28 iunie 2011

Proiectul de modernizare Calea Dacia ar putea fi oprit din nou... pentru verificare!

Comisia Europeană a anunţat întreruperea plăţilor, până când Guvernul României va remedia deficienţele constatate de inspectorii UE

Proiectul de modernizare Calea Dacia ar putea fi oprit din nou (pentru a câta oară?), de data asta din motive extrem de serioase. Comisia Europeană a controlat investiţiile care se derulează cu finanţare prin Programul Operaţional Regional - Axa prioritară 2 în judeţele Teleorman, Ilfov, Buăzu şi a constatat deficienţe la sistemul de achiziţii publice, mai precis utilizarea unor criterii de selecţie discriminatorii de către autorităţile locale în selecţia constructorilor, folosirea nejustificată a procedurii accelerate şi lucrări suplimentare contractate ca lucrări similare. Cam ce s-a întâmplat şi pe la noi, cu licitaţia organizată de Primărie şi câştigată de firma Cast Băneşti, care şi-a „surclasat” contracandidaţii cu termenul de execuţie de 4 luni (între timp au trecut aproape 2 ani). E drept, pentru un asemenea record, firma Cast Băneşti urmează să câştige aproape un milion de euro în plus faţă de preţurile oferite de contracandidaţi. 

Vă reamintim că licitaţia organizată de Primărie a fost contestată de ceilalţi participanţi, tocmai din motivele arătate mai înainte, Comisia Naţională pentru Soluţionarea Contestaţiilor a dat câştig de cauză reclamanţilor, însă în cele din urmă s-a ajuns în instanţă la Curtea de Apel Ploieşti, unde firma Cast a avut câştig de cauză în urma unei sentinţe definitive şi irevocabile. 
În urma deficienţelor arătate mai sus în cele trei judeţe, Comisia Europeană a anunţat întreruperea plăţilor până când Guvernul României va remedia deficienţele constatate. În plus de asta, autorităţile europene au cerut verificarea tuturor contractelor de lucrări încheiate în ţară de beneficiarii Axei 2, verificare ce va avea loc în perioada iulie - august 2011. Aşadar, lucrările de la modernizarea Calea Dacia se vor opri, probabil, din nou, din lipsa banilor şi pentru o verificare mai atentă a dosarului de licitaţie şi mare minune să nu asistăm şi la alte surprize.

Cuvântul care înţeapă

Ce fel de caractere clădim în şcoli?

Zilele trecute am primit la redacţie vizita unei doamne cu părul alb, ce avea un aer misterios şi un baston de care nu cred că avea mare nevoie. 
Mă privea ca un detectiv în recunoaştere şi parcă nu-şi găsea locul. Era evident că încă se mai gândea dacă a făcut bine să mă caute, dar în acelaşi timp părea hotărâtă. S-a aşezat pe canapea şi mi-a mărturisit că ceea ce vrea să îmi dezvăluie trebuie să rămână confidenţial. Am recunoscut, la rândul meu, că sunt obişnuit cu oamenii care vor să reclame ceva sau pe cineva fără să-şi asume în vreun fel răspunderea ori identitatea. Societatea românească, încă bântuită de tarele trecutului, este plină de astfel de exemple, am continuat eu. M-a privit în ochi şi mi-a spus că îmi admiră curajul şi tocmai de aceea m-a căutat. Doamna cu părul nins  ştia să umble la sentiment. Am înţeles că nu era o persoană oarecare şi m-am hotărât să o ascult. Şi-a început povestea prin afirmaţia că nu îmi va spune cum se numeşte, din simplul motiv că asta i-ar putea dăuna copilului despre care este vorba. Am acceptat şi această nouă cerinţă, mai mult din curiozitatea de a afla ce se ascunde în spatele unui copil. O mică dramă, a unui elev de clasa a II-a, pe care sistemul de învăţământ românesc sau poate mai degrabă un învăţător prea drastic ori prea indulgent l-a făcut să simtă cu mult înainte de vreme cât de nedreaptă este uneori viaţa. 
Bunica lui, femeia din faţa mea, auzise din gura nepotului, după serbarea şcolară de sfârşit de an, vorbe care au îndurerat-o profund. Elevul era printre puţinii din clasa lui care primise, după un an de învăţătură, premiul al II-lea, spre deosebire de majoritatea colegilor pentru care coroniţa a fost recompensa supremă. Evident că nu valoarea premiului se pune în discuţie, ci răspunsul copilului, care văzându-şi părinţii supăraţi după o asemenea ispravă, a venit cu o justificare profundă pentru vârsta lui: „Buni, de ce s-a supărat mami că am luat premiul al II-lea? Ea nu ştie că premiul I costă bani?” 
Auzind aceste cuvinte, i-am înţeles deznădejdea doamnei şi m-am întrebat ce fel de caractere se nasc acolo, în clasele primare ale şcolii româneşti. Am încercat apoi să aflu dacă nu cumva învăţătorul a avut dreptate şi poate a evaluat copilul la justa lui valoare. Interlocutoarea mi-a răspuns cu o întrebare retorică: oare sunt chiar atât de mulţi copii foarte buni în şcolile câmpinene? 
M-am hotărât să investighez în teren tâlcul acestei întrebări. Am aflat în scurtă vreme că în clasele primare din toate şcolile generale din oraş sunt exagerat de mulţi copii care au încheiat anul şcolar cu premiul I ori calificativul „Foarte bine”. Am mai aflat că foarte mulţi învăţători preferă această soluţie pentru a nu crea tensiuni printre părinţi, dar şi din dorinţa de a-i stimula pe cei mici, însă am auzit şi multe grozăvii, care ţin exclusiv de putreziciunea unui sistem corupt şi de lipsa de profesionalism a unor dascăli. 

Mi-ar face mare plăcere să vă dau exemple concrete, însă din păcate, oamenii care ar putea să depună mărturie se ascund în spatele propriilor probleme. 
În urma acestei poveşti urbane, cu oameni mărunţi (şi aici mă refer la unii dintre dascăli, care nu sunt dascăli şi la cei care preferă să ţină sub preş deziluziile copiilor lor), rămâne doar trauma unui copil de 8 ani care a învăţat, la sfârşit de an şcolar,  că totul are un preţ şi că, uneori, nu e de ajuns să fii bun ca să fii în frunte. 

P.S. Să vă zic una tare. Sâmbătă, pe la prânz, m-am întâlnit pe stradă cu primarul Tiseanu. Sunt convins că ne-am fi evitat reciproc dacă nu dădeam nas în nas. Cum fiecare dintre noi avem o educaţie ce nu exclude politeţea şi nici complezenţa, ne-am întreţinut pe un trotuar (neasfaltat încă), preţ de 15 minute. Pe tot parcursul întrevederii am discutat diverse aspecte, care ne-au dus la concluzia că el s-a săturat de mine şi eu de el, adică nimic nou. Ceea ce speram să fie o luptă liberă de idei nu a fost decât un război civil verbal. Ne-am despărţit eu zâmbind, el cam crispat, cu promisiunea că ne vom reîntâlni, el crezând că posibil la Tribunal, iar eu cu speranţa că undeva pe drumul normalităţii şi al adevărului.

Clădirea fostului sediu Romtelecom are un risc seismic ridicat?


De puţin timp, clădirea care găzduia sediul Romtelecom Câmpina s-a mutat la parterul unui bloc din spatele statuii lui B.P. Hasdeu, lângă Restaurantul Milia, unde a funcţionat odinioară Altex. Odată cu filiala câmpineană a principalului operator de telefonie fixă din România, în acelaşi spaţiu, s-a mutat şi firma Nextgen, apărută, anul trecut, în viaţa economică a oraşului, după preluarea operatorului de telecomunicaţii Teron Systems. După cum se aude (informaţia este cu titlul de zvon, deoarece nu am reuşit să contactăm niciun reprezentant al Romtelecom România de la Bucureşti, iar cei de la reprezentanţa câmpineană şi-au declinat competenţa în comunicarea cu presa), mutarea a fost cauzată de faptul că, în urma unor expertizări, clădirea în care a funcţionat, vreme de mulţi ani, Romtelecom (vechea clădire a Poştei) a fost depistată ca având deficienţe la structura de rezistenţă şi, prin urmare, prezentând un risc seismic ridicat. Bulina roşie cu care s-a “pricopsit” imobilul vechii Poşte este destul de dificil de înteles, în condiţiile în care, în urmă cu aproximativ un deceniu, clădirea a fost supusă unor lucrări de renovare.

Până anul viitor, Cinematograful Central se va redeschide

Modernizat, în el se vor putea proiecta filme în sistem 3D


Nemulţumiţi probabil de vânzările cinematografului câmpinean, conducerea RADEF “Româniafilm”, care mai deţine în ţară, la ora actuală, doar 29 de cinematografe, a încheiat, acum şapte ani, un contract de închiriere cu firma câmpineană Rotalic SRL, aceasta din urmă fiind obligată să facă anumite investiţii în modernizarea clădirii, veche de peste 50 de ani. Lucrările de modernizare nu s-au terminat nici până în ziua de azi, întrucât clădirea a fost puternic afectată de toate cutremurele pe care le-a suportat, fiind construită într-o manieră excesiv de economică, mai exact, fără fundaţie. “Toată consolidarea şi reabilitarea clădirii costă sute de mii de lei, avem şi un proiect tehnic în acest sens. În plus, mai trebuie să stârpim şi o ciupercă periculoasă, instalată, de ani buni, în pereţii clădirii”, ne-a declarat patronul firmei Rotalic, Cătălin Roman. Mai trebuie menţionat că, după ce clădirea a fost închiriată, activitatea cinematografului a încetat, în spaţiile clădirii funcţionând un bar şi un centru de reparat telefoane mobile. Legea cinematografiei, din 2006,  permitea trecerea cinematografelor RADEF în proprietatea consiliilor locale; desigur, cu acceptul acestora din urmă. Consiliul Local Câmpina a aprobat trecerea clădirii cinematografului în patrimoniul oraşului printr-o HCL (era prevăzută chiar înfiinţarea în acest imobil a unui centrul cultural multifuncţional), a făcut toate demersurile necesare şi a înaintat toate documentele aferente  Ministerului Culturii, de unde a primit aviz favorabil. Mai rămăsese doar semnarea unui protocol de predare-primire cu cei de la România Film, care ar fi consfinţit trecerea clădirii în patrimoniul municipiului. Protocolul nu a mai fost semnat, deoarece reprezentanţii România Film nu au catadicsit sa se mai deplaseze la Câmpina, din motove care nu sunt deocamdată cunoscute. Între timp, situaţia juridică a cinematografului s-a complicat, căci luna trecută, guvernul Boc a emis OUG 47/2011, care permite RADEF să-şi ia clădirea înapoi.  Actul normativ guvernamental prevede că, începând din iunie 2011, “avand în vedere faptul ca majoritatea autorităţilor administraţiei publice locale nu au întreprins măsurile legale şi procedurale pentru preluarea cinematografelor”, clădirile cinematografelor administrate de RADEF, din domeniul privat al statului, nu mai pot fi date consiliilor locale. Cei de la Primăria Câmpina susţin că au făcut toate demersurile necesare. Actualul administrator al clădirii Cinematografului Central de odinioară consideră că preluarea clădirii de către municipalitate nu ar fi fost tocmai in regulă, deoarece firma Rotalic era, la vremea aceea, în litigiu cu cei de la RADEF. Oricum, peste toate aceste supărări şi complicaţii, vine şi o veste bună: până anul viitor, câmpinenii vor putea beneficia de un cinematograf ultramodern, cu filme ce pot fi proiectate şi în trei dimensiuni. “Sunt hotărât să deschid, aici, după ce se vor termina toate lucrările de modernizare, un Caffe Cinema 3D. Cât mai curând posibil se va întâmpla acest lucru, dar nu pot să vă dau acum un termen, pentru că sunt condiţionat de lucrările de reabilitare, ce se pot întinde până anul viitor, precum şi de obţinerea unei finanţări corespunzătoare”, ne-a mai spus Cătălin Roman. 

Consiliul Local propune denumiri de străzi, Prefectura le schimbă fără temei

Pe vremea “sumar judecatului şi rapid împuşcatului”, Câmpina a supărat adesea autorităţile judeţene pentru faptul că şi-a apărat, de multe ori, statutul de al doilea oraş prahovean, solicitând fonduri de dezvoltare corespunzătoare; cum era procedura acelor vremuri comuniste, pe care nu trebuie să le regretăm. Se pare că tratamentul cu aere de superioritate şi de fandoseală pe care ni-l aplică, uneori, cei din capitala Prahovei nu a dispărut nici astăzi. Consilierii municipali sunt supăraţi pe cei din Prefectura Prahova pentru faptul că dau denumiri ciudate unor străzi câmpinene, fără să ţină cont de propunerile reprezentanţilor municipalităţii câmpinene. Recent, schimbarea denumirilor unor străzi din Câmpina a stârnit discuţii aprinse în legislativul municipal, unele dintre ele cu puternice accente comice. Respectând prevederile impuse de legislaţia în domeniu, Comisia de Urbanism (CU) a Consiliului Local Câmpina a înaintat Instituţiei Prefectului trei propuneri pentru fiecare dintre străzile ale căror denumiri trebuiau schimbate. Comisia de Atribuire de Denumiri (CAD) din cadrul Prefecturii Prahova, al cărei preşedinte este Florin Sicoe, a modificat foarte multe dintre aceste propuneri, pe baza unor criterii numai de Sicoe şi oamenii săi ştiute şi înţelese. Astfel, CU a propus ca o stradă din cartierul Erupţiei să se numească Madrid, dar CAD a stabilit că mai bine s-ar numi Chişinău. La o altă propunere câmpineană de “botezare” a unei străzi cu numele Atena, decizia de la Ploieşti a sunat Varşovia. Au fost şi alte denumiri de străzi care i-au nemulţumit pe cei din Prefectură. Astfel, Berlin a fost înlocuit cu Bruxelles, iar Viena cu Paris. Bune şi denumirile Chişinău şi Varşovia, că doar suntem cosângeni cu basarabenii şi prieteni de secole cu polonezii, dar dacă localnicii, prin reprezentanţii lor, au decis anumite denumiri, ar fi fost cuşer să fie respectate propunerile câmpinenilor, că doar trăitorii acestor străzi sunt din Câmpina, nu din Ploieşti. Abia după schimbarea Berlinului cu Bruxelles, “au înţeles” câmpinenii că ploieştenii lui Sicoe sunt cei mai “europeni” dintre prahoveni. Că Viena a trebuit să lase loc Parisului, a fost mai uşor de înţeles, căci la “oraşul luminilor” numai nişte minţi prea luminate s-ar fi putut gândi. E drept, legea spune clar că ultimul cuvânt îl are CAD a Prefecturii. Dar parcă prea sunt “scrofuloşi la datorie” Sicoe şi oamenii săi, de parcă ar încerca, cu tot dinadinsul, să facă opoziţie şi noi propuneri (decisive), doar pentru a da impresia că au activitate, domnule, nu doar aprobă din cap şi din condei, fără nicio contribuţie personală, toate propunerile “neinspirate” ale provincialilor (din afara capitalei judeţului, adică) dintre Prahova şi Doftana. Consilierul Marian Nistor, care a prezentat în plenul miniparlamentului câmpinean, propunerile Comisiei de Urbanism şi schimbările operate de cei din CAD, a marcat cu o fină ironie expunerea sa, subliniind că “cel mai greu le-a fost, probabil, celor din CAD schimbarea denumirii unei străzi câmpinene din Cireşului în Coacăzelor”. După tot scandalul european al castraveţilor infestaţi cu bacteria E.coli, vă daţi seama ce mânioşi ar fi fost cei din CAD dacă aleşii câmpinenilor ar trimis propunerile lor ceva mai târziu, iar o denumire de stradă solicitată ar fi fost: Castraveţilor!

Zeci de rromi stabiliţi ilegal terorizează strada Cărămidari

Senatorul George Severin are de gând să facă o interpelare a ministrului Traian Igaş în Senatul României pentru a-i solicita rezolvarea grabnică a problemei zecilor de romi care locuiesc ilegal pe strada Cărămidari din Câmpina. Problema romilor care locuiesc ilegal pe strada amintită este de notorietate, dar până în prezent, administraţia şi poliţia locală nu au reuşit să găsească o soluţie în acest caz. Pe Cărămidari, într-o baracă, îşi au domiciliu câteva familii de romi. Aceştia îşi văd de treburile lor şi nu creează neplăceri familiilor de români învecinate. Nenorocirea este că, pe lângă aceşti romi paşnici, care locuiesc acolo cu acte în regulă, s-au aciuat în baraca amintită alte câteva zeci de romi recalcitranţi, care stau acolo ilegal şi terorizează întrega stradă prin scandalurile pe care le provoacă şi prin furturile pe care le comit, inclusiv prin proprietăţile vecinilor. Mai multe familii de români de pe Cărămidari i-au trimis senatorului o sesizare în care îi prezintă situaţia, îl informează că au fost sesizate toate forurile competente şi îl roagă să-i scape de teroarea la care sunt supuşi de către “străinii” de etnie romă ce vandalizează întreaga stradă. 
La o recentă întâlnire cu presa locală, George Severin şi Virgil Guran, preşedintele PNL Câmpina, au prezentat situaţia de pe Cărămidari jurnaliştilor prezenţi, iar senatorul social-democrat, după ce a citit scrisoarea românilor care se plâng că sunt terorizaţi şi umiliţi, i-a informat pe ziarişti despre intenţiile sale de a face toate intervenţiile necesare şi legale pe lângă şeful MAI.

În cartierul Câmpiniţa, un atelier mecanic a devenit un calvar pentru locuitorii din vecinătatea lui

Un atelier fără autorizaţie de funcţionare?
În cartierul Câmpiniţa, un cartier rezidenţial liniştit, cu vile una şi una, la intersecţia aleilor Liliacului şi Luminii, funcţionează de doi-trei ani un atelier mecanic-auto. Unitatea este trecută în documentele oficiale drept un centru de diagnoză injecţie auto, dar mai mulţi vecini consideră că, de fapt, în locaţia respectivă se realizează frecvent reparaţii auto de tot felul, reparaţii care se execută până noaptea târziu, cu tulburarea liniştii de către şoferii care aşteaptă să le vină rândul (prin decibelii agresivi ai manelelor ascultate de aceştia), dar şi de către cei care ies cu maşinile din service şi turează motoarele într-un zgomot infernal pentru a verifica reparaţiile făcute. În plus, vecinii atelierului sunt indignaţi nu doar de faptul că le sunt ocupate locurile de staţionare ale maşinilor proprii, de la marginea carosabilului, dar şi de mizeria care rămâne la sfârşitul zilei. În plus, reclamanţii susţin că atelierul nu are autorizaţie de funcţionare, căci patronii săi nu au obţinut acceptul tuturor vecinilor. 

În week-end, linişte. În restul săptămânii, calvar
În urma sesizărilor primite la redacţie de la Darius Stoian Ganciu, ne-am deplasat la intersecţia amintită ca să vedem dacă lucrurile stau aşa cum au fost reclamate. Sâmbătă, în urma înţelegerii cu sesizatorul, am ajuns la locul cu pricina. De după porţile metalice înalte, nu răzbătea niciun zgomot. O linişte aproape desăvârşită. Am aşteptat ceva vreme până să putem fotografia interiorul curţii atelierului, profitând de ieşirea unei maşini din curtea atelierului. În pofida acestei acalmii de week-end, interlocutorul nostru ne-a asigurat că lucrurile stau exact invers în timpul săptămânii. “Ce se întâmplă acum e un lucru rar, căci şi sâmbăta se fac reparaţii, de obicei. În timpul săptămânii, zgomotele reparaţiilor auto sunt de nesuportat. Obiectivul, care aparţine Motors Dabo Serv SRL, a primit autorizaţie de construire, dar nu şi de funcţionare, fiindcă nu are acordul scris şi legalizat al tuturor vecinilor.” 

Un cartier rezidenţial-industrial
Intr-adevăr, conform unor documente ce ne-au fost prezentate de mai mulţi vecini nemulţumiţi (Mihai Tifigiu, Constantin Stoian, Dan Constantin ş.a.), se poate observa că, într-o adresă emisă de conducerea Primăriei, este menţionat că reprezentantului firmei i s-a emis autorizaţie de construire pe baza declaraţiei notariale a beneficiarului, din care rezultă că nu va modifica destinaţia spaţiului cerută prin certificatul de urbanism, respectiv de centru de diagnoză injecţie auto, iar nu de service auto. “Atelierul funcţionează în regim de service de când s-a deschis, în dispreţul legii şi al angajamentelor luate de patron, care mi-a promis, de multă vreme, că îşi va muta afacerea pe DN1. Ne-a dus cu vorba, aşa cum face de peste doi ani de zile. De multe ori, nici nu mai avem loc de parcare pe stradă, din cauza numeroaselor maşini care vin aici pentru reparaţii. Cu toată îngustimea carosabilului, chiar pe cele două alei ale noastre, după ce ies din service, şoferii gonesc nebuneşte şi turează la maximum motoarele, într-un zgomot infernal, pentru a verifica reparaţiile efectuate. Am ajuns să fim terorizaţi de vacarmul şi poluarea fonică la care suntem supuşi aproape zilnic, şi să regretăm amarnic că locuim în acest cartier, care este rezidenţial numai cu numele, căci în realitate, începe să semene, din ce în ce mai mult, cu o zonă industrială. Am reclamat la Primărie această situaţie, care nu este deloc în regulă, dar chiar dacă legea este de partea noastră, autorităţile locale ne duc şi ele cu vorba, ca să nu zic că ne dau cu flit.” 


Manele, chiştoace de ţigări, mizerie
De aceeaşi părere cu Darius Stoian sunt şi alţi locuitori din preajma atelierului. Dan Constantin, care locuieşte pe Aleea Liliacului, vizavi de atelier, ne-a declarat: “Eu înţeleg că strada este domeniu public, dar nici să ajungem cotropiţi şi terorizaţi de şoferii care îşi parchează maşinile aduse la reparat pe toată lungimea curţilor noastre. Lasă că trebuie să suportăm zgomotele motoarelor turate, dar suntem nevoiţi să strângem, după ei, o mulţime de doze şi peturi de băuturi, chiştoace de ţigări etc. Plus că nu ştim unde să ne mai ducem ca să nu le mai auzim manelele date la maximum, pe care le ascultă cu geamurile portierelor coborâte. Iarna, cei din conducerea Primăriei ştiu să ne pună să deszăpezim trotuarele din faţa curţilor noastre, că altfel ne amendează, dar vara nu se interesează nimeni cine curăţă cele două alei de mizeriile lăsate de clienţii acestui service neautorizat.” 

Sesizări peste sesizări
În septembrie 2008, “nemulţumiţii” au adresat o petiţie primarului Horia Tiseanu. Negăsindu-l, au intrat în audienţă la viceprimarul Ion Dragomir, care, după ce i-a ascultat, a trimis mai mulţi funcţionari de la Urbanism să analizeze situaţia existentă. În plângerea adresată primarului, petiţionarii reclamau faptul că autorizaţia de construire s-a eliberat fără respectarea HCL nr 150/2007. În adresa de răspuns a primarului, se recunoaşte că certificatul de urbanism nu s-a eliberat pentru service auto, dar se şi susţine că nu s-a încălcat HCL nr 150/2007, întrucât acest act normative local interzice, pentru zona respectivă, numai activităţile industriale, depozitele, barurile, discotecile, iar ateliarul este destinat unor alte activităţi, respectiv, serviciilor. Autorizaţia de construire, susţin vecinii revoltaţi, a fost eliberată de fostul arhitect-şef al oraşului (ulterior, ieşit la pensie), “dar actualul arhitect-şef ar putea îndrepta răul, dacă ar dori şi dacă i s-ar permite.”  

Promisiuni neonorate şi o municipalitate prea îngăduitoare
ITC Ploeşti, sesizat şi el, a cerut Primăriei să rezolve situaţia creată. Drept urmare, o comisie de la Urbanism a efectuat un nou control. Conform unei adrese a Primăriei din decembrie 2009, “nemulţumiţii” au aflat şi care au fost consecinţele acestui ultim control: firma Motors Dabo Serv a fost sancţionată contravenţional pentru lucrări executate după expirarea perioadei de valabilitate a autorizaţiei de construire, dar şî obligată să obţinăo nouă autorizaţie de construire. În plus, s-a decis “schimbarea destinaţiei construcţiei în cauză din centru de diagnoză în anexă gospodărească, fără scop lucrativ.” Reprezentanţii firmei au acceptat toate aceste condiţii, dar cât de mult şi-au onorat angajamentele se vede clar din fotografia pe care am făcut-o la sfârşitul săptămânii trecute. Conform declaraţiilor vecinilor revoltaţi, atelierul funcţionează, în continuare, nestingherit, în regim de service (cu elevatoare şi şanţuri betonate, care nu sunt necesare unui centru de diagnoză auto), ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi cum de toate demersurile făcute pe lângă autorităţi s-a ales praful, iar toate promisiunile celor din conducerea Primăriei au fost şi au rămas vorbe în vânt.

Un român se dedică trup şi suflet pentru reintegrarea rromilor

Interviu cu NICOLAE CANTEMIR, preşedintele Oamenilor de Afaceri Rromi din judeţul Prahova

Reporter:  Am înţeles, domnule Cantemir, că aţi iniţiat o acţiune caritabilă în favoarea  elevilor de gimnaziu ai etniei pe care o reprezentaţi. Despre ce este vorba?
N.C.:  În primul rând mă interesează ca elevii rromi să poată desfăşura o activitate şcolară normală. Acum o lună de zile am fost în toate comunităţile prahovene şi m-am întâlnit cu directorii de şcoli, cu primarii, şi le-am spus că obiectivul meu a fost ca elevii rromi să meargă la şcoală şi să poată fi ajutaţi. Sunt cazuri în care nu au îmbrăcăminte, rechizite; eu am intervenit, i-am ajutut cât s-a putut să poată frecventa şcoala, să facă 8- 10 clase pentru a putea avea o şansă în viitor, pentru că altfel nu se poate.
Reporter:  De unde resurse pentru a-i ajuta, pentru că, totuşi, să-i îmbraci, să le oferi ajutor, nu este uşor?
N.C.:  Eu am un ONG care se numeşte ONG Cantemir, cu ajutorul căruia strâng fonduri de la oameni de afaceri, de la prieteni. Am avut o colaborare foarte bună şi cu câteva partide din judeţul Prahova, pentru că pe mine nu mă interesează culoarea politică. Poate fi din orice partid. Care vine către noi şi ne ajută, noi îi mulţumim. Nu suntem, deci, interesaţi de culoarea politică. Vreau ca Partida Rromilor, cu domnul Păun, să meargă în fiecare comunitate şi să voteze pentru această organizaţie. Rromii să-şi voteze rromii lor.
Reporter:  Sunteţi rrom de fel?
N.C. : Eu sunt român. Sunt dintr-o familie de moşieri de la Româneşti. Bunicul meu a ajutat rromii foarte mult. Toate pământurile pe care le au rromii în comuna Bărcăneşti – câte un pogon, câte o jumătate de pogon, cum se dădea – erau de la bunicul meu, care i-a împroprietărit. Îi spuneau „naşul”. Iar eu sunt naşul lor. Eu sunt un om sufletist. Din ce am eu îi ajut. 
Reporter:  Ce aveţi?
N.C.:  Am două pensiuni pe teritoriul comunei Bărcăneşti, am şi două magazine.
Reporter: În genere astfel de gesturi caritabile sunt rare.
N.C.:  Prin acţiunea pe care o întreprind acum urmăresc ca elevilor de etnie rromă şi familiilor defavorizate să le pot oferi o şansă. Acum este o excursie, o tabără; să vadă şi ei lumea, să se întâlnească cu alte grupuri de elevi. Să stea şi ei acolo în tabară, să simtă că există cineva care se interesează de ei, că nu sunt singuri şi marginalizaţi.

Sighet, lecţia durerii nesfârşite

Ca şi român, ai datoria morală să treci măcar o singură dată pragul „Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei” de la Sighetul Marmaţiei. Să vezi Groapa care a înghiţit de vii pe cei ce n-au vrut ca plaga ateismului mizer să sufoce România. Să simţi Gulagul de unde au plecat spre cele veşnice Iuliu Maiu, I.C. Brătianu, Aurel Vlad, Sever Bocu sau alte elite ale intelectualităţii româneşti. Să-ţi aminteşti de suferinţele lui Richard Wurmbrand, Radu Gyr, Valeriu Gafencu, Iuliu Hossu, Sergiu Grosu, Firenz Visky, Nicolae Moldoveanu, Traian Dorz sau alte mii de români al căror păcat era că iubeau mai mult pe Mântuitorul Hristos decât Fiara Comunistă. Să guşti cătuşele lui Ion Mihalache, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, Ion Nistor, Ilie Lazăr şi… cer iertare că nu-i pot scrie pe toţi. Căci genocidul instaurat de liber-cugetători, a avut cca 2 milioane de victime în România comunistă în cele 141 de închisori şi lagăre de muncă silnică!!! Unele din fotografiile celor trecuţi prin maşina de tocat comunstă tapetează sute de metri pătraţi pe holurile Memorialului. Mergeţi să le vedeţi!
Sighetul este realitatea crudă a istoriei contemporane - comunismul - atât de hulită în anii trecuţi, dar cu început de elogiere în prezent!? Este Auschwitz-ul românesc, este Gayaneh-ul nostru de tortură, este oglinda tristă de ateizare, este zidul pus în uşa bisericii, este moartea intinsă pe culmea de rufe, care parcă tot nu se usucă. 
Din nefericire “Memorialul” este „cocoţat în vârfu’ ţării”, unde a ramas să-şi plângă rănile nemângâiate. Vizitându-l recent, am simtit securea comunistă cum îmi curgea pe reverul camăşii. Iar spatele mi-era inundat parcă de sângele cald, vărsat de atrocităţi. Sincer, nu găsesc cuvinte comparabile să descriu fiorii, însă afirm că nu am urât niciodată mai mult comunismul decât în ziua aceea (repet, comunismul, nu comuniştii). Mi-a trecut prin minte filmul în care mii de vărgaţi se duceau cu lanţurile la picioare la muncă silnică, condamnaţi fiind pentru că-L mărturiseau pe Hristos. Am văzut pe chiaburul de bunicul plângând şi pe comunişti cum i-au distrus mica băcănie. Şi pe celălalt, cum a fost destituit din funcţie pentru că înainte de ‘44 a avut orientări necomuniste. Am văzut pe tata sau alţi fii de răzvrătiţi care nu puteau fi promovaţi de societate, pentru că trecutul familiei... M-am văzut pe mine în armată, suferind pentru că am avut curajul să scriu nişte memorii. Apoi făcut zob la o şedinţă de partid…
“Fenomenal Sighet” trebuie promovat intens. Căci, paradoxal, deşi credem că în România comunismul nu e decât o fantomă exorcizată, care cândva ne-a înghesuit moşii la Sighet-Gherla-Aiud-Rahova-Mislea-Piteşti-Canal Dunăre-MN etc, suflul lui bântuie încă uliţele mioritice sau blocurile - aceste sate de beton cu străzi pe verticală - din oraşele Valahiei. Priviţi numai ce procent îngrijorător fac românii care spun că era mai bine în comunism!
Nu ştiu cum de s-a uitat aşa de repede acest asasinat fizic şi moral susţinut de ruşi şi de românii antiromâni, care au suprimat valorile interbelice şi au dus România din top 10 pe locul 82 în lume ! Dar «ne-am obişnuit să folosim sobrietatea ştiinţifică şi să evităm abordarea sentimentală, uitând victimele comunismului», spunea Romulus Rusan, şi ne-am făcut vinovaţi de fiecare ins năpăstuit din «marea de amar» (cum ar spune Eminescu), fiindcă am lăsat sub colbul uitării martirii ce n-au vrut să stăm 45 de ani aruncaţi la lada de gunoi a Europei. Poate că am uitat cine-am fost, sau nu realizăm cine suntem!
Privind imaginile Sighetului, care te duc prin cercurile Infernului, mi-am adus aminte de predicatorul C.H. Spurgeon, care spunea studenţilor săi că ar dori să-i ţină „măcar 5 minute suspendaţi deasupra Iadului”, timp suficient încât să predice apoi eficient. Prin urmare eu aş dori ca măcar 15 minute să trec (în vizită) profesorii de Istorie prin celulele morţii de la Sighet. Şi, dacă se poate, câte 10 minute pe pastori şi pe preoţi. Apoi, ştiu că lăsaţi liberi pe străzile României, nu vor mai tăcea. Nu vor mai dormi. Nimeni nu va mai elogia comunismul! Iar tinerii care vizitează “Memorialul” (şi sunt destui) nu se vor mai plimba ca la Grădina de Vară, fotografiindu-se cu Grupul Statuar. Nici nostalgicii după “epoca de aur” nu vor reuşi să-şi resucească minţile. Nici lor, nici altora. Cred în eficienţa asta. 
La Sighet, şi-n lagărele comuniste, n-au fost numai martiri. Însă toţi ne roagă, de acolo de unde au plecat, să nu uităm de ei! 
Doamne Dumnezeul nostru, al Bisericii împrăştiate sub diferite haine, care ne veghezi din ceruri, nu ne lăsa să mai trecem printr-un nou Sighet! Fereşte România de atrocităţi, de ateism, de necreştini. Dar… şi de nepăsare!
      Nicolae GEANTĂ

Vers de rugăciune *)

Moto: „Dacă singura rugăciune pe care ai spus-o în viaţa ta este «Mulţumesc!», e suficient”
(Meister Eckhart, teolog german)

Convins că „poezia este legea vieţii”, Constantin Rusu, scriitor matur, plin de sensibilitate şi rafinament, a realizat un nou volum în care poezia şi rugăciunea sunt rostiri mirifice.
Născut pe malul Dunării, la Brăila, într-o zi sfântă de Constantin şi Elena, pe 21 mai 1945, Constantin Rusu a absolvit Liceul „George Bariţiu” în 1963 şi Facultatea de Electromecanică din cadrul Institutului Politehnic în 1968. A predat discipline de specialitate la Liceul Energetic şi la Facultatea de Electrotehnică din Cluj-Napoca. A cochetat cu teatrul, a făcut studii de canto clasic şi a practicat numeroase sporturi. Atras încă din tinereţe de litere, a publicat: „Poesii” (2003), „Atât aş zice” (2004), „La marginea vârtejului” (2005) şi „Ecouri în cascadă” (2005). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (2006).
Cartea „Drumul către rugăciune”, semnată de C. Rusu, abordează o structură clasică: Prefaţa - „Despre perfectul infinit al sferei”, de pr. Ioan Chirilă; 50 de poezii; 15 rugăciuni; postfaţă - „O rază doar aştept, pe care să mă sprijin...” de C. Rusu.
În prefaţă, prof. pr. Ioan Chirilă consideră că registrul stilistic folosit de autor are un înalt grad de echilibru, iar lexicul liricii sale conjugă terminologia tehnică modernă cu dulcele grai stihiradic.
Extrem de interesantă este alternanţa dintre suav (poemul biblic) şi duritatea (poemul critic) pe care o foloseşte autorul: „(...) Şi azi când totul e luminat/ de pletele apuse spre albire,/ un vers de rugăciune am cântat:/ pedepseşte-ne, Doamne, prin iubire” (Un vers de rugăciune am cântat) şi respectiv: „(...) Seara în ochi se picură telenovele,/ timpanele sunt perforate cu manele,/ furtuna trânteşte o neînchisă poartă/ a palatului care-şi doreşte altă soartă” (Alternative).
În partea finală a volumului, C. Rusu oferă cititorului admirabile rugăciuni: „Întoarce Doamne lumea rătăcită,/ ajută-ne să-ţi înţelegem iertarea,/ ca să lăsăm apoi averea adormită/ şi să ascultăm doar muntele şi marea - Să alungăm şi întunericul şi jalea” sau „Aşterne, Doamne, paşii mei mereu/ pe pajiştea iubirii pentru oameni,/ recunoştinţa să-mi fie crezul meu/ şi gânduri rele să nu ne-aducă nimeni - Cărări de lumină să avem pretutindeni”.
„Am certitudinea - spune scriitorul - că poezia îi poate face pe oameni mai buni şi, aşa cum rugăciunea este calea spre Dumnezeu, tot aşa poezia este drumul spre rugăciune”.
Theodor MARINESCU

*) Constantin RUSU, Drumul către rugăciune, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 135 p.

O expoziţie de portrete

Capitala culturală a Moldovei, Iaşiul, găzduieşte de vineri, 8 iulie actual, când va avea loc, la Galeriile „Pod – Pogor” de la Muzeul de aici al Literaturii Române, vernisajul expoziţiei de portrete (grafică) „Scriitori moldoveni” al cunoscutului prahovean (până mai ieri locuitor al Câmpinei), istoricul, scriitorul, publicistul şi graficianul Octavian Onea.
Vor fi expuse peste 40 de portrete ale unor personalităţi ale literaturii şi culturii române din ţară şi de peste Prut, între care amintim aici numele lui Zoe Dumitrescu – Buşulenga, C. Ciopraga, Gr. Vieru, E. Brumaru, Mihai Ursachi, Adrian Marino, Dan Laurenţiu, Nichita Danilov, Leo Butnaru, Vasile Tărâţeanu, Aurel Scobială, Ion Mânăscurtă, Arcadie Suceveanu, Gavril Istrate, Adrian Dinu Rachieru, Gheorghe Astaloş, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Rotaru, Adrian Alui Gheorghe şi alţii.
Expoziţia va fi deschisă pe perioada întregii veri.
Ion T. ŞOVĂIALĂ

Unirea Câmpina are un obiectiv curajos: promovarea în eşalonul fotbalistic superior

La trei ani de la promovarea în Liga A a fotbalului judeţean, echipa de fotbal Unirea Câmpina ţinteşte spre promovarea în eşalonul valoric superior: Liga a III-a a campionatului naţional de fotbal. Un obiectiv lăudabil care nu poate fi decât benefic fotbalului câmpinean, căzut într-un con de umbră după 2008, an în care echipa de fotbal-fanion a oraşului, Poiana Câmpina, a fost desfiinţată. În prezent, în Liga A, municipiul nostru mai are o echipă, recent promovată în fruntea fotbalului prahovean: CSM Câmpina. Clubul Unirea Câmpina este apropiat actualei administraţii publice locale. Consiliul Local a încheiat, nu de mult, un contract de asociere cu acest club câmpinean, în “acţionariatul” căruia mai intră trei oameni de afaceri: Mărgărit Ciobotaru, Bogdan Mănescu şi Dan Enescu. Primii doi fac parte şi din Comitetul Director, alături de primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Ion Dragomir şi Dan Telegescu – consilier municipal. La ultima conferinţă de presă a clubului, Dan Telegescu (managerul general) şi Bogdan Mănescu (directorul sportiv) au prezentat jurnaliştilor noile obiective ale clubului. Conducerea sa doreşte neapărat câştigarea Ligii A a fotbalului judeţean, precum şi câştigarea meciului de baraj ulterior, care va propulsa echipa în a treia divizie a fotbalului românesc. Au mai fost prezenţi vechiul antrenor al echipei, Marius Palancianu, dar şi noul ei antrenor, Costin Plăvache (în foto, primul din stânga). Palancianu va fi, în acest sezon, secundul lui Plăvache. Bogdan Manea  a menţionat că Palancianu nu a intrat în dizgraţia conducerii clubului, “care îi recunoaşte meritele în activitate, dovadă faptul că îl doreşte, în continuare, chiar dacă numai antrenor secund, căci la un nou drum, promovarea în divizia C, la un nou lot de jucători, ar fi mai nimerit un nou staff tehnic.” Telegescu şi-a exprimat convingerea că “în continuare, legislativul municipal va ajuta financiar echipa, proiectul de buget necesar îndeplinirii obiectivului nostru fiind estimat la circa 300.000 lei. Am trimis o scrisoare de intenţie miniparlamentului local pentru obţinerea unei finanţări. La ultima şedinţă a Comitetului Director, am fost plăcut surprinşi de propunerile făcute de edilii oraşului nostru, pe care nu-i credeam atât de implicaţi în cunoaşterea fenomenului fotbalistic.” Anul trecut, cheltuielile cu echipa (deplasări, prime de joc etc), au depăşit 70.000 de lei. Noul antrenor, care şi-a început activitatea de fotbalist la Poiana Câmpina şi a încheiat-o la Unirea Câmpina, consideră că trebuie aduşi cel puţin şapte-opt jucători, în toate cele trei compartimente ale echipei. În 2003, Plăvache a obţinut licenţa A UEFA de antrenor, după care a antrenat mulţi ani formaţia Tricolorul Breaza, cu care a şi promovat în Liga a II-a.

21 iunie 2011

Oamenii de afaceri din opoziţie, ţinta controalelor comandate de putere

Cui vor fi date cele 17 hectare ale Unităţii de Jandarmi?
Unitatea de Jandarmi din Câmpina a fost închisă de către actualii guvernanţi în urmă cu câteva luni. Acţiunea a fost realizată rapid şi cât mai departe de ochii presei, diriguitorii MAI reuşind să termine cu această unitate înainte ca mulţi localnici să-şi dea seama de acest lucru. În actualele condiţii, s-a pus problema pe mâinile cui va ajunge spaţiul generos în care a funcţionat această unitate de elită a Jandarmeriei Române. Problema revine în actualitate, căci la ultima sa întâlnire cu presa locală, liderul liberal Virgil Guran s-a întrebat retoric: „Cui vor fi date cele 17 hectare ale Unităţii de Jandarmi?” Tot Guran a explicat jurnaliştilor prezenţi că este vorba despre un teren deosebit, cu o suprafaţă impresionantă ce ar trebui destinată unor activităţi de industrie grea, mai ales că, potrivit normelor Uniunii Europene, în interiorul oraşelor nu trebuie să se mai desfăşoare activităţi industriale de mare amploare. În opinia liderului liberal, locul cu pricina ar trebui folosit în activităţi economice nepoluante. „Sunt curios dacă acest teren va fi folosit pentru activităţi economice nepoluante sau va fi atribuit unui apropiat politic al actualei puteri”. Guran nu admite ca acest teren să nu fie folosit în interesul comunităţii locale, doar pentru că guvernanţii portocalii i-ar putea găsi o altă destinaţie printr-un act normativ central. „Primarul Horia Tiseanu nu are nicio scuză dacă oraşul va pierde acest teren, şi nici nu ar avea dreptul să invoce faptul că nu ar putea trece peste o hotărâre de Guvern, ce ar hotărî soarta terenului contrar intereselor câmpinenilor. Eu nu înţeleg cum de Emanoil Savin, primarul Buşteniului, un oraş de cinci ori mai mic decât Câmpina, merge la Guvern când vrea el şi obţine ce vrea el, iar un primar de municipiu nu poate face acest lucru. Oare primarul chiar nu ştie drumul până la Bucureşti, la Palatul Victoria?”, a mai declarat Virgil Guran în cadrul aceleiaşi întâlniri.

„Nedeschiderea bazinului de înot înseamnă un prost management al primarului”
Impasul în care s-a ajuns în administrarea bazinului de înot didactic (care a făcut atâtea valuri în presă, dar niciunul la modul propriu), nu este cauzat de legislaţia restrictivă din domeniul bugetar, care blochează angajările slujbaşilor din instituţiile publice. Ea este, de fapt, o realitate nefericită care demonstrează managementul defectuos pe care municipalitatea l-a aplicat în cazul acestui obiectiv investiţional. Am intrat, de câteva săptămâni, în anotimpul estival, iar de această deosebită investiţie, din cauza inexistenţei unui administrator al ei, nu se pot bucura câmpinenii. Nici preşcolarii şi elevii, pentru care, zice-se, a fost creat bazinul. Nici localnicii adulţi. „Nedarea în folosinţă, nici până în ziua de azi, a bazinului, este o chestiune de management. De management defectuos al primarului, care putea să-i găsească bazinului, de la începuturile construcţiei sale, o soluţie logică pentru a fi administrat corespunzător imediat după finalizarea sa. La ultima şedinţă a Consiliului Local, am hotărât, împreună cu colegii noştri din USL, să votăm contractul de administrare a bazinului pentru ca acesta să fie redat cât mai grabnic în folosinţa câmpinenilor. Mai ales că au fost aprobate şi amendamentele noastre, iar viitorul administrator al bazei sportive va fi obligat să plătească o parte din utilităţi. Sincer să fiu, eu nu cred că se va reuşi o activitate didactică pentru învăţarea înotului de către cei mici, adică realizarea scopului pentru care a fost construit bazinul”.

Liberalii au înaintat primarului listele cu semnăturile a 5.000 de localnici nemulţumiţi de majorarea impozitelor locale
Celebrele liste cu semnăturile câmpinenilor nemulţumiţi de majorarea, din acest an, a taxelor şi impozitelor locale cu 20%, au fost predate, recent, primarului Horia Tiseanu. Acţiunea de strângere a acestor semnături a fost demarată, acum două luni, de conducerea PNL Câmpina. „Am depus listele la Primărie şi aşteptăm acum reacţia primarului. Noi cunoaştem legile şi ştim că, în acest an, nu se mai poate reveni la vechile taxe şi impozite. Sperăm însă ca revenirea la vechile valori de impunere fiscală să se facă în 2012, când acest lucru este posibil. Primarul oraşului nu se pricepe la economie. De fapt, a şi declarat, cândva, că Primăria nu se poate implica în problemele economice ale oraşului, ceea ce este un lucru fals. Prin mărirea taxelor şi impozitelor locale, mai ales pe timp de criză, se măresc necontrolat preţurile produselor şi serviciilor oferite populaţiei de către agenţii economici. Ceea ce are ca efect reducerea nivelului de trai al câmpinenilor, cu consecinţa diminării consumului - motorul dezvoltării economice”. În susţinerea ideilor sale, Virgil Guran a dat exemplul unei ţări din UE puternic afectată de actuala criză economică internaţională. Este vorba despre Spania, unde rata şomajului depăşeşte 20%. Într-un oraş spaniol de cinci ori mai mare decât Câmpina, Castellon, impozitele pe maşini sunt mai mici de zece ori decât la Câmpina.

Afacerile reprezentanţilor opoziţiei sunt controlate la sânge de actuala putere
Omul de afaceri câmpinean Virgil Guran, patronul firmei care produce apa Talea şi principalul acţionar al CSM Câmpina, acuză puterea actuală că a început o campanie de intimidare şi persecutare a oamenilor de afaceri care fac parte din partidele de opoziţie. Afacerile celor amintiţi mai devreme sunt controlate la sânge pentru a se găsi cea mai mică neregulă şi cel mai mic pretext în vederea închiderii firmelor conduse de reprezentanţi ai opoziţiei. „Am primit semnale că organele competente ale statului au primit ordin de la actuala putere să controleze la sânge firmele oamenilor de afaceri din PNL şi PSD. Totul pentru a încerca să închidă aceste firme. Pe când societăţile comerciale ale celor de la putere nu le controlează nimeni. Aşa cum a procedat preşedintele Crin Antonescu, fac şi eu un apel, pe această cale, către organele de control. Să se gândească, înainte de a asculta ordinele abuzive primite, că mai au un an de stat la putere cei care sunt acum în fruntea statului. După aceea, când PDL nu va mai fi la cârma ţării, vor da socoteală toţi cei care au săvârşit abuzuri; atât cei care le-au comandat, cât şi cei care le-au executat”. Prin această campanie de distrugere economică a reprezentanţilor opoziţiei, actuala putere face un mare deserviciu economiei naţionale. Şi asta deoarece, în opinia lui Guran, firmele multor patroni care nu sunt din PDL, UDMR şi UNPR, nu fac afaceri cu statul, nu trăiesc din bani publici, deci funcţionează pe baze economice sănătoase, respectând regulile economiei de piaţă şi adaptându-se cererii şi ofertei existente, în orice moment, în economia românească. „Marea majoritate a firmelor unor reprezentanţi ai opoziţiei funcţionează legal şi normal şi nu sunt susţinute politic în scopul de a primi lucrări pe bani publici. Este ştiut că orice afacere cu bani publici aduce cele mai mari profituri. Dacă sunt omorâte firmele noastre, care funcţionează normal şi îşi plătesc toate contribuţiile, înseamnă că, în curând va fi omorât şi statul”, consideră liderul liberal.

Cuvântul care înţeapă

Filozofia de cartier a lui EpiCur din Slobozia

Epicur (filozof grec a cărui înţelepciune a lăsat lumii teoria distingerii adevărului de fals) clasa plăcerile în trei grupe: în prima, le aşeza pe cele pe care trebuie să le favorizezi; în a doua, pe cele pe care trebuie să le admiţi; în a treia, pe cele de care trebuie să fugi.
Cea mai nouă plăcere a mea, care se încadrează, deigur, în grupa celor de care trebuie să fugi, este să citesc, după lăsarea serii, mesajele scrise de „filozoful” nostru din cartierul Slobozia, Horia Tiseanu - un fel de EpiCur al zilelor noastre -, pe blogurile şi site-urile publicaţiilor locale.
Este o adevărată delectare să-i descifrezi comentariile la adresa celor care îl critică şi să-i observi „filozofia” de cartier, care se aseamănă, în opinia mea, cu îndemnul aşezat de Dante pe poarta infernului: „Lăsaţi orice speranţă, voi care intraţi!”
După ce săptămâna trecută, la conferinţa de presă a PDL, mai avea puţin şi se urca pe masă să strige în gura mare ce mogul mincinos sunt eu, zilele trecute, Epicur al nostru, „filozoful” asfaltangiu din Slobozia, a intrat pe net şi a început să trăncăne tot felul de istorioare deocheate despre liderul local al PNL, Virgil Guran, atitudine care, din punctul meu de vedere, este nedemnă de funcţia de primar al oraşului cu cei mai mulţi intelectuali (cel puţin acesta era renumele Câmpinei până nu de mult) şi, în plus de asta, care ne arată intensitatea senzaţiilor instalate în iţarii electorali ai unui om care simte că-i fuge scaunul de sub fund.
Reproduc în continuare mesajul semnat de primarul Tiseanu pe site-ul campinaph.ro, care este de fapt un comentariu la cele spuse pertinent de Guran în conferinţa de presă organizată vineri, 17 iunie, de PNL Câmpina: (citeşte continuarea pe www.cuvantulcareinteapa.blogspot.com)

Editorial

„…DAR SĂ NU SE SCHIMBE NIMICA”
   
    Reforma administrativă este, orice s-ar spune, o necesitate. Ea trebuia făcută imediat după anii 90, chiar am scris atunci despre asta. Acum, cînd imense reţele locale de interese transpartinice s-au consolidat, ea este aproape imposibilă. Dacă ea ar fi făcută la modul ultra-radical pe care îl propune PDL-ul (vorba vine, doar o minusculă parte din el), efectul pe termen mediu ar fi extraordinar. O radiografie teribilă a precarităţii  intelectuale a dezbaterii noastre publice ne-o dă însă tocmai această temă. Opoziţia susţine senin două teze riguros incompatibile: 1. Împărţirea e proastă pentru că vine de la Băsescu şi e făcută să-i sprijine interesele electorale şi 2. Vom cîştiga 7 din cele 8 judeţe (magister Mazăre dixit). Atunci nu mai înţelegi de ce se opune USL-ul. Cînd a fost vorba de un referendum pentru Bucureşti, opoziţia a incriminat pe bună dreptate idiotismul întrebărilor. Acum, ce vedem, ea propune referendumuri locale cu următoarea întrebare: sunteţi de acord cu desfiinţarea judeţului dumneavoastră? E ca şi cum te-ar întreba: sunteţi de acord să vi se taie o mînă?

De la 1 iulie, direcţiile de finanţe vor fi comasate

Începând cu 1 iulie, din cele 19 direcţii de finanţe care funcţionează în judeţul nostru, vor rămâne cel mult 8 şi asta pentru că a venit, se pare, rândul lor să fie comasate. Astfel, administraţiile financiare din Comarnic şi Breaza se vor uni cu cea din Câmpina, oraşul Buşteni le va „găzdui” pe cele din Sinaia şi Azuga, iar oraşului Băicoi i se vor alipi direcţiile din Plopeni şi Floreşti. Angajaţii direcţiilor comasate vor fi redistribuiţi la direcţiile zonale.

Unanimitate şi frăţietate în legislativul câmpinean, la votarea contractului de administrare a bazinului de înot

Şedinţa extraordinară a Consiliului Local privind aprobarea contractului de administrare a bazinului de înot s-a desfăşurat în mod paşnic, în totală contradicţie cu şedinţa ordinară din săptămâna precedentă, când consilierii opoziţiei (PSD + PNL) au părăsit întrunirea, nemulţumiţi de faptul că avea să se voteze cu majoritate simplă de voturi (precum dorea PDL, în temeiul unui articol al Legii administraţiei publice locale), iar nu cu 2/3 din voturile consilierilor în funcţie, cum prevede legea amintită, la acelaşi articol, pentru hotărâri privind patrimoniul localităţilor. Atât reprezentanţii puterii (PDL + PIN), cât şi cei ai opoziţiei locale s-au aşezat cuminţi în bănci, au afişat o mimă senină, au fost calmi şi nu s-au contrat reciproc niciun pic pe tot parcursul dezbaterilor. De parcă nu avusese loc o mare supărare între ei, cu câteva zile înainte, atunci când fuseseră aprobate contractul de asociere cu o firmă privată, Regulamentul de funcţionare al bazei sportive, caietul de sarcini şi tarifele. De fapt, contractul, aprobat în unanimitate de aleşi (s-a votat tot cu majoritate simplă), prevede exploatarea şi întreţinerea bazei sportive formate atât din bazinul de înot didactic, cât şi din terenurile de tenis de câmp din apropiere (tariful de închiriere a acestora din urmă este 20 lei/oră). Pentru desfăşurarea selecţiei de oferte, ce va avea loc pe 24 iunie, acest contract de administrare mai lipsea. La începutul şedinţei, viceprimarul Ion Dragomir a precizat că “noi nu suntem împotriva asocierii, dar vrem ca lucrurile să fie clare şi corecte pentru toată lumea. Săptămâna trecută, nu eram porniţi să picăm proiectele referitoare la bazin, dar aveam şi noi nişte amendamente de făcut, pe care le consideram de bun-simţ, aşa cum avem şi acum, în cazul acestui contract. Modul în care s-a schimbat temeiul legal şi s-a decis aprobarea prin majoritate simplă ne-a făcut să părăsim sala.” Toate amendamentele (în marea lor majoritate, de natură tehnică), propuse, în timpul discuţiilor, atât de cei de la putere, cât şi de consilierii opoziţiei, au trecut fără probleme. Atmosfera a fost una aproape cordială, aleşii câmpinenilor fiind de nerecunoscut, în comparaţie cu atitudinea avută la precedenta lor adunare. De parcă i-ar fi atins pe toţi Zâna Măseluţă cu bagheta magică pe creştet pentru a le băga în minţi concordia şi buna înţelegere. Cel mai important amendament a fost făcut de Ion Dragomir, care a dorit să se menţioneze expres că “asociatul trebuie să achite Primăriei procente din contravaloarea utilităţilor” şi să se renunţe la formularea iniţială, din caietul de sarcini: “Asociatul trebuie să achite Primăriei minimum 10 % din utilităţi”. De fapt, toate modificările aduse caietului de sarcini în şedinţa boicotată de opoziţie au fost cuprinse în contractul de administrare votat acum cu unanimitate.

Cheltuielile anuale cu utilităţile bazinului de înot ajung la 500.000 lei

Tarifele nu au, nici ele, valori prea mici

Revenim, aşa cum v-am promis, cu detalii despre administrarea bazinului de înot didactic, care a declanşat, săptămânile trecute, un adevărat scandal în Consiliul Local. În şedinţa cu pricina, la îndemnul viceprimarului Ion Dragomir, consilierii opoziţiei (PSD şi PNL) au părăsit sala, supăraţi pe modul în care ar fi urmat să se voteze: cu majoritate plus unu din numărul consilierilor (o majoritate confortabilă pentru PDL), şi nu cu 2/3 din voturi, aşa cum prevede Legea 215 pentru orice asociere ce implică patrimoniul unei localităţi. După ce au rămas singuri în sală, de teamă ca electoratul să nu aprecieze acţiunea opoziţiei şi să blameze puterea locală pentru inconsecvenţele sale, manevrele de culise şi modul abuziv în care a impus sistemul de votare, consilierii PDL şi aliaţii lor au mai introdus un criteriu de selecţie, plata parţială a utilităţilor de către viitorul administrator, precum şi obligaţia ca acesta din urmă să aibă minimum doi ani de activitate. La conferinţa de presă a PSD, a două zi după şedinţa extraordinară, viceprimarul (liderul PSD Câmpina), a reluat motivele pentru care PSD a părăsit lucrările şedinţei, precizând că plecarea consilierilor opoziţiei a fost benefică, căci în caz contrar, pedeliştii nu ar fi plusat şi nu ar fi introdus criteriul privind suportarea de către administrator a unei cote din plata utilităţilor. Conform calculelor sale, “cheltuielile cu utilităţile s-ar ridica undeva la 47.000 lei pe lună, iar această sumă enormă, diminuată cu 10% (conform ultimului criteriu introdus), ar trebui plătită de Primărie.” El a dezvăluit, de asemenea, că “selecţia de oferte este o mascaradă, căci bazinul va fi încredinţat unei firme din Piteşti, care mai administrează şi alte baze sportive şi este agreată de conducerea centrală a PDL. Primarul Horia Tiseanu, deşi gândeşte ca mine, a fost obligat să accepte dorinţa altora, din conducerea partidului său.” De altfel, primarul Horia Tiseanu, în dorinţa de a elimina orice suspiciune în legătură cu favorizarea de către PDL a unei firme locale de partid, pomenise în şedinţa boicotată de opoziţie că “un om de afaceri din afara oraşului şi-a arătat intenţia de a administra bazinul”, fără a da şi alte amănunte. Tarifele aprobate nu sunt pentru toate buzunarele, dar acest lucru poate fi benefic pentru păstrarea curăţeniei şi a unui climat de linişte şi bună dispoziţie, după ora 15.00, când bazinul va fi deschis publicului larg. În intervalul de timp 9.00 – 15.00, piscina este destinată scopului pentru care a fost construită, fiind rezervată orelor de înot (iniţiere şi perfecţionare) pentru preşcolarii şi elevii câmpineni. Pentru adulţi, costul unui bilet de intrare este 20 de lei/zi, iar al unui abonament lunar (o intrare pe zi), 200 de lei. Un abonament anual se ridică la 1800 de lei. Abonamentul lunar pentru doi părinţi plus un copil (pentru fiecare alt copil, se suplimentează cu 50 de lei) este de 400 lei. Adulţii pot opta şi pentru abonamente cu 10 intrări, care costă 100 lei/pers. De interes poate fi taxa pentru bazin-competiţie (600 lei/oră), precum şi cea pentru un culoar de bazin (100 lei/oră). La achiziţionarea biletelor de intrare, precum şi a abonamentelor, elevii sub 18 ani, preşcolarii, pensionarii şi persoanele cu dizabilităţi beneficiază de o reducere de 50%.

“Preşedintele ţării vrea să se răzbune, cu orice preţ, pe poliţişti şi pe parlamentari”

consideră senatorul Georgică Severin
Recent, senatorul câmpinean Georgică Severin a aruncat noi săgeţi spre preşedintele Traian Băsescu. Senatorul îi cunoaşte destul de bine pe liderii naţionali PDL, deoarece, la alegerile parlamentare din 2008, a fost ales pe listele acestui partid, părăsindu-i pe “portocalii” la sfârşitul anului trecut. După ce, mulţi ani, s-a declarat un susţinător fervent al preşedintelui României, astăzi a devenit un critic acerb al acestuia, precum şi al guvernului Boc. La ultima sa întâlnire cu presa locală, parlamentarul social-democrat şi-a exprimat opinia că “preşedintele Traian Băsescu vrea să se răzbune, cu orice preţ, pe  poliţiştii care au avut curajul să protesteze împotriva reducerilor salariale abuzive, aruncându-şi caschetele în curtea Palatului Cotroceni şi strigându-i preşedintelui vorbe grele. E mai mult decât evidentă această ură împotriva poliţiştilor, căci toate tunurile preşedintelui sunt îndreptate, în ultima vreme, pe Ministerul de Interne. Motivul că avem cei mai mulţi poliţişti la mia de locuitori e o minciună, calculul statistic al guvernanţilor îi include nu doar pe poliţişti, ci şi pe cei de la ISU, pe jandarmi, pompieri, ceea ce nu se face în Occident.” Parlamentarul l-a criticat dur pe Băsescu şi pentru că vrea să distrugă actualul sistem parlamentar bicameral, fiindcă “de fapt, preşedintele urăşte Parlamentul şi vrea să se răzbune, în acest fel, pe cei 322 de parlamentari care i-au decis suspendarea temporară, în 2007. Nu poţi reforma statul având ca model doar ideile bolnave ale preşedintelui Băsescu, deoarece o astfel de reformă trebuie făcută în urma unor dezbateri publice în care să se analizeze mai multe variante, nu doar una, şi aceea făcută din răzbunare. Reforma dorită de o singură minte, cea a preşedintelui, nu este perfectibilă, ci de-a dreptul imperfectă.” Severin consideră, totodată, că reforma administrativă (pentru care guvernul Boc îşi va angaja răspunderea), născută în mintea preşedintelui Băsescu nu are niciun fundament, ci doar scopul de a destrăma alianţa Uniunea Social Liberală în teritoriu. Şi aceasta deoarece de-abia ce se închegaseră alianţe la nivelul judeţelor, reuşindu-se, în anumite cazuri, depăşirea unor animozităţi în relaţiile dintre anumiţi lideri judeţeni ai principalelor partide din USL, că reorganizarea administrativă a ţării în opt judeţe va necesita noi alegeri ale noilor filiale judeţene social-democrate şi liberale, cu posibila naştere a noi disensiuni cauzate de orgoliile politice ale unor actuali lideri judeţeni ce-şi vor pierde funcţiile. Prin acest tertip, Băsescu încearcă spargerea unităţii USL, principala forţă a Opoziţiei şi, conform tuturor sondajelor, câştigătoarea viitoarelor alegeri parlamentare din 2012. “Minciunile premierului Boc, trompeta preşedintelui Băsescu, au fost demontate de purtătorul de cuvânt al UE, care a dat asigurări că primirea fondurilor europene de dezvoltare de către România nu este condiţionată de reorganizarea teritorială pe regiuni a ţării, cum a susţinut recent Emil Boc. “Dorinţa lui Băsescu de a se face reorganizarea administrativ-teritorială până la alegerile parlamentare din 2012 nu are decât scopul de a instaura haos pentru a favoriza turismul electoral, la care PDL se pricepe atât de bine şi cu care vrea să câştige alegerile viitoare”, a mai afirmat Georgică Severin.

Catolicii câmpineni l-au sărbătorit pe patronul lor spiritual, Sf. Anton de Padova

Slujba de hram a fost oficiată de păstorul Arhidiecezei de Bucureşti

Săptămâna trecută, la biserica romano-catolică din Câmpina (cea mai mare şi mai veche din oraş, dar nu singura, căci de câţiva ani, pe Muscel, există o bisericuţă a călugăriţelor augustiniene), s-a desfăşurat un eveniment deosebit, prilej de mare bucurie pentru adepţii celui mai răspândit cult creştin din lume. Credincioşii catolici din Câmpina au umplut până la refuz, ca în fiecare an, Biserica “Sf. Anton de Padova” pentru a-l sărbători pe patronul spiritual al acestui lăcaş de cult. Sfântul Anton de Padova, unul dintre cei mai mari sfinţi romano-catolici, este celebrat întotdeauna pe 13 iunie, care a coincis, anul acesta, cu a doua zi de Rusalii. A fost o pură coincidenţă, generată de data sărbătoririi Paştelui, ştiut fiind că Rusaliile (Coborârea Sf. Duh pe pământ), a treia mare sărbătoare a creştinilor (după Paşte şi Crăciun), are şi ea dată fixă: la 50 de zile după Învierea Domnului. Această coincidenţă fericită, poate şi alte motive întemeiate, l-au determinat probabil pe ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureşti, să vină la Câmpina pentru a oficia slujba de hram a bisericii construite în 1906 de inginerul petrolist german Anton Raky. Sosirea neaşteptată şi bine venită a păstorului Arhidiecezei romano-catolice de Bucureşti (un motiv în plus de bucurie pentru catolicii câmpineni) a adăugat mult fast sărbătoririi Sf. Anton de Padova, la slujba oficiată de arhiepiscopul Ioan Robu participând un sobor de şapte preoţi (dintre care unul greco-catolic), ajutaţi de şapte copii-ministranţi. Preotul predicator a subliniat, în cuvântul său, importanţa revenirii la valorile tradiţionale creştine, care au făcut ca Biserica să dăinuie peste milenii şi care astăzi se regăsesc în tot mai puţine familii creştine. Au fost evocate viaţa şi activitatea Sf. Anton de Padova, botezat la naştere Ferdinand, care, deşi s-a năcut într-o familie bogată de nobili din Lisabona, în 1195, a renunţat la plăcerile efemere ale vieţii pământeşti dedicându-se, cu toată dragostea şi fiinţa sa, slujirii Domnului. Sfântul Anton este sfântul universal (mulţi ortodocşi participă la slujba de hram), iar această popularitate i-a adus-o tocmai faima minunilor sale. El este considerat un mare făcător de minuni, ajutorul săracilor şi găsitorul lucrurilor pierdute, acest ultim atribut fiindu-i acordat pentru că, spre deosebire de alţi sfinţi, mângâie şi ajută pe aceia care, din vina sau fără vina lor, au pierdut lucruri scumpe sau folositoare şi vor să le găsească. În a doua jumătate a slujbei, copiii prezenţi au primit o binecuvântare specială, iar crinii din mâinile ridicate ale enoriaşilor au fost sfinţiţi. Petalele acestor crini sfinţiţi, după ce ajung în stare uscată, sunt strânse cu grijă, deoarece se crede că ajută la alinarea bolilor şi potolirea stihiilor naturii.

14 iunie 2011

Scandal în Consiliul Local din cauza bazinului didactic de înot

Bazinul naşte valuri de scandal
De-abia ce s-au stins criticile apărute în presa centrală (preluate din presa locală), la adresa administraţiei Tiseanu, care nu s-a gândit deloc, în perspectivă, la administrarea bazinului de înot didactic (sau poate că a făcut-o deliberat), că pârdalnica piscină face din nou valuri. Dacă nu la propriu, căci obiectivul nu a fost dat, încă, în folosinţă, cu siguranţă, în sens figurativ. Valuri uriaşe de scandal şi zâzanie între puterea locală portocalie şi opoziţia din legislativul municipal.  Cu acest prilej, “s-au ales apele”, cum se spune în popor, căci scandalul cu pricina a generat şi o ruptură puternică în relaţiile oscilante dintre viceprimarul Ion Dragomir, unul din cei doi lideri ai opoziţiei câmpinene, şi primarul Horia Tiseanu, starostele actualei administraţii, de o culoare politică a cărei intensitate ar face să roşească şi o portocală. Chiar dacă s-ar numi Pilat, Tiseanu tot nu se poate spăla pe mâini, cum a încercat să facă la recenta adunare a legislativului câmpinean. Fiindcă administraţia Tiseanu, în cei doi ani de la aprobarea proiectului de finanţare a bazinului, nu s-a gândit la o formă de administrare a importantului obiectiv. Deşi putea şi trebuia să ia în calcul acest lucru. Mai ales în condiţiile în care se cunoşteau foarte bine restricţiile impuse angajării personalului bugetar de către guvernanţii de la Bucureşti. 

O interpretare dubioasă a legii
La recenta şedinţă extraordinară a Consiliului Local Câmpina, a ieşit cu boicot şi cu scandal. Întrunirea a avut ca scop aprobarea asocierii municipiului Câmpina cu o firmă privată care să administreze baza sportivă compusă din bazinul de înot acoperit şi terenurile de tenis adiacente. La interpelarea consilierului liberal Dragomir Enache, secretarul Primăriei, Paul Moldoveanu, a explicat că se va vota potrivit art. 45 alin (2) lit. f din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, textul de lege respectiv stipulând că asocierile consiliilor locale cu persoane juridice române sau străine pot fi votate cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, deci cu 10 voturi în cazul Câmpinei. 

Opoziţia părăseşte sala
Imediat după aceea, viceprimarul Ion Dragomir, preşedintele PSD Câmpina, s-a retras din şedinţă împreună cu consilierii PSD, urmat, la câteva minute, de singurul consilier liberal, amintit mai sus. Ion Dragomir a explicat, înainte de a părăsi sala de şedinţe, motivele acestui boicot: “În opinia noastră, asocierile privind patrimoniul oraşului se aprobă cu 2/3 din numărul consilierilor în funcţie, aşa cum prevede, de altfel, şi art.45 alin (3) din Legea nr 215/2001. Ne vom retrage din această şedinţă din mai multe motive. Pentru că asocierea se vrea a fi făcută cu o firmă care să câştige cât mai mult, ea neavând altceva de făcut decât să plătească salariile angajaţilor, căci toate utilităţile le vom plăti noi. Pentru că nu am fost consultaţi în niciun fel în legătură cu întocmirea proiectelor privind asocierea, care s-au făcut în mare grabă. Pentru că, în condiţiile unei aprobări cu 10 voturi, opinia noastră nu mai contează. Nu putem să mai stăm în sală, căci nu vrem să fim părtaşi la aprobarea acestor proiecte de hotărâri, mai ales cunoscând modul în care au fost întocmite. Îmi pare rău, pentru că iar nu lucrăm în echipă, aşa cum s-a întâmplat şi când am venit în Primărie. Proiectele de hotărâri au fost făcute fără să se afle şi părerea celorlalţi. Nu putem participa la o şedinţă doar pentru a legifera nişte lucruri cu care nu suntem de accord. Considerăm că aşa cum aţi făcut cu tonetele, puteţi semna contractul cu piscina şi fără noi. Pentru toate acestea, daţi-ne voie, nouă, consilierilor PSD, să ne retragem.”

Majoritatea de 2/3 e bună doar în lege 
Cel puţin din punct de vedere juridic, “revolta” social-democraţilor pare întemeiată şi de înţeles, chiar dacă articolul de lege amintit (art.45) prevede, în cadrul a două alineate distincte, două feluri de majorităţi prin care se aprobă hotărârile consilierilor. Şi asta întrucât orice lege trebuie interpretată sistemic, adică în integralitatea sa, analizându-i toate articolele şi înţelesurile acestora, iar în cadrul unui articol, analizând toate alineatele şi punctele sale. Dacă alin. 3 al art. 45 prevede că la aprobarea hotărârilor privind patrimoniul consiliilor locale trebuie o majoritate calificată de 2/3 din voturile totale, iar alin.2 al art.45 nu a menţionat, în prealabil, că asocierile amintite pot avea ca obiect şi bunuri din patrimoniile administraţiilor locale, este foarte limpede că majoritatea impusă de alineatul ultim (alin.3) este cea care trebuie respectată. Este ca şi când nu ar trebui să ţii cont de prevederile unei legi, doar pentru că legi precedente, din acelaşi domeniu de legiferare, prevăd alte norme juridice, cu toate că acestea din urmă sunt completate şi clarificate de prima lege amintită. 

Horia Tiseanu, jurist şi Pilat din Pont
După plecarea consilierilor Opoziţiei (şedinţa a continuat, căci era întrunit cvorumul necesar), primarul a încercat să liniştească atmosfera şi a criticat boicotul, calificând gestul celor plecaţi ca fiind “unul regretabil. De unde ştiau consilierii PSD că nu le vom lua în considerare propunerile şi observaţiile? Să fi rămas până la sfârşitul şedintei, şi apoi să afirme, eventual, acest lucru. Cei plecaţi au greşit grav, pentru că nu au ţinut cont de prezumţia de nevinovăţie. Exact ca la un proces. Vă mărturisesc că sunt aşa de ocupat (dar nu mă plâng, deoarece eu am vrut să fiu primar şi îmi asum dificultăţile funcţiei), încât nu am avut timp să întorc toate lucrurile şi pe faţă, şi pe dos, şi să mă uit în Legea 215 ca să văd cu câte voturi se aprobă proiectele. Dar mai bine ca dl secretar nu ştie nimeni cum să votăm, fiindcă dânsul lucrează în administraţia publică din 1990. Consilierii PSD au uitat că au fost aleşi de o parte dintre câmpineni ca să le reprezinte interesele, lucru pe care nu îl pot face prin părăsirea şedinţei. Am ridicat, acum două şedinţe, problema administrării bazinului de înot, rugând toţi consilierii să vină cu propuneri. Nu a venit nimeni cu nicio soluţie. Se pare că a început deja campania electorală.” Lăsând la o parte cunoştinţele juridice impresionante ale primarului, ne gândim în ce logică ar mai fi putut protesta consilierii Opoziţiei, dacă ar fi rămas până la sfârşitul şedinţei, acuzând puterea portocalie, la finalul lucrărilor, că i-a marginalizat şi i-a folosit ca masă de manevră. După ce au rămaşi singuri în sală, ca să mai dreagă busuiocul, consilierii PDL şi ceilalţi aliaţi ai lor din Consiliul Local au hotărât să mai introducă un criteriu de selecţie în caietul de sarcini, pe lângă procentul din profitul obţinut cedat municipalităţii (evaluat la 30 de puncte). Astfel, câştigătorul selecţiei va fi obligat să plătească minimum 10 % din valoarea utilităţilor, acest ultim criteriu introdus având o pondere mai mare şi  fiind valorizat cu 70 de puncte. Oricum, fără adversari, pedeliştii şi “tovarăşii” lor de legiferare au fost pătrunşi de un curent de frenezie generală,  glumind adesea pe seama celor plecaţi cu ironii fine, de genul: “2 procente din cele 10, pentru plata utilităţilor, să le plătească PSD”, “instructorii de înot să fie ori de la PDL (care să lucreze cu cei din PSD), ori de la PSD (care să lucreze cu cei din PDL)” ş.a. Deoarece clauzele contractuale nu erau foarte clare, proiectul privind contractul de asociere a fost retras, dar asocierea, regulamentul de funcţionare şi tarifele de intrare în baza sportivă au fost aprobate fără probleme.

Viitorul administrator al bazinului va fi din Piteşti?
La conferinţa de presă a PSD, a două zi după şedinţa extraordinară, viceprimarul a reluat motivele pentru care PSD a părăsit lucrările şedinţei, precizând că plecarea lor a fost benefică, căci în caz contrar, pedeliştii nu ar fi plusat şi introdus criteriul privind suportarea de către administrator a unei cote din plata utilităţilor. El a făcut, de asemenea, şi o dezvăluire, declarând că, în opinia sa, “firma care va câştiga selecţia de oferte va fi din Piteşti, mai administrează şi alte baze sportive şi este agreată de conducerea centrală a PDL”. Vom reveni cu noi amănunte în ediţia viitoare a ziarului nostru.

Mogulul cel rău şi primarul corect

Am scris atât de multe lucruri adevărate despre tot ceea ce este în neregulă în societatea politico-administrativă câmpineană încât mă tem că, mergând în continuare pe acest drum, miile de oameni care le citesc să nu se obişnuiască cu ele şi ceea ce este mai rău, să le accepte ca pe o fatalitate a existenţei lor.
Am vrut şi încă mai vreau să demonstrez că nu este nevoie să fim laşi, precauţi şi „înţelepţi” în faţa celor care deţin puterea şi ne calcă pe grumaz ori de câte ori au ei chef. Octavian Paler spunea la un moment dat că „un om curajos este o oglindă neplăcută într-o societate bântuită de frică” şi că  „el devine stânjenitor şi de aceea trebuie explicat într-un mod convenabil”. Din păcate, acest gen de explicaţii „convenabile” despre curajul meu de a ridica vocea împotriva autorităţii au început deja să apară, la modul organizat, în conferinţe de presă. Nu mai departe de marţi (7 iunie), primarul PDL-ist Tiseanu, alături de câţiva rezervişti absolut neglijabili din punctul meu de vedere, le-a povestit cetăţenilor, prin intermediul presei, ce mogul rău şi mincinos sunt eu şi că el, de fapt, nu răspunde la toate interpelările din această rubrică, transformată periodic într-un supliment de atitudine al ziarului „Oglinda de azi”, pentru că este prea ocupat cu „marile realizări” edilitare ale oraşului şi nu are timp de prostii. 
(Citeste continuarea pe www.cuvantulcareinteapa.blogspot.com)

Editorial

COŞMARUL RECURENT

Am văzut Gala Premiilor Asociaţiei Profesioniştilor din televiziune. Un coşmar. Nu pare posibil să fim în 2011. Încerc în zadar să sper că mă pot trezi. O asemenea lipsă de criterii sau o asemenea sfidătoare promovare a imposturii, ticăloşiei afişate cu panaş şi inculturii drept Repere nu mi se mai părea posibilă. Dacă s-ar fi strecurat vreun premiat discutabil, am fi spus că este o omenească scăpare a juriului, dar cînd majoritatea premianţilor de pe latura „politică” sunt de o anume orientare, atunci e limpede ce s-a urmărit. Dincolo de numele „laureaţilor”, comentariile juraţilor au fost îngrozitoare.  Juriul, compus din acad. Nicolae Breban, prof. dr. Manuela Cernat, realizatoarea TV Lucia Hossu Longin, prof. univ. Sorin Ilieşiu, preşedintele APTR Dan Necşulea şi regizorul Dan Piţa a făcut din cei cîţiva laureaţi de la Antene şi Realitatea nu numai „mari profesionişti” ci şi adevăraţi martiri ai independeţei presei. Ai fi zis, ascultînd-o pe dna. Lucia Hosu că Radu Tudor, Dana Grecu, Victor Ciutacu, Mihai Gadea, Mircea Badea, Oana Stancu si Adrian Ursu trăiesc în Libia sau Siria sau Coreea de Nord şi că de 10 ori pe zi viaţa le este pusă în pericol de odiosul regim care sugrumă toate libertăţile presei şi îi aruncă pe vitejii ziarişti în puşcării atroce.

Primarul Câmpinei este supărat “pe o anumită parte a presei”

Celebra sintagmă “o anumită parte a presei”, lansată de Ion Iliescu la începutul anilor ’90, prin care acesta voia să delimiteze presa care îi era ostilă, revine în actualitate, cu cosmetizările de rigoare. De data aceasta, ea a fost folosită (adaptată şi modificată pe ici, pe colo), de către actualul edil-şef al urbei. Ultima conferinţă de presă a PDL (în foto), a fost un bun prilej pentru portocaliii locali de a trece în revistă, cu fală, toate proiectele cu fonduri europene (trecute, prezente şi viitoare), accesate de administraţia Tiseanu. După ce a reamintit jurnaliştilor prezenţi “măreţele realizări”, Tiseanu s-a lansat într-o lungă serie de acuze asupra unui anumit ziar local, inclusiv a suplimentului acestuia. Toată lumea şi-a dat seama că este vorba despre ziarul “Oglinda” şi suplimentul său “Cuvântul care înţeapă”, recunoscute pentru virulenţa cu care sancţionează greşelile, nu puţine, ale administraţiei publice câmpinene. “Am hotărât să nu răspundem, în niciun fel, atacurilor continue ale unui anumit ziar local şi ale suplimentului acestuia”, şi-a început primarul “filipica”. Tiseanu, vizibil iritat, nu a pomenit numele publicaţiilor, pentru  nu le face pesemne publicitate, uitând că, de fapt, le-a făcut un bine, căci prea multă publicitate strică, întrucât duce la saturaţie. “Am hotărât să nu răspundem, fiindcă, în caz contrar, ar însemna să începem un carusel care nu se va încheia decât după campania electorală din 2012. Avem altceva mai bun de făcut. Este, de altfel, şi greu să răspunzi unor minciuni. Important este că toate aceste atacuri sunt nişte atacuri politicianiste. Se caută cu acul greşeli ale administraţiei locale. Nu zic că nu or fi şi greşeli, că nimeni nu-i perfect, dar greşelile nu-s de amploare şi nu trebuie ridicate la rang de mari nerealizări. Realizările noastre sunt importante şi ele vor fi apreciate de câmpineni la sfârşitul acestui mandat. Iar dacă, până la sfârşitul acestui mandat, vom reuşi să asfaltăm cele mai importante străzi din municipiu, nu trebuie să ne supere că suntem numiţi de ziarul mincinos asfaltangii, pentru că, asfaltangii fiind, satisfacem cea mai mare dorinţă a câmpinenilor, conform tuturor sondajelor efectuate”, s-a mai lăudat Tiseanu. Chiar aşa, cu această ultimă idee a sa suntem întru totul de acord. Dacă tot este convins de justeţea cauzei sale (asfaltări cu orice preţ, unde cuvântul preţ nu are sens de sacrificiu), dacă tot e sigur că “realizărili” respective vor fi apreciate de electorat la următoarele alegeri, ar fi putut să se gândească şi la nervii ziariştilor prezenţi şi să scurteze conferinţa de presă printr-o prezentare mai sintetică a proiectelor europene şi pomenirea lapidară a “duşmanilor” din  presa locală, adică a celor din acea parte a presei câmpinene care nu e dispusă la elogierea administraţiei Tiseanu. Mai ales că tirajele celor două publicaţii incriminate nu au tirajul ziarului Primăriei, apărut recent în peisajul publicistic local şi editat în 12.000 de exemplare, cu nişte costuri, se aude, cam condimentate.

În limita legii, dar nu şi a moralităţii,

Doi consilieri ai primarului fac afaceri cu CPGC Băneşti?

De fapt, stricto sensu, doar unul dintre consilierii pomeniţi în acest titlu este al primarului, în sensul că lucrează în Primărie, deci, în subordonarea directă a lui Horia Tiseanu; în plus, are şi carnet de pedelist. Celălalt este membru al Consiliului Local, dar şi al PDL, deci se cheamă că tot în “ograda” edilului-şef se găseşte, mai ales că este  vechi colaborator al lui Tiseanu. CPGC Băneşti administrează, de câţiva ani, întreţinerea rampei ecologice de la Băneşti, care este plină ochi, dar nu s-a reuşit închiderea ei “oficială”. Periodic, cei din Băneşti trimit Câmpinei, ca acţionar al rampei, notificări cu creşteri ale tarifelor pentru serviciile practicate. Mai mulţi consilieri municipali şi-au declarat nemulţumirea pentru creşterea continuă şi nejustificată a tarifelor practicate de compania bănăşteană. Mai nou, mai mulţi localnici din Băneşti ne-au informat că firme câmpinene, în care au interese, mai mult sau mai puţin direct, cei doi consilieri amintiţi mai devreme, efectuează lucrările de deratizare şi dezinsecţie la acestă rampă ecologică. La ultima conferinţă de presă a PDL, primarul a fost întrebat cum comentează aceast fapt, în condiţiile în care destui consilieri s-au arătat indignaţi de tarifele exagerate ale CPGC Băneşti (exagerare recunoscută indirect şi de Tiseanu, în plenul miniparlamentului), iar viceprimarul Ion Dragomir a declarat “îmi tremură mâna când semnez ordinele de plată către CPGC Băneşti”. Mai în glumă, mai în serios, prima reacţie a edilului-şef a fost să-şi ironizeze adjunctul: “Nu înţeleg cum poate să mai semneze dl viceprimar, dacă îi tremură mâna.” Apoi Tiseanu s-a lansat în câteva afirmaţii, unele contradictorii. Astfel, el a început prin a spune că tarifele respective nu au nemulţumit tot Consiliul Local, de vreme ce acesta le-a aprobat mereu, uitând, se pare, că PDL Câmpina deţine în legislativul câmpinean o majoritate care îi permite să treacă toate proiectele de hotărâre convenabile. Căci trebuie spus, tarifele au fost aprobate chiar şi de consilierii nemulţumiţi de ele, fiindcă aceştia s-au gândit că, oricum, trebuie să existe o societate care să se ocupe de conservarea rampei. În continuare, primarul a declarat că nu ştie de existenţa unor contracte de prestări servicii derulate prin firmele celor doi consilierilor ai săi, iar “acest lucru ar trebui probat”. Apoi, recunoscând într-un fel, chiar indirect, afacerile celor doi consilieri, a afirmat că “nu e treaba noastră să ştim cu cine face deratizarea CPGC Băneşti. Nu zic că e rău sau bine, dar eu constat că toate tarifele au fost aprobate, iar dl viceprimar semnează în continuare ordinele de plată, chiar cu mâna tremurândă.” Continuând cu răspunsurile evazive, primarul a mai susţinut că “trebuie căutat dacă există o incompatibilitate între calitatea de consilier şi cea de acţionar la o firmă care prestează servicii către CPGC Băneşti. Iar dacă unora li se par mari aceste cheltuieli, nu trebuie să uităm că el ar trebui plătite şi de Apasco Măneciu, firmă care a ieşit forţat din asociere şi cu care noi avem un litigiu. Eu am susţinut mereu că la întreţinerea rampei ar trebui să contribuie şi Apasco.” 
Dacă afacerile celor doi consilieri amintiţi nu pot fi considerate ilegale, faptul că doi reprezentanţi de seamă ai administraţiei locale încasează sume importante, de ordinul zecilor de milioane de lei lunar, de la o societate plătită din banii municipalităţii poate fi considerat, cu siguranţă, la limita moralităţii. În zona negativă a acesteia, desigur. 

“Preşedintele CNAS îşi bate joc de medicii de familie”

Recent, medicul de familie Mihaela Petrovici a făcut declaraţii publice în legătură cu modul abuziv în care preşedintele CNAS, dr. Lucian Duţă, le-a impus medicilor de familie semnarea noului contract-cadru, un contract-cadru cu multe inegalităţi, pe Lucian Duţă l-ar fi vrut semnat în alb de către purtătorii halatelor albe ce au în grijă sănătatea a milioane de familii de români. “Prin noul contract-cadru am primit finanţarea doar pe primele patru luni. Noi am fi vrut un contract multianual, care să ne asigure o finanţare pe patru-cinci ani, cum era şi firesc, pentru a putea accesa credite şi dezvolta cabinete. Acest contract este absolut năucitor. Preşedintele CNAS îşi bate joc de noi, căci ne aduce tot felul de acuzaţii nefondate, acuzaţii demontate de reprezentanţii noştri la nivel judeţean şi naţional. Am fost acuzaţi că dorim bani mai mulţi, deşi noi am luptat pentru a obţine mai multe drepturi ale pacienţilor. Contractul prevedea iniţial o limitare a reţetelor pe cabinet, ceea ce ar fi sufocat activitatea noastră, limitare pe care am reuşit să o înlăturăm. Noi am mai trecut prin acest chin în anii trecuţi, când eram obligaţi să eliberăm circa 120 de reţete, în prima săptămână din lună, pentru toţi bolnavii cronici, care erau înspăimântaţi că nu mai apucă reţetele cu medicamentele vitale. Preşedintele CNAS a mai acuzat medicii de familie că fură şi că dau reţete la morţi, o aberaţie, căci astfel de reţete ar fi fost descoperite imediat în farmacii. Nu ştim nici azi unde ajung banii strânşi de CNAS, care intră în bugetul statului pentru a lua căi politice. O soluţie pentru ieşirea din blocaj ar fi înfiinţarea caselor de sănătate private şi desemnarea unui pachet minim cu servicii medicale decontate de CNAS.” 

După 25 de ani

Vineri, 10 iunie, în jurul orei 14.00, clopoţelul a sunat din nou, după 25 de ani, la Liceul „Nicolae Grigorescu”, pentru generaţia absolvenţilor anului 1986.
Peste 80 de foşti elevi au păşit cu emoţie pragul şcolii unde au trăit poate cei mai frumoşi ani ai adolescenţei, anii de liceu. Dintre cei aproximativ 300 de ansolvenţi (generaţia 1986 fiind socotită cea mai numeroasă din istoria liceului), care în urmă cu 25 de ani umpleau până la refuz sălile de clasă cu câte 35-40 de elevi, azi s-au strâns cu greu câteva zeci de oameni, ajunşi la vârsta deplinei maturităţi, pentru care încăperea cancelariei a fost destul de spaţioasă chiar şi în compania foştilor profesori. 


Emoţia revederii se putea citit pe chipul fiecăruia dintre cei prezenţi, mai cu seamă că în multe cazuri, colegi care altădată împărţeau aceeaşi clasă ori bancă s-au recunoscut cu greu. Au urmat multe şi frumoase amintiri, iar odată cu apariţia cataloagelor improvizate, cei care au răspuns prezent au preferat să vorbească mai mult despre foştii colegi absenţi, mulţi dintre ei plecaţi din ţară.S-au ţinut şi câteva momente de reculegere pentru cei dispăruţi, profesori şi elevi. 
Revederea generaţiei 1986 s-a încheiat cu o petrecere în care distracţia a ţinut până târziu în noapte şi cu primisiunea aproape unanimă că peste alţi cinci ani clopoţelul va suna din nou pentru a 30-a aniversare.

Muncă, pasiune, talent şi dăruire

REŢETA UNEI MEDALII DE BRONZ LA OLIMPIADA NAŢIONALĂ DE MATEMATICĂ


Vlad Moldoveanu, elev în clasa a VI-a la Școala Centrală din Câmpina, este proaspătul deținător al medaliei de bronz la Olimpiada Națională de Matematică de anul acesta. Concursul a avut loc în perioada 27 - 29 mai 2011 în Arad la Şcoala Generală ”Aron Cotruş”, olimpicul distingându-se în urma întrecerii în judecăți matematice şi artificii de calcul din 108 cei mai buni matematicieni de vârsta lui din întreaga ţară .
Vlad a participat la olimpiade școlare şi la fizică şi chiar la limba romană, însă se arată atras de matematică , deoarece, spune el, „dezvoltă gândirea şi oferă soluții pentru diferite probleme”. Vlad declară ca se pregătește zilnic, în medie 2-3 ore, ajungând chiar la 5-6 ore în apropierea olimpiadelor. În acest ritm , a reușit să obțină în ultimii doi ani premiul I la prestigiosul concurs internațional „Cangurul matematic” şi la concursul „EuroJunior”, premiul II la concursul național „Lumina Math” şi la concursul „Inteligente prahovene” .
Deși timpul este prețios pentru un olimpic , Vlad își face timp pentru fotbal, tenis şi pentru excursii cu colegii, care îl descriu ca pe un talent deosebit la matematică şi un bun prieten .
Dacă ar fi să descrie în patru cuvinte rețeta performantei, „muncă, pasiune, talent şi dăruire” sunt „secretele” pe care le recomandă şi altor colegi dornici să atingă înaltele culmi ale cunoștințelor în matematică. 
Această performantă continuă lanțul rezultatelor obținute la olimpiadele de matematică de către elevii Şcolii Centrale, ceea ce reprezintă un motiv de mândrie pentru profesori.
Cu un talent înnăscut pentru matematică , Vlad a fost remarcat prima dată de către învățătoarea lui, Elena Matei, când s-a distins la concursurile „Inteligente Prahovene”,„Cangurul matematic”.
De aici până la medalia obținută la Olimpiada Națională de Matematică nu a fost decât un pas muncit însă din greu.
„Timp de doi ani am muncit cu el în fiecare zi la scoală, am făcut multe ore suplimentare. De multe ori , când am ore la clasa lui , Vlad stă la catedră şi lucrează pentru olimpiadă, iar eu rezolv alte probleme cu ceilalți elevi. Este un copil extraordinar , dar ca oricare altul, dacă nu știm  să-l șlefuim noi, profesorii, nu înflorește. Vreau ce este mai bun pentru el. Trebuie înțeles faptul că munca în echipă este cea care duce la obținerea acestor rezultate. Chiar dacă fiecare dintre noi, profesorii, răspunde de o anumită clasă, în privința olimpicilor este un efort colectiv. În această muncă susținută am avut permanent sprijinul domnului director, profesor Nicolae Necula. Aceasta este explicația faptului că în ultimii ani școala noastră a obținut rezultate deosebite la olimpiadele şi concursurile școlare, majoritatea la matematică, materie la care cu greu ajungi la vârf. Ne mândrim că, prin aceste rezultate deosebite, putem răsplăti eforturile materiale care au fost făcute pentru construirea scolii noastre, această bijuterie a Câmpinei”- ne-a precizat cu justificată mândrie profesorul de matematică al lui Vlad, Radu Constantinescu, cel care de doi ani îl îndrumă pe acesta . 

CSM Câmpina a sărbătorit a doua promovare consecutivă cu un spectacol de excepţie

Sâmbătă, începând cu ora 16.00, stadionul Poiana a fost gazda celui mai mare spectacol fotbalistic care a avut loc în ultimii ani în zona Câmpina. În faţa a peste 1200 de spectatori, CSM Câmpina a organizat sărbătoarea promovării în Liga A Prahova, oferind suporterilor, începând cu ora 16.30, un meci demonstrativ între fostele glorii de la Poiana Câmpina şi Petrolul Ploieşti, iar de la ora 18.00, ultima partidă oficială din actualul sezon, pe care CSM Câmpina a susţinut-o în faţa celor de la CS Cornu.
În pauza meciului demonstrativ, conducerea CSM Câmpina a acordat diplome şi medalii foştilor sportivi care au adus cinste oraşului şi sportului românesc de-a lungul timpului, printre care Ioan Alexe, Petre Purje, Ştefan Chiţu şi Cătălin Duţă.
În ultima parte a spectacolului, CSM Câmpina a învins cu un categoric 6-1 pe CS Cornu, iar suporterii, acţionarii şi jucătorii au declanşat fiesta.