10 martie 2009

Reflexie la Oglindă


În zilele nostre, oglinda este un obiect necesar, în faţa căruia societatea îşi pierde o parte din vreme. În fiecare zi. Obiectul cu faţă netedă şi lucioasă, care atârnă pe pereţi în fiecare casă, are proprietatea de a reflecta razele de lumină şi de a forma imaginea obiectelor. De aceea i se acordă timp. Şi importanţă. Oglinda nu formează obiecte, ci le reflectă. Adică pune în lumină adevărul. Aşa cum este el. Ea scoate în evidenţă negreala de pe faţă. Dacă avem pete, nu ne poate arăta curaţi. Dacă suntem graşi, nu ne face slabi. Nu face urâtul frumos. Pentru un simplu motiv: nu poate! După ce privim în oglindă, noi nu rămânem indiferenţi. Acţiunea imediat următoare, este să îndepărtăm petele! Oricine am fi, ea nu ne transformă în nişte ascultători uituci, care am localizat hiba, după care nu ne mai pasă. Atât pe mine, cât şi pe dumneata, ea ne determină să acţionăm. Să luăm o hotărâre. Rapid. Şi, fie ne schimbăm, fie spargem oglinda! Dar dacă am spart-o, am rezolvat problema?Săptămâna aceasta, revista noastră, care nu întâmplător se numeşte „Oglinda”, împlineşte 10 ani. Ca număr de apariţii, este pe primul loc în istoria presei din Câmpina. A ajuns aici, pentru că aţi decis dumneavoastră. În tot acest timp, noi am încercat să reflectăm adevărul. Fapte, evenimente, realităţi. „Câmpina, cu bune şi rele” - după cum spune chiar numele pe care l-am dat blogului nostru. Chiar dacă ne repetăm, o facem ca să înţelegeţi: nu noi suntem actorii evenimentelor, noi doar le reflectăm. Prezentăm situaţia aşa cum se vede. Uneori, dalmaţienii grăbiţi nu sunt mulţumiţi de imaginea pe care le-o punem pe tapet. Şi, în loc să se „cureţe”, fac tot posibilul să ne dea nouă delete. Ameninţă, blesteamă, înjură, ţipă „de-ţi ieie auzul”, lamentându-se că imaginea lor e înceţoşată. Adică, vezi Doamne, suntem o Oglindă defectă. Nu e uşor să fii ziarist la Oglinda. Şi nici să pui în condei oglinda crudă a realităţii. Lascivitatea, corupţia, minciuna, mândria, aroganţa, ascunderea gunoiului sub preş, actele false, licitaţiile strâmbe, eludarea legii, nu ne sunt deloc pe plac. Nici nouă şi nici dumneavoastră. VIP-urile, politicienii, persoanele duplicitare, publicii ori vagabonzii, cei care evident prezintă autoadmiraţie tâmpă, au fotofobie când aud de noi. Se simt ofuscaţi, devin susceptibili, pentru că moravurile lor uşoare ajung pe tava societăţii. Şi ne atacă la baionetă. Cu tot felul de misive. Ei cred că au spălat rufele în familie, dar, culmea, le întind în public. S-a dovedit de atâtea ori. Dar cine să-i înveţe?Desigur nu suntem un hagiograf. Nu ne-am propus să elogiem vieţile sfinţilor, nici să fim plini de reprehensiune. Nu dorim să aruncăm gloanţe savante şi ghiulele intelectuale. Şi nici să împachetăm frumos gunoiul. Dorim doar să reverberăm undele ce se propagă prin urbe. Şi le afişăm aşa cum le vede Oglinda, nu cum doresc alţii să (nu) se propage. Când procedăm ca ei, îi facem pe anonimi VIP-uri. Apoi, ne privesc de sus. Ne văd ca din avion: foarte mici. Însă tot ‘mnealor greşesc. Fiindcă nu-şi dau seama, că noi şi dvs, când îi privim cum se duc în sus, îi vedem din ce în ce mai mici!De ce e necesară Oglinda? Pentru că demască surogatele. Înrudirile obscure ale cusurgiilor prin vocaţie. Apucăturile politicianului care, odată ales, se comportă asemeni unui bancher ce ţi-a împrumutat umbrela pe soare şi ţi-o cere înapoi imediat ce începe ploaia. Oglinda forţează la reflecţie. La rectitudine. Nu jigneşte şi nici nu e mută. Vorbeşte... ca să ne trezească.