26 iulie 2011

După 21 de ani de la Revoluţie, C.E.C. este acuzată de practici comuniste în relaţiile cu clienţii săi

După 21 de ani de la Revoluţie, Casa de Economii şi Consemnaţiuni (devenită, de mai mulţi ani, CEC Bank), singura mare bancă românească (încă) de stat, este acuzată de practici comuniste de către unul dintre foştii săi clienţi. De către unul dintre clienţii CEC care i-au rămas fideli acestei bănci multă vreme după ce soarele cu dinţi al capitalismului nostru de cumetrie, al capitalismului românesc sălbatic, a început să bată peste plaiurile mioritice, fără a încălzi mai deloc viaţa trăitorilor acestor meleaguri. Un client care, şi după decembrie 1989, a avut încredere (înşelată amarnic) în CEC, considerată, decenii întregi, banca de suflet a românilor. Chiar dacă, în condiţiile economiei de piaţă instaurate în primii ani postrevoluţionari, acuzatorul ar fi putut recurge la serviciile altor bănci, tot de stat, căci pe vremea aceea băncile apăruseră în peisajul financiar românesc precum ciupercile după ploaie. George Dragomir, căci despre el este vorba, locuieşte în Breaza, dar lucrează în Câmpina, fiind proprietarul unui cunoscut “magazin de muzică” situat în spatele Pieţei Centrale, în care se comercializează înregistrări muzicale de diferite genuri şi pe diferite suporturi. Acesta ne-a vizitat la redacţie pentru a ne informa că, la mulţi ani după ce a constituit la CEC trei librete de economii, cu valoare de 5000 de lei, cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, reprezentanţii băncii l-au înştiinţat, în urmă cu vreo cinci ani, că mai are de primit câţiva bănuţi.

Trei librete ca trei pietre
Istoria păţaniei lui George Dragomir, în varianta proprie, v-o prezentăm în continuare. Prin 1991, omul nostru a făcut un CAR, ca să facă rost de bani pentru a constitui cele trei librete de economii amintite. Prin 2004, după denominarea leului, s-a dus la CEC să vadă care este situaţia libretelor sale. A fost puternic şocat atunci când a aflat, din spusele unui funcţionar, că dobânda totală pe care ar fi putut să o ridice pentru un libret era de circa 85 de bani noi, valoarea unui libret ajungând la 5,85 lei noi. “Mi s-a spus că din cauza denominării leului, cecurile mele s-au devalorizat şi din valoarea lor iniţială, de 5000 de lei (în 1991) au ajuns să valoreze fiecare 5,85 lei (în 2004). Nu am fost de acord cu situaţia financiară prezentată, deoarece banii mei, munciţi din greu, au rămas în administrarea CEC aproape 14 ani de zile, timp în care banca s-a folosit de ei. Chiar dacă mi-au considerat conturile inactive, ei au făcut profit cu banii mei. Ei bine, din acest profit, doresc şi eu o parte, de valoare decentă; desigur, sub câştigul ce le-ar reveni lor prin investirea banilor depuşi de mine. În urmă cu decenii, în legătură cu CEC, exista un slogan de stimulare a oamenilor către economii băneşti: Azi la CEC un leu de pui / Mâine el va scoate pui. Conducerea postdecembristă a CEC a transformat vechiul slogan într-unul nou, cu  acelaşi joc de cuvinte, dar cu un final mortal: Azi la CEC un leu de pui / Mâine el va scoate pui (morţi). Un final chiar letal pentru depunătorii bolnavi de inimă. Nu vreau să mă îmbogăţesc cu orice preţ de pe urma cecurilor mele. Vreau doar să mi se acorde o dobândă decentă, nu una umilitoare. Căci bănuiesc că banca nu a obţinut, în aceşti 14 ani, de pe urma depunerilor mele, un profit de zeci de bani noi. Asemenea metode şi dobânzi, numai comuniştii mai practicau, în încercarea lor de a lua din economiile oamenilor pentru a subvenţiona statul comunist, care, aşa ineficient economic cum era, tot avea mai multă grijă de oameni decât actualul stat de drept, capitalist, social sau cum i s-o mai zice. Îmi aduc aminte că, în anii 1980, dobânda la CEC era de 3-5%, deci mai mare decât cea cu care m-a tratat CEC-ul de azi. Am cerut să vorbesc cu directorul Agenţiei CEC din Câmpina, dar mi s-a spus că era plecat la Ploieşti, fiind sfătuit să revin în altă zi. De nervi, am lăsat cecurile acolo. Doi ani mai târziu, m-au înştiinţat  că am trei librete la ei, să mă duc să le ridic. Când am ajuns, mi s-a spus că mai trebuie să dau eu bani din buzunar, pentru a achita comisionul de administrare pe toată perioada de constituire a libretelor. Am înţeles că, pe an, dobânda acordată era de 0,15 bani, iar comisionul de administrare ce-mi era perceput se ridica la 1,2 lei. Bineînţeles că nu am putut accepta acest lucru şi le-am lăsat libretele, spunându-le să se spele pe cap cu ele şi anunţându-i că o să încerc să-mi câştig dreptatea în instanţă. Eu consider că, dat fiind faptul că s-au folosit atâţia ani de banii mei munciţi, care la data depunerii erau o valoare, meritam să mă anunţe şi pe mine despre ce avea să se întâmple, să-mi trimită o adresă în care să îmi spună că banii mei urmează a fi denominaţi şi valoarea libretelor mele urma să fie micşorată de 10.000 de ori.”

Transpiraţie de portar, inimă de bancher
Punctul de vedere al Agenţiei CEC Câmpina i-a fost transmis lui George Dragomir printr-o adresă datată 23.03.2011, din care împricinatul a aflat următoarele: “Începând cu data de 01.04.2004, conturile cu valori mai mici de 100.000 lei şi în care nu s-au făcut operaţiuni timp de un an, au devenit inactive. Pentru conturile inactive, se acordă dobândă la vedere de 0,15% pe an; Începând cu 01.07.2005, ca urmare a prevederilor Legii nr. 384/2004 privind denominarea monedei naţionale, toate sumele depuse pe instrumentele de economisire ale populaţiei au au fost supuse prevederilor acesteia, respectiv au fost convertite în noua unitate monetară (10.000 de lei au devenit 1 RON); Tariful de comisioane al CEC Bank prevede, pentru administrarea conturilor inactive ale clienţilor, un comision de 0,10 lei pe lună. Prin aplicarea lunară a acestui comision, soldul contului inactiv se reduce treptat, astfel că, la un moment dat, acesta ajunge la zero. Cele trei librete ale dvs cu dobândă şi câştiguri în autoturisme se încadrează in categoria celor de mai sus.” 
Interlocutorul nostru consideră adresa CEC o mare nedreptate, căci în calitate de client al băncii, trebuia să fie informat în legătură cu soarta economiilor sale, iar în calitate de depozitar, CEC trebuia să se îngrijească de banii săi aşa cum se îngrijeşte un bun proprietar de bunurile sale. “Dar transpiraţie de portar şi inimă de bancher nu o să vezi niciodată”, mai afirmă cu amărăciune cititorul nostru.

Dobânzi ferme, legi încurcate
Dincolo de seriozitatea îndoielnică şi profesionalismul uşor al celor care au întocmit notificarea, şi care l-au trimis eronat pe cel care reclamă practicile CEC la Legea nr.384/2004 (privind încheierea unui acord între România şi Comunitatea Europeană referitor la realizarea Unităţii 2 a Centralei Nuclearelectrica Cernavodă), iar nu la Legea nr.348/2004 privind denominarea monedei naţionale, se cuvine să considerăm că George Dragomir are tot dreptul să-şi caute dreptatea uzitând mijloacele legale ce i-ar putea fi de folos.

CEC –  banca oamenilor mulţi
Prin 2006, în preambulul unei moţiuni simple îndreptate împotriva privatizării CEC dorite de către guvernul Tăriceanu, moţiune ce a fost promovată de senatorii PSD şi PRM, a fost inserat următorul text: “CEC este o instituţie bancară cu un profund caracter social, înfiinţată la 1 decembrie 1864 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ca o bancă de economisire a surplusurilor bănesti ale populaţiei. CEC-ul a intrat în conştiinţa românilor ca fiind o bancă a celor mulţi, pe care acestia au creat-o si dezvoltat-o prin depunerile de economii, beneficiind de serviciile primite şi având încredere mai mult decât în oricare instituţie bancară din ţară. […] CEC este o instituţie bancară, prima din sistemul bancar românesc, înfiinţată cu 16 ani înaintea Băncii Naţionale a României. CEC a intrat în conştiinţa românilor ca o instituţie care pune mai presus de orice sprijinirea depunătorilor, şi nu obţinerea de profit cu orice preţ. CEC si-a dovedit utilitatea şi viabilitatea în perioadele de dezvoltare a ţării. Profiturile realizate au fost puse, an de an, la dispoziţia bugetului public şi, împreună cu împrumuturile acordate autorităţilor române, au constituit, totodată, o importantă sursă de finanţare, chiar şi în momente dificile ale istoriei şi economiei românesti. Numai în perioada 1960-1970, Ministerul Finanţelor a preluat de la CEC peste 1 miliard de dolari, în echivalent, fără dobîndă, destinat dezvoltării şi modernizării economiei românesti. Suma a fost restituită CEC-ului la începutul anilor `80. Milioane de depunători au primit o dobîndă mai mică decât cea normală pentru economiile lor, contribuind astfel la dezvoltarea CEC şi a economiei naţionale. De aceea, milioanele de români depunători la CEC consideră că banca le aparţine, oferind siguranţă sumelor depuse.” Dincolo de naivitatea aparentă a iniţiatorilor moţiunii (politicienii noştri numai naivi nu sunt), bună doar pentru a impresiona şi a obţine cât mai multe voturi favorabile, nimic din textul prezentat pare a nu se potrivi cu practicile CEC-ului de azi, în opinia interlocutorului nostru.
“Aşa cum s-a judecat 12 ani cu CEC-ul Valentin Ceauşescu, aşa sunt hotărât să mă judec şi eu cu această instituţie care consider că şi-a bătut joc de mine. Şi în situaţia mea sunt mulţi români, care nu trebuie să se lase călcaţi în picioare. Dacă ar exista voinţă politică, aşa cum au fost acordate, prin lege,  despăgubiri de 20.000 de lei fiecărei persoane care a depus 70.000 lei la CEC pentru achizitionarea unui autoturism, înainte de 1989, costurile urmand a fi suportate de la bugetul public, într-un mod asemănător ni s-ar putea face şi nouă dreptate. Desigur, cu despăgubiri de o mai mică valoare, dar o despăgubire decentă, care să reflecte spiritul convenţiei pe care am încheiat-o cu CEC la momentul constituirii libretelor de economii”, ne-a mai declarat George Dragomir, hotărât să pornească o bătălie juridică de lungă durată împotriva CEC, împreună cu cei care sunt în aceeaşi situaţie cu el.

Cuvântul care înţeapă

Ei în străinătăţuri, noi fără apă şi curent

Vremea capricioasă din această vară, în general şi în mod special vijelia care s-a abătut, săptămâna trecută, asupra Câmpinei, a lăsat urmări. Pe lângă copacii smulşi din rădăcini şi clădirile avariate, foarte multe zone din oraş şi din imediata apropiere a acestuia au rămas fără curent electric şi apă potabilă mai bine de 12 ore, iar compania de distribuţie a electricităţii a făcut faţă cu greu situaţiei, în condiţiile în care echipele de intervenţie s-au văzut complet depăşite în lupta cu natura. Nu vreau să fac acum un proces de intenţie (poate altă dată) în legătură cu modul în care această companie privată, care prestează servicii publice strategice, înţelege să-şi ia măsurile necesare pentru a preîntâmpina astfel de evenimente neplăcute. Mai degrabă am să pun accentul pe reacţia administraţiei locale (administraţiilor) şi în special a primarului (primarilor), care în astfel de situaţii trebuie să apere interesele imediate ale cetăţenilor şi ale instituţiilor din localitatea pe care o conduce, în cazul de faţă nevoia de electricitate şi de apă potabilă. Nu ştiu în ce măsură au reuşit edilii din localităţile învecinate să intervină pentru a diminua disconfortul populaţiei şi pagubele instituţiilor private şi de stat prin lipsa energiei electrice pe o perioadă atât de îndelungată, dar ştiu că ai noştri ca brazii s-au „surmenat” tare din tot prin străinătăţuri auzind de necazul câmpinenilor. Am întrebat în stânga şi în dreapta, mai ales pe la instituţiile publice şi private unde curentul şi apa sunt indispensabile (spitale, alimentaţie publică etc.) să aflu dacă primarul Tiseanu, secretarul Paul Moldoveanu ori vreunul dintre cei opt consilieri locali (Elena Albu, Viorel Bondoc, Monica Clinciu, Mihaela Petrovici, Enache Dragomir, Adrian Piţigoi, Viorica Dumitrescu, Gena Preda) plecaţi in corpore în vizită de „lucru” în Franţa (primii doi aşa, mai şmechereşte, fără prea multă publicitate) au schiţat vreun gest prin care să-şi arate îngrijorarea faţă de oraş ori cetăţeni. Nici vorba! Şi asta în timpul în care spitalul Voila, de exemplu, a rămas fără apă şi curent mai bine de 12 ore.
(Citeşte continuarea pe www.cuvantulcareinteapa.blogspot.com)

Editorial

CONSTRUCŢIA DEMOCRAŢIEI

Îmi propun să răspund la întrebarea: de ce România NU este o democraţie? Orice persoană oficială veţi întreba, va enumera tot felul de instituţii care ar arăta că suntem o democraţie europeană în regulă. Avem multipartitism, libertate, vot universal, regim parlamentar, presă liberă, asociaţii civile, justiţie independentă etc. Fals. Democraţia nu înseamnă instituţii, ci valori. Or, aceste valori lipsesc aproape cu desăvîrşire după două decenii de falsă democratizare. Cultivă partidele noastre, în viaţa lor internă şi în relaţiile politice cu celelalte, valori democratice? Mai degrabă ele au o structură feudală, în care şeful are putere absolută. În care se împart hălci de putere, favoruri, vasalilor. Cât despre binele public (care ar trebui să fie scopul final al relaţiilor inter-partinice, între putere şi opoziţie), el nu este nici măcar invocat, într-o luptă politică avînd ca singur scop anihilarea adversarului. Cultivă presa noastră valori democratice? Ea însăşi are o structură piramidal moguloidă, nici vorbă despre libertatea de conştiinţă a jurnalistului. Manipularea, dezinformarea bine meremetisită sau minciuna sfruntată sunt folosite seară de seară în presa electronică şi zi de zi în presa scrisă. Ultima grijă a presei este informarea corectă. 

Danieta Anghel, soţia deputatului Florin Anghel a fost trimisă în judecată

În acelaşi dosar este judecat şi George Armaşu, proprietarul firmei care administrează bazinul de înot din Câmpina

Procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus trimiterea în judecată, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, a Danietei Anghel, soţia deputatului  Florin Anghel.  În ziarului „Ziua de Constanţa” se arată că procesul va avea loc la Judecătoria Mangalia şi că prima înfăţişare ar fi stabilită pentru data de 27 septembrie 2011. Alături de Danieta Anghel, în acelaşi caz, mai sunt judecaţi Georghe Armaşu (proprietarul Gercom Business Ploieşti, societate care administrează bazinul de înot didactic din CâmpinaI) şi Adina Georgiana Toma (actualmente Caraman). 
„Ziua de Constanţa” mai scrie că Danieta Anghel a fost trimisă în judecată pentru activitatea desfăşurată în calitate de administrator al societăţii Cristal Jupiter SA.  Parchetul a pornit o anchetă ca urmare a mai multor infracţiuni cu caracter economic săvârşite de Danieta Anghel în dauna acestei societăţi. 
SC Cristal Jupiter SRL s-a constituit parte civilă, întrucât Danieta Anghel ar fi favorizat interesele unei societăţi creditoare – Fibec MetalGlass SA, în care are interese, în defavoarea SC Cristal Jupiter SA şi a acţionarilor acesteia.

În urma furtunii din 20 iulie, Câmpina a avut noroc şi la ultima vijelie

Clima blândă, cu cele mai multe zile senine, de care se bucură zona Câmpinei este deja un lucru de notorietate. Totuşi, această realitate nu s-a pupat deloc cu fenomenele meteorologice violente care s-au abătut asupra oraşului nostru în ultima vreme.  Furtuna cu grindină, de acum două săptămâni, a fost considerată cea mai puternică din judeţ, dintre toate furtunile trăite de prahoveni în acea zi. Şi cu toate acestea, tot nu a făcut atâtea pagube câte a produs vijelia din seara zilei de 20 iulie, care a lovit, cu destul prăpăd, Câmpina. Copaci rupţi sau scoşi din rădăcini prăbuşiţi peste clădiri şi peste liniile de energie electrică, cabluri de curent electric din reţeaua publică atârnând pe trotuare ca nişte liane, acoperişuri avariate etc. În lipsa primarului Horia Tiseanu, plecat în Franţa, în fruntea unei delegaţii a municipalităţii, toate operaţiunile de înlăturare a efectelor furtunii extrem de puternice au fost conduse de viceprimarul Ion Dragomir, şeful Comisiei pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Primăriei Câmpina. Conform aprecierilor celui de-al doilea demnitar al oraşului, pagubele au fost mai mari decât la precedenta furtună, de acum două săptămâni: “O parte din efectele furtunii le-am înlăturat în timpul nopţii, restul problemelor apărute, care mi s-au adus la cunoştinţă şi pe care le-am evaluat la prima oră a dimineţii, fiind rezolvate, în cea mai mare parte, până spre jumătatea zilei de 21 iulie. Furtuna care s-a năpustit în special asupra zonei de sud a oraşului a fost mai puternică decât precedenta, chiar dacă acum două săptămâni am avut şi o grindină cu gheaţă de dimensiuni considerabile. Principalele probleme au fost reprezentate de numeroşii copaci căzuţi peste casele oamenilor şi peste câteva instituţii importante, în diverse locuri, cum ar fi arborii căzuţi în curtea Spitalului (Secţia de recuperare), pe mai multe străzi din cartierul Slobozia (Aleea Mesteacănului şi altele), unde au intervenit rapid echipaje ale ISU pentru deblocarea carosabilului, Unitatea de Jandarmi etc.
  Cel mai dificil ne-a fost la deblocarea Bulevardului “Nicolae Bălcescu”, unde a fost doborât un stâlp de electricitate. Am stabilit un mod de acţiune dinspre centru spre zonele periferice, astfel încât să înlăturăm rapid resturile de copaci şi de vegetaţie de pe carosabilul străzilor, pentru a le reda traficului rutier, în condiţii normale. Am inspectat toată noaptea zonele cu probleme, împreună cu reprezentantul local al Electrica SA, ale cărui demersuri au contat mult în redresarea situaţiei, chiar dacă pe 21 iulie mai erau destule străzi în oraş care nu aveau curent electric”. Dintre clădirile care au avut de suferit, am putea aminti: căminul dintre liceele Petrol şi Energetic, blocul 17 de pe Aleea Margaretei, o parte a blocurilor de lângă IRA etc. Pe tot parcursul zilei de după potop, probleme cu furnizarea energiei electrice au avut multe comune din jurul Câmpinei, dintr-o enumerare a localităţilor afectate neputând lipsi Băneşti, Poiana Câmpina, Brebu ş.a.

Spitalul Voila a funcţionat o zi fără curent electric

Furtuna din 20 iulie a fost, se pare, mai puternică decât cea precedentă, chiar dacă la ultima vijelie nu a mai căzut grindină. O parte a locuitorilor din comunele situate în zona Câmpina a avut de suferit chiar şi două zile de pe urma întreruperii energiei electrice. Bunăoară, în comuna Băneşti, în unele locuri, curentul electric a revenit după circa 48 de ore. În Câmpina, cea mai afectată instituţie publică în acest sens a fost Spitalul Voila, unde curentul electric a lipsit aproape o zi. Managerul unităţii, doctorul Gabriel Ţintărescu, a stat toată noaptea care a urmat vijeliei pentru a se asigura că niciun impediment nu va afecta buna desfăşurare a activităţii din cunoscutul spital câmpinean care deserveşte mai multe judeţe ale regiunii Muntenia. “Am trecut printr-o perioadă destul de grea. Doctorul Gabriel Ţintărescu a rămas toată noaptea în spital pentru a coordona activitatea astfel încât să nu apară vreo situaţie gravă. Am avut noroc că nu au fost cazuri deosebite în ziua de 21 iulie. Noi eram, oricum, asiguraţi în aceste situaţii de avarii, deoarece Spitalul Voila este dotat cu generatoare pe benzină care produc curent electric pentru toate pavilioanele instituţiei noastre. Toate generatoarele au funcţionat bine, neavând emoţii din acest punct de vedere. A trebuit doar să achiziţionăm cantităţi suplimentare din combustibilul necesar, dar ne-am descurcat şi, până la urmă, totul s-a terminat cu bine”, ne-a declarat doamna doctor Irina Minescu, directorul medical al spitalului.

Severin îi cere lui Tiseanu să rezilieze contractul cu firma care administrează bazinul de înot

Vineri, 22 iulie, la ultima conferinţă de presă a USL Câmpina, senatorul George Severin a atins şi subiectul bazinului didactic de înot şi a declarat că acesta trebuie administrat de autorităţile locale şi nu de o firmă care dă 40% dintr-un profit ipotetic. Senatorul a venit şi cu argumente, susţinând că recent, Guvernul a emis o hotărâre prin care au fost deblocate 700 de posturi în administraţia locală, aproape toate pentru localităţi conduse de primari PDL şi că Horia Tiseanu ar trebui să facă demersurile necesare pentru ca 8 locuri din cele 700 să fie date Câmpinei. Severin i-a mai cerut primarului să rezilieze contractul cu firma care administrează bazinul de înot şi să angajeze 8 persoane care să se ocupe de bazin.

Au început lucrările la hipermarketul Kaufland

Câmpina se va număra, în curând, printre puţinele oraşe cu nici 50.000 de locuitori care găzduiesc un hipermarket. Destul de curajoasă investiţia dorită de cei de la Kaufland România, în condiţiile în care cunoscutul concern german de retail are unităţi identice la Braşov şi Ploieşti, iar puterea de cumpărare a românilor a scăzut drastic. Nemaivorbind de faptul că municipiul câmpinean, cu tot cu Breaza şi comunele învecinate, nu adună mai mult de 120.000 de locuitori. Şi de faptul că, în ultimul an, s-au deschis mai multe magazine de cartier în oraşul nostru, de-ar fi să amintim numai cele din reţeaua Mic.ro. După doi ani de tratative şi discuţii între reprezentanţii administraţiei publice locale şi cei ai Kaufland România, recent, au început lucrările la hipermarketul pe care toţi ni-l dorim terminat mai repede, în speranţa că el va face concurenţă actualelor supermarketuri Penny şi Carrefour Expres, impulsionând comerţul din Câmpina. Lucrările la această investiţie importantă pentru municipiul câmpinean au fost întârziate din mai multe motive. În primul rând, cei de la Kaufland au dorit ca intrarea principală în curtea hipermarketului să se facă printr-un sens giratoriu, din Bulevardul Nicolae Bălcescu, lucru cu care municipalitatea nu a fost de acord. Edilii campineni au propus fie amenajarea unui sens giratoriu în jurul fostei troiţe de la intrarea în Slobozia, fie realizarea unei benzi de preselecţie pentru maşinile care vin dinspre munte şi trebuie să facă stânga pentru a intra în incinta Kaufland. Până la urmă, varianta administraţiei locale cu banda de preselecţie a avut câştig de cauză. Aşadar, principala cale de acces va fi din Bulevardul “Nicolae Bălcescu”, unde se va realiza banda de preselecţie amintită, dar conducerea executivului local speră ca o mare parte dintre vizitatori (în afară de tirurile cu marfă), să folosească intrarea secundară, din spate, dinspre strada Sălaj, pentru a nu se aglomera traficul la intrarea principală. În al doilea rând, cei de la Kaufland mai erau angajaţi pe alte fronturi de lucru, ceea ce a întârziat întrucâtva demararea investiţiei de la Câmpina. Realizarea construcţiei hipermarketului pe un teren cumpărat de la IRA SA (circa 35.000 mp), a fost încredinţată unei firme de construcţii din Ploieşti, care a realizat organizarea de şantier la începutul acestei luni. În prezent, mai multe buldoexcavatoare lucrează intens la excavarea pământului în vederea realizării fundaţiilor necesare şi a celorlalte structuri de rezistenţă. Silviu Cosmineanu, şeful şantierului, consideră că lucrările sunt în grafic şi se desfăşoară normal, singura problemă reprezentând-o faptul că terenul este îmbâcsit de reziduri petroliere, rămase de pe vremea când pe acest loc funcţionau mai multe hale şi ateliere de reparaţii auto ale societăţii IRA. “Singura dificultate o întâmpinăm din cauza faptului că excavaţiile sunt mai adânci, pentru a putea înlătura tot pământul îmbâcsit cu reziduri petroliere provenite de la fostele activităţi desfăşurate în acest loc. Dacă totul va merge conform planificărilor, în curând, vom putea începe turnarea betoanelor şi montarea stâlpilor de rezistenţă cu toate celelalte montări necesare. Estimăm că, prin august, vom ajunge cu lucrările la pardoseală, iar la sfârşitul lunii noiembrie 2011, se va putea inaugura investiţia. Vorbim despre prima etapă a ei, cea în care se va realiza hipermarketul Kaufland Câmpina, apropiat ca dimensiuni de cel din Ploieşti Vest, cu o hală în suprafaţă de circa 5500 de metri pătraţi, plus parcări şi spaţii verzi, întinse şi acestea pe alţi 7000 de metri pătraţi. Într-o a doua etapă, nu ştiu exact când, se vor construi lângă hipermarketul Kaufland Câmpina, mai multe galerii comerciale”, a afirmat, recent, reprezentantul constructorului ploieştean. 

În centrul istoric al oraşului, se reabilitează şapte străzi

Executivul câmpinean a demarat o serie reparaţii ale infrastructurii stradale, coordonarea şi supravegherea lucrărilor căzând, conform organigramei Primăriei, în sarcina viceprimarului Ion Dragomir. Edilul ne-a declarat că va cheltui cât se poate de corect banii alocaţi din bugetul municipiului la capitolul Reparaţii. Pentru aceasta, au fost stabilite nişte priorităţi. “De la începutul anului, am stabilit că vom reabilita Bulevardul Culturii şi toate străzile perpendiculare pe Griviţei şi Plevnei, acestea din urmă fiind racordate la reţeaua publică de canalizare anul trecut. Străzile adiacente celor două, amintite mai devreme, pe care, în prezent, se efectuează reparaţii sunt: Mărăşeşti, Vasile Alecsandri, Simion Bărnuţiu, George Bariţiu, Ardealului, Aleea Unirii şi Castanilor. Nu peste mult timp, celor şapte străzi aflate în lucru li se vor adăuga şi altele. Pentru a finaliza cheltuirea banilor din buget, la capitolul Reparaţii străzi, suntem în pregătirea ultimei licitaţii pentru acest an, următoarele străzi aflându-se în faza de proiectare: Anton Pann, Izvoarelor şi Dorobanţi (în cartierul Slobozia), Mihai Eminescu, Republicii, Industriilor, Petrolistului şi Bucea. Sperăm ca, în maximum două săptămâni, să organizăm şi această licitaţie, iar după licitaţie, vom încredinţa lucrarea pentru a realiza şi reparaţiile acestor străzi”, ne-a declarat recent al doilea demnitar al municipiului.

Bunul simţ, bunele intenţii, buna credinţă au fost temele de discuţie ale unei noi ediţii a Cafenelei liberale Brătianu

Interesul de care s-a bucurat, săptămâna trecută, reluarea activităţii cafenelei liberale Brătianu, l-a determinat pe publicistul Florin Frăţilă, moderatorul evenimentului, să repete experienţa ceva mai repede decât fusese planificat. Astfel că, deşi o nouă acţiune fusese programată vineri, 29 iulie, cea de-a doua ediţie a avut loc la distanţă de o săptămână faţă de prima, vineri, pe 22 iulie. De data aceasta, tema propusă de moderator şi de co-organizatorul cafenelei, Irinel Dupu, a fost bunul simţ. Invitaţii, în jur de 15 persoane, cu vârste şi ocupaţii din cele mai diverse, au avut ocazia, de a dezbate, timp de aproape trei ore, subiectul din propria perspectivă. „Ce mai înseamnă în societatea actuală bunul simţ?”, „Putem recupera ceva ce, poate, nu avem?”, „Mai au tinerii vreo motivaţia în a arăta respectul cuvenit unei persoane mai în vârstă, unei instituţii, în condiţiile în care nimeni nu e tras la răspundere pentru acţiunile sale?”, „Ţine bunul simţ numai de respectarea legii?”. Acestea sunt doar câteva din întrebările la care s-a încercat a se găsi un răspuns. Poate că cele mai interesante, dar şi alarmante răspunsuri au venit de la cei trei elevi de liceu invitaţi la discuţii. Aceştia au admis că cei mai mulţi tineri nu au aceleaşi valori pe care le aveau generaţiile anterioare, precum nu au nici aceleaşi modele. Ce e mai trist este că majoritatea nu are disponibilitatea de a se implica în conturarea viitorului. „Dacă aş mai vedea pe cineva că ia atitudine pentru o cauză, aş face-o şi eu. Nu vreau, însă, să fiu eu primul”. Întrebaţi ce părere au despre discuţiile de la cafeneaua liberală, tinerii au răspuns sincer că ”suntem încântaţi de idee, dar nu credem că veţi reuşi să schimbaţi ceva”. În replică, Florin Frăţilă a subliniat faptul că ”dacă o singură persoană pleacă de aici cu mintea un pic mai deschisă, dacă îşi pune probleme şi se întreabă ce poate să facă pentru ca lucrurile să se îndrepte în România, atunci eu sunt mulţumit”. Dacă, în timp, cafeneaua politică va reuşi să facă diferenţa, rămâne de văzut. Cert este că, pentru moment, liberalii şi invitaţii lor au reuşit să pună în prim plan două valori ale oricărei societăţi democratice: dialogul şi dezbaterea publică ca şi contraargumente împotriva voinţei impuse. 

O seară de neuitat la concertul de promovare „JazzRock Festival”

Sâmbătă, 23 iulie, începând cu ora 19.30, Terasa Muntenia a fost gazda concertului de promovare a „JazzRock Festival”, care va avea loc la Câmpina în perioada 4 - 6 august, concert organizat de Club Live, care a adus în prim-plan trupele locale Bullvice, IVO şi The Sixteens.
Într-o atmosferă caldă şi relaxantă, cele trei trupe au produs muzică live de calitate în faţa unei asistenţe extrem de numeroase, aproximativ 300 de spectatori, care au umplut până la refuz grădina de vară de la Muntenia.
La puţine momente după încheierea spectacolului, organizatorul concertului, Liviu Briciu, ne-a declarat: „A fost un spectacol reuşit, datorită efortului celor trei trupe câmpinene care au participat la acest eveniment. Participarea în număr mare a câmpinenilor a fost pentru mine o confirmare a faptului că muzica şi oamenii de calitate există din belşug la Câmpina. Sper ca acest concert de promovare a evenimentului JazzRock Festival, care va începe peste două săptămâni, să aibă ecou în inimile «consumatorilor de muzică» şi să reuşim împreună să facem din acest festival cel mai important eveniment muzical din regiune.”

Asociaţia AMUS se îngrijeşte de sănătatea publică

Săptămâna trecută, Asociatia Mutuala AMUS France Roumanie - Scoala Postliceala Louis Pasteur Campina, a desfasurat proiectul "Pentru sanatatea dumneavoastra" in orasul Campina si in localitatile limitrofe, unde doritorii şi-au putut masura gratuit tensiunea arteriala şi greutatea.
Acţiunea a fost efectuată cu sprijinul elevilor practicanţi de anul I ai Şcolii Postliceale „Louis Pasteur” Câmpina.
Parteneri în această activitate au fost  Primaria Municipiului Campina, Casa de cultura "Geo Bogza" Campina, Farmacia Medimfarm, dar si primariile localitatilor invecinate.
Statisticile acestui proiect pot fi gasite la sediul Scolii Postliceale Louis Pasteur Campina.

"Citeşte şi dă mai departe”

- o ediţie plină de SURPRIZE -
 
Echipa  Lecturi Urbane Câmpina şi Clubul de limbi străine Frizzly vă invită vineri,  29 iulie, incepând cu ora 15:00, în parcul de la Milia unde se va desfăşura cea de-a şasea ediţie a campaniei "Citeşte şi dă mai departe”.
Lecturi Urbane este un proiect de implicare socială ce are drept obiectiv principal încurajarea lecturii în spaţiile publice şi crearea unui nou model de a contribui la binele comunităţii.
Campania este iniţiată de voluntarii Civika.ro şi numără deja tot mai mulţi susţinători voluntari in peste 30 de oraşe. Vor fi impărţite trecătorilor aproximativ 400 de cărţi pe care “Lecturi Urbane” le oferă cadou impreună cu alte multe surprize. Organizatorii şi susţinătorii campaniei au pregătit variate activităţi menite să promoveze lectura : ateliere de creaţie cu subiecte “rupte” din cărţi, (ateliere de pictură, modelare in lut, pictură pe pânză impreună cu echipa “Sacoşa de pânză”, etc.),  teatru de marionete, bodypainting, chiar şi ateliere de coregrafie şi sport.
Nu vor lipsi nici limonada, prăjiturile home-made şi plăcintele cu răvaşe din cărţi. Timp de câteva ore, facem totul să iţi reamintim plăcerea de a citi.
Campanie initiaţă de  CIVIKA.RO

Tineri în eter

Fundaţia Zamolxes şi Radioclubul fundaţiei YO9KXR organizează in perioada 27 iulie - 3 august 2011 activităţile proiectului “Youngsters On the Air” (Tineri în eter). Acest schimb de tineret este organizat in cadrul acţiunii 1.1 – schimburi de tineret a programului Tineret in Actiune  finanţat de către Comisia Europeană pe tematica: radioamatorism şi educaţie prin sport şi activităţi de tip outdoor. Cei 45 de participanţi reprezentând organizaţiile partenere din nouă ţări (Belgia, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Olanda, Polonia, Slovenia şi România) vor participa la acest proiect care se va desfăsura in Câmpina pe o perioadă de 7 zile. Participanţii vor fi implicaţi în activităţi implementate cu sprijinul instrumentelor specifice educaţiei nonformale ca de exemplu: prezentări, jocuri şi exerciţii, ateliere de lucru, dezbateri,Field-Day, activităţi de tip outdoor, Open Cafe, intâlniri cu tinerii şi radioamatorii din Câmpina, care le vor facilita spaţiul de invăţare in vederea creşterii spiritului lor de toleranţă şi solidaritate faţă de diversitate, creşterii inţelegerii intre tineri, dezvoltării spiritului de voluntariat şi a dezvoltării iniţiativei şi a abilităţilor antreprenoriale.

Rânduri transcrise din „(i)realitatea imediată” (3)

„Îmi plăteşti dacă vrei să-ţi spun!”

Trec într-una din zilele de la jumătatea acestei luni, local, prin pietrişul unei uliţi de ţară, în căutarea unei adrese. Încurcat, la o răspântie, nevrând să rătăcesc drumul, întreb un băiat - singurul aflat în preajmă - care, cu o nuia în mână „se lupta”, pe marginea drumului, voiniceşte, cu frunzele mari, verzi, ale unor brusturi uriaşi -, adresa cu pricina.Fără să se oprească din „preocuparea” sa închipuit donquijotească, îmi răspunde franc, atât de contemporan: „Îmi plăteşti dacă vrei să-ţi spun!”

Local, pe strada Calea Doftanei, undeva pe stânga, înainte de intersecţia cu calea ferată, cineva a bătut mai sus şi mai jos de-a roata trunchiului de salcâm de pe marginea străzii care îi veghează de atâta vreme cu umbra sa intrarea în curte, mai multe cuie masive în care, în zilele când vine maşina salubrităţii să strângă gunoiul, agaţă dis-de-dimineaţă o mulţime multicoloră de pungi, saci ori vechi vase din tablă, cărora le-a improvizat baiere de sârmă, pline doldora cu gunoiul adunat peste săptămână.
Prostul gust şi cinismul grotesc al unui astfel de gest inutil te face, trecând pe acolo şi văzând trunchiul astfel pavoazat de sus până jos, să exclami: „Doamne, ce mulţi urcă, încă, nucile în pod cu ţăpoiul!”
Ion T. ŞOVĂIALĂ

CSM Câmpina continuă pregătirile

Cantonament reuşit în Valea Negraşului

Săptămâna trecută, lotul de 22 de jucători ai CSM Câmpina, antrenat de Ionică Burchi, s-a aflat într-un stagiu de pregătire centralizat la Valea Doftanei, în zona Valea Negraşului, la pensiunea cu acelaşi nume. Beneficiind de condiţii foarte bune de cazare şi masă, într-o zonă pitorească şi liniştită, fotbaliştii CSM, alături de antrenorul lor, au pus accentul pe pregătirea fizică, dar şi pe cea tactică, efectuând mai multe jocuri-şcoală pe terenul din Valea Doftanei. 
  După aproximativ 7 zile de cantonament, antrenorul Ionică Burchi aproape că şi-a definitivat lotul de bază şi priveşte încrezător spre sezonul competiţional care urmează. „Băieţii s-au comportat foarte bine în acest stagiu de pregătire, ceea ce îmi dă dreptul să am încredere că vor face o figură frumoasă în Liga A Prahova. În perioada următoare vom juca mai multe meciuri amicale, pentru a îmbunătăţi relaţiile de joc şi sper ca până la startul campionatului să închegăm o echipă puternică. Avem un lot valoros şi asta îmi dă speranţe”, a declarat Burchi.

Amical util în compania unei divizionare C

Sâmbătă, începând cu ora 11.00, pe stadionul Poiana, CSM Câmpina a jucat un meci foarte util în compania divizionarei C din Plopeni. Jocul, aflat în mare parte la discreţia câmpinenilor, a scos în evidenţă şi câteva nesincronizări în apărarea CSM, ceea ce a dus şi la marcarea unicului gol al partidei, când plopenarii au profitat de o ezitare a portarului şi au înscris în urma unei faze care nu anunţa nimic. În rest, CSM a arătat un joc combinativ şi agresiv care dă speranţe staffului administrativ şi tehnic al echipei, în abordarea viitoarei stagiuni în Liga A Prahova, care se anunţă foarte dificilă.
În perioada următoare, CSM Câmpina va mai juca câteva meciuri amicale, după cum urmează: marţi, 26 iulie, ora 18.00, cu Breaza, în deplasare; joi, 28 iulie, ora 18.00, cu Cornu, pe stadionul Poiana; sâmbătă, 30 iulie, ora 11.00, în deplasare la Boldeşti, cu echipa din localitate.

Juniorii CSM sunt şi ei în plină activitate

Ca şi lotul mare, juniorii CSM se află în plin stagiu de pregătire în vederea începerii noului campionat judeţean pentru grupa de vârstă 97.
După un cantonament de cinci zile la Sovata, asigurat în condiţii foarte bune de unul dintre acţionarii clubului, Alin Iosif, echipa antrenată de Robert Stoica şi-a continuat pregătirile la baza sportivă Petrol şi a jucat mai multe meciuri amicale, unde a înregistrat următoarele rezultate:
Breaza 97 - CSM Câmpina 0-14
Breaza 95 - CSM Câmpina 9-6
Breaza 97 - CSM Câmpina 0-8
Petrolul 95 - CSM Câmpina 3-4
Zilele următoare, juniorii CSM vor disputa alte două meciuri amicale în compania echipelor similare Vadu Săpat 97 şi CS Plopeni 97.
Antrenorul Robert Stoica s-a arătat mulţumit de lotul pe care îl are la dispoziţie şo de seriozitatea elevilor săi şi a declarat că anul acesta vizează câştigarea campionatului pe teren mare şi un loc cât mai bun la fotbalul de sală.

19 iulie 2011

La marginile oraşului, se construieşte fără autorizaţie

Într-un număr anterior al publicaţiei noastre, scriam despre faptul că regimul construcţiilor nu se prea respectă în oraşul nostru, dând ca exemplu faptul că o clădire alipită de o alta, de pe strada Ion Creangă, a fost demolată fără să aibă toate aprobările în regulă. Iată că, de data aceasta, suntem nevoiţi ca, în urma sesizărilor primite la redacţie de la un câmpinean, să vă prezentăm un caz în care nu s-a demolat fără aprobările legale, ci s-a construit în acelaşi dispreţ al legii.
Câmpineanul Alin Preda, care ne-a sesizat acest caz, ne-a relatat cu lux de amănunte cum i-a fost tulburată proprietatea de către un vecin, Miron Preda, care, culmea, poartă acelaşi nume de familie cu al său, fără ca între ei să existe o legătură de rudenie. Alin Preda, mama şi fraţii săi deţin un teren de circa 1000 de metri pătraţi pe strada Muncii, la numărul 18. Terenul este chiar la marginea oraşului şi la marginea terasei care coboară spre lunca Doftanei, deasupra potecii pe care cunoscătorii ei, în special copiii din partea locului, o folosesc ca să ajungă vara mai repede la albia râului Doftana, pentru scăldat. Chiar de la marginea curţii reclamanţilor se deschide o perspectivă largă a văii Doftanei, între Telega şi Băneşti. La o sută de metri, urmând poteca ce coboară spre vale, este un platou pe care multe generaţii de copii din cartier l-au cunoscut sub denumirea de Maracana (de la celebrul stadion brazilian), şi au încins pe el numeroase partide de fotbal. Este o zonă pitorească, plină de verdeaţă, aproape sălbatică, neatinsă de poluare.
Ar fi fost prea frumos să rămână aşa. Poate chiar ar fi rămas aşa, dacă cel care l-a nemulţumit profund pe Alin Preda nu ar fi început să taie, fără milă şi fără autorizaţie, din păduricea învecinată, pentru a împrejmui un teren de aproape 2000 mp cu un gard, în spatele căruia a ridicat o căsuţă, plus o grămadă de coteţe şi alte acareturi.
De fapt, întreaga tărăşenie a început atunci când Miron Preda, care are domiciliul tot în cartierul Păcuri, la două străzi depărtare, i-a rugat pe Alin şi fraţii săi, cu lacrimi în ochi, să-l lase să intre cu vacile pe terenul lor, pentru că nu avea ce să le dea de mâncare animalelor. Aceştia i-au închiriat terenul solicitat. Era imediat după ce municipalitatea interzisese circulaţia atelajelor cu cai pe străzile oraşului. Cum nici vacile nu mai aveau voie să circule pe domeniul public, lui Miron îi era teamă, probabil, să nu fie surprins ducându-le la păscut pe străzile pe care le avea de parcurs până la cea mai apropiată pajişte. După ce l-au lăsat pe Miron cu vacile sale pe terenul lor, Alin şi fraţii săi, la întoarcerea din străinătate, au văzut că acesta adusese transformări radicale locului. În primul rând, ocupase fără niciun drept o suprafaţă de circa 2500 m.p, chiar gard în gard cu terenul fraţilor Preda. Terenul ocupat de Miron Preda aparţine domeniului public al municipiului, iar ocuparea lui de către acesta nu se putea face decât în urma unei concesionări sau închirieri, cu aprobarea municipalităţii, ceea ce nu se întâmplase. Nu era un lucru în regulă. Nemaipunând la socoteală toată vegetaţia culcată la pământ de către “ocupantul” fără niciun temei al terenului municipalităţii, printre care mulţi arbuşti care ar fi îmbogăţit, peste ani, păduricea existentă în prezent. “L-am lăsat să intre cu vacile pe pământul nostru, iar când ne-am întors din străinătate, nu ne-a venit să credem ce-am văzut. Miron Preda îşi îngrădise cu un gard, chiar în faţa terenului nostru, două-trei mii de metri pătraţi din pământul aflat în proprietatea oraşului, fără nicio aprobare. Prin masivele defrişări făcute, a afectat stabilitatea şi rezistenţa terenului aflat în proprietatea noastră, mai ales că toată zona este în pantă. Nu s-a mulţumit cu arbuştii tăiaţi, pentru gard şi pentru eliberarea suprafeţei pe care şi-a edificat construcţiile, căci a mai săpat şi pe lângă gardul proprietăţii noastre, pentru a lărgi poteca de acces, astfel încat gardul a ramas suspendat la o înaltime de 1,5m. Ca urmare a acestor abuzuri, oricând, în timpul unor precipitaţii abundente, pământul nostru poate să o ia la vale. Şi-a ridicat grajduri şi coteţe în care creşte o mulţime de vaci, oi, capre, cai, porci, găini. Are şi mulţi câini, că ţi-e şi frică să treci, în miezul zilei, pe potecă. Tot bălegarul de la cai şi de la vaci, dejecţiile celorlalte animale, precum şi alte gunoaie, toate sunt depozitate în acelaşi loc şi emană un miros foarte greu de suportat. Vara, duhoarea este resimţită pe o distanta mare, atât de vecinii din zonă, cât şi de persoanele care trec spre albia râului sau spre deal. Adesea, lăturile şi mizeria rezultată le aruncă direct în vegetaţia din împrejurimi, lucru sesizabil de toate persoanele care trec prin zona. 
Nu mai zic că valoarea proprietăţii noastre a scăzut foarte mult prin toate aceste prejudicii, dar mă întreb cum de i s-a permis să ocupe abuziv domeniul public şi să construiască fără autorizaţie. De la primărie mi s-a spus că i se va închiria terenul, dar oricum, abuzurile şi ilegalităţile au fost deja comise”, ne-a declarat cel mai mare dintre fraţii Preda. Acesta a mai încercat să ne convingă că toata suprafaţa şi construcţiile deţinute de Miron Preda se află într-o mizerie de nedescris, fiind un focar de infecţie şi de boli în care trăiesc toţi membrii familiei.
De partea cealaltă, Miron Preda se apără afirmând că “eu nu pot sta acasă fără să muncesc şi de aceea mi-am ridicat coteţe şi grajd la marginea oraşului, ca să cresc animale, să-mi întreţin familia. Nu fur, nu dau în cap la nimeni…”
În opinia lui Alin Preda, nu se pot creşte animale în oraşe, căci îndeletnicirea contravine normelor europene de mediu. Tot el susţine că vecinii săi “vând laptele şi carnea provenite de la animalele lor, dar puţini ştiu că le cresc şi le sacrifică în condiţii improprii, fără a respecta minimele norme de igienă. De fapt, în spaţiul ocupat abuziv, ei nici nu s-au branşat la utilităţi. Noi vrem să construim o casă de vacanţă, dar nu cred că mai putem, în aceste condiţii. Primăria a ştiut să ne impună prin certificatul de urbanism să nu creştem animale, dar lui Miron Preda i s-a permis să facă tot ceea ce altora le este interzis”, ne-a mai declarat Alin Preda, care a reclamat situaţia mai multor instituţii: Primărie, Poliţia Locală, Romsilva.
Interesându-ne la Poliţia Locală despre acest caz, aveam să aflăm că situaţia juridică a terenului ocupat iniţial abuziv (ce-i drept), de către Miron Preda se schimbase în avantajul acestuia. Mai exact, mai mulţi funcţionari care se ocupă cu disciplina în construcţii şi mediu (domenii care, de la începutul anului, sunt în competenţa Poliţiei Locale), au venit la faţa locului, au constatat neregulile săvârşite de Miron Preda şi l-au amendat contravenţional, somându-l să intre în legalitate: adică ori să dărâme construcţiile ridicate, ori să obţină autorizaţia de construire a lor. Această autorizaţie este în curs de obţinere, mai ales că lui Miron Preda i s-a închiriat terenul respectiv cu scop agricol.
Pe un teren agricol se pot creşte animale, existând doar condiţia ca anexele gospodăreşti (grajduri, coteţe etc) să fie la o distanţă de minimum 10 metri de cea mai apropiată locuinţă. Distanţa era respectată şi dacă locuinţa fraţilor Preda ar fi fost ridicată pe terenul acestora.
La cealaltă sesizare a lui Alin Preda, că locul a devenit un focar de infecţie, a fost făcut un control de către Poliţia Locală şi un reprezentant al Direcţiei de Sănătate Publică Prahova, acesta din urmă făcând câteva recomandări privind îmbunătăţirea condiţiilor de creştere a animalelor de către Miron Preda.
S-ar părea că lucrurile vor evolua spre continuarea acestei stări de fapt: Miron Preda cu animalele în bătătură, iar fraţii Preda cu terenul învecinat şi cu nemulţumiri legate de mirosurile neplăcute emanate de la coteţele şi grajdurile vecinului. S-ar mai putea spune că legislaţia noastră privind utilizarea terenurilor agricole la câte sute de metri de o zonă locuită e prea permisivă. În Uniunea Europeană, unde ne place să credem că am intrat din 2007, e greu de presupus că se poate întâmpla aşa ceva.

Cuvântul care înţeapă

Laşitatea la români

Aproape zilnic ajung la noi în redacţie tot felul de sesizări de la oameni care au probleme în diverse domenii. Fie că este vorba de neînţelegeri cu vecinii, cu administraţia locală, cu Poliţia, justiţia, sistemul de sănătate ori de învăţământ, majoritatea acestor sesizări au un numitor comun şi anume faptul că petenţii nu vor să îşi asume responsabilitatea reclamaţiilor pe care le fac, preferând, în cele mai multe cazuri, să rămână anonimi, cu problemele nerezolvate, de frica eventualelor repercusiuni. I-am întrebat, pe fiecare la rândul lui, cum îşi va găsi dreptatea, din moment ce atunci când o caută se ascunde după cireş. Răspunsul a fost cam de fiecare dată acelaşi: „Păi de-asta am venit la dumneavoastră, să ne ajutaţi!”
Aşadar, românii aşteaptă ca altcineva să le rezolve problemele ori să scoată castanele din foc cu mâna altuia, ceea ce, din punctul meu de vedere, este una dintre cele mai evidente forme ale laşităţii. De fiecare dată când am am avut de a face cu astfel de oameni i-am trimis elegant la plimbare şi aşa voi proceda şi de acum înainte. Iată câteva argumente în sprijinul acestei atitudini:
Cred cu tărie că infernul în care trăim azi în societatea românească vine din fiecare din noi. Laşităţile noastre de fiecare zi, mai mici sau mai mari, au născut monştri care ne-au dat motive să fim satisfăcuţi de a duce o viaţă mizerabilă. Am tăcut prea mult, am strigat prea puţin şi ne-am silit să trăim rezonabil atunci când ne venea să urlăm.
(Citeşte continuarea pe www.cuvantulcareinteapa.blogspot.com)

Editorial

BARABBA FACE RATING
 
Am revăzut recent un interviu cu regretatul Florian Pittiş. Care observa la un moment dat: Barabba face rating, Iisus nu face. Căci mulţimea cere eliberarea tîlharului şi răstignirea Celui fără păcat. Mi se pare o frază emblematică pentru ceea ce înseamnă dintotdeauna psihologia gloatei şi pentru felul în care aceasta este speculată în tot ce are ea mai abject de către o presă iresponsabilă şi imbecilă şi de către politicieni îmbătaţi de putere. E valabil, cu diferenţele de rigoare, nu numai la noi ci pentru omul generic de azi din toate ţările. Este una dintre limitele periculoase ale democraţiei, despre care, din păcate, liderilor de opinie le este frică să discute. Mulţimea votează cu Barabba. Ţările  care şi-au construit democraţia vreme îndelungată, secole, şlefuind-o ca pe un cristal de preţ, au însă şi forme de autoreglare funcţionale. Noi, cu ceva încropit în numai două decenii, suntem expuşi tuturor derivelor. Recent, cel mai citit ziar de limba engleză, cu o tradiţie centenară, surprins cu ascultări ilegale de telefoane şi alte procedee imorale şi ilegale, a fost repede închis. Fără comentarii, fără „prezumţie de nevinovăţie”, fără măcar a aştepta derularea procesului. Ce s-ar fi întîmplat la noi dacă unele dintre ziarele sau televiziunile care tot publică „stenograme”, documente „de pe surse”, interceptări vădit ilegale, minciuni sforăitoare care pot distruge cariere şi persoane, ar fi fost închise? Cu cît ar fi fost mai curat cotidianul nostru şi cu cît mai sănătoşi ne-ar fi fost nervii?

La Ştrandul Tineretului, copiii învaţă înotul cu o fostă campioană

Ştrandul din imediata vecinatate a Casei Tineretului, aflat în administrarea acestei instituţii, se prezintă, în acest an, cu o înfăţişare uşor schimbată. Administraţia a renunţat la terenul de volei cu suport de nisip, lăsând suprafaţa respectivă să se înverzească. Ea se va adăuga spaţiului cu gazon existent deja, mărind considerabil zona dedicată campării vizitatorilor iubitori de soare şi băi în piscină. Pentru adulţii care nu se topesc de căldură şi nu sunt amatori să se răcorească în apa din ştrand, Alexandru Croitoru, administratorul locaţiei, s-a gândit să pună la dispoziţie un grătar. Astfel, cei care nu se dau în vânt după răcoarea apei, fiind  amatori de petreceri la iarbă verde, cu fripturi şi mititei preparaţi la căldura vergelelor metalice de deasupra jarului, nu au nimic a regreta atunci când aleg Ştrandul Tineretului ca loc de relaxare, la sfârşitul unei zile (săptămâni) istovitoare de lucru. Mai ales că aici sunt cele mai mici tarife dintre toate cele practicate în cele trei ştranduri ale oraşului. Bunăoară, biletul de intrare costă 7 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru copii, elevi şi studenţi, iar o şedinţă de iniţiere în înot costă 10 lei, ceea ce înseamnă că tarifele sunt de aproape trei ori mai mici decât în celelalte piscine pentru public din localitate. Ştrandul Tineretului este singurul ştrand care, din 1990 şi până în prezent, a funcţionat non-stop; desigur, cu excepţia zilelor  în care a fost schimbată apa din bazin. De fapt, aici există mai multe bazine, trei dintre ele fiind rezervate copiilor de toate vârstele. Astfel, ştrandul are în dotare un bazin de foarte mică adâncime (pentru copii de 1-2 ani), un bazin de adâncime mică (pentru copii de 3-6 ani) şi un bazin de medie adâncime (pentru copii de peste 6 ani). Ca în fiecare an, şi în vara aceasta sunt organizate cursuri de înot pentru copii, coordonate de instructori autorizaţi, buni profesionişti. Printre instructorii din această vară, se remarcă un nume nou: Consuela Crăciun, multiplă campioană judeţeană şi campioană naţională în proba liber, la începutul anilor 1980. Aceasta ne-a declarat: “Până la sfârşitul verii, suntem pregătiţi să iniţiem copii de toate vârstele, numai să se strângă un număr suficient pentru a putea înfiinţa o grupă. De regulă, cei mai mulţi dintre cei mici, dornici de a învăţa să înoate, au şase ani împliniţi. Deocamdată, am reuşit organizarea a două serii: una dimineaţă, de la 10.00 la 11.00, iar cealaltă după-amiază, de la 17.00 la 18.00. Un curs are 10 şedinţe şi costă 100 lei, preţ în care este inclusă şi o eventuală şedere mai îndelungată în ştrand, după ora din cursul de înot. Iniţierea copiilor se face în două stiluri: liber (craul) şi spate. Cunoştinţe în celelalte stiluri, bras şi fluture (delfin), le oferim doar celor care vor să se perfecţioneze în sportul nataţiei, considerat a fi unul dintre cele mai complexe, care solicită toate grupele de muşchi ale corpului uman.” Aşadar, cei mai tineri câmpineni au toate şansele să deprindă mai repede tainele înotului (unul dintre cele mai vechi sporturi din lume), de la o fostă glorie a nataţiei româneşti.

Pentru a două repartizare computerizată în licee au rămas doar 81 de locuri libere

Criza morală a societăţii româneşti şi-a arătat, anul acesta, efectele dezastruoase mai mult decât oricând. Căci numai o criză morală profundă poate naşte atâta dezinteres pentru învăţătură din partea unor elevi de 18 respectiv 14 ani. pe mâna cărora s-ar putea spune că stă viitorul României. Cei din prima categorie sunt prezumaţi a avea destulă maturitate de vreme ce au trecut de “poarta majoratului”. Cei de 14 ani sunt tot minori, dar nu mai au minţile cotropite de infantilism, motiv pentru care legea îi prezumă a avea discernământ în acţiunile lor, ceea ce atrage după sine faptul că răspund în faţa legii penale (cei care săvârşesc infracţiuni primesc jumătate din cuantumul sancţiunilor pentru infracţiunile respective aplicate celor adulţi). 
Cu toate acestea, atât elevii de liceu din ani terminali, cât şi elevii de la sfârşitul gimnaziului au tratat cu multă superficialitate şi indolenţă pregătirea pentru bac, respectiv pentru accederea în învăţământul liceal. “La ce bun să învăţ, că ai mei tot o să mă aranjeze în viitor”, şi-or fi spus odraslele de liceu şi de bani-gata. “La ce bun să învăţ, că pentru a te îmbogăţi nu-ţi trebuie neapărat carte”, şi-or fi şoptit în barbă liceenii din familii ale clasei de mijloc. “La ce bun să învăţ, că tata tot n-are bani să mă ţină în facultate”, or fi gândit cei din familii cu nivel de trai scăzut. “La ce bun să învăţ, când se poate copia”, s-or fi amăgit puturoşii de toate condiţiile sociale. 
Hotărât lucru, criza morală a afectat grav tineretul (presupus, studios), al României. Astfel, după ce marea majoritate a absolvenţilor din cele cinci licee câmpinene a fost respinsă la ultimul examen de maturitate, după ce recorectarea lucrărilor a dat câştig de cauză la bac doar în cazurile a 13 elevi, prima repartizare computerizată a elevilor în licee a arătat măsura în care şi absolvenţii de gimnaziu din municipiul câmpinean sunt preocupaţi de cunoaştere şi sunt însetaţi de învăţătură. 
În urma acestei repartizări, la Câmpina au rămas 81 de locuri libere, 34 dintre acestea la Colegiul Tehnic „Constantin Istrati” (fostul Grup Şcolar de Petrol) şi 47 la Grupul Şcolar Construcţii de Maşini. Toţi cei 368 de candidaţi din municipiu au fost admişi la un liceu (dorit sau nu din prima opţiune), dar multe medii, la fel cum s-a întâmplat şi în restul judeţului, au fost sub 5, eterna notă clasică de trecere. Să treci într-o etapă superioasă de învăţământ cu nota 3 şi câteva zecimi, asta doar în învăţământul românesc se poate întâmpla.  La Câmpina, cea mai mare medie de admitere –  9,97, a fost înregistrată la Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu”, iar cea mai mică – 3,88 a fost permisă la Grupul Şcolar “Construcţii de Maşini”. În această vară, peste 1000 de locuri au fost oferite de cele cinci licee câmpinene. 368 dintre acestea au fost ocupate de absolvenţii de gimnaziu din Câmpina, iar aproape 600 au fost ocupate de elevi din  localităţi învecinate municipiului. Candidaţii care îşi pun speranţele în cele 81 de locuri rămase libere, vor putea completa fişele de opţiuni între 14 iulie şi 19 iulie. Cea de-a doua etapa de repartizare computerizată în licee a candidaţilor va avea loc în 22 iulie.

La Poiana Câmpina, scurgerile de gaze “distrug” carosabilul străzilor

Reţeaua de gaze a comunei Poiana Câmpina este veche de peste jumătate de veac şi corodată la maximum. Excepţie face doar satul Bobolia, unde vechile ţevi de gaze au fost înlocuite, în 2005, cu unele moderne şi performante, din polietilenă de înaltă densitate. În restul comunei, mai ales în cartierul Răgman, dar şi în centrul localităţii (primele zone în care s-au efectuat branşamente de gaz metan), ţevile prin care circulă gazul-combustibil sunt “varză”. Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, după ce că scurgerile de gaze din reţea sunt din ce în ce mai numeroase (evidenţiind şubrezenia conductelor), lucrările de reparaţii executate de cei de la GDF Suez (fosta Distrigaz), precum şi cele pregătitoare şi finale (săparea şi astuparea şanţurilor necesare pentru intervenţii) se fac cu viteza melcului. Spre disperarea reprezentanţilor administraţiei publice a comunei, care au făcut eforturi mari, în ultimii ani, să asfalteze principalele străzi din localitate, în special drumul judeţean care trece prin centrul comunei şi pe care circulă maşini de mare tonaj. Comuna Poiana Câmpina nu este prea mare (circa 5000 de locuitori), şi nici prea bogată pentru a-şi permite să refacă, din surse proprii, covorul asfaltic deteriorat în urma intervenţiilor celor de la Distrigaz. Reparaţiile se fac cu greutate şi întârziere, la câteva săptămâni după ce firma de construcţii agreată de GDF Suez realizează toate săpăturile necesare. 
În final, după săptămâni de aşteptare şi după repararea conductei avariate, şanturile se astupă cu întârziere. Toate acestea fac ca multe străzi ale comunei să arate ca după bombardamentele americane din Al Doilea Război Mondial. Primarul comunei, Aurel Duţă, este hotărât să-i amendeze la buzunar pe cei care întârzie nepermis lucrările de reparaţii, precum şi înlăturarea urmărilor acestora, deoarece, consideră edilul poienar, “aşa nu se mai poate continua. Această stare de lucruri şi de lucrări trebuie să înceteze. Localitatea noastră a ajuns să arate ca după un bombardament. Până acum, am dat numai avertismente, dar vom trece la aplicarea unor amenzi usturătoare. Până şi în faţa Primăriei avem două şanţuri, unul făcut acum două săptămâni, iar celălalt, de trei săptămâni vechime. Intervenţiile se fac cu încetinitorul. Întâi cei de la Distrigaz vin şi constată unde sunt scurgerile de gaze, apoi se sapă şi se lasă mult timp lucrarea neterminată. În unele locuri, avariile au fost remediate şi după aproape două luni. Probabil, există o lipsă a personalului tehnic de intervenţie, iar şanţurile se sapă rapid în locurile cu scurgeri de gaze, fără să existe niciun program sistematic de acţiune, doar pentru a se evita acumulările de gaze şi producerea unor catastrofe.”

Câmpina va inaugura în curând, în premieră naţională, „Bulevardul cu diamante”

Am scris atât de mult despre asfaltările din Câmpina şi asfaltangiii din administraţia locală, încât orice ştire care ar putea să arate şi o parte bună a acestei activităţi administrative, publicată în paginile ziarului nostru, pare desuetă. Şi totuşi, în spiritul adevărului şi sprijiniţi de ineditul situaţiei, trebuie să spunem că lucrările de asfaltare de pe strada unde îşi au sediul Poliţia, Primăria şi fosta grădină de vară (adică zona din prelungirea bulevardului) scot în evidenţă câteva lucruri ieşite din comun. Pentru prima dată în România, asfaltul folosit pentru reabilitarea străzii cu pricina are în compoziţia sa carbura de siliciu, un material recunoscut pentru gradul ridicat de duritate, cu aplicaţii în multe domenii de activitate. În cazul de faţă, în amestec cu asfaltul, carbura de siliciu aproape că dublează rezistenţa şi implicit durata de viaţă a acestuia, iar din punct de vedere estetic arată precum pe stradă s-ar fi aruncat cu diamante. În străinătate, această tehnologie se foloseşte de mai multă vreme în zonele cu trafic intens şi în cele speciale, de le aeroporturi, pentru că arată foarte bine.
De reţinut este şi faptul că ideea aparţine câmpinenilor Mihai Anastasescu şi Mihai Tufan, acţionarii principali ai societăţii Elsid SA Titu, care au donat Primăriei Câmpina 21,2 tone de carbură de siliciu, în valoare de aproximativ 25.000 de euro.
Aşadar, Câmpina va inaugura curând, în premieră naţională, „Bulevardul cu diamante”.

Liberalii câmpineni au inaugurat Cafeneaua Brătianu

Sub deviza: „Tot ceea ce putem facem în viaţă este să ne străduim până la capăt”

Vineri, începând cu ora 18.00, liberalii câmpineni au readus în prim plan o tradiţie care a luat fiinţă în perioada interbelică la Bucureşti („micul Paris”), cafeneaua politică. Într-o atmosferă boemă, sediul PNL de pe strada Mărăşeşti a fost gazda primei ediţii a Cafenelei liberale Brătianu, la care au fost invitaţi, printre alţii, profesori de ieri şi de azi, scriitori, elevi şi, în general, oameni care mai sunt dispuşi să discute deschis şi pertinent pe marginea problemelor de azi ale societăţii româneşti.
În faţa unei ceşti de cafea aburinde şi a unei teme generale de discuţie, laşitatea la români, moderată de publicistul Florin Frăţilă şi organizată de acesta împreună cu Irinel Dupu, participanţii au dat frâu liber dialogului şi confruntărilor de idei, atât pe tema aflată în discuţie, cât şi pe multe alte teme, inspirate din viaţa cotidiană locală, naţională şi chiar internaţională. Plăcerea de a discuta liber a fost oprită cu greu, după trei ore şi jumătate, iar iniţiativa liberală a fost catalogată drept un alt gen de a face politică, care ar putea fi bine primit şi în viitor într-un oraş care are nevoie de normalitate.
După o primă ediţie, care s-a dovedit a fi pe placul celor prezenţi, organizatorii Cafenelei liberale Brătianu au promis că, în limita decenţei care ar trebui să guverneze politicul în România, vor găzdui în continuare, o dată la două săptămâni, astfel de întâlniri, la care sunt aşteptaţi toţi cei care mai cred că societatea în care trăim poate fi şi altceva decât ceea ce este azi.

Rânduri transcrise din „(i)realitatea imediată” (2)

Ce aveţi, domnilor, cu doctorul Istrati?

Nouă, montată cu doar câţiva ani în urmă, potrivită ca mărime, scrisă pe fond coloristic adecvat şi aşezată la loc nimerit, deasupra intrării principale a instituţiei, placa inscripţionată sub egida „Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei”, cu menţiunea  „Colegiul Tehnic” local „Constantin Istrati” alătură textului său (o minunată idee) portretul grafic al doctorului chimist. A fost scrisă, montată şi dezvelită cu ocazia festivităţii atribuirii numelui doctorului C.I. Istrati - ani la rând cetăţean al urbei, iniţiatorul atâtor acte de cultură locale, donator de carte şi obiecte de artă -, noului Colegiu Tehnic, în prezenţa personalului său profesoral, elevilor, autorităţilor locale, şcolare  şi înaltului for ministerial invitate cu acea ocazie, publicului participant.
Au trecut pe sub ea, zi de zi de atunci, profesori, elevi şi părinţi ai acestora, oaspeţi ajunşi aici cu diverse ocazii.
Nimeni până acum, însă, nu a sesizat („arătând cu degetul” mustrător cel puţin) înscrierea greşită pe aceasta a anului morţii savantului chimist, omului şi patriotului dr. Istrati  - „1913” în loc de 1918. Cine şi de ce, te întrebi uluit, să-l fi „omorât”, astfel, cu cinci ani mai devreme pe ilustrul chimist şi toţi cei care vor fi văzut asta, să tacă?! E ca şi cum nu am şti cum s-a numit propriul nostru tată şi care a fost nefericitul an al morţii lui. Ori, poate - şi mă cutremur când scriu - nu se ştie de fel, şi asta e grav, anul morţii sale. Sau, Doamne fereşte, să fie vorba de o inexplicabilă şi ea „neputinţă” de a îndrepta (tot atât de gravă ca şi necunoaşterea în sine sau, poate, şi mai gravă), inexactitatea? De ce oare, însă, dacă nu ştim, ne apucăm să scriem, crezând cu tot dinadinsul că ştim? Ori sesizând inexactitatea, publică în acest caz, nu avem responsabilitatea să o îndreptăm?
Lucrul trebuie făcut cu cea mai mare grabă.
  •  
Pe strada locală ce poartă numele aceluiaşi doctor C.I. Istrati, două rânduri de plăcuţe indicatoare cu numele său, caută în zadar, de atâta amar de vreme, încă, în fixitatea aşezării lor, concilierea: str. „C.I. Istrate” ori „C.I. Istrati”.

La biblioteca locală purtând numele aceluiaşi doctor Istrati, un „bust” în gips, având comun cu portretul doctorului doar încercarea, de data asta nereuşită, de reprezentare „plastică” (sculpturală) a sa, a fost inscripţionat, nefericit, de cineva, „dr. C. Istrati”. De ce, acceptând, facem astfel de compromisuri, sfidând valoarea, este cu certitudine, nu doar, un lucru de mirare, se înţelege!

Cu exact cinci ani în urmă (în 2006), în Ghidul municipiului, editat de Primăria şi Consiliul Local, în colaborare cu Muzeul Memorial „B.P. Hasdeu” (?!?) - puţini l-au văzut ori răsfoit -, lipsind reproducerea tipografică a portretului său, numele doctorului Istrati („Doctorul chimist C.I. Istrati”) este tipărit sub portretul... lui Ion Heliade Rădulescu (p. 20). Exemplarul ce posed al ghidului nu are nici măcar o, pentru unii, de atâtea ori „salvatoare” erată.
Ion T. ŞOVĂIALĂ

Şcoala Superioară Sanitară Postliceală „Dr. Dinu” a organizat ceremonia de absolvire a celei de-a 14-a promoţii de asistenţi

Duminică, 17 iulie, la orele prânzului, Şcoala Superioară Sanitară Postliceală „Dr. Dinu” a organizat ceremonia de absolvire a celei de-a 14-a promoţii de asistenţi pe profilurile farmacie şi medicină generală. Cei 46 de cursanţi, îmbrăcaţi în robe, alături de profesori şi conducerea şcolii, care le-au fost alături în cei trei ani de studiu, au depus în cadru festiv jurământul lui Hipocrate şi au primit diplomele de absolvire cu îndemnul de a-şi face meseria onest, aşa cum le-o cere şi deviza şcolii, „Să ne ajutăm semenii, să fim oameni pentru oameni”, pe care o vor reprezenta de aici înainte.
Chiar dacă a trecut prin momente dificile în ultima vreme - vă reamintim că Şcoala Superioară Sanitară Postliceală „Dr. Dinu” a fost evacuată, în urmă cu ceva timp, din clădirea în care a funcţionat zeci de ani, printr-o decizie controversată a administraţiei Tiseanu -, preşedintele instituţiei, d-na Elena Dinu, încă profund marcată de acest eveniment neplăcut, ne-a declarat: „Sunt mulţumită că elevii s-au prezentat foarte bine, atât la examenele de sfârşit de an şcolar, cât şi la examenul de dobândire a competenţelor profesionale, unde au obţinut rezultate remarcabile, cu medii cuprinse între 9 şi 10. Seriozitatea şcolii noastre poate fi măsurată şi prin faptul că deja jumătate dintre absolvenţi lucrează în domeniile pentru care s-au pregătit, asistenţi medicali de farmacie şi asistenţi medicali generalişti. Azi, absolvenţii noştri părăsesc şcoala cu o diplomă în buzunar şi tot ceea ce pot să-mi doresc este ca ei să nu îşi dezamăgească niciodată instructorii”.

După trei meciuri amicale, CSM Câmpina a plecat în cantonament

CSM Câmpina a intrat în febra pregătirilor pentru viitorul campionat în Liga A Prahova, ce se anunţă încă de pe acum foarte dificil. După reunirea lotului, băieţii antrenaţi de Ionică Burchi au jucat săptămâna trecută trei meciuri amicasle de verificare la Cornu, Conpet şi Ştefeşti.
Dacă la Cornu şi Ştefeşti, CSM şi-a întrecut adversarele fără drept de apel, cu 6-2 şi respectiv 5-0, la Conpet, jocul câmpinenilor nu prea a strălucit (CSM a pierdut cu 2-0), stafful tehnic şi administrativ concluzionând, după meci, că echipa mai are încă de lucru la capitolul relaţiilor de joc, care au avut de suferit în urma sosirii noilor achiziţii.
Începând de duminică, 17 iulie, timp de o săptămână, lotul CSM Câmpina, format din 22 de jucători, se află într-un stagiu de pregătire centralizat la Valea Doftanei, pentru o perioadă de acumulări fizice şi tactice.

Robert Opaţchi antrenează Băneştiul

Fostul antrenor al CSM Câmpina, Robert Opaţchi, a semnat săptămâna trecută un angajament cu CS Băneşti Urleta, formaţie pe care o va antrena în viitorul sezon competiţional. Opaţchi ne-a declarat în exclusivitate că după performanţa promovării cu CSM Câmpina intenţiona să se odihnească o vreme, însă nu a putut rezista să stea departe de fotbal şi de meseria de antrenor.
Opaţchi ne-a mai declarat că îşi doreşte să facă performanţă şi la Băneşti, aşa cum a demonstrat şi la Câmpina că o poate face.

Amicale

Unirea Câmpina - AFC Filipeşti 1-1
Sâmbătă, 16 iulie, pe stadionul Rafinăriei, a avut loc partida amicală dintre Unirea Câmpina şi AFC Filipeşti. După 90 de minute, meciul s-a încheiat la egalitate, 1-1, prin golurile marcate de D. Ciobotaru (min. 67), pentru câmpineni, respectiv, Grama (min. 37), pentru filipeşteni.
Antrenorii Costin Plăvache şi Marius Pălănceanu au folosit în acest meci următorii jucători: T. Ionescu - Georgescu, Dragomir, Lambă, Bănică (Gloria Corneşti) - Bica, I. Gheorghe, Ungureanu, M. Laurenţiu - I. Stoica, Ariciu. Au mai jucat: Antal - Coman, Alin Radu (CSO Plopeni), D. Lungu (CS Floreşti), Ţigănuş, Filimon, Burlacu, Nichifor, D. Ciobotaru. 

CS Băneşti - Petrolul Teleajen 8-1
CS Băneşti a disputat primul amical al acestei perioade în compania formaţiei Petrolul Teleajen, echipă retrogradată la finele ultimei ediţii de camăionat în liga B. Noua formaţie a antrenorului Roberto Opatchi a învins cu scorul de 8-1, prin golurile marcate de
F. Ene (3), Cristache (2), Iancu, Albui şi Filote.
După meci, antrenorul Roberto Opaţchi s-a declarat mulţumit de jocul băieţilor săi şi şi-a exprimat speranţa că Băneştiul va mai putea aduce şi alţi jucători.
Sâmbătă, 23 iulie, CS Băneşti va juca un nou meci de verificare în compania formaţiei Petrolul Băicoi.

12 iulie 2011

Scandalul staţiilor desfiinţate se încinge

 Deciziile Consiliului Local de a desfiinţa staţia de pe strada Orizontului şi staţiile publice pentru traseele judeţene care trec prin Câmpina nu au rămas fără urmări. Operatorii de transport de pe raza municipiului Câmpina ne-au trimis zilele trecute la redacţie un comunicat de presă prin care îşi exprimă punctul de vedere faţă de cele două hotărâri aprobate de Consiliul Local. Spre o cât mai bună informare a cetăţenilor, publicăm în continuare întreg conţinutul acestui comunicat.

Conform unei practici deja împământenită în activitatea administraţiei publice locale, Consiliul Local a adoptat  pe “şest” două acte normative privind serviciul de transport public local în Câmpina: H.C.L nr .109/30.06.2011 privind aprobarea unor reglementări referitoare la transportul rutie public de persoane prin servicii regulate în trafic şi H.C.L nr.120/30.06.2011privind aprobarea desfiinţării staţiei de transport public de persoane, situată în Municipiul Câmpina, str. Orizontului. Cele două hotărâri de consiliu au fost adoptate cu eludarea Constituţiei, a Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, a legilor care reglementează activitatea de transport public local ca serviciu comunitar de utilitate publică ( Legea nr. 92/2007 a transportului public local, Legea nr. 109/2005 a transporturilor rutiere, Legea nr.51/2006  a serviciilor comunitare de utilităţi publice) şi a Legii nr.24/ 2000 privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit ordinii de zi a şedinţei din data de 30.06.2011, publicată în mass-media locală şi pe site-ul primărei cu câteva zile înainte de data şedinţei, era în program adoptarea unei hotărâri de consiliu care viza desfiinţarea staţiei Orizontului, de pe sensul de mers spre Ploieşti.
Nici cei care utilizează frecvent această rută, nici transportatorii locali nu au ştiut despre această intenţie a administraţiei pentru că nici acest proiect, ca dea altfel nici altele, care privesc interesul public general, nu a fost adus la cunoştinţa publică printr-un anuţ, aşa cum prevede legea (Legea 52/2003 privind transparenta decizionala în administratia publica- Art. 6
(1) În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administratiei publice are obligatia sa publice un anunt referitor la aceasta actiune în siteul propriu, sa-l afiseze la sediul propriu, într-un spatiu accesibil publicului, si sa-l transmita catre mass-media centrala sau locala, dupa caz. Autoritatea administratiei publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informatii.
(2) Anuntul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunostinta publicului, în conditiile alin. (1), cu cel putin 30 de zile înainte de supunerea spre analiza, avizare si adoptare de catre autoritatile publice. Anuntul va cuprinde o nota de fundamentare, o expunere de motive sau, dupa caz, un referat de aprobare privind necesitatea adoptarii actului normativ propus, textul complet al proiectului actului respectiv, precum si termenul limita, locul si modalitatea în care cei interesati pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.
(3) Anuntul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ cu relevanta asupra mediului de afaceri se transmite de catre initiator asociatiilor de afaceri si altor asociatii legal constituite, pe domenii specifice de activitate, în termenul prevazut la alin. (2).
(4) La publicarea anuntului autoritatea administratiei publice va stabili o perioada de cel putin 10 zile pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice.
(6) Proiectul de act normativ se transmite spre analiza si avizare autoritatilor  publice interesate numai dupa definitivare, pe baza observatiilor si propunerilor formulate potrivit alin. (4).


Aflând de intenţia de a se desfiinţa staţia de transport de pe str. Orizontului, un număr de 4 transportatori autorizaţi au transmis Consiliului Local prin adresa înregistrată la Aparatul permanent al acestuia sub nr.60683/28.06.2011, solicitarea de amânare a aprobării acestei hotărâri, până la găsirea unei soluţii care să satisfacă deopotrivă atât interesele locatarilor din zonă, cât şi pe cele ale călătorilor care utilizează în mod curent această staţie( de ordinul sutelor de persoane), şi pe care măsura propusă a fi adoptată i-ar afecta neîndoielnic. Mai mult, în cuprinsul petiţiei adresată consilierilor locali, s-au arătat prevederile legale care ar fi încălcate dacă o asemenea măsură ar fi adoptată, în condiţiile în care nici cetăţenii, utilizatori ai serviciului public de transport local, nici asociaţiile reprezentative ale transportatorilor, nu au fost consultaţi în prealabil, condiţie obligatorie impusă expres în art.6 alin.(3) din Legea nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică locală, care consacră dreptul fundamental la informare prevăzut în art. 31 din Constituţie. Această dispoziţie imperativă prevede că, înainte de adoptarea unei măsuri cu impact asupra activităţii unor agenţi economici, respectivul proiect de act normativ trebuie transmis de către iniţiator cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare şi adoptare, asociaţiilor reprezentative ale firmelor care pot fi afectate, pentru a le da acestora posibilitatea de a formula propuneri, sugestii sau opinii în legătură cu proiectul propus.
Nu numai că la această adresă Consiliul Local trebuia să răspundă în scris, înainte de supunerea spre aprobare a proiectului de hotărâre( art.11 alin.3 din Legea nr.52/2003: (3) Autoritatile administratiei publice prevazute la art. 4 sunt obligate sa justifice în scris nepreluarea recomandarilor formulate si înaintate în scris de cetateni si asociatiile legal constituite ale acestora. ) dar a mai fost introdus, cu caracter de urgenţă, un alt proiect pe ordinea de zi, H.C.L nr .109/30.06.2011, care vizează acelaşi domeniu al serviciilor publice de transport. Din textul acestei hotărâri, nu reiese exact ce modificări se vor face în traseele autobuzelor care circulă în Câmpina, dar din explicaţiile date în şedinţă de dl. primar Tiseanu, susţinătorul de forţă al ambelor proiecte, se pare că adminsitraţia locală doreşte să desfiinţeze toate staţiile publice pentru traseele judeţene care trec prin Câmpina.
Dincolo de aspectele evidente de nelegalitate ale celor două hotărâri adoptate în consiliu pe “picior”, cum s-ar zice, începând cu modul de formulare şi redactare a proiectelor de hotărâri, care nu respectă cerinţele legale impuse pentru actele normative, şi până la întocmirea rapoartelor comisiilor de specialitate, care trădează superficialitatea şi chiar lipsa de responsabilitate a consilierilor locali, dar şi o gravă incompetenţă a angajaţilor primăriei, care ar trebi să cunoască prevederile legale din domeniul dat în competenţa lor,  se ridică întrebarea firească, cui folosesc? Pentru că iniţiatorii acestor hotărâri, primarul şi consilierii care au votat, la comandă, aceste măsuri, ar fi trebuit să ştie că staţiile publice de pe un traseu judeţean şi care sunt cuprinse în programul judeţean, sunt aprobate prin hotărâre a Consiliului Judeţean, şi tot prin hotărâre a Consiliului judeţean acestea pot fi eliminate de pe un traseu, dar nu peste noapte, ci abia în anul viitor, când se va actualiza programul de transport judeţean- Staţia Orizontului este cuprinsă în programul actual de transport judeţean prin hotărârrea Consiliului judeţean Prahova nr. 65 din 15 mai 2009, la solicitarea Primăriei Câmpina. Până atunci, primăria ar fi trebuit să-şi îndeplinească propriile obligaţii faţă de utilizatorii serviciului de transport public de persoane şi să amenajeze corespunzător staţiile.
Asociaţiile patronale ale operatorilor de transport autorizaţi care efectuează curse pe raza localităţii Câmpina au decis sesizarea prefectului, a Consiliului  Judeţean şi contestarea în instanţă a celor două hotărâri nelegale ale Consiliului Local şi au anunţat că vor continua să oprească în toate staţiile publice care sunt cuprinse în programul de transport judeţean, conform traseelor atribuite şi caietelor de sarcini, pe care sunt obligaţi să le respecte în baza licenţelor de traseu emise de ARR şi aprobate de Consiliul Judeţean.
Operatorii de transport de pe raza municipiului Câmpina  care fac parte din
Confederatia Operatorilor si Transporatorilor Autorizati din Romania -  FILIALA PRAHOVA
şi Asociaţia Patronală a Transportatorilor Rutieri Muntenia Trans

Cuvântul care înţeapă

Lecţia lui Bute

Sâmbătă seara, cu ocazia meciului de box al lui Lucian Bute, am simţit, după multă vreme de deznădejde, că naţia asta a noastră nu este încă pierdută. L-am văzut pe campion vibrând cu lacrimi în ochi la intonarea imnului naţional, l-am văzut luptând exemplar, pentru ca la sfârşit, înfăşurat în drapelul patriei, să spună cu mare mândrie că a încasat pumni pentru bucuria românilor şi pentru ţara sa.
Dincolo de succes în plan sportiv, bani ori publicitate, Lucian Bute a predat, în direct, o lecţie despre ceea ce ar trebui să însemne a fi român într-o Românie în care cei care se cred români se muşcă între ei, se înşală unul pe altul, se batjocoresc şi, ceea ce este mai grav, se afundă într-o laşitate periculoasă, susţinută din umbră de o gaşcă de politruci nenorociţi.
România lui Bute cred că a existat doar pentru câteva ore, când poporul privitor la televizor a simţit că se poate trăi şi altfel, cu demnitate, în propria ţară. Însă, odată cu încheierea transmisiei televizate, fiecare dintre noi s-a întors la sânul călduţ al laşităţilor sale, mai mici sau mai mari. De a doua zi, România lui Bute a rămas doar o poveste urbană pe care o comentăm cel mult cu admiraţie, fără să avem curajul să-i urmăm exemplul. În cele câteva reprize în ring, Lucian Bute, acest om simplu, ne-a învăţat că pentru a învinge, în cazul nostru un sistem nenorocit, trebuie să lupţi pentru drepturile tale, trebuie să-ţi respecţi obligaţiile, trebuie să fii modest, cu bun simţ şi trebuie să-ţi iubeşti patria chiar şi atunci când ea, prin conducătorii ei nevolnici şi vremelnici, nu îţi oferă mare lucru în schimb. Sigur că este greu şi pentru unii chiar imposibil să urmeze exemplul lui Bute, însă doar asta este calea spre normalitate.
(Citeste continuarea pe www.cuvantulcareinteapa.blogspot.com)

Editorial

UN DEZASTRU TRIUMFĂTOR
   
Cred că s-a exagerat mult cu folosirea epitetelor catastrofiste în legătură cu examenul de bacalaureat. Şi, politizîndu-se greţos, s-au spus tot felul de prostii. Nu sunt deloc un admirator al dlui. Funeriu, cred în continuare că poartă o pălărie mult prea mare pentru capul dumisale, că nu ştie nimic despre formele fără fond şi ceea ce ne propune drept reformă este o însăilare de „principii” scose de prin te miri unde. Dar, pentru a reduce chestiunea la esenţial, faptul că a insistat pentru corectitudinea examenului ar fi trebuit să provoace o reacţie de sprijin general. Şi nu atacurile purulentei Antena 3, care arată că presa poate cădea chiar mai jos decît este azi. În loc de a saluta minimul efort de corectitudine, s-au spus tot felul de bizarerii care „nu sunt în chestie”. Dna. Antonescu susţinea că „bacalaureatul nu  a fost suficient pregătit”. Ce să pregăteşti? A fost identic formal cu cel din anul precedent. Dnul Marga (tot mai dezamăgitor), că elevii au fost timoraţi de camere. Penibil. Adică nu mai ştii tabla înmulţirii sau ce e aia un text dramatic pentru că te supraveghează o cameră? Şi exemplele de astfel de aberaţii pot continua.

S-au primit bani de la guvern pentru anveloparea blocurilor de pe strada Erupţiei

Reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe pentru îmbunătăţirea coeficientului energetic al acestor clădiri şi economisirea unor importante resurse de energie convenţională  constituie, de câţiva ani, unul dintre principalele obiective ale politicii actualilor guvernanţi. Mai exact, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, condus de Elena Udrea, a demarat, de mai multă vreme, un program naţional de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe, în cadrul căruia, în anul 2009, a fost inclusă şi Câmpina. După ce municipalitatea a parcurs toate etapele proiectului, Guvernul a decis ca trei blocuri (B7, B8 şi B2) situate pe strada Erupţiei, peste drum de staţia de benzină Petrom, să fie incluse în programul naţional de reabilitare termică. Consiliul Local Câmpina a aprobat, anul trecut, indicatorii tehnico-economici ai acestei investiţii, prilej cu care unii consilieri ai opoziţiei au criticat faptul că alegerea celor trei blocuri nu a fost tocmai transparentă, căci multe blocuri aflate într-o stare fizică mai precară decât cele trei amintite mai devreme ar fi meritat să fie anvelopate cu polistiren expandat şi cu o cofinanţare de la MDRT. Costurile totale ale celor trei blocuri de pe Erupţiei se ridică la aproape 680.000 lei. Guvernul dă jumătate din banii necesari, restul fondurilor investiţiei fiind asigurat de către administraţia publică locală (30%) şi asociaţia de proprietari respectivă (20%). Lucrările au început, de ceva vreme, cu banii municipalităţii, deoarece diriguitorii de la MDRT au anunţat, încă de anul trecut, că nu au banii necesari pentru derularea acestui program. Zilele trecute, după aproape doi ani de la avizarea proiectului de către ministerul de resort, Primăria Câmpina a primit fondurile corespunzătoare cofinanţării guvernamentale, adică aproximativ 340.000 lei. Diferenţa până la 680.000 lei este asigurată de la bugetul local (204.000 lei) şi de la asociaţia de proprietari care include şi locuitorii apartamentelor din cele cinci scări ale blocurilor B7, B8 şi B2 (136.000 lei). În actualele condiţii, se speră ca, odată cu sosirea banilor de la Guvern, lucrările să fie terminate în câteva săptămâni.

Poliţia se reorganizează

Secţia Câmpina va fi cartierul general al poliţiştilor rurali din zonă

Conform ordinului de restructurare impus de Ministerul de Interne, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova a trecut la acţiunea de desfiinţare a 90 de posturi de poliţie din mediul rural, din care vor rămâne numai 6 funcţionale. Aproximativ 400 de poliţişti care activează la posturile rurale vor fi mutaţi la cele 12 secţii noi create în urma reorganizării. În zona din jurul Câmpinei vor fi desfiinţate posturile de la Băneşti, Proviţa de Sus, Proviţa de Jos, Cornu, Telega, Brebu, Şotrile, Adunaţi şi Poiana Câmpina şi va apărea secţia Câmpina, la care vor fi arondate toate aceste localităţi. În fiecare localitate rurală va rămâne câte un poliţist, care va lucra 8 ore pe zi, în fiecare zi a săptămânii şi se va ocupa, între altele, cu primirea reclamaţiilor  sau de evidenţa populaţiei.
Conform planului de restructurare, vor rămâne în funcţiune posturile rurale de la Valea Doftanei, Secăria, Talea, Ceraşu, Filipeşti de Pădure şi Măneciu, având în vedere, în primul rând, că ele se află la mare distanţă de „cartierele genarale” nou înfiinţate.

Liderul liberal Virgil Guran critică noua povară financiară a municipiului

În cadrul unei recente conferinţe de presă, preşedintele PNL Câmpina, Virgil Guran, l-a criticat dur pe primarul Horia Tiseanu pentru noua povară financiară a municipiului. Este vorba despre împrumutul de 8 milioane de lei (80 de miliarde de lei vechi), pe care Consiliul Local, dominat de pedelişti, l-a aprobat recent pentru finalizarea fără întârzieri a proiectului de modernizare a Căii Dacia (ieşirea în DN1). Primarul Horia Tiseanu, care a promovat proiectul respectiv, a susţinut că este vorba, de fapt, despre o linie de finanţare, din care să se tragă, la nevoie, bani pentru plata constructorului, în cazul în care banii de la UE vor veni cu întârziere. Linie de creditare sau oricum i s-ar zice contractului pe care îl va încheia Primăria cu BCR, banii vor fi împrumutaţi aproape sigur, pentru că fondurile europene de cofinanţare vin spre sfârşitul lucrărilor, iar, în prezent, fondurile de investiţii din bugetul oraşului sunt alocate în întregime “asfaltiadei” şi “borduriadei”, adică modernizării infrastructurii stradale a Câmpinei, în stil heirupistic şi în scop electoral. Până la viitoarele alegeri locale nu mai este mult, iar primarul Horia Tiseanu, pentru a mai câştiga un nou mandat, speră să ia ochii alegătorului câmpinean cu imaginea unor străzi proaspăt asfaltate. Este ceea ce a evidenţiat şi Virgil Guran în criticile aduse actualului edil, “care vrea să îndatoreze grav municipiul în condiţiile în care situaţia economică a Câmpinei nu este deloc de invidiat. Prin aceste împrumuturi bancare împovărătoare, Câmpina va ajunge, în curând, să aibă probleme financiare şi să devină dintr-un oraş înfloritor o localitate cerşetoare de fonduri de la bugetul naţional. La primul împrumut, ni s-a vorbit despre o îndatorare a Câmpinei de 6%, pentru ca acum aceasta să ajungă la 15%, aruncându-ni-se, ca praf în ochi, faptul că gradul de îndatorare maxim admis de lege este 30%. Adică să fim mulţumiţi că nu am atins acest grad?! Practic, modelul naţional se aplică şi la Câmpina. Ne împrumutăm fără a avea nici o perspectivă economică.  Problema este că primarul a ştiut că fondurile europene vin cu întârziere, că plata TVA aferent investiţiei este mai mare acum, deci se ştia de necesitatea constituirii unei rezerve de bani pentru a plăti constructorul fără întârziere până la sosirea banilor europeni distribuiţi de guvern. De ce nu s-a constituit această rezervă? Pentru că sume imense din bugetul local au fost distribuite unor investiţii în scop electoral, care mai puteau suporta amânare până la finalizarea modernizării Căii Dacia. Decât să tragă sforile unor manevre politicianiste, primarul Tiseanu mai bine s-ar ocupa de soluţii de atragere a investitorilor pentru relansarea vieţii economice a oraşului. Îmi pare bine că Horia Tiseanu, în ciuda fobiei sale de a găsi mereu, fără temei, cusururi în platforma economică a PNL, a început să recunoască, indirect, că aveam dreptate când spuneam că Primăria poate influenţa viaţa economică a localităţii noastre. Aşa că, decât să stea toată ziua pe internet pentru a le răspunde celor care îl critică, în ziarele electronice locale, mai bine s-ar îngriji cum se cuvine de acest oraş, unde şomajul creşte îngrijorător. Mă refer la şomajul real, nu la cel cosmetizat de actuala putere. Eu cred că, astăzi, în acest oraş nu există mai mult de 10.000 de locuri de muncă declarate legal.”

După luni de aşteptări, bazinul didactic de înot s-a deschis publicului

După lungi aşteptări şi după ce inaugurarea lui fusese făcută, cu mult tam-tam şi cu  mult timp în urmă, de către ministrul Elena Udrea şi primarul Horia Tiseanu, bazinul de înot didactic realizat cu fonduri guvernamentale (4,8 milioane de lei), a fost dat în folosinţa publicului vineri 8 iulie 2011. Înainte de deschiderea oficială, baza sportivă, care include şi două terenuri asfaltate pentru tenis de camp, a fost sfinţită în cadrul unei slujbe religioase. Prima zi a fost cu intrare gratuită pentru toată lumea, ceea ce a făcut ca incinta piscinei să fie asaltată de localnici, majoritatea copii şi elevi.  A doua zi, când au început să se aplice tarifele aprobate de Consiliul Local (20 lei biletul de intrare, cu 50% reducere pentru elevi şi alte categorii), numai o duzină de vizitatori au ales să vină la bazin (în foto). Nu vom zăbovi acum asupra utilităţii acestui bazin, care este mai mult decât evidentă. Nici asupra cheltuielilor cu utilităţile pentru funcţionarea lui, considerate de mulţi împovărătoare pentru administraţia oraşului, căci în proporţie de 80%, ele vor fi suportate de municipalitate. Sumele ce vor fi alocate lunar de la bugetul local se ridică, în aprecierea unor lideri ai opoziţiei, la sute de miloane de lei vechi lunar. S-ar putea spune, aşadar, că utilitatea bazinului nu este în chiar concordanţă cu plata utilităţilor lui. Însă, până la urmă, important este că selecţia de oferte a fost câştigată de firma Gercom Business Ploieşti, care s-a angajat să plătească 20% din costul utilităţilor (unul dintre principalele criterii de selecţie), iar baza sportivă a fost, în sfârşit, dată în folosinţă. Vizitând-o, am fost plăcut surprinşi să vedem că folosirea ei se face după standarde europene. Cei care vor să se răcorească în această piscină publică, intră la început într-un vestiar (sunt două pentru femei în partea stângă, două pentru bărbaţi în partea dreaptă), unde se echipează corespunzător, în costume de baie. Apoi fac obligatoriu un duş, într-o încăpere alăturată vestiarului, lângă toaletele ce pot fi folosite şi de persoane cu dizabilităţi. Urmează urcarea uneia dintre cele două scări laterale (câte una pentru fiecare sex), care porneşte chiar din incinta duşurilor şi se termină la etaj (bazinul este suspendat), în faţa unei zone cu lichid dezinfectant, prin care trebuie să treacă toţi cei care vor să intre în incinta propriu-zisă a bazinului. Adulţii care îi însoţesc pe cei mici, dar care nu vor să intre în bazin, urcă pe o scară centrală (alta decât cele laterale, care pornesc de la duşuri), după ce, în prealabil, au încălţat botoşi din folie de plastic (peste pantofi). Ajunşi la etaj, ei pot aştepta într-o mică sală cu vedere directă spre bazin. Temperatura în interiorul sălii bazinului este constantă (circa 31 grade Celsius), iar cea a apei la fel (aceasta din urmă este setată la peste 26 grade). Toate reglările se fac automat, inclusiv concentraţia de dezinfectant din apă. Pompele de circulare şi recirculare a apei funcţionează non-stop, iar atingerea şi păstrarea tuturor parametrilor implică mari consumuri de energie electrică şi termică. Una peste alta, bazinul de înot acoperit, cu toate anexele şi dotările sale, arată foarte bine, iar dacă aşa va arăta şi peste un an (şi în continuare), înseamnă că gradul de civilizaţie al localnicilor nu s-a prăbuşit, iar administratorul bazinului îşi face treaba cum se cuvine.
 
Consiliul Local a stabilit tarifele de acces la bazinul de înot
În perioada vacanței, bazinul este deschis atât publicului larg, cât şi elevilor. Tarifele de intrare, stabilite de Consiliul Local, sunt următoarele: 20 de lei pe zi de persoană (adult) și 10 lei pentru copii. Consiliul Local Câmpina vine şi cu oferte de abonamente. Astfel, abonamentul lunar va costa 200 de lei, iar cel anual 1800 de lei de persoană. Abonamentul lunar familial: părinţi plus un copil costă 400 de lei, cu menţiunea că pentru fiecare alt copil, taxa se suplimentează cu 50 de lei. Abonamentul cu zece intrări costă 100 de lei de persoană. Conform deciziei consilierilor, vor beneficia de reducerea cu 50 la sută a tarifelor elevii sub 18 ani dar şi copiii preşcolari, persoanele cu dizabilităţi (pe baza unui document care să dovedească acest lucru). Pentru elevii care învaţă în şcolile din Câmpina accesul va fi gratuit, pe baza carnetui de elev. La noul bazin se organizează şi cursuri de înot. În acest ultim caz tarifele vor fi: pentru 10 ore, abonament 180 lei de persoană - adult, copii - 120 de lei iar pentru grup organizat (maximum 15 persoane) - 100 lei de persoană.