13 decembrie 2011

Şomeri în uniformă

Viitorul absolvenţilor şcolilor de poliţie din ţară nu sună deloc bine. Nu acelaşi lucru se poate spune despre viitorul infractorilor, care vor fi “deranjaţi” în acţiunile lor ilegale de un număr tot mai mic de oameni ai legii. Pentru a doua oară în ultimii doi ani, Şcoala de Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr”, cea mai mare unitate de învăţământ mediu a Poliţiei Române, a fost scoasă din cărţile finanţărilor de către mai-marii MAI, cu urmarea nefericită a trimiterii acasă a celor 1400 de absolvenţi ai ultimei promoţii. Aceştia fuseseră anunţati, nu cu mult timp în urmă, că examenul de absolvire urma să fie organizat până la sfârşitul acestei luni, după care, la începutul lunii ianuarie 2012, ar fi urmat încadrarea lor, respectiv repartizarea lor la unităţile de poliţie din teritoriu. Putem spune că aproape că s-a repetat situaţia absolvenţilor promoţiei 2009, care nu au dat examenul de absolvire şi nu au fost încadraţi pe funcţii în vara anului 2009, ci câteva luni mai târziu. Spunem aproape s-a repetat situaţia, deoarece repetarea nu a fost identică, acum doi ani neexistând condiţia repartizării numai după vacantarea, în prealabil, a unui număr corespunzător de posturi. O condiţie a cărei realizare este extreme de incertă.
Săptămâna trecută, absolvenţii ultimei promoţii a Şcolii de Poliţie din Câmpina, care s-au pregătit doi ani pentru a se dedica profesiei de poliţist, au fost anuntaţi că nu vor mai da examenul de absolvire la sfârşitul acestui an, aşa cum fuseseră anunţaţi în prealabil, ci abia în anul următor, la o dată care încă nu este cunoscută şi care va fi comunicată ulterior la timpul potrivit. Astfel, elevii-poliţişti vor fi încadraţi după acest examen, adică tot într-un viitor incert. Absolvenţii promoţiei 2011 nu mai cred în aceste anunţuri. Mulţi dintre ei sunt hotărâţi să organizeze un protest în faţa sediului MAI din Bucureşti. Cu câteva săptămâni în urmă, nimeni nu-şi putea închipui o asemenea amânare sine die a încadrărilor pe funcţii, o situaţie mult mai ingrată decât cea de acum doi ani, când examenul de absolvire a fost amânat la o dată anunţată. Îmbrăţişarea carierei de poliţist este din ce în ce mai puţin aleasă de către adolescenţi, dovadă fiind scăderea continuă a numărului de locuri în această Şcoală, dar mai ales diminuarea drastică a numărului de candidaţi (6800 de candidaţi în 2010, dar numai 1586 în acest an).
La începutul anului şcolar, conducerea unităţii anunţa că “până pe 30 decembrie 2011, ultima promoţie a şcolii noastre va da examenul de absolvire, iar începând cu 1 ianuarie 2012, toţi absolvenţii vor fi încadraţi pe posturi.” După această amânare fără termen, cu siguranţă, în vara anului viitor, la examenul de admitere (dacă va mai exista cumva un asemenea examen), numărul candidaţilor va fi foarte mult diminuat. Pe 7 decembrie 2011, a fost publicată în Monitorul Oficial o lege extrem de restrictivă care modifică O.U.G. nr 54/16 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Multe modificări i se aduc OUG nr.54, dar cele mai importante vizează faptul că, de la 1 ianuarie 2012, nu vor mai fi încadraţi în muncă toţi absolvenţii şcolilor de poliţie subordonate MAI, aşa cum prevedea iniţial ordonanţa, ci numai cei ai Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”. În plus, încadrarea absolvenţilor celorlalte unităţi de învăţământ, printre care şi Şcoala de Poliţie din Câmpina, se va realiza „pe parcursul anului 2012, în limita numărului de posturi vacante sau temporar vacante”. Aşadar, o condiţie care poate amâna la nesfârşit încadrarea absolvenţilor. Şi ca să mai domolească puţin furia familiilor celor lăsaţi fără posturile promise, deci fără pâine, legea prevede că “elevii promoţiei 2011 care doresc să renunţe la această calitate şi, eventual, să se angajeze în altă parte (sistemul privat, de exemplu) sunt exoneraţi de la plata cheltuielilor de întreţinere pe perioada şcolarizării sau perfecţionării în unităţile MAI”.  Slabă consolare pentru cei care şi-au tocit doi ani coatele pe băncile Şcolii de Poliţie şi care au acceptat un regim militarizat de viaţă, cu multe privaţiuni, doar în speranţa că vor primi slujbele promise după examenul de absolvire.

Cuvântul care înţeapă

Revolta studenţilor şi rebeliunea liberală

Revolta studenţilor de la Facultatea de Istorie din Bucureşti şi rebeliunea liberală de la Prahova sunt două întâmplări consumate în ultimele zile pe scena publică românească, aparent fără prea mare ecou şi totuşi destul de importante din punct de vedere al culturii revoltei atât de mult discutată în ultimul timp la români.
Modestă şi chiar fără motivaţii profunde (mă aşteptam la revendicări serioase şi bine formulate), revolta studenţilor nu poate fi trecută cu vederea, pentru că în spatele ei se simte nemulţumirea reală şi justificată a tinerei generaţii, care nu-şi mai găseşte locul în propria ţară, o nemulţumire care se regăseşte în toate păturile sociale. Prin gestul lor, studenţii de la istorie au readus în prim-plan tipul revoltei haotice, care a însemnat, de fapt, scânteia revoluţiei din ‘89 şi semnalul în urma căruia societatea ar trebui să conştientizeze că are probleme la care trebuie să caute soluţii rapide şi reale.
De cealaltă parte a baricadei sociale, rebeliunea liberală de la Prahova, care a însemnat decapitarea liderului PNL Adrian Semcu şi a cumetriei politice instituite de acesta, reprezintă poate un prim şi important pas înspre însănătoşirea clasei politice de jos în sus. Prea puţin dispuşi să mai înghită anumite grupări din partid care se pupau pe din dos, pentru privilegii mărunte, cu puterea portocalie, liberalii prahoveni au cerut conducerii centrale demiterea lui Semcu, care în cele din urmă a fost nevoit să renunţe la funcţie sub presiunea majorităţii. Nu ştiu dacă înlăturarea acestui personaj politic şi a sistemului oligarhic creat de el va rezolva problemele de moralitate ale liberalilor prahoveni, însă ştiu că rebeliunea (răzvrătirea) oamenilor de bună credinţă din acest partid este un semn că societatea românească încă mai are anticorpi şi totodată este un exemplu care ar putea declanşa reacţii în lanţ.
Chiar dacă sunt situate în planuri sociale diferite, revolta studenţilor şi rebeliunea liberală au un numitor comun - nevoia de a protesta în faţa nedreptăţii - care, privit la adevărata lui valoare, fără interpretări şi suspiciuni, ne dă speranţe pentru o viitoare societate normală.

Editorial

NU MĂ LAS ŞI NU VĂ LAS

    Aseară Monica Macovei a fost invitată la excelenta emisiune Profesioniştii a Eugeniei Vodă. Am văzut-o zîmbind, ceea ce trebuie subliniat apăsat. Şi rareori am văzut un zîmbet mai adînc trist. Liniştea cu care această femeie vorbeşte despre toate mizeriile care i s-au făcut, despre atacurile imunde la care a fost supusă, despre lupta ei privită de mulţi ca o nebunie don quijotească... ei, liniştea asta este greu de găsit printre politicienii noştri. În politica noastră se poartă vocea stridentă şi vorba răstită şi ridicată. Cine ţipă mai acut, are dreptate. Monica Macovei vorbeşte cu o seninătate incredibilă despre lucruri îngrozitoare. Nu are nimic din alunecarea perversă a juriştilor care te învăluie într-o plasă de vorbe pentru a nu spune nimic, ci spune aşa de direct lucrurilor pe nume, încît fireşte că este antipatizată de mulţi dintre colegii de breaslă juridică ori politică. Are darul rar ca lucrurile pe care le prezintă să pară dintr-o dată simple, în jungla aceasta a sistemului juridic care pentru noi toţi, profanii, pare o engramă a junglei ucigătoare, ea ne arată simplu că există drumuri drepte. Monica Macovei este un român nespecific. Unul care, din clipa cînd are de îndeplinit o datorie, merge pînă în pînzele albe pentru a o duce la capăt. Tocmai liniştea asta cu care vorbeşte despre marele hău naţional al corupţiei şi despre cum poate fi ea combătută, faptul că nu este dispusă să tranzacţioneze principii ascunzându-se după vorbe mari o face foarte periculoasă pentru cei etern dispuşi la „combinaţii” politico- finaciare. Are ceva din liniştea tăioasă a unui samurai, cum inspirat spune Andrei Pleşu într-un portret pe care i-l face.

Scandal în PNL

Adrian Semcu a demisionat din funcţia 
de preşedinte al liberalilor prahoveni

Săptămâna trecută a fost una grea pentru liberalii prahoveni şi asta datorită faptului că a început cu un scandal imens în sânul organizaţiei judeţene a PNL şi s-a încheiat cu demisia forţată a preşedintelui Adrian Semcu.
Conflictul a început cu mai mult timp în urmă, atunci când o parte a membrilor Biroului Permanent Judeţean a ajuns la concluzia că Semcu „colaborează” mult prea strâns cu rivalii din PDL aflaţi la putere, atât la nivelul organizaţiei municipale Ploieşti (în Consiliul Local), cât şi la cel al organizaţiei judeţene (în Consiliul Judeţean) şi drept urmare i-au cerut acestuia să precizeze cu cine joacă în Ploieşti şi să ia o decizie în privinţa respectării protocolului USL. Contestatarii l-au criticat pe Semcu, susţinând că acesta preferă să lucreze cu PDL şi cu primarul Ploieştiului, Andrei Voloşevici, încălcând astfel recomandările preşedintelui PNL, Crin Antonescu.
Replica lui Semcu a venit aproape pe loc, acesta luând decizia, de unul singur, de a le cere Cătălinei Buzoianu, viceprimarul Ploieştiului şi lui Răzvan Lungu, directorul RASP Ploieşti, să demisioneze din funcţiile deţinute în administraţia locală. În acelaşi timp, Semcu mai anunţa că liberalii prahoveni vor înceta orice fel de colaborare cu PDL. Din păcate, prea târziu, pentru că o delegaţie formată din 16 membrii ai Biroului Judeţean al PNL şi 5 membrii ai Biroului Municipal PNL Ploieşti - printre care Mircea Roşca, Virgil Guran, Graţiela Gavrilescu, Nae Alexandri, Vlad Oprea, Laurenţiu Mitrea, Sebastian Danielescu, Horia Toma, Marius Fenichiu, Iuliana Dosaru, Toma Pinţoiu, Iulian Teodorescu, Sorin Botez, Bogdan Nica, Adrian Lupu - a plecat la Bucureşti pentru a-i cere preşedintelui Crin Antonescu demiterea lui Adrian Semcu. Printre motivele invocate de aceştia se număra şi cel conform căruia Semcu a luat decizii politice fără să-şi consulte colegii, prejudiciind astfel imaginea partidului în judeţ şi protocolul de colaborare cu PSD.
Rebeliunea liberală a dus, în cele din urmă, la înlăturarea lui Semcu, care vineri, 9 decembrie, a fost nevoit să îşi înainteze demisia în urma unei şedinţe maraton a Biroului Judeţean al PNL, la care a participat şi Crin Antonescu.
Departe de a se fi încheiat, conflictul dintre liberalii prahoveni va aduce, probabil, importante modificări în viaţa politică şi administrativă prahoveană şi asta şi numai pentru faptul că Semcu a rămas vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Prahova şi mai mult ca sigur se va lăsa cu greu înlăturat din această funcţie importantă.

ULTIMA ORA
Ieri seara (luni, 12 decembrie), Biroul Teritorial al PNL Prahova s-a întrunit într-o şedinţă în cadrul căreia a fost ales preşedintele interimar al PNL Prahova, cu 19 voturi şi 2 abţineri, în persoana vicepreşedintelui Virgil Guran. Între timp, se pare că proaspătul demisionar Adrian Semcu ar fi depus o cerere de retragere a demisiei. Vom reveni cu noi amănunte.

Încă o dovadă a „priceperii” actualilor guvernanţi: “Proiectul bugetului pe 2012 a fost încropit la repezeală şi fără niciun fundament”

susţine senatorul social-democrat George Severin

La ultima sa conferinţă de presă, desfăşurată la sfârşitul săptămânii trecute, senatorul câmpinean George Severin i-a anunţat pe jurnaliştii prezenţi că nu a mai depus  niciun amendament la  proiectul de buget pe anul 2012, care a fost votat ieri, în Parlament, motivul constituindu-l faptul că „anul trecut au picat toate cele peste 6.000 de amendamente ale Opoziţiei la proiectul de buget doar pentru că veneau din partea Opoziţiei şi mi s-a părut ridicol ca anul acesta să mai vin cu vreun amendament care să aibă aceeaşi soartă”. Totodată, senatorul a atras atentia asupra unui lucru care frizează absurdul: în bugetul României pe acest an nu există niciun ban alocat alegerilor, nici celor locale, nici celor parlamentare. “Am impresia că guvernanţii au încropit acest buget fără niciun fundament. Au plecat de la o sumă reprezentând cheltuielile totale cu funcţionarea aparatului de stat şi au căutat apoi tot felul de surse de venit, indiferent cu ce preţ se vor obţine acestea, numai pentru ca sursele atrase să acopere toate cheltuielile previzionate. Adică au procedat invers decât era normal şi total neprofesionist.” 
Şi ca să argumenteze de ce consideră că guvernanţii vor administra “şmechereşte” bugetul statului, “întocmai ca o firmă de colţ de stradă care ţine contabilitate dublă”, senatorul a prezentat numeroase deficienţe ale proiectului bugetului de stat pe 2012. Astfel, în afară de nealocarea fondurilor pentru organizarea alegerilor, se poate observa dorinţa Puterii de a mări bugetele alocate parchetelor, serviciilor secrete şi ANI, adică instituţiilor de forţă. Cu toate eforturile Opoziţiei, care a încercat să stopeze mărirea lor, bugetele instituţiilor de forţă vor creşte cu circa 60%. Aceasta în timp ce a fost diminuat considerabil bugetul Autorităţii Electorale Permanente, instituţia care va organiza practic şi va supraveghea buna desfăşurare a alegerilor. De asemenea, se poate observa că s-au închis numeroase spitale, dar sunt prevăzuţi, pentru anul viitor, 350 milioane lei pentru realizarea unor bazine de înot şi săli de sport în mediul rural. La un PIB prognozat a avea valoarea de circa 579 miliarde de lei (134 miliarde euro), se preconizează o creştere a veniturilor cu 13,5 miliarde lei, din care 12 miliarde lei din fonduri europene, ceea ce înseamnă o creştere infimă, care nu justifică privaţiunile indurate de  populaţia României din cauza austerităţii bugetare impuse de actuala Putere, ce nu a fost în stare să aplice măsuri reale de relansare a economiei, practicând doar tăieri de pensii şi salarii. “Guvernanţii s-au bazat, în proiecţia veniturilor atrase la bugetul de stat, pe accesarea proiectelor europene, cu finanţările corespunzătoare, într-un grad mult mai mare decât s-a reuşit până acum, un lucru care este greu de presupus că se va întâmpla”, a mai precizat senatorul George Severin.

Rânduri transcrise din (i)realitatea imediată (13)

Decupaj cotidian cu... înjurături

Dacă nu tocmai după aspectul vremii - (ieri, duminică, 4 decembrie actual, după-amiază, două muşte se alergau ca în Topîrceanu, pe faţa exterioară a geamului meu) -, calendarul a dat deja semnalul trezirii pentru sezonul de iarnă, a sensibilităţii negustorilor (vorba vine, ei sunt sensibili mereu) faţă de „clienţii” lor, cumpărători.
S-au îmbrăcat, în sfârşit, în straie „de iarnă”, manechinele de gips ori plastic rămase încă „la kimono”, în câteva din vitrine, iar galantarele magazinelor alimentare „gâfâie”, îmbujorate, sub înghesuiala mărfii. Se găsesc din belşug - (citez aici doar textul câtorva etichete): „C.” (carne), „C.” sau „C-ţii” (cârnaţi), într-o varietate impresionantă: „olteneşti”, „cabanos”, „pentru grătar”, „ţărăneşti”, „cu şuncă”, „proaspeţi”..., dar şi (pălesc) „C. trandafir”. Îmi place totuşi să cred că nu este aici nici un a propos la adresa „amicului nostru”, chiar dacă eticheta te poate duce oricând, numai din eroare, desigur, cu gândul la el. Şi încă: „bz” (brânză), „spec. de pui” (adică specialitate...), „cren. veg.” (în traducere, cremwursti vegetali), o varietate uriaşă de „S” sau „sal” (salam) ori „caşc. af. Dorna” şi încă alte şi alte „prescurtări grafice” şi, de ce să nu spunem, nu de puţine ori, şi... calitative.

În piaţă se vând - (e drept, nu e sezonul lor) -, ultimele „legume”, arătând uneori tocmai bune de a fi aruncate şi nu scoase „la vânzare”. Alţii, prin alte părţi, chiar asta şi fac cu aşa „marfă”, dar la noi... „se vinde orice”: „S-o găsi el, cineva, să cumpere!”; şi numai ce îţi spui asta în gând şi răsufli pe loc uşurat, că de văzut tot nu are cine să vadă, din cauză de... orbul găinii.
Marfă veche... preţuri noi. Aşa e în extrasezon, înainte de sărbători, când plouă prea mult ori dimpotrivă, nu plouă deloc, când... ori pentru „descurcăreţi”, fără preţ afişat, că tot se traduce astăzi expresia, „democratic” vorbind, prin... deştept.
Aşa bunăoară, în galantarele pline de marfă ale unei societăţi comerciale din preajma pieţei centrale, la preţuri „după gust, condimentate” ori nu, se vinde, între altele, fără preţ afişat... pastramă. Intru zilnic, încredinţat că, doar, doar, afişat, până la urmă... va scădea.
... Nu întâmplător, brânza bulgărească e, hăt, cu mult mai ieftină decât cea autohtonă, iar la o societate din incinta pieţei, kilogramul de pui grill la 8,9 lei este mai ieftin, chiar dacă doar cu zece bani, decât cel de „târtiţe” („ca specialitate”), vândut cu 9 lei.
Mă resemnez, înţelegând totul abia în momentul în care „dau cu ochii”, mai bine zis dă „grohăind” peste mine, preţul „fără bataie” al şoriciului: „50,0 lei”. Întocmai zic... cu grosimea lui. Că deh, vorba aia, „la un şorici gros, tocmai potrivit un preţ... obraznic”.

„Nu vă grăbiţi - vă rog - cu «înjurăturile». M-am obişnuit cu astfel de comportamente, venite uneori de la „feţe” simandicoase, „cu ştaif” cum zice altcineva, ale comunităţii, dar vă avertizez cât se poate de serios: sunt imun. Mai bine nu mă băgaţi în seamă sau, şi mai bine, nu mă... citiţi. Dar drăcie, nici asta nu mă deranjează”. Că, să vezi! E cineva care cum mă zăreşte crede că sunt „iepure” şi, nesuportând iepurii din fire, până şi ideea de iepure îl spurcă, de câte ori mă întâlneşte (curios, uneori chiar mă caută), nu mai conteneşte să mă înjure..., ştiind că nu-l contrazic. Şi, aşa şi este, nu-l contrazic. Dar săracul (nu-i vina mea), nu ştie că fac asta doar din respect pentru mine şi atât.

Încerc „să scap” spre... ieşire. Simţindu-mi prezenţa, elegante în comportamentul lor atât de monden, uşile în două canate de la intrare se retrag şi, deschizându-se în lături, mă lăsă să trec. Ies. „Alivoar”.
                            Ion T. ŞOVĂIALĂ

Eastern Royal Orchestra din Sankt Petersburg a oferit un adevărat regal simfonic

Vineri, 9 decembrie, la Casa de Cultură “Geo Bogza”, Eastern Royal Orchestra din Sankt Petersburg, condusă de dirijorul Daniil Zaharov, a oferit câmpinenilor un adevărat regal de muzică simfonică, denumit “Crăciun Vienez”. O denumire care aminteşte de apropierea sărbătorii Naşterii Mântuirorului, dar şi de spiritul Crăciunului şi al faptelor bune care trebuie să-i anime, măcar în ultima parte a anului, pe cât mai mulţi creştini. Iar această înfrumuseţare interioară a câmpinenilor prin spiritul Crăciunului era cu atât mai bine venită cu cât concertul simfonic, un spectacol caritabil oferit de Neptun SA, principalul sponsor al evenimentului, a avut scopul de a dărui cadouri şi bucurie celor mai buni elevi ai oraşului proveniţi din familii cu venituri modeste. Concertul a fost precedat de un cocktail desfăşurat în foaierul Casei de Cultură, care a adunat multe personalităţi locale, dar şi de premierea elevilor merituoşi, care şi-au primit cadourile (cărţi şi bani) şi felicitările bine meritate din partea primilor edili ai oraşului, primarul Horia Tiseanu şi viceprimarul Ion Dragomir. Principalul sponsor al evenimentului, aşa cum am amintit ceva mai devreme, a fost Neptun SA, cu 40.000 de lei, dar au făcut donaţii importante şi alte numeroase societăţi comerciale, instituţii şi persoane fizice, unele dintre acestea din urmă dorind a rămâne anonime. Alături de orchestra compusă din 27 de instrumentişti de certă valoare, pe scenă au urcat concert- maestro Vadim Bunovscki din Moscova, soprana Marina Raddis, prim-solistă a Operei Naţionale din Chişinău, precum şi acordeonistul Evgheni Naguzza, unul dintre cei mai mari specialişti ai acestui instrument, cel care a obţinut drepturile de autor acordate personal de Richard Galiano, considerat primul acordeonist al al lumii. Cât de armonios se poate integra un acordeon printre instrumentele clasice ale unei orchestre simfonice mai rar se poate întâlni şi închipui. Aşa cum extrem de rar îţi este dat să auzi melodii celebre ale legendarei formaţii Beatles pe acordurile unor instrumente specifice muzicii culte. De 10 ani încoace, în fiecare decembrie, Eastern Royal Orchestra din Sankt Petersburg a concertat în  multe localităţi din România, spectacolul “Crăciun Vienez” devenind o tradiţie pe care iubitorii muzicii din ţara noastră şi-ar dori-o cât mai îndelungată. Anul acesta, Eastern Royal Orchestra se află într-un turneu care cuprinde 20 de oraşe, printre care s-a numărat şi Câmpina. În cadrul concertului “Crăciun vienez”, câmpinenii au putut asculta valsuri şi arii semnate de membrii dinastiei Strauss, dar şi multe alte opere celebre: "Die Fledermaus", "Talles of the Vienna Woods Waltz", "Annen Polka", "Wienner Blut Waltz", "Eine Kleine Lachmusic", "La Bohème", "O mio bambbino caro", "Think of me" (coloana sonora a filmului "Fantoma de la operă") etc. La finalul concertului, întreaga sală a aplaudat îndelung, în picioare, evoluţia orchestrei simfonice din Sankt Petersburg, pe care spectatorii prezenţi nu o vor uita curând.

Câmpina a găzduit ediţia a XIII-a a Galelor APLER

Moto: „Aceste gale nu ar fi fost posibile fără un grup de prieteni câmpineni” (Ion Tomescu, preşedintele APLER)

De-a lungul anului 2011 am evidenţiat, în repetate rânduri, preocupările susţinute ale comisiei de cultură a Consiliului Local, ale Cercului Literar „Geo Bogza” al Casei de Cultură, precum şi ale redacţiei ziarului „Oglinda de azi” în organizarea unor activităţi bogate, variate, cu mare impact în viaţa spirituală a urbei.
Toate acestea au culminat cu lansarea record, în două zile consecutive, a unui număr de cinci cărţi, semnate de autori de prestigiu din Câmpina (Florin Dochia şi Gherasim Rusu Togan), Ploieşti (Ieronim Tătaru şi Marian Ruscu) şi Bucureşti (Ion Ochinciuc).
Pe bună dreptate, te întrebi ce pot să-ţi mai ofere instituţiile amintite? Şi răspunsul este unul imbatabil: Galele Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER). 
Astfel, în zilele de 8 şi 9 decembrie, la Câmpina s-a desfăşurat ediţia a XIII-a a Galelor APLER.
Programul a debutat joi, 8 decembrie, la Casa de Cultură (proaspăt renovată), cu o scurtă prezentare a rolului şi a importanţei APLER, făcută de Ion Tomescu, urmată de acordarea premiului, In memoriam „Constantin Radu”, lui Corneliu Antoniu de către scriitorul Florin Dochia, directorul aşezământului cultural şi salutul Consiliului local şi al Primăriei Câmpina, transmis de col. (r) Marian Dulă, care a evidenţiat totodată principalele realizări culturale ale anului 2011.
Activitatea a continuat cu prelegerea „Criza mondială şi industria editorială din România. Soluţii, deziderate. Dezbatere”, susţinută de prof.univ.dr. Cristian Niculescu. Autorul a vorbit mai întâi despre unele rezultate din profesia sa (înfiinţarea unei noi facultăţi la Institutul Politehnic Bucureşti, „Faima”, în anul 2010; a unui curs de inginerie economică etc.) şi a insistat, firesc, asupra temei legate de crizele globale din anii 1815, 1853, 1873, 1929, 1933 (toate încheindu-se cu războaie) şi asupra crizei actuale. C. Niculescu a discutat, de asemenea, despre bugetul de stat, datoria privată şi publică, subliniind că „există o anume finanţare care nu este deloc neglijabilă”. Materialul expus a fost însoţit de o schemă sugestivă la tablă. Cu toate că expunerea a fost considerată de unii „prea lungă” (72 de minute), de alţii „prea generală” sau „fără a cuprinde referiri la soarta revistelor de cultură”, ea s-a încadrat atât în tematica stabilită, cât şi în timpul acordat de organizatori (90 de minute). De altfel, prof. Niculescu, în dublă ipostază de lector şi de moderator al întâlnirii, a răspuns la majoritatea întrebărilor asistenţei.
Membrii APLER şi invitaţii reuniunii au primit elegante mape cu: proiectul DECULT, cu revista „Biblioteca de Câmpina”, ziarele „Oglinda de azi”, „Valea Prahovei”, precum şi o serie de reviste ale colegilor, din toată ţara: „Arca”, „Monitorul cultural” (Arad), „Caiete silvane” (Sălaj), „Antares” (Galaţi), „Cafeneaua literară” (Piteşti), însoţită de placheta „Exil interior” (autor Ioan Vişea) şi altele.
Ziua a doua a Galelor APLER a fost deschisă de un miniconcert la pian susţinut de maestrul Serghie Bucur, în sala „George Hanibal Văleanu” a Casei Tineretului, urmat de dezbaterea proiectului „DECULT” (realizat de Federaţia Editorilor şi Difuzorilor de Carte din România - Muntenia Sud, din fonduri europene). Proiectul are stabilite, cu mare claritate: obiectivul general (dezvoltarea capacităţilor instituţionale ale partenerilor sociali din domeniul culturii scrise); obiectivele specifice (care vor fi atinse în urma derulării activităţilor proiectate în toată ţara la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare); activităţi (realizarea unui studiu asupra pieţei de carte din România; dezvoltarea a opt filiale teritoriale FEDCR; elaborarea unei analize asupra legislaţiei etc.); rezultatele anticipate; managerii proiectului.
Dezbaterea proiectului „DECULT” a fost moderată de Lucia Ovezea şi Dan Mircea Cipariu, cei doi intervenind, alternativ, în clarificarea unor probleme deosebite: perioada de desfăşurare a proiectului, managementul, implementarea, studiul de piaţă, afilieri internaţionale, iniţiative legislative, conferinţe etc.
Membrii APLER au formulat întrebări/ afirmaţii de genul: „Ce se întâmplă cu scriitorii?”, „Pe unde întreb, nu există bani pentru reviste”, „Sunt foarte mulţi care scriu din prietenie”, „Pe dl. Niculescu îl doare în pălărie, pentru că are propria editură” etc.
Lucrurile s-au calmat, într-o oarecare măsură, la vestea că Uniunea Europeană are rezervată, pentru anul 2014, ca prioritate, între primele 4-5 obiective strategice, industria culturii creative.
Un moment deosebit, aşteptat cu multă nerăbdare, l-a constituit decernarea distincţiilor APLER pentru anul 2010. Astfel, un juriu format din prof.univ.dr. Mircea Muthu - presedinte, prof. univ. dr. Vasile Spiridon - critic literar, dr. Radu Voinescu - critic literar, dr. Dorana Coşoveanu - critic de artă, a acordat următoarele premii:
Premiul „Romul Munteanu” pentru editura anului: Editura Muzeului Literaturii Române, Bucureşti, director Lucian Chişu. „Mulţumesc că APLER acordă acest premiu care poartă numele unui editor la şcoala căruia ne-am format mulţi dintre noi.”- a spus Ana Munteanu, fiica lui Romul Munteanu.
Premiul „Revista anului”: Revista “Cultura”, Bucureşti, director Augustin Buzura. „Am fondat revista pe vremea când conduceam ICR-ul, apoi, acum 6 ani, prin Fundaţia Culturală Română, 6 ani pe care i-am şi celebrat de curând. (…) Niciodată nu ştim dacă vom avea fonduri de la an la an, de la număr la număr, dar este cea mai liberă revistă din România.”- a spus Augustin Buzura.
Premiul „Graficianul anului”: Mircia Dumitrescu, pentru ilustraţia volumelor editate de Editura MNLR: „În curtea cu pavajul gri” de Augustin Frăţilă şi „Oraşul cu un singur locuitor/  La ville d`un seul habitant de Matei Vişniec”, Editura MNLR. „Nu vă miraţi că Mircia nu este aici, pentru că întotdeauna a fost un mare chiulangiu. Mircia se află astăzi la al XX-a premiu, ceea ce este o performanţă. El nu a avut timp să îmbătrânească, pentru că tot timpul are ceva de făcut. Noi ne-am obişnuit să facă tot felul de ilustraţii, uneori comice, uneori serioase, dar, de fapt, el este un om al cărţii pe care o iubeşte, intră în sufletul ei, o face şi mai frumoasă.”- a spus Dorana Coşoveanu.
Premiul „Cezar Ivănescu”pentru autorul anului 2010: „Scrisori din mica mea latinitate” de Liviu Franga, Editura MNLR.
Premiul pentru critică literară „Dan Alexandru Condeescu”: “În labirintul cărţilor” de Mihaela Albu, Editura Aius. „Sunt membru APLER, sunt cu tot sufletul în APLER.”- a spus Mihaela Albu.
Premiul pentru jurnalism cultural: Gabriel Rusu, TVR Cultural. „Mie mi-a fost foarte simpatic Saşa Pană. El a fost contemporan cu acei scriitori şi artişti români care „au dat la apă” cultura română, cultura interbelică, perioadă pe care eu o iubesc foarte mult. După decenii, eu eram tânăr elev, apoi student, apoi tânăr profesor şi tânăr jurnalist cultural. În toată această perioadă Saşa Pană publica multe cărţi, pe care eu le citeam cu aviditate, despre acea perioadă. Eu văd că încep să trăiesc mult şi-mi amintesc de Sandu Condeescu, de Constantin Stan etc.”- a spus Gabriel Rusu.
Ultimele acorduri ale pianului, pentru care Serghie Bucur a fost răsplătit cu aplauze prelungite, au marcat încheierea unui admirabil program cultural, realizat prin conjugarea exemplară a eforturilor tuturor celor implicaţi.
Theodor MARINESCU

Şcoala Superioară Sanitară „Dr. Dinu” a organizat cercul pedagogic al şcolilor postliceale sanitare din Prahova

Sub egida „Medicina este o artă care vindecă uneori, uşurează adesea şi consolează totdeauna”, Şcoala Superioară Sanitară „Dr. Dinu” a organizat vineri, 9 decembrie, cercul pedagogic al şcolilor postliceale sanitare din judeţul Prahova, prilej pentru un schimb de experienţă, atât între cadrele didactice, cât şi între elevii acestor instituţii.Manifestarea a început prin cuvântul de deschidere al directorului şcolii, d-na Corina Gheorghe şi a continuat cu expunerile teoretice ale profesorilor Cristina Nedelcu, Ruxandra Unguroaica, Cristina Anghel şi Silvia Iosifescu. Cercul pedagogic a avut şi o parte practică oferită de elevii din cadrul specializărilor asistenţi de medicină farmacie şi medicină generală, care s-a desfăşurat la noul sediu al şcolii din strada Mărăşeşti.
La finalul întâlnirii, efortul organizatorilor a fost unanim apreciat de oaspeţi, fie că a fost vorba despre elevi, profesori ori inspectori şcolari. 
 

Juniorii CSM Câmpina s-au calificat la turneul final al Cupei Moş Crăciun Prahova 2011

Duminică, 11 decembrie, începând cu ora 9.30, în sala de sport a Liceului Aurel Vlaicu din Breaza s-au disputat meciurile de calificare zonale la fotbal de sală pentru copiii din grupa anilor 1999, 2000 şi 2001, contând pentru turneul final al Cupei Moş Crăciun Prahova, ediţia 2011.
La competiţie s-au înscris şase echipe provenite din Câmpina, Băneşti, Breaza, Plopeni şi Ariceşti, care împărţite în două grupe au obţinut următoarele rezultate:
Grupa A
CSO Plopeni – Impact Ariceşti 2-0
Hagianu Mircea Junior Câmpina – CSO Plopeni 7-1
Impact Ariceşti – Hagianu Mircea Junior Câmpina 1-3
Grupa B
ASO Breaza – CS Băneşti 5-0
CSM Câmpina – CS Băneşti 5-0
ASO Breaza – CSM Câmpina 0-7
În urma rezultatelor înregistrate în grupe, CSM Câmpina şi HCM Câmpina s-au calificat în finală, iar după timpul regulamentar de joc, cele două cluburi câmpinene au terminat la egalitate, cu scorul de 1-1, după un joc aprig disputat. În urma loviturilor de departajare, CSM Câmpina, antrenată de Robert Stoica, a câştigat turneul preliminar cu scorul de 3-1.
Lotul de jucători din grupa 1999, 2000, 2001 folosit de CSM Câmpina. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Banu Viorel, Tudorache Daniel, Dumitraşcu Cosmin, Râjnoveanu Virgil; Rândul de mijloc: Stancu Eduard, Julan George, Iosif Mihai; Rândul de jos: Catrina Cristinel, Frăţilă Antonio, Badea Alexandru. Antrenor: Robert Stoica.
Golgheterii CSM au fost următorii: Râjnoveanu (10 goluri), Julan (2 goluri), Frăţilă (2 goluri, din care unul în finala cu HCM), Badea (1 gol).