02 august 2011

În viziunea aberantă a primarului Horia Tiseanu,

Câmpina are şanse să devină staţiune turistică

De la începutul anului, o mulţime de străzi câmpinene sunt puternic răscolite de excavatoarele şi utilajele asfaltatorilor puşi să le modernizeze. Primarul Horia Tiseanu le serveşte localnicilor asfalt prin mai toate cartierele şi ungherele urbei. Numai pe pâine ar mai rămâne să le mai servească niscaiva bitum. În loc de margarina Linco. Pe post de tartinabila Delma. Deşi, din cauza gălăgiei infernale a picamerelor sfredelitoare de vechi covoare asfaltice, edilul ar face mai bine să-i lase pe cei suferinzi de boli cardiace să folosească, în continuare, margarina Becel, cea întăritoare de inimi slăbite.
Răsună văile Câmpinei de zgomotele sacadate ale picamerelor, la fel cum răsuna valea şantierului Bumbeşti-Livezeni, acum 60 de ani. Bună şi asfaltarea asta civilizatoare! Dar parcă mai bine era să fi fost făcută gradual, cu măsură, o măsură sensibil egală pentru fiecare an al mandatului, astfel încât fondurile publice anuale alocate asfaltărilor să fie judicios şi echilibrat repartizate. Indiferent de cât de mult s-ar apropia următoarele alegeri locale.
Dar credeţi că primarul Horia Tiseanu se mulţumeşte doar cu campanii de asfaltare pentru câştigarea voturilor bizonilor mioritici câmpineni? Ei, aş, ţi-ai găsit! Iar dacă nu ţi-ai găsit, îţi găseşte el, starostele Primăriei, un motiv pentru a mai încerca o campanie de imagine, ca să-ţi câştige simpatia electorală pentru viitoarele alegeri, cititorule care eşti şi alegător.

Mai nou, în Consiliul Local, Tiseanu le-a mărturisit aleşilor că pregăteşte un proiect care va avea ca finalitate transformarea Câmpinei în staţiune turistică!!! Câmpina – staţiune turistică … Ce dar mai frumos pentru localnici, ca să mai uite de criză şi de necazuri. O asemenea idee de dar, nici mintea fecundă şi imprevizibilă a preşedintelui Traian Băsescu nu ar fi putut zămisli. Foarte tare e domn’ primar. O asemenea capacitate de a face daruri l-ar face, fără îndoială, invidios până şi pe Moş Crăciun. Ce-i lipseşte chelului, îi lipseşte şi câmpineanului.
Păi degeaba râzi, vericule-cititorule, că dacă tot sunt Câmpina şi Breaza împreună în cea mai înseninată zonă din ţară, nu se cade ca Breaza, cu o populaţie de trei ori mai mică decât a Câmpinei, să fie staţiune turistică, numai pentru că le dă ambientul local brezenilor şansa de a trage în piept aer ozonificat (ca prin staţiunea elveţiană Davos, cică), iar ditamai municipiul prahovean numărul doi să nu ajunga şi el staţiune. Că-i găseşte el, Tiseanu, un specific, începutul e greu.
Bunăoară, Câmpina ar putea fi vizitată de turişti pentru faima de a realiza, lunar, cea mai mare producţie de gogoşi portocalii la mia de locuitori. Iar dacă bieţii câmpineni nu pot trage în piept aer la fel de curat pe cât inspiră brezenii, ei se pot lăsa traşi în piept chiar de către “tătucul” lor din fruntea administraţiei publice locale. Asta dacă nu vor să primească în ochi praful aruncat, adesea, de edilul cel cumsecade al oraşului.
Dar pentru a ajunge staţiune, le-a cuvântat primarul consilierilor municipali, la ultima întrunire a acestora, ar trebui să se obţină o finanţare pentru realizarea unui Centru Naţional de Informare şi Promovare Turistică. Care centru, se poate face cu bani europeni, din fonduri nerambursabile. “Perla Carpaţilor”, are din 2003, un asemenea centru, care însă a venit să se adauge, în mod firesc, hotelurilor luxoase din centru, hotelurilor şi cabanelor alpine din Bucegii învecinaţi, motelurilor şi pensiunilor existente, castelelor Peleş si Pelişor, Mănăstirii Sinaia, numeroaselor muzee şi obiective turistice pe care le poţi vizita în Sinaia. Iar Tiseanu crede că poate promova un proiect de transformare a oraşului pe care îl conduce în prezent (acum două decenii, unul dintre cele mai industrializate din ţară,  raportat la populaţia sa), într-o staţiune numai pentru că “îndeplinim multe dintre condiţiile impuse de lege: avem două muzee, avem biserici declarate monumente istorice, avem monumente arhitecturale, printre care şi sediul Primăriei, avem zone de agrement şi unităţi de cazare, parcuri şi împrejurimi deosebite.”
 La un asemenea proiect, mulţi şi-ar putea ridica sprâncenele a mirare. Iar alţii, la fel de numeroşi, le-ar putea înclina oblic a iritare, supăraţi că li se jigneşte inteligenţa. “Avem di tăti”, sună un cântec moldovenesc dintr-un spot publicitar.
Practic, Câmpina nu prea are nimic care să semene (a) turism, cu excepţia celor două muzee – Hasdeu şi Grigorescu –, care nici ele nu sunt sufocate de mulţi vizitatori din afara oraşului. Nici Sinaia, cât e ea de staţiune internaţională, în pofida  domeniului ei schiabil, mult dezvoltat în ultimii ani, nu pare mai mult decât un târg de provincie pustiu şi sărac în perioadele din extrasezon, când oferta de divertisment este în mare suferinţă, cu toată mulţimea discotecilor sale. Iar Câmpina, fără nicio discotecă, fără nicio logistică serioasă, fără nicio bază sportivă mai de Doamne ajută (piscina acoperită cu o temperatură interioara insuportabilă şi o sală de sport cu duşumea scârţâitoare în loc de parchet performant nu le pot pune la socoteală), cu două muzee interesante, ce-i drept, dar şi alea aproape uitate de lume, ar putea ajunge staţiune, în viziunea edilului-şef…
Se pare că cineva, vrea cu orice preţ, să mai bifeze un proiect european prin construirea unui Centru Naţional de Informare şi Promovare Turistică. Care să informeze, probabil, turiştii rătăciţi prin localitate cum să ajungă mai repede la Sinaia, Buşteni şi Azuga.
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului condus de Elena Udrea vrea să înfiinţeze o reţea naţională de centre de informare, care să fie conectate, ulterior, la un serviciu informatic. Oare n-am putea bănui, din această chestie, că cineva mare (la pungă şi la influenţă politică) doreşte neapărat să realizeze sistemul informatic al reţelei amintite? Orice s-ar spune şi s-ar face, Câmpina – staţiune turistică nu poate fi considerat decât un proiect utopic, absurd. Din orice punct ai privi oraşul, de pe dealul Muscel, de pe Piţigaia, de pe Ciobu, nu poţi să te faci că nu observi coşurile, instalaţiile şi halele marilor întreprinderi ale oraşului ajuns, peste noapte, speranţă a turismului prahovean. Câmpina – staţiune turistică!? Să fim serioşi, domnule primar… Să fiţi şi dumneavoastră …

Rânduri transcrise din „(i)realitatea imediată” (4)

În rest e loc, suficient loc, pentru uriaşa noastră, neiertată vreodată, indiferenţă

Joi, 21 iulie actual, spre seară, în cimitirul central din strada Bobâlna, încojurat de iarba crescută în neorânduială, netunsă şi necurăţată, acoperit cu „flori”, şi ele trecute deja..., la mormântul pictorului N. Grigorescu doar crucea din piatră a sculptorului Măţăoanu mai amintea, mângâietoare evlavie, trecerea acum a 104 ani de la moartea artistului.
... O lumânare ruptă, stinsă abia ce a fost aprinsă, sub acoperământul de tablă găurită, mâncată de rugină, al unui felinar trist, se reculegea la mormântul pictorului.
O alee  duce aici (de ce?) în spatele său şi nu în faţa mormântului, cum ar fi fost firesc.
... Mestecenii au dispărut de mult, pantele deluroase ale Muscelului acoperite cândva cu linţolii de flori smălţuite, atât de umblate de paşii săi, au dispărut după siluetele din beton, metal şi sticlă în culoarea amară a tristeţii  unor hale singuratice, semne contemporane ale unei industrii trecătoare...
... Doar de sus, din înalt, în curăţenia şi împăcarea albastrului său, cerul îi veghează eternitatea.
La bustul pictorului din centrul urbei, aceeaşi iarbă, crescută în neorânduială, neîngrijită, în care scâteiau, e drept, albastru metalizat, lângă câteva tufe de trandafiri cu floarea ofilită, câteva fire rebele de cicoare.
El însuşi obiect de artă, soclul bustului îşi picura, în linişte, căzută pe marginea de marmură lată cu care edilii locali au înţeles, de la ei putere, să-l înalţe, tencuiala cu care tot ei, pângărindu-l astfel, încă o dată, i-au acoperit „rănile” provocate de la o mutare la alta.

Un alt loc uitat şi el, neîngrijit de ani de zile, este mormântul din acelaşi cimitir central al scriitorului Al. Tudor - Miu. S-au împlinit, la 26 iulie actual, 50 de ani de la moartea sa.
... Un felinar spart cândva, câteva cioburi rămase tot de atunci, iarba crescută şi aici la întâmplare, resturi de crengi căzute din mojdreanul crescut şi el un mormânt mai încolo, crucea muşcată ici-colo de caria vremii, sub care numele poetului, cioplit în ciment şi marmură...
... Nici o floare...
Doar o ramură din acelaşi mojdrean, aplecată deasupra sa în semn de evlavie, mângâie din când în când, în legănarea ei, amintirea poetului...
Până aici nu duce nici măcar o alee...

Pe stradă, o lume pestriţă îşi târăşte existenţa în umbra unor „autorităţi” care nici ele nu ştiu, de fapt, ce se întâmplă.
Ion T. ŞOVĂIALĂ
P.S. Rânduri care m-aş fi bucurat să lipsească: oriunde în altă parte de lume ar fi existat, ţinute în îngrijirea cuvenită respectului datorat (nu trebuie să accesăm în acest sens fonduri europene), cele două morminte (şi nu doar ele) ar fi fost incluse, cu siguranţă, de mult, circuitului turistic cultural. La noi...

Cuvântul care înţeapă

De la „Cârligul” anului 1909 la „Cuvântul care înţeapă” de azi

Zilele acestea, rubrica de faţă a împlinit un an de existenţă în peisajul publicistic local, adică aproximativ 50 de apariţii, care de la o ediţie la alta a adus tot mai mulţi cititori, atât prin intermediul ziarului tipărit, cât şi prin al celui electronic. Peste 5000 de oameni citesc în fiecare săptămână „Oglinda de azi” şi implicit „Cuvântul care înţeapă”, fie că locuiesc în Câmpina şi zonele limitrofe, ori în alte oraşe din ţară şi străinătate (SUA, Canada, Spania, Anglia, Australia, Italia). În tot acest timp, am primit sute de mail-uri şi comentarii, care în proporţie de 95% au fost apreciative, ceea ce demonstrează că oamenii se regăsesc şi încurajează acest gen de publicistică, care încearcă să scoată adevărul la lumină. E drept că au fost şi destui care m-au înjurat apăsat, atât prin intermediul mesajelor scrise, cât şi prin viu grai, dar asta nu a făcut decât să dea o şi mai mare consistenţă demersului meu, care s-a transformat destul de repede dintr-o rubrică săptămânală în supliment de atitudine al ziarului „Oglinda de azi”, tipărit în 20.000 de exemplare, care a ajuns la aproape fiecare familie câmpineană.
În cele 12 luni de existenţă, „Cuvântul care înţeapă” se poate spune că a intrat deja în conştiinţa publică, ca un prim demers publicistic postrevoluţionar, care pe plan local şi-a asumat răspunderea de a critica atât tarele societăţii, cât şi puterea politico-administrativă, cu argumente şi fără menajamente şi asta pentru că aproape zilnic primesc sesizări de la oameni care îşi caută dreptatea pe care au pierdut-o în conflictele şi relaţiile lor anormale cu instituţiile administraţiei publice. Sigur că cei mai mulţi dintre ei aşteaptă de la mine (de la noi, ca publicaţie) mai mult decât pot face, dar este evident că mă percep ca pe o soluţie prin intermediul căreia îşi pot găsi dreptatea.
„Cuvântul care înţeapă” nu a însemnat pentru mine doar audienţă la cititori şi notorietate, el a fost o adevărată sursă a ameninţărilor şi a nemulţumirilor exprimate, uneori deşănţat, de politrucii potentaţi ai zilei şi nu numai, care nu s-au ferit să-mi transmită prin viu grai ori prin mesageri de ocazie, că „am să plătesc” pentru tot ceea ce scriu. Mai mult de atât, unii dintre ei... (citeste continuarea pe www.cuvantulcareinteapa.blogspot.com)

Editorial

PARIA
   
Într-un interviu apărut pe net chiar astăzi vineri, cînd scriu aceste rînduri, dl. Andrei Pleşu readuce în discuţie spinoasa chestiune a raporturilor dintre preşedintele Băsescu şi intelectuali, observînd că preşedintele nu dă doi bani pe oamenii „de carte”, dar, spirit pragmatic, a înţeles că „dă bine” să te afişezi cu asemenea lighioane. Dacă mai adăugăm şi declaraţiile sfidătoare, jignitoare şi evident lipsite de o bună cunoaştere şi bună creştere la adresa profesorilor ale dlui. Preşedinte, ne dăm seama că avem de-a face, într-adevăr, cu o concepţie bine înrădăcinată. Care, slavă Domnului, nu aparţine numai domniei sale, este cvasi-generală în societatea noastră în care omul de carte este văzut ca un parazit, munca lui nu este percepută ca muncă adevărată. În contextul agitat al examenului de bacalaureat, un lider de nu-ştiu-ce observa „toţi vor să se facă  doctori, avocaţi, ziarişti, în ţara asta nu mai munceşte nimeni?” No comment. Suntem departe de prietenia polemică dintre preşedintele Sarkozy şi filozoful B.H. Lévy, de exemplu, care povesteşte cum este sunat în miez de noapte pentru a i se cere părerea într-o anume chestiune.

Un câmpinean acuză clemenţa exagerată a unui procuror

Românii nu au o părere prea bună despre justiţia din România, lucru confirmat de mai toate sondajele de opinie. Nici Comisia Europeană nu este mulţumită de aşa-zisa “reformă a justiţiei”, atât de clamată de foştii şi actualii guvernanţi, drept pentru care şefii UE le-au arătat adesea degetul a dojană diriguitorilor de la Bucureşti. Despre justiţia televizată care se face la ore de vârf, prin intermediul televiziunilor din Capitală, cu ajutorul scurgerilor de informaţii către presă dinspre anumiţi procurori, aproape că nici nu mai ai ce să scrii, fenomenul “arestărilor preventive în direct” fiind extrem de uzitat şi de cunoscut. Şi totuşi, uneori, de la arestări preventive admise fără temei (arestarea preventivă ar trebui să constituie o excepţie, să fie admisă doar în cazurile în care desfăşurarea anchetei penale ar putea fi afectată realmente de făptaşul în stare de libertate), se cade în extrema cealaltă şi se ajunge la situaţii în care făptuitorii unor infracţiuni evidente nu sunt trimişi în judecată, beneficiind de clemenţa unor procurori, nejustificată din punct de vedere legal; poate doar afectiv, emoţional. Este şi cazul pe care vi-l vom prezenta, în rândurile de mai jos, în varianta celui care ne-a sesizat acste aspecte. 

Viorel Dobre ne-a vizitat la redacţie pentru a ne sesiza acest caz, pe care l-am putea denumi în câteva cuvinte: un cetăţean acuză, un procuror disculpă. Cititorul nostru este stabilit de 15 ani în Franţa, dar revine adesea în ţară, în oraşul său natal, unde şi-a construit, acum câţiva ani, o casă în cartierul Muscel. Milos din fire, Viorel Dobre l-a luat pe lângă el pe minorul A.M., de 15 ani, provenind dintr-o familie sărmană. Tânărul îi fusese recomandat de mama sa, pe care A.M o mai ajuta în micile treburi gospodăreşti, primind în schimb hrană, îmbrăcăminte şi încălţăminte. Nici Viorel Dobre nu s-a zgârcit în îngrijirea pe care i-a acordat-o minorului A.M., care, la prima lor întâlnire, avea 15 ani, astăzi acesta din urmă fiind cu doi ani mai în vârstă. Singura grijă a lui A.M era să aibă grijă de casă şi de peluza din curtea locuinţei celui care îl îngrijea ca pe un frate mai mic. Viorel nu şi-a dat seama că A.M. este tipul profitorului care intră pe sub pielea binefăcătorilor săi pentru a-i lovi apoi, pe neaşteptate şi pe la spate, în stilul deja clasic, consacrat de pumnalul înfipt de Brutus în spinarea protectorului său, legendarul Iulius Cezar. După un timp, în care A.M şi-a câştigat încrederea binefăcătorului său, minorul a început să fure diverse lucruri din casa celui care îi acordase protecţie. Primul furt a avut ca obiect portofelul cu bani, actele, paşaportul şi alte documente importante ale lui Viorel Dobre, care ne-a povestit că “nu mi-am dat seama, decât după multă vreme, că M.A. mi-a furat portofelul cu actele şi câteva milioane de lei vechi, întrucât nu aveam nici cea mai mică bănuială atunci, crezând că am scăpat eu, din neatenţie, portofelul din buzunar. Altă dată, mi-au dispărut nişte bani din pardesiu, pe care îi lăsasem prietenei mele, şi care au fost furaţi tot de M.A., că altcineva nu avea cine. Ulterior, mi-a furat cechierul cu cecurile cu care plătesc diverse lucruri în Franţa.” Viorel Dobre şi-a dat seama abia într-un târziu că este furat sistematic de A.M.  Mai exact, atunci când a observat că îi lipseşte un lănţişor din argint, la care ţinea tare mult, şi pe care, la insistenţele sale, A.M. i l-a înapoiat. 
Ulterior, când a făcut curăţenie prin casă a dat, printre nişte hârtii, de un proces-verbal de contravenţie ce fusese întocmit pe numele lui A.M, deoarece acesta fusese prins conducând pe drumurile publice, fără a deţine permis de conducere, scuterul pe care îl avea Viorel Dobre în garaj (cu cilindreea de 100 cc, deci nu moped). “Ce se întâmplase?”, ne mai relatează Viorel Dobre, “A.M. îmi furase dintr-un sertar o legătură de chei de la maşina mea, pe inelul căreia era şi cheia de la garaj. Fără ştiinta mea, deci fără să-i dau voie, el a intrat în garaj, a luat scuterul şi a plecat să se plimbe cu el, fiind apoi prins de poliţia rutieră. Atunci, mi-am dat seama, retroactiv, de toate hoţiile lui şi de toate pagubele pe care mi le pricinuise. I-am spus că şterg cu buretele şi că o să-l iert dacă îmi aduce cheile şi îşi cere iertare. Pentru că nu a mai dat niciun semn de viaţă, sfidându-mă şi bătându-şi joc de bunătatea mea, pentru că nu suport nedreptatea şi pentru că trebuia să i se administreze o lecţie care să-l disciplineze şi să-l aducă pe drumul cel bun, i-am făcut o plângere penală. Ce mă deranjează cel mai tare din rezoluţia doamnei procuror care i-a instrumentat dosarul nu este faptul că a fost scos de sub urmărirea penală, că poate numai anchetele la care a fost supus M.A. i-au fost învăţătură de minte, ci faptul că, în rezoluţia ei, doamna procuror a inserat o mulţime de lucruri neadevărate. Bunăoară, se spune în acel document că minorului A.M i-am încredintat administrarea casei mele, ceea ce nu poate fi adevărat, căci unui minor nu i se poate încredinţa administrarea unui imobil. Apoi că, în cursul urmăririi penale, partea vătămată, adică eu, mi-am recuperat prejudiciul  ce mi-a fost adus, nemaiavând niciun fel de pretenţii în cauză, ceea ce iarăşi nu este adevărat. Un alt neadevăr este şi afirmaţia procuroarei cum că învinuitul avea acces nelimitat în locuinţa mea şi că a condus motocicleta Honda în condiţile în care cheia de contact fusese lăsată de mine în garaj, şi multe alte aberaţii. Nu sunt jurist, dar faptul că a fost prins de poliţişti pe o stradă mai puţin circulată nu cred că poate fi un motiv pentru a considera fapta lipsită de gravitatea unei infracţiuni. Nu mai spun că nu am fost chemat niciodată de doamna procuror să mi se ia o depoziţie, să mi se cunoască şi punctul meu de vedere.”
Am încercat să luăm legătura cu procurorul care a instrumentat cazul, dar nu am reuşit. În aceste condiţii, nu putem decât să prezentăm punctul de vedere al părţii vătămate, căci nici cu învinuitul minor nu am reuşit să stăm de vorbă.

Viceprimarul Ion Dragomir critică, din nou, cheltuielile solicitate de CPGC Băneşti

În mai multe rânduri, viceprimarul Ion Dragomir a criticat cheltuielile pe care administratorul Rampei ecologice Băneşti, CPGC Băneşti, solicită să fie aprobate de către legislativului câmpinean. Recent, Consiliul Local Câmpina a aprobat un proiect de hotărâre care modifică vechea anexă (inclusă într-o convenţie aprobată încă din 2010, cu modificări în mai 2011), cu privire la cheltuielile lunare maxime privind paza şi întreţinerea obiectivului. În noua anexă, aprobată recent de consilierii municipali, nivelul maxim al acestor cheltuieli se ridică la 46.801 lei (fără TVA), ea constituind, de fapt, varianta agreată şi de Consiliul Judeţean, care, în calitatea sa de acţionar majoritar al rampei, a stabilit prin HCJ nr.76/2011 nivelul maxim admis al cheltuielilor ce pot fi decontate de către CPGC Băneşti. Din 2010, viceprimarul Ion Dragomir a criticat, ori de câte ori a avut ocazia, cheltuielile exagerate cerute municipalităţii câmpinene (în calitate de asociat al acestei rampe ecologice) de către CPGC Băneşti, care invocă nişte cheltuieli salariale de 18.237 lei (11 salariaţi plus doi salariaţi cu jumătate de normă). De data asta, am aflat de la Ion Dragomir că “firma bănăşteană nu mai are alt obiect de activitate decât administrarea acestei rampe. Voi fi de acord cu acest proiect în momentul în care vom afla personalul de la această companie. Mă nemulţumeşte că au director de companie, dar şi şef de rampă, iar atribuţiile celor doi nu se cunosc. O să vă dau şi nişte indicii care să motiveze nemulţumirile mele. În urmă cu o lună, singurul lor obiect de activitate era serviciul de apă pentru Urleta, pe care ulterior l-au predat la Hidro Prahova. Primeam în decont varul cloros, pe motiv că îl folosesc la rampa de gunoi, dar după predarea serviciului de apă la Hidro, nu au mai inclus în cheltuieli varul cloros, deoarece nu-l foloseau la rampa de gunoi, ci la clorinarea apei distribuite celor din Urleta. Şi cu exemple de acest fel pot continua. Nu votez acest proiect, pentru că îmi este frică. Dacă nu vă este frică, votaţi-l.”

La Bobolia, se fură cabluri telefonice ca în Vestul Sălbatic

Pentru a doua oară în acest an (şi pentru a nu se ştie câta oară, în ultimii trei ani), satul Bobolia (comuna Poiana Câmpina), este locul predilect de acţiune al hoţilor de cablu telefonic şi de internet. Cablul cu pricina a fost sustras de pe stâlpi, pe o lungime de aproape 200 de metri, în zona Căminului Cultural, aflat nu departe de biserica satului. Drept urmare, zeci de bobolieni nu vor mai putea folosi, o vreme, telefonul fix. Şi tot în aceeaşi perioadă, nici nu vor mai putea urmări programele televiziunilor oferite de societatea locală de cablu. “Cinstiţilor hoţi” (chiar dacă pare un oximoron, hoţii neprinşi se cheamă că sunt cinstiţi), li s-a căşunat pe cablurile amintite, săptămanile trecute, în timpul vijeliei care a smuls din rădăcini atâţia copaci. Nu se ştie dacă făptaşii sunt tot cei care au acţionat acum trei-patru luni, când s-a mai furat cablu de pe aceeaşi reţea, dar din zona Şipotului, la câteva sute de metri depărtare. Cablul ce atâţă pofta de acţiune a hoţomanilor este valoros pentru infractori, căci conţine cupru, ce poate fi valorificat  în centrele de colectare a deşeurilor metalice. Poliţiştii din comună, ajutaţi de colegi ai lor din Câmpina, au demarat o anchetă. Sătenii speră că nu va avea soarta celei din primăvară, care s-a finalizat (dacă o fi ajuns la final), cu binecunoscuta rezoluţie biliterală A.N. (autor necunoscut). Şeful postului de poliţie din comună nu a putut să ne dea nicio informaţie, ancheta fiind în plină desfăşurare. “Este a doua oară când se fură cablul de telefonie din Bobolia. Ancheta penală a fost demarată şi sperăm ca, de această dată, să fie găsiţi făptaşii”, consideră Aurel Duţă, primarul comunei. Din spusele unor localnici care locuiesc în zona afectată, hoţii au acţionat în noaptea de 20 iulie, atunci când s-a produs ultima furtună puternică, foarte probabil în jurul orei 23.00. Pesemne că infractorii au mizat pe faptul că toată lumea era acasă, la adăpost, aşteptând să treacă vijelia. La intersecţia de lângă biserica satului, lucrători de la Romtelecom au început lucrările la o minicentrală telefonică. De aici, va începe instalarea unor branşamente de cablu din fibră optică, mult mai performantă, cu ajutorul căreia vor fi cablate locuinţele tuturor sătenilor. Se speră că, în acest mod, hoţii nu vor mai fi tentaţi să fure cablul optic, întrucât acesta nu poate fi valorificat. În plus, nu ar strica o modificare legislativă care să le impună comercianţilor de fier, fontă şi metale neferoase vechi, din centrele de colectare, să nu accepte cumpărarea unor astfel de materiale dacă provenienţa lor nu poate fi clar dovedită, iar asupra celor care le aduc spre valorificare există suspiciuni de fraudă. “Oricum, după părerea mea, eu zic că hoţii, sau unii din ei, sunt meseriaşi, au lucrat în branşă, că prea ştiu să acţioneze rapid şi eficace. Eu am auzit nişte trosnituri seara, pe la vreo 11.00, dar nu m-am gândit să ies, că ploua puternic. Sper să nu-i prindă şi pe ăştia cum i-au prins pe ceilalţi. De nu or fi unii şi aceiaşi. În orice caz, oamenii suferă, că nu toţi avem telefoane mobile, ca să ne putem dispensa de telefonul fix. Nu mai zic de televizor, pentru cei cu cablu”, ne-a declarat nea Mitică, un localnic care locuieşte peste drum de zona în care au acţionat hoţii de cablu.

Aroganţa a fost subiectul principal al ultimei ediţii a Cafenelei liberale Brătianu

„Este aroganţa o trăsătură cu care ne naştem?”, „Când se termină spiritul de competitivitate, dorinţa de a fi cei mai buni şi când începe aroganţa, autosuficienţa, impresia că suntem superiori celorlaţi?”. „Cât mai suntem dispuşi să suportăm aroganţa celor din jur şi cum trebuie sancţionată?. Iată doar câteva din multele întrebări la care au încercat a găsi răspuns invitaţii publicistului Florin Frăţilă, în cadrul Cafenelei Liberale Brătianu. Ajunsă deja la cea de-a treia ediţie, acţiunea, care a avut loc la sediul PNL Câmpina, vineri seară, a fost una cu totul specială, dacă ne raportăm la numărul mare de tineri care au luat parte la discuţii. Încă de la debutul Cafenelei, moderatorul Florin Frăţilă şi-a exprimat intenţa de a reuni în cadrul acestor întâlniri cât mai mulţi tineri, care să îşi exprime părerile. „La Cafenea vor fi invitaţi oameni care nu au neapărat legătură cu PNL. Aici vrem să aducem cât mai mulţi tineri, cât mai mulţi oameni cu preocupări diferite. Ne interesează diversitatea. Dacă discuţiile alunecă, de multe ori, şi în zona politică, nu e neapărat intenţia mea”. De remarcat că, dacă la primele două ediţii, prezenţa tinerilor a fost timidă (în sală au fost 3, 4 elevi), de data aceasta, din cei aproximativ 20 de invitaţi, jumătate au fost adolescenţi. „Un mare câştig pentru noi”, a concluzionat Frăţilă, încântat de cum au decurs discuţiile. Revenind la tema Cafenelei, cei mai mulţi invitaţi au vorbit despre un mare pericol la care asistăm şi la care suntem supuşi cu toţii, în societatea actuală: aroganţa însoţită de putere. „Nimic nu e mai grav decât un om care are aroganţa de a crede că ştie tot şi care are şi puterea necesară de a decide soarta altora”, au spus câţiva invitaţi. Pentru a întări cele spuse, Florin Frăţilă a concluzionat citând: „Prea adesea aroganţa acompaniază puterea şi nu trebuie să presupunem vreodată că dreptatea este de partea celui puternic. Utilizarea puterii trebuie mereu însoţită de alegeri morale”.

La sfârşitul săptămânii trecute, Centrul Civic s-a transformat în spaţiu dedicat lecturii publice

Săptămâna trecută, câmpinenii au fost invitaţi să participe la două proiecte de socializare.
Vineri, în cadrul unui proiect care promovează lectura ca hrană spirituală, denumit “Lecturi urbane”, Centrul Civic a fost transformat într-un spaţiu al lecturii în spaţiu public, spaţiu care a fost cucerit de câteva zeci de localnici. Acţiunea s-a derulat în cadrul campaniei “Citeşte şi dă mai departe” şi este a doua oară când aceasta are loc la Câmpina. Iniţiatorii sunt membrii platformei Civika, prima comunitate orientată social din România, ai cărei voluntari mobilizează, de mulţi ani, competenţele oamenilor responsabili pentru proiecte sociale. Activiştii Civika, sunt dedicaţi acţiunilor sociale în folosul comunităţii şi promovează o adevărată revoluţie morală a societăţii româneşti actuale, încercând o schimbare din temelii a mentalităţilor. Câmpinenii care au trecut vineri, după-amiază, prin Parcul Milia, au primit de la voluntarii Civika sute de cărţi, în cadrul campaniei “Citeşte şi dă mai departe”, care are menirea de a încuraja lectura în spaţiile publice. Simultan, s-au desfăşurat acţiuni cultural-sportive şi de divertisment, dintre care am aminti clasicele răvaşe cu plăcinte din cărţi.
Al doilea proiect de socializare, care a început cu câteva zile înaintea celui amintit mai devreme, aparţine unui cunoscut ONG local, Fundaţia Zamolxes, înfiinţată în 1996, al cărei scop principal îl constituie promovarea şi susţinerea intereselor tineretului în toate domeniile sociale cu scopul de a reorienta tineretul câmpinean către adevăratele valori culturale şi morale. Este vorba despre proiectul “Tineri în eter”, desfăşurat în colaborare cu Radioclubul Fundaţiei YO9KXR. Manifestarile, planificate să dureze o săptămână, sunt finanţate prin programul european “Tineret în acţiune”, au avut, ca tematică, radioamatorismul şi educaţia prin sport. Zeci de participanţi reprezentând organizaţiile partenere din opt ţări ale Uniunii Europene (Belgia, Olanda, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, şi Slovenia), au fost prezenţi la Câmpina pentru a participa la activităţile proiectului, constând în jocuri şi exerciţii, ateliere de lucru, dezbateri, Field-Day, activităţi de tip outdoor, Open Café, întâlniri cu radioamatorii locali.

„Voluntar în Europa”, proiect european la Valea Doftanei

În perioada 28 iulie – 4 august, la Valea Doftanei, Asociaţia Together România derulează proiectul european „Stand Up For Your Future”, având ca tema promovarea voluntariatului in rândul tinerilor. Proiectul este finanţat de Comisia Europeana prin programul „Tineret in Acţiune”, program comunitar ce asigura cadrul legal pentru susţinerea activităţilor de învăţare non-formală pentru tineri. Printre obiectivele programului se numără promovarea cetăţeniei active in rândul tinerilor, dezvoltarea sentimentelor de tolerantă si solidaritate, susţinerea activităţilor de tineret si a capacităţii organizaţiilor de tineret, precum si promovarea cooperări europene in domeniul tineretului.
Cei 25 de tineri participanţi, din Cehia, Italia, Slovenia, România si Turcia s-au întâlnit la Valea Doftanei pentru ca timp de 7 zile sa desfasoare activitati interculturale, ateliere de lucru si in final sa realizeze o un spectacol cultural artistic, spectacol ce se va desfasura miercuri 3 august, orele 17:00, la Căminul Cultural Traisteni. 
Pentru mai multe informaţii accesaţi site-ul asociaţiei  www.asociatiatogether.wordpress.com.
Alexandru Iorga, Coordonator proiect

Tabără de ecologizare la Buşteni

Asociaţia „Protejarea Mediului Inconjurator” 'Prahova a organizat, în perioada 19-21 iulie, o tabără în oraşul Buşteni. Scopul a fost atât acela de a ecologiza traseele turistice, cât şi de a dezvolta spiritul de echipă şi competiţie, îmbinând astfel utilul cu plăcutul.
Elevii celor două licee au dovedit că vor să schimbe ceva în mediul înconjurător, participând la ecologizarea traseelor montane.
Pe lânga acţiunile de ecologizare, Asociaţia şi-a propus să introducă în agenda zilnică a elevilor şi puţină istorie a orasului Buşteni, vizitând astfel Castelul „Cantacuzino” şi Casa Memoriala „Cezar Petrescu”.
Cei 30 de elevi ai liceelor „'Forestier” Câmpina şi „'Aurel Vlaicu”' Breaza, au avut parte de transport, cazare şi mâncare gratuit, mulţumită sponsorilor: S.C OMNIMPEX HARTIA S.A, Primaria Buşteni, Liceul "Kalinderu" Buşteni, S.C DIANA PA, Fundaţia "Pasadena", S.C ZAMORA ESTATE "CASTELUL CANTACUZINO" Buşteni şi au beneficiat de un sprijin deosebit din partea doamnei director al Casei Memoriale "Cezar Petrescu" din localitate.

Cupa „Valea Prahovei” la mini fotbal

CSM Câmpina organizează în perioada septembrie - octombrie 2011 „Cupa Valea Prahovei” la mini fotbal pe terenul cu gazon sintetic de la Casa Tineretului.
Echipele vor fi compuse din 5 jucători de câmp şi un portar. Se vor juca două reprize a 30 de minute fiecare, cu 10 minute pauză.
Se va juca fotbal normal cu excepţia loviturilor de margine, care se vor executa de jos, cu piciorul:
- schimbările vor fi nelimitate;
- se va juca obligatoriu cu echipament sportiv;
- sunt excluse ghetele cu crampoane chiar şi de cauciuc;
- se va juca eliminatoriu, stil cupă;
- în caz de egalitate se va trece direct la lovituri de departajare;
- se vor juca două meciuri pe zi: marţi şi joi de la orele 16.00 şi 17.30;
- în caz de ploaie se vor amâna partidele la decizia arbitrilor;
- limita de vârstă va fi obligatoriu peste 40 de ani.
Sunt invitaţi să participe foştii jucători de la echipele: Poiana Câmpina, Caraiman, Buşteni, Carpaţi Sinaia, Tricolorul Breaza, Oţelul Câmpina, Neptun Câmpina, Electromotor Câmpina, IRA Câmpina, Victoria Floreşti, plus echipele de amatori: Sănătatea Câmpina (medici, asistenţi), Ştiinţa Învăţământ (profesori, suplinitori), Poliţia Câmpina, Primăria Câmpina (salariaţi, consilieri), Primăria Buşteni (salariaţi, consilieri), Protoeria Câmpina (preoţi, cântăreţi), Primăria Sinaia (salariaţi, consilieri).
- foştii fotbalişti care au jucat la mai multe echipe vor avea dreptul să opteze pentru una singură alegere;
- premiile vor fi acordate de organizatori şi sponsori;
- se va percepe tava de participare de 100 RON de echipă pentru organizare, logistică, arbitraj şi asistenţă medicală;
- tregerea la sorţi va avea loc în Barul Suporterilor din Câmpina, la o dată pe care o vom anunţa ulterior;
- căpitanii echipelor vor prezenta tabele cu loturile echipelor formate din 15 jucători;
Înscrieri la nr. de telefon 0730 - 236.111 (Ion Nicolae)

Veşti bune din amicale

CSM Câmpina îşi „tăvăleşte” toţi adversarii

Precizia Breaza - CSM Câmpina 2-8
Petrolistul Boldeşti - CSM Câmpina  0-3

În ultimele meciuri amicale disputate în deplasare săptămâna trecută, CSM Câmpina a arătat forţă de grup şi bună dispoziţie în joc, depăşindu-şi adversarii la toate capitolele. Vorba unui chibiţ aflat în tribună la meciul cu Boldeşti - „Câmpina i-a tăvălit rău de tot pe boldeşteni. Dacă joacă aşa şi în campionat, se bate la promovare fără probleme”.
De altfel, scorurile înregistrate în cele două meciuri, în compania Preciziei Breaza şi a Petrolistului Boldeşti, ne scutesc de orice alt comentariu: 2-8 şi respectiv 0-3.
Cu aproximativ 10 zile înaintea startului de sezon în Liga A Prahova, elevii lui Ionică Burchi s-au arătat dornici să demonstreze că vor avea un cuvânt greu de spus în prima ligă judeţeană, chiar dacă anul acesta vor întâlni echipe mult mai puternice decât anul trecut.

Alte rezultate în meciuri amicale:
Unirea Câmpina - Chimia Brazi 0-3
Unirea Câmpina - Olimpia Slobozia  4-1
Petrolul Băicoi - CS Băneşti 1-2