajat şi înălţat un dig şi astfel a apărut primul teren de fotbal din zonă.
În anul 1924, echipa aflată sub tutela Atelierelor Societăţii „Astra Română” se înscria în campionatul zonal. În componenţa echipei figurau: Alexandru Năstăsescu, Nicolae Năstăsescu, Gheorghe Stănescu, Cornel Stănescu, Petre Moraru, Alexandru Dumitrescu, Ion Toader, Ion Rădulescu, Gheorghe Sterie, Constantin Predescu, Constantin Matei.
În anul 1926, odată cu formarea Sindicatului de la „Astra Română”, s-a pus problema ca echipa să treacă sub patronajul Casei Poporului şi să poarte denumirea de Sportul Muncitoresc. În acest an, pe stadionul „Principesa Ileana” de lângă Rafinărie, într-un meci de baraj, Poiana a remizat cu Prahova Ploieşti. În anul următor, cea mai mare parte a jucătorilor au plecat în armată, iar echipa s-a dezorganizat. Apoi, câţiva ani a jucat doar în competiţii neoficiale.
În anul 1936 se reorganizează echipa în cadrul Uzinei Metalurgice din Poiana Câmpina. Formaţia activează în campionatul districtual şi regional până în 1946, când promovează în Divizia C.
În ediţia 1946-1947 ocupă primul loc şi promovează pentru prima dată în eşalonul secund. La începutul acestei ediţii, conducerea Uzinei Poiana înlesneşte construirea unei tribune acoperite, cu o capacitate de aproximativ 400 de locuri. Odată cu promovarea în eşalonul secund, capacitatea tribunei a fost mărită la 1.200 locuri.
În anul 1948, Astra Română Poiana Câmpina ocupă locul al 13-lea în Divizia B şi retrogradează, în ediţia următoare ocupând locul al 4-lea în Divizia C. Două sezoane activează în campionatul regiunii Ploieşti, iar din ediţia 1951-1952 activează în Divizia B, unde va rămâne două decenii. Mai mult, cea mai bună clasare a fost locul al 2-lea la finele ediţiei 1961-1962.
Performanţele sportive au fost răsplătite şi cu crearea unui stadion modern, gazonat, cu pistă de atletism, teren de volei, iar capacitatea tribunelor ajunsese la 3.000 locuri. În acelaşi timp, din 1957, denumirea echipei a devenit Poiana Câmpina. Acesta va rămâne numele tradiţional al formaţiei fanion a Câmpinei.
În perioada celor 20 de ani în care Poiana a activat în eşalonul secund fără întrerupere, din lot s-au remarcat jucătorii: Marcu, Sălcudeanu, Postolache, G. Ionescu, Banu, Bontaş, Bălăceanu, Bibere, Filip, Dumitrescu, Iordache, Niţulescu, Dima, Opanschi, Sarvaş, Stancu, Mălăeru, Neacşu, Dumitru, Gavriloaie, Căciulă, Gârlea, Sanilovici, Goran, Aelenei, Popa, Butufei, Simaciu, Cosarek şi alţii.
După şase ediţii în Divizia C (1972 - 1978), la finele campionatului 1978 - 1979, Poiana revine în Divizia B. În acea perioadă, antrenorul Tănase Dima folosea următorul „11” de bază: Şoacăte – Prunoiu, Şerban, Andrei, Negreanu – Cosarek (Libiu), Manolache, Ionescu – Pavel (Gherghiceanu), Preda, Stoica.
Printre numeroasele momente de glorie ale clubului Poiana, mai ales microbiştii ceva mai în vârstă îşi aduc aminte cu mare plăcere de meciul dintre Poiana şi CS Târgovişte din sezonul 1980-1981, atunci când în echipa târgoviştenilor juca inegalabilul Nicolae Dobrin.
Urmează o perioadă în care Poiana face „naveta” între eşalonul al doilea şi al treilea, până în 1994. De atunci au urmat opt ediţii de campionat în care Poiana a activat în Divizia B. Deja, conducerea administrativă se schimbase, Dan Ştefan Chiţu preluând, imediat după 1989, conducerea clubului şi asigurând în cea mai mare parte suportul financiar pentru desfăşurarea activităţii.
Din anul 2000, apar problemele financiare. În lipsa sprijinului din partea administraţiei locale, preşedintele Chiţu găseşte soluţia salvatoare, iar Poiana devine „satelitul” lui Dinamo Bucureşti.
În aceşti ani, pentru echipa câmpineană joacă mulţi jucători de la Dinamo – Mitea, Vlad Munteanu, Pulhac şi portarul Ştefan Preda, sunt doar câteva exemple.
Ultimele două momente de mare glorie pentru Poiana pot fi considerate victoriile cu Univ. Craiova, (2-0) în ediţia de campionat 2005 – 2006, dar şi 1-0 cu Dinamo Bucureşti, într-un meci amical, în martie 2007, după numai câteva luni dinamoviştii devenind campionii ţării.
De câţiva ani, susţinerea financiară a administraţiei locale a dus la schimbarea denumirii clubului în FCM Câmpina. Până în această vară, când, prin retragerea finanţării de la bugetul local, clubul s-a desfiinţat!
Sâmbătă începe campionatul. Dar fără FCM Câmpina...
Sâmbătă, 16 august, începe o nouă ediţie de campionat. Prima în care Poiana sau FCM nu va fi înscrisă în competiţie. Şi asta “mulţumită” conducerii superioare şi... “înţelepte” a administraţiei publice locale. Dacă n-ar fi existat gestul incredibil al primarului Horia Tiseanu şi al Consiliului Local de a trata cu spatele clubul de fotbal, sâmbătă, 16 august, pe stadionul “Poiana”, FCM Câmpina ar fi urmat să întâlnească Progresul Bucureşti, într-un meci extrem de interesant, pe care TV Sport intenţiona să-l transmită în direct. Din păcate, însă, alţii au decis să le ia microbiştilor şi această plăcere, bucurie, trăire. Într-un fel, pe Tiseanu îl înţelegem, habar nu are de fotbal, venea la stadion doar în momente importante, pentru o mică baie de mulţime, dar de înţeles nu înţelegea nimic. Însă acolo, în Consiliul Local, sunt oameni care iubesc fotbalul, care nu lipseau de la niciun meci al echipei câmpinene, care se bucurau şi se întristau ca nişte adevăraţi suporteri. Pe ei nu-i putem înţelege. De fapt, o explicaţie există şi ea are legătură doar cu politica. S-a răspuns la o comandă, iar de suferit suferă alţii, unii care nu meritau aşa ceva.

“Horia Tiseanu este groparul fotbalului câmpinean!”

După anunţul de la începutul săptămânii trecute al preşedintelui Dan Ştefan Chiţu privind încetarea activităţii formaţiei fanion a Câmpinei, reacţiile unora dintre cei vinovaţi nu au întârziat să apară. Cele mai multe au venit din partea primarului Tiseanu, dar şi a unor consilieri, care au făcut o serie de declaraţii publice. Cum în aceste declaraţii se spuneau multe despre fotbal, FCM şi Dan Ştefan Chiţu am considerat oportună o discuţie cu acesta din urmă.

Domnul Chiţu, după anunţarea încetării activităţii FCM Câmpina au apărut o serie de reacţii împotriva dvs., mai ales din partea primarului Horia Tiseanu. Cum le comentaţi?

Sunt nişte minciuni şi manipulări ale opiniei publice din partea unor oameni care vor trebui să răspundă la un moment dat pentru ceea ce au făcut. Am fost întrebat de Tiseanu în ce calitate vorbesc eu. Îi răspund că vorbesc în calitate de preşedinte şi finanţator al FCM Câmpina, pentru că eu nu am semnat contractul cu FCM Ploieşti nici până în acest moment. Vorbesc în calitate de om care 18 ani a investit peste opt milioane de euro în această echipă care a făcut imagine Câmpinei şi care nu s-a numit FC Chiţu, ci FCM Câmpina.

“Tiseanu m-a minţit!”
Domnul Tiseanu a declarat că nu v-a promis finanţare...

Minte! Am discutat aproximativ o jumătate de oră înaintea şedinţei Consiliului Local de rectificare a bugetului. L-am informat despre necesitatea desemnării unui preşedinte după ce voi semna cu FCM Ploieşti şi completarea Comitetului Director cu Gheorghe Sandu. Nici o secundă Horia Tiseanu nu a lăsat impresia că mă va trăda, atâta timp cât la şedinţa Comitetului Director, din 27 iunie, a fost în totalitate de acord cu suma pe care clubul o solicita - de 4,5 miliarde lei vechi. Ba mai mult, m-a atenţionat să cheltuiesc întreaga sumă pentru ca rivalii săi politici să nu-l poată ataca pe acest subiect. Tot Tiseanu a stabilit iniţiatorii proiectului de hotărâre, nominalizându-l pe Bondoc de la PD-L şi cerând şi un consilier din partea PSD, pe Horaţiu Zăgan; a numărat voturile pe care se poate baza şi a şi decalat şedinţa cu câteva zile pentru că unii consilieri urmau să plece în concediu. Deci, încă o dată minte şi dezinformează, fapt care poate fi dovedit de toţi membrii Comitetului Director, pe care îi rog să aibă tăria să recunoască. Tiseanu m-a minţit şi în ianuarie, când a construit bugetul şi când nu a alocat pentru FCM întreaga sumă solicitată promiţându-mi sprijin consistent la rectificarea din iulie. De la 4,5 miliarde cât a promis şi cât am solicitat prin adrese către Primărie şi Consiliul Local, a ajuns la suma de două miliarde, pe care eu am refuzat-o pentru că nu poţi face faţă în eşalonul al doilea nici măcar să achiţi ratele şi contractele jucătorilor cu această sumă. Asta ca să nu mai spun că la Liga a III-a, comuna Filipeştii de Pădure poate să aloce echipei de fotbal peste 5,5 miliarde, Primăria Breaza, de asemenea, sprijină financiar echipa de fotbal, doar la Câmpina nu se poate pentru că nu vrea Tiseanu!

“Tiseanu şi Alin Moldoveanu au decis împărţirea banilor”
Primarul Tiseanu a mai vorbit - şi nu este prima oară - despre faptul că ar fi aflat despre unele decizii ale Comitetului Director după ce acestea au fost luate...

Nu, categoric nu! Minte când spune că nu l-am informat de intenţia lui Mihai Anastasescu de a prelua echipa în vara anului trecut. L-am informat chiar la el în birou şi i-am promis că nu se va lua nici o decizie înaintea de a fi consultaţi el şi membrii Comitetului Director. Îmi tot reproşează că l-am rugat pe Bercăroiu să preia funcţia de preşedinte, bineînţeles, cu aprobarea Comitetului Director. Doar nu cumva ar fi vrut să-mi impună el pe cine vrea, pentru că, după 18 ani în care am investit peste opt milioane de euro în această echipă, era firesc să prefer un om demn de încredere. Sau, poate, tocmai asta l-a deranjat?!Oricum, domnul Tiseanu a spus că regretă desfiinţarea echipei.Minte! Chiar în declaraţiile sale publice recunoaşte că mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple aşa ceva. Pprobabil că îşi aduce toată lumea aminte că a mai avut o asemenea încercare acum trei ani, dar atunci a fost oprit de Florin Anghel, care era şeful lui partid.

Şi, totuşi, Consiliul Local a fost cel care a decis...

Horia Tiseanu susţine că el a propus suma de două miliarde, dar consilierii au aprobat altceva. Sunt convins că suma de două miliarde lei vechi a fost împărţită înaintea şedinţei de către el şi... Alin Moldoveanu, că doar de aceea au stat împreună în biroul de la Primărie, chiar în ziua şedinţei, de la ora 11.00 până la 12.30. Şi parcă mai ieri cel din urmă îl făcea pe Tiseanu «mincinosul oraşului»... Tot Tiseanu susţine că el nu influenţează consilierii. Se cunoaşte şi pot veni cu dovezi în acest sens că de nenumărate ori a influenţat consilierii, inclusiv pe cei din alte partide, să voteze într-un anumit fel, atunci când a avut interes şi dacă este nevoie pot dezvolta subiectul...Totuşi, nici un consilier nu a spus nimic...Păi, dacă au fost în cârdăşie! Pentru că tot domnul Tiseanu susţine că oricare consilier ar fi putut iniţia un proiect şi să se aloce fonduri. Faptul că nici un consilier nu a spus nimic demonstrează tocmai cârdăşia în care s-au aflat toţi şi că totul a fost premeditat. Practic, asta s-a dorit! iar Tiseanu, în calitatea sa de primar, e singurul care iniţiează rectificări ale bugetului, ar fi trebuit să fie primul care să susţină echipa oraşului, aşa că el este principalul vinovat. Am spus-o şi pot s-o demonstrez, Horia Tiseanu este groparul fotbalului câmpinean! Mereu se dezvinovăţeşte, că doar ăsta e stilul lui şi aruncă vina şi responsabilitatea în cârca consilierilor.

“Finanţarea n-a fost ilegală şi toată lumea ştie asta”
S-a mai spus că s-a avut în vedere şi un punct de vedere al Prefecturii. Credeţi că acesta chiar a contat în luarea deciziei?

Nu, asta este o altă manipulare marca Tiseanu. Prefectura nu a spus niciodată că alocarea de fonduri pentru echipa de fotbal sau contractul sunt ilegale. Practic, Prefectura nu a solicitat niciodată anularea actului adiţional, pentru că era legal, ci doar a făcut o referire la fundamentarea juridică a Hotăririi Consiliului Local în care s-a invocat greşit un articol de lege. Dar nu s-a pus problema că hotărârea ar fi fost ilegală. Poate demonstra acest lucru şi secretarul Primăriei, Paul Modloveanu. Cât despre forma contractului, despre care s-a spus că n-ar fi perfect, nu l-am conceput eu! Ei l-au făcut şi eu am respectat toate condiţiile lor, pentru că singurul meu interes era asigurarea finanţării pentru echipa de fotbal. Mai mult, la toate controalele efectuate de Curtea de Conturi nu s-a evidenţiat că ar fi ilegală acordarea de fonduri pentru echipa de fotbal, aşa cum se întâmplă în toată ţara. Ba, dimpotrivă, acum un an şi jumătate, am fost felicitaţi pentru modul în care am lucrat cu banul public. Şi în acest context aş vrea să mulţumesc câtorva oameni din Direcţia Economică, cu care am colaborat - directorul Gheorghe Ecaterinescu şi Eliza Oniţă, şef Serviciu Buget Evidenţă.

De ce credeţi că nu s-a opus nici un consilier PSD la această împărţire a bugetului, care a dus la desfiinţarea echipei?

Am spus la conferinţa de presă în care am anunţat încetarea activităţii că PSD nu mai are conducere. Partidul este divizat şi dirijat din umbră de Horia Tiseanu. Actualul preşedinte interimar nu se poate opune, probabil, ştiţi de ce... Dar, vis-a-vis de acest subiect voi face un comentariu mai amplu cu proxima ocazie. Sunt unul dintre cei mai vechi membrii PSD, din anul 1995, şi am dreptul să am opinia mea, mai ales că niciodată nu am apelat la PSD pentru rezolvarea problemelor personale sau ale afacerilor mele, aşa cum se mai întâmplă cu alţii... Tiseanu şi-a realizat un vis: să conducă două partide! Asta-i pofta ce-a poftit!

Aţi anunţat de o săptămână încetarea activităţii echipei. A venit cineva să se intereseze de preluarea echipei?

Nu. Am spus că cedez echipa oricui e dispus s-o preia şi să investească 25 de miliarde lei vechi anual, pentru că acestea sunt costurile unei echipe de liga secundă, nu două miliarde cât vroia să ne dea Tiseanu... Nimeni n-a venit să întrebe de echipă, deşi, până mai ieri, se spunea că din cauza mea nu vin investitorii. Să vină acum! Oricum, pentru ceea ce a făcut Horia Tiseanu, îngropând fotbalul câmpinean, îl vor judeca iubitorii fotbalului din Câmpina, iar eu personal nu-l voi ierta niciodată! Îl va judeca istoria şi va plăti când îi va fi lumea mai dragă!

Mihail Şerbănoiu: „Ca participant la şedinţa Comitetului Director consider că vina aparţine integral celui care a indus în eroare şi a făcut promisiuni fără acoperire. Şi-a asumat că va sprijini echipa, ba chiar a venit cu rugămintea ca toţi banii să fie cheltuiţi, iar apoi, fără o discuţie lămuritoare, fără să propui alternative sau le dai posibilitatea să şi le creeze, nu a mai dat, practic, nici un ban. Modul în care a procedat demonstrează că este total în afara fenomenului... Este foarte greu sau foarte uşor să fac unele conexiuni despre cine s-ar afla în spatele acestor gesturi, dar, deocamdată, mă opresc aici“.

Pe blogul publicaţiei noastre am iniţiat un sondaj cu întrebarea:“Cine consideraţi că este vinovat pentru desfiinţarea echipei FCM Câmpina?”Răspunsurile au fost:Horia Tiseanu - 91%Consiliul Local - 30%Alţii - 8%Facem precizarea că fiecare cititor care a votat în cadrul acestui sondaj a putut avea mai multe opţiuni.

ULTIMA ORĂ!

Luni, 11 august, preşedintele Dan Ştefan Chiţu s-a aflat la Bucureşti, la sediul FRF. În exclusivitate ne-a declarat: „Am înaintat la FRF adresa nr. 128/ 11 august 2008 prin care s-a consfinţit decesul echipei de fotbal Municipal Câmpina. Felicitări primarului salvator al Câmpinei, Horia Tiseanu!“

Reacţiile pacienţilor la demisia dr. Minerva Stanciu (I)

După articolul din ediţia trecută a publicaţiei noastre, în care prezentam motivele care au stat la baza demisiei medicului Minerva Stanciu, de la Secţia de Pediatrie a Spitalului Municipal, la redacţie au sosit numeroase scrisori şi mesaje de susţinere a Minervei Stanciu. În aceste condiţii, am socotit firesc să publicăm o parte a acestor scrisori, în speranţa că punctele de vedere ale părinţilor pacienţilor doctorului Minerva Stanciu vor ajunge şi la cei care sunt în drept să ia decizii în acest delicat caz. Reamintim că Minerva Stanciu a fost sancţionată de conducerea Spitalului Municipal pentru că a adus la cunoştinţa mass-media problemele destul de grave cu care se confruntă Cabinetul de Pediatrie şi medicii acestuia, probleme semnalate de nenumărate ori administraţiei spitalului. Măsuri s-au luat abia după apariţia în presă a problemelor respective.

Daniela Prodan
„Acum vreo doi ani, am aflat că d-na dr. Sumbasacu şi-a dat demisia de la Spitalul Municipal Câmpina. Mi-a părut rău pentru că, după ce am născut, d-na dr. Mihaela Sumbasacu mi-a diagnosticat corect şi în timp util copilul şi a luat decizia cea mai bună: transferul la Bucureşti pentru o operaţie urgentă. „Aţi ajuns la timp”, mi-au spus medicii de la Spitalul „Marie Curie”. La numai două zile micuţul a fost operat de hernie diafragmatică. Când am aflat de demisia ei, mi-am spus sincer că este o mare pierdere pentru spital... şi atât... pentru că pentru mine făcuse ceea ce trebuia. Mai târziu, când copilul avea câţiva ani şi ştia să vorbească, în momentul în care am întâlnit-o, i-am zis: „Spune-i d-nei doctor că te cheamă Prodan şi că eşti copilul cu hernia diafragmatică”. Înainte să apuce copilul să spune ceva, d-na doctor mi-a răspuns: „Ştiu. După ce v-am trimis la Bucureşti am ţinut legătura cu spitalul şi m-am interesat de starea micuţului”. Am rămas impresionată... Mi se părea peste limitele normalului atât interes pentru actul medical.Acum, am citit un articol în ziarul „Oglinda” referitor la demisia d-nei dr. Minerva Stanciu. Nu pot să nu-mi exprim indignarea: „De ce oamenii buni pleacă?” Indignare? E puţin sus... Disperare ar fi cuvântul mai aproape de ceea ce simt.După ce am ieşit cu copilul din spital de la Bucureşti (avea deja patru luni) şi cu un diagnostic grav, cineva – nu ştiu cine, dar pentru care mă rog să-i dea Dumnezeu sănătate – mi-a recomandat să stau de vorbă cu dr. Minerva Stanciu. Pot să spun, fără să greşesc cu nimic, că din clipa în care mi-a luat copilul în evidenţă şi îngrijire, acesta s-a născut pentru a doua oară – sau chiar a treia oară, dacă ţin cont de toate operaţiile la care a fost supus. Mi-a fost teamă pentru diagnosticul cu care am ieşit din spital de la Bucureşti, pentru că nu credeam că avem în zonă oameni specializaţi şi în această boală mai rară (altfel, eram nevoită să merg lunar la Bucureşti). Dar... surpriză! Cunoştinţele medicale, interesul medical, afecţiunea d-nei dr. Minerva Stanciu generează rezultate uimitoare: în peste patru ani, tratamentul ambulatoriu a făcut minuni, n-a fost necesară nici o internare. Boala a fost ţinută pe loc. Credeţi-mă, ştiu ce spun, cunosc foarte bine cum se manifesta boala copilului meu, chiar dacă este vorba despre o boală rară. Am stat de vorbă cu mai multe mămici din ţară şi m-am bucurat să aflu că medicaţia primită era de ultimă oră, la fel cu ce se întâmplă în străinătate.Medicul Minerva Stanciu nu mi-a vorbit niciodată rece, distantă, deşi poate avea motive: după o noapte de gardă sau după o zi plină ori într-o zi de sărbătoare ce ar trebui petrecută în afara spitalului – Paşte, Crăciun, An Nou. Întotdeauna a procedat aşa cum ar trebui să procedeze toţi medicii: glasul cald, bunăvoinţa şi înţelegerea, explicaţiile detaliate şi pe înţelesul oricui au făcut ca suferinţa prin care trece un părinte atunci când copilul său e bolnav să fie mai uşor de suportat.Treceam într-o duminică cu copilul prin faţa spitalului şi mi-a spus: „Aş vrea să nu mai vin niciodată la spital”. Inima mi s-a făcut mică de tot la auzul vorbelor copilului şi la gândul că peste câteva zile chiar trebuia să mergem la doctor. Am încercat să explic, pe înţelesul unui copil de aproape cinci ani, că nimănui nu-i place să vină la spital, dar că trebuie. Şi am adăugat: „N-ai vrea să mergem la d-na dr. Stanciu să te consulte şi să stai de vorbă cu dânsa?” „Ba da, dar nu vreau la spital”, mi-a răspuns. Şi atunci am înţeles că spaima copilului era legată de clădire, de instituţie şi nicidecum de d-na doctor pe care o câştigase de prietenă.N-aş vrea să intru în dispută cu oamenii din conducerea spitalului, nu cunosc motivele pentru care a fost sancţionată – decât cele prezentate în articolul din ziar – dar ştiu cu certitudine un lucru: eu şi alte zeci de mămici, poate chiar sute, şi copiii noştri vom suferi enorm dacă d-na dr. Minerva Stanciu va pleca de la spital. Ne întrebăm mereu „De ce?”, „De ce oamenii buni pleacă?”; „De ce nu luăm atitudine?” Dar, nu facem nimic... Din comoditate sau din neştiinţă. Eu, una, chiar nu ştiu ce să fac... Îmi ascultă cineva nemulţumirea? Analizează cineva demisia d-nei dr. Stanciu şi urmările ei? Poate conducerea spitalului să treacă peste mândrie şi orgoliu şi să nu-i accepte demisia? Nu ştiu... Ştiu doar ce simt: un mare gol! Aş vrea să strig în gura mare că se face o nedreptate, dar asta nu e o soluţie... Ştiu doar că tot ceea ce am pus pe hârtie este real şi că-mi doresc ca aceste rânduri să impresioneze câtuşi de puţin pe cineva. În special, pe cine trebuie... Numele meu este Daniela Prodan, iar diagnosticul copilului meu este trecut în fişa medicală – cei care sunt în drept să-l afle pot verifica fişa medicală. Am beneficiat de un tratament foarte bun din partea d-nei dr. Minerva Stanciu şi mă rog ca lucrurile să aibă un final fericit.”
Cornelia Petre
„Am citit ziarul „Oglinda” şi am aflat despre sancţionarea d-nei doctor Stanciu, ceea ce a generat şi demisia sa. Ceea ce a spus dânsa este întrutotul adevărat. Pentru copilul meu şi pentru mulţi alţi copii a făcut multe şi şi-a dat interesul. Îmi pare rău de demisia dânsei, pentru că este un medic competent. Nu ştiu dacă se mai poate face ceva şi dacă o poate întoarce cineva… E mare păcat!”
Pentru că acestea nu sunt singurele mesaje sosite pe adresa redacţiei în sprijinul dr. Minerva Stanciu, vom reveni şi în ediţia viitoare cu prezentarea altor scrisori, dar şi cu un punct de vedere al dr. Minerva Stanciu privind aceste reacţii şi întreaga poveste.

Câmpineni pe meleaguri străine


Mihaela Cărpuş
Mihaela Cărpuş are 30 de ani şi acum locuieşte în oraşul Geelong, din statul Victoria – Australia, localitatea fiind situată la 75 km de frumoasa capitală a statului Victoria, Melbourne. Cât a stat în Câmpina a fost profesoară de fizică în comuna Iordăcheanu (în apropiere de Urlaţi). „A fost frumos un an, pentru că profesam în meseria visată, dar pe plan financiar aveam nevoie să-mi dea soţul meu bani să mă duc la serviciu. În aceste condiţii, am schimbat domeniul şi am lucrat în contabilitate. Am câştigat destul de frumos, dar lucram de la şase dimineaţa până la unsprezece noaptea, iar asta nu era viaţă”, ne-a descris Mihaela motivele pentru care au decis să plece în Australia.
„Am plecat din România fericiţi că am scăpat de sărăcie”
Mihaela şi soţul ei au emigrat în Australia luând legătura direct cu biroul de emigrări de la Antipozi. „Soţul meu – ne-a relatat Mihaela – a lucrat doi ani pentru o firmă de proiectare din Canada, care avea o reprezentanţă la Braşov, astfel că experienţa sa era recunoscută de australieni. Am plecat din România pe 24 februarie 2005, împreună cu soţul meu, fericiţi că am scăpat de sărăcie, chiar dacă eram cu frica în sân de ceea ce avea să se întâmple… Am plecat cu capul sus pentru că oricum nu aveam nimic de pierdut. Nu am cunoscut pe nimeni înainte de a veni în Australia. În plus, viza obţinută de noi ne interzicea să locuim doi ani în Melbourne, acolo unde se află majoritatea românilor. La început, am locuit cu chirie, pentru că nu aveam nici măcar un cont în bancă, ce să mai vorbim de bani!”
Început îngrozitor
În general, sunt puţine cazurile românilor care au avut un început strălucit pe alte meleaguri, astfel că nici Mihaela şi soţul ei nu au avut parte de o primire de basm. „Începutul a fost îngrozitor! Încă din prima zi ne-am confruntat cu faptul că engleza învăţată acasă nu se potriveşte deloc cu ceea ce se vorbeşte în Australia. De asemenea, să găseşti o locuinţă cu chirie, fără referinţe, este aproape imposibil, dacă nu găseşti un italian ale cărui rude din ţara sa natală să aibă prieteni români. Nici să-ţi găseşti de lucru nu este prea uşor, dacă nu ai referinţe şi experienţă nu neapărat australiană, dar măcar într-o ţară apreciată de Australia. După patru de lucrat la o fermă şi în construcţii, soţul meu şi-a găsit un loc de muncă în meseria lui, aceea de inginer proiectant. Apoi, ne-am deschis, în colaborare cu altcineva, o firmă de construcţii, ceea ce ne-a permis ulterior să ne cumpărăm o casă, printr-un credit bancar, dar pe care-l putem plăti fără nici un fel de probleme. Eu sunt acum studentă în anul III la arhitectură şi abia aştept să ies pe piaţa de construcţii cu ideile mele năstruşnice!”
„Ne mărim familia”
Intrarea vieţii celor doi soţi pe un făgaş normal le-a permis să demareze şi alte proiecte, printre care şi unul foarte important: „Acum, ne-am hotărât că este timpul să ne mărim familia şi… aşteptăm un rezultat bun”. Mihaela şi soţul ei spun că nu-şi doresc ceva anume – fată sau băiat – important este doar „să fie sănătos”.
Sunt destui români în Australia
Probabil că, cea mai numeroasă comunitate de români din Australia este la Melbourne. Cu toate acestea, şi în oraşul Geelong sunt câţiva români, după cum ne-a spus Mihaela Cărpuş: „Aici, în oraşul în care locuim noi, românii îi numeri pe degete… Sunt trei familii, un băiat singur abia venit şi o femeie care este aici de vreo 25 de ani şi cu care pot spune că mă înţeleg cel mai bine şi-mi este şi medic de familie. Din câte am înţeles, mai sunt câţiva români mai în vârstă, dar cu care noi nu am luat legătura. Cei mai mulţi români sunt la Melbourne, unde cunoaştem şi noi opt familii cu care ne mai vedem la biserică. În afara românilor din Australia, mai avem prieteni şi de alte naţionalităţi – australieni, italieni, croaţi, portughezi şi mulţi alţii”.
O Românie contrastantă
Mihaela şi soţul ei au revenit prima oară în ţară în acest an şi au stat între 15 şi 31 mai. Care este impresia creată acum de Câmpina, după experienţa australiană? – a fost întrebarea adresată Mihaelei. Răspunsul a fost franc, ea punând degetul pe rană: „Aaa, acasă… Păcat că am nimerit tocmai în campania electorală pentru alegerile locale. Aşa o gălăgie şi atâta zarvă nu am mai auzit de multă vreme, chiar mă dezvăţasem… Părerea mea generală, şi aici nu este vorba numai de Câmpina, ci de România, totul merge din rău în mai rău. Şpaga este în floare şi nu se face nimic fără ea. În Australia nu există aşa ceva. În plus, preţurile din România sunt gigantice, unele mult mai mari decât în Australia, ca de exemplu, la benzină, ulei, carne. E ceva de nedescris. Am rămas fără grai când am văzut preţurile din România! Şi cele la case, apartamente sau închirieri au urcat foarte mult… Dacă aş mai fi fost acum în România, cred că aş fi murit de foame… Uimitor, însă, am văzut numai maşini de marcă, oamenii sunt îmbrăcaţi cum nu se poate mai bine şi mai la modă. Nu ştiu cum se pot descurca onest oamenii din ţară cu salariile mici şi preţurile extraordinar de mari?!”
„Nu am să mai fac greşeala să vin în România”
A fost de curând în ţară, unde şi-a revăzut familia şi prietenii. Totuşi, am întrebat-o pe Mihaela dacă atunci când se află în Australia îi este dor de România şi dacă va reveni la Câmpina sau se va stabili acolo, departe, la Geelong. „Dor de ţară? Ce să zic? Sincer, nu îmi mai este. Acum pot spune că Australia este ţara mea. În schimb, mi-e dor de tata, de fratele meu şi de prietenii pe care i-am lăsat în România. Nu am să mai fac greşeala să vin în România, ci de acum înainte am să aduc în fiecare an câte doi dintre ei aici, la Geelong. Eu nu am ce vedea bun în România, dar m-aş bucura pentru ei ca măcar trei luni – atât cât durează viza – să trăiască şi ei în condiţii mai bune şi să se bucure de condiţiile din Australia. În ceea ce ne priveşte, noi avem acum viză permanentă, iubim mult Geelong şi nu ne-am mai muta de aici, mai ales că în luna februarie 2009 vom deveni cetăţeni australieni”.

“Serbările Câmpinei”, pe 20 şi 21 septembrie

După ce Consiliul Local a aprobat alocarea a trei miliarde lei vechi pentru “Serbările Câmpinei”, Primăria a anunţat că prima ediţie a manifestărilor va avea loc în zilele de 20 şi 21 septembrie. Acţiunile se vor desfăşura în Centrul Civic, B-dul Carol I urmând a fi închis între intersecţiile de la ABC şi Casa Cărţii. Vor avea loc concerte în aer liber, expoziţii de artă, manifestări folclorice, programe pentru copii şi părinţi, în vreme ce comercianţii vor avea posibilitatea să-şi expună produsele tradiţionale de artizanat şi artă populară. Programul exact al manifestărilor va fi stabilit în perioada următoare, după încheierea negocierilor cu firmele de impresariat, atunci când se vor cunoaşte şi numele artiştilor care vor fi prezenţi la Câmpina. Autorităţile locale promit ca, la finalul primei ediţii a “Serbărilor Câmpinei”, toţi cei prezenţi să se poată bucura de un spectaculos foc de artificii.

Taximetriştii cer să fie verificaţi de organele de control ale Primăriei!

Motivul - înlăturarea celor care lucrează “la negru” şi a evazioniştilor

Puţină lume şi-ar fi imaginat că în România mileniului III ar putea exista o breaslă care să solicite să fie verificată de organele de control ale administraţiei locale. Şi totuşi, acest lucru se întâmplă la Câmpina, unde mulţi taximetrişti par să fi ajuns la limita suportabilităţii din cauza concurenţei neloiale practicate de unii “colegi” care lucrează la negru sau la... mica înţelegere cu clientul. Mai multe detalii despre această situaţie inedită ne-au prezentat doi dintre taximetriştii nemulţumiţi şi dezamăgiţi, Florin Nichifor şi Vasile Ionescu.
“Asta nu e taximetrie, e cărăuşerie!”
Discuţia cu cei doi taximetrişti se înfiripă rapid. “Ce se întâmplă în Câmpina cu taximetria e o bătaie de joc... Sunt colegi de-ai noştri care merg în curse fără a porni aparatul de taxare, stau în staţii fără a avea caseta cu inscripţia de «taxi» şi câte şi mai câte... Asta nu e taximetrie, e cărăuşerie! Am primit scrisori de la compartimentul de specialitate din cadrul Primăriei, în care se spune, printre altele, că vor veni să verifice şi activitatea taximetriştilor, dar, probabil, nu au nici un interes să facă acest lucru...”, spun la unison cei doi taximetrişti.
“Taximetria «la negru» este o realitate
”Nemulţumirea taximetriştilor este legată şi de proliferarea taximetriei “la negru”. Un fenomen despre care autorităţile locale susţin că nu au cunoştinţă. Chiar la una dintre conferinţele de presă ale Primăriei, viceprimarul Ion Dragomir a spus pe marginea acestui subiect: “Eu nu ştiu să existe taximetrie «la negru», dar dacă există sunt convins că primii care ar fi reclamat această situaţie ar fi tocmai taximetriştii autorizaţi de noi. Repet, nu am cunoştinţă să existe măcar o sesizare în acest sens”.Despre acest subiect, interlocutorii noştri au precizat: “În Câmpina, taximetria «la negru» este o realitate. Şi se vede cu ochiul liber, mai ales în zonele staţiilor de la Cinematograf şi de la Răcitor. Însă, trebuie să fim corecţi şi să spunem că este destul de greu pentru inspectorii de la Primărie să-i prindă pe cei care practică taximetria «la negru». Aşa cum este legea în acest moment, singura modalitate de a dovedi o astfel de situaţie este flagrantul şi nu-i vedem pe inspectorii Primăriei să facă aşa ceva...”
Firme evazioniste şi concurenţă neloială
În Câmpina sunt puţin peste 80 de autorizaţii de taximetrie emise de municipalitate. Fiind o localitate destul de mică, unde toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, este normal că fiecare taximetrist ştie despre ceilalţi ce practici adoptă. “O mare problemă - spun Florin Nichifor şi Vasile Ionescu - este legată de firmele care se ocupă de taximetrie. Acestea au angajat oameni fără a avea formele legale şi carte de muncă. Alţii sunt angajaţi în acte pentru câte două ore pe zi, dar ei stau în staţii de dimineaţă până seara, iar, uneori, chiar şi noaptea. Practic, nu numai că fac o concurenţă neloială celorlalţi taximetrişti oneşti, care au actele în regulă şi plătesc taxele către buget, dar sunt şi evazionişti. Pentru că noi, spre exemplu, funcţionăm ca persoane fizice autorizate şi plătim o sumă fixă ca impozit pentru activitatea pe care o desfăşurăm, indiferent de încasări. În schimb, ei plătesc impozit în funcţie de încasări, iar dacă mai mult mergi fără aparat şi casă de marcat, vă daţi seamă că plata către buget nu e cea corectă.”Cei doi interlocutori s-au arătat sceptici în privinţa posibilei soluţionări a problemelor lor. “De la Primărie nu a fost nimeni în control la noi de ani întregi, nici nu mai aducem aminte de când. De aceea, concluzia noastră este clară: Primăria n-are nici un interes să verifice activitatea taximetriştilor! Nu ştim de ce, dar astfel se încurajează ilegalităţile! Ni s-a spus mereu că dl. Bărbulescu, cel care se ocupă şi de taximetrie din partea Primăriei, este ocupat cu activitatea de transport public. Dar măcar o dată pe an ar putea să-şi fac timp şi pentru noi!”
Soluţii...
Dacă pentru problemele lor, nu au nici o soluţie, mingea aflându-se exclusiv în terenul Primăriei, în schimb, taximetriştii au soluţii pentru descongestionarea traficului. “Ar trebui ca pe străzile Griviţei şi Plevnei să fie create sensuri unice, astfel încât cele două artere să mai preia din fluxul de pe bulevardul central. Primăria trebuie să mai creeze locuri de parcare şi să mărească şi capacitatea staţiilor pentru taximetre, pentru că ar trebui ca numărul locurilor din aceste staţii să nu fie mai mic de o treime din numărul autorizaţiilor emise”.

Relantisoarele - singura soluţie a autorităţilor în faţa... curselor de maşini

Cursele de maşini pe timpul nopţii reprezintă o problemă reală, cu care se confruntă şi municipiul Câmpina. Chiar dacă aceste curse îl deranjează inclusiv pe primarul Horia Tiseanu, startul celor mai multe dându-se chiar în apropierea locuinţei sale din cartierul Slobozia, totuşi, până acum, autorităţile s-au dovedit incapabile să ia vreo măsură.În ciuda numărului destul de mare de reclamaţii pe această temă, din partea câmpinenilor, în ciuda urmelor de cauciuc vizibile pe carosabil după astfel de curse, de fiecare dată Poliţia Rutieră s-a ascuns în spatele unor prevederi întortocheate ale legilor. Şi, se pare, aşa va face şi în continuare, de vreme ce singura “armă” dibuită de autorităţile locale în lupta cu fenomenul curselor de maşini pare să fie montarea unor relantisoare.De altfel, în cadrul unei întâlniri a reprezentanţilor Poliţiei Rutiere cu cei ai Primăriei printre temele abordate s-a numărat şi cea a curselor de maşini. Concluzia autorităţilor a fost una simplă: “Având în vedere că nu pot fi aplicate amenzi decât pentru tulburarea liniştii publice şi din cauza numărului insuficient de agenţi de poliţie, s-a hotărât montarea unui relantisor pe B-dul Nicolae Bălcescu, la trecerea de pietoni din faţa blocurilor de la IRA”, după cum a declarat purtătorul de cuvânt al Primăriei, Mariana Pătraşca.De asemenea, în cadrul aceleiaşi discuţii, avându-se în vedere numărul foarte mare de cereri din partea cetăţenilor pentru montarea unor relantisoare în diferite zone ale urbei, s-a hotărât achiziţionarea a încă zece relantisoare, care vor fi instalate numai după verificarea fiecărei locaţii de către poliţişti şi inspectori ai Primăriei.Nu doar relantisoarele au fost în atenţia autorităţilor locale, stabilindu-se şi demararea unor lucrări de micşorare a trotuarului şi lărgire a carosabilului pe strada IL Caragiale, astfel încât să fie configurate două benzi: pentru circulaţie şi pentru staţionare.

Neseriozitate în privinţa bazinului de înot?!

La ultima şedinţă a Consiliului Local a fost aprobat un proiect privind trecerea din domeniul public în cel privat a unui teren de 3.003 mp din incinta Căminului Grupului Şcolar Petrol, unde ar urma să se realizeze un bazin de înot. Iniţiativă lăudabilă, în Câmpina neexistând un astfel de bazin. În cadrul aceleiaşi şedinţe au fost precizaţi şi ceilalţi paşi pe care administraţia locală îi are de parcurs până la depunerea documentaţiei la Compania Naţională de Investiţii (CNI). Ar fi trebuit realizat cadastrul, apoi intabulat terenul în Cartea Funciară şi aprobată o altă hotărâre a Consiliului Local prin care terenul în cauză să fie atribuit în folosinţă gratuită către CNI pe perioada derulării investiţiei. Termenul limită pentru depunerea documentaţiei finale, cu tot cu hotărârea CL aprobată, era... 12 august. “Nu-i nimic, probabil vom convoca o şedinţă extraordinară a Consiliului Local”, s-a spus la prima şedinţă. Şi nu s-a mai întâmplat (aproape) nimic. Chestionat asupra acestui subiect, primarul Tiseanu a declarat: “Deocamdată s-a realizat cadastrul, dar cert nu va fi o şedinţă extraordinară până la 12 august. Vom interveni la CNI şi vom discuta cu reprezentanţii săi prin angajaţii de la Oficiul de Integrare al Primăriei. Oricum, nu abandonăm proiectul...” În cele din urmă, reprezentanţii Primăriei au afirmat că în scurt timp toată documentaţia va fi gata, iar CNI va accepta această mică întârziere. Rămâne de văzut dacă măcar la bazinul de înot administraţia Tiseanu va dovedi capacitatea necesară pentru realizarea unui asemenea proiect. Se ştie cât de greu se obţine finanţarea pentru o investiţie, se ştie câtă birocraţie există şi că pentru bani se bat mai multe localităţi. De aceea, poate că ar fi necesară mai mare implicare din partea autorităţilor locale pentru respectarea termenelor. Că şi aşa nu s-a făcut mare lucru la Câmpina pentru atragerea de fonduri extrabugetare...

Spectacol la Poiana, de “Zilele comunei”

Anul trecut, pe 15 august, la Poiana Câmpina s-a organizat prima ediţie a “Zilelor localităţii”. S-a spus atunci că manifestarea va deveni o tradiţie, astfel că primarul Aurel Duţă a stabilit recent programul pentru cea de-a doua ediţie. “Au fost invitaţi Florica Jinga şi trupa Etno, iar spectacolul va avea loc pe scena din curtea şcolii generale, vineri, 15 august, de Sfânta Maria, cu începere de la ora 15.00”.

Întâlnire cu reprezentanţii romilor

La începutul săptămânii trecute, marţi, 5 august, la Primăria Câmpina a avut loc o întâlnire a reprezentanţilor Executivului cu cei ai comunităţii de romi. Cea mai delicată problemă abordată a fost cea a construirii de noi locuinţe, stabilindu-se în acest sens ca Asociaţia Romilor “Frăţia” să întocmească proiecte eligibile pentru accesarea de fonduri europene, în toate fazele asociaţia având sprijinul administraţiei locale. De asemenea, a fost abordată problema cailor lăsaţi nesupravegheaţi pe domeniul public. Pentru rezolvarea acestei situaţii va fi propus spre aprobare Consiliului Local un proiect de hotărâre privind reglementarea activităţii de strângere a cailor abandonaţi pe domeniul public. Proiectul de viitor act normativ cuprinde detalii privind amendarea proprietarilor care-şi lasă animalele nesupravegheate, confiscarea cabalinelor şi strângerea lor într-un padoc.De asemenea, s-a stabilit ca în fiecare lună să aibă loc întâlniri cu reprezentanţii administraţiei publice, ai Poliţiei de Proximitate şi comunităţile de etnie romă în mai multe cartiere câmpinene. Principalul scop al întâlnirilor vizează identificarea problemelor cu care se confruntă cetăţenii de etnie romă din zonele respective. Prima întâlnire de acest gen este programată pentru marţi, 12 august, la ora 17.00, pe strada Pădurii din cartierul Voila.

Preotul de la Spitalul Municipal, accident la Costineşti

Preotul câmpinean Ion Butoiu, care slujea la Capela Spitalului Municipal, ar putea rămâne paralizat pe viaţă în urma unui accident stupid. El a sărit în mare, la Costineşti, fără să-şi dea seama că, în zona respectivă, apa nu era prea adâncă. Aflat în vacanţă pe litoral, tânărul preot s-a aruncat de pe un dig, dar apa avea doar 30 de centimetri, aşa că omul a rămas blocat în nisip. Soţia lui a sunat la 112, iar o ambulanţă l-a preluat pe bărbat, care s-a ales cu traumatisme la nivelul coloanei vertebrale. Medicii spun că există riscul ca pacientul să rămână imobilizat pe viaţă. Preotul de 25 de ani a fost dus de urgenţă la spitalul din Constanţa. Pentru că starea sa era gravă a fost transferat la Spitalul “Bagdasar Arseni”, din Bucureşti. Poate că, totuşi, tinereţea şi credinţa preotului Butoiu îl vor ajuta să treacă peste acest moment dificil.

Cursuri de sondor şef pentru petroliştii din Moldova

Bogăţia în petrol a Câmpinei a fost şansa dezvoltării localităţii, un factor activ de progres şi civilizaţie de-a lungul timpului. Câteva date istorice esenţiale spun că în anul 1887 în Câmpina s-a montat prima sondă în exploatare prin erupţie, care producea zilnic 500 de tone ţiţei. După zece ani, societatea “Steaua Română” a construit cea mai mare rafinărie din Europa acelor timpuri, iar în 1904 este fondată prima şcoală de maiştrii sondori, care funcţiona la Casa cu Grifoni, actualul sediu al Primăriei.Începând cu 9 iunie 2008, la Câmpina au venit pentru un stagiu de şase luni, un grup de 16 petrolişti din Republica Moldova, cu scopul de a urma cursuri şi a face practică în vederea obţinerii diplomei de sondor şef. Nu am ratat prilejul unei discuţii cu ei. Oameni deschişi la vorbă, chiar dacă la început au fost puţin surprinşi că suntem interesaţi de activitatea lor, dar şi de viaţa lor de zi cu zi la Câmpina. Cel mai “vorbăreţ” s-a dovedit a fi Vitalie Neamţu, care ne-a spus: “Suntem cazaţi la Casa Tineretului, unde au loc şi cursurile teoretice cu profesori ingineri din Câmpina şi Ploieşti. Avem cursuri săptămânale de câte şase ore (de luni până sâmbătă). Practica o facem la Petrom Câmpina, unde avem şi o instalaţie de foraj petrolier, dar şi atelier de reparat scule şi utilaje. Toţi cei care am venit la aceste cursuri avem vechime în activitatea petrolieră, iar unii dintre noi am mai lucrat în Sudan, Kazahstan şi alte ţări. Nu avem contract cu Ascom Grup, firma care ne-a trimis, dar vom avea asigurate locuri de muncă. Putem mânca la cantină contra cost, dar ne-am cumpărat şi un frigider, unde putem ţine alimente. Ne place oraşul, este îngrijit, este curat, oamenii sunt plăcuţi, dar avem şi noi o dorinţă, pe care o spunem cu această ocazie. Vrem să cunoaştem şi alte zone din România prin excursii organizate sau chiar să vizităm alte societăţi cu profil petrolier. Suntem mulţumiţi de modul de predare a profesorilor şi am auzit multe cuvinte frumoase despre tradiţia petrolieră a Câmpinei. Urmează să plecăm şi noi câteva zile în vacanţă acasă, în Republica Moldova, după care vom reveni la Câmpina să învăţăm lucruri care sperăm să ne fie de folos în meseria de sondor şef”.

Începe Liga A Prahova

La finele acestei săptămâni se dă startul unei noi ediţii a Ligii A Prahova, eşalonul de elită al fotbalului prahovean. Printre cele 18 competitoare se numără şi o formaţie câmpineană, Unirea, cea care a mai rămas să ţină steagul fotbalului câmpinean, după ce echipa fanion a municipiului - FCM Câmpina - a fost desfiinţată.Unirea Câmpina se aliniază la startul unei noi ediţii de campionat având acum experienţa sezonului trecut. Mai mult, antrenorul Marius Pălănceanu (foto) a beneficiat şi de o întărire a lotului, care să-i dea speranţe pentru un campionat în care Unirea să aibă un cuvânt de spus în partea superioară a clasamentului.Interesant este că, pentru prima etapă, sorţii au decis ca Unirea Câmpina să aibă ca adversar tocmai formaţia CS Floreşti. Adică, este exact meciul din ultima etapă a campionatului trecut, atunci când victoria cu 3-1 a elevilor lui Pălănceanu şi Corcodel în faţa trupei pregătită de fostul jucător al clubului Poiana, Ion Burchi, le-a asigurat câmpinenilor menţinerea în eşalonul de elită al fotbalului românesc. Câmpinenii vor juca în prima etapă la Floreşti, într-o partidă care va avea loc sâmbătă, 16 august, cu începere de la ora 18.00. În ultimul joc amical dinaintea începerii campionatului, Unirea Câmpina a jucat un amical la Corbeanca, în faţa echipei din localitate, în faţa căreia a pierdut cu scorul de 3-1.Înaintea debutului sezonului oficial 2008-2009, antrenorul principal al formaţiei Unirea, Marius Pălănceanu, ne-a declarat: „Toţi ne dorim să începem cu dreptul această nouă ediţie de campionat şi vrem să obţinem un rezultat pozitiv, în urma căruia băieţii să prindă încredere. În acelaşi timp, suntem conştienţi că va fi un joc greu pentru că echipa din Floreşti este mai experimentată la acest nivel. Tot lotul este valid, singurele incertitudini fiind în privinţa lui Jantea şi Flaidăr, care sunt uşor accidentaţi, dar sunt convins că vor fi recuperaţi până sâmbătă după-amiază, la ora începerii jocului de la Floreşti. Ar fi debutul de campionat pe care ni-l dorim ca să venim măcar cu un punct de la Floreşti“.

Eliza Toader continuă tradiţia succeselor la aruncarea suliţei


Câmpina s-a remarcat pe scena atletismului naţional, mai ales la nivel juvenil, cu o excelentă şcoală de aruncători, disciplina preferată fiind aruncarea suliţei. Sezonul de vară 2008 vine să confirme tradiţia şi valoarea şcolii câmpinene de aruncători de suliţă. Eliza Toader, antrenată de profesorul coordonator al Secţiei de sport a Grupului Şcolar Petrol, Nicolae Pavel, a obţinut în acest sezon titlul de campioană naţională la juniori I, a fost medaliată cu bronz la Campionatul Balcanic desfăşurat la finele lunii trecute şi şi-a mai trecut în palmares câştigarea altor numeroase concursuri în ţară în proba de aruncarea suliţei. De asemenea, Eliza Toader a realizat un nou record personal, 47,84m, cu care a şi câştigat, de altfel, titlul naţional la juniori I şi se mândreşte cu faptul că a fost finalistă la Campionatul Mondial pentru Juniori. În vârstă de numai 17 ani, atleta pregatită de Nicolae Pavel a obţinut în ultima vreme o serie de rezultate foarte bune, care o recomandă pentru un viitor loc în echipa naţională a României, iar dacă la Jocurile Olimpice de la Beijing – care sunt în plină desfăşurare – nu s-a calificat nici o atletă din Prahova, poate, peste patru ani, la Olimpiadă vom sta cu sufletul la gură să urmărim aruncările Elizei Toader.

Ciprian Marianov, pe podium

În cadrul etapei de Campionat Naţional desfăşurată la Lupeni, la startul întrecerii la clasa 250 cmc, s-a aliniat şi câmpineanul Ciprian Marianov, de la MC Britmar. În prima manşă, Ciprian Marianov s-a clasat pe locul al treilea, pentru ca în manşa secundă să se claseze o treaptă mai jos, dar, per ansamblu, a ocupat locul III. În ierarhia generală, Mihai Stoichescu a profitat de evoluţia slabă a contracandidatului său la şefia clasei, Zsolt Simon (Şugaş Sf. Gheorghe), şi a revenit pe prima poziţie, cu 281 de puncte. Simon ocupă, acum, locul doi, cu un total de 279 de puncte, în vreme ce câmpineanul Ciprian Marianov se află pe locul trei, cu 192 de puncte. De la Clubul Britmar B&S Motors Mol Câmpina a mai participat, la amatori, Seby Strechioiu, însă, acesta nu a reuşit să încheie niciuna dintre cele două manşe ale etapei.