28 decembrie 2011

În doi-trei ani, la Poiana Câmpina va funcţiona cel mai modern spital din judeţ

Anul trecut, pe piaţa serviciilor medicale private din judeţul nostru a apărut o nouă firmă, care are toate şansele să devină cea mai importantă: Centrul Medical SanConfind Câmpina, o societate în care acţionarul majoritar (70% din acţiuni) este Confind SRL. Pentru că în ţara noastră serviciile medicale de stomatologie au încă un important potenţial de dezvoltare, în august, SanConfind a înfiinţat în Câmpina, pe strada Progresului, Centrul Stomatologic DentActiv, brandul pe partea de stomatologie a Centrului Medical SanConfind şi cel mai modern şi mai performant cabinet stomatologic din municipiu, în care s-a investit o jumătate de milion de euro. Iniţiatorul proiectului SanConfind, preşedintele Confind SRL, Ioan Simion, ne declarase în vară că “pentru început, SanConfind trebuie văzut că proiectul unei mari policlinici private, dar anticipăm, în viitorul apropiat, şi înfiinţarea unui mare spital privat. În primă fază, ne-am gândit la SanConfind ca la un centru medical complex, cu zeci de cabinete medicale de specialităţi foarte diverse, toate adunate într-o singură clădire, la parterul căreia să funcţioneze numeroase laboratoare medicale complete şi complexe, astfel încât pacienţii să-şi facă toate analizele medicale şi să îşi găsească cele mai bune îngrijiri medicale în aceeaşi locaţie. Suntem în căutarea unei clădiri spaţioase care să poată găzdui Centrul Medical SanConfind.” Iată că, la numai câteva luni de la această declaraţie, proiectul unui mare şi modern spital SanConfind începe să prindă contur şi consistenţă. Nu cu mult timp în urmă, o licitaţie organizată de Primăria Poiana Câmpina pentru concesionarea fostei clădiri a spitalului din comună (care a funcţionat, până la începutul acestui an, ca secţie exterioară a Spitalului Municipal), a fost câştigată de Centrul Medical SanConfind. Imobilul a fost evaluat la circa 3.000.000 euro, iar concesionarea s-a făcut pe 49 de ani. Pentru a afla cât mai multe despre acest proiect generos numit Centrul Medical SanConfind, am stat de vorbă cu Ioan Simion, preşedintele Confind SRL.

 Reporter: La un an de la înfiinţare, Centrul Medical SanConfind a devenit deja un nume în domeniul serviciilor medicale private.
Ioan Simion: Sunt mulţumit de felul în care au evoluat lucrurile până acum. Am înfiinţat Centrul Medical SanConfind ca pe o societate care să rescrie calitatea serviciilor medicale, ştiut fiind faptul că sistemul public de sănătate are o situaţie precară. În România, sănătatea este în mare suferinţă de mulţi ani. Aşadar, Centrul Medical SanConfind este o persoană juridică pe care am creat-o cu scopul de a se ocupa de sănătatea persoanelor fizice, o societate medicală în care, conform legii, Confind SRL are 70% din acţiuni, restul acţionariatului revenind unor medici. Primul pas făcut de SanConfind a fost înfiinţarea Centrul Stomatologic DentActiv, pe strada Progresului, pentru salariaţii societăţii noastre, dar şi pentru locuitorii zonei Câmpina. Activitatea cabinetelor stomatologice ale centrului este benefică pentru comunitatea locală, beneficiu ce va creşte în timp, odată cu mărirea adresabilităţii publicului la aceste două cabinete. Şi nici nu poate exista o altă evoluţie, de vreme ce aparatura medicală este de ultimă generaţie, costurile acesteia ridicându-se la câteva sute de mii de euro. DentActiv este cel mai modern şi mai performant centru stomatologic din jumătatea nordică a judeţului, dispunând de un aparat laser produs de firma Fotona, primul fabricant mondial din domeniu, aparat ce-şi găseşte aplicaţii în orice tip de intervenţie din medicina dentară. Tratamentul cu laserul (care poate fi folosit, în special, la afecţiunile copiilor, dar nu numai), este nedureros şi favorizează o vindecare mult mai rapidă decât în cazul tratamentelor clasice. După primul pas, SanConfind l-a făcut rapid şi pe al doilea: demararea proiectului unui mare spital privat.
Rep: În vară, într-un interviu acordat ziarului nostru, spuneaţi că, pentru prima etapă, proiectul SanConfind înseamnă realizarea unei mari policlinici private, iar ulterior, chiar înfiinţarea unui spital modern şi complex. Să înţeleg că aţi trecut deja la a doua etapă?
I.S.: Se poate spune şi aşa. De fapt, nu am ars prima etapă, ci am combinat-o cu a doua, pentru a grăbi evoluţia şi dezvoltarea SanConfind. Oricum, în funcţie de posibilităţi, mai devreme sau mai târziu, noi aveam de gând să înfiinţăm un spital privat cu servicii medicale ireproşabile. Recent, am câştigat concesionarea clădirii fostului spital de la Poiana Câmpina, ale cărui secţii au fost mutate, la începutul acestui an, la Câmpina, în cadrul Spitalului Municipal. În ianuarie 2012, după semnarea contractului de concesiune, ne vom apuca de treabă, pentru că imobilul de la Poiana Câmpina, de dimensiuni notabile, necesită ample lucrări de renovare. După reabilitarea clădirii, ne-am propus ca, în doi-trei ani, să înfiinţăm aici o mare unitate spitalicească; de fapt, un spital modern şi polispecializat, combinat cu o policlinică având numeroase cabinete şi laboratoare medicale, care să asigure servicii la standarde europene.
Rep: Care vor fi specialităţile Spitalului SanConfind de la Poiana Câmpina?
I.S.:  Clădirea viitorului spital are 4000 m.p. suprafaţă construită desfăşurată,  suficientă pentru a găzdui domenii medicale diverse. De la începutul secolului trecut şi până prin anii 1970, la Poiana au funcţionat băi sărate de la nişte izvoare situate pe un deal, Măgura, nu departe de locaţia pe care am concesionat-o. Băile erau cunoscute şi apreciate în întreaga ţară. Înainte de închiderea lor, băile sărate au asigurat comunei statutul de staţiune balneară. Apa acestor izvoare are un înalt grad de concentraţie de săruri minerale (de 250 g/l) şi recunoscute efecte curative. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la redeschiderea acestor băi, pentru ca Poiana să redevină staţiune balneară, statut care îi va asigura o oarecare prosperitate şi va compensa sărăcirea bugetului local din cauza declinului uzinei Petroutilaj. De fapt, noi vom capta apa sărată de la izvoare şi o vom aduce, prin conducte, în incinta spitalului, pentru a-i asigura astfel un prim domeniu de activitate: balneoterapia. Vom realiza şi un bazin pentru stocarea, pe timpul nopţii, a apei sărate de la izvoare, astfel încât se se poată asigura consumul, oricât de mare, necesar în timpul tratamentelor zilnice. Se vor putea face băi calde, băi reci, cu nămol sapropelic adus de la Techirghiol sau de la Amara. Pe lângă balneoterapie, un etaj al spitalului va fi destinat fizioterapiei şi tratamentelor de recuperare medicală.
Rep: La ce alte domenii medicale v-aţi mai gândit?
I.S.:  Un alt domeniu la care ne-am gândit este cel al imagisticii medicale, de la radiografiile clasice până la rezonanţa magnetică nucleară, activitate care va ocupa şi ea un etaj. Vom asigura toate tehnologiile disponibile astăzi, cu care medicii „scanează” corpul uman. La Spitalul SanConfind se vor putea face examinări prin rezonanţă magnetică, tomografie computerizată, radiologie, mamografie, ecografie etc.  Al patrulea domeniu va fi cel de laborator, în cadrul căruia se vor putea face analize medicale dintre cele mai complexe. Pentru toate domeniile amintite, dotările în aparatură medicală vor fi de ultimă generaţie, la fel de performante ca şi la cabinetele stomatologice DentActiv. În cadrul Policlinicii şi a Spitalului SanConfind vom căuta să umplem toate golurile existente în cadrul serviciilor medicale din Câmpina. Şi mă gândesc aici la diabetologie, ţinând cont că, în Câmpina, de ani de zile, nu mai există un medic specializat în diabet si boli de nutriţie. Recent, o directivă a UE stimulează libera circulaţie medicală. Asta înseamnă că oricare cetăţean al UE se poate trata în orice ţară din UE. Orice neamţ, de exemplu, poate veni în România să se trateze, tratamentul fiindu-i subvenţionat de casa lui de asigurări. De aceea, ne-am gandit să folosim, în proiectul SanConfind, turismul medical. După Franţa (40%), România deţine cea mai mare pondere (30%), din totalul surselor balneare ale Europei. Vest-europenii cunosc calitatea staţiunilor balneare româneşti. Important este să ştim cum să-i atragem şi prin calitatea serviciilor oferite de personalul medical. De aceea, vom realiza, la Poiana, şi un hotel al spitalului, legat de acesta din urmă printr-un tunel, hotel care va găzdui familiile pacienţilor veniţi la tratamente de recuperare medicală. Ca o urmare firească a hotelului, vom deschide şi un restaurant adaptat la nevoile pacienţilor. Nu va lipsi nici farmacia spitalului. Balneoterapia, stomatologia şi chirurgia plastică şi reparatorie sunt cele mai căutate domenii medicale din România de către străini. De aceea, un alt domeniu de activitate al Spitalului SanConfind va fi chirurgia plastică şi reparatorie. În plus, vom amenaja spaţii verzi şi de relaxare în curtea spitalului, dar vom înfiinţa, de asemenea, şi un centru turistic. Scopul acestuia va fi atragerea turiştilor străini şi asigurarea pentru pacienţii noştri a unor trasee turistice pe Valea Prahovei sau în alte zone cu potenţial turistic, pentru realizarea unui adevărat şi complet turism medical. Nu ştim în cât timp vom realiza proiectele amintite, dar acesta este visul nostru, pe care sunt sigur că vom avea tăria de a-l transforma în realitate. 

Cu ce ne-am ales în 2011

Se încheie anul şi în subconştientul fiecăruia dintre noi, truditori ai pământului care ne-am înghiţit nevoia de a exista ca pe un hap împotriva deziluziilor oferite de o societate tot mai greu de suportat, îşi face loc o întrebare: cu ce ne-am ales?
Cel mai probabil, în calitate de cetăţeni, cu o doză semnificativ mai mare de stres şi umilinţă în comparaţie cu anii precedenţi. Iată un exemplu în acest sens, care mă scuteşte de orice alt comentariu:

Scrisoarea unui fiu ajuns în pragul disperării

"În ziua de 15 decembrie 2011, la recomandarea unui medic stomatolog, mi-am dus mama (79 ani) la secţia de chirurgie maxilo-facială a spitalului judeţean Prahova. Acolo am cunoscut un impostor deghizat iî medic: Nenovici Aurel. Înainte de orice... şpagă 800 RON! A urmat o aşa zisă operaţie şi înca una, având ca rezultat deteriorarea vizibilă a stării de sănătate a mamei mele.  In 7 zile nu am putut  scoate de la el decât: "e de rău", "nu-mi place", "n-arată bine". Un om cu care nu se putea  comunica. In cea de a 7-a zi infecţia mamei mele se indrepta spre torace. Am aşteptat vizita "medicului" de la 8:00 la 14:00. Văzând că nu vine am urcat în biroul lui şi ... n-o sa credeţi, stătea aplecat asupra unei cărţi de numerologie, lângă o stivă de bilete 6 din 49. Vizibil deranjat mă intrebă: «Ce mai vrei, Dom-le?» Eu cu bun simţ: «Aş dori să ştiu ce părere aveţi de starea mamei mele». Răspuns (citez): «90% e spre moarte» (fără îmi pare rau, dar...). Aproape m-a luat cu leşin şi am întrebat: «Credeţi că se mai poate face ceva?» El răspunde sec: «Nu». Adică, cu alte cuvinte, eu aşteptam să viziteze pacienta, el aştepta să moară pacienta. Nici vorba de recomandare spre un alt spital sau alt medic. Am cerut să fie externată imediat şi mi-a spus că e pe răspunderea mea. Am încuviinţat şi dintr-o dată a devenit vesel şi vorbăreţ (se bucura că scapă de ea). Acest individ gol pe dinăuntru este un pericol pentru sistemul sanitar şi trebuie ocolit. In aceeaşi zi medicii de la SMC Bucureşti au operat-o pe mama spunându-mi că am adus-o în ultima clipă in stare critică. Ei au constatat că intervenţiile dinainte au fost făcute prost şi iresponsabil. Cât despre sufletul tău de câine, domnule Nenovici... Dumnezeu să aibă grijă de el, pentru că pe acest pamant nimeni nu mai poate s-o facă.
     Sorin Tudor, cetăţean din Câmpina, România"

P.S. Ţin să le mulţumesc celor foarte mulţi care în anul 2011 au apreciat scriiturile mele din această rubrică şi să le spun că fără ei munca mea nu ar fi avut sens.
Să ne reîntâlnim cu bine la anul. Sărbători fericite şi la mulţi ani!

Rânduri transcrise din (i)realitatea imediată (15)

În timp ce tipi cu pretenţii burgheze

Duminică. Dimineaţă. Trec într-o „curte interioară” centrală, prin dreptul a două habe de gunoi deschise, aşezate de ani între două uşi de acces, din care una la cel mult un pas, doi, este cea de la bucătăria unui local – terasă. Câini, pisici, şoareci, resturi de tot felul, împrăştiate pe jos ori atârnând de marginile metalice ale celor două recipiente. Un perete de clădire murdar, brăzdat de tot felul de urme lăsate în tencuială. În jur, apartamente. Evident, locul nu este şi nu poate fi amenajat în acest sens, dar cineva a hotărât întocmai, astfel că...
În jur, oameni... Şi maşini, multe maşini, parcate până în buza habelor.
Clopotele unei biserici cheamă la slujbă... Limpede şi curat, sunetul lor împrospătează aerul curat.
Din balconul unui apartament, cineva (se vede „îndemânatic”, totuşi) aruncă, legat într-o pungă de plastic, gunoiul care cade într-una din habe.
Un cerşetor... Vine din când în când, căutând în gunoi. Pe una din mâinile tremurând poartă o traistă atât de murdară, că pânza groasă nu mai are acum nicio culoare. Tremură sprijinit într-un baston soios.
Fizic, tot aspectul său pare a-i fi pierdut chipul.
Tocmai se îndepărtează de lângă una din cele două habe cu o bucată de pâine în mână. O priveşte. Dă să o bage în traistă, tocmai în momentul în care privirea îi cade pe cei câţiva porumbei care ciugulesc ceva mai încolo... Îi priveşte. Îi cheamă. Şi cu mâinile tremurânde sfarâmă colţul uscat de pâine, căzând în firimituri mărunte la picioarele lui.
Unul câte unul, porumbeii se strâng în jurul său. Ciugulesc fărâmele de pâine căzute pe cimentul degradat şi murdar al pavajului.
Îi caut faţa, dar nu i-o pot vedea. Priveşte prea în jos. Abia păşind, când termină, se îndreaptă spre zidul rece şi murdar. Dă drumul cu zgomot bastonului, aşezându-se jos, rezemat de faţa peretelui. Porumbeii se rotesc în grabă, ciugulind încă. Îi priveşte... Este momentul în care pot să îi văd faţa, îndreptată acum spre ei şi îmi pare că zăresc pe ea o lumină a satisfacerii sufleteşti, dar foarte bine ar fi putut să fie doar efectul optic al soarelui care, ieşit printre blocuri, îi strecoară pe faţă, tocmai în acel moment, lumina sa.
În aer, tremură încă spart în cristale, sunetul clopotelor unei biserici chemând..., în timp ce în jur, grăbiţi în treburile lor cotidiene trec, indiferenţi, oameni.
Porumbeii ciugulesc încă, atunci când... o maşină venită în grabă parchează tocmai pe locul în care se mai zăresc ultimele resturi de pâine. Speriaţi, porumbeii se ridică în aer, aşezându-se pe streaşina zidului clădirii.
Din luxoasa limuzină coboară doi tipi. Veseli, bine îmbrăcaţi, gesticulând satisfăcuţi, se îndreaptă spre piaţă. Gunoaiele în care şi-au lăsat maşina nu îi deranjează câtuşi de puţin.  La fel, porumbeii... şi cu atât mai puţin, cerşetorul. Venind aici, evitau să plătească astfel,  încă o dată, ăi amărâţi de doi lei pentru parcarea care aştepta goală, peste drum.
Ion T. ŞOVĂIALĂ

Revelion 2012: muzică disco, Elena Gheorghe şi formaţia VH2

Ca desfăşurare în timp şi ca număr de artişti implicaţi, apropiatul spectacol de Revelion nu va avea amploarea celor de acum doi-trei ani. Bineînţeles, nici bugetul său nu va fi acelaşi. Chiar dacă reprezentanţii administraţiei Tiseanu nu recunosc acest lucru (sau îl recunosc cu jumătate de gură), criza a lovit puternic şi oraşul de la poalele Muscelului, iar  bugetul Câmpinei a fost sensibil subţiat din cauza masivele disponibilizări de personal şi a declinului unor importante societăţi comerciale locale. Austeritatea bugetară impusă de actualii guvernanţi de la Bucureşti a subţiat sensibil bugetul municipiului şi, prin urmare, fondurile alocate  pentru susţinerea financiară a unor manifestări cultural-artistice au scăzut. Dovadă stă şi evoluţia bugetului spectacolului muzical în aer liber de la cumpăna anilor.
Revelioanele stradale organizate de municipalitate la finele anilor 2007 şi 2008 au avut parte de bugete importante, de peste două miliarde de lei vechi. Apoi, bugetele au început să scadă semnificativ, astfel încât, anul acesta, Revelionul a primit din partea Consiliului Local puţin peste un miliard de lei vechi (circa 113.000 lei). Dacă în alţi ani, spectacolul începea devreme, pe la orele 18.00, anul acesta el va începe la ora 21.00. 
Autorităţile locale, pe motivul că “oricum, lumea se strângea după ora 20.00” (ceea ce este adevărat), au hotărât ca luminile rampei pentru spectacolul apropiatului Revelion să fie aprinse la ora 21.00, când un cunoscut DJ va mixa muzică disco pentru tinerii doritori să danseze la acea oră, la intersecţia bulevardelor Carol I şi Culturii. De la ora 22.00, va avea loc un minirecital Elena Gheorghe, care s-a recuperat foarte bine şi rapid după ce, pe 10 decembrie, a născut un băieţel. La ora 23.00, pe scenă vor urca membrii trupei VH2, cei care au cântat, în 2010, la deschiderea concertului lui Elton John de la Bucureşti. Din componenţa formaţiei fac parte nume cunoscute în muzica românească, precum Mihai Pocorschi şi Gabriel Cotabiţă (fondatorii grupului). La miezul-nopţii, pentru 15 minute, un spectaculos foc de artificii va încălzi sufletele celor prezenţi şi le va amorţi, desigur, gâturile.

Primarul Horia Tiseanu, “bolnav” de optimism

Edilul câmpinean şi consilierii săi municipali 
au încheiat anul cu o petrecere la munte

Pe edilul-şef al municipiului nu-l scoţi, nici cu slujbe, din optimismul său molipsitor, dacă nu chiar bolnăvicios. Oricât ai încerca. Bunăoară, dacă la începutul lui 2010, Tiseanu susţinea, cu un optimism debordant, demn de o situaţie economică mult mai bună, că bugetul local nu va avea de suferit din cauza crizei mondiale, la începutul acestui an era bine lansat în interpretarea aceleiaşi partituri. Să fie la ei criza, nu la noi! 

Chiar dacă marile disponibilizări de personal din economia locală şi declinul unor importante societăţi comerciale au început în 2010, nu se poate spune totuşi că 2011 nu a fost un an cu privaţiuni pentru comunitatea câmpineană. Şi cu toate acestea, consecvent ideii sale că la Câmpina criza nu se prea simte, în ajunul Crăciunului, în ultima zi de lucru a salariaţilor executivului municipal, Horia Tiseanu a organizat o şedinţă extraordinară a Consiliului Local (şedinţă doar cu numele, căci nu s-a dezbătut niciun proiect de hotărâre), o întâlnire cu caracter eminamente festiv. Mai pe româneşte spus, o mare petrecere desfăşurată departe de oraş şi de ochii curioşilor. Au fost invitaţi reprezentanţi din presa locală, de la toate ziarele, adică nu doar de la publicaţiile favorabile primarului (deloc puţine), ci şi din presa de opoziţie. Colegii de la televiziunea locală nu au putut fi prezenţi, întrucât petrecerea a început puţin după orele prânzului, atunci când trebuiau făcute multe filmări pentru materialele televizate în ziua respectivă. Dacă jurnaliştii locali vor fi invitaţi, prin rotaţie, la deplasările în străinătate ale delegaţiilor municipalităţii câmpinene (cum s-a propus, mai demult, la o şedinţă a legislativului local), atunci s-ar putea să asistăm la începutul unei campanii abile, pusă la cale de Horia Tiseanu pentru a câştiga simpatiile presei din localitate. Sau, măcar, a cât mai multor ziarişti ce ar putea să fie, în anul electoral care vine, prea critici cu activitatea sa.  

 La chermeză au participat aproape toată conducerea Primăriei (fără viceprimarul Ion Dragomir), şefi ai principalelor birouri şi direcţii, aproape toţi consilierii municipali (mai puţin cei cinci ai USL; patru de la PSD şi unul de la PNL), reprezentanţi ai Poliţiei Locale şi ai Poliţiei Municipale, plus câţiva oameni de afaceri locali, doi dintre aceştia din urmă fiind sponsorii evenimentului. Reprezentanţii opoziţiei câmpinene nu au agreat evenimentul, considerându-l nepotrivit cu austeritatea bugetară impusă de guvernul Băsescu-Boc. Totuşi, trebuie menţionat din capul locului că această petrecere nu a fost finanţată cu niciun ban de la bugetul local. Patronul unei firme de construcţii a pus un pariu cu edilul-şef că, până la sfârşitul anului, termină toate investiţiile angajate cu Primăria, în caz contrar el promiţând că va da o petrecere gen “pomana porcului”, o petrecere unde va pune la bătaie mâncare ca la nuntă, mâncare provenită de la un porc proaspăt sacrificat. Cum omul a pierdut pariul, a trebuit să dea porcul promis. Al doilea sponsor, tot patron de firmă de construcţii, nu a promis niciun porc, dar a acceptat să suporte cheltuielile cu băuturile alcoolice şi răcoritoare, cafeaua, prăjiturile etc. Petrecerea a avut loc în zona Valea Doftanei, mai exact la o pensiune de pe Valea Negraşului, situată la margine de pădure, într-un decor natural de vis. Mâncarea a fost foarte bună (deh, pomana porcului), cu multe antreuri din care nu a lipsit piftia, slăninuţa cu ceapă, bulz cu tochitură şi mămăliguţă, cârnaţi, fripturi, tot tacâmul, ce mai. La mare căutare a fost şoriciul “stropit” din belşug cu ţuică de prune excelentă. Mai multe consiliere municipale şi angajate ale Primăriei au oferit şi un mic program artistic, cu urările aferente Sărbătorilor de Iarnă, dar şi cu scheciuri în care au fost ironizaţi câţiva dintre cei prezenţi. Una peste alta, a fost o petrecere reuşită, în care angajaţii Primăriei au socializat între ei, şi toţi, cu reprezentanţii presei, precum şi cu ceilalţi participanţi.

La Câmpina, abia la ultima rectificare bugetară,

Pentru persoanele cu handicap şi asistenţii lor 
s-au găsit bani pentru supravieţuire

Asistenţii personali ai persoanelor cu handicap din municipiul nostru (ca de oriunde, de altfel), sunt, de regulă, rude ale celor cu dizabilităţi. Aşadar, se poate spune că salariile asistenţilor personali sunt surse de existenţă şi pentru persoanele cu handicap. “Locatarul” de la Cotroceni nu mai vrea ca România să fie un stat social (cum scrie, de fapt, în Constituţie), dar nu-i problemă, că nu ar fi prima dată când preşedintele ţării sfidează legea fundamentală şi îi acordă toată atenţia şi respectul cuvenit unui…preş. Dar să nu dai salarii asistenţilor personali amintiţi mai devreme, este ca şi când ai lua de la gura persoanelor cu handicap. La ultima şedinţă ordinară a Consiliului Local Câmpina a fost aprobată şi ultima rectificare a bugetului municipiului pe acest an, inclusiv a bugetelor ordonatorilor terţiari de credite. La baza ei a stat o decizie a DGFP Prahova emisă în continuarea apariţiei în Monitorul Oficial a unor acte normative referitoare la recenta rectificare a bugetului de stat pe anul 2011. Decizia DGFP Prahova a modificat sumele defalcate din TVA alocate bugetelor locale aferente finanţării cheltuielilor cu salariile personalului din învăţământul preuniversitar de stat, precum şi cu drepturilor asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap. Modificările s-au făcut în baza solicitărilor formulate de Consiliul Judeţean şi de cele 104 unităţi administrativ-teritoriale prahovene. Pentru trimestrul IV, la Câmpina au fost diminuate cu 291.000 lei sumele defalcate din TVA alocate pentru finanţarea cheltuielilor cu salariile bugetarilor amintiţi mai devreme, plus contribuţiile aferente. Totodată, pentru trimestrul IV, au fost suplimentate cu 107.000 lei sumele necesare pentru plata indemnizaţiilor lunare ale asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap. Tot în cadrul proiectului de rectificare a bugetului local a fost aprobată reducerea plafonului cheltuielilor de personal din administraţia locală, fără ca această diminuare să afecteze plata salariilor angajaţilor. Tot cu această ocazie, s-a suplimentat capitolul “Donaţii şi sponsorizări” cu 50.000 lei, suma fiind în curs de încasare ca urmare a derulării unor contracte de sponsorizare pe care municipalitatea a reuşit să le încheie cu mai multe societăţi comerciale, în scopul asigurării plăţii unor ajutoare sociale pentru categoriile de persoane defavorizate, cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă.

Adaptându-se la sezonul rece, Bazinul de înot didactic şi-a schimbat programul de funcţionare

Bazinul de înot didactic şi-a schimbat programul de funcţionare, la solicitarea firmei care îl administrează, Gercom Business Ploieşti. Administratorul bazei sportive din cartierul Erupţiei (care include şi două terenuri de tenis de câmp), a solicitat legislativului municipal această schimbare de program, pentru a minimaliza pierderile cauzate de consumul mărit de energie termică şi electric în condiţiile în care, de la începutul toamnei, numărul clienţilor piscinei acoperite sunt din ce în ce mai puţini. La începutul toamnei, administratorul bazinului de înot didactic solicitase Consiliului Local “scutirea de impozit pentru baza sportivă cuprinzând bazinul de înot, terenurile de tenis şi parcarea”, motivând că veniturile obţinute sunt foarte mici în comparaţie cu cheltuielile, administrarea bazei dovedindu-se a fi nerentabilă. “Activitatea la bazinul de înot didactic şi la terenurile de tenis anexe asigură venituri modeste care abia acoperă cheltuielile lunare cu utilităţile, salariile, consumabilele, materialele de curăţenie şi lucrările de întreţinere şi reparaţie. Acest lucru este determinat de gratuitatea asigurată de luni până vineri inclusiv, între orele 09.00 – 15.00, elevilor câmpineni, conform contractului de asociere aprobat de către Consiliul Local”, era motivată solicitarea administratorului bazei sportive. Menţionăm că păguboşenia afacerii invocată de firma care a câştigat licitaţia se produce în condiţiile în care municipalitatea câmpineană suportă 80% din cheltuielile cu utilităţile, ceea ce înseamnă câteva sute de mii de lei alocate anual din banul public local pentru funcţionarea acestui bazin, pe care Elena Udrea l-a dorit cu orice preţ, dar care se dovedeşte a fi, din ce în ce mai mult, o piatră de moară pentru bugetul Câmpinei, mai ales în vreme de criză. După ce consilierii municipali au aprobat solicitarea conducerii  firmei ploieştene cei de la Gercom au venit cu o nouă solicitare: micşorarea programului de funcţionare a bazei sportive, întrucât în sezonul rece consumul de gaze şi energie electrică este foarte mare, iar cheltuielile de funcţionare depăşesc şi mai mult veniturile. Chiar dacă micşorarea programului implică, teoretic, mai puţini clienţi, s-a mers pe această variantă, iar legislativul municipal a aprobat şi această solicitare. Astfel, programul de funcţionare, cel puţin până la vară, este următorul: de luni până vineri - între orele 10.00-21.00 (în loc de 9.00-21.00), iar de sâmbătă până duminică - între orele 10.00-20.00 (în loc de 9.00-22.00). Totodată, elevii vor utiliza gratuit bazinul de înot până la ora 16.00 (nu doar până la ora 15.00, cum prevedea vechiul program), iar cursurile de iniţiere pentru elevi vor începe la ora 10.00, nu de la ora 9.00.

20 decembrie 2011

Primarul a dat, după ce tot el a luat

Impozitele şi taxele locale rămân neschimbate în 2012. 
Adică la fel de majorate!

Nu-i aşa că în această perioadă, pătrunsă de spiritul Crăciunului, toată lumea ar trebui să fie mai bună? Si când spun toată lumea, îi includ, desigur, şi pe jurnaliştii presei de opoziţie, care ar trebui să treacă, în ajunul Sărbătorilor de Iarnă, la sentimente mai bune, la demersuri impregnate de o duioasă condescendenţă faţă de conducătorii oraşului. Că nici acestora din urmă, probabil, nu le este uşor. Fiindcă-i tare greu să te ţii de promisiunile deşănţate şi de minciunile electorale cu care ai câştigat alegerile, păcălind electoratul credul şi neinstruit. Nu-i deloc uşor să realizezi mâine ce ai promis azi, promisiuni făcute fără să clipeşti, fără să-ţi tresară niciun muşchi pe faţă, ştiind foarte bine că nu te vei ţine de cuvânt şi că toţi “porumbeii electorali” pe care i-ai slobozit pe gură nu sunt decât pentru a-i prosti pe proşti, vorba lui Mircea Badea. Să facă bine “tonomatele” presei locale (“aservite” opoziţiei) şi să lase dracului (Doamne, iartă-mă), criticile la adresa puterii locale, ba chiar să le înlocuiască grabnic cu îndemnuri pline de sfătoşenie şi supuşenie. Ce credeţi, n-ar fi mai bine aşa? Nu, n-ar fi. Ca să-l parafrazăm pe marele filosof Petre Ţuţea, îndemnul mesianic “al întoarcerii şi celululalt obraz”, oferit duşmanului spre pălmuire doar pentru a-l îmbuna cu bunătatea personală, ar trebui pus între paranteze până scăpăm de cei care nu doresc binele acestei naţii, de cei care atentează la viitorul acestui neam. 

 La ultima şedinţă ordinară a Consiliului Local, aleşii noştri au aprobat taxele şi impozitele locale ce se vor aplica anul viitor. Din mărinimia edilului-şef, cel care a mărit, în urmă cu un an, dările câmpinenilor până i-a cocoşat (cu 20%, cea mai mare majorare a unor impozite locale din întreaga ţară, de-a avut personalul medical de la balneofizioterapie pacienţi cu duiumul, tot anul), municipalitatea a decis ca, pentru anul viitor, valoarea contribuţiilor fiscale datorate bugetului local să rămână neschimbată. Am putea spune că nu o vom duce (mai) rău la anul, sub înţeleapta şi dreapta conducere a “cârmaciului” grizonat (şi totuşi portocaliu), al comunităţii câmpinene, care s-a ales în fruntea orăşelului nostru de două mandate. Am putea spune aşa, dar numai dacă am fi chiori, surzi şi tâmpi. Şi dacă nu am şti că anul 2012 este un an eminamente electoral (cu alegeri locale şi generale suprapuse, dar totodată comasate, başca, şi cu un referendum; cu şapte buletine de vot, ca la nebuni!). Iar dacă suntem câtuşi de puţin pătrunşi de milostenie şi de dorinţa de a dărui (o cauţiune primarului), am putea spune, printre oftaturi şi suspine: domnul primar a dat (dispoziţie să fie îngheţate dările locale), domnul primar a luat (anul trecut, din speranţele şi veniturile celor care l-au ales, mărindu-le crunt dările), fie numele domnului primar bine… contestat. Contestat, cum altfel, că doar nu din pioşenie face tot ce face. Politicii i se potriveşte pioşenia ca măgarului, fuga. Or, Tiseanu e la vârful politicii locale de aproape 16 ani (două mandate de viceprimar şi două de primar), iar dacă nu i-ar fi plăcut, dacă nu i s-ar fi potrivit ca o mănuşă, n-ar mai fi rămas o clipă în sistem. De aia mă întorc şi zic, spiritul Crăciunului, oricât de mult te-ar impregna, nu-ţi dă dreptul să uiţi şi să sacrifici viitorul copiilor tăi, numai de dragul unor simpatii electorale, trecătoare şi subiective.  Cine uită, mai ales când aplică ştampila “votat”, îşi merită soarta. Din păcate, el influenţează şi soarta multor votanţi, mai lucizi şi mai obiectivi. 
Revenind la şedinţa legislativului municipal,  menţionăm felul în care primarul a încercat să-şi îmbunătăţească imaginea publică prin proiectul de hotărâre care stabilea îngheţarea taxelor şi impozitelor locale la nivelul de anul trecut. Nivel majorat cu 20% faţă de cel de acum doi ani, subliniem încă o dată. Astfel, Tiseanu a ţinut să atragă atenţia că menţinerea impozitelor şi taxelor locale la nivelul anului 2011 nu acoperă şi inflaţia de 6%, estimată pe ultimele 12 luni, inflaţie care ar fi putut duce la o nouă majorare a impozitelor. Deci l-a atins spiritul Crăciunului. Deci e bun jupânul, ce mai! De asemenea, tot din motive de capital electoral, primarul a propus chiar câteva scutiri de impozite şi taxe, în special pentru contribuabilii cu restanţe, care nu sunt deloc puţini şi care pot fi aduşi şi influenţaţi uşor la vot. Astfel, Tiseanu a introdus în proiectul său de hotărâre propunerea de anulare a impozitelor şi taxelor restante, situate sub plafonul de 40 de lei, înregistrate la 31.12.2011. De asemenea, “familiile câmpinenilor căsătoriţi de 50 de ani, precum şi “cetăţenii de onoare” ai municipiului să beneficieze de scutirea de la plata impozitului pe clădirea şi terenul deţinute în proprietate, la adresa de domiciliu”, a mai dorit Horia Tiseanu. Proiectul iniţiat de edil a fost aprobat în unanimitate. Î
n schimb, niciunul dintre amendamentele consilierului liberal Dragomir Enache  nu a întrunit majoritatea, deşi pentru aprobarea acestor amendamente au votat toţi consilierii PSD, fapt ce demonstrează că, la Câmpina, USL funcţionează bine. Dragomir Enache a propus mai multe amendamente, pe care, înainte de şedinţa Consiliului local, le-a înaintat Primăriei. De la funcţionarii Direcţiei Economice a primit răspunsuri la fiecare dintre amendamentele sale, răspunsuri ambigue şi evazive care nu l-au mulţumit deloc pe consilierul liberal. Cel mai important amendament al său făcea referire la scăderea cu 20% a valorilor actuale şi implicit revenirea taxelor şi impozitelor locale la nivelul din 2010. Propunerea sa are la bază dispoziţii constituţionale şi ale Codului fiscal (principiului aşezării juste a sarcinilor fiscale, statuat de Constituţia României,  art.56 alin.2; principiul echităţii fiscale şi principiul neutralităţii măsurilor fiscal, prevăzute în Codul fiscal). 
Alte amendamente propuse de PNL referitoare la impozitele şi taxele pentru anul 2012 au fost:  acordarea bonificaţiei de 10% pentru plata integrală a impozitului pe teren şi clădiri nu doar pentru persoanele fizice (cum se procedează în prezent), ci şi pentru persoanele juridice; scutirea de la plata impozitului pe teren şi clădiri a persoanelor care deţin un singur imobil şi au un venit net lunar sub 450 lei;  scutirea de impozitul pe clădiri a persoanelor fizice care şi-au reabilitat termic locuinţele pe cheltuială proprie. 
Au mai fost şi alte luări de poziţie, mai mult sau mai puţin critice, la adresa proiectului iniţiat de primar. Viceprimarul Ion Dragomir a propus să se mărească impozitele şi taxele locale anual, cu 6%, iar nu o dată la trei ani, cu 20%, pentru o mai bună suportabilitate a sarcinilor fiscale de către contribuabili. Consilierul Gheorghe Tudor a propus să se facă mai des zonificarea oraşului, pentru ca locuitorii cartierelor rezidenţiale de la marginea oraşului (Muscel, Câmpiniţa) să fie obligaţi să plătească impozite mai mari, cum este şi normal, după facilităţile de care dispun proprietăţile lor, în urma modernizării infrastructurii din cartierele menţionate.

Cuvântul care înţeapă

Nevoia de Havel

Zilele lui 2011 sunt numărate. Se încheie un an dificil, dominat de măsuri draconice de austeritate, care reprezintă de fapt, în mare parte, consecinţa actului decizional al unor politicieni prea puţin capabili să înţeleagă că lumea se îndreaptă în altă direcţie decât vor ei.
Corsetul sistemului social, care produce dependenţă şi îl sufocă pe cetăţeanul lumii, stă să explodeze sub privirile speriate ale jandarmilor mondiali rămaşi fără soluţii. În spatele cortinei instituţionale, marile puteri Germania, Franţa, Anglia, SUA, Rusia ori China şi-au propus să remodeleze lumea după exemplele trecutului şi interesele prezentului, fără să ţină cont că ea, lumea, a ajuns din câte se pare la o altă etapă şi anume la aceea în care eliberarea individului faţă de constrângerile sociale s-ar putea constitui în primul amendament al societăţii viitorului. Aşa cred că se explică şi violentele răzmeriţe din Anglia, SUA, Egipt şi Rusia ocupată de Putin. Exemplele pot continua.
Oamenii dau semne din ce în ce mai clare că s-au săturat să-şi trăiască viaţa sub presiunea îndatoririlor impuse de o societate de consum care pe lângă progres a adus şi sclavia modernă, manifestată în genere prin dependenţa faţă de cei care deţin injust controlul resurselor financiare. Striviţi sub talpa acestui totalitarism economic, oamenii îşi caută libertatea, pe care însă o vor dobândi numai atunci când vor înţelege că nivelul de trai trebuie să fie direct proporţional cu produsul muncii, singura modalitate de a le arăta cămătarilor făţarnici ai lumii, care ne-au adus în pragul falimentului generalizat, că banul a fost inventat ca un instrument de plată şi nu ca unul de manipulare şi tortură psihică.
Sigur că răzmeriţele violente nu reprezintă o soluţie pentru acest tip de eliberare, mărturie stând chiar viaţa celui care a fost Vaclav Havel, un simbol al luptei pentru libertate în istoria modernă a Europei. El a lăsat în urmă semenilor demnitate, libertate şi prosperitate. Dar câte popoare se mai pot lăuda azi cu astfel de lideri? În lipsa unui Havel al lor, oamenii de pretutindeni se simt singuri, hărţuiţi şi dornici să cunoască dreptatea, la care uneori vor să ajungă prin orice mijloace. Îi putem oare condamna pentru nevoia de Havel?

P.S. Chiar dacă mi-am propus în acest final de an să nu mai comentez în niciun fel întâmplările locale, respectând astfel spiritul sărbătorilor, nu pot să trec peste ultima decizie a administraţiei Tiseanu, care a hotărât ca ultima şedinţă din acest an a Consiliului Local să se desfăşoare în cadru festiv, la o vilă de pe Valea Doftanei, probabil pe cheltuiala contribuabililor. Din câte se pare, la sindrofie vor participa şi mulţi angajaţi din Primărie, pe care edilul şef vrea să-i recompenseze pentru activitatea de peste an. Oare câţi dintre noi, cetăţenii acestei urbe, plătitori de taxe şi impozite nesimţite, ne permitem să chefuim de sărbători la o vilă din Valea Doftanei?

Editorial

DE LA LUME ADUNATE....

Încerc să grupez cîteva ştiri aparent fără legătură. Cum ar fi o petrecere a burlacilor din Franţa, Camera Comunelor de la Londra, cazul profesorului „violator”, mandatul primarului Mazăre, mătuşa Tamara şi altele. Aşa, ca un puzzle de sărbători... Deci: un parlamentar al partidului de guvernămînt din Anglia a participat la o „petrecere a burlacilor” tocmai în Franţa, unde, ghinion, s-au abordat niscai însemne naziste. Fără prea multe discuţii, demnitarul respectiv a fost demis (de către partidul său) din funcţia deţinută în Camera Comunelor, urmînd să fie declanşată şi o anchetă. Vă aduceţi aminte de cazul primarului Mazăre, afişat el însuşi în uniformă nazi? A luat cineva vreo măsură? Aud? S-a bagatelizat, s-a rîs „subţire” şi s-a muşamalizat totul. Adică un fapt de o gravitate maximă. Dar cum să acţioneze opinia publică şi legea, atunci cînd un ex-preşedinte, cale de vreo trei mandate, are asemenea păreri ciudate despre felul cum trebuie aplicată legea? „Eu sper că nu o să fie condamnat, pentru că, după toate datele şi din ce îmi povesteşte şi el, sunt nişte făcături care nu au suport juridic, iar noi trebuie să-l judecăm (pe Adrian Năstase, n.r.) aşa cum îl ştim noi, indiferent de decizie şi îl judecăm noi, adică după calităţile lui şi de membru de partid, şi de intelectual, şi de om politic“. Pe scurt, dacă e din partidul nostru, nu trebuie judecat de proasta de justiţie. Îl albim noi că e de mare folos partidului.

Hipermarketul Kaufland Câmpina – un mare câştig pentru comerţul câmpinean

În ultimii ani, presa centrală a prezentat şi faţa neştiută a marilor retaileri din România. Astfel, firmele care au deschis super- şi hipermarketuri în mai toate oraşele importante ale ţării ne-au fost prezentate într-o lumină nouă, mai puţin plăcută. Mass-media de la Bucureşti a insistat pe numeroasele taxe pe care trebuie să le plătească producătorii dacă vor să-şi vadă mărfurile proprii expuse pe rafturile acestor mari complexuri comerciale. Una dintre cele mai cunoscute taxe este taxa de raft, a cărei valoare diferă în funcţie de poziţia produsului pe raftul respectiv (mai în faţă/mai în spate, mai sus/mai jos). Chiar dacă retailerii nu joacă mereu fair, orice s-ar spune, deschiderea unui hipermarket în Câmpina este un câştig pentru comerţul câmpinean, în sensul în care acesta se diversifică şi este animat de o concurenţă mai puternică, al cărei rezultat poate fi scăderea anumitor preţuri, din toate acestea cumpărătorii localnici neavând decât de câştigat. De aceea, se poate spune că deschiderea recentă a hipermarketului Kaufland a bucurat multă lume. Mai puţin concurenţa, bineînţeles. Din momentul cumpărării de către Kaufland România a terenului de la IRA SA Câmpina, în vederea ridicării aici a unui hipermarket, au trecut circa doi ani. Răstimp în care mai-marii diviziei din România a cunoscutului retailer german au avut numeroase discuţii în contradictoriu cu reprezentanţii municipalităţii câmpinene pe tema realizării pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, la intrarea în curtea complexului comercial, a unui sens giratoriu. Administraţia câmpineană s-a ţinut tare şi nu a permis decât o bandă de preselecţie pe sensul spre Ploieşti. Până la urmă cele două părţi au căzut la pace convenind asupra benziid epreselecţie. Şi după cum arată sensul giratoriu de la Kaufland Ploieşti-Nord, edilii câmpineni au avut dreptate să-şi apere cu tărie punctual de vedere. Chiar dacă fusese anunţată darea în folosinţă pentru data de 15 decembrie, la ora 7.30, hipermarketul a fost deschis oficial cu o zi mai devreme, în faţa autorităţilor locale. Pe 14 decembrie, la ora 11.00, reprezentanţi ai Kaufland România au decis să taie panglica în faţa oficialităţilor câmpinene, iar câteva ore mai tâziu, s-a luat decizia ca uşile marelui complex să rămână deschise pentru orice cumpărător. Localnicii au fost luaţi un pic prin surprindere, pentru că cei mai mulţi ştiau că abia în ziua următoare puteau trece pragul Kaufland Câmpina. Spre seară, lumea a aflat şi a început să ia cu asalt rafturile cu produse din incinta complexului, dar un asalt ordonat, fără aglomerări şi cozi infernale. A doua zi, la prima oră a deschiderii complexului, foarte puţini cumpărători aşteptau la uşă. Promoţii cu tigăi la jumătate de preţ nu au fost (Kaufland nu practică astfel de campanii), nici îmbulzeli agresive de genul celor prezentate de televiziunile centrale cu ocazia “nopţilor albe” sau cu prilejul unor promoţii practicate de alte hipermarketuri. Aşadar, una peste alta, o deschidere liniştită a hipermarketului Kaufland Câmpina. Rivalele lui Kaufland (supermarketurile Carrefour Express şi Penny), nu au stat în pasivitate, ci au recurs la metode de “racolare” a potenţialilor clienţi cu atenţia îndreptată spre deschiderea hipermarketului german. Cei care şi-au lăsat maşinile în parcarea generoasă a hipermarketului, s-au trezit pe parbriz cu un  cupon prin care erau invitaţi să târguiască din Complexul Penny, pe data de 15 decembrie (nu întâmplător, data deschiderii Kaufland), ademeniţi fiind cu promisiunea că la cel puţin 50 de lei cheltuiţi, vor primi un bonus de 10 lei. Francezii de la Carrefour au răspândit pliante în care “ameninţau” cu preţuri şoc la multe produse, dar numai în noaptea dinaintea deschiderii anunţate, de pe 15 decembrie, a complexului Kaufland. Şoc este un cuvânt francez, dar oferta Carrefour, chiar dacă a ademenit destulă lume, a venit prea târziu şi prea în miez de noapte. Micii negustori de cartier au lansat deja curentul de opinie conform căruia “noi nu suntem europeni, căci în Uniunea Europeană hipermarketurile nu sunt permise în interiorul oraşelor, ci la marginea acestora, în afara lor”. În ciuda acestor nemulţumiri, Kaufland Câmpina merge mai departe, obligând concurenţa la o prestaţie mai bună, lucru care nu poate fi decât benefic pentru comunitatea câmpineană.

Fundaţia Medis a mai bifat o reuşită: Balul Halatelor Albe – ediţia a IX-a

Vineri, 16 decembrie, cea mai mare parte a personalului medical (şi administrativ) din cele două spitale câmpinene, precum şi din centrele şi cabinetele medicale ale municipiului, a fost prezentă la Balul Halatelor Albe. Numeroşi invitaţi din afara sistemului medical local (sponsori, oficialităţi etc) au întregit numărul participanţilor la acest spectaculos eveniment, asezonat din belşug cu muzică bună, programe artistice, dansuri şi veselie cât cuprinde. 
 
Tradiţionalul eveniment, organizat, de la începuturile sale, de către Fundaţia Medis, se află la ediţia a IX-a. “Ori la bal, ori la spital”, sună o veche vorbă din bătrâni, subliniind faptul că, în situaţii limită, critice, orice om trebuie să aibă tăria de a lua o hotărâre clară, crucială, chiar şi cu riscul înfruntării unui  potenţial pericol. Câteva sute de medici, asistenţi medicali şi membri TESA din unităţile spitaliceşti ale municipiului, fără a-şi trăda locurile de muncă şi angajatorii, în timpul liber fiind, au ales balul, desigur. Că de spital, au timp să se ocupe în restul anului.
Din 2003, sărbătoarea purtătorilor de halate albe din localitate, reprezintă unul dintre cele mai populare şi mai reuşite evenimente mondene din viaţa orăşelului nostru. Acum opt ani, medicul Călin Tiu, directorul Fundaţiei Medis, s-a gândit să organizeze un eveniment dedicat corpului medical câmpinean, care să ajute la o mai bună socializare a purtătorilor de halate albe. După prima ediţie, iniţiatorul nu era foarte sigur de necesitatea continuării demersului său, dar a fost convins rapid de mulţimea de telefoane primite din parte unor participanţi la prima ediţie, care solicitau cu tărie tradiţionalizarea evenimentului. Tocmai pentru că desfăşurarea celei de-a doua ediţii a evenimentului fost aproape imprevizibilă, ea a fost organizată într-o zi de luni, şi nu într-un week-end, cum era de aşteptat. Din 2004, Călin Tiu şi-a dat seama că balul a intrat în tradiţia locală şi că era imposibil de a se mai renunţa vreodată la el. 
 
Vineri, câteva sute de persoane au răspuns invitaţiei Fundaţiei Medis de a participa, în foaierul Casei Tineretului, la ultima ediţie a Balului Halatelor Albe. Şi cum Medis este una dintre cele două fundaţii medicale din ţară acreditate de către Colegiul Naţional al Medicilor ca furnizori de Educaţie Medicală Continuă, blazonul de “educator medical” de excepţie impunea şi organizarea unui seminar medical, conexat cu Balul Halatelor Albe. Reţeta funcţionează foarte bine din 2003, şi nu a dat niciodată greş. “Anul acesta, am organizat, pentru a noua oară, întâlnirea «halatelor albe» şi a prietenilor «halatelor albe» din Câmpina. Şi pentru că, în deschiderea balului, mai era loc pentru puţină informare medicală, înainte de începerea petrecerii, am organizat, în Sala Mică, un simpozion care s-a bucurat de mult succes, un succes care a depăşit aşteptările noastre. Tema simpozionului a fost «Şcoala Părinţilor», iar numărul mare de părinţi care au fost interesaţi de acest simpozion a făcut ca sala să devină neîncăpătoare şi mulţi participanţi să stea în picioare. Pentru un asemenea subiect generos, structura auditoriului a fost inedită, în sensul că a fost pentru prima oară, din lungul şir de simpozioane, congrese şi alte evenimente medicale organizate de fundaţia noastră (acesta este cel cu numărul 60), când au participat laolaltă medici, asistenţi şi părinţi. Revenind la bal, se anunţă o participare record, în acest sens. Şi vremea ţine cu noi. Glumind, aş putea spune că cei care vor participa acum, vor avea prioritate la ediţia cu numărul 10 de anul viitor, care va fi una jubiliară şi, prin urmare, va avea strălucirea corespunzătoare”, ne-a declarat medicul Călin Tiu, cu puţin timp înainte de începerea balului.
Interesul de care s-a bucurat seminarul a fost întrecut numai de interesul pe care l-a suscitat balul aşteptat din decembrie 2010. “E incredibil cum acest bal ne-a prins în vârtejul său şi a făcut posibilă întâlnirea, la sfârşitul fiecărui an, a celor care lucrează în domeniul sănătăţii din Câmpina, precum şi a invitaţilor noştri. Pentru că niciodată evenimentul nu a fost uşor de organizat”, ne-a mai mărturisit Călin Tiu.  
 
La petrecerea medicilor şi asistenţilor medicali câmpineni au participat numeroşi invitaţi, membri ai administraţiei locale, reprezentanţi ai unor instituţii publice şi private, societăţi comerciale etc. După primele ediţii, care au fost posibile graţie unei finanţări oferite de diverşi sponsori, acestora din urmă li s-a alăturat Consiliul Local, care a devenit, în ultimii ani, principalul sponsor al evenimentului, finanţându-l cu sume consistente. Ca în fiecare an, atmosfera a fost incendiară. S-a dansat până noaptea târziu, cea mai solicitată melodie fiind populara Braşoveanca, ale cărei ritmuri au solicitat considerabil muşchii şi încălţămintea numeroşilor dansatori. Fundalul muzical l-a asigurat formaţia locală de pop-rock The Sixteens, căreia i s-a alăturat un slujitor local al lui Hipocrate îndrăgostit de muzică, medicul Constantin Mihai, cantautorul Imnului Câmpinei. La programul artistic şi-au adus o importantă contribuţie şi dansatori şi cântăreţi de muzică populară reuniţi în Ansamblul folcloric al Liceului de Artă din Ploieşti. 

Noua conducere a PNL Cornu se pregăteşte de sărbători

Vineri, 16 decembrie, organizaţia PNL Cornu s-a reunit pentru prima dată sub mandatul noului birou politic local prezidat de Ştefan Cârciu şi echipa sa. În faţa a peste 30 de membri PNL mai vechi ori mai noi, omul de afaceri în vârstă de 43 de ani, Ştefan Cârciu, şi-a prezentat planurile politice de viitor, subliniind între altele: „Suntem o echipă tânără, omogenă, dornică de afirmare, cu idei şi soluţii constructive pentru binele cetăţenilor şi al comunei”.
În ceea ce priveşte alianţa locală cu PSD, Ştefan Cârciu a mai declarat: „Alături de PSD, sper să avem o colaborare fructuoasă, în felul acesta demonstrând că prioritar este binele comunei şi nu interesele personale. De Ziua Naţională a României, pe 1 decembrie, la Cornu am arătat electoratului că alianţa PSD - PNL există, depunând împreună coroane de flori la Monumentul Eroilor, lângă coroana depusă de Primărie”.
În finalul întâlnirii, Ştefan Cârciu i-a mai informat pe cei prezenţi că de sărbători PNL Cornu se va afla alături de copiii celor două grădiniţe din comună şi de echipele de handbal, fete şi băieţi, conduse de antrenorul Adrian Manea, cărora le-a pregătit cadouri surpriză, în spiritul sărbătorilor. De asemenea, Cârciu le-a urat liberalilor şi tuturor cetăţenilor din comună, sărbători fericite.

Teatrul Proiect Câmpina îşi va începe activitatea pe 16 ianuarie 2012

- cu o piesă adusă de la Teatrul Naţional Bucureşti - 

Aşa cum v-am informat cu o lună în urmă, omul de afaceri câmpinean şi un împătimit al teatrului, Adrian Dochia, marele maestru al scenei româneşti Mircea Albulescu şi actorul şi regizorul Dan Tudor au fondat Asociaţia Culturală “Teatrul Proiect” Câmpina, care a înfiinţat în oraşul nostru teatrul profesionist cu acelaşi nume. Săptămâna trecută, în Sala “Constantin Radu” a Casei de Cultură, a avut loc o întâlnire a unui grup de actori ai Teatrului Naţional Bucureşti cu mai mulţi localnici înfioraţi de dragostea de teatru. Printre cei care au luat cuvântul s-au remarcat maestrul Mircea Albulescu (preşedintele Asociaţiei Culturale “Teatrul Proiect” Câmpina), Dan Tudor (vicepreşedintele asociaţiei) şi secretarul ei executiv, Adrian Dochia. Dintre actorii bucureşteni care au fost prezenţi la eveniment şi susţin proiectul teatrului câmpinean, am vrea să-i amintim rapid pe Monica Davidescu (fiică a meleagurilor câmpinene), Ileana Stana Ionescu, Marius Bodochi, Ovidiu Cuncea, oprindu-ne aici cu această enumerare, limitată de puţinătatea spaţiului editorial. 

Aşa cum Teatrul Proiect Buzău are o colaborare cu Teatrul “Constantin Nottara” din Capitală, Teatrul Proiect Câmpina îşi va desfăşura activitatea colaborând cu Teatrul Naţional Bucureşti, unde sunt angajaţi Mircea Albulescu, Dan Tudor şi toţi actorii bucureşteni prezenţi la întâlnirea amintită. Dan Tudor a făcut câteva mărturisiri audienţei, din care cei prezenţi au înţeles că teatrul profesionist nou creat vine în întâmpinarea localnicilor care doresc să vadă la Câmpina spectacole teatrale de calitate. “Eu, dacă m-am băgat în chestia asta şi am renunţat la o parte din timpul în care aş fi repetat la Teatrul Naţional (la fel ca şi colegii mei), este pentru că vreau să particip la acest proiect ambiţios, performant, cu care municipalitatea şi locuitorii acestui oraş să se mândrească”, consideră Dan Tudor.
Teatrul proiect este o formă modernă de a face teatru (răspândită în Occident, şi care a cucerit teren, din ce în ce mai mult, şi la noi în ţară), prin care un teatru profesionist (dar în care pot fi colaboratori şi actori amatori), funcţionează pe baza unor proiecte, fiecare dintre acestea contituind o piesă de teatru montată în regie proprie. Din sponsorizări şi din banii încasaţi pe biletele vândute, se plătesc regizorii, actorii şi toţi cei care contribuie la punerea în scenă a piesei respective. Până la popularizarea existenţei Teatrului Proiect Câmpina şi realizarea de către acesta a unor montări de piese de teatru, se vor aduce la Câmpina, contra cost, câteva dintre piesele jucate la Naţionalul bucureştean, în regia lui Dan Tudor. Prima dintre acestea se numeşte “Molto, gran’ impressione într-o soarea la teatru” (scenariu de Romulus Vulpescu, după texte de Costache Faca, Matei Millo, Costache Caragiali), şi va fi prezentată publicului câmpinean pe scena Casei de Cultură, în data de 16 ianuarie 2012, când se poate spune că, într-un mod sui-generis, Teatrul Proiect Câmpina îşi începe activitatea. O impresie deosebită a lăsat publicului prezent alocuţiunea lui Mircea Albulescu, un discurs pe cât de simplu exprimat, pe atât de bogat în înţelesuri şi învăţăminte, din care vă prezentăm, în continuare, cele mai importante pasaje.
“Nu voi povesti amintiri din copilărie, nici câte femei am încălecat. Bunii mei, cei dintre dumneavoastră care aveţi copii, fiecare dintre voi ştie picătura de transpiraţie rece care i-a călătorit  fruntea cand a păstorit apariţia acestei minuni: copilul. La mine s-a întâmplat asta, mărturisesc, acum 43 de ani, când el, Matei (aşa-l cheamă), a venit pe lume. Şi mi-am zis atunci: iată momentul când pot să mă mângâi, pentru că sunt capabil să mai încep o viaţă. Ceea ce noi încercăm să facem astăzi – noi şi dumneavoastră (nu noi, pe de o parte, şi dumneavoastră, pe de altă parte), este acest minunat vis, această minunată minune: să avem, de astă-seară, un minunat copil în Câmpina, teatrul nostru şi al vostru. Mă uit pe peretele din faţa mea şi văd un afiş pe care scrie Teatrul Proiect Câmpina, teatrul oraşului tău.  E important şi ar fi foarte bine ca fiecare oraş să aibă teatrul său. Pentru cultura românească este nevoie de picul de transpiraţie al fiecăruia dintre noi. Nu vă chem să ne fie uşor. Nu vă chem să ne distrăm. Poate uneori să ne placă. Dar asta trebuie neapărat să aibă în spate o sfântă credinţă şi o deschidere către efort; dacă nu chiar către sacrificiu. Nimic pe lumea asta nu se face uşor. Darămite un teatru. Haideţi împreună. Vă mulţumesc.”

Rânduri transcrise din (i)realitatea imediată (14)

Ascensiune şi decadenţă
  • Din când în când, fără a o lăsa să se murdărească prea tare, îşi spală maşina, trasă zi de zi sub balcon. Profită, vezi, de gura de canalizare – „Dumnezeu a vrut aşa!” -, existentă tocmai aici. Îl observ mai de fiecare dată. Coboară cu un burete mare cu care, meticulos, o şterge  de la un capăt la latul, atent să nu cumva să o zgârie.Nu uită, însă, niciodată ca înainte de a coborî (locuieşte la II)... să arunce peste ea, de la înălţimea balconului apartamentului, câteva... găleţi cu apă.
  • Şi-a cumpărat... o pisică. Şi de atunci, noapte de noapte, se plimbă cu ea... pe acoperiş. 
  • Rupt, răvăşit... îmi apare în faţă brusc, gata-gata să nu-l mai cunosc. Şi doar abia ce ne despărţisem. Era întocmai cum îl ştiam de o viaţă: aranjat, pedant, elegant, ce mai, „ca scos din cutie”. Tocmai intra spre casă... „Ce-i cu tine, zic?” Şi ne mai putând să rostesc niciun cuvânt din lipsă de aer – (perplexitatea mă sufoca pur şi simplu) -, arăt cu degetul spre ţinuta lui, aflată în cea mai mare dezordine. Înţelegând ce vreau să spun, îmi răspunde calm, ca şi când nu se întâmplase nimic: „Nevastă-mea..., m-a întors iar pe dos!”
  • Pe femeie o întâlneşti adesea. Trece, târându-şi pe cimentul ori asfaltul străzilor, cizmele mari, rupte, din cauciuc. Zdrenţele de pe ea, cu greu îţi poţi imagina că au fost, cândva, haine. Şi pe deasupra strălucesc de necurăţenie. O vezi întotdeauna căutând în habele cu gunoi. Nu ştiu cine este şi nici de unde vine ori unde se duce, dar lucrul ce atrage atenţia de fiecare dată asupra sa este câinele dalmaţian ce o însoţeşte invariabil, peste tot. Mare, murdar, îl trage de un capăt de sfoară înodată după gât. E bătrân sau numai bolnav. Liniştit, o urmează docil, cu capul plecat, umil parcă. De câte ori îi întâlnesc îi privesc curios, ca şi când abia atunci îi văd prima dată. Un tablou. Ascensiune şi decadenţă.
Ion T. ŞOVĂIALĂ

Un deceniu închinat culturii ploieştene (2001 - 2011)

Moto: „Ploieştiul are dublu avantaj al tradiţiei şi al viitorului”. Basarab Nicolescu, Membru de Onoare al Academiei Române)

Joi, 8 decembrie, cu prilejul aniversării unui deceniu de la constituirea Societăţii Culturale Ploieşti - Mileniul III (SCP - M III), la Camera de Comerţ şi Industrie Prahova a avut loc lansarea cărţii „10 ani în slujba culturii” (foto).
Cartea, editată de ing. Constantin Trestioreanu, împreună cu coordonatorii prof. dr. Gheorghe Marinică şi prof. Marian Chirulescu, concepută după o structură modernă, complexă, specifică momentului omagial, cuprinde următoarele secţiuni: Prefaţa - „Proiectele noastre îşi confirmă utilitatea”, semnată de C. Trestioreanu, preşedintele SCP - M III; Mesaje de la personalităţi şi instituţii publice; Însemnări ale membrilor şi colaboratorilor societăţii culturale; Cronica activităţii SCP - M III şi presă, de M. Chirulescu; Cărţi apărute sub egida SCP - M III; Aspecte din activitatea Societăţii Culturale şi Activitatea SCP - M III, ilustrata in presa.

Cupa Moş Crăciun la şah

Duminică, 18 decembrie, CSM Câmpina a organizat, în sala de conferinţe Amana Inn, Cupa Moş Crăciun la şah pe echipe de copii. Au participat echipele: Juniori Club Ploieşti, Eliro Câmpina, Flacăra Moreni, CSM Câmpina, Clubul Copiilor Breaza, Poiana Câmpina, Clubul Copiilor Câmpina şi Şah Club „Vasile Horjea” Proviţa de Sus.
Meciurile au fost extrem de palpitante, copiii dând dovadă de multă perspicacitate şi inteligenţă.
Clasamentul final a fost următorul:
Locul I - Flacăra Moreni
Locul II - Clubul Copiilor Breaza
Locul III - Juniori Club Ploieşti
Locul IV - Şah Club „Vasile Horjea” Proviţa de Sus
Locul V - Eliro Câmpina
Organizatorii au oferit copiilor o frumoasă cupă, diplome, dulciuri şi răcoritoare.
La sfârşitul manifestării, copiii câmpineni au susţinut un scurt program artistic, cântând colinde şi recitând poezii, toţi copiii participanţi fiind răsplătiţi de Moş Crăciun şi cu premii în obiecte.
Arbitru principal: Nicoleta Dumitran. Organizator: Ion Nicolae.
Sponsori: SC Paloma Poiana Câmpina, SC Rancor Group SRL

Amical cu achiziţii de culoare

CS Cornu - CSM Câmpina 1-5

Duminică, 18 decembrie, începând cu ora 11.00, CSM Câmpina a disputat la Cornu ultimul meci amical din acest an, în compania formaţiei din localitate. Elevii lui Ionică Burchi s-au impus lejer cu scorul de 5-1, prin golurile marcate de Blanc Traore (3, 45), Stroe (14), Olteanu (20), Hromei (22),  după o partidă în care a fost folosit tot lotul de jucători şi în plus cele două noi achiziţii de culoare, sosite zilele trecute din Camerun.
Încă neadaptaţi la condiţiile meteorologice şi la stilul de joc românesc, fotbaliştii camerunezi de 18, respectiv 17 ani, au demonstrat reale calităţi tehnice, dar şi fizice, care pe viitor ar putea aduce un plus pentru CSM Câmpina în returul Ligii A Prahova din 2012 ce se anunţă încă de pe acum extrem de dificil.
Ion Burchi a folosit la Cornu următorii jucători: Lepădatu – A. Burchi, Gânju, G. Radu, Zăpodeanu, Ilioiu, M. Mihai, Olteanu, Stroe, Shticik, Blanc Traore şi au mai intrat Boşilcă – Bej, Hromei, Safta, Dârstaru, Negoiasă, Burloiu, Budileanu, Necula, Vintilă, Negreanu.
După meciul de la Cornu, CSM Câmpina a intrat în vacanţă, lotul urmând a se reuni în vederea stagiunii de pregătire centralizată de iarnă pe data de 10 ianuarie.

13 decembrie 2011

Şomeri în uniformă

Viitorul absolvenţilor şcolilor de poliţie din ţară nu sună deloc bine. Nu acelaşi lucru se poate spune despre viitorul infractorilor, care vor fi “deranjaţi” în acţiunile lor ilegale de un număr tot mai mic de oameni ai legii. Pentru a doua oară în ultimii doi ani, Şcoala de Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr”, cea mai mare unitate de învăţământ mediu a Poliţiei Române, a fost scoasă din cărţile finanţărilor de către mai-marii MAI, cu urmarea nefericită a trimiterii acasă a celor 1400 de absolvenţi ai ultimei promoţii. Aceştia fuseseră anunţati, nu cu mult timp în urmă, că examenul de absolvire urma să fie organizat până la sfârşitul acestei luni, după care, la începutul lunii ianuarie 2012, ar fi urmat încadrarea lor, respectiv repartizarea lor la unităţile de poliţie din teritoriu. Putem spune că aproape că s-a repetat situaţia absolvenţilor promoţiei 2009, care nu au dat examenul de absolvire şi nu au fost încadraţi pe funcţii în vara anului 2009, ci câteva luni mai târziu. Spunem aproape s-a repetat situaţia, deoarece repetarea nu a fost identică, acum doi ani neexistând condiţia repartizării numai după vacantarea, în prealabil, a unui număr corespunzător de posturi. O condiţie a cărei realizare este extreme de incertă.
Săptămâna trecută, absolvenţii ultimei promoţii a Şcolii de Poliţie din Câmpina, care s-au pregătit doi ani pentru a se dedica profesiei de poliţist, au fost anuntaţi că nu vor mai da examenul de absolvire la sfârşitul acestui an, aşa cum fuseseră anunţaţi în prealabil, ci abia în anul următor, la o dată care încă nu este cunoscută şi care va fi comunicată ulterior la timpul potrivit. Astfel, elevii-poliţişti vor fi încadraţi după acest examen, adică tot într-un viitor incert. Absolvenţii promoţiei 2011 nu mai cred în aceste anunţuri. Mulţi dintre ei sunt hotărâţi să organizeze un protest în faţa sediului MAI din Bucureşti. Cu câteva săptămâni în urmă, nimeni nu-şi putea închipui o asemenea amânare sine die a încadrărilor pe funcţii, o situaţie mult mai ingrată decât cea de acum doi ani, când examenul de absolvire a fost amânat la o dată anunţată. Îmbrăţişarea carierei de poliţist este din ce în ce mai puţin aleasă de către adolescenţi, dovadă fiind scăderea continuă a numărului de locuri în această Şcoală, dar mai ales diminuarea drastică a numărului de candidaţi (6800 de candidaţi în 2010, dar numai 1586 în acest an).
La începutul anului şcolar, conducerea unităţii anunţa că “până pe 30 decembrie 2011, ultima promoţie a şcolii noastre va da examenul de absolvire, iar începând cu 1 ianuarie 2012, toţi absolvenţii vor fi încadraţi pe posturi.” După această amânare fără termen, cu siguranţă, în vara anului viitor, la examenul de admitere (dacă va mai exista cumva un asemenea examen), numărul candidaţilor va fi foarte mult diminuat. Pe 7 decembrie 2011, a fost publicată în Monitorul Oficial o lege extrem de restrictivă care modifică O.U.G. nr 54/16 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Multe modificări i se aduc OUG nr.54, dar cele mai importante vizează faptul că, de la 1 ianuarie 2012, nu vor mai fi încadraţi în muncă toţi absolvenţii şcolilor de poliţie subordonate MAI, aşa cum prevedea iniţial ordonanţa, ci numai cei ai Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”. În plus, încadrarea absolvenţilor celorlalte unităţi de învăţământ, printre care şi Şcoala de Poliţie din Câmpina, se va realiza „pe parcursul anului 2012, în limita numărului de posturi vacante sau temporar vacante”. Aşadar, o condiţie care poate amâna la nesfârşit încadrarea absolvenţilor. Şi ca să mai domolească puţin furia familiilor celor lăsaţi fără posturile promise, deci fără pâine, legea prevede că “elevii promoţiei 2011 care doresc să renunţe la această calitate şi, eventual, să se angajeze în altă parte (sistemul privat, de exemplu) sunt exoneraţi de la plata cheltuielilor de întreţinere pe perioada şcolarizării sau perfecţionării în unităţile MAI”.  Slabă consolare pentru cei care şi-au tocit doi ani coatele pe băncile Şcolii de Poliţie şi care au acceptat un regim militarizat de viaţă, cu multe privaţiuni, doar în speranţa că vor primi slujbele promise după examenul de absolvire.

Cuvântul care înţeapă

Revolta studenţilor şi rebeliunea liberală

Revolta studenţilor de la Facultatea de Istorie din Bucureşti şi rebeliunea liberală de la Prahova sunt două întâmplări consumate în ultimele zile pe scena publică românească, aparent fără prea mare ecou şi totuşi destul de importante din punct de vedere al culturii revoltei atât de mult discutată în ultimul timp la români.
Modestă şi chiar fără motivaţii profunde (mă aşteptam la revendicări serioase şi bine formulate), revolta studenţilor nu poate fi trecută cu vederea, pentru că în spatele ei se simte nemulţumirea reală şi justificată a tinerei generaţii, care nu-şi mai găseşte locul în propria ţară, o nemulţumire care se regăseşte în toate păturile sociale. Prin gestul lor, studenţii de la istorie au readus în prim-plan tipul revoltei haotice, care a însemnat, de fapt, scânteia revoluţiei din ‘89 şi semnalul în urma căruia societatea ar trebui să conştientizeze că are probleme la care trebuie să caute soluţii rapide şi reale.
De cealaltă parte a baricadei sociale, rebeliunea liberală de la Prahova, care a însemnat decapitarea liderului PNL Adrian Semcu şi a cumetriei politice instituite de acesta, reprezintă poate un prim şi important pas înspre însănătoşirea clasei politice de jos în sus. Prea puţin dispuşi să mai înghită anumite grupări din partid care se pupau pe din dos, pentru privilegii mărunte, cu puterea portocalie, liberalii prahoveni au cerut conducerii centrale demiterea lui Semcu, care în cele din urmă a fost nevoit să renunţe la funcţie sub presiunea majorităţii. Nu ştiu dacă înlăturarea acestui personaj politic şi a sistemului oligarhic creat de el va rezolva problemele de moralitate ale liberalilor prahoveni, însă ştiu că rebeliunea (răzvrătirea) oamenilor de bună credinţă din acest partid este un semn că societatea românească încă mai are anticorpi şi totodată este un exemplu care ar putea declanşa reacţii în lanţ.
Chiar dacă sunt situate în planuri sociale diferite, revolta studenţilor şi rebeliunea liberală au un numitor comun - nevoia de a protesta în faţa nedreptăţii - care, privit la adevărata lui valoare, fără interpretări şi suspiciuni, ne dă speranţe pentru o viitoare societate normală.

Editorial

NU MĂ LAS ŞI NU VĂ LAS

    Aseară Monica Macovei a fost invitată la excelenta emisiune Profesioniştii a Eugeniei Vodă. Am văzut-o zîmbind, ceea ce trebuie subliniat apăsat. Şi rareori am văzut un zîmbet mai adînc trist. Liniştea cu care această femeie vorbeşte despre toate mizeriile care i s-au făcut, despre atacurile imunde la care a fost supusă, despre lupta ei privită de mulţi ca o nebunie don quijotească... ei, liniştea asta este greu de găsit printre politicienii noştri. În politica noastră se poartă vocea stridentă şi vorba răstită şi ridicată. Cine ţipă mai acut, are dreptate. Monica Macovei vorbeşte cu o seninătate incredibilă despre lucruri îngrozitoare. Nu are nimic din alunecarea perversă a juriştilor care te învăluie într-o plasă de vorbe pentru a nu spune nimic, ci spune aşa de direct lucrurilor pe nume, încît fireşte că este antipatizată de mulţi dintre colegii de breaslă juridică ori politică. Are darul rar ca lucrurile pe care le prezintă să pară dintr-o dată simple, în jungla aceasta a sistemului juridic care pentru noi toţi, profanii, pare o engramă a junglei ucigătoare, ea ne arată simplu că există drumuri drepte. Monica Macovei este un român nespecific. Unul care, din clipa cînd are de îndeplinit o datorie, merge pînă în pînzele albe pentru a o duce la capăt. Tocmai liniştea asta cu care vorbeşte despre marele hău naţional al corupţiei şi despre cum poate fi ea combătută, faptul că nu este dispusă să tranzacţioneze principii ascunzându-se după vorbe mari o face foarte periculoasă pentru cei etern dispuşi la „combinaţii” politico- finaciare. Are ceva din liniştea tăioasă a unui samurai, cum inspirat spune Andrei Pleşu într-un portret pe care i-l face.

Scandal în PNL

Adrian Semcu a demisionat din funcţia 
de preşedinte al liberalilor prahoveni

Săptămâna trecută a fost una grea pentru liberalii prahoveni şi asta datorită faptului că a început cu un scandal imens în sânul organizaţiei judeţene a PNL şi s-a încheiat cu demisia forţată a preşedintelui Adrian Semcu.
Conflictul a început cu mai mult timp în urmă, atunci când o parte a membrilor Biroului Permanent Judeţean a ajuns la concluzia că Semcu „colaborează” mult prea strâns cu rivalii din PDL aflaţi la putere, atât la nivelul organizaţiei municipale Ploieşti (în Consiliul Local), cât şi la cel al organizaţiei judeţene (în Consiliul Judeţean) şi drept urmare i-au cerut acestuia să precizeze cu cine joacă în Ploieşti şi să ia o decizie în privinţa respectării protocolului USL. Contestatarii l-au criticat pe Semcu, susţinând că acesta preferă să lucreze cu PDL şi cu primarul Ploieştiului, Andrei Voloşevici, încălcând astfel recomandările preşedintelui PNL, Crin Antonescu.
Replica lui Semcu a venit aproape pe loc, acesta luând decizia, de unul singur, de a le cere Cătălinei Buzoianu, viceprimarul Ploieştiului şi lui Răzvan Lungu, directorul RASP Ploieşti, să demisioneze din funcţiile deţinute în administraţia locală. În acelaşi timp, Semcu mai anunţa că liberalii prahoveni vor înceta orice fel de colaborare cu PDL. Din păcate, prea târziu, pentru că o delegaţie formată din 16 membrii ai Biroului Judeţean al PNL şi 5 membrii ai Biroului Municipal PNL Ploieşti - printre care Mircea Roşca, Virgil Guran, Graţiela Gavrilescu, Nae Alexandri, Vlad Oprea, Laurenţiu Mitrea, Sebastian Danielescu, Horia Toma, Marius Fenichiu, Iuliana Dosaru, Toma Pinţoiu, Iulian Teodorescu, Sorin Botez, Bogdan Nica, Adrian Lupu - a plecat la Bucureşti pentru a-i cere preşedintelui Crin Antonescu demiterea lui Adrian Semcu. Printre motivele invocate de aceştia se număra şi cel conform căruia Semcu a luat decizii politice fără să-şi consulte colegii, prejudiciind astfel imaginea partidului în judeţ şi protocolul de colaborare cu PSD.
Rebeliunea liberală a dus, în cele din urmă, la înlăturarea lui Semcu, care vineri, 9 decembrie, a fost nevoit să îşi înainteze demisia în urma unei şedinţe maraton a Biroului Judeţean al PNL, la care a participat şi Crin Antonescu.
Departe de a se fi încheiat, conflictul dintre liberalii prahoveni va aduce, probabil, importante modificări în viaţa politică şi administrativă prahoveană şi asta şi numai pentru faptul că Semcu a rămas vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Prahova şi mai mult ca sigur se va lăsa cu greu înlăturat din această funcţie importantă.

ULTIMA ORA
Ieri seara (luni, 12 decembrie), Biroul Teritorial al PNL Prahova s-a întrunit într-o şedinţă în cadrul căreia a fost ales preşedintele interimar al PNL Prahova, cu 19 voturi şi 2 abţineri, în persoana vicepreşedintelui Virgil Guran. Între timp, se pare că proaspătul demisionar Adrian Semcu ar fi depus o cerere de retragere a demisiei. Vom reveni cu noi amănunte.

Încă o dovadă a „priceperii” actualilor guvernanţi: “Proiectul bugetului pe 2012 a fost încropit la repezeală şi fără niciun fundament”

susţine senatorul social-democrat George Severin

La ultima sa conferinţă de presă, desfăşurată la sfârşitul săptămânii trecute, senatorul câmpinean George Severin i-a anunţat pe jurnaliştii prezenţi că nu a mai depus  niciun amendament la  proiectul de buget pe anul 2012, care a fost votat ieri, în Parlament, motivul constituindu-l faptul că „anul trecut au picat toate cele peste 6.000 de amendamente ale Opoziţiei la proiectul de buget doar pentru că veneau din partea Opoziţiei şi mi s-a părut ridicol ca anul acesta să mai vin cu vreun amendament care să aibă aceeaşi soartă”. Totodată, senatorul a atras atentia asupra unui lucru care frizează absurdul: în bugetul României pe acest an nu există niciun ban alocat alegerilor, nici celor locale, nici celor parlamentare. “Am impresia că guvernanţii au încropit acest buget fără niciun fundament. Au plecat de la o sumă reprezentând cheltuielile totale cu funcţionarea aparatului de stat şi au căutat apoi tot felul de surse de venit, indiferent cu ce preţ se vor obţine acestea, numai pentru ca sursele atrase să acopere toate cheltuielile previzionate. Adică au procedat invers decât era normal şi total neprofesionist.” 
Şi ca să argumenteze de ce consideră că guvernanţii vor administra “şmechereşte” bugetul statului, “întocmai ca o firmă de colţ de stradă care ţine contabilitate dublă”, senatorul a prezentat numeroase deficienţe ale proiectului bugetului de stat pe 2012. Astfel, în afară de nealocarea fondurilor pentru organizarea alegerilor, se poate observa dorinţa Puterii de a mări bugetele alocate parchetelor, serviciilor secrete şi ANI, adică instituţiilor de forţă. Cu toate eforturile Opoziţiei, care a încercat să stopeze mărirea lor, bugetele instituţiilor de forţă vor creşte cu circa 60%. Aceasta în timp ce a fost diminuat considerabil bugetul Autorităţii Electorale Permanente, instituţia care va organiza practic şi va supraveghea buna desfăşurare a alegerilor. De asemenea, se poate observa că s-au închis numeroase spitale, dar sunt prevăzuţi, pentru anul viitor, 350 milioane lei pentru realizarea unor bazine de înot şi săli de sport în mediul rural. La un PIB prognozat a avea valoarea de circa 579 miliarde de lei (134 miliarde euro), se preconizează o creştere a veniturilor cu 13,5 miliarde lei, din care 12 miliarde lei din fonduri europene, ceea ce înseamnă o creştere infimă, care nu justifică privaţiunile indurate de  populaţia României din cauza austerităţii bugetare impuse de actuala Putere, ce nu a fost în stare să aplice măsuri reale de relansare a economiei, practicând doar tăieri de pensii şi salarii. “Guvernanţii s-au bazat, în proiecţia veniturilor atrase la bugetul de stat, pe accesarea proiectelor europene, cu finanţările corespunzătoare, într-un grad mult mai mare decât s-a reuşit până acum, un lucru care este greu de presupus că se va întâmpla”, a mai precizat senatorul George Severin.

Rânduri transcrise din (i)realitatea imediată (13)

Decupaj cotidian cu... înjurături

Dacă nu tocmai după aspectul vremii - (ieri, duminică, 4 decembrie actual, după-amiază, două muşte se alergau ca în Topîrceanu, pe faţa exterioară a geamului meu) -, calendarul a dat deja semnalul trezirii pentru sezonul de iarnă, a sensibilităţii negustorilor (vorba vine, ei sunt sensibili mereu) faţă de „clienţii” lor, cumpărători.
S-au îmbrăcat, în sfârşit, în straie „de iarnă”, manechinele de gips ori plastic rămase încă „la kimono”, în câteva din vitrine, iar galantarele magazinelor alimentare „gâfâie”, îmbujorate, sub înghesuiala mărfii. Se găsesc din belşug - (citez aici doar textul câtorva etichete): „C.” (carne), „C.” sau „C-ţii” (cârnaţi), într-o varietate impresionantă: „olteneşti”, „cabanos”, „pentru grătar”, „ţărăneşti”, „cu şuncă”, „proaspeţi”..., dar şi (pălesc) „C. trandafir”. Îmi place totuşi să cred că nu este aici nici un a propos la adresa „amicului nostru”, chiar dacă eticheta te poate duce oricând, numai din eroare, desigur, cu gândul la el. Şi încă: „bz” (brânză), „spec. de pui” (adică specialitate...), „cren. veg.” (în traducere, cremwursti vegetali), o varietate uriaşă de „S” sau „sal” (salam) ori „caşc. af. Dorna” şi încă alte şi alte „prescurtări grafice” şi, de ce să nu spunem, nu de puţine ori, şi... calitative.

În piaţă se vând - (e drept, nu e sezonul lor) -, ultimele „legume”, arătând uneori tocmai bune de a fi aruncate şi nu scoase „la vânzare”. Alţii, prin alte părţi, chiar asta şi fac cu aşa „marfă”, dar la noi... „se vinde orice”: „S-o găsi el, cineva, să cumpere!”; şi numai ce îţi spui asta în gând şi răsufli pe loc uşurat, că de văzut tot nu are cine să vadă, din cauză de... orbul găinii.
Marfă veche... preţuri noi. Aşa e în extrasezon, înainte de sărbători, când plouă prea mult ori dimpotrivă, nu plouă deloc, când... ori pentru „descurcăreţi”, fără preţ afişat, că tot se traduce astăzi expresia, „democratic” vorbind, prin... deştept.
Aşa bunăoară, în galantarele pline de marfă ale unei societăţi comerciale din preajma pieţei centrale, la preţuri „după gust, condimentate” ori nu, se vinde, între altele, fără preţ afişat... pastramă. Intru zilnic, încredinţat că, doar, doar, afişat, până la urmă... va scădea.
... Nu întâmplător, brânza bulgărească e, hăt, cu mult mai ieftină decât cea autohtonă, iar la o societate din incinta pieţei, kilogramul de pui grill la 8,9 lei este mai ieftin, chiar dacă doar cu zece bani, decât cel de „târtiţe” („ca specialitate”), vândut cu 9 lei.
Mă resemnez, înţelegând totul abia în momentul în care „dau cu ochii”, mai bine zis dă „grohăind” peste mine, preţul „fără bataie” al şoriciului: „50,0 lei”. Întocmai zic... cu grosimea lui. Că deh, vorba aia, „la un şorici gros, tocmai potrivit un preţ... obraznic”.

„Nu vă grăbiţi - vă rog - cu «înjurăturile». M-am obişnuit cu astfel de comportamente, venite uneori de la „feţe” simandicoase, „cu ştaif” cum zice altcineva, ale comunităţii, dar vă avertizez cât se poate de serios: sunt imun. Mai bine nu mă băgaţi în seamă sau, şi mai bine, nu mă... citiţi. Dar drăcie, nici asta nu mă deranjează”. Că, să vezi! E cineva care cum mă zăreşte crede că sunt „iepure” şi, nesuportând iepurii din fire, până şi ideea de iepure îl spurcă, de câte ori mă întâlneşte (curios, uneori chiar mă caută), nu mai conteneşte să mă înjure..., ştiind că nu-l contrazic. Şi, aşa şi este, nu-l contrazic. Dar săracul (nu-i vina mea), nu ştie că fac asta doar din respect pentru mine şi atât.

Încerc „să scap” spre... ieşire. Simţindu-mi prezenţa, elegante în comportamentul lor atât de monden, uşile în două canate de la intrare se retrag şi, deschizându-se în lături, mă lăsă să trec. Ies. „Alivoar”.
                            Ion T. ŞOVĂIALĂ

Eastern Royal Orchestra din Sankt Petersburg a oferit un adevărat regal simfonic

Vineri, 9 decembrie, la Casa de Cultură “Geo Bogza”, Eastern Royal Orchestra din Sankt Petersburg, condusă de dirijorul Daniil Zaharov, a oferit câmpinenilor un adevărat regal de muzică simfonică, denumit “Crăciun Vienez”. O denumire care aminteşte de apropierea sărbătorii Naşterii Mântuirorului, dar şi de spiritul Crăciunului şi al faptelor bune care trebuie să-i anime, măcar în ultima parte a anului, pe cât mai mulţi creştini. Iar această înfrumuseţare interioară a câmpinenilor prin spiritul Crăciunului era cu atât mai bine venită cu cât concertul simfonic, un spectacol caritabil oferit de Neptun SA, principalul sponsor al evenimentului, a avut scopul de a dărui cadouri şi bucurie celor mai buni elevi ai oraşului proveniţi din familii cu venituri modeste. Concertul a fost precedat de un cocktail desfăşurat în foaierul Casei de Cultură, care a adunat multe personalităţi locale, dar şi de premierea elevilor merituoşi, care şi-au primit cadourile (cărţi şi bani) şi felicitările bine meritate din partea primilor edili ai oraşului, primarul Horia Tiseanu şi viceprimarul Ion Dragomir. Principalul sponsor al evenimentului, aşa cum am amintit ceva mai devreme, a fost Neptun SA, cu 40.000 de lei, dar au făcut donaţii importante şi alte numeroase societăţi comerciale, instituţii şi persoane fizice, unele dintre acestea din urmă dorind a rămâne anonime. Alături de orchestra compusă din 27 de instrumentişti de certă valoare, pe scenă au urcat concert- maestro Vadim Bunovscki din Moscova, soprana Marina Raddis, prim-solistă a Operei Naţionale din Chişinău, precum şi acordeonistul Evgheni Naguzza, unul dintre cei mai mari specialişti ai acestui instrument, cel care a obţinut drepturile de autor acordate personal de Richard Galiano, considerat primul acordeonist al al lumii. Cât de armonios se poate integra un acordeon printre instrumentele clasice ale unei orchestre simfonice mai rar se poate întâlni şi închipui. Aşa cum extrem de rar îţi este dat să auzi melodii celebre ale legendarei formaţii Beatles pe acordurile unor instrumente specifice muzicii culte. De 10 ani încoace, în fiecare decembrie, Eastern Royal Orchestra din Sankt Petersburg a concertat în  multe localităţi din România, spectacolul “Crăciun Vienez” devenind o tradiţie pe care iubitorii muzicii din ţara noastră şi-ar dori-o cât mai îndelungată. Anul acesta, Eastern Royal Orchestra se află într-un turneu care cuprinde 20 de oraşe, printre care s-a numărat şi Câmpina. În cadrul concertului “Crăciun vienez”, câmpinenii au putut asculta valsuri şi arii semnate de membrii dinastiei Strauss, dar şi multe alte opere celebre: "Die Fledermaus", "Talles of the Vienna Woods Waltz", "Annen Polka", "Wienner Blut Waltz", "Eine Kleine Lachmusic", "La Bohème", "O mio bambbino caro", "Think of me" (coloana sonora a filmului "Fantoma de la operă") etc. La finalul concertului, întreaga sală a aplaudat îndelung, în picioare, evoluţia orchestrei simfonice din Sankt Petersburg, pe care spectatorii prezenţi nu o vor uita curând.

Câmpina a găzduit ediţia a XIII-a a Galelor APLER

Moto: „Aceste gale nu ar fi fost posibile fără un grup de prieteni câmpineni” (Ion Tomescu, preşedintele APLER)

De-a lungul anului 2011 am evidenţiat, în repetate rânduri, preocupările susţinute ale comisiei de cultură a Consiliului Local, ale Cercului Literar „Geo Bogza” al Casei de Cultură, precum şi ale redacţiei ziarului „Oglinda de azi” în organizarea unor activităţi bogate, variate, cu mare impact în viaţa spirituală a urbei.
Toate acestea au culminat cu lansarea record, în două zile consecutive, a unui număr de cinci cărţi, semnate de autori de prestigiu din Câmpina (Florin Dochia şi Gherasim Rusu Togan), Ploieşti (Ieronim Tătaru şi Marian Ruscu) şi Bucureşti (Ion Ochinciuc).
Pe bună dreptate, te întrebi ce pot să-ţi mai ofere instituţiile amintite? Şi răspunsul este unul imbatabil: Galele Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER). 
Astfel, în zilele de 8 şi 9 decembrie, la Câmpina s-a desfăşurat ediţia a XIII-a a Galelor APLER.
Programul a debutat joi, 8 decembrie, la Casa de Cultură (proaspăt renovată), cu o scurtă prezentare a rolului şi a importanţei APLER, făcută de Ion Tomescu, urmată de acordarea premiului, In memoriam „Constantin Radu”, lui Corneliu Antoniu de către scriitorul Florin Dochia, directorul aşezământului cultural şi salutul Consiliului local şi al Primăriei Câmpina, transmis de col. (r) Marian Dulă, care a evidenţiat totodată principalele realizări culturale ale anului 2011.
Activitatea a continuat cu prelegerea „Criza mondială şi industria editorială din România. Soluţii, deziderate. Dezbatere”, susţinută de prof.univ.dr. Cristian Niculescu. Autorul a vorbit mai întâi despre unele rezultate din profesia sa (înfiinţarea unei noi facultăţi la Institutul Politehnic Bucureşti, „Faima”, în anul 2010; a unui curs de inginerie economică etc.) şi a insistat, firesc, asupra temei legate de crizele globale din anii 1815, 1853, 1873, 1929, 1933 (toate încheindu-se cu războaie) şi asupra crizei actuale. C. Niculescu a discutat, de asemenea, despre bugetul de stat, datoria privată şi publică, subliniind că „există o anume finanţare care nu este deloc neglijabilă”. Materialul expus a fost însoţit de o schemă sugestivă la tablă. Cu toate că expunerea a fost considerată de unii „prea lungă” (72 de minute), de alţii „prea generală” sau „fără a cuprinde referiri la soarta revistelor de cultură”, ea s-a încadrat atât în tematica stabilită, cât şi în timpul acordat de organizatori (90 de minute). De altfel, prof. Niculescu, în dublă ipostază de lector şi de moderator al întâlnirii, a răspuns la majoritatea întrebărilor asistenţei.
Membrii APLER şi invitaţii reuniunii au primit elegante mape cu: proiectul DECULT, cu revista „Biblioteca de Câmpina”, ziarele „Oglinda de azi”, „Valea Prahovei”, precum şi o serie de reviste ale colegilor, din toată ţara: „Arca”, „Monitorul cultural” (Arad), „Caiete silvane” (Sălaj), „Antares” (Galaţi), „Cafeneaua literară” (Piteşti), însoţită de placheta „Exil interior” (autor Ioan Vişea) şi altele.
Ziua a doua a Galelor APLER a fost deschisă de un miniconcert la pian susţinut de maestrul Serghie Bucur, în sala „George Hanibal Văleanu” a Casei Tineretului, urmat de dezbaterea proiectului „DECULT” (realizat de Federaţia Editorilor şi Difuzorilor de Carte din România - Muntenia Sud, din fonduri europene). Proiectul are stabilite, cu mare claritate: obiectivul general (dezvoltarea capacităţilor instituţionale ale partenerilor sociali din domeniul culturii scrise); obiectivele specifice (care vor fi atinse în urma derulării activităţilor proiectate în toată ţara la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare); activităţi (realizarea unui studiu asupra pieţei de carte din România; dezvoltarea a opt filiale teritoriale FEDCR; elaborarea unei analize asupra legislaţiei etc.); rezultatele anticipate; managerii proiectului.
Dezbaterea proiectului „DECULT” a fost moderată de Lucia Ovezea şi Dan Mircea Cipariu, cei doi intervenind, alternativ, în clarificarea unor probleme deosebite: perioada de desfăşurare a proiectului, managementul, implementarea, studiul de piaţă, afilieri internaţionale, iniţiative legislative, conferinţe etc.
Membrii APLER au formulat întrebări/ afirmaţii de genul: „Ce se întâmplă cu scriitorii?”, „Pe unde întreb, nu există bani pentru reviste”, „Sunt foarte mulţi care scriu din prietenie”, „Pe dl. Niculescu îl doare în pălărie, pentru că are propria editură” etc.
Lucrurile s-au calmat, într-o oarecare măsură, la vestea că Uniunea Europeană are rezervată, pentru anul 2014, ca prioritate, între primele 4-5 obiective strategice, industria culturii creative.
Un moment deosebit, aşteptat cu multă nerăbdare, l-a constituit decernarea distincţiilor APLER pentru anul 2010. Astfel, un juriu format din prof.univ.dr. Mircea Muthu - presedinte, prof. univ. dr. Vasile Spiridon - critic literar, dr. Radu Voinescu - critic literar, dr. Dorana Coşoveanu - critic de artă, a acordat următoarele premii:
Premiul „Romul Munteanu” pentru editura anului: Editura Muzeului Literaturii Române, Bucureşti, director Lucian Chişu. „Mulţumesc că APLER acordă acest premiu care poartă numele unui editor la şcoala căruia ne-am format mulţi dintre noi.”- a spus Ana Munteanu, fiica lui Romul Munteanu.
Premiul „Revista anului”: Revista “Cultura”, Bucureşti, director Augustin Buzura. „Am fondat revista pe vremea când conduceam ICR-ul, apoi, acum 6 ani, prin Fundaţia Culturală Română, 6 ani pe care i-am şi celebrat de curând. (…) Niciodată nu ştim dacă vom avea fonduri de la an la an, de la număr la număr, dar este cea mai liberă revistă din România.”- a spus Augustin Buzura.
Premiul „Graficianul anului”: Mircia Dumitrescu, pentru ilustraţia volumelor editate de Editura MNLR: „În curtea cu pavajul gri” de Augustin Frăţilă şi „Oraşul cu un singur locuitor/  La ville d`un seul habitant de Matei Vişniec”, Editura MNLR. „Nu vă miraţi că Mircia nu este aici, pentru că întotdeauna a fost un mare chiulangiu. Mircia se află astăzi la al XX-a premiu, ceea ce este o performanţă. El nu a avut timp să îmbătrânească, pentru că tot timpul are ceva de făcut. Noi ne-am obişnuit să facă tot felul de ilustraţii, uneori comice, uneori serioase, dar, de fapt, el este un om al cărţii pe care o iubeşte, intră în sufletul ei, o face şi mai frumoasă.”- a spus Dorana Coşoveanu.
Premiul „Cezar Ivănescu”pentru autorul anului 2010: „Scrisori din mica mea latinitate” de Liviu Franga, Editura MNLR.
Premiul pentru critică literară „Dan Alexandru Condeescu”: “În labirintul cărţilor” de Mihaela Albu, Editura Aius. „Sunt membru APLER, sunt cu tot sufletul în APLER.”- a spus Mihaela Albu.
Premiul pentru jurnalism cultural: Gabriel Rusu, TVR Cultural. „Mie mi-a fost foarte simpatic Saşa Pană. El a fost contemporan cu acei scriitori şi artişti români care „au dat la apă” cultura română, cultura interbelică, perioadă pe care eu o iubesc foarte mult. După decenii, eu eram tânăr elev, apoi student, apoi tânăr profesor şi tânăr jurnalist cultural. În toată această perioadă Saşa Pană publica multe cărţi, pe care eu le citeam cu aviditate, despre acea perioadă. Eu văd că încep să trăiesc mult şi-mi amintesc de Sandu Condeescu, de Constantin Stan etc.”- a spus Gabriel Rusu.
Ultimele acorduri ale pianului, pentru care Serghie Bucur a fost răsplătit cu aplauze prelungite, au marcat încheierea unui admirabil program cultural, realizat prin conjugarea exemplară a eforturilor tuturor celor implicaţi.
Theodor MARINESCU

Şcoala Superioară Sanitară „Dr. Dinu” a organizat cercul pedagogic al şcolilor postliceale sanitare din Prahova

Sub egida „Medicina este o artă care vindecă uneori, uşurează adesea şi consolează totdeauna”, Şcoala Superioară Sanitară „Dr. Dinu” a organizat vineri, 9 decembrie, cercul pedagogic al şcolilor postliceale sanitare din judeţul Prahova, prilej pentru un schimb de experienţă, atât între cadrele didactice, cât şi între elevii acestor instituţii.Manifestarea a început prin cuvântul de deschidere al directorului şcolii, d-na Corina Gheorghe şi a continuat cu expunerile teoretice ale profesorilor Cristina Nedelcu, Ruxandra Unguroaica, Cristina Anghel şi Silvia Iosifescu. Cercul pedagogic a avut şi o parte practică oferită de elevii din cadrul specializărilor asistenţi de medicină farmacie şi medicină generală, care s-a desfăşurat la noul sediu al şcolii din strada Mărăşeşti.
La finalul întâlnirii, efortul organizatorilor a fost unanim apreciat de oaspeţi, fie că a fost vorba despre elevi, profesori ori inspectori şcolari.