30 august 2011

Pasajul suprateran închide DN1 pentru următoarele două nopţi

Pasajul suprateran de pe Bulevardul Calea Dacia începe să prindă contur din ce în ce mai mult.  La începutul acestei luni au fost montate primele tabliere ale “bretelelor rutiere” ce vor lega bulevardul amintit de Drumul Naţional 1, fluidizând traficul înspre şi dinspre municipiul câmpinean. Pentru continuarea lucrărilor la această importantă investiţie (cel mai important proiect cu fonduri europene accesat de Câmpina, în valoare de peste şase milioane de euro), în următoarele două zile (de fapt, două nopţi), traficul rutier de pe DN1 va fi închis în zona respectivă, iar autovehiculele vor fi deviate pe rute ocolitoare. Închiderea circulaţiei pe DN1 pentru două nopţi consecutive este necesară în vederea montării pilonilor ce vor sprijini tablierele de peste drumul naţional. Astfel, maşinile care vor circula dinspre Ploieşti spre Braşov vor fi obligate să urmeze traseul Calea Dacia – Bulevardul Nicolae Bălcescu – Bulevardul Carol I – Cornu, iar maşinile venind dinspre Braşov vor putea reintra în DN1 urmând acelaşi traseu, dar în sens învers. Mai exact, circulaţia rutieră între punctele DN1 Km 89+900 şi DN1 Km 94+700 (care reprezintă cele două porţi de intrare în municipiu, dinspre Ploieşti şi respectiv dinspre Braşov), va fi închisă de astăzi, marţi 30 august, ora 23.00, până mâine 31 august, ora 05.00, şi de miercuri 31 august, ora 23.00, până joi 1 septembrie, ora 05.00.

Cuvântul care înţeapă

De 5000 de ori NU e prea puţin pentru ei!

Săptămâna trecută am sperat (dintr-un exces de credulitate), înaintea şedinţei de Consiliu Local de joi, 25 august, că demersul opoziţiei locale de a iniţia un proiect de hotărâre pentru diminuarea taxelor şi impozitelor în anul 2012, în baza celor 5000 de semnături strânse de la câmpineni, se va bucura de atenţia şi respectul cuvenite din partea administraţiei Tiseanu şi a politrucilor care deţin controlul în Consiliul Local. Mă aşteptam la o dezbatere serioasă, bazată pe argumente economice, administrative şi chiar politice, care să scoată în evidenţă preocuparea aleşilor noştri faţă de cele 5000 de semnale negative venite din partea contribuabililor nemulţumiţi. N-a fost deloc aşa! Politrucii, bine ancoraţi în scaunul puterii administrative, au demonstrat, încă o dată, că sunt complet rupţi de realitate şi au tratat demersul opoziţiei ca pe unul politicianist (în scop electoral, propagandistic), fără să le treacă o secundă prin minte că, de fapt, cei 5000 de oameni care le-au solicitat clemenţa „ştiu dureros ce e suta de lei”, într-o vreme şi într-un oraş în care dezideratul de a avea un loc de muncă a devenit aproape de nerealizat. Este clar că de 5000 de ori NU este prea puţin pentru ei!
Sigur că aceşti indivizi politici, lipsiţi de nobleţea care obligă la responsabilitate, au din ce să trăiască (unii dintre ei chiar regeşte, în mijlocul grămezii banului public) şi era de aşteptat ca o astfel de iniţiativă, favorabilă cetăţeanului simplu, să nu le umezească ochii vicleni. Este, însă, de neacceptat modul în care au tratat (dezbătut) în plenul Consiliului Local o problemă care îi arde la buzunar pe toţi locuitorii oraşului. Proiectul de hotărâre propus de opoziţie pe ordinea de zi a Consiliului Local era cât pe ce să fie scos din discuţie, la iniţiativa unui consilier PDL, pentru ca ulterior să fie totuşi acceptat, dar respins de maşina de vot PDL-istă fără drept de apel. În şedinţa cu pricina, aceleaşi „mâini potrivnice” când vine vorba de interesul direct al cetăţeanului, s-au arătat foarte săltăreţe în susţinerea alocării de miliarde de lei vechi pentru fotbal şi a unui teren de vreo 700 mp, în buricul târgului, pentru proiectele turistice ale ministresei Udrea.
Şi pentru că tot am ajuns la turism, nu vreau să pierd ocazia să aduc în discuţie un subiect interesant, vehiculat în ultima vreme în presă... (Citeşte continuarea pe www.cuvantulcareinteapa.blogspot.com)

Editorial

STATELE UNITE

Pot fi unite statele Europei, chestiune tot mai frecvent adusă în discuţie între hotarele bătrînului continent? Toată lumea raţională simte că asta ar fi soluţia supravieţuirii civilizaţiei euro-atlantice, dar soluţiile practice nu trec de stadiul utopiei. Şi, de la bun început, temeliile acestei construcţii, sunt greşit puse, pentru că nu de o unificare economică, pllitică, legislativă sau birocratică este vorba, acestea sunt mai mult sau mai puţin deja în lucrare. Ci de una culturală, spirituală, oamenii trebuie, să se simtă  locuitori ai aceluiaş spaţiu, împărtăşind acelaşi set de valori. Or, ceea ce se întîmplă în Europa actuală arată că ne îndepărtăm în loc să ne apropiem de un asemenea ideal. Trăim în paradoxul de a construi automobile din ce în ce mai nervoase, mai rapide, în timp ce democraţia devine din ce în ce mai greoaie, mai leneşă, mai birocratizată, avem nevoie de un sistem continental politico-economic suplu, eficient, rapid în decizii. Ca filo-european decis şi sceptic UE, nu văd în viitorul apropiat nici măcar şansa începerii unei construcţii durabile a unei Europe unite spiritual. P

Udrea vorbeşte la televizor despre incompetenţa administraţiei Tiseanu

Ministrul Turismului şi Dezvoltării Regionale, Elena Udrea, şi-a arătat nemulţumirea, la mijlocul săptămânii trecute, faţă de modul în care administraţia publică locală din Câmpina a înţeles să administreze bazinul de înot inaugurat la începutul acestei veri, dar închis ulterior din lipsă de personal. Invitată în direct la jurnalul de seară al unei televiziuni de ştiri, Elena Udrea a declarat, printre altele, că „asta arată incompetenţa autorităţilor publice locale”.
Publicăm în continuare dialogul care s-a purtat pe marginea acestui subiect între ziarista Corina Drăgotescu şi ministrul Elena Udrea, lăsându-vă pe dumneavoastră să trageţi concluziile.

Corina Drăgotescu: Îmi aduc aminte, şi-mi aduc aminte dintr-un motiv tipic feminin, pentru că aveaţi aceeaşi rochie ca cea a Robertei Anastase, e imposibil să uit momentul, când aţi inaugurat o sală de înot, un bazin de înot la Câmpina, închis ulterior pentru că nu a existat personal, pentru că nu s-a aprobat schema de personal, iar acea bază a rămas închisă.
Elena Udrea: Asta arată incompetenţa autorităţilor publice locale. Când mi se cere să sprijin un proiect cu un an înainte de punerea lui în funcţiune, autoritatea publică locală nu are obligaţia să-mi prezinte şi faptul că are sau nu are angajaţi care să administreze. Eu nu cred în administrarea acestor obiective de către autorităţile publice locale şi de către stat. Eu cred că astfel de obiective trebuie să producă bani şi trebuie administrat de oameni care se pricep, de aceea ar trebui un parteneriat public-privat.
C.D. Dar dumneavoastră rămâneţi în imagine că aţi tăiat panglica, nu primarul, că nici nu ştiu cine e.
E.U. Da, sigur. Şi este o investiţie foarte bună. Din păcate, primarul de acolo trebuie să găsească o soluţie să administreze acel loc, să aducă bani la buget, să asigure locuri de muncă.
C.D. Nu-i puteţi sancţiona?
E.U. De sancţionat nu putem sancţiona. Noi suntem susţinătorii descentralizării (…) Vrem să dăm atribuţii la nivel local, vrem să dăm puteri la nivel local. Din păcate mulţi primar nu sunt în stare să le preia. (…) Aici nu este o încălcare a legii, este o inabilitate şi o dificultate în a lucra cu mediul privat. Ne-am obişnuit ca totul să se întâmple prin autoritatea publică locală. Este o lipsă de competenţă în a gestiona astfel de proiecte. Ceri un bazin şi dovedeşti că ai tinerii care să-l folosească, numărul de copii, condiţiile în care să fie construit…
C.D. Vă întreb şi eu, ce apartenenţă politică avea primarul acela incompetent despre care vorbiţi dumneavoastră.
E.U. N-are nicio relevanţă. Toţi primarii sunt la fel
C.D. Ba are relevanţă, că vin alegerile locale!
E.U. Eu vă pot da exemple de primari care fac aceleaşi greşeli de la toate partidele.

Rânduri transcrise din „(i)realitatea imediată” (5)

„Culturale”... cu susul în jos (1)

Dacă la Câmpina autorităţile locale au găsit drept „un act cultural” să tencuiască soclul bustului pictorului Nicolae Grigorescu, el însuşi obiect de artă, cum am mai spus-o - (nefericiţi cei care nu ştiu şi nu pot înţelege acest lucru!), opera aceluiaşi Tudor Gheorghe -, de ani de zile autorităţile din localitatea Proviţa de Jos, după ce au maltratat soclul localului monument al eroilor - (lucrare de artă a aceluiaşi sculptor) -, închizându-l în câteva trunchiuri de piramidă şi dreptunghiuri în ciment şi plăci de marmură, au găsit pe deasupra nimerit ca, periodic, soldatul care reprezintă plastic eroul necunoscut, să fie pur şi simplu... vopsit... I-au văxuit astfel ghetele, i-au scrobit cămaşa şi pantalonii, i-au cănit mustaţa, i-au înnegrit sprâncenele, caricaturizându-l. De negrul vopselei nu a scăpat nici măcar arma.
În straturi suprapuse, îngroşate de la o vopsire la alta, în locul unei corecte şi normale restaurări. Nu mai spun nimic de penibilul felului în care arată, astfel, astăzi. O „spune” dintru început grotescul aşa-ziselor, repetate şi total neavenite, „intervenţii artistice”, nepăsarea şi indolenţa, amatorismul unor autorităţi care s-au crezut şi se cred atotştiutoare, culorile vopselelor folosite, modul de aplicare a lor... Însăşi semnătura artistului a fost acoperită puţin câte puţin până la completa sa dispariţie. A dispărut fără urmă şi scena de luptă în basorelief aflată cândva pe faţada aceluiaşi soclu.
Într-un cuvânt... degradarea cu bună ştiinţă adusă unei opere de artă şi unui simbol a fost şi este şi aici pentru autorităţi, un gest... „cultural”!
Şi când te gândeşti că nici măcar oamenii peşterilor nu au degradat în nici un fel desenele ori picturile rupestre rămase pe pereţii acestora.
Lăsat astfel, tare mă tem că nu peste multă vreme, în lipsa unei grabnice şi calificate intervenţii de reconstituire, nu se va mai putea face nimic.
Ion ŞOVĂIALĂ

Ioan Simion, preşedintele Confind SRL:

“Chiar dacă par dur, sunt un tip milos”

La iniţiativa lui Ioan Simion, fondatorul Confind SRL, cea mai importantă firmă câmpineană, s-a înfiinţat, de curând, Centrul Medical SanConfind, care are toate şansele să devină cel mai important actor de pe piaţa serviciilor medicale ale zonei Câmpina şi, de ce nu, ale întregului judeţ, cel puţin. Primul pui pe care SanConfind l-a “născut” zilele trecute este Centrul Stomatologic DentActiv, de pe strada Progresului, brandul pe partea de stomatologie a Centrului Medical SanConfind şi cel mai modern şi mai performant cabinet stomatologic din municipiu, în care s-a investit o jumătate de milion de euro.

Reporter: Domnule preşedinte Ioan Simion, ce înseamnă proiectul SanConfind?
Ioan Simion: SanConfind este un centru medical în care Confind are 70% din acţiuni. Aşa cum sugerează şi particula-prefix din titlu (San, care vine de la sănătate), cel mai proaspăt membru al Grupului Confind este o persoană juridică pe care am creat-o cu scopul de a se ocupa de sănătatea persoanelor fizice. A celor care sunt salariaţii firmei pe care o conduc, dar şi a concetăţenilor mei, din Câmpina şi din întreaga ţară. Ne-am gândit să ne dezvoltăm şi în domeniul medical, nu doar în cel industrial, în care activăm cu succes de 20 de ani. Când am creat SanConfind, am pornit de la premisa că sănătatea la noi în ţară merge foarte prost. Eu nu am o sănătate precară (în treacăt fie spus, nu am avut, până în prezent, nicio zi de concediu medical luată oficial, nicio zi de spitalizare; când am avut nevoie de vreo intervenţie medicală am făcut-o sâmbăta, după care am plecat acasă), dar niciodată nu mă simt mai rău decât atunci când ştiu că trebuie să mă duc la doctor. Nu neapărat pentru mine, ci mai mult pentru cei apropiaţi de care trebuie să am grijă.  Din mai multe motive mă simt rău. Totdeauna, când ajung într-un spital, mă năpădesc întrebările: “Mă lasă portarul sau trebuie să-i dau ciubuc?”; “Ajung la doctorul potrivit sau trebuie să dau ciubuc pe la lift, pe la etaj, pe mai ştiu eu unde, ca să ajung la el?”; “Cum va reacţiona doctorul?”. Sentimentul meu (pe care sunt convins că îl trăiesc mulţi români) este că fiecare doctor aşteaptă ceva. Ceva care să semene cu un câştig personal. Am fost cu mama la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti şi ştiu cât trebuie să te agiţi printr-un spital. M-am bucurat când au început să apară centrele medicale private.     
În opinia mea, e mai bine să-ţi îngrijeşti sănătatea la un centru medical privat. Ştii că atât cât face serviciul medical respectiv atât plăteşti, nu trebuie să dai ciubuc, ţi se acordă toată atenţia. Mi s-a format convingerea că, în viitor, numai partea privată din domeniul medical va putea rezolva toate problemele pacienţilor. Iar partea de stat trebuie să-şi reducă, treptat, importanţa şi volumul. Eu sunt curios să văd cum vor arăta pachetele  de servicii medicale pentru asiguraţi, care vor fi trecute în viitoarele modificări legislative din domeniul sănătăţii.
Rep.: Ideea înfiinţării Centrul Medical SanConfind  v-a venit doar de la starea precară a sistemului românesc de sănătate?
I.S.:  Pe de o parte, m-am săturat să văd cum banii din Sănătate se împart discreţionar de către Ministerul de Finanţe pe criterii care nu au nimic comun cu asigurarea unui nivel cât mai ridicat de sănătate a populaţiei. Pe de altă parte, ne-am gândit că toate sponsorizările şi cheltuielile ocazionate de cazurile în care oamenii ne-au solicitat ajutorul, aşadar toate aceste eforturi financiare ale societăţii Confind de a face bine salariaţilor proprii (la care avem împrumutaţi miliarde de lei), dar şi celorlalţi concetăţeni din Câmpina şi din restul ţării le-am putea canaliza spre realizarea unui centru medical complex, care să facă bine unui număr mult mai mare de oameni.  Este, dacă vreţi, trecerea de la binele individualizat la binele colectiv. Ştiţi cum se spune: un rău îl faci uşor, pentru a face un bine trebuie să te străduieşti. M-am gândit că zona Câmpinei, care are aproape 100.000 de locuitori, cu toate comunele limitrofe, ar merită să aibă parte de servicii medicale de cea mai bună calitate. Este o constatare la care am ajuns influenţat probabil şi de fata mea, care este medic, activând de opt ani în Elveţia. Nu am studiat prea bine piaţa, dar vă asigur că ne-am gândit la SanConfind ca la un centru medical complex, cu zeci de cabinete medicale de specialităţi foarte diverse, toate adunate într-o singură clădire, la parterul căreia să funcţioneze numeroase laboratoare medicale complete şi complexe, astfel încât oamenii să nu alerge să-şi facă analize medicale în capătul celălalt al oraşului (nu mai zic la Bucureşti), ci să îşi găsească toate îngrijirile medicale necesare în aceeaşi locaţie. Suntem în căutarea unei clădiri spaţioase care să poată găzdui Centrul Medical SanConfind. Pentru mulţi oameni, ca şi pentru mine, timpul reprezintă cel mai important lucru. Din lipsă de timp, mulţi concetăţeni nici nu îşi mai caută sănătatea. Nu urmărim profit prin înfiinţarea Centrului Medical SanConfind.  Societatea Confind este destul de puternică încât să-şi permită investirea profitul obţinut din activităţi industriale în activităţi din domeniul sănătăţii. Pentru salariaţii noştri (care vor avea carduri de sănătate personalizate), tarifele sunt la preţ de cost, adică nu includ şi profitul, ci numai costul propriu-zis al tratamentului sau al intervenţiei medicale aferente. Pentru început, SanConfind trebuie văzut ca proiectul unei mari policlinici private, dar ne putem gândi în viitor şi la înfiinţarea unui mare spital privat (eventual, într-un parteneriat cu statul), spital în care să se poată efectua intervenţii chirurgicale de mare complexitate şi dificultate. Angajaţii noştri cu salarii mai mici vor beneficia de reduceri şi vor putea plăti şi în rate, în cazul plăţii unor sume de zeci de milioane de lei vechi. 
Rep.: Sunteţi cunoscut, îndeobşte, pentru acţiunile dvs filantropice. Aţi avut, de tânăr, această înclinaţie spre opere de caritate sau aţi simţit că trebuie şi puteţi să faceţi bine semenilor dvs în urma unei experienţe dureroase, a unei trăiri intense care v-a marcat şi v-a determinat să urmaţi calea “bunului samaritean”?
I.S.: Nu am avut nicio experienţă nefericită care să mă fi marcat în sensul la care aţi făcut referire. Pur şi simplu consider că aşa trebuie să procedez. Că trebuie să ajut un om atunci când acesta îmi cere ajutorul. Dacă, bineînţeles, consider că persoana respectivă merită să fie ajutată. Acuma, eforturile noastre financiare de ajutorare nu ar fi posibile dacă SC Confind SRL nu ar fi o societate puternică (cu 1200 de salariaţi şi multe zeci de milioane de euro cifră de afaceri), o societate care să dispună de lichidităţi importante. Desigur, nu m-aş simţi prea confortabil dacă aş şti că la uşa uzinei s-ar aduna zilnic zeci de solicitanţi cu intenţii necurate. Din 2003, de când am venit în firmă, m-am gândit (pentru că dezvoltarea societăţii ne-a permis), să-i ajutăm, la început, pe cei din uzină, prin diferite împrumuturi acordate (fără dobândă). Apoi, zvonul s-a răspândit, ne-am trezit cu curtea plină de solicitanţi şi am început să acordăm ajutoare financiare şi oamenilor din afara uzinei. Unii dintre aceştia din urmă, nişte şarlatani, au reuşit să ne tragă pe sfoară cu tot felul de minciuni. Când un părinte vine la mine ca să-mi spună că are copilul grav bolnav, că şi-a vândut casa şi toate bunurile din ea, dar tot îi lipsesc mii de euro pentru a plăti o operaţie complicată ce se poate face numai în străinătate, şi mă roagă să-l ajut, mă pun în locul lui şi mă gândesc ce aş fi făcut eu în situaţia sa. Dacă ar fi, Doamne fereşte, copilul meu bolnav şi nu aş avea bani să dau doctorilor, ce aş face atunci? După ce am avut câţiva solicitanţi mincinoşi, am început să facem verificări şi nu mai dăm bani decât după ce verificările noastre la primăria localităţii respective atestă că persoana solicitantă este chiar în mare dificultate. Simt o mare bucurie de câte ori se întoarce un părinte ca să ne spună că operaţia la care a fost supus copilul său a reuşit, iar maladia respectivă este pe cale de vindecare. Eu cred că sunt o fire miloasă, chiar dacă aparenţele ar putea să înşele, chiar dacă par un tip dur. Eu sunt dur cu puturoşii, cu hoţii, cu cei certaţi cu legea şi cu regulile bunului-simţ. În rest, când văd un om aflat la mare şi nedreaptă suferinţă, îmi dau câteodată lacrimile, deşi n-ar trebui.
Rep.: Sunteţi, cum se spune, o mână de fier învelită într-o mănuşă de catifea…
I.S.: Nu ştiu câtă catifea şi cât fier sunt în mine, dar ăsta sunt şi mă simt bine în pielea mea atunci când fac un bine unui om care chiar merită să fie ajutat.
Rep.: În condiţiile în care lucrează şi sunt remuneraţi salariaţii dvs., cred că înfiinţarea unui sindicat în Confind ar putea fi considerată aproape de prisos…
I.S.: Nu sunt împotriva înfiinţării unui sindicat în Confind. Cine vrea nu are decât să-l constituie, respectând legile în vigoare. Numai că, de 20 de ani, nimănui nu i-a venit această idee. În mod deschis, că aşa, pe la colţuri, la vreo nuntă sau botez, poate unii s-or mai fi gândit şi la treaba asta. Sindicatul ce ar putea să facă mai mult decât am făcut noi pentru salariaţii noştri? Să vină şi să ceară măriri de salarii. Dar noi am mărit mereu salariile, în fiecare an, cel puţin cu procentul reprezentând valoarea ratei inflaţiei. În plus, salariaţii noştri beneficiază de tichete de masă (de când a apărut legea tichetelor). Ca să nu mai spun că le asigurăm o masă caldă gratuită la cantina societăţii. De asemenea, asigurăm transport gratuit salariaţilor noştri pe o rază de 30 km. Salariul mediu în societatea noastră este de 25 de milioane de lei vechi. Nemaivorbind de toate condiţiile de lucru pe care le-am asigurat în uzină, inspirat fiind de cele văzute prin diferite vizite în state occidentale dezvoltate. În grija mea pentru oamenii din Confind pornesc mereu de la premisa că, fără cei 1200 de salariaţi ai noştri, eu nu aş valora nimic. Pe lângă aceştia, în curând, vom mai angaja încă 200 de persoane, în urma câştigării unei licitaţii şi a încheierii unui contract cu Petrom pentru asigurarea întreţinerii de utilaj petrolier la schele. Eu cred că nimeni nu a cerut înfinţarea unui sindicat şi pentru că eu sunt cel mai mare sindicalist din Confind.

În vizită prin Câmpina, preşedintele PC încurajează micii întreprinzători

Săptămâna trecută, Daniel Constantin, preşedintele PC, a ajuns în Câmpina, oraşul nostru făcând parte din traseul pe care liderul naţional al conservatorilor intenţionează să-l parcurgă prin ţară, în încercarea de a susţine micii întreprinzători. Se ştie că, în strategia politică a PC din ultimii ani, alături de neimpozitarea profitului reinvestit şi impozitarea mai blândă a unor produse alimentare de bază, la loc de cinste stă şi susţinerea activităţii IMM-urilor. În opinia conservatorilor, acestea pot constitui unul dintre motoarele de repornire a economiei româneşti. Premierul Emil Boc, în intervenţiile sale publice, încearcă să amăgească electoratul şi să-i deturneze atenţia de la amarul traiului cotidian invocând un procent amărât de creştere a economiei româneşti în primul semestru al anului 2011, care nu este nici măcar de valoarea unei unităţi, ci reprezintă doar nişte biete zecimale. Tocmai pentru a determina o reală impulsionare a economiei, PC a pornit prin ţară în sprijinul micilor întreprinzători. În municipiul câmpinean, Daniel Constantin a fost însoţit de reprezentanţi ai unei firme de consultanţă din Bucureşti, specializată pe accesarea de fonduri europene. La întâlnirea care s-a desfăşurat la Sala Mică a Casei Tineretului, au participat aproximativ150 de oameni de afaceri, patroni de mici societăţi din Câmpina şi zona învecinată ei. La începutul întâlnirii, liderul PC a criticat actualii guvernanţi pentru faptul că nu promovează politici de redresare economică a ţării. “Fondurile europene se obţin cu multă dificultate, întrucât atât administraţia centrală, cât şi administraţiile locale se lovesc de bariere birocratice greu de surmontat”, a declarat Daniel Constantin. Birocraţia românească (mult mai stufoasă decât cea de la Bruxelles), este extrem de nocivă pentru mediul de afaceri, reuşind să încurce şi să împotmolească orice bussines-plan, oricât de riguros ar fi acesta, precum şi să provoace o descurajare generală a solicitanţilor. Sub sloganul “Implică-te! Schimbarea începe acum!”, conservatorii conduşi de Daniel Constantin au demarat o campanie de revitalizare a energiilor creatoare ale micilor întreprinzători, oferindu-le celor din urmă consultanţă şi spijin în demararea unor proiecte finanţate cu banii UE. Întâlnirea a fost posibilă şi prin implicarea în organizarea ei a PC Câmpina, organizaţie în fruntea căreia a fost ales, de puţină vreme, Dan Bolocan. Această întâlnire a fost, de fapt, prima acţiune publică mai consistentă a organizaţiei municipale a conservatotilor câmpineni, care ar trebui să îşi facă mai mult simţită prezenţa în peisajul social-politic local, mai ales în condiţiile în care multă lume se întreabă dacă în Câmpina conservatorii au organizaţie. La întâlnirea de la Casa Tineretului, conservatorii i-au invitat şi pe colegii lor de alianţă, liberalii. Preşedintele PNL Câmpina, Virgil Guran, a vorbit şi el despre importanţa accesării de fonduri europene pentru depăşirea crizei economice fără precedent care a lovit ţara, criză ale cărei efecte coaliţia de guvernare nu este în stare nici măcar să le atenueze, darămite să le înlăture.

Alienarea socială, ultima temă de discuţie la Cafeneaua liberală Brătianu

După câteva săptămâni de pauză, timp în care cei mai mulţi s-au aflat în concedii, vinerea trecută, Cafeneaua Liberală Brătianu şi-a deschis, din nou, porţile. Astfel, cei interesaţi de petrecerea a cătorva ceasuri pentru a savura o cafea bună şi pentru a lua parte la o discuţie interesantă au răspuns prezent invitaţiei lansate de organizatorul acţiunii, Florin Frăţilă. Ajunsă la cea de-a patra ediţie, Cafeneaua a strâns, de data acesta, 13 persoane, printre care şi 3 elevi de liceu. Se poate spune că atmosfera de acolo i-a „prins” pe participanţi, având în vedere că, mai bine de jumătate dintre persoanele din sală, nu se aflau acolo pentru prima dată, devenind prezenţe constante în cadrul Cafenelei. „Exerciţiu de sinceritate: Suntem sau nu alienaţi social?” a fost tema de dezbatere propusă de Liliana Marcu, temă care s-a dovedit a nu fi deloc facilă. După ce au fost oferite celor prezenţi în sală câteva definiţii ale alienării sociale, participanţii au luat cuvântul, tratând problema prin prisma propriilor experienţe. Dacă unii s-au arătat destul de puţin afectaţi de această problemă, spunând că se simt bine integraţi în societate, au fost şi alţii care au spus că relaţionarea cu cei din jur, precum şi modelele pe care societatea le scoate în faţă nu fac decât să sporească sentimentul de alienare. Poate cel mai interesant punct de vedere a fost chiar al celei care a propus tema, şi care a explicat că, deşi, se află, prin prisma meseriei, într-un contact permanent cu oameni cât se poate de diferiţi, tot resimte această înstrăinare, acel sentiment că „locul meu nu-i acolo”. „Nu sunt o persoană izolată. Am ceea ce s-ar putea numi o viaţă socială şi profesională destul de activă. Şi totuşi... lipseşte ceva. Acea împlinire socială care îi conferă unui om sentimentul că se simte acceptat şi protejat de comunitate şi că acolo, înlăuntrul acestei micro societăţi se poate valorifica pe sine, se poate dezvolta în acord cu ceilalţi”. Alţii au remarcat că regimul de dinainte de 89 oferea (artificial şi forţat de cele mai multe ori) acel sentiment de unitate, de scop comun. „Exista o anumită tihnă a vieţii sociale: reuniuni de familie, ieşiri la terasă cu colegii de muncă în zilele de salariu, vacanţele în grup, onomasticile serbate la întreprindere”. Societatea actuală, cu siguranţă, nu mai oferă acest tip de comuniune, şi atunci, poate, nu ar trebui să ne mai mire lipsa de implicare a celor mai mulţi oameni în problemele sociale, lipsa de reacţie în faţa nedreptăţilor care ne afectează pe toţi.

Şcoala Postliceală „Louis Pasteur” Câmpina a organizat ceremonia de absolvire a celei de-a 11-a promoţii de asistenţi medicali

Odată trecuţi de emoţiile examenelor de absolvire, elevii şi profesorii celei de-a 11-a promoţii de absolvenţi (asistenţi medicali) ai Şcolii Postliceale Sanitare Louis Pasteur au organizat ceremonia de absolvire într-un cadru intim, la grădina de vară a unui restaurant câmpinean.
Cei 73 de absolvenţi, promovaţi cu note cuprinse între 7 şi 10 (nota de 10, obţinută de Anghel Elena Argentina), erau foarte fericiţi şi încrezători că îşi vor putea profesa meseria pentru care s-au pregătit timp de trei ani, atât în ţară, cât şi în străinătate. Mulţi dintre ei recunosc că această şcoală le-a schimbat viaţa şi le sunt recunoscători profesorilor, dar şi conducătorilor instituţiei, care le-au acordat sprijnul în tot acest timp.
La rândul lor, cadrele didactice au ţinut să îşi felicite elevii pentru efortul susţinut şi rezultatele obţinute, iar preşedintele Şcolii, Elena Murariu, a declarat: „Sunt tare mândră de aceşti copii şi în general de rezultatele şcolii noastre, care azi bifează a 11-a promoţie de absolvenţi. De-a lungul anilor am întâmpinat multe greutăţi, dar am trecut peste toate cu ajutorul colectivului nostru, care a adus prestigiul acestei şcoli. Sper din tot sufletul ca absolvenţii şcolii - şi aici mă refer la toate generaţiile, inclusiv la cea de anul acesta - să-şi respecte cu stricteţe meseria şi să pună în practică tot ceea ce au învăţat aici. De mâine o luăm de la capăt cu următoarea promoţie, care îmi doresc să fie tot la fel de bună ca şi celelalte. Profit de această ocazie să le urez bun venit bobocilor şi să le mulţumesc, în acelaşi timp, tuturor celor care ne-au ajutat de-a lungul timpului în desfăşurarea activităţii didactice”.

Un egal acolo unde puţini vor lua puncte

Vispeşti Blejoi - CSM Câmpina 0-0

Sâmbătă, 27 august, CSM Câmpina a avut parte de o deplasare extrem de dificilă în compania uneia dintrele cele mai bine cotate adversare din Liga A Prahova, Vispeşti Blejoi.
Noul stadion al celor de la Blejoi, inaugurat cu ocazia acestui meci, s-a dovedit a fi neîncăpător pentru cei aproximativ 700 de spectatori care şi-au încurajat echipa favorită frenetic pe toată durata celor 90 de minute. Presiunea suplimentară a tribunei nu i-a incomodat însă prea tare pe băieţii antrenaţi de Ionică Burchi, care au arătat un joc de calitate, bazat pe o defensivă de fier (Gânju şi Radu George - Georsini), un portar într-o zi de graţie (Boşilcă), o linie de mijloc creativă şi un atac care a hărţuit tot timpul apărarea adversă.

Atât în prima repriză, cât şi în cea de-a doua, ocaziile de gol au alternat la ambele porţi (parcă mai clare cele ale CSM), iar pe finalul partidei, Bogdan Ilioiu putea da lovitura de graţie celor de la Vispeşti când, la capătul unui contraatac tăios a şutat din interiorul careului şi numai reflexul uimitor al portarului gazdelor a făcut ca tabela de marcaj să rămână neschimbată.
Meciul s-a încheiat după 4 minute de prelungiri cu un rezultat de egalitate echitabil, acolo unde, spunem noi, puţini vor lua puncte, iar CSM a dovedit că este o echipă solidă, ale cărei pretenţii la podiumul clasamentului şi poate chiar la promovare în liga a treia naţională nu sunt doar iluzii.
Demn de remarcat mai este şi faptul că atât în prima repriză, cât şi în cea de-a doua, câmpinenii ar fi putut beneficia de câte o lovitură de la 11m, în măsura în care centralul partidei ar fi dorit să le vadă şi să le acorde.
Lotul folosit de Ionică Burchi a fost următorul: Boşilcă - A. Burchi, Gânju, G. Radu, Zapodean, I. Burchi, Olteanu, Ilioiu, Budileanu, Stroe, M. Marius. Au mai jucat: Dârstaru şi Vintilă.

Declaraţii după meci:
Virgil Guran: „Din evoluţia jocului, putem spune că este un rezultat echitabil. Prima repriză a arătat un plus al lor, un uşor avantaj teritorial, pe când a doua repriză a fost a formaţiei noastre, poate şi pentru că suntem o echipă mai tânără, iar prospeţimea fizică a fost evidentă. Este un rezultat bun în faţa principalei contracandidate la promovare, gazdele având pretenţii serioase, iar pe măsură ce îşi vor mai omogeniza echipa nu ştiu cine va mai obţine vreun punct pe acest stadion. Îi felicit pe jucătorii formaţiei noastre, dar suntem de-abia după etapa a treia şi mai avem mult de lucru”.
Ionică Burchi: „Am jucat bine, băieţii s-au dăruit exemplar şi cu puţin noroc putea să câştigăm. Sunt sigur că puţine echipe vor lua puncte la Vispeşti, pentru că această echipă are jucători cu experienţă, gen Onuţ şi Vlad, care ştiu să pună presiune”.

Caraimanul Buşteni - Unirea Câmpina 0-5

Ceea ce era de aşteptat s-a întâmplat. Unirea a „defilat” în faţa Caraimanului Buşteni, echipă a cărei filozofie de joc a fost „autobaza” lui Cârţu. Şi cu toate astea, elevii lui Costin Plăvache au înscris de cinci ori prin Nichifor (2), Bica, Burlacu şi D. Ciobotaru.
Unirea Câmpina a folosit următoarea formulă de joc: D. Şandru – A. Stoica, Neagu, B. Şandru, Zecheru – Bica, Bărăgan, Lambă, Cernea – Ungureanu, Nichifor. Au mai jucat: Burlacu, Ţigănuş, D. Ciobotaru şi Coman.

Rezultate bune în amicale pentru juniorii CSM Câmpina

Săptămâna trecută, juniorii CSM, antrenaţi de Robert Stoica, au susţinut două meciuri de pregătire în compania formaţiilor AS Brebu, în deplasare şi Progresul Bucureşti, pe stadionul Poiana. Ambele partide au fost la discreţia câmpinenilor, care s-au impus cu 7-1 în meciul cu cei de la Brebu şi cu 10-0 în cel cu bucureştii de la Progresul. Robert Stoica s-a declarat mulţumit de efortul copiilor şi de faptul că echipa prestează un joc care îi dă dreptul să spere la câştigarea campionatului care va începe în septembrie.