20 septembrie 2011

Festivalul Toamnei 2011, între reuşită şi kitsch

 
Cea mai mare sărbătoare populară a câmpinenilor, Festivalul Toamnei (cunoscută şi ca “Zilele Câmpinei”), a scos, în cele două zile de desfăşurare, câteva mii de câmpineni. Aceştia au profitat de vremea bună pentru a veni în Centrul Civic ca să se bucure de numeroasele manifestări cultural-artistice desfăşurate între Hotelul Muntenia şi Casa Cărţii. De bucatele oferite de terasele-restaurant şi tonetele cu îngheţată, bragă, gogoşi ş.a. Ca şi de produsele variate expuse în magazinele tip cort. 
Dacă în prima  ediţie a festivalului, acum trei ani, s-a încercat redarea atmosferei Câmpinei de la sfârşitul secolului  al XIX-lea (epoca inegalabilului Caragiale), de data aceasta, firma organizatoare, care a asigurat “desfăşurarea” evenimentului, a dorit să prezinte câmpinenilor de azi o Câmpină medievală. Să fi contat faptul că, în ultimii ani, aproape ca o modă, administraţiile publice locale din România au tot organizat festivaluri medievale. Nu putem şti. În orice caz, ediţia din 2008 a fost mai reuşită, din punct de vedere al redării atmosferei perioadei evocate, în comparaţie cu ediţia festivalului care s-a desfăşurat în ultimul week-end. Acum trei ani, reprezentanţii municipalităţii, împreună cu soţiile ori soţii, au defilat pe bulevardul central în costume de epocă (haine cu papion, rochii dantelate, înfoiate şi încorsetate, pălării de epocă şi alte accesorii potrivite). 
Sâmbătă, deschiderea oficială a fost făcută cu o paradă a unor purtători de costume medievale – trubaduri, curteni, cavaleri şi domniţe. Aceştia au fost urmaţi de edilii oraşului, consilieri municipali şi alţi membri marcanţi din administraţia locală. Printre oficialităţile care au defilat şi au urcat pe scena de lângă Casa Cărţii s-au remarcat deputatul Florin Anghel, consilierul judeţean Ovidiu Cord şi prefectul Adrian Dobre. Celălalt parlamentar câmpinean, senatorul social-democrat George Severin, a preferat să urmărească festivitatea de deschidere de pe margine, cum îi şade mai bine unui parlamentar al Opoziţiei. Toate oficialităţile au fost îmbrăcate, anul acesta, obişnuit, în hainele zilelor noastre. Nu a fost niciun bai din pricina aceasta. Mai ales că în parada oficialităţilor din Centrul Civic, alături de autorităţile noastre, s-au aflat şi două delegaţii ale oraşelor înfrăţite cu Câmpina (Silivri – Turcia şi Kumanovo – Macedonia), conduse de primarii celor două localităţi. Ceea ce a deranjat privirile multor localnici a fost costumaţia medievală de tip occidental purtată de antemergătorii oficialităţilor, costumaţie care nu se putea întâlni, acum câteva secole, la locuitorii  aşezării dintre Prahova şi Doftana. Şi asta doar pentru că tema festivalului a fost “Câmpina medievală”, iar nu “Câmpina sub influenţele medievalismului apusean”. Unii au numit acest incident vestimentar kitsch. Jupânul oraşului (ca să păstrăm nota atmosferei medievale) sunt convins că ne va face (cum, de alfel, am mai avut parte), cârcotaşi, mercenari, rău-voitori şi fără brumă de patriotism local, dacă ne legăm de acest aspect şi nu suntem în stare să vedem şi să apreciem festivalul ca o realizare tiseaniană, îndreptată spre fericirea localnicilor, iar nu spre colectarea simpatiilor electorale. Nemaivorbind că unii “cavaleri” din paradă aveau veşminte şi steaguri cu crucea cavalerilor teutoni, care dispăruseră cu 100 de ani înaintea primei atestări documentare a oraşului. Dacă s-ar fi dorit păstrarea, în cea mai mică măsură, a realităţilor medievale câmpinene, ar fi fost normal să se ţină cont de faptul că boierii şi târgoveţii munteni ai Evului Mediu purtau straie cu puternice influenţe orientale, fără ca dintre acestea să facă parte turbanul şi şalvarii turceşti. Or, nu am văzut niciun caftan printre costumele de epocă. Hotărât lucru, ceea s-a prezentat la parada de inagurare se potrivea cel mai bine pentru atmosfera medievală a unei aşezări din Ardeal (Sighişoara, Sibiu, Braşov, de exemplu), ca să nu mai zicem că totul te trimitea cu gândul la un târg din Occidentul european. E drept că procurarea costumelor medievale reprezintă o problemă, dar timp a fost suficient, şi măcar pentru câteva personaje s-ar fi putut găsi costume ale epocii medievale câmpinene. Dar nu mai continuăm, ca să nu zică domnul primar că avem ceva cu dumnealui. Deşi se poate spune că Horia Tiseanu a girat festivalul, de vreme ce a ţinut să se afişeze la sfârşitul manifestărilor alături de Corina, o cântăreaţă care l-a umplut de penibil pe edilul cel cumsecade. 
O bună impresie au făcut, însă, “domniţele” călare, membre ale Clubului Sport Horse Câmpina, club care a pus la dispoziţie câteva splendide exemplare cabaline. În rest, organizarea şi desfăşurarea manifestărilor au fost fără cusur, presărate cu multe “pete de culoare”. Pentru cei mici au fost organizate zone educative şi de divertisment interactiv. În prima zi, am asistat la dansuri şi muzică medievale, precum şi la lupte între cavaleri. De asemenea, pe scena amenajată special au urcat cei mai buni elevi câmpineni participanţi la olimpiadele şcolare naţionale, dar şi cei mai buni sportivi, toţi fiind premiaţi. În cursul serii de sâmbătă, câmpinenii şi-au putut alege imnul, în urma unui concurs şi cu ajutorul unei largi consultări a spectatorilor prezenţi. Imnul Câmpinei este o melodie foarte frumoasă, cu influenţe pop-rock, compusă de medicul Constantin Mihai şi profesorul de muzică Cornel Brătilă. Ea a fost interpretată magistral de Constantin Mihai, care a semnat, alături de Alexandru-Ştefan Saşa, textul acestui cântec ce a intrat deja în istoria oraşului. Pe scena din Centrul Civic au evoluat, ziua, numeroşi elevi, membri ai unor ansambluri folclorice, dar şi de dansuri moderne. În fiecare seară, pe scenă au urcat interpreţi şi formaţii celebre: Elisabeta Turcu, The Sixteens, Compact, Voltaj, Iulia Em & Titus Constantin, Alexandra Ungureanu & Crush, Valentin Dinu (ploieşteanul cu voce de aur din finala “Românii au talent”), Corina şi mulţi alţii. Tot în cadrul festivalului s-a desfăşurat şi tradiţionalul concurs de pictură ad-hoc, “Câmpina – 24h”. Totul s-a terminat cu un spectaculos foc de artificii.

Sexi Horia

Horia Tiseanu, primarul oraşului nostru frumos (nu o spunem doar noi, ci şi cei care ne-au vizitat localitatea), este, el însuşi, un mare iubitor de frumos. De orice fel ar fi acesta. Şi pentru că iubeşte frumosul, el trebuia să le vorbească frumos, pentru nişte voturi frumoase în plus, miilor de spectatori câmpineni îmbrăcaţi frumos, aflaţi duminică seara în faţa frumoasei scene de spectacole pe care s-a desfăşurat frumoasa ediţie a Festivalului Toamnei cu numărul patru (o notă de şcoală frumoasă şi ea, pentru cei care au învăţat în epoca stanilistă). Când să se termine ultimul recital muzical din programul frumosului festival, pe cântecele frumoasei interprete Corina (unii zic că numai trupul i-ar fi frumos), ce să vezi?! Corina, frumoasa Corina (vedeţi precedenta paranteză), nu se dădea dusă de pe scenă. Chiar dacă îşi terminase frumoasele cântece (zic unii) şi evoluţiile la barele nichelate de pe scenă, pe care s-a tot rotit precum o stripteuză începătoare. Ea îl tot striga pe “domnul primar, să urce pe scenă”. Horia Tiseanu, chiar el, era acolo jos (nu chiar prin mulţime, ci un pic mai lateral de ea), aşteptând frumos la marginea scenei (cine l-o fi pus, că doar are o poziţie foarte frumoasă în sondaje). Dar, ca o frumoasă luptă a contrariilor, cum nu se dădea frumoasa Corina dusă de pe scenă, nu se dădea nici edilul iubitor de frumos urcat pe ea. Pe scenă, adică. Iar ea, Corina, nu şi nu, că nu se voia refuzată de primarul frumosului nostru oraş, care trebuia să urce pe scenă, să-l vadă tot poporul cel răbdător şi frumos aplaudator. Un minut-două, primarul a stat frumos ascuns privirilor spectatorilor (c-aşa-i frumos, la început să refuzi invitaţiile nepotrivite), dar până la urmă, la insistenţele Corinei, a urcat şi el pe scenă (c-aşa a fost regia frumosului spectacol). De aici încolo, nu a mai fost nimic frumos. Şi nici nu am fi dorit să mai povestim, dacă tot oraşul ar fi fost acolo. Dar cum prea mulţi localnici nu au fost prezenţi, vă zicem şi finalul povestirii. Care nu a fost frumos, cum i-ar fi plăcut edilului cel cumsecade. Că doar v-am anunţat adineori că, de la un moment dat, s-a terminat cu frumosul. Cum a urcat primarul pe scenă, ce să vezi, dar mai mult, ce s-auzi: au început fluierăturile. Nu foarte intens, dar deranjabil, după cum i se contractau sensibilului nostru primar muşchii mimicii. Tiseanu, fluierat la scenă deschisă, de Zilele Câmpinei, asta nu se vede prea des. De fapt, ar fi putut să nu se vadă deloc, dacă ar fi stat acasă edilul cel cumsecade. Că doar ştia ce au păţit în ţară alţi primari portocalii, care s-au afişat la sfârşit de festival, să vorbească mulţimilor cu gândul la caşcaval. Corina a tot insistat ca Tiseanu sa cânte refrenul unui cântec al său. “Vă rog să cântaţi cu mine: Îmi place la tine tot.” Primarul s-a lăsat atras în jocul inabil al Corinei (pe care nu credem c-o s-o mai invite vreodată, deşi ea, săraca, a vrut să joace pentru el în comedia asta de prost-gust), dar nu a cântat, că nu poate, săracul, e afon şi n-are voce. Însă tot a îngânat, zâmbind amar, nişte vorbe: “Îmi place la tine…tot” Corina nu s-a lăsat şi a supralicitat: “Mă topesc şi ard de tot”. Ei, insistenţa asta chiar l-a deranjat pe Tiseanu (care poate n-o fi citit bine scenariul, în prealabil). Din grimasa supăratului Tiseanu, Corina a înţeles că întinsese prea mult coarda răbdării edilului nostru drag. Şi ca s-o dreagă, blonda cu voce blondă a început să-i cânte acestuia ceva cu “sexi Horia”, în timp ce mângâia, uşor lasciv, pieptul cămăşii primarului dimpreună cu nodul cravatei sale. Eram departe, dar tot am putut vedea  pe un ecran uriaş chipul răvăşit de ruşine şi de penibil al primarului. Pentru cât i-a fost dat să sufere de la cea care îi fusese dată să-l laude, eu am să-l votez. Că ai mei m-au învăţat să nu fac rău unui om în suferinţă. Bineînteles că scena aceasta penibilă, cu remarcile ulterioare ale Corinei, care au adâncit şi mai mult maroniul situaţiei (“eu glumesc cu domnul primar, pentru că ştiu că e un tip de gaşcă, un tip care a făcut şi face multe pentru Câmpina”... bla, bla, bla...), se desfăşura pe un fundal sonor cu multe sunete de frecvenţă înaltă. Ca nişte fluierături, ce mai! Hmm, sexi Horea cu fluierături… Urât. Un festival care a început şi s-a sfârşit urât. Un urât pe care nu-l merita nici cel mai urât (sufleteşte) dintre câmpineni…

Cuvântul care înţeapă

„Câmpina Medievală”, o sărbătoare fără blazon

Zilele trecute am asistat la festivitatea de deschidere a  serbărilor de toamnă ale oraşului, „intitulate”  (vorba lui Garcea) de autorităţi „Câmpina Medievală”. Manifestarea copiată absolut jenant de edilii noştri (ori de cine le bagă astfel de idei în cap) din cultura locală a altor oraşe româneşti cu tradiţie în acest sens, a lăsat un gust amar multor câmpineni iubitori ai obieciurilor şi culturii autentice locale.

Sâmbătă, 17 septembrie, pe o scenă amplasată în centrul civic, am urmărit preţ de câteva minute o poveste ieftină de cabaret, cu prinţese, cavaleri şi o armură de recuzită agăţată într-un par pe un colţ de scenă, unde câţiva politruci complet rupţi de realitate şi-au ridicat „fustiţele” în faţa celor aproximativ 150 de privitori chemaţi de acasă să îi aplaude.
În imediata vecinătate a kitsch-ului pus în scenă de aceşti cavaleri ai tristei figuri, târgoveţii (câmpinenii) s-au arătat mai degrabă interesaţi de mititei, cârnaţi, bere şi suveniruri, sancţionând astfel regia unui spectacol politicianist previzibil.
Ceea ce ar fi putut reprezenta o parte cât de cât lăudabilă a acestei sindrofii plătită cu mulţi bani publici şi anume decernarea unor premii pentru elevii şi profesorii care au obţinut rezultate notabile la diferite concursuri pentru şcolile câmpinene, am aflat (din mai multe surse credibile) că a fost, de fapt, un simplu clişeu politic, folosit de cei de la putere şi în alte localităţi din judeţ, aşadar nimic din suflet, ci doar din interes.
(Citeşte continuarea pe www.cuvantulcareinteapa.blogspot.com)

Editorial

Sistemul şi Gazonul

S-a scris cam tot ce se putea scrie despre gazonul de pe stadionul Naţional Arena (nume aiuristic, repet). Vă propun însă două conexiuni care nu au fost făcute: Monica Iacob Ridzi şi Sebastian Lăzăroiu. Acum vreo doi ani, dna. Ridzi a organizat o manifestare de tineret, arondată unor firme de apartament la preţuri de zeci de ori mai mari decît cele normale. Presa a luat foc, luni de zile şi de nopţi ziarele şi şourile tv. au tocat subiectul, cu greu Sistemul (prin care înţeleg „lumea politică”, transpartinică şi funcţionînd după principiile închise ale Clanului şi Mafiei) a încercat din răsputeri să o apere, pînă la urmă s-a declanşat mi se pare un proces. Acum, toţi au înjurat gazonul, cel vechi a fost luat şi „dus la gunoi” (eu aş paria că ornează curtea cine ştie cărei vile, nimeni, ciudat, n-a avut ideea de a-i urmări traseul) s-a pus unul nou. Cu ce bani? În mod bizar, presa e foarte tăcută asupra subiectului, nimeni nu se revoltă, nu se mai fac ore întregi de emisiuni şi nu se cere tragerea la răspundere a responsabililor. După părerea mea, primarul Oprescu, Mircea Sandu sau patronul Oprişan ar fi trebuit să fie deja în cercetare penală pentru abuz cu banul public.

Consilierii aprobă proiecte de hotărâre fără aviz de legalitate

Dacă ar fi fost la început de mandat, mai că le-am fi înţeles neglijenţa şi maniera balcanică (à la légère) de a face treabă, adică de a iniţia şi întocmi proiectele de hotărâre în pripă, cu depunerea acestora peste termenele procedurale. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Local Câmpina prevede că proiectele de hotărâri şi celelalte materiale se transmit spre avizare compartimentelor de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului cu 30 de zile înainte de şedinţa în care se vor dezbate. Excepţie fac şedinţelor extraordinare şi cele convocate în caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor municipiului.
De multe ori, consilierii îşi depun proiectele de hotărâre cu o zi-două sau chiar în ziua şedintei în care acestea urmează a fi dezbătute. Secretarul municipiului, Paul Moldoveanu, le-a atras atenţia, nu o dată, consilierilor în legătură cu această neregulă. Aleşii câmpinenilor (o parte dintre ei, mai bine zis), nu au catadicsit să ia în serios avertismentul, deoarece, aşa cum am menţionat şi puţin mai devreme, ei sunt obişnuiţi să lucreze într-o manieră lejeră, fără rigoare.
Nu mică le-a fost mirarea aleşilor noştri când, la ultima lor şedinţă, au primit în mapa cu proiecte o adresă de la prefectul Adrian Dobre, prin care reprezentantul Guvernului în judeţ îi informa asupra faptului că, în şedinţa din luna iunie 2011, au adoptat cinci HCL cu încălcarea legii, cu toate că documentele respective nu primiseră avizul de legalitate din partea secretarului Primăriei. “Vă supunem atenţiei punctul de vedere al secretarului municipiului Câmpina faţă de modalitatea în care au fost adoptate, în şedinţa din data de 30.06.2011, hotărârile nr.105, 109, 110, 123 şi 124. Vă rugăm ca, în regim de urgenţă, să ne comunicaţi poziţia dvs faţă de cele învederate. În situaţia în care nu veţi da curs solicitării noastre, hotărârile adoptate cu încălcarea actelor normative incidente vor fi atacate la instanţele de contencios administrativ pentru a fi anulate”, suna textul adresei Instituţiei Prefectului.
Punctul de vedere al secretarului municipiului, trimis Prefecturii, învedera faptul că actele normative erau ilegale din mai multe motive: nu fuseseră depuse în timp util pentru a fi analizate şi evaluate corespunzător, mai exact, cu respectarea termenului de depunere din Regulamentul CL Câmpina; nu aveau rapoartele comisiilor de specialitate ale Consiliului Local; nu puteau suplimenta ordinea de zi, întrucât nu se refereau la probleme urgente.
În şedinţa din luna iunie, Paul Moldoveanu anunţase, în plenul adunării, că nu va semna cele cinci hotărâri şi că va trimite Prefecturii punctul său de vedere. Consilierii nu au luat în serios avertismentul său, dar la ultima lor întâlnire şi-au dat seama că stilul lor de lucru superficial, în care unele chestiuni erau tratate cu prea multă uşurinţă, nu era deloc productiv, deci nu mai putea fi tolerat. Paul Moldoveanu le-a amintit şi de această dată că nu este normal ca “în ziua şedinţei să-mi fie aduse cinci proiecte de hotărâre noi, iar eu, în două ore, să le dau avizul de legalitate. Avizarea din punct de vedere al legalităţii este o muncă serioasă, care nu se poate finaliza în două ore, doar pentru că iniţiatorii unor proiecte sunt foarte grăbiţi. Mai ales că unele dintre ele nu aveau nicio urgenţă.” Câţiva consilieri au fost mai vocali, alţii mai tăcuţi, dar până la urmă, toţi şi-au dat seama că au greşit. Iar ca să nu ajugă să dea cu subsemnatul pe la Prefectură şi să fie târâţi în procese, toţi au fost de acord cu propunerea primarului Tiseanu, care venise cu lecţia bine învăţată şi se vedea că “scosese din joben” o soluţie salvatoare, propusă de juriştii din Primărie, probabil, şi bine studiată înaintea şedinţei.
 “Nu ni se cere, în mod expres, abrogarea sau modificarea hotărârilor respective sub sancţiunea atacării lor în instanţa de contencios administrativ, ci doar un punct de vedere. În această situaţie, eu vă propun să le trimitem un răspuns în care să ne referim doar la problemele urgente care au fost printre acele proiecte. Pentru că unele dintre ele au fost urgente. De exemplu, cea privind aprobarea creditului bancar  de opt milioane de lei”, i-a sfătuit edilul pe consilieri, iar aceştia au fost de acord cu propunerea primarului.
Hotărârile consilierilor care au supărat Prefectura sunt  HCL nr.105 (privind aprobarea contractării unui împrumut intern în valoare de 8 milioane de lei), HCL nr.109 (referitoare la reglementarea transportului rutier public de persoane), HCL nr 110 (care avea ca obiect inventarul bunurilor din domeniul public al Câmpinei), HCL nr. 123 (referitoare la preluarea patrimoniului fostei Companii de Apă de către Hidro Prahova SA) şi HCL nr. 124 (prin care se închiria prin licitaţie publică un teren al municipalităţii). Asupra câtorva dintre ele s-a revenit, după ce textele respective au suferit “îmbunătăţirile” necesare.

Din profunzimile gândirii economice a primarului:

“Câmpina mai are până la gradul maxim de îndatorare, de 30%, permis de lege”

Primul demnitar al urbei noastre a fost un elev bun şi printre primii studenţi absolvenţi ai promoţiei sale (Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Mecanică Fină – 1983). Lipsa studiilor economice l-ar putea ajuta să nu se aventureze pe panta abruptă a unor analize economico-financiare, în timpul luărilor sale de cuvânt din plenul legislativului câmpinean. Ce te faci însă că “bâzdâcul” şi “hambâţul” de primar (de primul om al urbei, ce Dumnezeu!), nu-i dau pace, dar, în acelaşi timp, îi dau ghes nu doar să-şi exprime păreri asupra realităţilor economice câmpinene (că încă asta nu ar fi cu supărare), ci chiar să se erijeze în slobozirea pe gură a unor “porumbei”, cam negri şi cam sumbri, sub forma unor idei economice care, puse în practică, ar putea îndatora grav Câmpina din punct de vedere al finanţelor publice. Asta, desigur, în ipoteza în care edilul ar mai câştiga un mandat în fruntea obştii localnicilor. Iar şanse de realegere are, mai ales că scrutinul pentru primari va avea un singur tur. La ultima adunare a miniparlamentului local, Tiseanu a anunţat încă o dată (îi place omului ideea, ce mai…), că gradul de îndatorare a Câmpinei este de doar 15%, dar şi că “municipiul nostru mai are până la gradul maxim de îndatorare, de 30%, permis de lege”. Adică, nu are nicio grijă şi nicio apăsare “păstorul” oiţelor câmpinene dacă, pe timp de cumplită criză economică, berbecii şi mioarele sale (dintre care, câteva mii bune i-au dat un cec în alb să le conducă unde şi cum o ştii el mai bine), vor avea parte, în viitorul apropiat, de pajişti cu o treime din iarbă lipsă, pe motiv că aceasta a fost rumegată, în prealabil, de “tăuraşii” unor bănci. La ultima şedinţă ordinară, Consiliul Local a avut de aprobat un contract de linie de credit investiţional, contract încheiat de către municipalitate cu CEC Bank cu puţin timp în înainte de şedinţa cu pricina. Este vorba despre un împrumut în valoare de 8 milioane de lei, cu o maturitate de 10 ani şi o perioadă de graţie şi de valabilitate a tragerii de trei ani.
În urma evaluării ofertelor celor trei bănci participante la licitaţie, a fost desemnată drept câştigătoare CEC Bank. Deşi, cu două luni în urmă, aleşii câmpinenilor aprobaseră contractarea acestei linii de credit pentru a fi folosită la cofinanţarea modernizării Căii Dacia, în cazul în care banii de la UE ar fi întârziat să ajungă în vistieria Primăriei, aprobarea contractului-tip prezentat de banca CEC a născut destule discuţii şi opinii contrare. Primarul Horia Tiseanu a subliniat, încă o dată, că acest “contract de creditare este  necesar pentru că rambursările de fonduri europene de la proiectul privind modernizarea Căii Dacia nu sosesc aşa cum am vrea noi, iar lucrarea trebuie să continue în ritm rapid. Această linie de creditare ne va permite să plătim firma constructoare în cazul în care rambursările fondurilor europene întârzie prea mult. Sumele de bani plătite constructorului le vom recupera ulterior de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, atunci când rambursările de fonduri euorpene vor fi aprobate şi onorate.”
La întrebarea consilierului liberal Dragomir Enache, dacă acest credit obţinut de la CEC are menirea de a înlocui banii care ar trebui să vină de la guvern, edilul a precizat, ca un fel de scuză a celor de la MDRT, că birocraţia impusă de accesarea proiectelor europene, procedurile dificile, cu multe avize şi aprobări duc la întârzierea cu care sosesc banii europeni. “Dacă guvernul, care se declară susţinător al investiţiilor publice, întârzie nepermis de mult, dobânda pe care o s-o plătim la banii primiţi de la CEC este paguba noastră”, a insistat singurul consilier liberal din legislativul câmpinean. Această afirmaţie, care a aşternut, câteva secunde, o linişte în sala de şedinţă, l-a făcut pe primarul Tiseanu să-şi schimbe puţin discursul, opinând că “noi vom suporta, desigur, dobânda, dar dacă mă gândesc la împrumuturile solicitate de alte localităţi, noi stăm foarte bine la gradul de îndatorare. Şi num ă gândesc la Ploieşti, ci la oraşe de mărimea municipiului nostru. Gradul de îndatorare al Câmpinei este, astăzi, de 15%, iar până la maximul permis  de legislaţia în vigoare, de 30%, mai avem.” Consilierul social-democrat Gheorghe Tudor şi-a exprimat nemulţumirea pentru faptul că rambursarea creditului se întinde până în 2021, fiindcă “eu nu aş vrea ca, peste 10 ani, copiii noştri să plătească pentru investiţiile făcute în acest mandat. Să ne restrângem la cât ne putem permite.” Bineînţeles, primarul Tiseanu a ţinut-o în continuare pe a lui, declarând că ”nu vom împovăra bugetul Câmpinei. Nu vă supăraţi pe mine, dar orice om de afaceri, cu afacere serioasă, se bazează pe credite. Nu cred că există om de afaceri în Câmpina care şi-a dezvoltat afacerea din bani strânşi bănuţ cu bănuţ. Apoi, cererea de rambursare depusă de noi la MDRT este de aproape 7 milioane de lei.”
Aşadar, în viziunea edilului-şef, municipiul nostru ar semăna cu o societate comercială. Ceea ce, indirect, ar însemna că pe Tiseanu ar trebui să-l strige lumea pe stradă “patroane”.  Pe timp de criză… aşa ceva!!! Doamne, Dumnezeule… Cu împrumutarea municipalităţii de la bănci pentru realizarea unor mari investiţii publice, am putea fi de acord, dar nu în vremuri de criză economică acută, atunci când colectările din taxe şi impozite la bugetul local sunt incerte, câtă vreme existenţa persoanele juridice şi fizice este ea însăşi incertă. Dar să ai în gând posibilitatea îndatorării municipiului până la valoarea maximă de 30%, fără să ştii sigur dacă investiţiile publice viitoare vor necesita acest lucru, asta ar putea da măsura gândirii economice a primarului câmpinean, care are toate şansele să-şi ducă planul la îndeplinire dacă va mai fi ales încă o dată în fruntea comunităţii locale.

Primăria mai concesionează o dată serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân

Gestionarea câinilor comunitari este una dintre problemele cu implicaţii majore în viaţa comunităţilor locale, dar pe care niciuna dintre guvernările postdecembriste nu a catadicsit să o rezolve cum se cuvine. Cele două tabere – cei care susţin rezolvarea problemei prin eutanasiere şi cei care cred că împuţinarea populaţiei canine a nimănui se poate face doar prin sterilizare – , au făcut lobby cât au putut mai mult pe lângă legiuitorul central pentru victoria cauzei proprii. De câţiva ani, se aşteaptă ca Legii de protecţie a animalelor să i se aducă modificările cuvenite, modificări în spirit european, care să rezolve o dată pentru totdeauna această problemă biseculară a protejării animalelor din mediul înconjurător de către om. Problema este, într-adevăr veche de aproape 200 de ani, căci încă în primul nostru Cod penal modern (cel de la 1865, de pe vremea domnitorului Al. I. Cuza), erau prevăzute sancţiuni (amenzi) destul de aspre pentru cei care chinuiau animalele (cu stăpân sau fără). Parlamentarii nu se obosesc să decidă asupra ultimelor modificări ale legislaţiei de protecţie a animalelor. În acest sens, recent, deputaţii au decis ca problema eutanasierii câinilor fără stăpân să fie tranşată de comunităţile locale. 
 
La ultima loc întâlnire, aleşii câmpinenilor au aprobat concesionarea prin licitaţie publică a Serviciului public de gestionare a câinilor fără stăpân. Proiectul de hotărâre iniţiat de primarul Horia Tiseanu nu a întâmpinat, aşa cum era previzibil, nicio împotrivire în Consiliul Local, ştiut fiind că una dintre problemele care îi supără cel mai tare pe cetăţenii municipiului, conform tuturor sondajelor de opinie realizate, o reprezintă haitele de câini vagabonzi (cum li se spunea înainte vreme), total imprevizibili şi care au făcut, anual, multe zeci de victime printre localnici. Un proiect identic a mai fost pe ordinea de zi a Consiliului Local la şedinta din mai 2011, dar a fost retras de iniţiator, aşteptându-se noua variantă a legii care reglementează în acest domeniu. Pentru că modificarea Legii de protecţie a animalelor întârzie să fie adoptată, primarul a revenit cu proiectul său de hotărâre, care a întrunit unanimitatea voturilor, dicuţiile purtându-se mai mult în legătură cu obligaţiilor prestatorului, cu despăgubirile pe care acesta va trebui să le plătească dacă se reziliază contractul din culpa sa (12.000 de lei), şi cu criteriile de selecţie a ofertanţilor pentru serviciul de ecarisaj. Pe lângă Studiul de oportunitate, Caietul de sarcini şi Regulamentul de organizare şi funcţionare, a fost aprobată şi Comisia de evaluare a ofertelor depuse, compusă din primar, viceprimar şi trei consilieri. Promovarea proiectului s-a impus ca urmare a faptului că HCL nr.66/2008, care se referă la concesionarea prin licitaţie publică a Serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân, nu a putut fi dusă la îndeplinire, fiindcă la licitaţiile organizate nu s-a prezentat decât un singur ofertant. Printre cele mai importante criterii de selecţie: redevenţa anuală – minimum 500 lei; suma acordată de Consiliul Local pentru capturare, transport, sterilizare, vaccinare antirabică, întreţinere şi eutanasiere câini – maximum 10.000 lei/lună.
În anul 2000, municipalitatea a mai delegat prin concesiune gestionarea câinilor comunitari unei firme private, FPCC, dar nemulţumită de activitatea acesteia, a reziliat contractul. A urmat un proces îndelungat, câştigat în final de Primărie. Dacă în urmă cu două decenii, se estima că prin Câmpina umblau pe străzi între 1800 şi  2000 de câini fără stăpân, astăzi numărul patrupedelor canine fără adăpost se apreciază că ar fi peste 150 de exemplare.
Viceprimarul Ion Dragomir, cel care, printre altele, se ocupă şi de problema câinilor comunitari, ne-a declarat: “După plecarea firmei căreia i-am reziliat contractul, am avut o colaborare foarte bună cu o firmă privată din Boldeşti Scăieni, care are toate avizele şi dotările necesare, iar graţie acestei colaborări, populaţia canină fără stăpân a scăzut simţitor. Faptul că, periodic, apar noi câini fără stăpân în oraşul nostru, situaţiile concrete semnalate de poliţiştii din subordinea Primăriei, toate acestea îmi întăresc convingerea că noi am fi fost aproape de rezolvarea problemei, dacă nu s-ar aduce, periodic, din afara Câmpinei câini comunitari cu furgonetele, din care aceştia sunt daţi jos şi abandonaţi pe la periferiile oraşului. Sper că vom continua buna colaborare şi cu cel care va câştiga licitaţia. După estimările mele, în Câmpina mai sunt circa 200 de câini comunitari.”

„Câmpina 24 h”


Aflat la a şasea ediţie, concursul de pictură „Câmpina 24 h”, desfăşurat în zilele de 17 şi 18 septembrie în centrul municipiului,  a adunat laolaltă oameni talentaţi de toate vârstele, din ţară şi din Republica Moldova. Artiştii şi-au improvizat atelierele în stradă şi au redat centrul Câmpinei în culori. Efortul şi priceperea le-au fost susţinute de premii tentante.  Astfel, pentru adulţi, locul I a fost de 2.500 de lei, locul II de 2.000 de lei, iar locul al III-lea 1.500 de lei, plus cinci premii a câte 1.000 de lei. Copiii au fost recompensaţi cu materiale de pictură.
Expoziţia poate fi vizitată în holul Casei de Cultură „Geo Bogza”.

La împlinirea a 62 de ani de existenţă, Biblioteca Municipală inaugurează un nou serviciu

Vineri, 23 septembrie, ora 11.30, Biblioteca Municipală "Dr. C.I. Istrati” organizează deschiderea oficială a noului serviciu de bibliotecă - CIP, în cadrul programului Biblionet. În această zi, biblioteca aniversează 62 de ani de existență. Invitat special: Sorin Burlacu, vicepresedinte al ANBPR, director al Bibliotecii Judeţene Buzău.

Cronica literară

Monte Cristo de România *)

Societatea românească pre şi postdecembristă, deosebit de complexă, dinamică, dar şi cu unele precarităţi, a constituit un subiect captivant pentru mulţi dintre scriitorii noştri. Printre aceştia, un loc important îl ocupă Ion Ochinciuc, autorul recentului roman, „Secrete în alb şi negru” (sau „Un Monte Cristo al zilelor noastre”).
Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Ion Ochinciuc a publicat 12 romane („Răzbunarea Ofeliei” (1967), „Îngerul negru”(1969), „Masca burgundă” (1971), „Egreta violetă” (1972), „Nopţile colonelului Bârsan” (1973), „O noapte în «Venus»” (1974), „Acasă fugarule” (1975), „Spada de Toledo” (1976), „Eroul necunoscut” (1977), „Fotografia de nuntă” (1981), „Norocul era şchiop” (1983), „Capcana din bulevardul primăverii” (1994), toate în tiraj de masă, trei piese de teatru (prezente pe scenele din Bucureşti şi Iaşi), precum şi trilogia dramatică „Bastardul” (drama „Bastardul”, poemul dramatic „Un vis destrămat” şi comedia romantică „Vila destinului”).
Lucrările sale s-au bucurat de aprecierile deosebite ale criticilor: „Cărţile lui Ion Ochinciuc, lipsite de sofisticare stilistică, beneficiind de o acţiune dinamică şi lineară, ar putea contribui la cultivarea gustului pentru citit al tinerelor generaţii” (Titus Vâjeu în „Dicţionar bibliografic al scriitorilor din radio”) sau „Autorul este stăpân pe tehnicile scriiturii, de aceea îşi permite să verifice reţete teatrale de succes...” (Cristian Gavrilă în revista „Drama” a USR).

FOTBAL - Liga A Prahova

CSM Câmpina, la prima înfrângere
Avântul Măneciu – CSM Câmpina 2-1 (0-1)

O înfrângere este greu de digerat în orice situaţie, dar atunci când vine în ultima secundă a prelungirilor, după ce ai condus cu 1-0 până în minutul 75 pe un teren de unde foarte puţine echipe vor pleca în această ediţie cu vreun punct, atunci înfrângerea este şi mai amară.
CSM Câmpina a început curajos jocul de la Măneciu, a dominat categoric prima repriză, intrând la pauză cu avantajul conferit de marcarea singurului gol de până atunci al disputei – Marius Mihai, în minutul 22, trimiţând în plasă direct dintr-o lovitură liberă de la marginea suprafeţei de pedeapsă.
Chiar dacă au mai echilibrat jocul de la centrul terenului după pauză, jucătorii de la Măneciu nu au pus în pericol poarta adversă, ocaziile venind tot la buturile lor, după ce Vintilă a trimis mingea în bară. Şi în loc de un meritat 2-0 pentru noi, gazdele reuşesc egalarea, în minutul 75, prin Savu, iar după ce CSM Câmpina îşi mai trece o bară în cont, la ultima fază a meciului, în ultima secundă a celor 4 minute de prelungiri, Costache transformă impecabil o lovitură liberă de la aproximativ 18 metri de poarta lui Boşilcă şi aduce victoria formaţiei sale. Fluierul final aduce o mare amărăciune în tabăra câmpinenilor, înfrângerea în ultima secundă acoperind satisfacţia unui joc totuşi bun, pe un teren extrem de dificil pentru orice echipă vizitatoare.
Antrenorul Ion Burchi a folosit la Măneciu formula: Boşilcă – Gânju, Safta, G. Radu – Budileanu, Ilioiu, Dârstaru, Grigoraş, Necula – Negreanu, M. Mihai. Au mai jucat: Zăpodeanu, I. Burchi, Vintilă şi Negoiasă.

Unirea Câmpina – Petrolul II Ploieşti 3-0

Marcatori: B. Şandru (14), Zecheru (28), Nichifor (77)
Unirea: D. Şandru – A. Stoica, Neagu (cpt), B. Şandru, Zecheru – Cernea (79 Filip), Lambă (79 Ţigănuş), Bărăgan, Dorişor (74 Burlacu) – Bica (71 D. Ciobotaru), Nichifor. Rezerve neutilizate: T. Ionescu – Coman, Fl. Stoica. Colectiv tehnic: Ion Cojocaru (director tehnic), Costin Plăvache (antrenor principal), Marius Pălănceanu (antrenor secund).
Petrolul II: Campar – Chivu (51 Jipa), I. Ilie, Vâlcu, Barbu – Buşu, Iordache, A. Tudor, Dumitrache – Arnăutu, N. Popescu (cpt). Rezerve neutilizate: Marinică – Budulescu, Al. Ion. Colectiv tehnic: Adrian Toader (antrenor principal), Petre Butufei (antrenor secund).
Cartonaşe galbene: Bica (38), Burlacu (81).
Arbitri: Vasile Tiron (Blejoi) – Cristinel Damian (Slănic), Bogdan Bucur (Ploieşti).
Observator: Decu Crângaşu (Ploieşti).