03 mai 2010

Prima competiţie de călărie din acest an la Câmpina a găzduit pe Muscel Trofeul Memorial «Oprea Berechet»

TROFEUL "MEMORIAL OPREA BERECHET", prima competiţie din cele 7 pe care le va găzdui municipiul nostru anul acesta, a fost un omagiu adus celui care a pus bazele acestui sport în Câmpina şi care a ajutat la transformarea clubului de echitaţie agrement deschis la începutul anului 2008, într-unul dintre cele mai importante cluburi sportive de performanţă obstacole din România, în numai 2 ani.
La Trofeul Memorial “Oprea Berechet”, închinat marelui îngrijitor şi iubitor de cai alintat de prieteni nea’ Oprică, au participat atât începători, cât şi avansaţi, atât călăreţi, cât şi amazoane. Una dintre marile atracţii ale competiţiei a fost, fără îndoială, evoluţia copiilor şi a juniorilor înscrişi, echitaţia putând fi practicată de la vârste fragede.
Concursul a inclus 11 probe de sărituri peste obstacole, dintre care una pe echipe, aceasta din urmă având ca recompensă pentru câştigători trofeul “Oprea Berechet”, cea mai mare distincţie a întrecerii. Obstacolele au avut înălţimi variind între 0,90 m şi 1,20 m. Premiile puse în joc s-au ridicat la valoarea totală de 25.000 de lei. În competiţie au fost înscrişi 70 de cai de la 16 cluburi de echitaţie din întreaga ţară.

In memoriam
Nea' Oprică

În ultimele zile ale săptămânii trecute s-a deschis sezonul de echitaţie la Câmpina, spre bucuria iubitorilor de cai şi de călărie. La baza hipică de pe Muscel a avut loc primul dintre cele şapte concursuri de echitaţie pe care clubul câmpinean Sport Horse le va organiza în acest an, unul dintre ele fiind cu participare internaţională. 
Primul turneu din seria amintită, Memorial “Oprea Berechet”, a fost organizat în amintirea de neuitat a celui care a fost Oprea Berechet, un excepţional îngrijitor şi iubitor de cai, un suflet mare şi nobil, ce ne-a părăsit anul acesta, în dimineaţa zilei de 29 ianuarie 2010. A ştiut să treacă prin viaţă cu demnitate şi discreţie, mistuit de pasiunea şi grija sa pentru cai. Cunoscut ca nea’ Oprică de toată mişcarea ecvestră din România, a fost un tehnician veterinar fără pereche, considerat de mulţi ca unul dintre cei mai buni oameni de cai din ţară. Un mânz nărăvaş sau un armăsar greu de strunit se îmblânzeau sub privirea sa, mângâiaţi şi calmaţi numai de vocea lui liniştitoare.
A considerat întotdeauna că perfomanţa în echitaţie şi hipism ţine şi de psihicul calului, nu doar de condiţia fizică şi antrenamentul acestuia. Adesea, înainte de concursuri, dormea lângă cai şi le vorbea toată noaptea, îi peria şi îi făcea să se simtă importanţi, chiar dacă erau într-un loc străin, cu vecini noi. Îi făcea să se simtă acasă şi când erau la mare depărtare.
Sfaturile şi experienţa sa au fondat bazele Clubului Sportiv Sport Horse din Câmpina. Totul, de la prima piatră la ultimul cal venit, a fost opera lui. Membrii clubului, al cărui vicepreşedinte a fost Nea Oprică, au hotărât ca, în fiecare an, primul concurs să îi poarte numele, ca să ne aducă aminte că trebuie să fim mai buni cu aceste superbe animale. Prin bătrâni circulă o legendă potrivit căreia dacă Dumnezeu ar mai fi dat şi a 11-a poruncă, ea ar fi sunat: “Să iubiţi caii”. Prin tot ce a făcut de-a lungul vieţii, nea Oprică a făcut ca legenda să devină realitate.

De 1 Mai, dealul Muscel, învăluit în fum de mici şi valuri de bere

De 1 Mai, profitând de vremea superbă de afară, de mult timp aşteptată, câmpinenii iubitori de petreceri la iarbă verde au luat cu asalt dealul Muscel. Pe la orele prânzului, traficul în zonă devenise extrem de dificil din cauza numeroaselor maşini care nu mai aveau loc în parcările amenajate, ocupate până la refuz. Fântâna cu Cireşi, cel mai popular loc de agrement al oraşului, a fost, pentru 10-12 ore, tărâmul micilor şi al fripturilor stropite din belşug cu bere şi vin. Bineînţeles, pentru puzderia de copii care şi-au însoţit părinţii, ziua nu a trecut fără bucurii: micuţii (mai ales dacă au fost cuminţi şi nu au tulburat petrecăreţii cu ţipete şi toane de copil), au avut parte de acadele, sucuri, baloane, trompete şi alte jucării ce le-au fost cumpărate de la negustorii ambulanţi, foarte mulţumiţi de vânzările record înregistrate cu acest prilej. 
Dacă acum mai bine de 20 de ani, pe vremea comunismului, în afară de petrecerile câmpeneşti, de Ziua Muncii erau organizate şi defilări sau parade, după Revoluţia din Decembrie, 1 Mai a fost sărbătorit mai ales prin picnicuri. Puţină lume mai ştie, astăzi, semnificaţia întâiului de mai. Această zi a fost marcată de primele mari greve din secolul XIX care au bulversat industria Americii, în plină expansiune, cele ale muncitorilor din Chicago. Aceştia, la 1 mai 1886, au înterupt lucrul pentru a-şi cere dreptul la o muncă şi viaţă decentă (principala revendicare: ziua de muncă de opt ore). Trei ani mai târziu, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat 1 mai Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti.Primele comemorări ale a muncitorilor americani ucişi la Chicago, acum 120 de ani, s-au transformat, de mai multe decenii, în festinuri şi petreceri la iarbă verde, la mare sau la munte, de Ziua Muncii lucrând din greu doar stomacurile şi ficaţii amatorilor de serbări câmpeneşti cu multă mâncare şi băutură. Dacă nu de mult, mai ales în Capitală, 1 Mai era o sărbătoare exploatată de PSD, reprezentantul stângii, prin organizarea de petreceri cu mici şi bere gratis, anul acesta, social-democraţii au anunţat că vor renunţa la astfel de manifestări, mai ales în condiţiile austere ale crizei globale. La Câmpina, social-democraţii locali nu s-au făcut remarcaţi pe Muscel prin prezenţa liderilor organizaţiei municipale. În schimb, PDL Câmpina nu a ratat ocazia de a-şi conserva imaginea publică, nu doar prin prezenţa în mijlocul oamenilor a primarului şi a mai multor consilieri municipali, ci şi printr-un banner strategic desfăşurat aproape de drum şi de locul unde vreo două duzini de pedelişti au petrecut, conform tradiţiei, cu mici şi cu bere. Politizarea sărbătorii continuă în diferite forme, mai mult sau mai puţin subtile, servite alegătorului (bizon) mioritic între doi mici şi o bere.

Când nu vor să voteze, consilierii municipali ies din sala de şedinţe simulând că se duc la toaletă

Dacă acum un an aleşii se războiau pe tema toaletei publice din Piaţa Centrală (unii doreau folosirea ei gratuită de către toată lumea, alţii, numai de către pensionari), iată că, din nou, toaleta (de data aceasta, cea de la etajul Casei Tineretului, apropiată sălii de Consiliu), a ajuns subiect de zaveră în şedinţele miniparlamentului câmpinean. Cu riscul de a fi catalogaţi indecenţi de către pudibonzi, am putea denumi incidentul “Al doilea război al WC-ului”. Cum ar veni, al locului unde, conform unei zicale populare, până şi regele se duce pe jos şi singur. Folclorul (cel câmpinean, deocamdată) ar trebui îmbogăţit cu menţiunea că la WC (acest loc care îi uniformizează – măcar la nivelul unui deranj acţional, pe cei bogaţi şi săraci, pe potentaţi şi pe nevolnici), consilierii municipali câmpineni se duc nu obligaţi de nevoi fiziologice, ci de nevoi generate de subiective interese de partid sau de grup. Al doilea război al WC-ului a început din senin, de la nişte pârdalnice cuvinte cu efect de dinamită. 
La dezbaterile pricinuite de aprobarea noului PUG, consilierul Elvis Arghir a luat cuvântul pentru a aduce aminte că, în mandatul trecut, când conducea Comisia de urbanism, consilierii au încercat să impună reguli stricte de urbanism care nu au fost respectate. De-ar fi fost numai atât, tot era bine, dar pe Arghir l-a mâncat pe limbă să mai spună şi că “atunci când a început discutarea acestui proiect, aveam două opţiuni: să mă duc la toaletă sau să-l votez. Până la urmă, am ales ca, în şedinţa asta, să nu mă duc la toaletă.” La câteva scaune distanţă, Horaţiu Zăgan l-a contrazis pe antevorbitorul său  în ceea ce priveşte nobilele lui intenţii etalate în faţa auditoriului, aducându-i aminte de o hotărâre privind strada Petrolistului, prin care (am înţeles noi, descifrând limbajul), Arghir şi-ar fi rezolvat niscaiva interese personale. Imediat după ce preopinentul său şi-a declarat alegerea între toaletă şi vot, Zăgan, cunoscut pentru intervenţiile sale caustice şi tranşante, a explodat, roşu de mânie: “Nu am crezut niciodată, Elvis, că jignirea este arma ta de convingere, ultimul tău argument. Nu credeam că o să văd vreodată aşa ceva. Noi (cei din PSD – n.red.), dacă am fi fost 11 (aluzie la numărul pedeliştilor – n.red.), ne ridicam şi plecam.” Peste şedinţă coborâse deja o atmosferă jenantă, accentuată de o ultimă replică a lui Arghir, care a pus un şi mai penibil capac conflictului: „Eu, anul trecut, am ieşit o dată la toaletă, tu ai ieşit de patru ori. Nu trebuie să se supere nimeni pe mine pentru că sunt sincer”. Cei doi nu şi-au mai vorbit toată şedinţa. Si nici după ce ea a luat sfârşit. Pentru că virulenţa lui Horaţiu Zăgan ne-a luat prin surprindere, ne-am interesat ce ascunde dialogul conflictual între cei doi aleşi. Aşa am aflat lucruri neştiute, şi anume că atunci când nu vor să voteze în niciun fel un anumit proiect de hotărâre (pentru a nu fi judecaţi, de presă şi opinia publică, în niciun fel), unii consilieri ies din sală pretextând că se duc la toaletă. Noi, cei din presă, îi vedeam că părăsesc, pentru scurt timp, sala de şedinţe, dar nu ne gândeam că pot apela la asemenea tertipuri. Ne dădeam seama că se eschivează de la votare, dar credeam că simulează dorinţa de a răspunde la un apel telefonic (care putea fi şi el, desigur, aranjat). Am mai aflat că obiceiul durează de câţiva ani, el fiind cunoscut, recunoscut şi practicat de mulţi consilieri (bărbaţi), indiferent de culoarea politică. Acum, şi dacă ar arăta un certificat medical de adenom de prostată acut, şi dacă ar cumpăra tot Prostenalul şi Prostamolul pământului, tot nu-i mai crede nimeni. Şi noi care îi consideram, dacă nu mai serioşi, măcar mai subtili. 

A fost aprobat noul PUG al municipiului

Pentru că  ultimul Plan Urbanistic General al municipiului (legea locală a construcţiilor), data din anul 1999, era imperios necesar adoptarea unuia nou. Mai ales că legislaţia în vigoare prevede înnoirea importantului document de urbanism la o perioadă de 10 ani. La recenta lor întâlnire, consilierii municipali au adoptat rapid, răsuflând parcă uşuraţi, noul PUG al Câmpinei, care impune zonificarea riguroasă a teritoriului localităţii, delimitarea intravilanului de extravilan, reglementări asupra diferitelor categorii de terenuri şi obiective de utilitate publică, creându-se baza de dezvoltare urbană a municipiului pentru următorul deceniu. PUG a fost aprobat la pachet cu Regulamentul local de urbanism care statuează utilizarea şi ocuparea terenurilor în intravilanul localităţii, configuraţia parcelelor, caracterul construcţiilor, regimul de aliniere, regimul de înălţime etc. “Din cauza arhicunoscutei birocraţii româneşti, întocmirea noului PUG a durat şase ani, timp în care angajaţii Biroului Urbanism au dus o muncă de Sisif pentru realizarea unei documentaţii tehnice extrem de stufoase şi obţinerea tuturor avizelor care ni s-au cerut”, a ţinut să declare, în plenul şedinţei Consiliului Local, primarul Horia Tiseanu, felicitându-i, cu acest prilej, pe toţi cei care au contribuit la reuşită. Tot edilul a continuat cu o serie de critici la adresa unor funcţionari ai instituţiilor publice abilitate să emită diferite avize. 
 “După lupte seculare care au durat şase ani”, a mai anunţat primarul, parafrazând din Caragiale, “s-a reuşit realizarea acestui PUG. De ce a durat atâta timp? Documentaţia este, într-adevăr, laborioasă, la ea nu au muncit numai cei din primărie, ci şi reprezentanţii unui institut de specialitate, însă cel puţin de un an de zile, Primăriei Câmpina i s-au cerut, pentru întocmirea acestui PUG, tot felul de documente şi avize, în mod forţat, mai mult pentru a încurca executivul local în demersul său. S-a mers pe principiul «îţi dau avizul, dar te duci să faci şi nu ştiu ce studiu de impact». Numai aşa, ca să aibă de lucru toată lumea.” Noul PUG aduce modificări importante în domeniul urbanistic, extinzând considerabil zona construibilă a oraşului. Cele mai importante extinderi se referă la cartierele Voila şi În Luncă, unde se va putea construi, de acum înainte. Pe Voila, din cauza restricţiilor impuse în vechiul PUG, până acum nu s-a putut construi un azil de bătrâni. În cartierul În Luncă, situat în lunca Doftanei, în punctul cel mai de jos al oraşului, locuinţele construite déj? vor intra în legalitate. Iniţiatorul proiectului, viceprimarul Ion Dragomir, a recunoscut că a pierdut angajamentul luat la începutul mandatului, acela de a dărâma locuinţele construite ilegal, fără autorizaţii (în marea lor majoritate, acestea sunt deţinute de romi), dar a subliniat că “era nedrept ca cei din Luncă să nu-şi poată construi locuinţe numai pe considerentul că se află în aval de barajul Paltinu, pentru că situaţii geografice asemănătoare, în care este permis a se construi, se regăsesc în multe locuri din ţară. Am încercat să-i sprijinim pe cetăţeni prin coeficienţi ai zonificării oraşului care să-i avantajeze. Un an de zile, până vor apărea PUZ-urile, disciplina în construcţii trebuie respectată draconic, conform prevederilor actualului PUG”.  Recunoscând că nu au fost respectate mereu criteriile de urbanism (drept pentru care noul cartier din jurul străzii Erupţiei arată mult mai frumos decât cunoscutul cartier rezidenţial Muscel), consilierii au fost de acord ca, o dată cu acest nou PUG, să tragă linie peste tot ce s-a construit şi să impună un moment zero al urbanisticii municipiului. Potrivit noilor norme aprobate, în Câmpina nu se vor mai construi clădiri mai înalte de patru etaje, cu toate că municipalitatea (acum a fost divulgat acest lucru), a fost supusă la presiuni pentru a aproba cereri de construire a unor clădiri mult mai înalte, unele dintre ele având chiar … 12 etaje.

Consilierii municipali continuă să politizeze dezbaterile în miniparlamentul local

Luând exemplu de la membrii Parlamentului României, reprezentanţii miniparlamentului câmpinean continuă să se şicaneze reciproc în plenul Consiliului Local şi să-şi trimită săgeţi otrăvite (aluzii răutăcioase sau pur şi simplu vindicative, glume ieftine cu substrat licenţios, acuzaţii de partizanat împotriva intereselor comunităţii), politizând, în continuare, dezbaterile din forul deliberativ al localităţii. Cu toate că, la nivel declarativ, fiecare e de acord că administrarea oraşului nu trebuie amestecată cu politica şi, mai ales, nu trebuie viciată de interese personale, partinice sau de grup, tocmai pentru ca aleşii să poată susţine mai bine interesele celor care i-au ales, binele comun, modernizarea urbei, bla, bla, bla. Dar, la nivel acţional, lucrurile stau, de multe ori, complet diferit. PDL, cu 11 consilieri, face toate jocurile în legislativul câmpinean. Pe lângă faptul că deţine majoritatea, partidul de la putere beneficiază, constant, şi de sprijinul total al celor doi consilieri PIN, ceea ce face ca opoziţia formată din PSD şi PNL să fie destul de firavă. Pentru că li s-au respins, fără argumente temeinice, proiecte pe care nimeni nu le-ar fi văzut picate, viceprimarul Ion Dragomir şi consilierul Horaţiu Zăgan (ambii de la PSD) au anunţat că nu vor mai iniţia proiecte de hotărâri, lăsându-le pedeliştilor toată libertatea de mişcare.
De un an de zile, de când una din cele două televiziuni locale nu mai înregistrează integral şedinţele aleşilor pentru a le difuza, ulterior, pe post, cei care conduc destinele oraşului nu se mai pierd în cuvântări lungi şi anoste, numai din dorinţa de a fi văzuţi mai mult la televizor de către soţii, rubedenii şi vecini. Dacă, în prezent, “nu mai spală varză” din dragostea pentru camerele de filmat şi nu mai sunt nevoiţi să facă atâtea eforturi pentru “a trece sticla” (puţini dintre ei sunt, totuşi, carismatici şi dotaţi cu o nonşalantă putere de comunicare cu publicul), consilierii (în marea lor majoritate) au înlocuit lungile peroraţii de odinioară cu adresări directe, fruste, dar şi scurte (pentru a nu putea cameramanii să-i focalizeze pe vorbitori), într-un limbaj colocvial asemănător celui pe care-l au când se adună (în localuri discrete, departe de priviri indiscrete) la un pahar de şpriţ, indiferent de culoarea politică şi de cât de virulent s-au contrat în şedinţa de dinaintea petrecerii.
Bunăoară, la ultima şedinţă ordinară a Consiliului Local, doi consilieri ai opoziţiei au urat, ironic, succes celor de la putere în demersul acestora din urmă de a trece la sancţiuni severe împotriva firmelor ale căror maşini sunt lăsate pe parcursul nopţii pe bulevardul central, ocupând locurile de parcare destinate populaţiei. “Faceţi-o voi (acţiunea – n.red.), vă dorim succes, dar o să pierdeţi voturi”, i-au urat cei doi pedelistului care iniţiase proiectul de hotărâre în acest sens, proiect care, bineînţeles, a trecut fără probleme. Dacă, mai nou, proiectele de hotărâri aprobate au ajuns să fie evaluate în voturi pierdute sau câştigate de iniţiatori, se vede treaba că politizarea şedinţelor a atins noi culmi. Acum, când nu mai sunt atât de insistent filmaţi, consilierii îşi dau, adesea, drumul la gură şi vorbesc pe şleau, fără ocolişuri, lucru care nu se prea întâmpla acum un an, când şedinţele erau difuzate de la început până la sfârşit, iar aleşii, în tot acest răstimp, erau mai reţinuţi de la a rosti cuvinte neambalate în staniol convenţional, propagandistic, demagogic. Până la urmă, poate că-i mai bine aşa. De-abia îi vede alegătorul în adevărata lor lumină, fără măşti pe feţe.

Senatorul Severin vrea să blocheze decizia de desfiinţare a Spitalului de Boli Infecţioase

Decizia de desfiinţare a Spitalului de Boli Infecţioase din Câmpina a generat numeroase reacţii din partea mass mediei locale şi a opiniei publice. Valul de proteste l-a determinat pe senatorul Georgică Severin să se implice în favoarea blocării unei astfel de hotărâri abuzive. Astfel, Severin i-a cerut şefului secţiei de boli infecţioase din cadrul Spitalului Municipal Câmpina, dr. Florin Dragomirescu, un raport complet asupra situaţiei create şi a promis că îl va înainta Ministerului Sănătăţii spre analiză, precum şi factorilor politici care pot lua o decizie în acest sens. Vă reamintim că în urmă cu o săptămână, senatorul Georgică Severin a fost extrem de acid pe blogul personal la adresa unora dintre colegii săi de partid, prezenţi la întâlnirea de la Ploieşti în cadrul căreia s-a luat decizia desfiinţării, declarând: „Câmpina a fost reprezentată de deputatul Florin Anghel şi de primarul Horia Tiseanu. Eu, deşi senator al Colegiului 1 Valea Prahovei, nu am fost invitat la respectiva întâlnire şi nici nu am fost informat de conţinutul discuţiilor şi deciziilor luate. Probabil pentru că aş fi cerut mai multe argumente privind renunţarea la Secţia de Boli Infecţioase a Spitalului Municipal sau pentru preluarea Spitalului Voila la Consiliul Local Câmpina. Probabil, deranjez diverse interese....”

Un meci de şase puncte

 CSM Câmpina - Stejarul Goruna 5 -0 (1-0)

Aşteptat cu mare interes, capul de afiş al acestei etape a adus în tribuna stadionului de la “Petrol” un număr record de spectatori, dornici să asiste la un spectacol fotbalistic pe măsură. Din păcate, primul mitan nu a avut valenţe tehnico-spectaculare deosebite, “vinovat” fiind în primul rând compartimentul median al gazdelor, care, cu excepţia lui Ionică Burchi, nu a mai avut prestaţia obişnuită. Practic, singurele acţiuni notabile la poarta oaspeţilor l-au avut la origine pe experimentatul jucător câmpinean, cu mult peste unii dintre elevii săi care, inexplicabil, s-au arătat destul de timoraţi de importanţa acestui joc. Astfel, minutele 14, 20 şi 35 puteau însemna cel puţin un gol, dar impreciziile lui Conac şi Necula au făcut ca tabela să rămână neschimbată. A venit, totuşi, minutul 44 şi întregul eşafod al oaspeţilor, aidoma unui elefant cu picioare de carton, s-a prăbuşit complet. Din poziţie frontală, Ionică Burchi a executat o lovitură liberă de la 20 de metri, mingea a ricoşat din zid până la Bej, iar acesta a şutat în “aţe” pe lângă portarul advers.


După pauză, spre încântarea întregii asistenţe, câmpinenii au interpretat o altă partitură de joc, mult mai dinamică şi plăcută ochiului, dar şi cu multe goluri în poarta adversă. Rând pe rând, Hromei şi Burloiu au fost foarte aproape de a înscrie, însă filmul s-a “rupt” din nou în minutul 64 atunci când C.S.M.- ul a înscris golul cu numărul doi. Cu preţul unei accidentări, care îl va ţine ceva timp departe de gazon, Conac a pătruns pe banda dreaptă şi din centrarea acestuia Grigoraş a marcat nestingherit, îndeplinind o simplă formalitate. Încurajaţi de public, Gânju & Co. au făcut legea în faţa unei formaţii debusolate. Drept urmare, “panzerul” câmpinean a început să funcţioneze la turaţie maximă şi ultimele cinci minute au adus trei goluri, unul mai frumos ca altul. În minutul 85, aflat pe banda stângă, Stoica a desenat o “diagonală” la firul ierbii, care a avut punct terminus plasa porţii adverse pentru ca patru minute mai târziu, tot el să-l ridicularizeze pe Barzoi, cu un şut la colţul lung. De altfel, portarul oaspeţilor a fost autorul unei scene penibile, cum mai rar se poate vedea pe un teren de fotbal. Supărat de rezultat, acesta şi-a aruncat mănuşile în faţa antrenorului său şi a părăsit terenul de joc, gest care nu face decât să aducă prejudicii imaginii echipei din care face parte. Cu un portar improvizat, cei de la Stejarul au mai încasat încă un gol în ultimele secunde de joc, Dârstaru fiind autorul unui şut de la jumătatea terenului, gen Gică Hagi. După această victorie la scor, duminica viitoare, C.S.M.– ul câmpinean se va deplasa pe terenul formaţiei Avântul Bertea, unde obiectivul principal este cucerirea unui punctaj maxim.

C.S.M.: Cosmineanu – Bej, Gânju (cpt.), Niţă (`46 Burloiu), A. Burchi – Necula (`61 Grigoraş), I. Burchi, Dârstaru, State –Hromei (`52 Stoica), Conac (`65 Vintilă)
Stejarul: Barzoi - Niţoiu, Gheorghe (cpt.), Mănăilă (`75 Tuţică), Iordache, Panaitescu, Neacşu, Mocanu, Tuţă, Vasile.