05 iulie 2011

Cine are dreptate în scandalul iscat pe tema cortului de evenimente de la Amana Inn?

Despre scandalul cortului pentru evenimente pe care societatea Amana Turism SA l-a instalat, în urmă cu un an, în curtea care găzduieşte motelul Amana Inn s-a mai scris în presa locală. Noi vom încerca o abordare a acestui subiect în care să fie cunoscute ambele puncte de vedere, adică variantele ambelor părţi (administratorul societăţii şi vecini) ale acestui scandal care a degenerat într-atât, încât s-a ajuns şi la plângeri penale şi acţiuni în justiţie. Zeci de vecini sunt revoltaţi de poluarea fonică pe care o produc nunţile, botezurile şi tot soiul de petreceri, care mai de care mai festive, organizate în acest cort. Un cort asemănător este deţinut şi de un hotel de la marginea comunei Băneşti. Şi acolo sunt probleme, dar proprietăţile învecinate fiind mai răsfirate şi mai depărtate de cortul respectiv, zgomotul general al unei petreceri este resimţit mai puţin. În legătură cu situaţia de la Amana Inn, trebuie precizat, de la început,  că locuinţele învecinate sunt doar la câteva zeci de metri distanţă de cortul festivităţilor. Petreceri sunt în fiecare sfârşit de săptămână, ele fiind organizate ba în restaurant, ba în sala de conferinţe (fostă cantină), ba în cort. De două ori s-a întâmplat să fie organizate petreceri în toate cele trei locaţii amintite mai devreme. În aceste cazuri, vecinii de vizavi ni s-au plâns că le venea să-şi părăsească locuinţa, nivelul de zgomot perceput în interiorul oricărei încăperi făcându-le viaţa un adevărat infern. De fapt, disputele şi certurile dintre conducerea societăţii şi vecinii revoltaţi se învârt în jurul problemei spinoase a numărului de decibeli percepuţi în interiorul locuinţelor învecinate, decibeli care provin eclusiv de la petrecerile din curtea Amana Inn, organizate cu muzica dată la maximum (căci aşa ştiu românii să petreacă), în care, mai ales după miezul nopţii, se strigă şi se chiuie din toţi bojocii (că altfel petrecăreţii noştri mioritici nu concep să se desfăşoare o nuntă sau un botez). De asemenea, vecinii consideră că Amana Turism a montat cortul fără autorizaţie, punct de vedere cu care nu este de acord conducerea societăţii, care susţine contrariul. În urma unui control al celor de la Biroul Urbanism din Primăria Câmpina, s-a constatat că nu există nici un fel de autorizaţie pentru cortul în care au loc petrecerile. Reprezentanţii firmei Amana au contestat în instanţă procesul-verbal de contravenţie, considerând că nu era necesară o autorizaţie pentru acest cort, luat în mod singular, legea impunând necesitatea obţinerii unei autorizaţii de construire doar în cazul taberelor de corturi. În prezent, procesul cu Primăria se desfăşoară la judecătoria Câmpina. Vecinii au făcut numeroase reclamaţii la Poliţie, Jandarmerie, Garda de Mediu. Autorităţile sesizate au venit la fiecare reclamaţie, au amendat aproape de fiecare dată reprezentanţii societăţii Amana Turism, iar aceştia din urmă au contestat procesele-verbale de contravenţie în instanţă, numai la Judecătoria Câmpina Amana Turism fiind contestatoare în aproape zece dosare aflate pe rolul instanţei.

“Nu suntem indiferenţi la nemulţumirile vecinilor”
Claudia Iuruc, managerul societăţii ne-a mărturisit că, la începuturile perioadei în care au fost organizate petreceri în cort, “este posibil ca nuntaşii să fi dat volumul muzicii de petrecere mai tare decât era normal, dar situaţia am remediat-o între timp. Am achiziţionat un aparat sonometric de înregistrare a nivelului de zgomot, pe care îl arăt participanţilor la evenimentele desfăşurate în cort. Cu acest aparat, la fiecare petrecere, am făcut măsurători periodic, pentru a nu se depăşi nivelul de zgomot admis de lege.” Managerul Amana Turism ne asigură că legislaţia permite un nivel de 65 dB la graniţa cu proprietăţile învecinate, iar în locuinte, 40 dB. Interlocutoarea noastră este convinsă că se încearcă, prin toate mijloacele, să se pună beţe în roate unei afaceri în care s-au investit mulţi bani şi multă muncă. “Nu suntem indiferenţi la nemulţumirile vecinilor şi încercăm să facem tot posibilul ca activitatea noastră să nu deranjeze. Bunele noastre intenţii pot fi dovedite prin investiţiile făcute in izolarea fonică a Centrului de perfecţionare (sala de conferinţe), unde am căptuşit tot spaţiul dintre ferestre cu materiale de izolaţie fonică.” Aşa cum ne-a mai declarat Claudia Iuruc, supărarea reprezentantilor societăţii este îndreptată nu atât spre reclamanţi, cât spre cei din conducerea Primăriei Câmpina, “care nu fac altceva decât să ne pună beţe în roate, în loc să ne ajute (si pe noi, şi pe vecini ), să nu ajungem la un conflict major. Deoarece,repet, întotdeauna am vrut sa remediem orice fel de situaţie, în niciun caz să lăsăm un conflict să degenereze. Dar din păcate, nu toate lucrurile depind de noi.” Din partea societăţii Aman Turism SA, am primit la redacţie un punct de vedere în legătură cu toată această situaţie, semnat de administratorul Cerasela Vînău, în care se precizează următoarele: “Conform planului urbanistic general PUG al Câmpinei, zona imobilului societatii Amana Turism SA se află, împreună cu Casa de Cultură “Geo Bogza”, fosta Primarie, Liceul de Petrol etc,  incadrata ca unitate teritoriala la M1 respectiv institutii si servicii. Aria adiacenta reprezintă o zonă de locuinte si comert cu incurajarea activitatilor turistice. Astăzi se încurajeaza activitaţile turistice – fara turisti si fara activitati, eventual cu cate o amenda de la ordinea publica, asa cum s-a intamplat anul acesta cu invitatii Municipiului Campina la Festivalul Mierii care au fost cazati si au avut masa de banchet la Amana Inn timp de doi ani consecutiv. In viziunea edililor oraşului si a celor din vecinatati se sugeraza ideea ca nuntile, botezurile, aniversarile,evenimentele indeosebi, si participantii sunt ceva antisocial, care nu ar trebui să existe in Municipiul Campina.”

“Nu mai putem trăi în calvarul acesta”
De partea cealaltă, vecinii revoltaţi (familiile Dorian Roşca, Adriana Florea, Postumia Martin şi multe altele) par a avea toată dreptatea de partea lor, iar sesizările lor par a fi întemeiate, dacă ţinem cont că dreptul la deschiderea şi dezvoltarea unei afaceri nu poate prima în faţa drepturilor fundamentale la o proprietate (netulburată în niciun fel), la sănătate etc. Mai ales că zgomotele de nesuportat (atât ziua, cât mai ales după căderea serii), ale petrecerilor din cortul de la Amana Inn ne-au fost confirmate de declaraţiile unor locuitori de pe străzi mult mai îndepărtate decât Strada Câmpineanu, cea în care se găseşte situată incinta Amana Inn. Cel mai activ dintre vecini este Valentin Toma, avocat de profesie, care ne-a mărturisit că, în ciuda bunelor sale intenţii în aplanarea conflictului, nu a găsit înţelegere la administratorul Cerasela Vînău. Avocatul Toma, care locuieşte vizavi, are instalată o cameră de luat vederi îndreptată spre carosabilul din faţa sălii de conferinţe din incinta Amana Inn, cu care a captat imagini de la turbulentele şi scandaloasele petreceri desfăşurate în locaţia de peste drum. Pentru aceste filmări i s-a făcut o plângere-penală soluţionată cu NUP (neînceperea urmăriri penale). Si în opinia sa, principalulul vinovat în această afacere urâtă este Primăria oraşului, căci autoritatea publică locală “are putere atât în privinţa realizării construcţiilor, cât şi în desfăşurarea activităţii agenţilor economici”. În timpul petrecerilor zgomotoase, Valentin Toma a făcut, prin intermediul instituţiilor abilitate, numeroase măsurători sonometrice care arătau că nivelul zgomotelor depăşea cu mult limitele legale impuse prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997, adică: 40 dB la interior, noaptea; 25 dB la exterior, noaptea. Locuitorii a trei străzi învecinate au tipărit un protest în care se precizează următoarele:
1. Cortul festiv este construit ilegal, fără respectarea normelor tehnice, fără avize, fără autorizaţie; orice alte lucrări la cort au fost sistate de Primăria Câmpina din august 2010; orice activitate în cortul festiv a fost sistată de Garda de Mediu din septembrie 2010.
2. Sala de conferinţă a fost autorizată ca centru de perfecţionare şi destinaţia sa a fost schimbată ilegal în unitate de alimentaţie publică. Orice activitate în această clădire a fost sistată de Garda de Mediu încă din decembrie 2010.
Niciuna dintre cele două spaţii nu are izolaţia fonică necesară desfăşurării nunţilor şi astfel, nivelul de zgomot legal (de max. 40 dB noaptea) este depăşit cu valori între 20-30 dB. Unitatea Amana Inn a fost atenţionată de vecini în nenumărate rânduri, dar aceasta nu a dovedit nici bună credinţă faţă de vecini, nici respect faţă de lege. Dacă veţi fi amendaţi în locul Amana Turism, adevărata cauză este cea de mai sus.
Vă rugăm să ne ajutaţi să păstrăm liniştea şi frumuseţea acestui cartier. Muzica, manelele, sârba şi strigarea în gura mare a darului nu au ce căuta în miez de noapte în casele noastre.

Cuvântul care înţeapă

Dictatura nesimţirii

Dacă mi-ar fi spus cineva în urmă cu aproximativ o lună, după tot scandalul mediatic şi politic creat, că bazinul didactic de înot de la căminele Petrol va ajunge în administrarea unui apropiat al deputatului PDL Florin Anghel, i-aş fi spus că ori este nebun, ori că primarul Tiseanu ar fi de-a dreptul penibil să apeleze la o astfel de soluţie.
Penibilul s-a întâmplat, iar primarul ne transmite tuturor, prin această decizie, că îl doare în... bascheţi de cetăţeanul contribuabil, care plăteşte taxe şi impozite mărite cu 20% şi pe care el le împarte cu dărnicie la tot felul de firme păstorite de politruci abonaţi la banul public.
Firma Gercom Business Ploieşti, care a câştigat selecţia de oferte pentru administrarea bazinului, este în proprietatea lui George Armaşu, fost consilier local acum câteva mandate (dacă nu mă înşel, din partea PNŢCD, condus atunci de Florin Anghel) şi fost angajat al lui Anghel la una din companiile sale.  Din câte se pare, acest domn Armaşu este foarte priceput în toate, de la construcţii civile, renovări şi zugrăveli, până la administrarea unui bazin de înot. Surse autorizate din cadrul Spitalului Municipal Câmpina susţin că, recent, aceeaşi firmă Gercom ar fi renovat şi fostul Spital de Boli Contagioase, desfiinţat azi, pentru care ar fi încasat aproximativ 6 miliarde de lei vechi din banul public. Poate ne răspunde domnul primar Tiseanu dacă este adevărat sau nu.
Trecând peste penibilul de a da administrarea unui bazin de înot unei firme care se ocupă de renovări şi zugrăveli, am să mă opresc asupra metodei ingenioase la care s-au gândit politrucii oraşului pentru a face din acest bazin, construit cu milioane de euro, o afacere pentru această firmă. Cred că metoda i-ar face geloşi şi pe Bill Gates ori Donald Trump, că doar nu e de colo să vină cineva să-ţi dea pe mână un bazin ultramodern de înot, să îţi plătească 80% din utilităţi, iar tu să nu ai altceva de făcut decât să încasezi 40% din venituri. Ei, ce ziceţi stimaţi cititori plătitori de taxe şi impozite cu 20% mai mari? Vă interesează o astfel de afacere? Sigur că vă interesează, însă, din păcate, nu faceţi parte din gaşca potrivită.
La Câmpina, am mai spus şi cu alte ocazii, s-a instaurat de multă vreme un soi de dictatură a nesimţirii, întreţinută cu mult talent şi abnegaţie de unii dintre politrucii care conduc oraşul. Ei ne sfidează fără jenă, pentru că au învăţat că războiul lor se câştigă cu bani, însă nu realizează că scârba şi disperarea celor din ce în ce mai mulţi nu se şterge cu 100 de lei din patru în patru ani.

P.S. Aţi mai auzit ceva de concesionarea hotelului de la Casa Tineretului? Eu nu. Totul a intrat, aşa, într-un con de umbră. S-a ţinut o licitaţie la care nu a participat nimeni, se vorbeşte despre o alta, la care probabil tot nu se va înghesui nimic, iar într-un final se va organiza mult dorita selecţie de oferte, în urma căreia, probabil, vom vedea acelaşi film penibil ca şi în cazul de mai sus. Nu mă mai miră nimic în ceea ce-i priveşte pe politrucii ăştia!
Florin FRATILA

Editorial

TRĂIASCĂ REGELE!
 
Dacă ieşim din obsesia de a reduce orice discuţie politică la comentarea a ceea ce zice/face Băsescu, atunci discuţia lansată – fără să vrea de astă dată, se pare, l-a luat gura pe dinainte pe dl. preşedinte – în legătură cu Mareşalul Antonescu şi Regele Mihai merită contextualizată. Fără a le ierarhiza, amintesc doar cîteva observaţii pe care acest eveniment, desprins de încrîncenările prezentului, ne-a permis să le facem asupra societăţii noastre actuale. - Şocant cîţi dintre cei care pînă mai ieri aderau făţiş sau discret la direcţia „bă maiestate” s-a trezit brusc regalişti scorţoşi doar pentru a-l bruftui încă odată pe preşedinte. Ce credibilitate au? Un CTP de pildă şi-a redescoperit violenţa în spume, de astă dată împotriva celjui care l-a vorbit de rău pe rege. – Precaritatea cunoştinţelor noastre de istorie: obişnuiţi „încă de la paşopt”  să folosim istoria ca o armă de luptă socială şi politică, traversînd instrumentalizarea ei ideologică de după 1944 şi pînă azi, ne trezim că pur şi simplu nu ştim să interpretăm principalele noastre evenimente istorice.

Dovedind o crasă inconsecvenţă, aleşii noştri hotărăsc azi ceva, mâine, altceva

Consilierii câmpineni votează, de multe ori, după cum bate vântul, după cum îi ia valul sau după cum sună directivele din apelurile telefonice ale mai-marilor zilei. Un exemplu elocvent al celor afirmate mai sus este staţia de transport în comun din capătul străzii Orizontului, staţie care - vorba aia -, ieri a fost, azi nu mai e. Iniţial, ea se afla chiar pe trotuarul de lângă curtea Casei Tineretului, vizavi de blocul care găzduieşte la parter Casa de Pensii. În toamna anului 2008, deoarece microbuzelor cu călători care veneau dinspre Autogară creau probleme la intrarea în Bulevardul Nicolae Bălcescu, aleşii câmpinenilor au decis desfiinţarea staţiei de la intersecţia Orizontului-Nicolae Bălcescu şi mutarea ei pe partea cealaltă a străzii Orizontului, adică lângă blocul R10 (la parterul căruia funcţionează Casa de Pensii), vizavi de Casa Tineretului. Abia la începutul acestui an, hotărârea din toamna lui 2008 a fost pusă în aplicare. În şedinţa din mai a Consiliului Local, la sfârşitul dezbaterii proiectelor de pe ordinea de zi, a luat cuvântul şi Daniel Moise, preşedintele asociaţiei de proprietari de care aparţin şi deţinătorii apartamentelor din blocul R10. Reprezentantul celor din blocul amintit a solicitat desfiinţarea grabnică a staţiei nou înfiinţate, deoarece „aceasta îi afectează, pe tot parcursul zilei, pe cei care locuiesc în blocul nostru. Când plecăm de acasă, dimineaţa, trebuie să trecem peste bagajele călătorilor din staţie. Când ajungem în parcarea din spatele blocului, ne trezim că nu ne mai putem scoate maşinile, fiindcă acestea sunt blocate de microbuzele staţionate. Nu mai vorbesc de gălăgie şi de mizeria pe care o lasă călătorii în urma lor.” La ultima şedinţă ordinară a Consiliului Local Câmpina, a fost aprobat un proiect de hotărâre (iniţiat de Luminiţa Dumitrescu şi Daniel Telegescu), care prevede desfiinţarea staţiei de pe Strada Orizontului, de lângă blocul R10. Motivele desfiinţării staţiei (pe care tot consilierii o înfiinţaseră, cu trei ani în urmă), au vizat mai multe aspecte. În primul rând, s-a ţinut cont de numeroasele memorii înaintate municipalităţii de către proprietarii apartamentelor din blocul situat la câţiva metri de staţie, care s-au plâns de disconfortul creat de zgomot, mizerie etc. Apoi, consilierii au mai considerat că staţia cu pricina genera numeroase blocaje în traficul desfăşurat pe strada Orizontului, la ore de vârf, uitând că tot nişte blocaje în trafic, create însă pe bulevardul din imediata vecinătate (Nicolae Bălcescu), i-au determinat, în 2008, să decidă crearea staţiei buclucaşe. Nu în ultimul rând, aleşii câmpinenilor au considerat că preluarea călătorilor se poate face de către transportatori la cele două autogări din zonă, situate la mică distanţă de staţia a cărei existenţă este acum istorie.
Desfiinţarea staţiei despre care am vorbit mai sus nu a fost, însă, singura decizie în „regim de urgenţă” luată de aleşii locali în ultima şedinţă de consiliu. Ei au tăiat de pe listă toate staţiile de pe raza oraşului pentru traseele în tranzit. Mai exact, cine doreşte să plece din localitate într-o direcţie anume (Ploieşti, Bucureşti, Braşov), trebuie să ajungă musai în autogară, să plătească încă 2 lei în plus unui transportator local pentru a traversa oraşul, ori să alerge de la un cap la altul al Câmpinei pe propriile picioare. Interesant este şi faptul că această decizie, credem noi forţată de anumite cercuri politice din jurul celor care conduc oraşul, nu a primit niciun fel de aviz juridic de specialitate din partea celor responsabili cu asta în Primărie şi totuşi a fost votată de consilieri, semn că ordinul în ceea ce priveşte desfiinţarea acestor staţii a fost precis şi apăsat. Cineva poate se va întreba care este logica celor hotărâte de Consiliul Local? Ei bine, ea este foarte simplă: dacă toate microbuzele care tranzitează oraşul ar beneficia de staţii intermediare, ca până acum, ele nu ar mai trece prin vechea autogară şi nu ar mai plăti taxa de operator unei anumite societăţi. Economic vorbind, am putea fi de acord cu acest raţionament, în sensul că firma respectivă, de pe urma acestor încasări, plăteşte taxe şi impozite la bugetul local, însă călătorii (cetăţenii) nu s-au ales în urma acestei decizii decât cu o cheltuială în plus şi mai mult stres. Preocuparea aleşilor locali ar trebui să fie aceea de a elabora o strategie a transportului în comun care să mulţumească pe toată lumea şi nu să voteze legi la îndemnul celor cu interese economice din cercurile politice de la putere.

Primarul vrea să îndatoreze Câmpina cu încă 8.000.000 lei

La sfârşitul anului trecut, cu acceptul legislativului câmpinean, Primăria a încheiat cu BCR un contract de credit – linie de finanţare. În anii precedenţi, tot sub oblăduirea Consiliului Local, municipalitatea a accesat, de la BCR ş BRD, credite bancare în valoare de mai multe milioane de lei, pentru realizarea unor investiţii în infrastructura oraşului. Ca urmare, gradul de îndatorare la bănci a municipalităţii a crescut simţitor, ajungând la 7,4%, înainte de ultima întâlnire a consilierilor municipali. Recent, la ultima şedinţă a aleşilor, s-a pus în discuţie, din nou, angajarea unor împrumuturi de către administraţia publică locală. La începutul şedinţei, primarul şi-a retras două proiecte privind aprobarea suplimentării cu două milioane de lei a contractului de finanţare amintit mai devreme, contractat cu BCR, dar a introdus, pe ordinea de zi, un proiect referitor la contractarea unui împrumut bancar de opt milioane de lei, pentru asigurarea lichidităţilor necesare finanţării a două proiecte importante: Modernizare Calea Dacia (cu o alocare de şapte milioane de lei) şi reabilitarea batalului cu reziduri petroliere de pe strada Lacul Peştelui (un milion de lei). Ce s-o fi întâmplat în ultimele zile cu finanţele locale, de a trebuit edilul-şef să mărească de patru ori suma necesară realizării acestor investiţii nimeni nu a ştiut sau nu a vrut să spună. Cert este că singurul consilier care a sărit ca ars, după ce Horia Tiseanu şi-a expus punctul de vedere, a fost Gheorghe Tudor , fost primar al oraşului în mandatul 2000-2004. „O să ieşiţi la pensie, domnule primar, iar alţii care vor veni în locul dvs. o să plătească aceste credite! Veniţi acum şi ne spuneţi că nu mai există alte surse de finanţare. Oare chiar nu puteam găsi alte resurse financiare, ca să nu ne împrumutăm la bănci? Eu cred că puteam, dar totul se face pe genunchi. Nu trebuia să ne întindem la atâtea lucrări, dacă ştiam că nu avem bani pentru toate!”, au fost principalele acuze ale consilierului social-democrat. În apărarea lui Tiseanu a sărit directorul economic al Primăriei, Gheorghe Ecaterinescu, care a subliniat că “nu este vorba să împrumutăm efectiv aceşti bani, ci numai să obţinem o linie de creditare, pentru a putea trage banii aceştia în caz de nevoie. Abia după ce vom face acest împrumut, gradul de îndatorare al municipiului va ajunge la 15%, mult sub limita permisă de lege, de 30%. Sunt puţine localităţi în ţară care au datorii aşa de mici precum Câmpina. Propunerea de contractere a împrumutului pe o durată de 10 ani, cu o perioadă de graţie de trei ani, va permite rambursarea creditului începând cu 2014-2015, atunci când vom lichida creditul contractat cu BRD, astfel încât să ne menţinem la un grad de îndatorare de circa 15%”. Primarul oraşului a motivat demersul său prin faptul că “în legătură cu modernizarea Căii Dacia, am achitat constructorului toate lucrările executate până acum şi am trimis ADR Sud-Muntenia trei cereri de rambursare a banilor. Termenul de soluţionare a unei cereri poate ajunge şi la 120 de zile, iar noi nu ne putem permite să intrăm într-un blocaj financiar din cauza acestor proceduri”.
Directorul Ecaterinescu a descris, succint, procedurile birocratice şi perioadele lungi în care municipalitatea îşi primeşte înapoi banii din fondurile europene accesate, în condiţiile în care constructorii trebuie plătiţi dacă îşi execută obligaţiile contractuale. Termenul lung de acceptare a decontării lucrărilor de către instituţiile implicate duce la decalaje de peste 110 zile, de la solicitare şi până la primirea în cont a sumelor avansate. În plus, Ministerul Finanţelor decontează şi restituie TVA, avansat din bugetul local, abia după recepţia finală a investiţiei, iar mărirea TVA la 24% a crescut cheltuielile Primăriei cu 1,2 milioane de lei.

Bacalaureatul, un examen prea greu pentru tinerii câmpineni

Procentul de promovabilitate local a fost mai mic decât cel naţional

Bacalauretul din această vară a adus rezultate foarte slabe la nivel naţional, promovabilitatea pe ţară fiind de 44,47%. Prahova nu a atins nici măcar pragul de 45%, cu mult mai mic faţă de anul trecut, care a fost de 53,4%. Nici la Câmpina, rezultatele nu au fost pe măsura aşteptărilor, procentul de promovabilitate fiind de numai 41,38%, cu aproximativ un procent mai mare faţă de cel înregistrat anul trecut.
La nivel de licee, Colegiul Naţional „N. Grigorescu” a salvat, din nou, onoarea oraşului nostru, înregistrând o promovabilitate de aproximativ 99%, la polul opus aflându-se Grupul Şcolar Construcţii de Maşini, unde doar câţiva absolvenţi de liceu au rezolvat să obţină medii peste 6.
În Câmpina s-au înscris la bacalaureat 940 de elevi, dintre care 389 au promovat examenul, 534 au fost respinşi şi 17 nu s-au prezentat.
Rezultatele exacte la cele cinci licee au fost următoarele:
Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu”: promovabilitate 99,3%, cea mai mare medie 9,78, cea mai mică 6,13; Grupul Şcolar Energetic: promovabilitate 54,59%, cea mai mare medie 9,66, cea mai mică 6,00; Grupul Şcolar Forestier: promovabilitate 40,52%, cea mai mare medie 8,83, cea mai mică 6,03; Colegiul Tehnic „C. Istrati”: promovabilitate 20,79%, cea mai mare medie 8,80, cea mai mică 6,01; Grup Şcolar Constrcuţii de Maşini: promovavilitate 6,72%, cea mai mare medie 7,21, cea mai mică 6,01.
La examenul de bacalureat, în oraşul nostru, nu a fost eliminat din concurs niciun absolvent de liceu. Rezultatele finale, în urma contestaţiilor, vor fi afişate vineri, 8 iulie.

Absolvenţii Şcolii de Poliţie vor fi angajaţi în ianuarie 2012

Chinurile celor din promoţia 2011 a Şcolii de Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr” Câmpina nu s-au terminat. Conform prevederilor unei recente şi urgente ordonanţe a guvernului Boc, absolvenţii şcolii vor fi repartizaţi la unităţile din structura Ministerului Administraţiei şi Internelor abia la sfârşitul acestui an. Numirea lor în funcţie şi încadrarea se vor face la data de 1 ianuarie 2012, după care urmează prezentarea la noile posturi, începând cu 3 ianuarie 2012. Istoria pare să se repete, căci şi în urmă cu trei ani, din cauza unei acute subfinanţări, absolvenţii acestei unităţi de învăţământ a Poliţiei Române au intrat “în pâine” cu o întârziere de câteva luni. O noutate aduce totuşi amintita OUG, deoarece ea prevede exonerarea de la plata cheltuielilor de şcolarizare pentru poliţiştii şi cadrele militare care solicită încetarea raporturilor de serviciu, prin demisie sau la cerere, anterior datei aplicării măsurilor de reducere a numărului de posturi. Decizia privind exonerarea de la plata cheltuielilor de şcolarizare a fost luată la presiunea sindicatelor. Nu este prea limpede, dar se pare că absolvenţii din acest an ai Şcolii de Poliţie din Câmpina (de fapt, ai tuturor unităţilor de învăţământ din MAI), nu vor beneficia de această exonerare, deci nu vor putea să ceară rezilierea contractelor de şcolarizare încheiate cu MAI, prin care sunt obligaţi să rămână în sistem un număr minim de ani. Oricum, meseria de poliţist devine din ce în ce mai riscantă (cele 8000 de disponibilizări avute în vedere de şefii MAI vor duce la creşterea ratei infracţionalităţii), dar şi din ce în ce mai puţin remunerată. Iar liceenii care intenţionează să îmbrăţişeze această carieră se vor gândi mult mai atent dacă merită să devină poliţişti.

Bazinul de înot va fi administrat de o firmă condusă de un apropiat al deputatului PDL Florin Anghel

Gercom Business Ploieşti a primit o bază sportivă de milioane de euro,
va plăti lunar doar 20% din valoarea utilităţilor şi va încasa 40% din profit. 

Săptămâna trecută, în timpul şedinţei ordinare a Consiliului Local, primarul Horia Tiseanu a anunţat că bazinul de înot didactic de la Complexul Petrol, care a fost inaugurat cu mare fast de ministresa Elena Udrea, şi care a stârnit atâtea discuţii şi dispute (pentru că, imediat după inaugurare, a fost închis la loc, din lipsa unei firme care să-l administreze), ar putea fi deschis publicului la sfârşitul acestei săptămâni. Selecţia de oferte a fost adjudecată de firma Gercom Business Ploieşti, deţinută de omul de afaceri George Armaşu, fost consilier local şi fost angajat al deputatului PDL Florin Anghel. Gercom Business Ploieşti a primit o bază sportivă de milioane de euro, va plăti lunar doar 20% din valoarea utilităţilor şi va încasa 40% din profit.
La selecţie au participat trei firme, dar două au fost descalificate, întrucât nu aveau dosarele în regulă. “Acum trebuie să aşteptăm perioada în care se pot depune contestaţii, care expiră astăzi (joi, 30 iunie 2011 – n.red), iar apoi vom putea pune la punct ultimele detalii împreună cu câştigătorul licitaţiei. Dacă totul va decurge fără complicaţii, bazinul de înot didactic ar putea fi deschis publicului peste circa 10 zile”, a declarat edilul-şef în plenul legislativului municipal. Reamintim cititorilor noştri că piscina acoperită (care a stârnit atâtea valuri fără a fi dată în folosinţă), este destinată a fi folosită, în fiecare zi a săptămânii de lucru, între orele 9.00 şi 15.00, doar de elevi şi preşcolari, în cadrul unor cursuri de iniţiere şi perfecţionare în nataţie. Abia după ora 15.00, de luni până vineri, accesul publicului larg va fi permis. Bineînţeles, în week-end, toată lumea este liberă să folosească această bază sportivă, în componenţa căreia mai intră şi două terenuri de tenis de câmp. Pentru adulţi, costul unui bilet de intrare este 20 de lei/zi, iar al unui abonament lunar (o intrare pe zi), 200 de lei. Un abonament anual se ridică 1800 de lei. Abonamentul lunar pentru doi părinţi plus un copil (pentru fiecare alt copil, se suplimentează cu 50 de lei) este de 400 lei. Adulţii pot opta şi pentru abonamente cu 10 intrări, care costă 100 lei/pers. De interes poate fi taxa pentru bazin-competiţie (600 lei/oră), precum şi cea pentru un culoar de bazin (100 lei/oră). La achiziţionarea biletelor de intrare, precum şi a abonamentelor, elevii sub 18 ani, preşcolarii, pensionarii şi persoanele cu dizabilităţi beneficiază de o reducere de 50%. Închirierea unei teren de tenis de câmp pentru o oră costă, de asemenea, tot 20 de lei. Pentru că nu a fost depusă nicio contestaţie, sunt toate şansele ca bazinul de înot acoperit să înceapă să facă valuri de apă, nu doar de scandal, la sfârşitul acestei săptămâni.

Flash

Ce şi cum scriem

Panourile publicitare montate în intersecţiile centrale ale urbei, şi nu doar aici, te îndeamnă, vilegiaturist ori simplu localnic, să vizitezi cu încredere muzeele aşezării.
Toate bune şi la locul lor, îţi spui, numai că textul acestora (nu mai mult de patru sau cinci cuvinte) este, se vede public cale de atâta timp, o treabă mult prea greu de... scris corect.
Se ştie că numele unor personalităţi dat instituţiilor publice (în cazul nostru cu specific cultural) se scriu prin menţionarea lor între ghilimele ori folosindu-se litere cu corpuri şi caractere diferite de cele cu care este scris restul textului, aşa fel încât să se deosebească de acesta din urmă.
În lipsa lor - (este cazul, mai cu seamă, al unor astfel de panouri publicitare) -, transcrierea grafică a numelui se face prin folosirea unor cerneluri ori vopsele diferite coloristic de cele cu care este scris textul propriu-zis.
Ei bine, nici una din aceste situaţii normale nu poate fi întâlnită în scrisul de pe panourile stradale locale, în cauză.
De prisos, credem, să mai întrebăm (şi oare pe cine?), de ce această situaţie.
Şi încă ceva. De ce se insistă, local, de atâta vreme în cazul Muzeului «B.P. Hasdeu», pe formula publicitară Castelul «Iulia Hasdeu» când, corectă, credem a fi doar prima formulare. În fond, ceea ce se vizitează în clădirea castelului este, în principal, patrimoniul expoziţional al Muzeului «B.P. Hasdeu» existent aici şi nu doar castelul (imobilul) ca atare, în care este instalat muzeul. (Se poate găsi, dacă se vrea cu tot dinadinsul, chiar şi o fomulare comună).
Dar un panou publicitar cu menţiunea Muzeul «B.P. Hasdeu» nu a existat şi nu există nici astăzi. Cu toate astea, ne place ori nu, aici funcţionează Muzeul «B.P. Hasdeu» şi acest lucru trebuie menţionat ca atare.

La intrarea dinspre Băneşti în oraş, un alt panou publicitar cu o existenţă de ani, anunţă cu privire la acelaşi obiectiv muzeistic limpezind parcă lucrurile în acest fel: Vizitaţi Muzeul I.[ulia] Hasdeu !?!
Împăcat pe deplin după ce vezi toate acestea, poţi să exclami acum, trecând mai departe, în sfârşit, lămurit: „Ei, aşa mai merge!”
         Ion T. ŞOVĂIALĂ

Sărbătoarea celor două Iulii

În weekend, la Castelul „Julia Hasdeu”, a avut loc un interesant şi complex program cultural

Iubitorii de artă autententică s-au întâlnit, recent, cu hasdeenii locali şi naţionali, un veritabil schimb de idei, de comunicare şi de actualizare a ultimelor cercetări din domeniu.
Invitaţii de onoare, încântaţi de grandoarea manifestării, au ţinut să facă unele aprecieri: „Mă bucur din toată inima că aniversăm astăzi a 21-a întâlnire a omagierii lui Hasdeu. Rezultatele remarcabile înregistrate se datoresc d-nei dr. Jenica Tabacu” (prof. univ. dr. Grigore Brâncuş); „Dacă trăia mai mult, Julia Hasdeu i-ar fi egalat pe Goethe, Eminescu” (prof. univ. dr. Dumitru Micu); „Sărbătoarea celor două Iulii se desfăşoară în tradiţie câmpineană. Jenica Tabacu este sufletul acestei întâlniri” (ing. Horia Tiseanu, primarul municipiului Câmpina).
Programul extrem de bogat şi variat, desfăşurat în condiţii impecabile, a cuprins: prelegeri - „Motivul străinului în opera lui B.P. Hasdeu” (de dr. I. Oprişan); „Ambivalenţa scriitorului” (Ilin Stancu); „Corespondenţa dintre B.P. Hasdeu şi Julia Hasdeu” (dr. Jenica Tabacu); „Mireasa, cununa ta!” (jurist Mihai Ştefan); „Savanţi” (Alvaro Albornoz Castro - Chile); lansări de carte şi pliant - lansarea volumului „B.P. Hasdeu, folcloristică”, Editura Ştiinţifică, Chişinău, 2011, îngrijit de I. Oprişan, prezentator Pavel Bălmuş; lansarea pliantului „Castelul Julia Hasdeu - Muzeul Memorial B.P. Hasdeu”, Jenica Tabacu; lansarea volumului al III-lea din culegerea de creaţie literară a elevilor Grupului Şcolar Energetic Câmpina: „Noi astăzi...” (coordonator prof. Elena Petrescu), continuată excelent cu intervenţia Stelei Enache, personalitate a scenei muzicale româneşti, cu piesa „Ani de liceu” şi răsplătită cu numeroase aplauze; moment poetic - coordonat de actriţa Doina Ghiţescu, din lirica romantică şi simbolistică: Julia Hasdeu, Magda Isanos şi Dimitrie Anghel, eleva Andreea Codreanu - din poeziile Juliei Hasdeu; moment muzical cu Iulia Em şi Timuş Constantin: „Se plâng de mine îngerii!”, piesa „E ziua ta” (dedicată Juliei Hasdeu, de Iulia Em).
În aplauzele întregii asistenţe, dr. Jenica Tabacu a primit pentru întreaga activitate, din partea Doinei Ghiţescu, un superb tablou - „În arşiţa verii”.
În pauză, spectatorii au vizitat expoziţiile: „Julia Hasdeu şi poezia picturii” - artişti plastici, membrii ai Centrului Cultural HDU; Expoziţia de artă decorativă (Andrei Suditu); Expoziţia de tablouri din oase de peşte (Cristian Bocanu); Dialog plastic şi ideatic între mamă şi fiică, un proiect cultural al grupului de iniţiativă artistică „Artele în dialog”, coordonat de prof. Luminiţa Ciupitu; Expoziţia lucrărilor literare ale elevilor premiaţi la Concursul Naţional „Zâmbet de copil”.
În partea a doua, programul a cuprins „Scrisori romantice”, un spectacol de Cristina Lascu, inspirat de „Povestea vieţii mele” de George Sand şi de corespondenţa sa cu Frederic Chopin.
Sărbătoarea celor două Iulii, un regal cultural - artistic, a umplut inimile tuturor invitaţilor de bucurie şi satisfacţie intelectuală.
          Theodor MARINESCU

EVENIMENT EDITORIAL

A apărut volumul Cititul prozei. De la 1960 până azi de Constantin Trandafir, la Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca. Director: Ion Vădan, Coperta: Andrei Cete, Coordonator colecţie: Anda Dejeu, Redactor: Elena Gădălean, Tehnoredactor: Andreia Precub. Editura Dacia este una dintre cele mai reputate din ţară.
Cititul prozei dă seama despre o imagine de ansamblu a genului, de la realismul-clasic din Scrinul negru (George Călinescu, 1960) şi „demnitatea metafizică” a naraţiunilor lui Mircea Eliade la proza realului, utopiei şi introspecţiei (Ştefan Bănulescu, Fănuş Neagu, Nicolae Breban, Augustin Buzura); de la textualismul târgoviştean (Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu) la cel optzecist (Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun); de la parabolele spaţiului concentraţionar (Radu Aldulescu, Dan Stanca) la polifonia romanescă (Gabriela Adameşteanu, Radu Ţuculescu, Mircea Cărtărescu,) etc.
O atenţie specială este acordată prozei tinerilor, de cea mai bună calitate, între care la loc de cinste se situează regretatul scriitor SORIN STOICA, din Băneşti Prahova, cu studiile liceale efectuate la Colegiul „Nicolae Grigorescu” din Câmpina.
Lansarea se va anunţa ulterior, la Băneşti, Câmpina, Sinaia, Buşteni, Ploieşti.
Din primele „voci” critice: „Tot este expus într-o manieră adecvată integrat într-o naraţiune vioaie, fluentă, atractivă, căci Constantin Trandafir e unul dintre puţinii critici actuali care scriu foarte bine, cu sagacitate şi luciditate, cu ştiinţă şi farmec literar, cu voluptate lexicală şi acurateţe gramaticală, cu ataşament şi, când e necesar, cu distanţă ironică. Unde alţii bat pasul pe loc (…) şi plictisesc prin obscuritate, el avansează dezinvolt (în interpretare), formulează judecăţi limpezi şi, în mai multe de o situaţie, binedispune” (Constantin Călin).
„Dl. Constantin Trandafir este unul din cei mai buni critici de proză pe care îi avem…” (Gheorghe Grigurcu).