10 mai 2011

„Am fost victimele unei răzbunări din partea unor persoane din conducerea administraţiei locale!”

declară Elena Dinu, preşedinta Fundaţiei „Dr. Dinu” despre 
evacuarea din vechiul sediu impusă de administraţia Tiseanu

După 11 de ani de procese şi o evacuare din clădirea impunătoare pe care a deţinut-o mult timp în Bulevardul Culturii (zice-se, râvnită de un influent om de afaceri), Fundaţia “Dr. Dinu” are un sediu nou, situat pe strada Mărăşeşti nr. 17, aproape de vechea clădire a Primăriei Câmpina.
Inaugurarea noului sediu, cu un spaţiu mai puţin generos, a coincis cu o sesiune de comunicări ştiinţifice.
Preşedinta fundaţiei, doamna Elena Dinu, ne-a prezentat, în câteva declaraţii, cum s-a ajuns aici. “Suntem la a 14-a sesiune de comunicări ştiinţifice organizată de fundaţia noastră, evenimentul devenind, de mult, tradiţie. Cu această ocazie, ne-am gândit să inaugurăm noul sediu. În acest local, avem secretariatul şcolii, cabinetul directorului, cabinetul preşedintelui Fundaţiei, serviciul financiar-contabil, arhiva şcolii, biblioteca şi două laboratoare: de Farmacie şi de Biochimie. Restul activităţilor, inclusiv cursurile, se desfăşoară la Şcoala generală nr.8, unde noi avem, de ceva vreme, închiriat un etaj.”
 Despre faptul că, după atâţia ani, fundaţia a fost evacuată forţat din spaţiul deţinut în Bulevardul Culturii, preşedinta fundaţiei ne-a declarat fără ură şi ranchiună: “Ce să vă spun, pentru noi a fost o surpriză extrem de neplăcută, fiindcă după 34 de ani de activitate în domeniul sănătăţii, cercetării şi învăţământului, dar şi în slujba comunităţii câmpinenilor, am crezut că oficialităţile locale apreciază eforturile noastre, ale colectivului pe care îl avem aici, eforturi îndreptate constant spre binele concetăţenilor noaştri şi promovarea imaginii urbei acesteia în ţară şi străinătate. Contribuţia noastră în asigurarea unei asistenţe medicale, la preţuri modice, pentru elevi, studenţi, persoane nevoiaşe, a fost apreciată de lumea din afara oraşului, dar nu şi de cei din conducerea lui. Cred că ne putem mândri cu faptul că întregul nostru colectiv a performat spre binele celor 14 promoţii de cursanţi care ne-au trecut pragul şi care acuma lucrează ca farmacişti şi asistenţi medicali in toată tara. Cadrele noastre didactice dau dovadă mereu de un înalt profesionalism, foarte multe vin de la Bucureşti şi au o bogată experienţă, care a fost apreciată de sutele de elevi pe care i-am avut, veniţi din toate colţurile ţării. Evacuarea noastră din fostul sediu, în care am funcţionat mulţi ani, o consider o mare nedreptate. În primul rând, pentru faptul că evacuarea s-a făcut în mijlocul anului şcolar, perturbând procesul de învăţământ, ceea ce contravine grav normelor legislaţiei învăţământului. Eu cred că am fost victimele unei răzbunări din partea unor persoane din conducerea administraţiei locale, care, timp de 11 ani, ne-au chinuit cu un lung şir de procese. Puţin după decesul preşedintelui fondator al fundaţiei noastre, doctorul Dinu, ce ne-a părăsit în martie 2000, ne-am pomenit cu o somaţie din partea Primăriei, care ne obliga să părăsim clădirea de pe Bulevard. De atunci, ne-am adresat tuturor autorităţilor şi forurilor competente, dar nu am găsit înţelegere şi rezolvare. Eu încă mai sper că ni se va face dreptate. Cu toate că, dacă mă uit în jurul meu, contextul actual este unul absolut demobilizator. Însă eu, ca preşedinte al Fundaţiei, nu am dreptul să mă demobilizez şi nici să-i dezamăgesc pe cei care au avut încredere in noi. Şi, cu atât mai mult, pe cei care, în continuare, cred în noi şi se înscriu la şcoala noastră pentu a-şi vedea un vis implinit. Experienţa pe care am dobândit-o în decursul anilor o vom împărtăşi cu drag, întotdeauna, celor care doresc să înveţe ceva de la noi.”

Cuvântul care înţeapă

România de mâine s-a născut azi la Scorţeni

Mă tot întreb de la o vreme care este diferenţa dintre un om sărac, neinstruit, care îşi vinde demnitatea şi un politician care îşi cumpără privilegiile (demnităţile) mituind un astfel de cetăţean?! Am rămas în gând cu această dilemă de multă vreme şi anume de când în România noastră, acest negoţ al conştiinţelor a ajuns la rang de strategie politică. În naivitatea mea, am crezut o vreme că votul cumpărat, căci despre el este vorba, este doar o găselniţă a unor nenorociţi de politruci care nu mai au nimic sfânt şi se folosesc de slăbiciunile unei pături neinstruite a societăţii. M-am înşelat. Politrucii nenorociţi au găsit în fiecare colţ de ţară oameni mărunţi, gata oricând să se vândă pentru o găleată, un mititel, o pereche de chiloţi ori o sută de lei.  Scârbavnicii au înţeles că această lume, pierdută în marasmul ignoranţei şi al sărăciei, este a lor. O lume îngenuncheată de sistemul clientelar mafiot pe care tot ei îl conduc. Calculul nenorociţilor din politică pe care îi întâlnim la tot pasul (de la nivel local până la nivel central) este unul simplu: fură pe rupte din banul public, se îmbogăţesc, nu fac absolut nimic pentru eradicarea sărăciei şi a neinstruirii unei largi pături de cetăţeni, pentru ca ma apoi să se întoarcă tot la aceştia, din patru în patru ani, pentru a le cumpăra votul şi finalmente pentru a ajunge din nou la hălcile puterii. Acest plan diabolic funcţionează aproape perfect, iar scârba de politică a celor care au mai rămas şi nu îşi vând demnitatea este un aliat de nădejde al acestor hiene care ne dezbină cu bună ştiinţă.
Din păcate, politrucii nenorociţi despre care vorbesc nu au culoare politică. Ei sunt lesne de recunoscut şi îi găseşti întotdeauna în preajma puterii.
(Citeşte continuarea pe www.cuvantulcareinteapa.blogspot.com)

Editorial

„SCUTUL TRAIAN”

Puţine complimente mai mari i s-au făcut în aceşti ani României (desigur involuntar!) decît acestă declaraţie a unui oficial rus cum că la Deveselu s-a instalat un scut Traian. Vorba cu miez ironic este cea mai bună analiză pe care am auzit-o asupra acestui act politico-militar de a cărui importanţă nu se îndoieşte nimeni. Evident că scutul „traian” este o aluzie la calul Troian, deci evocă, din punctul de vedere rusesc, o pătrundere subversivă a inamicului în propriul teritoriu. Asta arată, repede enumerînd, două lucruri la fel de importante: 1. Că ruşii ne socotesc încă „de-ai lor”, din sfera lor de influenţă, şi 2. Că americanii consideră România un pion de suficientă încredere pentru o asemenea construcţie strategică. Aş insista mai ales asupra punctului 2, care a fost cu mare grijă ocolit de analiştii neamului. Din motive de agendă politică internă, aceştia au scos în evidenţă fie aspecte derizorii (cum îi vor întîmpina fetele pe sodaţii americani, dacă primarul ştie engleză etc), fie doar aspectul nr. 1, ronţăit ca o moară stricată pe tema: să nu-i supărăm pe ruşi. Detestabilă laşitate, mentalitate de cîrtiţă sortită să trăiască mereu în întuneric.

Proiectul „Calea Dacia”, din nou în întârziere

Proiectul de construire a pasajului peste DN1 rămâne în continuare unul extrem de controversat. Procesele dintre administraţia locală şi o parte dintre firmele care au participat la licitaţie şi schimbarea soluţiei tehnice impusă de anumite interese politico-economice, nu reprezintă decât o parte din faţa nevăzută a acestei afaceri pe bani mulţi, care a devenit o problemă pentru administraţia Tiseanu.
Iniţial prevăzut a se finaliza în patru luni (cel puţin asta a fost condiţia în urma căreia firma Cast Băneşti a câştigat licitaţia organizată de Primăria Câmpina), proiectul s-a împotmolit de nenumărate ori, rămânând şi azi, după mai bine de un an şi jumătate de la debutul său, în stadiul de promisiune. E drept că de ceva vreme au început lucrările, însă între timp a intervenit o nouă problemă. Şi anume aceea că în timpul săpăturilor au fost descoperite trei conducte care traversează terenul unde ar fi trebuit turnată fundaţia unuia dintre pilonii de susţinere. Şeful de şantier al celor de la Cast Băneşti susţine că ar fi vorba de nişte conducte de alimentare cu apă a localităţii Breaza şi că prezenţa acestora ar putea întârzia lucrările cu cel puţin o lună de zile, având în vedere încă că nu se cunoaşte exact proprietarul şi nu are cum să devieze conductele fără acordul acestuia. Tot şeful de şantier Eugen Gorcea a mai declarat că în legătură cu această nouă situaţie creată au fost sesizate autorităţile locale, însă nimeni nu a luat nicio măsură în acest sens.
Ceea ce primarul Tiseanu a declarat în mai multe rânduri că este „proiectul său de suflet” (rămâne de cercetat care este raportul dintre sentimentalismul edilitar şi interes) începe să devină o problemă pentru administraţie, în contextul în care lucrările se vor întinde până în sezonul rece, iar panglica s-ar putea să nu fie gata de tăiat înainte de alegerile locale de anul viitor.
Vă reamintim că proiectul, care presupune construirea unei bretele peste DN1, cu rol de a descongestiona intrarea şi ieşirea din Câmpina, a mai fost întârziat câteva luni bune din cauza unor neînţelegeri dintre constructor şi Ministerul Transporturilor. Lucrarea costă aproximativ 27 milioane lei, finanţarea fiind asigurată, în cea mai mare parte, din fonduri europene, dar şi din fonduri locale (împrumut bancar de 4 milioane lei făcut de administraţia locală).

Sărbătoare la Colegiului Tehnic „Constantin Istrati”

Ziua Europei şi a Independenţei de stat

Luni 9 mai 2011, de la 10.00 la 12.00, în amfiteatrul colegiului, peste 100 de persoane au participat la aniversarea unui dublu eveniment: Ziua Europei şi Ziua Independenţei României.
Oraginzatorii simpozionului, profesorii Nicolae Geantă şi Ofelia Negoiţă, au avut ca invitat din partea Prefecturii Prahova pe Codruţ Constantinescu, expert în probleme ale UE, care a vorbit liceenilor despre importanţa legilor europene pentru UE, şi a prezentat un film despre Parlamentul acesteia. Liceeni au urmărit apoi un alt filmulet, cu momentul realizării Independenţei de Stat din 1877, prezentat de d-na Negoiţă Ofelia, şi au ascultat o prelegere a dr. Nicolae Geantă despre „România şi românismul azi, în context european”. „Cum ar arăta România, dacă toţi românii ar fi ca mine”, a fost întrebarea dlui Geantă care a pus tinerii pe gânduri după încheierea evenimentului.

Proprietatea Bara „se scurge” în Lacul Bisericii

Una dintre proprietăţile impunătoare situate pe malul Lacului Bisericii este cea a familiei Claudiu Bara. Oameni cu stare, prezenţi aproape an de an în topul milionarilor în euro ai României, care au găsit de cuviinţă să folosească domeniul public drept „scurgere” cu acces direct în apa lacului. Zilele trecute, câţiva muncitori extrem de grăbiţi, săpau de zor un şanţ (pe malul lacului, în spatele proprietăţii familiei Bara) şi montau o conductă groasă, din PVC, prin care legau proprietatea omului de afaceri de apa lacului, în scopul de a construi, probabil, un gen de canalizare. Atât vecinii din zonă, care ne-au sesizat, cât şi noi, ne întrebăm cine din administraţia locală a dat autorizaţie pentru astfel de grozăvie şi cam ce fel de scurgeri care nu dăunează mediului înconjurător s-ar putea produce pe acea conductă?! La ultima parte a întrebării poate ne răspunde chiar Garda de Mediu.

După 40 de ani, constructorii Barajului Paltinu s-au reîntâlnit la Casa Tineretului

Săptămâna trecută a avut loc la Casa Tineretului, Sala Mică, întâlnirea de 40 de ani a celor care au înălţat Barajul Paltinu, o realizare notabilă a şcolii româneşti de construcţii şi una dintre cele mai importante investiţii prahovene din ultimele decenii. În aprilie 1971, era dat în folosinţă Barajul Paltinu împreună cu întreg sistemul hidrotehnic aferent, denumit iniţial tot Paltinu, redenumit ulterior Voila. Ansamblul hidrotehnic construit pe Doftana, care alimentează cu apă potabilă şi industrială o bună parte a judeţului, face parte Exploatare Sistem Zonal Prahova SA, societate care a organizat “Întâlnirea de 40 de ani”.
 
Evenimentul a fost o execelentă ocazie a foştilor şi actualilor angajaţi ai Sistemului hidrotehnic Voila (SHV) de a se întâlni pentru a socialize şi a sărbători împreună “vârsta” barajului. Au participat la întâlnire şi câţiva dintre constructorii care au trudit la ridicarea Barajului Paltinu, a cărui denumire vine de la numele unui pârâu ce alimentează lacul de acumulare.
Barajul este o construcţie monumentală care impresionează şi astăzi prin dimensiunile sale. Construcţia lui a durat cinci ani. Ansamblul hidrotehnic de pe râul Doftana a fost dat în funcţiune în anul 1971, iar în intervalul 1976-1982 au fost executate mai multe consolidări, absolut necesare, deoarece în timpul primei umpleri a lacului, s-au constatat infiltraţii de apă pe sub soclul barajului, cauzate însă nu de o deficienţă a construcţiei, ci de structura rocilor de sub baza peretelui barajului, zonă în care fusese injectat lapte de ciment. Cu o înălţime de 108 metri (deasupra fundaţiei), barajul are o lungime totală a coronamentului de 455 metri. Astăzi, el susţine o acumulare de aproximativ 55 milioane metri cubi de apă. Centrala hidrotehnică are o putere instalată de 10 MW, producând anual energie electrică în valoare de 30 GWh., Şeful Sistemului hidrotehnic Voila, ing. Gheorghe Poenariu, ne-a asigurat că “nu este niciun pericol din punct de vedere al rezistenţei şi durabilităţii barajului, chiar şi după toate cutremurele întâmplate. Infiltraţiile de după prima umplere a lacului, de mult remediate, se puteau întâmpla oriunde şi oricui, chiar şi celor mai mari firme de construcţii, fiind cauzate de structura subsolului. Ele nu au constituit un viciu de construcţie, căci barajul propriu-zis nu a avut nicio fisură. Pur şi simplu laptele de ciment injectat cu nişte foreze nu s-a răspândit peste toată zona de sub soclul barajului.”
După întâlnirea de la Casa Tineretului, participanţii au vizitat Staţia de tratare a apei Voila, unde şefa staţiei, ing. Mihaela Mihăilescu, a prezentat celor prezenţi toate modernizările şi retehnologizările care s-au adus obiectivului în ultimii ani. Apoi, s-a mers la biserica din Lunca Mare, unde a avut loc o slujbă de pomenire a tuturor salariaţilor SHV care au părăsit această lume, la sfârşitul slujbei împărţindu-se, conform tradiţiei, colivă, colaci şi pachete cu mâncare. În continuare, a fost vizitat barajul, care rămâne, peste decenii şi tot felul de încercări ale stihiilor naturii, o construcţie durabilă, aptă să funcţioneze în orice condiţii la norme europene.

Ploaia a stricat socotelile producătorilor şi comercianţilor de flori

Vremea urâtă din finalul săptămânii trecute a stricat socotelile comercianţilor de flori veniţi la expoziţia cu vânzare organizată de Casa Tineretului.
Sâmbătă şi duminică, pe platoul din faţa Casei Tineretului din Câmpina, s-a desfăşurat a doua ediţie a expoziţiei (cu vânzare) de flori şi plante de apartament. Deşi anul trecut, ea a fost denumită Expoflora, anul acesta, nu a mai fost botezată în niciun fel, dar (am fost asiguraţi de organizatori), evenimentul nu reprezintă urmaşul concursului “Balconul înflorit”, din 2009, celebru prin amploarea, dar şi costurile sale cu multe zerouri. Expoziţia de flori este organizată fără nicio cheltuială, scopul final al ei fiind cel firesc: oportunitatea pentru localnici de a-şi înfrumuseţa locuinţele şi grădinile cu cheltuieli modice. Au fost invitaţi să participe producători şi comercianţi de flori şi plante de grădină şi apartament, dar şi firme specializate în decoraţiuni exterioare şi arhitectură peisagistică. Expoziţia nu a dus lipsă de vizitatori, numărul lor fiind însă mult mai mic decât cel de anul trecut, întrucât nici vremea nu a mai fost la fel de frumoasă ca la ediţia din 2010. Dacă ziua de sâmbătă a fost destul de însorită, iar iubitorii de flori au început să apară mai ales după orele prânzului, duminică a plouat “mocăneşte”, motiv pentru care clienţii sosiţi să admire şi să cumpere flori puteau fi număraţi pe degetele de la mâini. Expozanţii nu s-au declarat foarte mulţumiţi de vânzări, dar, având în vedere că nu au plătiti taxe de închiriere pentru spaţiile de expunere, nici nu s-au întors supăraţi şi fluierând a pagubă pe la casele lor. “Anul acesta, din păcate, vremea nu a ţinut cu noi, iar clienţii au fost puţini. Noi am făcut tot posibilul pentru a oferi câmpinenilor o ofertă cât mai bogată şi cât mai multe variante de alegere, asigurând expozanţilor standuri gratuite pentru a-şi putea prezenta marfa, spre deosebire de alte expoziţii de acest fel, unde se percep tarife de închiriere destul de piperate. Ediţia precedentă s-a desfăşurat doar într-o singură zi, de duminică, ştiut fiind că duminica omul e mai liber (sâmbăta ba lucrează, ba e ocupat cu diferite treburi gospodăreşti). Anul acesta, am încercat să extindem perioada de desfăşurare a evenimentului, dar, din nefericire, nu am avut noroc de o vreme caldă şi însorită. Să sperăm că, la anul, vom avea mai mult noroc, din acest punct de vedere”, ne-a declarat Florin Buda, directorul Casei Tineretului. Oferta florilor de apartament a fost destul de bogată (orhidee, guzmania, aechnea, kalanşoe), dar amatorii au putut alege şi din numeroasele specii de plante de grădină, dintre care cele mai solicitate au fost laleaua, panseluţa, irisul, zambila, dahlia, tandafirul, gerbera. Printre expozanţi, s-a remarcat un cunoscut importator de seminţe şi bulbi (sediul mamă fiind în Olanda), care avea o bogată ofertă de material săditor la preţuri acceptabile. Expoziţia de la Câmpina a fost concurată serios de “târgul de flori” desfăşurat la Ploieşti aproape toată săptămâna trecută. De aceea, la ediţia viitoare ar fi bine ca organizatorii să se orienteze şi în funcţie de o posibilă desfăşurare simultană a unor expoziţii florale concurente.

Activităţi multiple la Casa de Cultură

  • Lecturi publice: Florin Dochia şi Emanoil Toma
  • Expoziţie de pictură: Gabi Vişan
O nouă şi atractivă seară literară găzduită de Casa Municipală de Cultură şi organizată de Cercul Literar „Geo Bogza”, cu tema „Poeţi câmpineni”, a avut loc săptămâna trecută în sala „Constantin Radu”.
Amfitrionul Florin Dochia, jovial ca de fiecare dată, a creat cadrul propice desfăşurării întâlnirii cenacliştilor (fiecare participant a primit câte un exemplar din revista „Biblioteca de Câmpina”, nr. 2 şi ultimul număr al săptămânalului „Oglinda de azi”).
Stimulat de succesul obţinut cu prilejul lansării primului său set de elegii, scriitorul Florin Dochia a prezentat o nouă şi superbă elegie (45), închinată poetului Ion Stratan. Piesa, cea mai lungă dintre elegiile compuse - „Vizită în Cimitirul de maşini sau Două camere la primul etaj” -, din volumul în pregătire, „Elegiile căderii (curs practic)”, este semnificativă: „/...) Mama Poetului este frumoasă şi blândă, este născătoarea de grădini şi de pajişti, este însoţitoarea de îngeri, este paznicul de la  poarta cetăţii de fum în care pereţii albi apasă pe inimă, apasă pu buze, apasă cum degetele pe coaja portocalei ca să provoace şuvoi de siropuri citrice, apasă ca să închidă cu oranj tunelul oranj, ca să amâne deschiderea ploilor de funingine” sau (...) „Poetul îşi aprinde o ţigară de la altă ţigară, leagă un cuvânt de alt cuvânt, leagă un gând de alt gând, o iubire de altă iubire, o speranţă de altă speranţă, o frânghie de o ramură a unui stejar secular, o mireasă de un mesteacăn tânăr, un vis de tâmpla miresei, o mirare de privirea ei. Poetul a îmbrăcat mantaua cuvintelor explozive, e de ajuns un foc de inimă şi totul se va prăbuşi sau se va înălţa, depinde de unghiul de vedere, depinde în ce tranşee îşi doarme somnul soldatul de plumb”.
Frumuseţea elegiei 45 a deschis apetitul invitaţilor pentru comentarii: „Mi-a plăcut mult elegia, m-a emoţionat, în special ultima parte. Accentul pe care îl pune autorul prin repetarea unor cuvinte, pune şi mai mult în evidenţă forţa acestei elegii”, i s-a părut elegia ca un cerc „Eşti tu, este poetul, eşti tu şi se încheie cercul” (Alexandru Blanck).
Revenit spectaculos în rândul cenacliştilor, scriitorul Emanoil Toma, a recitat - cu talentul cunoscut - cinci poeme din recenta sa lucrare, „Miraculos, cuvântul” (Ed. Premier, 2010), dintre care cităm: „Scriitorii sunt singuri/ şi îşi vorbesc numai lor./ Acolo, sus, nu sunt cuvinte./ Ele sunt numai aici./ Ei transformă gândurile lor de sus/ în cuvinte şi le transmit jos/ îmbibate cu aerul înălţimii/ Unii îi respiră, alţii nu./ Scriitorii sunt călugări/ ce aşteaptă mereu/ să fie întrebaţi despre înţelepciune/ şi se uimesc despre sarcina/ ce-i prea grea de purtat” („Scriitorii”)
Apreciind calitatea poemelor, moderatorul Florin Dochia a remarcat: „Poezia lui Toma este în ton cu manifestarea de mai jos”. (În acelaşi timp, în sala mare a Casei de Cultură se desfăşurau „Serbările Cireşarii” - Mesaj biblic, prezentat de Vladimir Pustan şi Florin Ianovici.) „Mi-a plăcut foarte mult poezia «Scriitorii»” - a continuat Florin Dochia; „Bebe (Emanoil Toma - n.r.) ştie să facă poezie. Toată poezia - a remarcat Alexandru Blanck - este elegiată, iar proza este străbătută de o notă umoristică. Cu excepţia poemului «Scriitorii», celelalte poezii sunt triste”... „Dumnezeu este un mare EU, în care ne pierdem” - intervine Emanoil Toma. „(...) Mai bine te-ai opri la... proză” - consideră Florin Frăţilă şi insistă: „Eu cred că ar trebui să rămâi un prozator”.
Răspunzând la unele comentarii, Emanoil Toma informează că are în lucru două romane: „Crima în suspendare” şi „Înnotător printre rechini”.
Reuniunea literară s-a încheiat cu un asortat bufet suedez oferit de publicistul Emanoil Toma cu prilejul zilei sale de naştere.
Avem plăcerea de a-i transmite, şi pe această cale, din toată inima La Mulţi Ani!
După încheierea programului literar (19.30), cenacliştii au avut posibilitatea urmăririi ultimei părţi a Serbării Cireşarilor.
Plină de lumină, căldură şi culoare, expoziţia de pictură a d-nei Gabi Vişan, organizată pe 6 mai în foaierul Casei de Cultură, s-a bucurat de o remarcabilă apreciere atât din partea spectatorilor, cât şi a specialiştilor. „Gabi Vişan - ne-a declarat Florin Dochia, directorul instituţiei - este una dintre reprezentantele semnificative ale preocupărilor artistice ale femeilor din municipiul Câmpina. Pasiunea domniei sale pentru culoare, pentru sensibilitatea apropierii de natură, în special, este lăudabilă. Este o pictură luminoasă, reconfortantă pentru privitorii visători şi dependenţi de frumos”.
În acelaşi sens, muzeologul Alin Ciupală a remarcat marea sensibilitate a pictoriţei şi realizarea excelentă (la unele peisaje) a tripletei: desen, culoare, compoziţie, iar scriitorul Ştefan Al. Saşa a considerat expoziţia „o surpriză deosebit de plăcută”, deoarece o cunoştea pe d-na Vişan ca o „pictoriţă a florii”.
Theodor MARINESCU

În pădurile de pe Muscel, câmpinenii se întrec în partide de paint ball

Paintball, un sport care a apărut acum trei decenii, în America, şi care a câştigat rapid popularitate, fiind astăzi răspândit în peste 40 de ţări de pe toate continentele, a ajuns, de ceva vreme, şi pe meleagurile câmpinene. Fără a avea popularitatea sporturilor tradiţionale, paintball câştigă teren din ce în ce mai mult, cu fiecare zi. În România a pătruns mai puternic după anul 2000, iar în Câmpina, de un an-doi încoace. Cum pădurile de pe platoul dintre Voila şi Şotrile sunt închise de cei de la Ocolul Silvic, loca,lnicii amatorii de paintball practică acest joc în păduricea din stânga drumului care urcă spre Voila, traversând Fântâna cu Cireşi, pădurice care se întinde până aproape de locuinţa deputatului Florin Anghel. În dreapta drumului amintit, peste un pârâiaş, este o altă pădure, cu copaci mai bătrâni şi mai rari, dar locaţia aceasta e mai puţin folosită de amatorii de paintball, căci are multe amenajări (măsuţe, bănci, leagăne), fiind folosită intens, la sfârşit de săptămână, de localnicii amatori de un grătar la iarbă verde. De 1 Mai, în păduricea pe care am pomenit-o ceva mai devreme, două echipe de tineri se împuşcau de zor folosind puşti cu proiectile de vopsea. De pe margine, o duzină de perechi de ochi era aţintită pe combatanţi, urmărind mişcările de “trupe”, atacurile şi replierile realizate ca după un plan ce respecta parcă toate rigorile unei tactici militare moderne. La adăpostul copacilor, participanţii nu făceau deloc economie de muniţie, jocul lor părând, de departe, o joacă de copii, un fel de “hoţii şi vardiştii”. Doi jucători, loviţi în plin, au părăsit “câmpul de bătălie”, explicându-ne mai multe reguli ale acestui joc şi modul în care s-au întâlnit combatanţii. Astfel, am aflat că cei mai mulţi erau câmpineni şi bucureşteni. Şi-au dat întâlnire la Câmpina, după ce s-au întâlnit, fără să se cunoască prea bine, pe Facebook, prilej cu care unul dintre câmpineni a propus această locaţie, reuşind să-i convingă şi pe ceilalţi că pădurile de pe Muscel fac casă bună cu jocul de paintball. Cei doi interlocutori ne-au informat  că din cauza achiziţionării a doar zece costume şi tot atâtea puşti, în joc nu puteau intra mai mult de 10 combatanţi, împărţiţi în două echipe adverse. Am mai aflat că nu ai voie să-ţi împuşti adversarul de la mai puţin de cinci metri, dar dacă ai primit un proiectil în cap, lovitura e puţin dureroasă şi dispare după câteva secunde (depinde şi de distanţa de la care se trage), durerea fiind comparabilă cu cea resimţită la impactul cu o uşă în mişcare. Totuşi, în general, bilele cu vopsea se sparg la impact, disipând aproape întreaga energie şi producând foarte puţină durere. Municipalitatea ar putea face aici amenajări (ridicarea unui ţarc de împrejmuire, curăţarea locului de bolovani, vreascuri uscate, gunoaie), astfel încât să ofere un perimetru propice partidelor de paintball, pentru care să perceapă taxe de închiriere numai bune de alimentat bugetul local.

Tenis de masă


Sâmbătă, 7 mai, în sala de sport a oraşului Băicoi, a avut loc Turneul Amatur B şi Campionatul Judeţean de Tenis de Masă, pe echipe şi individual seniori. Câmpineanul Andrei Mostovoi a obţinut titlurile de campion judeţean şi campion al turneului Amatur.

Cupa României

În urma tragerii la sorţi care a avut loc săptămâna trecută la AJF Prahova, CSM Câmpina va juca semifinala Cupei României, faza judeţeană, cu Avântul Măneciu, pe teren neutru, la Boldeşti Scăieni,  miercuri, 18 mai, începând cu ora 17.00.

Ploaie de goluri şi ratări incredibile

CSM Câmpina – Viitorul Ariceşti 7-1 (2-0)
Duminică, pe stadionul Poiana, vremea deosebit de rece pentru această perioadă a adus o ploaie măruntă şi sâcâitoare, dar şi un potop de goluri marcate de CSM în poarta adversă. Pe lângă cele şapte goluri înscrise, elevii lui Robert Opaţchi s-au jucat cu ocaziile, ratând din toate poziţiile spre exasperarea spectatorilor, care s-au aventurat pe o aşa vreme potrivnică la stadion. În prima repriză, cele două echipe s-au anihilat reciproc preţ de 20 de minute, până la faza în care Octavian Gânju a deschis scorul printr-un şut violent de la aproximativ 30 de metri, în urma căruia mingea a poposit exact în vinclul porţii. Portarul oaspeţilor nu şi-a revenit câteva minute după golul încasat de la fundaşul CSM-ului, care în debutul reprizei a doua avea să fie înlocuit pentru o gafă impardonabilă în defensivă. După deschiderea scorului, oaspeţii, conduşi în teren de veteranul Cristian Smoleanu (42 ani), fost jucător şi câştigător al Cupei României cu Petrolul Ploieşti, au pus ceva probleme gazdelor, pe contraatac, însă această tresărire de orgoliu s-a încheiat odată cu al doilea gol, marcat de CSM prin Iulian Budileanu, care a deviat în plasa porţii un şut puternic, din afara careului, expediat de Mugurel Negreanu. După pauză, antrenorul Opaţchi a făcut câteva înlocuiri, introducându-l în teren şi pe atacantul Ştefan Hromei, care ulterior s-a dovedit a fi o schimbare de mare inspiraţie. Trei dintre cele cinci goluri marcate de CSM în repriza a doua au fost semnate de noul intrat, celelalte de Vintilă şi Tuchilă. Oaspeţii au marcat şi ei golul de onoare, la scorul de 3-0 şi în rest nu au făcut decât să scoată mingea din propria poartă de şapte ori şi să asiste cu deznădejde la alte zeci de ratări monumentale ale partenerilor de joc.
Cu 16 puncte avans faţă de următoarea clasată, CSM Câmpina se pregăteşte să îmbrace tricoul de campioană cu mult înainte de încheierea campionatului.

Trei puncte importante

AFC Filipeşti – CSM Câmpina 0-1 (0-0)
 
Oboseala cumulată în urma meciurilor din trei în trei zile a început parcă să se simtă în jocul echipei antrenate de Robert Opaţchi. Miercuri, 4 mai, în deplasare la AFC Filipeşti, Budileanu şi coechipierii săi au obţinut cele trei puncte cu eforturi destul de mari în faţa unui adversar ambiţios, care a intrat în teren cu obiectivul declarat de a încurca liderul.


Absenţa unor titulari de bază în unsprezecele CSM-ului (Negreanu, Ilioiu, Georgescu), dar mai ales decizia celor de la AFC Filipeşti de a folosi doi-trei jucători din divizia C de la echipa mare, a echilibrat oarecum forţele în teren, iar jocul a fost încă din primele minute un adevărat spectacol. În prima repriză, CSM s-a descurcat mai bine la mijlocul terenului şi a dominat, irosind câteva ocazii importante de a deschide scorul. De partea cealaltă, Filipeştiul a jucat pe cartea contraatacului şi a dat emoţii în două rânduri defensivei câmpinene, prinsă pe picior greşit de ezitările lui Octavian Gânju. La pauză, antrenorul Robert Opaţchi a reuşit să-i monteze destul de bine pe elevii săi, care în repriza a doua au arătat un cu totul alt stil de joc, mult mai combinativ şi mai ofensiv. Numai intervenţiile in extremis ale portarului advers au făcut ca tabela de marcaj să rămână nemodificată până aproape de minutul 70, când în urma unei presiuni constante, Budileanu a primit mingea în careul advers şi a înscris printr-un şut plasat pe lângă portar. În ultimele 20 de minute, CSM a jucat prudent, cu intenţia de a conserva rezultatul, a pasat mult, iar în momentele de presiune impuse de jocul gazdelor, defensiva (în special „Georsini”) a închis orice culoar spre poarta apărată de Ciprian Cosmineanu. Finalul meciului, cu cele cinci minute de prelungiri acordate de centralul partidei, n-a mai adus nimic demn de consemnat, poate doar bucuria jucătorilor, a suporterilor şi a acţionarilor pentru alte trei puncte acumulate la zestrea impresionantă a unui lider incontestabil.
Pe lângă cele trei puncte câştigate, deplasarea de la Filipeşti a scos în evidenţă o echipă a CSM antrenată de Robert Opaţchi care şi atunci când joacă mai slab ori se confruntă cu importante absenţe de efectiv, câştigă. Asta înseamnă valoare! 

„Georsini”, omul meciului
După o victorie cu 1-0 în deplasare, ar fi tentant să crezi  că un mijlocaş ori un vârf de atac poate fi declarat omul meciului, însă miercuri, la Filipeşti, părerea unanimă a fost că fundaşul CSM-ului, „Georsini” (Radu Georgel), a jucat aproape fără greşeală. Dacă în prima repriză a avut una sau cel mult două ezitări, în partea a doua  a meciului a dat multă siguranţă defensivei şi încredere întregii echipe de a obţine cele trei puncte puse în joc. În urma acestei evoluţii, Giorsini poate fi declarat omul meciului.

Galeria, din nou la înălţime
Nucleul dur al galeriei CSM a făcut şi de această dată un adevărat spectacol în deplasarea de la Filipeşti. Peste 50 de suporteri galben-roşii şi-au susţinut favoriţii din primul minut şi până la finalul partidei, aşa cum puţine galerii ale echipelor cu tradiţie o mai fac azi, chiar şi în liga lui Mitică. Efortul şi pasiunea lor pentru jocul de fotbal se simt din ce în ce mai puternic în evoluţiile elevilor lui Opaţchi, care în multe momente dificile îşi regăsesc forţa de joc în urma chemărilor venite din galerie.