27 septembrie 2011

Uniunea Europeană are „suspiciuni de nereguli” la proiectul de modernizare Calea Dacia

Proiectul de modernizare Calea Dacia a fost, de la bun început şi probabil va rămâne multă vreme de aici înainte, unul cu probleme pentru administraţia Tiseanu. Cu aproximativ trei luni în urmă, scriam în paginile publicaţiei noastre despre faptul că o delegaţie a Comisiei Europeane a verificat investiţiile care se derulează cu finanţare prin Programul Operaţional - Axa Prioritară 2 şi a consemnat deficienţe la sistemul de achiziţii publice în mai multe judeţe, mai precis la utilizarea unor criterii de selecţie discriminatorii aplicate de către autorităţile locale în ceea ce priveşte constructorii, folosirea nejustificată a procedurii accelerate şi lucrări suplimentare contractate ca lucrări similare. Cam ce s-a întâmplat şi pe la noi cu licitaţia organizată de primărie şi câştigată de firma Cast Băneşti, care şi-a „surclasat” contracandidaţii cu termenul de execuţie de numai 4 luni (între timp au trecut mai mult de 2 ani). E drept, pentru un asemenea record, firma Cast Băneşti urmează să câştige aproape 1 milion de euro în plus faţă de preţurile oferite de contracandidaţi. Vă reamintim că licitaţia organizată de primărie a fost contestată de ceilalţi participanţi tocmai din motivele arătate mai înainte, iar Comisia Naţională pentru Soluţionarea Contestaţiilor a dat câştig de cauză reclamanţilor, însă în cele din urmă s-a ajuns în instanţă, la Curtea de Apel Ploieşti, unde Primăria şi firma Cast au avut câştig de cauză, în urma unei sentinţe definitive şi irevocabile. La vremea respectivă, Comisia Europeană a întrerupt plăţile şi a obligat Guvernul României să remedieze deficienţele constatate. Ulterior, au fost luate la puricat toate contractele încheiate în ţară de beneficiarii Axei 2, verificări ce au avut loc în perioada iulie - august 2011.
Zilele trecute, directorul Agenţiei de Dezvoltare Regională Sud-Muntenia, Liviu Muşat, a declarat că în urma controalelor au fost semnalate în Prahova „suspiciuni de nereguli” în privinţa derulării a două contracte de finanţare, respectiv la Câmpina şi Mizil, ceea ce ar putea însemna aplicarea unor drastice „corecţii financiare” pentru autorităţile locale care nu au respectat regulile.
La Câmpina, proiectul privind modernizarea Calea Dacia este suspectat de nereguli în organizarea licitaţiei pentru execuţia lucrărilor. Primăria Câmpina a încheiat contractul de lucrări cu asocierea dintre SC Cast SRL şi firma italiană Carena Spa Impresa di Construzioni, valoarea contractului, fără TVA, fiind de 18.827.943 lei. Pentru că s-a ajuns la concluzia că nu s-au respectat întocmai prevederile legale privind achiziţiile publice, organismul intermediar (ADR Muntenia) a propus o corecţie financiară de 5%, ceea ce înseamnă aproximativ 10 miliarde lei vechi. De fapt, administraţiei Tiseanu i se impută că a solicitat ca ofertanţii să aibă experienţă în execuţia reţelelor de iluminat, iar câştigătorul licitaţiei nu a îndeplinit această cerinţă, încălcarea fiind declarată „suspiciune de neregulă”. Mai pe româneşte, câştigătorul licitaţiei nu a respectat caietul de sarcini şi a subcontractat lucrarea de iluminat public (a viitoarei pasarele) către o altă firmă, agreată probabil şi de mediile de afaceri din anturajul administraţiei Tiseanu.
Vineri, 23 septembrie, publicaţia noastră a cerut în scris administraţiei locale un punct de vedere oficial legat de această nouă situaţie delicată în care se află proiectul Calea Dacia, însă nu a primit niciun răspuns. Dacă va fi sancţionată şi sunt mari şanse să se întâmple asta, administraţia Tiseanu va trebui să plătească „corecţii financiare” de aproximativ 10 miliarde lei vechi din bugetul local, ceea ce ar putea însemna ca 25% din taxele şi impozitele mărite (cu 20%) în acest an să se ducă pe apa sâmbetei. Cine va răspunde pentru asta rămâne de văzut. Interesant este şi faptul că o eventuală contestaţie depusă de administraţia Tiseanu în acest caz ar putea atrage după sine suspendarea finanţării de la Uniunea Europeană până la soluţionarea problemelor (litigiului), ceea ce în această perioadă de criză financiară ar însemna sistarea pe termen lung a lucrărilor aflate în derulare.

Cuvântul care înţeapă

Europa şi dubioşii locali

Zilele trecute, cotidianul de răspândire naţională „Adevărul” mi-a publicat un editorial în care am făcut vorbire despre unul dintre motivele pentru care cred că suntem azi în rahat  (şi aici mă refer la naţiunea română), într-o ţară întârziată, condusă de baroni locali, instituţii corupte, foşti securişti şi comunişti. L-am citat în acel editorial pe Neagu Djuvara care susţine într-o carte-document, „Un secol cu Neagu Djuvara”, că şi azi, după 21 de ani de la revoluţie, clasa politică din România este şantajată de fiii nomenclaturiştilor comunişti şi de relicvele fostei securităţi, implantate în multe zone ale mediului de afaceri. Djuvara spunea că ne trebuie două generaţii pentru a scăpa de astfel de păienjeni, după care România se va întrema, dacă printre altele viitorii guvernanţi şi preşedintele republicii vor înţelege că pilonul de bază al unei societăţi este educaţia şi moralitatea: „Viitorii guvernanţi români, preşedintele republicii, să creeze un fel de jurământ al învăţătorilor, pentru că învăţătorii trebuie să-i reînveţe pe copii că furtul este o crimă şi că face parte dintre cele zece păcate fundamentale. Dacă vor fi câteva generaţii care de când au 7 ani şi până la maturitate vor învăţa că furtul este cel mai mare păcat, România se va schimba. În momentul de faţă nu toată lumea, dar majoritatea celor care au puţină putere fură” mai spune Djuvara.
Nu ştiu dacă Neagu Djuvara are sută la sută dreptate când dă asemenea verdicte, însă ştiu că astfel de oameni la care face referire, există în toate straturile sociale şi încă fac mult rău acestei naţii. Ei sunt, de exemplu, dubioşii pe care Europa îi arată cu degetul în cazuri concrete. Ultimul caz de acest gen, cu influenţă pe plan local, este cel apărut acum câteva zile pe fluxurile de presă, unde administraţia Tiseanu este suspectată de Comisia Europeană pentru nereguli privind achiziţiile publice în proiectul de modernizare a Căii Dacia, finanţat din fonduri europene. Din câte se pare, dubioşii noştri locali s-au urcat pe grămada de euroi, au crezut că lumea e a lor şi că nu-i întreabă nimeni de sănătate. Ei, uite că iarna nu-i ca vara, iar Comisia Europeană nu este Consiliul Local (unde se votează cu telefonul la ureche) şi s-ar putea ca unii dintre dubioşi să dea cu subsemnatul pe la forurile europene, aşa cum nu au făcut-o niciodată în faţa autorităţilor autohtone.
Sigur că nu-mi doresc ca acest proiect de utilitate publică să aibă de suferit, pentru că, în fond, el ne este de ajutor tuturor, însă îmi place să văd şi să cred că în lumea asta mai există puţină dreptate.
Într-o zi am să vă spun povestea reală a acestui proiect (Calea Dacia) despre care, în repetate rânduri, primarul Tiseanu a afirmat că este unul de suflet pentru el. Ea ar putea deveni un roman de succes, cu intrigi profunde în sfera politicului, a administraţiei, justiţiei şi a mediului de afaceri. Până atunci, să lăsăm Europa să-şi facă treabă, iar pe dubioşi să le tremure izmenele de... firmă.

P.S. Săptămâna trecută, la secţia de pediatrie a Spitalului Municipal Câmpina au sosit în „inspecţie” prin saloane o grămadă de gândaci de bucătărie. Câţiva părinţi care stăteau la căpătâiul copiilor internaţi au filmat cu telefonul imagini grăitoare în acest sens. Probabil că politrucii care administrează oraşul sunt preocupaţi cu licitaţiile publice, unde sunt în joc mulţi bani şi nu mai au timp să monitorizeze „vizitele” gândacilor în paturile copiilor bolnavi.

Editorial

CE ESTE OPOZIŢIA

Moto. „Ei, ce vreţi domnule – au învins muştele!” (Curzio Malaparte)

Dau drumul la radio, vorbeşte un parlamentar al opoziţiei despre un subiect oarecare, parcă era ceva economic. Îmi atrage atenţia ideea, pe care o citez aproape ad litteram: de aia suntem opoziţie, ca să votăm totdeauna împotriva puterii. Asta îmi întăreşte observaţia, de multe ori scrisă în acest colţ, asupra analfabetismului într-ale ştiinţei politice al multora dintre conducătorii de la diferite nivele. Abecedarul politologiei spune că scopul politicii este binele public şi că ambele forţe trebuie să conlucreze întru realizarea acestuia, temperîndu-şi însă reciproc excesele. A vota pur şi simplu automat împotriva oricărei iniţiative a puterii distruge însăşi esenţa parlamentarismului, care este ajungerea la soluţia cea bună prin dezbatere în contradictoriu. Dacă ar fi adevărat ce a spus ilustrul politician citat la început, am putera înlocui parlamentarii cu automate setate să voteze mereu împotriva propunerilor puterii. Şi ar fi mai ieftin. Fraza, scăpată din viteză dar denotînd o concepţie înrădăcinată în subconştient, denudează modul de funcţionare al instituţiilor noastre de decizie, în care nu gîndirea soluţiilor este esenţială, ci ordinul venit de la şeful cel mare, ceea ce te dispensează de propria analiză. Un alt exemplu:

Hipermarketul Kaufland prinde contur

Zilele trecute, autorităţile locale şi judeţene au pus piatra de temelie a unuia dintre cele mai importante puncte comerciale din Câmpina, hipermarketul Kaufland. În afară de hipermarketul propriu-zis, Kaufland va construi şi o galerie comercială, care se presupune că va atrage foarte mulţi cumpărători. În perioada imediat următoare, constructorul hipermarketului va începe amenajările interioare, deschiderea centrului comercial va crea peste 100 de locuri de muncă, inaugurarea urmând a avea loc la începutul lunii decembrie. 

Exerciţiu de alarmare publică

Mâine, 28 septembrie, în municipiul Câmpina va avea loc un exerciţiu de alarmare publică în cadrul căruia autorităţile locale intenţionează să verifice activitatea structurilor implicate în gestionarea situaţiilor de urgenţă în timpul unei inundaţii. Simularea va avea loc în zona În Luncă, iar semnalele de alarmare se vor da la ora 11.00 şi vor dura câteva minute. Vor fi verificate atât sirenele care funcţionează în sistem centralizat, cât şi cele care aparţin agenţilor economici.
La acţiunea de mâine vor participa Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Şerban Cantacuzino”, comitetul local pentru situaţii de urgenţă condus de Horia Tiseanu, serviciul de voluntariat, Poliţia municipală şi locală, detaşamentul de pompieri şi serviciul de ambulanţă.

Ultima rectificare de buget suplimentează veniturile Spitalului Municipal

La ultima şedinţă ordinară a Consiliului Local, aleşii noştri au aprobat încă o rectificare a bugetului Câmpinei. Noua rectificare bugetară vine să suplimenteze fondurile băneşti  distribuite în vederea modernizării Spitalului Municipal. Este vorba despre suma de 300.000 lei, alocată printr-o hotărâre de guvern, bani care vor fi utilizaţi pentru achiziţionarea de aparatură medicală de ultimă generaţie. Al doilea spital prahovean îşi va continua, în acest fel, seria modernizărilor începute după ce unitatea spitalicească a fost preluată de municipalitatea câmpineană. În paralel, această rectificare bugetară a vizat şi alte modificări în bugetul de venituri şi cheltuieli al municipiului. Trebuie precizat că valoarea cheltuielilor de capital (obiective de investiţii) din bugetul local pe 2011 se ridică la valoarea de 8.503.000 lei, o sumă considerabilă pentru un oraş de dimensiunile Câmpinei. Capitolul “Învăţământ” se suplimentează cu suma de 30.000 de lei, destinată pentru finalizarea unor reparaţii curente la Colegiul Naţional “Nicolae Grigorescu” (15.000 lei), Colegiul Tehnic “C.I. Istrati” (10.000 lei) şi Grupul Şcolar Industrial Forestier (5.000 lei). Biblioteca Municipală a mai primit şi ea 3000 de lei pentru câteva renovări necesare. Capitolul Cultură (subcapitolul Sport) a fost şi el suplimentat cu 80.000 de lei, sumă care va merge la clubul de fotbal “Unirea”, cu care Consiliul Local Câmpina a încheiat un parteneriat. Pentru iluminatul public au mai fost alocaţi încă 300.000 de lei, iar 25.000 de lei vor avea ca destinaţie plata asigurărilor pentru locuinţele din fondul locative al Primăriei. În acelaşi timp, capitolul “Mediu” se diminuează cu 50.000 lei, retraşi din sumele alocate iniţial pentru cofinanţarea proiectelor de mediu privind reabilitarea Bulevardului Culturii şi împădurirea zonei de nord a oraşului. 
Retragerea acestor sume are un caracter provizoriu, urmând ca, pe măsura finalizării contractelor, aceste sume să fie realocate la nivelul necesarului. De asemenea, au fost suplimentate cheltuielile la două importante obiective de investiţii. Astfel, pentru reabilitarea şi modernizarea sistemului de iluminat public s-au mai dat 180.000 lei, iar reabilitarea Corpului C din cadrul Grupului Şcolar Industrial Energetic a mai primit 200.000 lei. Capitolul “Transporturi” a fost suplimentat şi el cu 150.000 lei, în vederea întocmirii unor studii de fezabilitate pentru reabilitarea unor străzi ce nu sunt incluse în programul de modernizare ce va trebui realizat de către SC Hidro Prahova SA. Pentru echilibrarea bugetului local, au fost aprobate majorarea veniturilor de la mai multe capitole: “Taxe judiciare timbru”, “Alte impozite şi taxe” şi “Venituri din valorificarea unor bunuri”.

În buna tradiţie a cârcotelii româneşti,

Un concurent contestă concursul pentru desemnarea Imnului Câmpinei

După ce că, de-a lungul istoriei, nu prea am dat dovadă de consecvenţă, ca popor, nereuşind să finalizăm cu bine multe dintre marile proiecte naţionale începute, ne-am mai “pricopsit” şi cu o altă carenţă comportamentală de mare păcat: orice acţiune, demers, realizare, concurs, întrecere trebuie să fie contestată. În astfel de împrejurări, cel puţin unul dintre concurenţi nu are puterea de a se recunoaşte învins, chiar şi atunci când valoarea câştigătorului este de o evidenţă strigătoare la cer. În buna tradiţie a cârcotelilor la români, nici pe meleagurile Câmpinei nu se putea face notă discordantă. Un profesor suplinitor de muzică prin comunele limitrofe, absolvent al unei şcoli populare de artă şi specializat în instruirea ansamblurilor de muzică şi dansuri populare, Gheorghe David pe numele lui, a dovedit, cu asupra de măsură, că printre cele mai înrădăcinate metehne ale românilor, în afară de invidia evidenţiată în folclor prin celebrele vorbe: “Să moară şi capra vecinului”, stă la loc de cinste cârcoteala ce ar putea fi sugerată prin prozaicele cuvinte: “Să mor eu dacă recunosc c-am pierdut şi c-au fost alţii mai buni.” 
Dacă de “Zilele Câmpinei”, festivalul “Câmpina medievală” a avut, în mod forţat, o paradă cu purtători de straie medievale occidentale, alegerea imnului oraşului, care s-a petrecut în prima seară a manifestărilor, a stârnit, într-un mod obişnuit la români,  orgolii şi ambiţii orientale. Căci unul dintre concurenţi (aţi ghicit, este vorba despre mai devreme pomenitul Gheorghe David), a cărui piesă nu s-a calificat nici măcar în finala concursului (unde publicul spectator a decis câştigătorul), s-a gândit ca, în buna tradiţie a mentalităţilor noastre balcanice mustind a invidie şi ranchiună, să conteste felul în care s-a decis melodia câştigătoare, compusă de doi câmpineni. Imnul Câmpinei, ales prin măsurarea duratei aplauzelor obţinute de cele două piese muzicale calificate în finală (cea de-a doua melodie finalistă fiind o compoziţie a muzicianului brezean Alexandru Cazan), este o melodie cu inflenţe pop-rock. Ea a stârnit cele mai lungi ropote de aplauze din partea spectatorilor prezenţi, aceştia ovaţionând-o peste 50 de secunde. Melodia este o compoziţie semnată de medicul Constantin Mihai şi de muzicianul Cornel Brătilă, textul fiind creaţia lui Mihai Constantin şi a lui Ştefan Alexandru-Saşa. Interpretul imnului, doctorul Mihai Constantin, este foarte cunoscut câmpinenilor iubitori de muzică tânără, deoarece a fost, mulţi ani, solist al unor cunoscute trupe locale de pop-rock.
De fapt, Gheorghe David are mai multe motive de supărare, el contestând nu doar alcătuirea comisiei de jurizare şi neprezentarea, pentru votul spectatorilor, a tuturor celor patru melodii din concurs, ci şi faptul că nu a fost anunţat în scris de Primărie că nu s-a calificat în finală. Comisia de jurizare, în opinia lui David, “ar fi trebuit să fie compusă din scriitori, istorici, oameni de cultură, muzicologi, deci din profesionişti, nu din consilieri, care sunt oameni politici”.
Până să-i ascultăm compoziţia, am crezut că protestul contestatorului o fi având ceva temei. După ce i-am ascultat propunerea sa de imn, ne-am dat seama (şi nu trebuie să ai studii de specialitate pentu a realiza acest lucru), că omul este cam tendenţios. Melodia sa, analizată nu doar de membrii Comisiei de cultură din legislativul municipal, ci şi de nişte specialişti (poetul şi criticul literar Florin Dochia şi profesorul de muzică Dan Andrei), este o simplă melodie populară care suferă nu doar de o linie melodică fără substanţă, ci şi de prozodie, acest lucru însemnând că accentele cuvintelor din text nu sunt în armonie cu linia melodică, obligând interpretul la pronunţarea greşită a cuvintelor. Aceste judecăţi de valoare nu le emitem noi, ele fiind remarcate chiar de cei doi specialişti amintiţi mai devreme, care au fost consultaţi de către comisia de jurizare a concursului.
“Nemulţumirile contestatorului nu sunt întemeiate. Noi, tocmai pentru că nu suntem specialişti, am consultat un scriitor şi un profesor de muzică, iar părerea acestora a cântărit cel mai mult”, ne-a declarat Marian Dulă, preşedintele juriului. Pentru că nu vrem să-i ştirbim dreptul la opinie, redăm câteva din nemulţumirile lui Gheorghe David, înscrise într-un memoriu pe care intenţionează să-l depună la Primărie şi Prefectură: “Imnul Câmpinei a adus în sufletul meu o mare rană. (…) Contest selecţia şi jurizarea acestui imn ca fiind nedreaptă. Dacă astăzi un imn este cântat pop-rock, mâine un imn poate fi cântat pe ritm de manea. Imnul, dacă nu ştiu mulţi, este un cântec solemn cu încărcătură literară, istorică şi plăcut muzicală (Caragiale ar fi spus că ne gâdilă plăcut urechile – n.red.). De ce nu are Imnul Naţional inflenţe pop-rock? Sau Imnul Uniunii Europene, reprezentat de Oda bucuriei, compusă de marele Beethoven? …” Gheorghe David, care confundă imnul naţional cu imnul unei comunităţi locale, a fost cel care a propus consilierilor câmpineni, anul trecut, concursul pentru alegerea unui imn al Câmpinei. Probabil, el crede că paternitatea ideii de concurs îi dă dreptul la câştigarea concursului însuşi.

Sute de şomeri la Bursa locurilor de muncă

Săptămâna trecută, Casa de Cultură „Geo Bogza” a fost gazda Bursei locurilor de muncă destinată în special absolvenţilor, dar şi altor persoane aflate în căutarea unui loc de muncă. La manifestare au participat aproximativ 540 de persoane, dintre care 316 absolvenţi de liceu în marea lor majoritate. Agenţia Locală pentru Ocuparea Forţei de Muncă a contactat peste 100 de agenţi economici din zonă, dar numai 43 au răspuns invitaţiei şi au oferit 332 de locuri de muncă pentru şomeri cu calificare medie sau necalificaţi. În urma bursei, trei persoane au fost angajate pe loc, iar alte 103 au fost selectate în vederea unui interviu ulterior.

„Let’s do it, România” în Prahova şi la Câmpina

Proiectul naţional pe bază de voluntariat „Let’s do it Romania”, care anul acesta a antrenat în activitatea de ecologizare peste 250.000 de români, a ajuns şi la Câmpina. Astfel, elevi de la mai multe şcoli câmpinene, reprezentanţi ai ONG-urilor, dar şi ai unor asociaţii de proprietari au făcut curăţenie în mai multe zone din oraş: în apropierea şcolilor, în parcuri, în jurul blocurilor, pe platoul Muscel, în zona fostei piste de motocros şi de o parte şi de alta a drumului care traversează pârâul Câmpiniţa.
În Prahova, la ziua naţională a curăţeniei au participat peste 13.000 de voluntari, care au acţionat în mai multe zone ale judeţului şi au strâns aproximativ 30.000 de saci cu gunoaie - 500 de tone. Pe lângă voluntarii de la şcoli, societăţi comerciale şi ONG-uri, la acţiunea de ecologizare au participat şi jandarmii prahoveni, dar şi câteva zeci de deţinuţi de la penitenciarul Ploieşti.
Proiectul „Let’s do it Romania” a fost şi anul acesta un succes, iar organizatorii şi-au propus să-l repete în fiecare an, cu mai multă abnegaţie.

Medicul dentist Titus Munteanu:

“Afecţiunile dentare la copii trebuie tratate din timp”

Problema afecţiunilor dentare la copii nu este nouă, dar ea nu a fost tratată sistematic şi consecvent de nicio guvernare postdecembristă. E drept, nici ONG-urile societăţii civile din România nu şi-au pierdut prea mult timp în acest sens. În timpul celor două decenii de capitalism românesc (original, sălbatic, de cumetrie, sud-american, cum vreţi să-i ziceţi), ne putem aminti multe campanii de educaţie sanitară, dar niciuna pentru promovarea tratării la timp, începând cu zorii copilăriei, a tuturor afecţiunilor dentare ale copiilor. Şi când spunem copii, ne gândim inclusiv la copiii cu vârste fragede, de doi-trei ani. În România postdecembristă (de cea comunistă nici nu mai are rost să pomenim), părinţii nu sunt educaţi şi, prin urmare, nici conştienţi că trebuie să-şi ducă neapărat copiii la cabinetul stomatologic încă de la apariţia primelor probleme de igienă dentară, deoarece netratarea la timp a afecţiunilor dentare poate inflenţa negativ creşterea şi dezvoltarea ulterioară a micuţilor. Copiii trebuie duşi periodic la stomatolog, nu doar atunci când au dureri de la vreo carie. Au fost campanii naţionale în mass-media, plătite cu bani grei, pentru folosirea sării iodate, dar promovarea ideii că afecţiunile dentare la copii trebuie tratate din timp nu a fost considerată demnă de a fi luată în seamă. Din păcate, nici printre medicii stomatologici practica nu este unitară. Dintr-o experienţă personală, a mea şi a copilului meu, sunt destui doctori stomatologi care nu consideră o problemă gravă cariile preşcolarilor, deoarece “dinţii de lapte tot vor pica şi vor fi înlocuiţi de cei permanenţi.” Din dorinţa de a afla cât mai multe despre implicaţiile afecţiunilor dentare ale micuţilor pe care, atât de superficial, îi numim uneori “viitorul nostru” (ce fel de viitor e acela de care nu ne îngrijim?!), am stat de vorbă cu medicul dentist Titus Munteanu, coordonatorul Centrului Stomatologic DentActiv (Câmpina, strada Progresului), cel mai modern şi mai performant centru stomatologic din judeţ.
 
Reporter: Domnule doctor, spuneţi-mi, pentru început, cât de importantă este dentiţia temporară a copilului?
Titus Munteanu: Dinţii de lapte sunt foarte importanţi pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, inclusiv pentru aspectul său fizic, oasele feţei etc. Dacă nu ar exista dinţii de lapte nu ar putea să apară dinţii definitivi, fiindcă nu ar avea spaţiul necesar. De cele mai multe ori, un copil care pierde dinţi de lapte are probleme, ulterior, cu dezvoltarea oaselor maxilare. Din această cauză dinţii permanenţi apar, uneori, înghesuiţi.
Rep: În situaţia netratării unor grave afecţiuni ale dinţilor de lapte, este posibil ca un copil cu un chip frumos să se schimbe la adolescenţă, iar trăsăturile feţei sale să devină mai puţin estetice? Pentru că ştiu multe cazuri în care preşcolari foarte frumoşi au devenit nişte puberi mai puţin atrăgători la chip. Nu vorbesc despre întregul lor corp, ci doar despre fizionomia feţei.
T.M.: Într-adevăr, problemele oaselor maxilare pot duce la probleme viitoare de aspect fizic pentru copilul care are carenţe grave în dentiţie. Se poate întâmpla şi această chestie nefericită. Dincolo de alte probleme genetice, sunt copii care se nasc chiar fără dinţi (aşa-numitele anodonţii), dar şi aceste afecţiuni pot fi tratate. Pentru aceste afecţiuni nu este nimeni responsabil, ele sunt determinate genetic. Pur şi simplu, unii copii se nasc fără mugurii dentari. Repet, şi nu voi înceta să fac acest lucru, deoarece iubesc foarte mult copiii: fără o dentiţie temporară sănătoasă, nu poate exista o dezvoltare armonioasă a copilului. Bineînţeles, din această cauză, şi dentiţia permanentă va avea de suferit, iar aspectul fizic al copilului poate evolua într-un sens nu foarte estetic. Nemaivorbind că şi organele interne ale copilului pot ajunge, ulterior, în suferinţă. De fapt, se poate spune că netratarea afecţiunilor dentare la copii poate duce la influenţe negative asupra întregului organism. Din cauza problemelor pe care le au cu dinţii, copiii nu se pot alimenta corect, de unde şi apariţia unor probleme ale aparatului digestiv. Din cauza afecţiunilor dentare, destui copii au probleme în exprimare, nu pot să pronunţe corect anumite cuvinte. Dacă ar fi educaţi în acest sens, părinţii ar şti că dinţii au un rol important şi în vorbire.
Pe mulţi dintre preşcolarii pe care i-am tratat, i-am simţit traumatizaţi de anumite probleme ale dinţilor de lapte, probleme pe care părinţii lor nu s-au grăbit să le rezolve, din motive diverse, dar neîntemeiate, pe care nu are rost să le mai discutăm acum. Totul este ca părinţii care citesc acest material să înveţe ceva din semnalul de alarmă pe care îl tragem aici: a neglija tratarea afecţiunilor dinţilor de lapte ale copilului tău înseamnă a-i afecta dezvoltarea fizică ulterioară!
Rep: Există o mentalitate adânc înrădăcinată printre părinţi, conform căreia dinţii de lapte cariaţi ai copiilor nu sunt chiar o nenorocire, fiindcă ei oricum dispar pentru a le face loc dinţilor permanenţi. Ca o concluzie fundamentală a discuţiei noastre: dinţii de lapte trebuie trataţi sistematic şi complet, aidoma dinţilor permanenţi?
T.M: Într-adevăr, există larg răspândită o astfel de mentalitate, care este total greşită. Fără îndoială, dinţii de lapte pot fi trataţi şi trebuie trataţi. Oricum, noi nu am putea trata afecţiunile dentare ale copiilor fără ajutorul 100% al părinţilor. Am tratat foarte mulţi copii. În prima şedinţă, nu poţi să începi niciun tratament. În prima şedinţă, eu doar încerc să le câştig încrederea şi să îi fac să înţeleagă faptul că orice tratament înseamnă şi suferinţă, dar ea va fi alungată cât mai repede şi va fi urmată neapărat de bucuria sănătăţii. Apoi, părinţii trebuie să-mi continue munca, convingându-i pe micuţi că trebuie să suporte tratamentul, care, făcut cu laserul, poate provoca suferinţă în doze minime. Copiii pot fi convinşi în acest sens; de cele mai multe ori, prin recompense bine meritate.  Este foarte greu de lucrat cu copiii, o ştiu din propria experienţă. Dar tot din aceeaşi experienţă personală bogată pe care o am în pedodonţie (una dintre cele mai dificile ramuri ale stomatologiei, care se ocupă cu tratarea afecţiunilor dentare la copii), pot să vă spun, cu mâna pe inimă, că merită tot efortul. Lumina chipului unui copil căruia i-ai curmat suferinţele pricinuite de afecţiuni dentare nu se poate compara aproape cu nimic pe lumea aceasta. În pedodonţie, timpul nu rezolvă problemele. Contrar unui cunoscut proverb internaţional, timpul nu le rezolvă chiar pe toate, iar în cazul afecţiunilor dentare, trecerea lui strică, nu repară.

Liceul Forestier - cu noi dotări şi o nouă denumire

GŞI Forestier s-a transformat în Colegiul Tehnic Forestier

După G.Ş.I. Energetic (care este inclus, alături de numai câteva licee din ţară, într-un mare proiect privind realizarea unor campusuri şcolare, cu finanţare locală şi guvernamentală), Gupul Şcolar Industrial Forestier este liceul câmpinean care, în ultimii ani, a accesat cele mai multe finanţări; locale, guvernamentale şi comunitare. Cu banii primiţi în ultimii ani, Forestierul şi-a modernizat şi îmbogăţit considerabil dotările.  Fondurile băneşti au provenit atât prin accesarea unor programe europene de dezvoltare, cât şi prin alocările primite de la Guvern şi de la Consiliul Local. O dată cu înnoirea logisticii, liceul a căpătat şi o nouă denumire din partea Ministerului Educaţiei. Astfel, de la începutul acestui an şcolar, GŞI Forestier se va numi Colegiul Tehnic Forestier, titulatură care vine să ateste saltul calitativ pe care l-a reuşit liceul câmpinean în ultima perioadă de timp. Astfel, începând cu acest an şcolar, elevii de la Forestier vor putea să deprindă tainele prelucrării lemnului în noul atelier-hală, de dimensiuni considerabile, realizat cu fonduri alocate de la bugetul local. Recepţia tehnică a atelierului a fost făcută cu câteva zile înainte de începerea anului şcolar. Tot datorită unei finanţări a municipalităţii a fost renovată o clădire-anexă din curtea liceului, care va găzdui, în viitor, o instalaţie de vopsit de mari dimensiuni. Aproape 800.000 de lei au alocat consilierii municipali pentru cele două investiţii menţionate mai devreme. Atelierul-hală, unde elevii vor putea face practică în condiţii deosebite, a fost echipat cu utilaje performante folosite în industrializarea lemnului, achiziţionate graţie accesării unui program PHARE, valoarea fondurilor europene obţinute ridicându-se la aproximativ 150.000 de euro. Prin colaborări cu fabricanţi de mobilă din zona Câmpinei, pentru care se vor putea executa lucrări în atelierul-hală, conducerea liceului speră să obţină venituri proprii substanţiale, cu ajutorul cărora să se realizeze alte investiţii benefice procesului de învăţământ. După primirea noii titulaturi, Forestierul este al doilea colegiu tehnic ce va funcţiona în municipiul nostru. Anul trecut, Grupul Şcolar Industrial Petrol a devenit Colegiul Tehnic “C.I.Istrati” – după numele marelui nostrum chimist care şi-a trăit ultimii ani ai vieţii pe meleagurile câmpinene.

Biblioteca Municipală a împlinit 62 de ani de existenţă

La sfârşitul săptămânii trecute, Biblioteca Municipală a împlinit 62 de ani de existenţă, eveniment la care au participat elevi ai şcolilor câmpinene, autorităţi locale, scriitori şi oameni de cultură. Cu aceeaşi ocazie, a fost lansat oficial la Câmpina şi programul Biblionet. Biblioteca Municipală a avut nevoie de investiţii importante pentru a se putea înscrie în programul de informare Biblionet. Deşi lansarea oficială a programului de informare s-a făcut în urmă cu câteva zile, calculatoarele funcţionează de câteva luni, iar internetul vine astfel în completarea cărţilor din rafturi.

Activităţi selecte la Casa de Cultură

Lansare de carte - „Intrări în labirint” (Christian Crăciun)
Expoziţie - „Spania din inima mea” (Serghie Bucur)

În penultima ediţie a publicaţiei noastre evidenţiam drumul ascendent parcurs de Cercul literar „Geo Bogza” în prima jumătate a anului 2011 (prin abordarea unei tipologii variate şi complexe a activităţilor), precum şi prezentarea calendarului acţiunilor viitoare. Astfel, potrivit programului comunicat de mentorul cenaclului, Florin Dochia, joi, 22 septembrie, în sala „Constantin Radu” a Casei de Cultură au avut loc: lansarea cărţii „Intrări în labirint”, autor prof. dr. Christian Crăciun şi expoziţia de grafică „Spania din inima mea”, realizator Serghie Bucur.
Christian Craciun & Serghie Bucur
Încântat de prezenţa unui public numeros din Ploieşti, Floreşti şi Breaza (care nu participă curent la activităţile cenaclului), precum şi a publicului local, alcătuit din consilieri, scriitori, critici literari şi plastici, profesori, ingineri, avocaţi, muzeografi, ziarişti, Florin Dochia, directorul instituţiei, a asigurat cadrul seratei cu prezentarea unor fragmente din prefaţa şi postfaţa lucrării amintite. „Christian Crăciun este un om al dăruirii, al jertfei de sine şi nicidecum un «simplu» profesor (...) Pentru el, nesaţiul bibliografic, diversitatea lecturilor şi natura adânc afectivă, aproape mistică, a relaţiei cu lumea ideilor au constituit deopotrivă o cale de mântuire (prin reflexivitate), dar şi o sterilizantă piedică fără cruţare în calea propriei vocaţii de eseist” (Dan C. Mihăilescu) şi respectiv „«Intrările în labirint» se susţin prin ele însele (incluzând aici şi «adaosul la haos» semnat de autor), ca un câmp de tensiuni intelectuale pigmentate confesiv sau «îngheţate», pentru moment, în enunţuri cu valoare axiomatică” (Mircea Muthu).
La rândul său, prezentatorul Mircea Dinu a remarcat existenţa în Floreşti a celor doi oameni de cultură, prof. dr. Christian Crăciun şi jurnalistul Serghie Bucur: „Sunt uimit de calităţile deosebite ale d-lui Serghie Bucur - a spus acesta -, de căldura sufletească, de talentul ieşit din comun. Desenele realizate cu pixul şi peniţa pe cutiile de pantofi sunt extraordinare. Oamenii sunt împărţiţi în două: unii aduc fericirea când vin, alţii când... pleacă (...); cartea d-lui Crăciun, ediţia a doua, are o evidentă capacitate de teleportare. Totul este scânteie. Te duce către o zonă a culturii. Totul este un spectacol al gândirii dlui. Crăciun. Tema este scrisul şi textul. Această carte merită a doua ediţie”.
„Este adevărat - intervine Florin Dochia. Este un spectacol al gândirii d-lui Crăciun. Scrisul devine un nebun... Muşcă mai rău decât câinele. La sfârşitul textului se află o sentinţă”.
Întrebat de către criticul şi istoricul literar prof. dr. C-tin Trandafir dacă ediţia a doua a cărţii „Intrări în labirint” are şi „adaosuri”, autorul a menţionat că: „Am păstrat, pentru valoarea sa testimonială, forma originală. N-am făcut, deci, decât câteva mici corecturi stilistice, neapărat necesare, pentru limpezimea unor enunţuri şi, mai ales, am corectat puzderia de greşeli de tipar care au sluţit prima ediţie”.
Din „Intrări în labirint” cenacliştii au ieşit (parafrazându-l pe autor) cu tolbele pline de concluzii, atât asupra cărţii, cât şi asupra desenelor concepute de Serghie Bucur. „Dl. Mircea Dinu a făcut o interesantă prezentare a celor doi oameni de cultură de la Floreşti. Christian Crăciun este un creator de cultură, cu multiple valenţe. Este un truditor printre oamenii de litere. Christian Crăciun te fascinează; Serghie Bucur ne face o mare plăcere cu expoziţia de desene, mai puţin cutiile de carton, dar lucrările sunt veritabile bijuterii. Serghie Bucur este un cumulard. Este un om laborios, un prozator de foarte bună calitate” (Alin Ciupală).
„La Câmpina s-a reuşit să se creeze un nucleu de intelectuali de certă valoare. Christian Crăciun, prin excelenţă, este unul dintre intelectualii de marcă. Publică editoriale reuşite în săptămânalul «Oglinda de azi», pe care le citesc cu multă plăcere. Valenţele eseistice sunt remarcabile. Este o scriitură curată, migăloasă, preocuparea pentru stil, lucru rar întâlnit la scriitorii români. Înclinaţie spre enciclopedie. Unul dintre eseiştii de primă mână de la noi. În grupul nostru sunt câţiva oameni de mare valoare, cărora s-ar cuveni să li se dea importanţa corespunzătoare” (Gherasim Rusu Togan).
 „Cartea nu este alcătuită din verzi şi uscate, ci este o reeditare a eseurilor, păstrând cu stricteţe forma din prima ediţie. Este o carte naivă, parşivă şi egoistă, făcută din ţăndări. („Din ţăndări, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-ai totuşi multe lucruri noi/ Deşi ne-ai debitat numai poveşti,/ Am vrea şi-n alte dăţi să ţăndăreşti” - Ştefan Al. Saşa). Te fentează. Este egoistă fiindcă am făcut-o pentru mine, fără să mă gândesc la cititor. Tema - filosofia limbajului. Am spus aici tot! O întreagă meditaţie despre cum funcţionează limbajul într-un regim totalitar. (...) Desenele lui Serghie Bucur m-au şocat prin perisabilitatea suportului şi eternitatea subiectului” (Christian Crăciun).
„Sunt profund impresionat, atât de desene, cât şi de cronicile plastice realizate de Serghie Bucur. Îi propun adunarea acestora în volum, împreună cu desenele respective. Stăpâneşte perspectiva aeriană, pe care renascentiştii au scos-o în evidenţă la timpul lor” (Valter Paraschivescu).
„Mă simt în sufletul d-voastră. Aventura mea, marcată de un eveniment rutier, a început în Spania. Aici am vizitat biserici, catedrale, muzee, grădiniţe pe care le-am desenat pe cutii de pantofi, cartoane dăruite de vânzătoarele care m-au botezat «Zapateros» (pantofar, cizmar). Aşa s-au născut desenele (La Catedrala de Leon; Castello de Manzanares; Capilla ;Madre Maria - Benicassium ş.a.).  Am realizat, de asemenea, portretele unor spanioli şi am primit cărţi şi albume, dar şi necazuri din cauza Poliţiei... Desenele sunt respiraţiile mele. Am lucrat pentru ele până la miezul nopţii şi... culmea, era gata-gata să mi le confişte la vamă. Am plâns pentru recuperarea lor” (Serghie Bucur).
Pline de farmec, cu poante finale, versurile cunoscutului epigramist Ştefan Al. Saşa, adresate scriitorilor Christian Crăciun şi Serghie Bucur, au fost răsplătite cu ropote de aplauze: „Lui Christian Crăciun la lansare - Te văd în labirint intrând,/ Iar eu te-avertizez acum/ Că minotauru-i flămând/ Şi n-ai să-l saturi c-un volum// Eşti temerar, de muze inspirat,/ Şi pentru asta tare te admir/ Convins că Ariadna ţi-o fi dat/ Măcar un fir!// Pătrunderea în labirint/ Este uşoară zi de zi./ Dă-mi totuşi un răspuns succint:/ Cum procedezi când vei ieşi?”; „Lui Serghie Bucur - grafician - Pictând după modernele canoane/ Călătoria-n Spania cu pasul,/ Lasă pe la Sevilla Pegasul/ Şi-nobilă cutia cu bomboane”.
În acordurile unui concert-caffé susţinut de Serghie Bucur (din care n-au lipsit „C’est si bon”, „Historia de un amor”, „Obsesion”, „Moliendo Caffé”, „Caminito”), oaspeţii au fost invitaţi la bufetul suedez pus la dispoziţie de sponsorii Mihai Neagu, Carmen şi Dan Cârciumaru, Nicolae Petre şi Florin Severius Frăţilă.
Reuşita serată literar-artistică s-a încheiat cu o sesiune de autografe.
Theodor Marinescu

Memorialul „Vasile Horjea” la şah

Duminică, 25 septembrie, în localul pizzeriei La Strada, s-a desfăşurat concursul de şah „Memorialul Vasile Horjea”, la care au participat şahişti din Câmpina şi din împrejurimi.
La final, clasamentul a fost următorul:
Locul I - Tricolorul Breaza
Locul al II-lea - Şah Club „V. Horjea” Proviţa de Sus
Locul al III-lea - Energy Cameron Câmpina
Locul al IV-lea - Neptun Câmpina
Organizator: Ion Nicolae.

Fotbalul câmpinean face legea în judeţ

CSM Câmpina – Carpaţi Sinaia 7-0

CSM Câmpina şi-a revenit repede după înfrângerea din ultima secundă de la Măneciu şi a oferit spectatorilor prezenţi pe stadionul „Poiana” un spectacol cu numai puţin de 7 goluri. A fost un galop de sănătate care a urcat formaţia câmpineană pe poziţia a doua a clasamentului. Nu s-a pus nici un moment problema învingătorului din această partidă, mai ales că oaspeţii nu au avut nici o acţiune la poarta lui Boşilcă.
Elevii lui Ionică Burchi au marcat în prima repriză patru goluri, ratând alte numeroase ocazii, cea mai mare fiind bara lui Hromei, în minutul 13, dintr-o lovitură de cap de la 8 metri, după o centrare excelentă a lui Budileanu de pe partea stângă. În minutul 7 s-a consemnat deschiderea scorului, atunci când M. Mihai a şutat pe jos, din 16 metri, după ce portarul sinăienilor şi un coechipier de-al său s-au incomodat reciproc. După numai trei minute, Budileanu a înscris cu un şut de senzaţie, de la 12 metri, din unghi foarte închis, lateral stânga, direct sub transversală. Acelaşi Budileanu a majorat diferenţa de pe tabela de marcaj, în minutul 22, după ce a şutat de la 18 metri fără nici o şansă pentru portarul advers. După numai 5 minute, Budileanu – cel mai bun jucător de pe teren în partida de sâmbătă – a stabilit scorul pauzei, după o pătrundere pe dreapta a lui M. Mihai.
Repriza secundă a început sub aceleaşi auspicii, iar în minutul 51 scorul a urcat la 5-0: Safta a reluat din apropiere, după centrarea lui Budileanu respinsă în faţă de portarul sinăienilor. Următorul gol a venit în minutul 79, când Ilioiu, după o acţiune personală, a prins un şut grozav de la 18 metri, iar  tabela a închis-o Budileanu, care în minutul 87 a împins mingea în plasă din 3 metri, după o centrare de pe dreapta şi o prelungire cu călcâiul a lui Adi Vintilă.
CSM a făcut scor cu un adversar departe de pretenţiile Ligii A, iar moralul elevilor lui Ionică Burchi este din nou foarte bun, înaintea unui alt examen dificil, sâmbătă, în deplasare la Boldeşti.
 
Marcatori: M. Mihai 7, Budileanu 10, 22, 27, 87, Safta 51, Ilioiu 79.
CSM Câmpina: Boşilcă – Gânju (cpt), G. Radu (62 Bej), Safta – Budileanu, A. Burchi, Ilioiu, Dârstaru (54 Vintilă), M. Mihai – Olteanu (48 Negoiasă), Hromei (48 Negreanu). Rezerve neutilizate: Lepădatu – Grigoraş, Necula. Antrenori: Ion Burchi (principal), Robert Stoica (secund).
Carpaţi: Dogaru (cpt) – Pricop, Brânzea, Ante, Davidoiu – Grancea, Colţoiu, Jugănaru, Ardelean, Goagă – Cârstea. Rezerve neutilizate: Petrescu, Fl. Ştefănică, Clinci, B. Popescu. Antrenor: Ionuţ Hogea.
Arbitri: Emil Bozieru (Băicoi) – Adrian Niţă (Ploieşti), Ionel Gheonea (Urlaţi).
Observator: Pavel Roşală (Ploieşti).
Imediat după meci, preşedintele CSM Câmpina, Virgil Guran, a declarat: „A fost un joc la discreţia noastră, încheiat cu o victorie firească şi categorică. Lumea spune despre mine că sunt prea critic şi am să le demonstrez din nou că au dreptate, pentru că o spun deschis că nu am fost mulţumit de jocul echipei în repriza a doua. Jucătorii noştri nu s-au mai exprimat la fel de coerent ca în prima repriză, nu au mai pasat la fel, nu au mai avut aceeaşi atitudine şi acest lucru pe mine mă deranjează. Aceasta este şi diferenţa între echipele româneşti şi cel care fac performanţă cu adevărat: seriozitatea. Ne aşteaptă un meci greu etapa viitoare, în deplasarea de la Boldeşti, şi dacă nu vom trata lucrurile cu seriozitate, nu aşa cum s-a întâmplat în repriza a doua a meciului cu Sinaia, atunci ne va fi foarte greu să câştigăm la Boldeşti. Oricum, la acest club va fi ordine, iar cei care nu se încadrează şi care nu dovedesc seriozitate, vor pleca”.

CS Ceptura – Unirea Câmpina 0-2

Unirea a avut o deplasare destul de grea la Ceptura, acolo unde s-au impus pe final, după ce gazdele au rămas în inferioritate numerică. Elevii lui Plăvache nu şi-au făcut  jocul obişnuit de pase şi posesie, chiar dacă în prima repriză au ratat trei mari ocazii de gol prin
Nichifor şi prin Bărăgan.
După pauză, gazdele au echilibrat jocul, chiar au avut şi  o bară, dar după ce au rămas în inferioritate numerică (minutul 72) au cedat total mijlocul terenului, încercând  să conserve rezultatul de egalitate. ,Au cedat însă pe final. Mai întâi, în minutul 82, B. Şandru a înscris din pasa lui Bărăgan, iar Cernea, în minutul 90+2, a stabilit scorul final, după o acţiune a lui Ţigănuş.
Unirea Câmpina a folosit următoarea formaţie: D. Şandru – A. Stoica, Neagu, B. Şandru, Zecheru – Cernea, Bărăgan, Lambă, Filip – Bica, Nichifor şi au mai jucat: D. Ciobotaru, Ţigănuş, Burlacu şi Conac.

20 septembrie 2011

Festivalul Toamnei 2011, între reuşită şi kitsch

 
Cea mai mare sărbătoare populară a câmpinenilor, Festivalul Toamnei (cunoscută şi ca “Zilele Câmpinei”), a scos, în cele două zile de desfăşurare, câteva mii de câmpineni. Aceştia au profitat de vremea bună pentru a veni în Centrul Civic ca să se bucure de numeroasele manifestări cultural-artistice desfăşurate între Hotelul Muntenia şi Casa Cărţii. De bucatele oferite de terasele-restaurant şi tonetele cu îngheţată, bragă, gogoşi ş.a. Ca şi de produsele variate expuse în magazinele tip cort. 
Dacă în prima  ediţie a festivalului, acum trei ani, s-a încercat redarea atmosferei Câmpinei de la sfârşitul secolului  al XIX-lea (epoca inegalabilului Caragiale), de data aceasta, firma organizatoare, care a asigurat “desfăşurarea” evenimentului, a dorit să prezinte câmpinenilor de azi o Câmpină medievală. Să fi contat faptul că, în ultimii ani, aproape ca o modă, administraţiile publice locale din România au tot organizat festivaluri medievale. Nu putem şti. În orice caz, ediţia din 2008 a fost mai reuşită, din punct de vedere al redării atmosferei perioadei evocate, în comparaţie cu ediţia festivalului care s-a desfăşurat în ultimul week-end. Acum trei ani, reprezentanţii municipalităţii, împreună cu soţiile ori soţii, au defilat pe bulevardul central în costume de epocă (haine cu papion, rochii dantelate, înfoiate şi încorsetate, pălării de epocă şi alte accesorii potrivite). 
Sâmbătă, deschiderea oficială a fost făcută cu o paradă a unor purtători de costume medievale – trubaduri, curteni, cavaleri şi domniţe. Aceştia au fost urmaţi de edilii oraşului, consilieri municipali şi alţi membri marcanţi din administraţia locală. Printre oficialităţile care au defilat şi au urcat pe scena de lângă Casa Cărţii s-au remarcat deputatul Florin Anghel, consilierul judeţean Ovidiu Cord şi prefectul Adrian Dobre. Celălalt parlamentar câmpinean, senatorul social-democrat George Severin, a preferat să urmărească festivitatea de deschidere de pe margine, cum îi şade mai bine unui parlamentar al Opoziţiei. Toate oficialităţile au fost îmbrăcate, anul acesta, obişnuit, în hainele zilelor noastre. Nu a fost niciun bai din pricina aceasta. Mai ales că în parada oficialităţilor din Centrul Civic, alături de autorităţile noastre, s-au aflat şi două delegaţii ale oraşelor înfrăţite cu Câmpina (Silivri – Turcia şi Kumanovo – Macedonia), conduse de primarii celor două localităţi. Ceea ce a deranjat privirile multor localnici a fost costumaţia medievală de tip occidental purtată de antemergătorii oficialităţilor, costumaţie care nu se putea întâlni, acum câteva secole, la locuitorii  aşezării dintre Prahova şi Doftana. Şi asta doar pentru că tema festivalului a fost “Câmpina medievală”, iar nu “Câmpina sub influenţele medievalismului apusean”. Unii au numit acest incident vestimentar kitsch. Jupânul oraşului (ca să păstrăm nota atmosferei medievale) sunt convins că ne va face (cum, de alfel, am mai avut parte), cârcotaşi, mercenari, rău-voitori şi fără brumă de patriotism local, dacă ne legăm de acest aspect şi nu suntem în stare să vedem şi să apreciem festivalul ca o realizare tiseaniană, îndreptată spre fericirea localnicilor, iar nu spre colectarea simpatiilor electorale. Nemaivorbind că unii “cavaleri” din paradă aveau veşminte şi steaguri cu crucea cavalerilor teutoni, care dispăruseră cu 100 de ani înaintea primei atestări documentare a oraşului. Dacă s-ar fi dorit păstrarea, în cea mai mică măsură, a realităţilor medievale câmpinene, ar fi fost normal să se ţină cont de faptul că boierii şi târgoveţii munteni ai Evului Mediu purtau straie cu puternice influenţe orientale, fără ca dintre acestea să facă parte turbanul şi şalvarii turceşti. Or, nu am văzut niciun caftan printre costumele de epocă. Hotărât lucru, ceea s-a prezentat la parada de inagurare se potrivea cel mai bine pentru atmosfera medievală a unei aşezări din Ardeal (Sighişoara, Sibiu, Braşov, de exemplu), ca să nu mai zicem că totul te trimitea cu gândul la un târg din Occidentul european. E drept că procurarea costumelor medievale reprezintă o problemă, dar timp a fost suficient, şi măcar pentru câteva personaje s-ar fi putut găsi costume ale epocii medievale câmpinene. Dar nu mai continuăm, ca să nu zică domnul primar că avem ceva cu dumnealui. Deşi se poate spune că Horia Tiseanu a girat festivalul, de vreme ce a ţinut să se afişeze la sfârşitul manifestărilor alături de Corina, o cântăreaţă care l-a umplut de penibil pe edilul cel cumsecade. 
O bună impresie au făcut, însă, “domniţele” călare, membre ale Clubului Sport Horse Câmpina, club care a pus la dispoziţie câteva splendide exemplare cabaline. În rest, organizarea şi desfăşurarea manifestărilor au fost fără cusur, presărate cu multe “pete de culoare”. Pentru cei mici au fost organizate zone educative şi de divertisment interactiv. În prima zi, am asistat la dansuri şi muzică medievale, precum şi la lupte între cavaleri. De asemenea, pe scena amenajată special au urcat cei mai buni elevi câmpineni participanţi la olimpiadele şcolare naţionale, dar şi cei mai buni sportivi, toţi fiind premiaţi. În cursul serii de sâmbătă, câmpinenii şi-au putut alege imnul, în urma unui concurs şi cu ajutorul unei largi consultări a spectatorilor prezenţi. Imnul Câmpinei este o melodie foarte frumoasă, cu influenţe pop-rock, compusă de medicul Constantin Mihai şi profesorul de muzică Cornel Brătilă. Ea a fost interpretată magistral de Constantin Mihai, care a semnat, alături de Alexandru-Ştefan Saşa, textul acestui cântec ce a intrat deja în istoria oraşului. Pe scena din Centrul Civic au evoluat, ziua, numeroşi elevi, membri ai unor ansambluri folclorice, dar şi de dansuri moderne. În fiecare seară, pe scenă au urcat interpreţi şi formaţii celebre: Elisabeta Turcu, The Sixteens, Compact, Voltaj, Iulia Em & Titus Constantin, Alexandra Ungureanu & Crush, Valentin Dinu (ploieşteanul cu voce de aur din finala “Românii au talent”), Corina şi mulţi alţii. Tot în cadrul festivalului s-a desfăşurat şi tradiţionalul concurs de pictură ad-hoc, “Câmpina – 24h”. Totul s-a terminat cu un spectaculos foc de artificii.

Sexi Horia

Horia Tiseanu, primarul oraşului nostru frumos (nu o spunem doar noi, ci şi cei care ne-au vizitat localitatea), este, el însuşi, un mare iubitor de frumos. De orice fel ar fi acesta. Şi pentru că iubeşte frumosul, el trebuia să le vorbească frumos, pentru nişte voturi frumoase în plus, miilor de spectatori câmpineni îmbrăcaţi frumos, aflaţi duminică seara în faţa frumoasei scene de spectacole pe care s-a desfăşurat frumoasa ediţie a Festivalului Toamnei cu numărul patru (o notă de şcoală frumoasă şi ea, pentru cei care au învăţat în epoca stanilistă). Când să se termine ultimul recital muzical din programul frumosului festival, pe cântecele frumoasei interprete Corina (unii zic că numai trupul i-ar fi frumos), ce să vezi?! Corina, frumoasa Corina (vedeţi precedenta paranteză), nu se dădea dusă de pe scenă. Chiar dacă îşi terminase frumoasele cântece (zic unii) şi evoluţiile la barele nichelate de pe scenă, pe care s-a tot rotit precum o stripteuză începătoare. Ea îl tot striga pe “domnul primar, să urce pe scenă”. Horia Tiseanu, chiar el, era acolo jos (nu chiar prin mulţime, ci un pic mai lateral de ea), aşteptând frumos la marginea scenei (cine l-o fi pus, că doar are o poziţie foarte frumoasă în sondaje). Dar, ca o frumoasă luptă a contrariilor, cum nu se dădea frumoasa Corina dusă de pe scenă, nu se dădea nici edilul iubitor de frumos urcat pe ea. Pe scenă, adică. Iar ea, Corina, nu şi nu, că nu se voia refuzată de primarul frumosului nostru oraş, care trebuia să urce pe scenă, să-l vadă tot poporul cel răbdător şi frumos aplaudator. Un minut-două, primarul a stat frumos ascuns privirilor spectatorilor (c-aşa-i frumos, la început să refuzi invitaţiile nepotrivite), dar până la urmă, la insistenţele Corinei, a urcat şi el pe scenă (c-aşa a fost regia frumosului spectacol). De aici încolo, nu a mai fost nimic frumos. Şi nici nu am fi dorit să mai povestim, dacă tot oraşul ar fi fost acolo. Dar cum prea mulţi localnici nu au fost prezenţi, vă zicem şi finalul povestirii. Care nu a fost frumos, cum i-ar fi plăcut edilului cel cumsecade. Că doar v-am anunţat adineori că, de la un moment dat, s-a terminat cu frumosul. Cum a urcat primarul pe scenă, ce să vezi, dar mai mult, ce s-auzi: au început fluierăturile. Nu foarte intens, dar deranjabil, după cum i se contractau sensibilului nostru primar muşchii mimicii. Tiseanu, fluierat la scenă deschisă, de Zilele Câmpinei, asta nu se vede prea des. De fapt, ar fi putut să nu se vadă deloc, dacă ar fi stat acasă edilul cel cumsecade. Că doar ştia ce au păţit în ţară alţi primari portocalii, care s-au afişat la sfârşit de festival, să vorbească mulţimilor cu gândul la caşcaval. Corina a tot insistat ca Tiseanu sa cânte refrenul unui cântec al său. “Vă rog să cântaţi cu mine: Îmi place la tine tot.” Primarul s-a lăsat atras în jocul inabil al Corinei (pe care nu credem c-o s-o mai invite vreodată, deşi ea, săraca, a vrut să joace pentru el în comedia asta de prost-gust), dar nu a cântat, că nu poate, săracul, e afon şi n-are voce. Însă tot a îngânat, zâmbind amar, nişte vorbe: “Îmi place la tine…tot” Corina nu s-a lăsat şi a supralicitat: “Mă topesc şi ard de tot”. Ei, insistenţa asta chiar l-a deranjat pe Tiseanu (care poate n-o fi citit bine scenariul, în prealabil). Din grimasa supăratului Tiseanu, Corina a înţeles că întinsese prea mult coarda răbdării edilului nostru drag. Şi ca s-o dreagă, blonda cu voce blondă a început să-i cânte acestuia ceva cu “sexi Horia”, în timp ce mângâia, uşor lasciv, pieptul cămăşii primarului dimpreună cu nodul cravatei sale. Eram departe, dar tot am putut vedea  pe un ecran uriaş chipul răvăşit de ruşine şi de penibil al primarului. Pentru cât i-a fost dat să sufere de la cea care îi fusese dată să-l laude, eu am să-l votez. Că ai mei m-au învăţat să nu fac rău unui om în suferinţă. Bineînteles că scena aceasta penibilă, cu remarcile ulterioare ale Corinei, care au adâncit şi mai mult maroniul situaţiei (“eu glumesc cu domnul primar, pentru că ştiu că e un tip de gaşcă, un tip care a făcut şi face multe pentru Câmpina”... bla, bla, bla...), se desfăşura pe un fundal sonor cu multe sunete de frecvenţă înaltă. Ca nişte fluierături, ce mai! Hmm, sexi Horea cu fluierături… Urât. Un festival care a început şi s-a sfârşit urât. Un urât pe care nu-l merita nici cel mai urât (sufleteşte) dintre câmpineni…

Cuvântul care înţeapă

„Câmpina Medievală”, o sărbătoare fără blazon

Zilele trecute am asistat la festivitatea de deschidere a  serbărilor de toamnă ale oraşului, „intitulate”  (vorba lui Garcea) de autorităţi „Câmpina Medievală”. Manifestarea copiată absolut jenant de edilii noştri (ori de cine le bagă astfel de idei în cap) din cultura locală a altor oraşe româneşti cu tradiţie în acest sens, a lăsat un gust amar multor câmpineni iubitori ai obieciurilor şi culturii autentice locale.

Sâmbătă, 17 septembrie, pe o scenă amplasată în centrul civic, am urmărit preţ de câteva minute o poveste ieftină de cabaret, cu prinţese, cavaleri şi o armură de recuzită agăţată într-un par pe un colţ de scenă, unde câţiva politruci complet rupţi de realitate şi-au ridicat „fustiţele” în faţa celor aproximativ 150 de privitori chemaţi de acasă să îi aplaude.
În imediata vecinătate a kitsch-ului pus în scenă de aceşti cavaleri ai tristei figuri, târgoveţii (câmpinenii) s-au arătat mai degrabă interesaţi de mititei, cârnaţi, bere şi suveniruri, sancţionând astfel regia unui spectacol politicianist previzibil.
Ceea ce ar fi putut reprezenta o parte cât de cât lăudabilă a acestei sindrofii plătită cu mulţi bani publici şi anume decernarea unor premii pentru elevii şi profesorii care au obţinut rezultate notabile la diferite concursuri pentru şcolile câmpinene, am aflat (din mai multe surse credibile) că a fost, de fapt, un simplu clişeu politic, folosit de cei de la putere şi în alte localităţi din judeţ, aşadar nimic din suflet, ci doar din interes.
(Citeşte continuarea pe www.cuvantulcareinteapa.blogspot.com)

Editorial

Sistemul şi Gazonul

S-a scris cam tot ce se putea scrie despre gazonul de pe stadionul Naţional Arena (nume aiuristic, repet). Vă propun însă două conexiuni care nu au fost făcute: Monica Iacob Ridzi şi Sebastian Lăzăroiu. Acum vreo doi ani, dna. Ridzi a organizat o manifestare de tineret, arondată unor firme de apartament la preţuri de zeci de ori mai mari decît cele normale. Presa a luat foc, luni de zile şi de nopţi ziarele şi şourile tv. au tocat subiectul, cu greu Sistemul (prin care înţeleg „lumea politică”, transpartinică şi funcţionînd după principiile închise ale Clanului şi Mafiei) a încercat din răsputeri să o apere, pînă la urmă s-a declanşat mi se pare un proces. Acum, toţi au înjurat gazonul, cel vechi a fost luat şi „dus la gunoi” (eu aş paria că ornează curtea cine ştie cărei vile, nimeni, ciudat, n-a avut ideea de a-i urmări traseul) s-a pus unul nou. Cu ce bani? În mod bizar, presa e foarte tăcută asupra subiectului, nimeni nu se revoltă, nu se mai fac ore întregi de emisiuni şi nu se cere tragerea la răspundere a responsabililor. După părerea mea, primarul Oprescu, Mircea Sandu sau patronul Oprişan ar fi trebuit să fie deja în cercetare penală pentru abuz cu banul public.

Consilierii aprobă proiecte de hotărâre fără aviz de legalitate

Dacă ar fi fost la început de mandat, mai că le-am fi înţeles neglijenţa şi maniera balcanică (à la légère) de a face treabă, adică de a iniţia şi întocmi proiectele de hotărâre în pripă, cu depunerea acestora peste termenele procedurale. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Local Câmpina prevede că proiectele de hotărâri şi celelalte materiale se transmit spre avizare compartimentelor de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului cu 30 de zile înainte de şedinţa în care se vor dezbate. Excepţie fac şedinţelor extraordinare şi cele convocate în caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor municipiului.
De multe ori, consilierii îşi depun proiectele de hotărâre cu o zi-două sau chiar în ziua şedintei în care acestea urmează a fi dezbătute. Secretarul municipiului, Paul Moldoveanu, le-a atras atenţia, nu o dată, consilierilor în legătură cu această neregulă. Aleşii câmpinenilor (o parte dintre ei, mai bine zis), nu au catadicsit să ia în serios avertismentul, deoarece, aşa cum am menţionat şi puţin mai devreme, ei sunt obişnuiţi să lucreze într-o manieră lejeră, fără rigoare.
Nu mică le-a fost mirarea aleşilor noştri când, la ultima lor şedinţă, au primit în mapa cu proiecte o adresă de la prefectul Adrian Dobre, prin care reprezentantul Guvernului în judeţ îi informa asupra faptului că, în şedinţa din luna iunie 2011, au adoptat cinci HCL cu încălcarea legii, cu toate că documentele respective nu primiseră avizul de legalitate din partea secretarului Primăriei. “Vă supunem atenţiei punctul de vedere al secretarului municipiului Câmpina faţă de modalitatea în care au fost adoptate, în şedinţa din data de 30.06.2011, hotărârile nr.105, 109, 110, 123 şi 124. Vă rugăm ca, în regim de urgenţă, să ne comunicaţi poziţia dvs faţă de cele învederate. În situaţia în care nu veţi da curs solicitării noastre, hotărârile adoptate cu încălcarea actelor normative incidente vor fi atacate la instanţele de contencios administrativ pentru a fi anulate”, suna textul adresei Instituţiei Prefectului.
Punctul de vedere al secretarului municipiului, trimis Prefecturii, învedera faptul că actele normative erau ilegale din mai multe motive: nu fuseseră depuse în timp util pentru a fi analizate şi evaluate corespunzător, mai exact, cu respectarea termenului de depunere din Regulamentul CL Câmpina; nu aveau rapoartele comisiilor de specialitate ale Consiliului Local; nu puteau suplimenta ordinea de zi, întrucât nu se refereau la probleme urgente.
În şedinţa din luna iunie, Paul Moldoveanu anunţase, în plenul adunării, că nu va semna cele cinci hotărâri şi că va trimite Prefecturii punctul său de vedere. Consilierii nu au luat în serios avertismentul său, dar la ultima lor întâlnire şi-au dat seama că stilul lor de lucru superficial, în care unele chestiuni erau tratate cu prea multă uşurinţă, nu era deloc productiv, deci nu mai putea fi tolerat. Paul Moldoveanu le-a amintit şi de această dată că nu este normal ca “în ziua şedinţei să-mi fie aduse cinci proiecte de hotărâre noi, iar eu, în două ore, să le dau avizul de legalitate. Avizarea din punct de vedere al legalităţii este o muncă serioasă, care nu se poate finaliza în două ore, doar pentru că iniţiatorii unor proiecte sunt foarte grăbiţi. Mai ales că unele dintre ele nu aveau nicio urgenţă.” Câţiva consilieri au fost mai vocali, alţii mai tăcuţi, dar până la urmă, toţi şi-au dat seama că au greşit. Iar ca să nu ajugă să dea cu subsemnatul pe la Prefectură şi să fie târâţi în procese, toţi au fost de acord cu propunerea primarului Tiseanu, care venise cu lecţia bine învăţată şi se vedea că “scosese din joben” o soluţie salvatoare, propusă de juriştii din Primărie, probabil, şi bine studiată înaintea şedinţei.
 “Nu ni se cere, în mod expres, abrogarea sau modificarea hotărârilor respective sub sancţiunea atacării lor în instanţa de contencios administrativ, ci doar un punct de vedere. În această situaţie, eu vă propun să le trimitem un răspuns în care să ne referim doar la problemele urgente care au fost printre acele proiecte. Pentru că unele dintre ele au fost urgente. De exemplu, cea privind aprobarea creditului bancar  de opt milioane de lei”, i-a sfătuit edilul pe consilieri, iar aceştia au fost de acord cu propunerea primarului.
Hotărârile consilierilor care au supărat Prefectura sunt  HCL nr.105 (privind aprobarea contractării unui împrumut intern în valoare de 8 milioane de lei), HCL nr.109 (referitoare la reglementarea transportului rutier public de persoane), HCL nr 110 (care avea ca obiect inventarul bunurilor din domeniul public al Câmpinei), HCL nr. 123 (referitoare la preluarea patrimoniului fostei Companii de Apă de către Hidro Prahova SA) şi HCL nr. 124 (prin care se închiria prin licitaţie publică un teren al municipalităţii). Asupra câtorva dintre ele s-a revenit, după ce textele respective au suferit “îmbunătăţirile” necesare.

Din profunzimile gândirii economice a primarului:

“Câmpina mai are până la gradul maxim de îndatorare, de 30%, permis de lege”

Primul demnitar al urbei noastre a fost un elev bun şi printre primii studenţi absolvenţi ai promoţiei sale (Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Mecanică Fină – 1983). Lipsa studiilor economice l-ar putea ajuta să nu se aventureze pe panta abruptă a unor analize economico-financiare, în timpul luărilor sale de cuvânt din plenul legislativului câmpinean. Ce te faci însă că “bâzdâcul” şi “hambâţul” de primar (de primul om al urbei, ce Dumnezeu!), nu-i dau pace, dar, în acelaşi timp, îi dau ghes nu doar să-şi exprime păreri asupra realităţilor economice câmpinene (că încă asta nu ar fi cu supărare), ci chiar să se erijeze în slobozirea pe gură a unor “porumbei”, cam negri şi cam sumbri, sub forma unor idei economice care, puse în practică, ar putea îndatora grav Câmpina din punct de vedere al finanţelor publice. Asta, desigur, în ipoteza în care edilul ar mai câştiga un mandat în fruntea obştii localnicilor. Iar şanse de realegere are, mai ales că scrutinul pentru primari va avea un singur tur. La ultima adunare a miniparlamentului local, Tiseanu a anunţat încă o dată (îi place omului ideea, ce mai…), că gradul de îndatorare a Câmpinei este de doar 15%, dar şi că “municipiul nostru mai are până la gradul maxim de îndatorare, de 30%, permis de lege”. Adică, nu are nicio grijă şi nicio apăsare “păstorul” oiţelor câmpinene dacă, pe timp de cumplită criză economică, berbecii şi mioarele sale (dintre care, câteva mii bune i-au dat un cec în alb să le conducă unde şi cum o ştii el mai bine), vor avea parte, în viitorul apropiat, de pajişti cu o treime din iarbă lipsă, pe motiv că aceasta a fost rumegată, în prealabil, de “tăuraşii” unor bănci. La ultima şedinţă ordinară, Consiliul Local a avut de aprobat un contract de linie de credit investiţional, contract încheiat de către municipalitate cu CEC Bank cu puţin timp în înainte de şedinţa cu pricina. Este vorba despre un împrumut în valoare de 8 milioane de lei, cu o maturitate de 10 ani şi o perioadă de graţie şi de valabilitate a tragerii de trei ani.
În urma evaluării ofertelor celor trei bănci participante la licitaţie, a fost desemnată drept câştigătoare CEC Bank. Deşi, cu două luni în urmă, aleşii câmpinenilor aprobaseră contractarea acestei linii de credit pentru a fi folosită la cofinanţarea modernizării Căii Dacia, în cazul în care banii de la UE ar fi întârziat să ajungă în vistieria Primăriei, aprobarea contractului-tip prezentat de banca CEC a născut destule discuţii şi opinii contrare. Primarul Horia Tiseanu a subliniat, încă o dată, că acest “contract de creditare este  necesar pentru că rambursările de fonduri europene de la proiectul privind modernizarea Căii Dacia nu sosesc aşa cum am vrea noi, iar lucrarea trebuie să continue în ritm rapid. Această linie de creditare ne va permite să plătim firma constructoare în cazul în care rambursările fondurilor europene întârzie prea mult. Sumele de bani plătite constructorului le vom recupera ulterior de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, atunci când rambursările de fonduri euorpene vor fi aprobate şi onorate.”
La întrebarea consilierului liberal Dragomir Enache, dacă acest credit obţinut de la CEC are menirea de a înlocui banii care ar trebui să vină de la guvern, edilul a precizat, ca un fel de scuză a celor de la MDRT, că birocraţia impusă de accesarea proiectelor europene, procedurile dificile, cu multe avize şi aprobări duc la întârzierea cu care sosesc banii europeni. “Dacă guvernul, care se declară susţinător al investiţiilor publice, întârzie nepermis de mult, dobânda pe care o s-o plătim la banii primiţi de la CEC este paguba noastră”, a insistat singurul consilier liberal din legislativul câmpinean. Această afirmaţie, care a aşternut, câteva secunde, o linişte în sala de şedinţă, l-a făcut pe primarul Tiseanu să-şi schimbe puţin discursul, opinând că “noi vom suporta, desigur, dobânda, dar dacă mă gândesc la împrumuturile solicitate de alte localităţi, noi stăm foarte bine la gradul de îndatorare. Şi num ă gândesc la Ploieşti, ci la oraşe de mărimea municipiului nostru. Gradul de îndatorare al Câmpinei este, astăzi, de 15%, iar până la maximul permis  de legislaţia în vigoare, de 30%, mai avem.” Consilierul social-democrat Gheorghe Tudor şi-a exprimat nemulţumirea pentru faptul că rambursarea creditului se întinde până în 2021, fiindcă “eu nu aş vrea ca, peste 10 ani, copiii noştri să plătească pentru investiţiile făcute în acest mandat. Să ne restrângem la cât ne putem permite.” Bineînţeles, primarul Tiseanu a ţinut-o în continuare pe a lui, declarând că ”nu vom împovăra bugetul Câmpinei. Nu vă supăraţi pe mine, dar orice om de afaceri, cu afacere serioasă, se bazează pe credite. Nu cred că există om de afaceri în Câmpina care şi-a dezvoltat afacerea din bani strânşi bănuţ cu bănuţ. Apoi, cererea de rambursare depusă de noi la MDRT este de aproape 7 milioane de lei.”
Aşadar, în viziunea edilului-şef, municipiul nostru ar semăna cu o societate comercială. Ceea ce, indirect, ar însemna că pe Tiseanu ar trebui să-l strige lumea pe stradă “patroane”.  Pe timp de criză… aşa ceva!!! Doamne, Dumnezeule… Cu împrumutarea municipalităţii de la bănci pentru realizarea unor mari investiţii publice, am putea fi de acord, dar nu în vremuri de criză economică acută, atunci când colectările din taxe şi impozite la bugetul local sunt incerte, câtă vreme existenţa persoanele juridice şi fizice este ea însăşi incertă. Dar să ai în gând posibilitatea îndatorării municipiului până la valoarea maximă de 30%, fără să ştii sigur dacă investiţiile publice viitoare vor necesita acest lucru, asta ar putea da măsura gândirii economice a primarului câmpinean, care are toate şansele să-şi ducă planul la îndeplinire dacă va mai fi ales încă o dată în fruntea comunităţii locale.

Primăria mai concesionează o dată serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân

Gestionarea câinilor comunitari este una dintre problemele cu implicaţii majore în viaţa comunităţilor locale, dar pe care niciuna dintre guvernările postdecembriste nu a catadicsit să o rezolve cum se cuvine. Cele două tabere – cei care susţin rezolvarea problemei prin eutanasiere şi cei care cred că împuţinarea populaţiei canine a nimănui se poate face doar prin sterilizare – , au făcut lobby cât au putut mai mult pe lângă legiuitorul central pentru victoria cauzei proprii. De câţiva ani, se aşteaptă ca Legii de protecţie a animalelor să i se aducă modificările cuvenite, modificări în spirit european, care să rezolve o dată pentru totdeauna această problemă biseculară a protejării animalelor din mediul înconjurător de către om. Problema este, într-adevăr veche de aproape 200 de ani, căci încă în primul nostru Cod penal modern (cel de la 1865, de pe vremea domnitorului Al. I. Cuza), erau prevăzute sancţiuni (amenzi) destul de aspre pentru cei care chinuiau animalele (cu stăpân sau fără). Parlamentarii nu se obosesc să decidă asupra ultimelor modificări ale legislaţiei de protecţie a animalelor. În acest sens, recent, deputaţii au decis ca problema eutanasierii câinilor fără stăpân să fie tranşată de comunităţile locale. 
 
La ultima loc întâlnire, aleşii câmpinenilor au aprobat concesionarea prin licitaţie publică a Serviciului public de gestionare a câinilor fără stăpân. Proiectul de hotărâre iniţiat de primarul Horia Tiseanu nu a întâmpinat, aşa cum era previzibil, nicio împotrivire în Consiliul Local, ştiut fiind că una dintre problemele care îi supără cel mai tare pe cetăţenii municipiului, conform tuturor sondajelor de opinie realizate, o reprezintă haitele de câini vagabonzi (cum li se spunea înainte vreme), total imprevizibili şi care au făcut, anual, multe zeci de victime printre localnici. Un proiect identic a mai fost pe ordinea de zi a Consiliului Local la şedinta din mai 2011, dar a fost retras de iniţiator, aşteptându-se noua variantă a legii care reglementează în acest domeniu. Pentru că modificarea Legii de protecţie a animalelor întârzie să fie adoptată, primarul a revenit cu proiectul său de hotărâre, care a întrunit unanimitatea voturilor, dicuţiile purtându-se mai mult în legătură cu obligaţiilor prestatorului, cu despăgubirile pe care acesta va trebui să le plătească dacă se reziliază contractul din culpa sa (12.000 de lei), şi cu criteriile de selecţie a ofertanţilor pentru serviciul de ecarisaj. Pe lângă Studiul de oportunitate, Caietul de sarcini şi Regulamentul de organizare şi funcţionare, a fost aprobată şi Comisia de evaluare a ofertelor depuse, compusă din primar, viceprimar şi trei consilieri. Promovarea proiectului s-a impus ca urmare a faptului că HCL nr.66/2008, care se referă la concesionarea prin licitaţie publică a Serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân, nu a putut fi dusă la îndeplinire, fiindcă la licitaţiile organizate nu s-a prezentat decât un singur ofertant. Printre cele mai importante criterii de selecţie: redevenţa anuală – minimum 500 lei; suma acordată de Consiliul Local pentru capturare, transport, sterilizare, vaccinare antirabică, întreţinere şi eutanasiere câini – maximum 10.000 lei/lună.
În anul 2000, municipalitatea a mai delegat prin concesiune gestionarea câinilor comunitari unei firme private, FPCC, dar nemulţumită de activitatea acesteia, a reziliat contractul. A urmat un proces îndelungat, câştigat în final de Primărie. Dacă în urmă cu două decenii, se estima că prin Câmpina umblau pe străzi între 1800 şi  2000 de câini fără stăpân, astăzi numărul patrupedelor canine fără adăpost se apreciază că ar fi peste 150 de exemplare.
Viceprimarul Ion Dragomir, cel care, printre altele, se ocupă şi de problema câinilor comunitari, ne-a declarat: “După plecarea firmei căreia i-am reziliat contractul, am avut o colaborare foarte bună cu o firmă privată din Boldeşti Scăieni, care are toate avizele şi dotările necesare, iar graţie acestei colaborări, populaţia canină fără stăpân a scăzut simţitor. Faptul că, periodic, apar noi câini fără stăpân în oraşul nostru, situaţiile concrete semnalate de poliţiştii din subordinea Primăriei, toate acestea îmi întăresc convingerea că noi am fi fost aproape de rezolvarea problemei, dacă nu s-ar aduce, periodic, din afara Câmpinei câini comunitari cu furgonetele, din care aceştia sunt daţi jos şi abandonaţi pe la periferiile oraşului. Sper că vom continua buna colaborare şi cu cel care va câştiga licitaţia. După estimările mele, în Câmpina mai sunt circa 200 de câini comunitari.”

„Câmpina 24 h”


Aflat la a şasea ediţie, concursul de pictură „Câmpina 24 h”, desfăşurat în zilele de 17 şi 18 septembrie în centrul municipiului,  a adunat laolaltă oameni talentaţi de toate vârstele, din ţară şi din Republica Moldova. Artiştii şi-au improvizat atelierele în stradă şi au redat centrul Câmpinei în culori. Efortul şi priceperea le-au fost susţinute de premii tentante.  Astfel, pentru adulţi, locul I a fost de 2.500 de lei, locul II de 2.000 de lei, iar locul al III-lea 1.500 de lei, plus cinci premii a câte 1.000 de lei. Copiii au fost recompensaţi cu materiale de pictură.
Expoziţia poate fi vizitată în holul Casei de Cultură „Geo Bogza”.

La împlinirea a 62 de ani de existenţă, Biblioteca Municipală inaugurează un nou serviciu

Vineri, 23 septembrie, ora 11.30, Biblioteca Municipală "Dr. C.I. Istrati” organizează deschiderea oficială a noului serviciu de bibliotecă - CIP, în cadrul programului Biblionet. În această zi, biblioteca aniversează 62 de ani de existență. Invitat special: Sorin Burlacu, vicepresedinte al ANBPR, director al Bibliotecii Judeţene Buzău.

Cronica literară

Monte Cristo de România *)

Societatea românească pre şi postdecembristă, deosebit de complexă, dinamică, dar şi cu unele precarităţi, a constituit un subiect captivant pentru mulţi dintre scriitorii noştri. Printre aceştia, un loc important îl ocupă Ion Ochinciuc, autorul recentului roman, „Secrete în alb şi negru” (sau „Un Monte Cristo al zilelor noastre”).
Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Ion Ochinciuc a publicat 12 romane („Răzbunarea Ofeliei” (1967), „Îngerul negru”(1969), „Masca burgundă” (1971), „Egreta violetă” (1972), „Nopţile colonelului Bârsan” (1973), „O noapte în «Venus»” (1974), „Acasă fugarule” (1975), „Spada de Toledo” (1976), „Eroul necunoscut” (1977), „Fotografia de nuntă” (1981), „Norocul era şchiop” (1983), „Capcana din bulevardul primăverii” (1994), toate în tiraj de masă, trei piese de teatru (prezente pe scenele din Bucureşti şi Iaşi), precum şi trilogia dramatică „Bastardul” (drama „Bastardul”, poemul dramatic „Un vis destrămat” şi comedia romantică „Vila destinului”).
Lucrările sale s-au bucurat de aprecierile deosebite ale criticilor: „Cărţile lui Ion Ochinciuc, lipsite de sofisticare stilistică, beneficiind de o acţiune dinamică şi lineară, ar putea contribui la cultivarea gustului pentru citit al tinerelor generaţii” (Titus Vâjeu în „Dicţionar bibliografic al scriitorilor din radio”) sau „Autorul este stăpân pe tehnicile scriiturii, de aceea îşi permite să verifice reţete teatrale de succes...” (Cristian Gavrilă în revista „Drama” a USR).

FOTBAL - Liga A Prahova

CSM Câmpina, la prima înfrângere
Avântul Măneciu – CSM Câmpina 2-1 (0-1)

O înfrângere este greu de digerat în orice situaţie, dar atunci când vine în ultima secundă a prelungirilor, după ce ai condus cu 1-0 până în minutul 75 pe un teren de unde foarte puţine echipe vor pleca în această ediţie cu vreun punct, atunci înfrângerea este şi mai amară.
CSM Câmpina a început curajos jocul de la Măneciu, a dominat categoric prima repriză, intrând la pauză cu avantajul conferit de marcarea singurului gol de până atunci al disputei – Marius Mihai, în minutul 22, trimiţând în plasă direct dintr-o lovitură liberă de la marginea suprafeţei de pedeapsă.
Chiar dacă au mai echilibrat jocul de la centrul terenului după pauză, jucătorii de la Măneciu nu au pus în pericol poarta adversă, ocaziile venind tot la buturile lor, după ce Vintilă a trimis mingea în bară. Şi în loc de un meritat 2-0 pentru noi, gazdele reuşesc egalarea, în minutul 75, prin Savu, iar după ce CSM Câmpina îşi mai trece o bară în cont, la ultima fază a meciului, în ultima secundă a celor 4 minute de prelungiri, Costache transformă impecabil o lovitură liberă de la aproximativ 18 metri de poarta lui Boşilcă şi aduce victoria formaţiei sale. Fluierul final aduce o mare amărăciune în tabăra câmpinenilor, înfrângerea în ultima secundă acoperind satisfacţia unui joc totuşi bun, pe un teren extrem de dificil pentru orice echipă vizitatoare.
Antrenorul Ion Burchi a folosit la Măneciu formula: Boşilcă – Gânju, Safta, G. Radu – Budileanu, Ilioiu, Dârstaru, Grigoraş, Necula – Negreanu, M. Mihai. Au mai jucat: Zăpodeanu, I. Burchi, Vintilă şi Negoiasă.

Unirea Câmpina – Petrolul II Ploieşti 3-0

Marcatori: B. Şandru (14), Zecheru (28), Nichifor (77)
Unirea: D. Şandru – A. Stoica, Neagu (cpt), B. Şandru, Zecheru – Cernea (79 Filip), Lambă (79 Ţigănuş), Bărăgan, Dorişor (74 Burlacu) – Bica (71 D. Ciobotaru), Nichifor. Rezerve neutilizate: T. Ionescu – Coman, Fl. Stoica. Colectiv tehnic: Ion Cojocaru (director tehnic), Costin Plăvache (antrenor principal), Marius Pălănceanu (antrenor secund).
Petrolul II: Campar – Chivu (51 Jipa), I. Ilie, Vâlcu, Barbu – Buşu, Iordache, A. Tudor, Dumitrache – Arnăutu, N. Popescu (cpt). Rezerve neutilizate: Marinică – Budulescu, Al. Ion. Colectiv tehnic: Adrian Toader (antrenor principal), Petre Butufei (antrenor secund).
Cartonaşe galbene: Bica (38), Burlacu (81).
Arbitri: Vasile Tiron (Blejoi) – Cristinel Damian (Slănic), Bogdan Bucur (Ploieşti).
Observator: Decu Crângaşu (Ploieşti).

13 septembrie 2011

Câmpina, oraş turistic

Gluma proastă a tandemului Udrea - Tiseanu prinde contur!

Cu toate că proiectul pe care a început să-l promoveze de câteva săptămâni, “Câmpina – staţiune turistică”, a primit numeroase critici din partea unor reprezentanţi ai opoziţiei, nemaipunând la socoteală semnalele de alarmă trase de ziarul Oglinda, primarul Horia Tiseanu (care pare din ce în ce mai mult al municipiului nostru, dar din ce în ce mai puţin, al nostru), îşi continuă nestingherit şi fără nicio apăsare demersurile pentru transformarea Câmpinei în staţiune turistică. Nici noi nu ne putem da seama prea bine cum trebuie interpretată această atitudine a primului demnitar al oraşului. Încăpăţânare megalomanică sau servilism partinic? La baza demersului său să stea flerul sau zelul? Flerul său de edil-şef hârşâit politico-administrativ şi uns cu toate alifiile, în cei aproape 16 ani de când votul popular şi sforăriile din culisele politichiei câmpinene l-au cocoţat în fruntea oraşului – primii opt ani, ca viceprimar? Sau doar zelul său plin de partizanat politic, zel de politician obedient şi atent cu şefii cei mari de la Bucureşti, cu liderii naţionali cei mai puternici ai PDL, pe care nu este bine să-i superi sau să-i contrazici, dacă doreşti să mai fii în fruntea bucatelor locale. Căci, după cum se aude, proiectul înfiinţării unor centre de informare şi promovare turistică în mai multe oraşe din ţară, printre care şi Câmpina, este susţinut puternic de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, adică de ministrul Elena Udrea. Or, se ştie că este greu să intri în graţiile doamnei ministru, dar e şi mai greu să ieşi din dizgraţiile sale, odată ajuns acolo. Cine a supărat-o prin nesupunere, nu prea a mai avut susţinerea partidului care conduce astăzi România. Cine i-a arătat obedienţă necondiţionată, a avut numai de câştigat. Şi cum nu vrea s-o supere pe ministresa cea influentă, Tiseanu îi dă zor nevoie mare cu transformarea oraşului din centru industrial în centru turistic. Două proiecte de hotărâre iniţiate de edilul-şef, aprobate rapid de Consiliul Local, au reprezentat primii paşi în derularea proiectului Câmpina – staţiune turistică. Astfel, Câmpina a ajuns membru al “Asociaţiei de Promovare a Turismului Prahova”, organizaţie profesională cu scop nelucrativ, înfiinţată în 2008, care are ca obiective dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului din Prahova. Al doilea proiect de hotărâre aprobat de legislativul câmpinean prevede amplasarea unui Centru de Informare şi Promovare Turistică (de genul celor întâlnite în staţiuni de pe Valea Prahovei), pe un teren de 715 mp, situat în buricul oraşului, pe Bd. Carol I, între sediul RomTelecom şi BCR (în foto). CIPT Câmpina va fi construit cu fonduri europene nerambursabile, asigură primarul Horia Tiseanu, care este de părere că “ar fi păcat să ratăm această oportunitate de a obţine fonduri europene nerambursabile în cuantum de 98% pentru realizarea CIPT Câmpina.” S-o creadă dumnealui.

Cuvântul care înţeapă

Oul de aur din clocitoarea portocalie

Vă mărturisesc că am auzit la viaţa mea multe aberaţii zămislite de creierele odihnite ale politrucilor, însă parcă noua găselniţă a administraţiei Tiseanu, de a obliga elevii de clasa a XII-a să meargă la „scăldat” în bazinul construit de ministresa Udrea, le întrece pe toate.
Ameninţaţi acum, mai mult ca niciodată, de perspectiva pierderii alegerilor locale din 2012 şi deci a puterii, edilii (mai ales cei portocalii) caută cu disperare orice vot în plus, chiar şi în rândul copiilor sau, mai exact, al tinerilor care în momentul de faţă sunt încă pe băncile şcolii, iar în marea lor majoritate nu au împlinit 18 ani.
Sigur, să vrei să te voteze tineretul nu este ceva în neregulă, chiar şi pentru politrucii locali, care în ultimele mandate nu au făcut mare lucru pentru generaţia de mâine a societăţii câmpinene, însă a te folosi de funcţii administrative şi de bunuri publice pentru a trimite forţat elevii „la scăldat” în ideea că ei, pentru asta, te vor vota, este cel puţin o tâmpenie.
Dar să vedem cum stau lucrurile şi dacă raţionamentul meu cu privire la politicianismul cu iz electoral este corect.
La sfârşitul săptămânii trecute (vineri, 9 septembrie), am aflat din surse sigure că primarul Horia Tiseanu i-a convocat pe directorii de licee la o şedinţă care, la prima vedere, părea una strict informativă, cu privire la începerea noului an şcolar. Ceea ce, însă, trebuia sa fie un schimb de păreri între câţiva responsabili cu educaţia miilor de copii din şcoli, s-a transformat, se pare, într-o şedinţă „operativă”  patronată de primar, care le-a cerut directorilor, fără niciun drept, să introducă în programa şcolară a elevilor de clasa a XII-a câte o oră obligatorie de înot pe săptămână.
Citeşte continuarea pe www.cuvantulcareinteapa.blogspot.com

Editorial

EXEMPLE MĂRUNTE

Doamna Adriana Săftoiu este printre puţinii politicieni normali şi respectabili pe care-i avem. Şi profesionistă impecabilă în domeniul său. Am ascultat-o recent la radio într-o emisiune despre deschiderea anului şcolar. De două decenii aceste emisiuni vorbesc stereotip despre aceleaşi lucruri: şcoli delabrate, fără aprobarea sanitară, scumpetea rechizitelor etc. Faptul că nimic nu s-a schimbat în conţinutul acestor emisiuni arată de la sine ineficienţa tuturor încercărilor de schimbare. Doamna deputată dădea exemplul (pentru care îi mulţumesc) unei şcoli dintr-un sat al circumscripţiei sale. Unde, în lipsa de interes a autorităţilor, profesorii au contribuit din propriile salarii (enorme cum se ştie!) pentru zugrăvire şi mici reparaţii. Cred că autorităţile judeţului sau ministrul învăţămîntului ar trebui să-i premieze pe aceşti profesori pentru abnegaţie. Le-aş da tuturor gradaţia de merit. Ştiu eu însumi profesori care dau de exemplu bani din buzunar ca să cumpere cărţi pentru premierea elevilor sau să ajute cîte un elev nevoiaş. Impotenţa statului român este perfect oglindită în asemenea exemple. Între reformele de pe hîrtie croite fără gîndire după tot felul de tipare străine şi realitatea dură a şcolii româneşti este o distanţă astronomică. Dacă nu plecăm de la oameni şi nu rămînem la oameni... e în zadar.

Graţie unui proiect cu fonduri europene, 207 şomeri câmpineni s-au calificat în diferite meserii

Graţie ultimului proiect cu fonduri europene accesat şi derulat de Primăria Câmpina, peste 200 de localnici în cătarea unui loc de muncă au fost calificaţi în diferite meserii. Proiectul amintit, finanţat în foarte mare măsură de Uniunea Europeană (prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Axa prioritară 5 - Promovarea măsurilor active de ocupare), a avut valoarea de 1.977.752 lei şi le-a permis celor 207 cursanţi să obţină diplome de calificare în diverse domenii, unele, din păcate, cu puţină cerere din partea angajatorilor. Dar asta nu înseamnă că toate aceste calificări obţinute nu îi vor putea ajuta cândva, în viitor, să-şi găsească un loc de muncă; mai ales dacă vor beneficia şi de puţin noroc. Intitulat “Sprijin pentru integrare si incluziune”, proiectul european accesat de Primăria Câmpina împreună cu doi parteneri, AJOFM Prahova şi firma de consultanţă Fax Media Consulting, a început în toamna anului trecut şi s-a adresat, în exclusivitate, personelor şomere şi în căutarea unui loc de muncă. Timp de 10 luni, 207 de şomeri câmpineni au urmat cursuri de calificare gratuite în diverse meserii: operator introducere validare date, dulgher, tâmplar, parchetar, îngrijitor bătrâni şi copii la domiciliu, asfaltator. Au fost organizate, de asemenea, cursuri de iniţiere în limba engleză şi în competenţe informatice. Cursurile au avut două etape: teorie şi practică. Etapa de teorie s-a desfasurat la Grupul Şcolar Forestier Câmpina şi la Casa de Cultură “Geo Bogza”, iar cea de practică, în mai multe locaţii: Grupul Şcolar Forestier (pentru calificarea în meseriile dulgher, tâmplar, parchetar); la Fundaţia Medi’s, în parteneriat cu DGASPC Prahova, Spitalul Voila, Creşa Municipală Câmpina şi Centrul de Servicii Comunitare „Sfânta Filofteia” (pentru cursul necesar îngrijitorilor de copii şi de bătrâni). Pentru cursul de asfaltator, practica s-a făcut în cadrul lucrării de amenajare a parcării din Aleea Margaretelor.
 Proiectul european pentru integrarea celor fără un loc de muncă s-a încheiat, nu de mult,  o dată cu finalizarea cursurilor şi înmânarea celor 207 participanţi a unor diplome (cei mai merituoşi au primit şi premii), diplome care sunt recunoscute în U.E. Recunoaşterea acestor atestate de calificare în toate cele 27 de ţări membre U.E. nu cresc, însă, şansele de angajare, mai ales în condiţiile actualei crize economice, care a făcut ca meseriile din construcţii să nu mai fie la fel de căutate ca în urmă cu trei-patru ani, când piaţa imobiliară cunoştea un adevărat boom, spart brusc, la sfârşitul anului 2008, ca un balon de săpun.

Parcul Progresul, un loc uitat de autorităţile locale

Parcul Progresul a fost inaugurat de administraţia Tiseanu în 2007, fiind considerat una dintre realizările importante din primul mandat al actualului edil-şef. Acesta, între 2006 şi 2008, s-a lansat în amenajarea a zeci de parcuri şi locuri de joacă pentru copii. Dar ce folos, dacă după ce le-a amenajat, pe multe le-a şi uitat. Parcul Progresul face parte din această din urmă categorie. Acum patru ani, locaţia nu arăta deloc rău, cu toate amenajările sale: borduri noi, mai înalte decât precedentele, arborii de la marginea parcului toaletaţi, plantarea unor arbuşti decorativi, modernizarea instalaţiei de iluminat, o duzină de bănci, mai multe leagăne, cumpăne şi un tobogan. Încet, încet, o dată cu scurgerea timpului, părculeţul de la marginea cartierului Turnătorie a început să se degradeze, să strălucească din ce în ce mai puţin a curăţenie, să ajungă depozitul a numeroase gunoaie, iar dotările sale să fie din ce în ce mai afectate de nepăsarea autorităţilor. Cu siguranţă, o parte din vină pentru degradarea actuală a parcului o au şi unii dintre tinerii care trec pe aici şi care, adesea, dau dovadă de răutate şi lipsă de spirit civic. Aceştia, nu de puţine ori, sunt autorii stricăciunilor provocate unor legăne şi bănci. 
 
O cititoare a ziarului nostru, Steluţa Stamate, care locuieşte în Blocul 17 de lângă Turnătorie, ne-a sesizat în legătură cu gravele nereguli cu care se confruntă ori de câte ori iese cu nepoţelul ei la plimbare prin acest parc: «Aproape peste tot găseşti mizerii lăsate de cei necivilizaţi, iar multe dintre coşurile pentru gunoaie existente în parc sunt pline ochi şi unele colcăie de viermi», ne-a relatat, indignată, cititoarea noastră. Zilele trecute, am trecut prin Parcul Progresul împreună cu Steluţa Stamate, care locuieşte în apropiere, într-un bloc situat în spatele Căminului de nefamilişti de la Turnătorie. Parcul nu arăta deloc ca în vremurile sale bune, adică în cele câteva luni care au urmat inaugurării sale. Probabil, starea în care se găseşte în prezent este cauzată şi de faptul că autorităţile locale l-au uitat şi îl neglijează, dar şi a lipsei de civilizaţie a unor concetăţeni. Un căluţ al leagănului rotativ fusese smuls. Sau rupt, din cauza greutăţii celui care îl folosise; probabil, un tânăr cu mari carenţe în educaţie. Toboganul nu mai există de multă vreme, ceea ce ne poate duce cu gândul la o posibilă deteriorare a acestuia, urmată de mutarea sa din parc. 
Steluţa Stamate ne-a povestit cum, într-o zi, a văzut un cetăţean mai tuciuriu care înşfăcase căluţul rupt al leagănului amintit ceva mai devreme şi o luase la goană, cu gând să vândă probabil suportul metalic al căluţului din plastic la fier vechi. «Noi, părinţii copiilor din parc, am strigat la el, ca să îl oprim, dar acesta ne-a persiflat spunându-ne că nu ştia că ne-am cumpărat parc. Am anunţat, ulterior, un agent al Poliţiei Locale despre incident. I-am spus şi despre faptul că prin acest parc, dar mai mult printre blocurile de lângă Turnătorie sunt haite de câini extrem de periculoşi care atacă oamenii în mod imprevizibil. Agentul cu care am vorbit a dat neputincios din umeri, spunându-mi că problema câinilor fără stăpâni nu intră în atribuţiile poliţiştilor locali. Eu cred că Poliţia Locală ar trebui să se implice mai mult.» I-am solicitat un punct de vedere directorului Poliţiei Locale, Carmen Gheorghe, care ne-a declarat: «Ştiu că zona cuprinzând cartierul Turnătorie, inclusiv Parcul Progresului, este una sensibilă. Noi trimitem patrule zilnic prin aceste locuri, dar, din lipsă de efective, nu putem asigura paza acestui parc, nici staţionarea permanenta acolo a unui echipaj cu agenţii noştri.»
Curăţenia lasă mult de dorit şi în alte zone din cartierul Turnătorie, situate nu departe de Parcul Progresul. Este vorba, după cum ne-a relatat interlocutarea noastră, despre zonele verzi dintre blocurile situate în spatele Căminului de nefamilişti de la Turnătorie şi în vecinătatea blocului de locuinţe ANL, ridicat aproape de poarta 2 a Turnătoriei. „Părculeţele dintre blocuri arată jalnic, sub orice critică. Noroc cu acţiunile periodice de igienizare şi curăţare a zonei realizate de cei care locuiesc în blocurile de acolo. În lipsa acestor acţiuni, zona ar putea deveni un adevărat focar de infecţie. Locatarii sunt de bună credinţă, fac curăţenie ca nişte buni cetăţeni, dar nu au toate utilajele şi uneltele pentru a desăvârşi curăţenia. Şi oricât de mult ar face ei curăţenie, imaginea este total stricată de prezenţa câinilor vagabonzi care, de nenumărate ori, atacă trecătorii şi îngrozesc copiii. Într-o seară, soţul m-a aşteptat o jumătate de oră lângă blocul unde locuim, ştiind că trebuia să ajung acasă, de frică să nu sară vreun câine pe mine. Şi nici nu m-am întâlnit bine cu soţul, că am fost atacaţi amândoi de o haită de trei câini, până să ajungem la scara blocului în care locuim. După ora 20.00, după ce se înserează, nu mai ai curaj să treci pe aici, de frica acestor câini fără stăpâni, care stau pitiţi pe sub copaci. Nu vă mai spun că nici ziua situaţia nu este mai bună, pentru că mulţi câini sunt bolnavi de râie, se vede după ulceraţiile pielii vizibile prin blană, ne e frică să nu ne îmbolnăvim, noi sau copiii noştri. Acum, după ce s-a înălţat blocul ANL, avem şi mai puţin spaţiu verde. Nu-i rău că se construiesc blocuri de locuinţe, dar puteau să ne lase şi nouă măcar un bătător, din cele două pe care le aveam înainte de a începe construcţia. Înainte de alegeri, primarul Tiseanu ne-a promis marea cu sarea, că va face şi va drege, dar nu s-a tinut de cuvânt. A fost deschisă o farmacie, dar n-a ţinut decât puţină vreme», ne-a mai declarat Steluţa Stamate.