08 martie 2011

Cine şi de ce vrea să pună mâna pe hotelul de la Casa Tineretului?

După ce timp de peste 20 de ani nu a interesat pe nimeni, brusc, hotelul de la Casa Tineretului a fost luat în vizor de unii oameni de afaceri, care au găsit aici o mare oportunitate de... dezvoltare.
Liberalii câmpineni, cei care care au abordat primii subiectul, susţin că totul a fost generat de o vizită a Robertei Anastase la o activitate a PDL la Casa Tineretului, iar preşedintei Camerei Deputaţilor i-ar fi picat ochii pe clădirea în care a mai fost de nenumărate ori. Este greu de stabilit, totuşi, o legătură directă între vizita Robertei Anastase şi apariţia primelor solicitări scrise pentru concesionarea hotelului şi restaurantului de la Casa Tineretului, dar cert este că, în vreo 10 zile au apărut, nu una, ci trei astfel de cereri. Bineînţeles, din partea unor societăţi diferite pe hârtie. Dar toate au un lucru comun – jocurile de cazino!


Dar să vedem cine sunt investitorii interesaţi de hotelul şi restaurantul de la Casa Tineretului:
SC Syno Maxim Casino SRL Sinaia – a fost înfiinţată pe 5 iunie 2002, avându-l ca administrator şi asociat unic pe Erlich Nehemia, un cetăţean israelian născut în anul 1965. Obiectul principal de activitate al societăţii este organizarea de jocuri de noroc, cazino. După numai un an, în această firmă mai apar doi români, Ion Turcu, din Braşov, şi Virgil Harabagiu, din Sinaia, care îi cesionează mai multe acţiuni italianului Franco Bressan, în vârstă de 71 de ani. Imediat în firmă mai apar doi italieni – Nunzio Loria, 62 de ani, şi Claudio Freydoz, 58 de ani. Situaţia acţionarilor acestei firme fluctuează continuu, cert fiind că în anul 2007 societatea a avut o cifră de afaceri de 4.062.387 lei şi un profit de 258.608 lei. Apoi, în vara anului 2010 a intrat în insolvenţă.
International Casino Crystal Bucureşti – a fost înfiinţată în 2009 prin reorganizarea societăţii Automobile Com din Constanţa şi cedarea integrală a acţiunilor de la Dinonisis Colci către cetăţeanul israelian Dalal Menashe, schimbându-se şi obiectul principal de activitate în organizarea de jocuri de noroc şi pariuri.
Faraway Sinaia – este o societate care... nu există! În evidenţele Registrului Comerţului nu apare nicio asemenea societate, astfel încât este foarte posibil să fie creată doar... pentru a exista trei cereri.
Va fi cazino la Casa Tineretului?
Întâmplător sau nu, aceste solicitări au apărut după modificarea legii prin care se acordă autorizaţii pentru cazinouri, modificări prin care nu se mai permite funcţionarea cazinourilor la parterul blocurilor, ci doar în imobile de sine stătătoare sau în... hoteluri. Oricum, dacă va fi aşa, în ultima joi din fiecare lună – atunci când au loc şedinţele Consiliului Local – va fi liber la black-jack sau la orice altfel de ruletă... Pentru că, acum, mingea este în terenul Consiliului Local, singurul care poate decide adoptarea unei hotărâri privind scoaterea la licitaţie pentru concesionare a principalei surse de venit a Casei Tineretului.

Cuvântul care înţeapă

ANIVERSARE ŞI CAZINO

Azi se împlinesc 12 ani de la apariţia primei ediţii a ziarului Oglinda în peisajul mass mediei locale. Tot într-o zi de 8 martie, în anul 1999, ieşea timid de sub tipar, pe piaţă, pe atunci cotidianul Oglinda, într-un format de caiet studenţesc, cu 12 pagini, în care ştirile locale şi cele naţionale se completau pentru a forma un întreg uneori destul de greu de digerat. Eram la început, alături de o mână de oameni cu suflet care iubeau meseria de ziarist. Am pornit cu entuziasm la un proiect pe termen lung, fără să mă gândesc vreo clipă la avantajele ori la dezavantajele acestui demers. Îmi plăcea ideea de a participa activ la viaţa oraşului în calitate de ziarist, însă meseria asta avea să îmi rezerve multe surprize.
De atunci iată că au trecut 12 ani în care, vă spun cu mâna pe inimă - în calitate de fondator şi unic susţinător al acestei publicaţii -, că nu a fost uşor. Şi asta pentru că nu am fost niciodată sluga nimănui, nu mi-am folosit niciodată meseria pentru a-mi crea avantaje materiale nemeritate, nu am şantajat pe nimeni. Probabil astea sunt şi explicaţiile pentru care Oglinda nu a fost genul de publicaţie care să se transforme într-o afacere foarte rentabilă. Uneori regret că nu am copiat, de exemplu, reţeta actualului senator Georgică Severin, care şi-a folosit trustul de presă pentru a-şi crea influenţă, avantaje materiale şi în cele din urmă pentru a intra în politică. Regretul însă nu mă ţine mult, pentru că nu m-aş putea simţi confortabil ştiind că majoritatea celor care mă cunosc şi-ar scuipa în sân când ar auzi de mine ori când ar avea de a face cu mine. Chiar dacă am ales calea mai grea a acestei meserii, o fac cu onestitate şi cu o mare pasiune.
În zilele noastre, Oglinda de azi a ajuns o publicaţie respectată şi cred că asta se datorează, în primul rând, echilibrului de care a dat dovadă politica editorială, care îi critică, în general, pe cei de la putere, oricare ar fi ei, fără să uite a prezenta şi lucrurile bune pe care aceştia le fac. Cel mai bun exemplu este faptul că eu critic dur administraţia Tiseanu, dar în acelaşi timp, aproape în fiecare ediţie, Oglinda mediatizează aspectele care ţin de normalitatea activităţii acestei administraţii. Respectul de care se bucură publicaţia pe care o conduc nu este o vorbă în vânt, pentru că el se măsoară în numărul tot mai mare al cititorilor (aproximativ 3700 săptămânal - în ediţia tipărită şi cea electronică) care ne apreciază demersul de a spune lucrurilor pe nume într-o societate bulversată, condusă de tot felul de politruci găunoşi. Ei ne dau forţa de a merge mai departe şi lor le promit în numele întregii redacţii că Oglinda de azi va continua să rămână o nucă tare pentru toţi nenorociţii care îşi bat joc de ţara asta.
În sprijinul acestei promisiuni vin şi cu ceva concret şi anume cu faptul, că începând de azi, redacţia noastră va scoate pe piaţă un supliment de atitudine, într-un tiraj de 10.000 de exemplare, care se numeşte „Cuvântul care înţeapă”. Suplimentul conţine, pentru început, articolele mele, din rubrica cu acelaşi nume.  Selecţia lor pentru primul număr a fost realizată în funcţie de cea mai mare „audienţă” înregistrată în format electronic şi se adresează celor la care ziarul Oglinda de azi nu ajunge în mod curent şi care nu au nici posibilitatea de a accesa internetul. Suplimentul va apărea de câte ori redacţia va considera că are ceva important de zis în sprijinul comunităţii.
În acest moment aniversar, le mulţumesc pentru încredere cititorilor noştri şi tuturor celor care au pus umărul, de-a lungul celor 12 ani de existenţă, la realizarea a ceea ce azi a ajuns să fie singura publicaţie care reflectă exclusiv realităţile din Câmpina - Oglinda de azi.
Acum să trecem la ale noastre, că doar nu vă închipuiţi că am să renunţ tocmai azi la cuvintele înţepătoare. Nu de alta, dar subiectele puse pe tavă de arcul puterii din administraţia locală vin pe bandă rulantă.
Nici nu s-a uscat bine cerneala pe hotărârea de asociere între Consiliul Local şi clubul de fotbal Unirea Câmpina (unde politrucii vor vira mulţi bani din bugetul local în schimbul voturilor de la microbişti) şi a apărut o altă porcărie, pusă la cale de aceiaşi politruci slugarnici, care nu au altă preocupare decât aceea de a le face pe plac, şi în sculare şi în culcare, stăpânilor la care se închină. Şi anume aceea despre care ziarul nostru titrează azi pe prima pagină: concesionarea pentru nu ştiu câte zeci de ani a hotelului şi a unui foaier al sălii de spectacole de la Casa Tineretului. La prima vedere, totul pare a fi în regulă, în contextul în care unele voci susţin că stabilimentul cu pricina este nerentabil şi înghite anual ceva subvenţii de la Primărie. Eşafodajul însă se prebăşeşte complet în clipa în care afli că obiectul viitoarei concesionări este activitatea de casino. Adică ruletă, poker şi alte jocuri de noroc care ştim bine că în toată lumea largă miros a spălătorie de bani!!! Căci altfel, ce se poate înţelege din faptul că toate cele trei firme care au depus cerere de concesionare la primărie sunt casinouri?! Mă îngrozeşte faptul că lacheii ăştia oribili ar putea să transforme Casa Tineretului într-un casino, unde să apară tot felul de interlopi cu ceafa groasă şi lanţuri de aur de un kilogram atârnate la gât. Mă oripilează gândul că slugile astea sunt capabile să îşi vândă demnitatea pentru un preţ atât de mic! Pentru nişte oameni de bună credinţă, hotelul de la Casa Tineretului şi spaţiile puse în discuţie s-ar putea transforma în orice altceva, în folosul comunităţii, în afara unui casino. De pildă, într-un cămin pentru o universitate, care ar putea aduce mulţi studenţi la Câmpina, în spaţii pentru birouri închiriate firmelor care au nevoie. Şi exemplele ar putea continua, în măsura în care   gândeşti cu mintea unui om întreg la cap şi nu a unui slugoi pus pe prăduială.
Probabil că majoritatea din Consiliul Local a administraţiei Tiseanu va duce la bun sfârşit şi această porcărie, însă trebuie să înţeleagă că, în urma acestor netrebnicii, vor rămâne în conştiinţa publică doar nişte asfaltangii mărunţi, gata oricând să pupe surtucul primului stăpân apărut în cale.
P.S. Sâmbătă, 5 martie, într-un cort, la marginea oraşului, a avut loc de acum celebra sindrofie anuală a PSD. Pe covorul roşu au călcat feţe simandicoase din administraţia şi politica locală, oameni de afaceri, personalităţi politice de la centru, cum ar fi Adrian Năstase şi câţiva plebei. Printre invitaţi s-a numărat şi primarul Horia Tiseanu, care la un moment dat i-ar fi şoptit, şugubăţ, unui apropiat, privind adunarea pestriţă: „Cred că dacă se chinuiau un pic adunau în cortul ăsta toţi votanţii lor din Câmpina!” Poanta este 100% autentică!
Cu ocazia zilei de 8 Martie, le doresc tuturor doamnelor şi domnişoarelor, zile senine şi putere de a trece peste această perioadă dificilă a existenţei noastre!
Florin FRĂŢILĂ

Surpriză de la PNDC:

Marian Constandache este desemnat de partid 
să-l înlocuiască pe Alin Moldoveanu

Subiectul înlocuirii lui Alin Moldoveanu părea să fi intrat pe o linie moartă, după ce însuşi primarul Horia Tiseanu, preşedinte al PDL Câmpina, recunoştea că „nu poate fi înlocuit cu un reprezentant al PDL, iar PNDC nu se ştie dacă mai există sau nu”. Şi, mai mult într-o doară, a amintit că Primăria a trimis o hârtie către PNDC pentru ca această formaţiune politică să-şi precizeze poziţia. Numai că, surpriză! PNDC a trimis răspuns şi l-a nominalizat pe Marian Constandache ca înlocuitor al lui Alin Moldoveanu.
Sunt zece luni de când Alin Moldoveanu a demisionat din CL şi a devenit consilierul personal al primarului. Primăria a trimis şi alte adrese la PNDC în legătură cu locul rămas vacant în Consiliul Local. De ce nu a reacţionat până acum acest partid? Doar reprezentanţii săi din conducerea centrală ştiu. Pentru că, în teritoriu, PNDC aproape că nu mai există.
Acum, cel mai probabil, cei din administraţia câmpineană se vor pricopsi, pentru ultimul an al acestui mandat, cu un nou consilier – Marian Constandache. Dar situaţia nu e chiar atât de clară cum pare, iar „telenovela” continuă. Marian Constandache nu mai era în graţiile fostei conduceri locale a PNDC, în frunte cu Alin Moldoveanu. Mai mult, acesta chiar a afirmat în repetate rânduri că Marian Constandache a fost exclus din partid, dar viitorul consilier local se apără susţinând că – în conformitate cu prevederile statutului acestei formaţiuni politice – niciun document privind excluderea sa nu a ajuns la Bucureşti, pentru a fi vizat de conducerea centrală. Şi mai există o problemă. La Registrul Partidelor Politice, PNDC figurează cu doi preşedinţi – Niţă Oprea şi Constantin Săseanu, două tabere diferite, despre ale căror procese s-a tot scris. Dacă lucrurile se vor lămuri Marian Constandache va fi singurul consilier care să reprezinte PNDC în Consiliul Local, după ce foştii săi colegi – Monica Clinciu, Gena Preda, Daniel Telegescu şi Florin Marcu – reprezintă acum PDL.
Marian Constandache a mai fost consilier local şi în mandatul precedent, din partea PC. Chiar dacă nu contează foarte mult în stabilirea majorităţii din Consiliul Local, va fi interesant de urmărit cum va „juca” Marian Constandache având în vedere că lucrează la Termoelectrica, o societate a Consiliului Judeţean, dar unde a fost promovat în mandatul în care preşedinte al CJ era Florin Anghel.

Se apropie termenul limită pentru comasarea spitalelor

În cadrul unei întâlniri care a avut loc la Ploieşti pe tema comasării spitalelor, secretarul de stat din Ministerul Sănătăţii, Cristian Anton Irimia, a anunţat că termenul până la care administraţiile locale trebuie să ia o decizie este 15 martie. Acesta a spus că a avut discuţii cu primarii şi managerii spitalelor din Prahova şi a încercat să le explice care au fost criteriile care au stat la baza listei întocmite de minister. Cristian Anton Irimia a precizat că hotărârea finală va aparţine autorităţilor locale şi judeţene care, până la 15 martie, trebuie să transmită Ministerului Sănătăţii deciziile luate cu privire la reorganizarea spitalelor.
La Câmpina nu s-a luat o decizie propriu-zisă, dar reprezentanţii administraţiei locale au afirmat în mai multe rânduri că nu sunt de acord cu această comasare şi chiar au trimis memorii în acest sens la Ministerul Sănătăţii, pe lângă intervenţiile celor doi parlamentari câmpineni.
Totuşi, administraţia locală trebuie să ia în calcul şi consecinţele unui refuz în ceea ce priveşte comasarea celor două spitale, dacă avem în vedere răspunsul pe care l-a primit senatorul Georgică Severin de la ministrul Sănătăţii, Cseke Attila: „Ministerul a făcut doar o listă de recomandări, decizia finală va aparţine autorităţilor locale, dar dacă nu se respectă recomandările făcute, atunci casele de asigurări de sănătate nu mai încheie contracte cu spitalele respective”. Practic, decizia administraţiei locale va trebui să ţină cont de această ameninţare şi va trebui să cântărească foarte atent dacă bugetul Câmpinei îşi permite să susţină spitalele fără a avea contracte cu Casa de Asigurări. Cu siguranţă, este o decizie grea, dar edilii „portocalii” nu ar trebui să se plângă pentru că au fost puşi în această situaţie de guvernul partidului lor!

Câmpina, un oraş cenuşiu…

  • Tarabe posomorâte cu celofane lăsate în bătaia vântului;
  • Stâlpi şi chiar copaci acoperiţi cu tot felul de anunţuri;
  • Un afişaj stradal mizerabil…
La ultima şedinţă a Consiliului Local, liberalul Dragomir Enache a avut o intervenţie legată de afişajul stradal dezolant din municipiu. „Afişajul stradal este lăsat de izbelişte. Chiar pe bulevardul central putem întâlni la tot pasul stâlpi care nu au fost vopsiţi în viaţa lor, plini de tot felul de anunţuri, iar puţinele petice de ziduri unde nu sunt vitrine s-au transformat ad-hoc în locuri de afişaj”.


Reprezentanţii Executivului şi-au notat cu tact problema ridicată de consilier în agendă şi… gata!
Gata, pentru că, după mai multe zile, am pornit pe bulevardul central, urmărind cu mai mare atenţie afişajul stradal. Părea chiar mai rău decât semnalase consilierul, dacă avem în vedere fie şi numai faptul că inclusiv unele acţiuni ale administraţiei locale s-au bucurat de promovare în alte spaţii decât cele special destinate afişajului. Şi atunci, dacă nu se respectă reguli minimale când este vorba de afişe ale unor acţiuni promovate de Primărie şi Consiliul Local, de ce ar trebui să respecte aceleaşi reguli alţii?!

Deputatul Florin Anghel, luat la rost de sindicalişti

După cum vă informam în ediţia noastră precedentă, CNS Cartel Alfa, filiala Prahova, a demarat o serie de întâlniri cu parlamentari din judeţ, indiferent de culoarea lor politică. Iar după ce, în urmă cu o săptămână, a fost prezent în mijlocul liderilor de sindicat afiliaţi la Cartel Alfa senatorul PSD Georgică Severin, la finele săptămânii trecute a venit rândul deputatului PDL Florin Anghel.
Anghel s-a întreţinut câteva ore bune cu sindicaliştii şi chiar dacă subiectul principal a fost Codul Muncii, deputatul democrat-liberal a fost nevoit să accepte cu stoicism criticile dure venite la adresa actualei puteri. „Trăiţi într-o colivie toţi reprezentanţii puterii şi nu vă mai pasă de ceea ce se întâmplă cu noi, oamenii de rând”; „Şmecheriile pe care le-aţi promovat dumneavoastră le-aţi dus şi în Guvern, şi în Parlament”; „Cât credeţi că vom mai suporta să fim conduşi de un beţiv, care nu face altceva decât să ne sfideze şi să-şi bată joc de noi?!” – au fost doar câteva dintre cele mai acide replici pe care parlamentarul PDL a fost nevoit să le asculte din partea sindicaliştilor.
Referirile la Codul Muncii nu s-au soldat cu ajungerea la vreun consens pentru un amendament din partea deputatului câmpinean, care a explicat şi de ce a fost nevoie de un nou Cod al Muncii, dar şi de asumarea acestuia de către Guvern. Chiar dacă a părut că evită un răspuns prea tranşant, la insistenţele sindicaliştilor, Florin Anghel a spus: „Este un trend la nivel internaţional la care România trebuie să se alinieze. În urmă cu mai mulţi ani au venit masiv în ţara noastră investitori cu celebrele fabrici de confecţii şi tricotaje. Acum, acestea se vor muta mai la est de noi, iar din vest către noi există tendinţa să vină fabricile multinaţionalelor sau marilor corporaţii occidentale. Totul se bazează pe un calcul economic destul de simplu: diferenţa între costurile cu forţa de muncă din vest faţă de cea de la noi este mai mare decât transportul produselor, astfel că profiturile acestor corporaţii vor creşte. În privinţa necesităţii asumării acestui Cod al Muncii de către Guvern, este singura modalitate prin care mai putem promova un astfel de act normativ”. Practic, Florin Anghel a recunoscut că PDL nu are capacitatea de a-şi mobiliza parlamentarii pe parcursul dezbaterii tuturor articolelor dintr-un act normativ, astfel încât cea mai comoda şi eficientă metodă este asumarea. Se face mobilizarea o singură dată şi există şi certitudinea că nu se modifică nici un articol din cuprinsul actului normativ. Iar când mai apar accidente, după cum a demonstrat realitatea, deşi trece moţiunea de cenzură şi cade Guvernul, Traian Băsescu îl numeşte tot pe Boc să formeze un nou Guvern. Aşa că reţeta este verificată şi garantată!

Parlamentari, în probă?!
Discuţiile mai tehnice s-au oprit asupra câtorva detalii din cuprinsul Codului Muncii. Astfel, una dintre „durerile” sindicaliştilor a fost creşterea perioadei de probă. Anghel s-a arătat nedumerit: „Nu înţeleg care este problema, de la 30-90 de zile, cât este prevăzut în actualul Cod, se măreşte un pic perioada de probă la 90-120 de zile”. „Atunci ar trebui să avem şi parlamentari de probă. Dacă nu corespund, după două-trei luni să putem alege alţii”, a  spus cu năduf un lider de sindicat.

Anghel nu este interesat nici de Spitalul Poiana, nici de Elca, nici de Voila
Liderul de sindicat din Fabrica de Ciorapi „Elca” l-a întrebat pe Florin Anghel dacă este adevărat ce se aude prin oraş că intenţionează să cumpere această fabrică. „Nu – a fost răspunsul lui Anghel. Nu este nimic adevărat! Au mai apărut tot felul de zvonuri, dar nu sunt interesat să cumpăr nici Spitalul Poiana, nici Elca, nici – mai nou – terenurile de la Spitalul Voila!"

La nivel judeţean, s-a semnat protocolul de colaborare al Uniunii Social-Liberale (USL)

La 1 martie s-a semnat protocolul de colaborare între Alianţa de Centru Dreapta (PNL şi PC) şi PSD. Despre acest nou pas spre ceea ce se doreşte a fi drumul spre înlăturarea actualei puteri, preşedintele PNL Câmpina, Virgil Guran, a declarat: „Da, la 1 martie s-a semnat acordul de colaborare între PNL, PC şi PSD şi la nivelul judeţului Prahova. Acordul respectă în totalitate cerinţele acordului încheiat între aceste formaţiuni politice la nivel central, iar acum încep discuţiile pentru semnarea acordurilor la nivelul fiecărei localităţi. S-a stabilit că până în luna iulie trebuie să stabilim modalităţile de colaborare pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean şi de primar al localităţii reşedinţă de judeţ, în vreme ce pentru toate celelalte localităţi termenul este luna octombrie a acestui an. În Prahova nu sunt mari probleme în organizaţiile locale, iar acolo unde, totuşi, nu se va putea ajunge la o soluţie, de comun acord va prevala un principiu asupra căruia am consimţit – un sondaj de opinie care să stabilească cel mai bine clasat dintre candidaţi. În aceste moment, noi, coaliţia, cred că ne putem baza pe câştigarea a 65 de localităţi dintre cele 104 ale judeţului, iar dintre cele 14 oraşe vom câştiga 10. Bineînţeles, totul va trebui să conţină cont de eventualele modificări ale legii electorale promovate de actuala putere, dar pot să mai adaug că după ce noi vom veni la putere, vom modifica legea electorală în favoarea democraţiei”.

Un câmpinean, premiat la „Romanian Kukai”

Iatã cã s-au scurs patru ani de când zona de întâlnire a iubitorilor de poezie clasicã japonezã este ROMANIAN KUKAI, spaţiu dedicat iniţial doar unui concurs lunar de haiku, acum construcţie virtualã cu multiple şi interesante faţete. Lansat pe data de 25 februarie 2007, site-ul şi-a cucerit cu timpul o adevãratã notorietate, chiar dacã vârsta şi abilitãţile unora în a mânui tastele pãreau o piedicã; a fost doar trecãtoare, o dovedeşte numãrul record de participanţi, 79, la ediţia aniversarã, din februarie 2011.
Tot la capitolul statisticã se pot socoti 200 de concurenţi diferiţi şi 2.500 de participãri, în total, la cele 47 de etape trecute. Între aceşti autori, din 2009, existã şi  un câmpinean, Mircea Teculescu.
Regulamentul este simplu: poate participa oricine trimite, prin e-mail, un singur poem haiku, care sã conţinã cuvântul tematic (kigo) stabilit de organizatori. Jurizarea aparţine doar concurenţilor, singurii care pot vota, tot on-line: fiecare are dreptul de a acorda un total de 6 puncte poemelor din lista ce o primeşte, fãrã a şti însã numele participanţilor şi, evident, fãrã a-şi vota propriul haiku. Premiile constau într-o minunatã diplomã, cãrţi cu tematicã literarã de gen şi binemeritata popularizare, mai nou şi pe You Tube, prin promovarea unui clip ce îmbinã imaginea, muzica şi textul haiku-ului ce a obţinut cel mai mare numãr de voturi.
În ianuarie 2011, locul I i-a aparţinut colegului de care aminteam, Mircea Teculescu, cu poemul:
cãrarea spre sat -
sub semnul lui Orion
lupii la pândã

(cuvânt tematic ORION, sau variante ale acestuia)
Desigur, nu a fost prima oarã când autorul volumelor ,,Exerciţii de tãcere’’, 2003, Editura Astra-Nova şi ,,Porţi în depãrtare’’, 2008, Editura Anca,  reuseşte o clasare onorabilã. De aceea, proaspãt trecuţi prin exerciţiul de lecturã propus de dr. Constantin Trandafir, ne gândim cã s-ar putea încerca şi unul dedicat poemelor de sorginte niponã. Pânã atunci, iatã poemul cu care Mircea Teculescu a ocupat locul V, la concursul derulat în februarie 2011:
în şir spre casã
ocolind troienele -
trei cãciuliţe

(cuvânt tematic TROIAN, sau variante ale acestuia)
Aşadar, poziţionarea Câmpinei pe harta virtualã la modã a literaturii universale va putea fi accentuatã, oricând, la Casa de Culturã ,,Geo Bogza’’, printr-o searã de lecturã a unor poeme fabuloase cu autori români, izvorâte din genurile haiku şi tanka. Mai multã informaţie, cunoaştere, sincronism, mai puţine erori, naivitãţi, încremeniri în proiect. Oricum, mai este destul pânã vom ,,deveni’’ japonezi…

O profesie periculoasă – muzeografia.

Trei reprize pentru Castelul Iulia Hasdeu. Ultima repriză (4)

Cu siguranţă însă că I.H.Crişan nu s-a gândit nici un moment la Ceauşescu, atunci când şi-a scris cartea. Spre deosebire de Profesorul meu, Eugen Cizek, bărbat pe cât de delicat fizic (dacă despre o fată ca trestia se spunea că îi intră picioarele pe gâtul unei damigene, ale dânsului puteau intra pe gâtul unei sticle) şi în comportament, pe atât de tare în educaţia sa romană, a cărui carte despre Néro, apărută întâi la Paris, în 1982, şi la Milano – La Roma di Nerone, în 1984, şi abia apoi în ţară, la Editura Politică, în 1986, cenzurată încă din titlu – pe copertă: Secvenţă romană, era ca o oglindă în care prezentul de pe malurile Dâmboviţei se vedea în antichitatea de pe Tibru; doar că Ceauşescu n-a dat foc Bucureştilor, preferând buldozerele şi târnăcopul. Şi nu cred că, afară de nişte onoruri platonice, Burebista îi adusese D-lui Crişan vreun câştig material. În privinţa aceasta, soţia sa, Doamna Eva, ar putea să ne desluşească mai bine. Când i-am vizitat eu la Cluj-Napoca, două luni şi ceva după scrisoarea către Tamara Dobrin – mergeam la Viştea pentru crenelurile de piatră puse pe Castelul Iulia Hasdeu – locuiau în acelaşi apartament pe care-l avuseseră şi înainte de această carte. Cred însă că ea îi adusese autorului notorietatea în faţa membrilor marcanţi ai partidului. Ca şi reportajul de altădată al lui Eugen Jebeleanu, de la procesul comuniştilor din anii 30, în care îi făcuse un portret tînărului Ceauşescu, reportaj aflat prin toate muzeele şi în toate bibliografiile, inclusiv ale securiştilor. Şi, ca şi Jebeleanu, I.H.Crişan devenise intangibil. Ca şi Jebeleanu, ca să merg mai departe – am fost o dată invitat de Poet la Casa Scriitorilor şi am cinat cu el, cu Marin Preda şi cu o domnişoară, şi nici unul din ei nu părea a avea vreo afecţiune pentru Geniul Carpaţilor ba, dimpotrivă – cred că avea aceeaşi părere (proastă) despre Ceauşescu. Era în 15 Noembrie 1987, tocmai trecusem prin Braşov şi ei, Doamna Eva şi Domnul Horaţiu – care erau cu urechea lipită de radio Europa Liberă – îşi închipuiau că eu trecusem prin oraş şi că văzusem manifestaţia şi ardeau de nerăbdare să le relatez „de la faţa locului”. Dar eu trecusem numai prin gară, fără să fi coborît măcar pe peron (mai fac gestul ăsta când nu sunt singur; două decenii mai târziu, am oprit un autocar pornit să cotropească Grecia în zece zile, ca să cobor un minut şi să pot zice şi eu: „et in Arcadia ego”) şi auzisem numai în tren, de la cei care se urcaseră la Braşov. Le-am povestit ce povestiseră, la rândul lor, călătorii din tren.

Doar din penalty…

CSM Câmpina – Tricolorul Breaza 1-0 (0-0)

Pe o suprafaţă de joc pe care nu ar fi trebuit să se permită disputarea unui meci de fotbal, a trebuit să se joace, sâmbătă la prânz, partida din cadrul Cupei României, faza judeţeană, dintre CSM Câmpina şi Tricolorul Breaza. Nu a fost o partidă în adevăratul sens al cuvântului, pentru că nici una dintre echipe nu s-a putut desfăşura din punct de vedere tactic – tehnic, nici atât – pe o asemenea suprafaţă de joc. În aceste condiţii, esenţială a fost determinarea şi disponibilitatea la efort fizic intens. Câmpinenii au fost mai prezenţi în jumătatea adversă de teren şi au dominat prima repriză, dar ocaziile lor nu au fost extrem de clare, rând pe rând aproape toţi jucătorii din compartimentul ofensiv ratând posibilitatea de a-şi trece numele pe lista marcatorilor.
După pauză, lucrurile au început să se desfăşoare după un scenariu asemănător primei reprize, doar starea de nervozitate devenind din ce în ce mai intensă, atât din cauza unor decizii de arbitraj, cât şi ca semn al frustrării jucătorilor pentru nereuşitele de ordin tehnic, generate de starea terenului. Şi s-ar fi putut juca aşa poate chiar 120 de minute, destui fiind cei care se temeau de prelungiri... Dar lucrurile s-au schimbat. Mai întâi, în minutul 58, Ilioiu a fost eliminat, la o fază la care ar fi trebuit judecaţi cu aceeaşi măsură ambii jucători implicaţi. Apoi, parcă în compensaţie, arbitrul George Frăţilă a dictat penalty la o intervenţie a unui fundaş brezean asupra lui Budileanu, iar Gânju a transformat fără emoţii. Era minutul 62, iar până la final nu s-a mai întâmplat nimic notabil. Şi asta pentru că brezenii au fost mai preocupaţi să se răfuiască – la aproape orice decizie – cu arbitrul, în vreme ce câmpinenii doar au menţinut rezultatul, asigurându-şi astfel calificarea pentru faza următoare a competiţiei.
CSM Câmpina: Cosmineanu – Burchi, Radu, Gânju, Georgescu – Motoroiu, Budileanu, Ilioiu, Necula – Negreanu, Hromei. Rezerve: Marinică – Bej, Grigoraş, Ad. Vintilă, Negoiasă, R. Stoica, Burlacu. Antrenor: Robert Opatchi.
Tricolorul Breaza: Şandru – Boroş, Sterea, Cazan, Olteanu – A. Stoica, Stoian, Şerbănescu, Ciorchină – Cojocaru, Loga. Rezerve: Butuza – Al. Pavel, Ad. Pavel, Negotei, Botea, I. Vintilă, Bucur. Antrenori: Florin Stăncioiu, Costin Plăvache.
Arbitri: George Frăţilă – Marius Diaconu, Stelian Mălăroiu. Observator: Decu Crângaşu.

Ilioiu, eliminat la debut!
Bogdan Ilioiu este cel mai important transfer realizat de CSM Câmpina în această iarnă. Întâlnirea de sâmbătă a fost primul său meci oficial în tricoul CSM-ului, iar Bogdan Ilioiu a fost unul dintre jucătorii cei mai determinaţi în atitudine. Poate tocmai din prea multă dorinţă de a demonstra reuşita transferului său, s-a lăsat – nepermis pentru experienţa sa – angrenat într-un clinci, care i-a adus eliminarea în minutul 58. Şi cum a fost vorba de un cartonaş roşu direct, Bogdan s-ar putea trezi suspendat mai mult de o etapă, oricum suspendarea urmând a o ispăşi în campionat.

 Negreanu a părăsit terenul accidentat
La 1-0 pentru CSM şi în inferioritate numerică, atunci când se intra în ultimul sfert de oră al partidei, Mugurel Negreanu a luat o acţiune pe cont propriu şi a ajuns la vreo 30 de metri de poarta adversă, faţă în faţă cu Şandru, portarul Tricolorului, care nu a avut altă alternativă de a-l opri decât cu un atac destul de dur. Negreanu nu s-a mai ridicat de la pământ, în ciuda eforturilor sale vizibile. Au intervenit medicii, dar Mugurel Negreanu a fost scos pe braţe în afara terenului şi înlocuit, devenind incert pentru partida din campionat, de duminică. Atacantul CSM-ului a acuzat o lovitură în tibie, într-o zonă neprotejată de apărători, medicii recomandându-i investigaţii suplimentare.

Victorie zdrobitoare la juniori

Chimia II Vadu Săpat – CSM Câmpina 3-9
În aşteptarea meciurilor oficiale, echipa de juniori B a CSM Câmpina, antrenor Robert Stoica, a susţinut un joc amical în deplasare, în faţa formaţiei similare a clubului Chimia II Vadu Săpat, partida desfăşurându-se pe terenul de la Gura Vadului. Dincolo de calitatea jalnică a suprafeţei de joc, câmpinenii s-au impus la un scor care ne scuteşte de orice comentarii; 9-3, prin golurile marcate de Ţânţaru 4, Iatan 3, Iosif şi Râşnoveanu.

Un brezean şi-a îndeplinit visul: a câştigat o etapă «Amatur»

La sfârşitul săptămânii trecute, la Târgovişte, s-a desfăşurat o nouă etapă din cadrul Campionatului Naţional Amatur la tenis de masă, competiţia purtând la Târgovişte numele „Cupa Chindia”. Au fost prezenţi sportivi din mai multe judeţe ale ţării, competiţia fiind una de un nivel înalt. Câmpina a fost reprezentată de Sorin Chivu şi Andrei Mostovoi, acesta din urmă fiind eliminat în faza sferturilor de finală.
Competiţia a fost câştigată de brezeanul Nicolae Mihăilă, mai cunoscut în oraşul său sub porecla „Bebe Măcelaru”. Fericitul câştigător ne-a declarat: „Câştigarea unei etape naţionale a Circuitului Amatur a fost obiectivul meu în ultimii cinci ani. Sunt foarte mândru de ceea ce am realizat în acest sport, după ce m-am clasat de trei ori pe locul 5, dar mereu am visat la locul întâi. Un loc pe care l-am obţinut acum”.
Bucuria brezeanului a fost cu atât mai mare cu cât la festivitatea de premiere a fost prezentă şi cunoscuta Otilia Bădescu, campioană mondială la acest frumos sport.

Spectacol handbalistic la sala „Grigorescu”

Echipele de handbal junioare ale cluburilor AS Erigill Proviţa de Sus şi Grup Şcolar „1 Mai” Ploieşti au făcut un adevărat spectacol într-un meci amical, găzduit astăzi la prânz de sala de sport a Colegiului Naţional „Nicolae Grigorescu”. Ploieştencele, cea mai bună echipă de junioare a Prahovei, au acceptat invitaţia colegelor lor, amicalul fiind apreciat ca util de ambele părţi. A fost un meci în care nu a contat rezultatul, nimeni nepunând la îndoială valoarea şi superioritatea formaţiei ploieştene, ci doar exersarea unor mecanisme de joc în compania unui adversar important, în condiţiile unui joc.
Mihai Burlacu a folosit în acest joc, pentru AS Erigill Proviţa de Sus, următorul lot de jucătoare: Andra Postelnicu, Denisa Toma, Teodora Bucur, Theodora Groşescu, Loredana Duţă, Gabriela Ciobanu, Sabina Stoica, Sabina Strechioiu, Adelina Filip, Ştefania Popescu, Ioana Chilom, Andreea Apostol, Andrada Lupaşcu, Ramona Ciubotaru.

Unirea a învins la Sălciile

Rapid Sălciile – Unirea Câmpina 0-2 (0-2)
În cadrul etapei de sâmbătă din faza judeţeană a Cupei României, Unirea Câmpina a jucat în deplasare, în faţa unei formaţii dintr-un eşalon inferior, Rapid Sălciile. Câmpinenii au dominat disputa şi s-au impus mai lejer decât o arată scorul final cu 2-0, prin golurile marcate de Nichifor şi Burlacu (foto). După ce au marcat de două ori în prima repriză, jucătorii de la Unirea au mai avut în repriza secundă alte cinci ocazii clare de gol, în două dintre acestea mingea lovind bara transversală sau unul dintre stâlpii porţii formaţiei gazdă. Spre final, şi portarul Tiberiu Ionescu s-a remarcat atunci când a apărat o lovitură de pedeapsă acordată cu mărinimie de arbitrul Marcel Marin.
Unirea a evoluat la Sălciile în următoarea formulă: T. Ionescu - Dragomir, Neagu, Basma, Coman - B. Ionică, Constantinescu, Ţigănuş, Burlacu - Nichifor, D. Ciubotaru şi au mai jucat Toader, Căpraru (venit de la CSO Plopeni) şi Luca.