20 decembrie 2011

Primarul a dat, după ce tot el a luat

Impozitele şi taxele locale rămân neschimbate în 2012. 
Adică la fel de majorate!

Nu-i aşa că în această perioadă, pătrunsă de spiritul Crăciunului, toată lumea ar trebui să fie mai bună? Si când spun toată lumea, îi includ, desigur, şi pe jurnaliştii presei de opoziţie, care ar trebui să treacă, în ajunul Sărbătorilor de Iarnă, la sentimente mai bune, la demersuri impregnate de o duioasă condescendenţă faţă de conducătorii oraşului. Că nici acestora din urmă, probabil, nu le este uşor. Fiindcă-i tare greu să te ţii de promisiunile deşănţate şi de minciunile electorale cu care ai câştigat alegerile, păcălind electoratul credul şi neinstruit. Nu-i deloc uşor să realizezi mâine ce ai promis azi, promisiuni făcute fără să clipeşti, fără să-ţi tresară niciun muşchi pe faţă, ştiind foarte bine că nu te vei ţine de cuvânt şi că toţi “porumbeii electorali” pe care i-ai slobozit pe gură nu sunt decât pentru a-i prosti pe proşti, vorba lui Mircea Badea. Să facă bine “tonomatele” presei locale (“aservite” opoziţiei) şi să lase dracului (Doamne, iartă-mă), criticile la adresa puterii locale, ba chiar să le înlocuiască grabnic cu îndemnuri pline de sfătoşenie şi supuşenie. Ce credeţi, n-ar fi mai bine aşa? Nu, n-ar fi. Ca să-l parafrazăm pe marele filosof Petre Ţuţea, îndemnul mesianic “al întoarcerii şi celululalt obraz”, oferit duşmanului spre pălmuire doar pentru a-l îmbuna cu bunătatea personală, ar trebui pus între paranteze până scăpăm de cei care nu doresc binele acestei naţii, de cei care atentează la viitorul acestui neam. 

 La ultima şedinţă ordinară a Consiliului Local, aleşii noştri au aprobat taxele şi impozitele locale ce se vor aplica anul viitor. Din mărinimia edilului-şef, cel care a mărit, în urmă cu un an, dările câmpinenilor până i-a cocoşat (cu 20%, cea mai mare majorare a unor impozite locale din întreaga ţară, de-a avut personalul medical de la balneofizioterapie pacienţi cu duiumul, tot anul), municipalitatea a decis ca, pentru anul viitor, valoarea contribuţiilor fiscale datorate bugetului local să rămână neschimbată. Am putea spune că nu o vom duce (mai) rău la anul, sub înţeleapta şi dreapta conducere a “cârmaciului” grizonat (şi totuşi portocaliu), al comunităţii câmpinene, care s-a ales în fruntea orăşelului nostru de două mandate. Am putea spune aşa, dar numai dacă am fi chiori, surzi şi tâmpi. Şi dacă nu am şti că anul 2012 este un an eminamente electoral (cu alegeri locale şi generale suprapuse, dar totodată comasate, başca, şi cu un referendum; cu şapte buletine de vot, ca la nebuni!). Iar dacă suntem câtuşi de puţin pătrunşi de milostenie şi de dorinţa de a dărui (o cauţiune primarului), am putea spune, printre oftaturi şi suspine: domnul primar a dat (dispoziţie să fie îngheţate dările locale), domnul primar a luat (anul trecut, din speranţele şi veniturile celor care l-au ales, mărindu-le crunt dările), fie numele domnului primar bine… contestat. Contestat, cum altfel, că doar nu din pioşenie face tot ce face. Politicii i se potriveşte pioşenia ca măgarului, fuga. Or, Tiseanu e la vârful politicii locale de aproape 16 ani (două mandate de viceprimar şi două de primar), iar dacă nu i-ar fi plăcut, dacă nu i s-ar fi potrivit ca o mănuşă, n-ar mai fi rămas o clipă în sistem. De aia mă întorc şi zic, spiritul Crăciunului, oricât de mult te-ar impregna, nu-ţi dă dreptul să uiţi şi să sacrifici viitorul copiilor tăi, numai de dragul unor simpatii electorale, trecătoare şi subiective.  Cine uită, mai ales când aplică ştampila “votat”, îşi merită soarta. Din păcate, el influenţează şi soarta multor votanţi, mai lucizi şi mai obiectivi. 
Revenind la şedinţa legislativului municipal,  menţionăm felul în care primarul a încercat să-şi îmbunătăţească imaginea publică prin proiectul de hotărâre care stabilea îngheţarea taxelor şi impozitelor locale la nivelul de anul trecut. Nivel majorat cu 20% faţă de cel de acum doi ani, subliniem încă o dată. Astfel, Tiseanu a ţinut să atragă atenţia că menţinerea impozitelor şi taxelor locale la nivelul anului 2011 nu acoperă şi inflaţia de 6%, estimată pe ultimele 12 luni, inflaţie care ar fi putut duce la o nouă majorare a impozitelor. Deci l-a atins spiritul Crăciunului. Deci e bun jupânul, ce mai! De asemenea, tot din motive de capital electoral, primarul a propus chiar câteva scutiri de impozite şi taxe, în special pentru contribuabilii cu restanţe, care nu sunt deloc puţini şi care pot fi aduşi şi influenţaţi uşor la vot. Astfel, Tiseanu a introdus în proiectul său de hotărâre propunerea de anulare a impozitelor şi taxelor restante, situate sub plafonul de 40 de lei, înregistrate la 31.12.2011. De asemenea, “familiile câmpinenilor căsătoriţi de 50 de ani, precum şi “cetăţenii de onoare” ai municipiului să beneficieze de scutirea de la plata impozitului pe clădirea şi terenul deţinute în proprietate, la adresa de domiciliu”, a mai dorit Horia Tiseanu. Proiectul iniţiat de edil a fost aprobat în unanimitate. Î
n schimb, niciunul dintre amendamentele consilierului liberal Dragomir Enache  nu a întrunit majoritatea, deşi pentru aprobarea acestor amendamente au votat toţi consilierii PSD, fapt ce demonstrează că, la Câmpina, USL funcţionează bine. Dragomir Enache a propus mai multe amendamente, pe care, înainte de şedinţa Consiliului local, le-a înaintat Primăriei. De la funcţionarii Direcţiei Economice a primit răspunsuri la fiecare dintre amendamentele sale, răspunsuri ambigue şi evazive care nu l-au mulţumit deloc pe consilierul liberal. Cel mai important amendament al său făcea referire la scăderea cu 20% a valorilor actuale şi implicit revenirea taxelor şi impozitelor locale la nivelul din 2010. Propunerea sa are la bază dispoziţii constituţionale şi ale Codului fiscal (principiului aşezării juste a sarcinilor fiscale, statuat de Constituţia României,  art.56 alin.2; principiul echităţii fiscale şi principiul neutralităţii măsurilor fiscal, prevăzute în Codul fiscal). 
Alte amendamente propuse de PNL referitoare la impozitele şi taxele pentru anul 2012 au fost:  acordarea bonificaţiei de 10% pentru plata integrală a impozitului pe teren şi clădiri nu doar pentru persoanele fizice (cum se procedează în prezent), ci şi pentru persoanele juridice; scutirea de la plata impozitului pe teren şi clădiri a persoanelor care deţin un singur imobil şi au un venit net lunar sub 450 lei;  scutirea de impozitul pe clădiri a persoanelor fizice care şi-au reabilitat termic locuinţele pe cheltuială proprie. 
Au mai fost şi alte luări de poziţie, mai mult sau mai puţin critice, la adresa proiectului iniţiat de primar. Viceprimarul Ion Dragomir a propus să se mărească impozitele şi taxele locale anual, cu 6%, iar nu o dată la trei ani, cu 20%, pentru o mai bună suportabilitate a sarcinilor fiscale de către contribuabili. Consilierul Gheorghe Tudor a propus să se facă mai des zonificarea oraşului, pentru ca locuitorii cartierelor rezidenţiale de la marginea oraşului (Muscel, Câmpiniţa) să fie obligaţi să plătească impozite mai mari, cum este şi normal, după facilităţile de care dispun proprietăţile lor, în urma modernizării infrastructurii din cartierele menţionate.

Cuvântul care înţeapă

Nevoia de Havel

Zilele lui 2011 sunt numărate. Se încheie un an dificil, dominat de măsuri draconice de austeritate, care reprezintă de fapt, în mare parte, consecinţa actului decizional al unor politicieni prea puţin capabili să înţeleagă că lumea se îndreaptă în altă direcţie decât vor ei.
Corsetul sistemului social, care produce dependenţă şi îl sufocă pe cetăţeanul lumii, stă să explodeze sub privirile speriate ale jandarmilor mondiali rămaşi fără soluţii. În spatele cortinei instituţionale, marile puteri Germania, Franţa, Anglia, SUA, Rusia ori China şi-au propus să remodeleze lumea după exemplele trecutului şi interesele prezentului, fără să ţină cont că ea, lumea, a ajuns din câte se pare la o altă etapă şi anume la aceea în care eliberarea individului faţă de constrângerile sociale s-ar putea constitui în primul amendament al societăţii viitorului. Aşa cred că se explică şi violentele răzmeriţe din Anglia, SUA, Egipt şi Rusia ocupată de Putin. Exemplele pot continua.
Oamenii dau semne din ce în ce mai clare că s-au săturat să-şi trăiască viaţa sub presiunea îndatoririlor impuse de o societate de consum care pe lângă progres a adus şi sclavia modernă, manifestată în genere prin dependenţa faţă de cei care deţin injust controlul resurselor financiare. Striviţi sub talpa acestui totalitarism economic, oamenii îşi caută libertatea, pe care însă o vor dobândi numai atunci când vor înţelege că nivelul de trai trebuie să fie direct proporţional cu produsul muncii, singura modalitate de a le arăta cămătarilor făţarnici ai lumii, care ne-au adus în pragul falimentului generalizat, că banul a fost inventat ca un instrument de plată şi nu ca unul de manipulare şi tortură psihică.
Sigur că răzmeriţele violente nu reprezintă o soluţie pentru acest tip de eliberare, mărturie stând chiar viaţa celui care a fost Vaclav Havel, un simbol al luptei pentru libertate în istoria modernă a Europei. El a lăsat în urmă semenilor demnitate, libertate şi prosperitate. Dar câte popoare se mai pot lăuda azi cu astfel de lideri? În lipsa unui Havel al lor, oamenii de pretutindeni se simt singuri, hărţuiţi şi dornici să cunoască dreptatea, la care uneori vor să ajungă prin orice mijloace. Îi putem oare condamna pentru nevoia de Havel?

P.S. Chiar dacă mi-am propus în acest final de an să nu mai comentez în niciun fel întâmplările locale, respectând astfel spiritul sărbătorilor, nu pot să trec peste ultima decizie a administraţiei Tiseanu, care a hotărât ca ultima şedinţă din acest an a Consiliului Local să se desfăşoare în cadru festiv, la o vilă de pe Valea Doftanei, probabil pe cheltuiala contribuabililor. Din câte se pare, la sindrofie vor participa şi mulţi angajaţi din Primărie, pe care edilul şef vrea să-i recompenseze pentru activitatea de peste an. Oare câţi dintre noi, cetăţenii acestei urbe, plătitori de taxe şi impozite nesimţite, ne permitem să chefuim de sărbători la o vilă din Valea Doftanei?

Editorial

DE LA LUME ADUNATE....

Încerc să grupez cîteva ştiri aparent fără legătură. Cum ar fi o petrecere a burlacilor din Franţa, Camera Comunelor de la Londra, cazul profesorului „violator”, mandatul primarului Mazăre, mătuşa Tamara şi altele. Aşa, ca un puzzle de sărbători... Deci: un parlamentar al partidului de guvernămînt din Anglia a participat la o „petrecere a burlacilor” tocmai în Franţa, unde, ghinion, s-au abordat niscai însemne naziste. Fără prea multe discuţii, demnitarul respectiv a fost demis (de către partidul său) din funcţia deţinută în Camera Comunelor, urmînd să fie declanşată şi o anchetă. Vă aduceţi aminte de cazul primarului Mazăre, afişat el însuşi în uniformă nazi? A luat cineva vreo măsură? Aud? S-a bagatelizat, s-a rîs „subţire” şi s-a muşamalizat totul. Adică un fapt de o gravitate maximă. Dar cum să acţioneze opinia publică şi legea, atunci cînd un ex-preşedinte, cale de vreo trei mandate, are asemenea păreri ciudate despre felul cum trebuie aplicată legea? „Eu sper că nu o să fie condamnat, pentru că, după toate datele şi din ce îmi povesteşte şi el, sunt nişte făcături care nu au suport juridic, iar noi trebuie să-l judecăm (pe Adrian Năstase, n.r.) aşa cum îl ştim noi, indiferent de decizie şi îl judecăm noi, adică după calităţile lui şi de membru de partid, şi de intelectual, şi de om politic“. Pe scurt, dacă e din partidul nostru, nu trebuie judecat de proasta de justiţie. Îl albim noi că e de mare folos partidului.

Hipermarketul Kaufland Câmpina – un mare câştig pentru comerţul câmpinean

În ultimii ani, presa centrală a prezentat şi faţa neştiută a marilor retaileri din România. Astfel, firmele care au deschis super- şi hipermarketuri în mai toate oraşele importante ale ţării ne-au fost prezentate într-o lumină nouă, mai puţin plăcută. Mass-media de la Bucureşti a insistat pe numeroasele taxe pe care trebuie să le plătească producătorii dacă vor să-şi vadă mărfurile proprii expuse pe rafturile acestor mari complexuri comerciale. Una dintre cele mai cunoscute taxe este taxa de raft, a cărei valoare diferă în funcţie de poziţia produsului pe raftul respectiv (mai în faţă/mai în spate, mai sus/mai jos). Chiar dacă retailerii nu joacă mereu fair, orice s-ar spune, deschiderea unui hipermarket în Câmpina este un câştig pentru comerţul câmpinean, în sensul în care acesta se diversifică şi este animat de o concurenţă mai puternică, al cărei rezultat poate fi scăderea anumitor preţuri, din toate acestea cumpărătorii localnici neavând decât de câştigat. De aceea, se poate spune că deschiderea recentă a hipermarketului Kaufland a bucurat multă lume. Mai puţin concurenţa, bineînţeles. Din momentul cumpărării de către Kaufland România a terenului de la IRA SA Câmpina, în vederea ridicării aici a unui hipermarket, au trecut circa doi ani. Răstimp în care mai-marii diviziei din România a cunoscutului retailer german au avut numeroase discuţii în contradictoriu cu reprezentanţii municipalităţii câmpinene pe tema realizării pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, la intrarea în curtea complexului comercial, a unui sens giratoriu. Administraţia câmpineană s-a ţinut tare şi nu a permis decât o bandă de preselecţie pe sensul spre Ploieşti. Până la urmă cele două părţi au căzut la pace convenind asupra benziid epreselecţie. Şi după cum arată sensul giratoriu de la Kaufland Ploieşti-Nord, edilii câmpineni au avut dreptate să-şi apere cu tărie punctual de vedere. Chiar dacă fusese anunţată darea în folosinţă pentru data de 15 decembrie, la ora 7.30, hipermarketul a fost deschis oficial cu o zi mai devreme, în faţa autorităţilor locale. Pe 14 decembrie, la ora 11.00, reprezentanţi ai Kaufland România au decis să taie panglica în faţa oficialităţilor câmpinene, iar câteva ore mai tâziu, s-a luat decizia ca uşile marelui complex să rămână deschise pentru orice cumpărător. Localnicii au fost luaţi un pic prin surprindere, pentru că cei mai mulţi ştiau că abia în ziua următoare puteau trece pragul Kaufland Câmpina. Spre seară, lumea a aflat şi a început să ia cu asalt rafturile cu produse din incinta complexului, dar un asalt ordonat, fără aglomerări şi cozi infernale. A doua zi, la prima oră a deschiderii complexului, foarte puţini cumpărători aşteptau la uşă. Promoţii cu tigăi la jumătate de preţ nu au fost (Kaufland nu practică astfel de campanii), nici îmbulzeli agresive de genul celor prezentate de televiziunile centrale cu ocazia “nopţilor albe” sau cu prilejul unor promoţii practicate de alte hipermarketuri. Aşadar, una peste alta, o deschidere liniştită a hipermarketului Kaufland Câmpina. Rivalele lui Kaufland (supermarketurile Carrefour Express şi Penny), nu au stat în pasivitate, ci au recurs la metode de “racolare” a potenţialilor clienţi cu atenţia îndreptată spre deschiderea hipermarketului german. Cei care şi-au lăsat maşinile în parcarea generoasă a hipermarketului, s-au trezit pe parbriz cu un  cupon prin care erau invitaţi să târguiască din Complexul Penny, pe data de 15 decembrie (nu întâmplător, data deschiderii Kaufland), ademeniţi fiind cu promisiunea că la cel puţin 50 de lei cheltuiţi, vor primi un bonus de 10 lei. Francezii de la Carrefour au răspândit pliante în care “ameninţau” cu preţuri şoc la multe produse, dar numai în noaptea dinaintea deschiderii anunţate, de pe 15 decembrie, a complexului Kaufland. Şoc este un cuvânt francez, dar oferta Carrefour, chiar dacă a ademenit destulă lume, a venit prea târziu şi prea în miez de noapte. Micii negustori de cartier au lansat deja curentul de opinie conform căruia “noi nu suntem europeni, căci în Uniunea Europeană hipermarketurile nu sunt permise în interiorul oraşelor, ci la marginea acestora, în afara lor”. În ciuda acestor nemulţumiri, Kaufland Câmpina merge mai departe, obligând concurenţa la o prestaţie mai bună, lucru care nu poate fi decât benefic pentru comunitatea câmpineană.

Fundaţia Medis a mai bifat o reuşită: Balul Halatelor Albe – ediţia a IX-a

Vineri, 16 decembrie, cea mai mare parte a personalului medical (şi administrativ) din cele două spitale câmpinene, precum şi din centrele şi cabinetele medicale ale municipiului, a fost prezentă la Balul Halatelor Albe. Numeroşi invitaţi din afara sistemului medical local (sponsori, oficialităţi etc) au întregit numărul participanţilor la acest spectaculos eveniment, asezonat din belşug cu muzică bună, programe artistice, dansuri şi veselie cât cuprinde. 
 
Tradiţionalul eveniment, organizat, de la începuturile sale, de către Fundaţia Medis, se află la ediţia a IX-a. “Ori la bal, ori la spital”, sună o veche vorbă din bătrâni, subliniind faptul că, în situaţii limită, critice, orice om trebuie să aibă tăria de a lua o hotărâre clară, crucială, chiar şi cu riscul înfruntării unui  potenţial pericol. Câteva sute de medici, asistenţi medicali şi membri TESA din unităţile spitaliceşti ale municipiului, fără a-şi trăda locurile de muncă şi angajatorii, în timpul liber fiind, au ales balul, desigur. Că de spital, au timp să se ocupe în restul anului.
Din 2003, sărbătoarea purtătorilor de halate albe din localitate, reprezintă unul dintre cele mai populare şi mai reuşite evenimente mondene din viaţa orăşelului nostru. Acum opt ani, medicul Călin Tiu, directorul Fundaţiei Medis, s-a gândit să organizeze un eveniment dedicat corpului medical câmpinean, care să ajute la o mai bună socializare a purtătorilor de halate albe. După prima ediţie, iniţiatorul nu era foarte sigur de necesitatea continuării demersului său, dar a fost convins rapid de mulţimea de telefoane primite din parte unor participanţi la prima ediţie, care solicitau cu tărie tradiţionalizarea evenimentului. Tocmai pentru că desfăşurarea celei de-a doua ediţii a evenimentului fost aproape imprevizibilă, ea a fost organizată într-o zi de luni, şi nu într-un week-end, cum era de aşteptat. Din 2004, Călin Tiu şi-a dat seama că balul a intrat în tradiţia locală şi că era imposibil de a se mai renunţa vreodată la el. 
 
Vineri, câteva sute de persoane au răspuns invitaţiei Fundaţiei Medis de a participa, în foaierul Casei Tineretului, la ultima ediţie a Balului Halatelor Albe. Şi cum Medis este una dintre cele două fundaţii medicale din ţară acreditate de către Colegiul Naţional al Medicilor ca furnizori de Educaţie Medicală Continuă, blazonul de “educator medical” de excepţie impunea şi organizarea unui seminar medical, conexat cu Balul Halatelor Albe. Reţeta funcţionează foarte bine din 2003, şi nu a dat niciodată greş. “Anul acesta, am organizat, pentru a noua oară, întâlnirea «halatelor albe» şi a prietenilor «halatelor albe» din Câmpina. Şi pentru că, în deschiderea balului, mai era loc pentru puţină informare medicală, înainte de începerea petrecerii, am organizat, în Sala Mică, un simpozion care s-a bucurat de mult succes, un succes care a depăşit aşteptările noastre. Tema simpozionului a fost «Şcoala Părinţilor», iar numărul mare de părinţi care au fost interesaţi de acest simpozion a făcut ca sala să devină neîncăpătoare şi mulţi participanţi să stea în picioare. Pentru un asemenea subiect generos, structura auditoriului a fost inedită, în sensul că a fost pentru prima oară, din lungul şir de simpozioane, congrese şi alte evenimente medicale organizate de fundaţia noastră (acesta este cel cu numărul 60), când au participat laolaltă medici, asistenţi şi părinţi. Revenind la bal, se anunţă o participare record, în acest sens. Şi vremea ţine cu noi. Glumind, aş putea spune că cei care vor participa acum, vor avea prioritate la ediţia cu numărul 10 de anul viitor, care va fi una jubiliară şi, prin urmare, va avea strălucirea corespunzătoare”, ne-a declarat medicul Călin Tiu, cu puţin timp înainte de începerea balului.
Interesul de care s-a bucurat seminarul a fost întrecut numai de interesul pe care l-a suscitat balul aşteptat din decembrie 2010. “E incredibil cum acest bal ne-a prins în vârtejul său şi a făcut posibilă întâlnirea, la sfârşitul fiecărui an, a celor care lucrează în domeniul sănătăţii din Câmpina, precum şi a invitaţilor noştri. Pentru că niciodată evenimentul nu a fost uşor de organizat”, ne-a mai mărturisit Călin Tiu.  
 
La petrecerea medicilor şi asistenţilor medicali câmpineni au participat numeroşi invitaţi, membri ai administraţiei locale, reprezentanţi ai unor instituţii publice şi private, societăţi comerciale etc. După primele ediţii, care au fost posibile graţie unei finanţări oferite de diverşi sponsori, acestora din urmă li s-a alăturat Consiliul Local, care a devenit, în ultimii ani, principalul sponsor al evenimentului, finanţându-l cu sume consistente. Ca în fiecare an, atmosfera a fost incendiară. S-a dansat până noaptea târziu, cea mai solicitată melodie fiind populara Braşoveanca, ale cărei ritmuri au solicitat considerabil muşchii şi încălţămintea numeroşilor dansatori. Fundalul muzical l-a asigurat formaţia locală de pop-rock The Sixteens, căreia i s-a alăturat un slujitor local al lui Hipocrate îndrăgostit de muzică, medicul Constantin Mihai, cantautorul Imnului Câmpinei. La programul artistic şi-au adus o importantă contribuţie şi dansatori şi cântăreţi de muzică populară reuniţi în Ansamblul folcloric al Liceului de Artă din Ploieşti. 

Noua conducere a PNL Cornu se pregăteşte de sărbători

Vineri, 16 decembrie, organizaţia PNL Cornu s-a reunit pentru prima dată sub mandatul noului birou politic local prezidat de Ştefan Cârciu şi echipa sa. În faţa a peste 30 de membri PNL mai vechi ori mai noi, omul de afaceri în vârstă de 43 de ani, Ştefan Cârciu, şi-a prezentat planurile politice de viitor, subliniind între altele: „Suntem o echipă tânără, omogenă, dornică de afirmare, cu idei şi soluţii constructive pentru binele cetăţenilor şi al comunei”.
În ceea ce priveşte alianţa locală cu PSD, Ştefan Cârciu a mai declarat: „Alături de PSD, sper să avem o colaborare fructuoasă, în felul acesta demonstrând că prioritar este binele comunei şi nu interesele personale. De Ziua Naţională a României, pe 1 decembrie, la Cornu am arătat electoratului că alianţa PSD - PNL există, depunând împreună coroane de flori la Monumentul Eroilor, lângă coroana depusă de Primărie”.
În finalul întâlnirii, Ştefan Cârciu i-a mai informat pe cei prezenţi că de sărbători PNL Cornu se va afla alături de copiii celor două grădiniţe din comună şi de echipele de handbal, fete şi băieţi, conduse de antrenorul Adrian Manea, cărora le-a pregătit cadouri surpriză, în spiritul sărbătorilor. De asemenea, Cârciu le-a urat liberalilor şi tuturor cetăţenilor din comună, sărbători fericite.

Teatrul Proiect Câmpina îşi va începe activitatea pe 16 ianuarie 2012

- cu o piesă adusă de la Teatrul Naţional Bucureşti - 

Aşa cum v-am informat cu o lună în urmă, omul de afaceri câmpinean şi un împătimit al teatrului, Adrian Dochia, marele maestru al scenei româneşti Mircea Albulescu şi actorul şi regizorul Dan Tudor au fondat Asociaţia Culturală “Teatrul Proiect” Câmpina, care a înfiinţat în oraşul nostru teatrul profesionist cu acelaşi nume. Săptămâna trecută, în Sala “Constantin Radu” a Casei de Cultură, a avut loc o întâlnire a unui grup de actori ai Teatrului Naţional Bucureşti cu mai mulţi localnici înfioraţi de dragostea de teatru. Printre cei care au luat cuvântul s-au remarcat maestrul Mircea Albulescu (preşedintele Asociaţiei Culturale “Teatrul Proiect” Câmpina), Dan Tudor (vicepreşedintele asociaţiei) şi secretarul ei executiv, Adrian Dochia. Dintre actorii bucureşteni care au fost prezenţi la eveniment şi susţin proiectul teatrului câmpinean, am vrea să-i amintim rapid pe Monica Davidescu (fiică a meleagurilor câmpinene), Ileana Stana Ionescu, Marius Bodochi, Ovidiu Cuncea, oprindu-ne aici cu această enumerare, limitată de puţinătatea spaţiului editorial. 

Aşa cum Teatrul Proiect Buzău are o colaborare cu Teatrul “Constantin Nottara” din Capitală, Teatrul Proiect Câmpina îşi va desfăşura activitatea colaborând cu Teatrul Naţional Bucureşti, unde sunt angajaţi Mircea Albulescu, Dan Tudor şi toţi actorii bucureşteni prezenţi la întâlnirea amintită. Dan Tudor a făcut câteva mărturisiri audienţei, din care cei prezenţi au înţeles că teatrul profesionist nou creat vine în întâmpinarea localnicilor care doresc să vadă la Câmpina spectacole teatrale de calitate. “Eu, dacă m-am băgat în chestia asta şi am renunţat la o parte din timpul în care aş fi repetat la Teatrul Naţional (la fel ca şi colegii mei), este pentru că vreau să particip la acest proiect ambiţios, performant, cu care municipalitatea şi locuitorii acestui oraş să se mândrească”, consideră Dan Tudor.
Teatrul proiect este o formă modernă de a face teatru (răspândită în Occident, şi care a cucerit teren, din ce în ce mai mult, şi la noi în ţară), prin care un teatru profesionist (dar în care pot fi colaboratori şi actori amatori), funcţionează pe baza unor proiecte, fiecare dintre acestea contituind o piesă de teatru montată în regie proprie. Din sponsorizări şi din banii încasaţi pe biletele vândute, se plătesc regizorii, actorii şi toţi cei care contribuie la punerea în scenă a piesei respective. Până la popularizarea existenţei Teatrului Proiect Câmpina şi realizarea de către acesta a unor montări de piese de teatru, se vor aduce la Câmpina, contra cost, câteva dintre piesele jucate la Naţionalul bucureştean, în regia lui Dan Tudor. Prima dintre acestea se numeşte “Molto, gran’ impressione într-o soarea la teatru” (scenariu de Romulus Vulpescu, după texte de Costache Faca, Matei Millo, Costache Caragiali), şi va fi prezentată publicului câmpinean pe scena Casei de Cultură, în data de 16 ianuarie 2012, când se poate spune că, într-un mod sui-generis, Teatrul Proiect Câmpina îşi începe activitatea. O impresie deosebită a lăsat publicului prezent alocuţiunea lui Mircea Albulescu, un discurs pe cât de simplu exprimat, pe atât de bogat în înţelesuri şi învăţăminte, din care vă prezentăm, în continuare, cele mai importante pasaje.
“Nu voi povesti amintiri din copilărie, nici câte femei am încălecat. Bunii mei, cei dintre dumneavoastră care aveţi copii, fiecare dintre voi ştie picătura de transpiraţie rece care i-a călătorit  fruntea cand a păstorit apariţia acestei minuni: copilul. La mine s-a întâmplat asta, mărturisesc, acum 43 de ani, când el, Matei (aşa-l cheamă), a venit pe lume. Şi mi-am zis atunci: iată momentul când pot să mă mângâi, pentru că sunt capabil să mai încep o viaţă. Ceea ce noi încercăm să facem astăzi – noi şi dumneavoastră (nu noi, pe de o parte, şi dumneavoastră, pe de altă parte), este acest minunat vis, această minunată minune: să avem, de astă-seară, un minunat copil în Câmpina, teatrul nostru şi al vostru. Mă uit pe peretele din faţa mea şi văd un afiş pe care scrie Teatrul Proiect Câmpina, teatrul oraşului tău.  E important şi ar fi foarte bine ca fiecare oraş să aibă teatrul său. Pentru cultura românească este nevoie de picul de transpiraţie al fiecăruia dintre noi. Nu vă chem să ne fie uşor. Nu vă chem să ne distrăm. Poate uneori să ne placă. Dar asta trebuie neapărat să aibă în spate o sfântă credinţă şi o deschidere către efort; dacă nu chiar către sacrificiu. Nimic pe lumea asta nu se face uşor. Darămite un teatru. Haideţi împreună. Vă mulţumesc.”

Rânduri transcrise din (i)realitatea imediată (14)

Ascensiune şi decadenţă
  • Din când în când, fără a o lăsa să se murdărească prea tare, îşi spală maşina, trasă zi de zi sub balcon. Profită, vezi, de gura de canalizare – „Dumnezeu a vrut aşa!” -, existentă tocmai aici. Îl observ mai de fiecare dată. Coboară cu un burete mare cu care, meticulos, o şterge  de la un capăt la latul, atent să nu cumva să o zgârie.Nu uită, însă, niciodată ca înainte de a coborî (locuieşte la II)... să arunce peste ea, de la înălţimea balconului apartamentului, câteva... găleţi cu apă.
  • Şi-a cumpărat... o pisică. Şi de atunci, noapte de noapte, se plimbă cu ea... pe acoperiş. 
  • Rupt, răvăşit... îmi apare în faţă brusc, gata-gata să nu-l mai cunosc. Şi doar abia ce ne despărţisem. Era întocmai cum îl ştiam de o viaţă: aranjat, pedant, elegant, ce mai, „ca scos din cutie”. Tocmai intra spre casă... „Ce-i cu tine, zic?” Şi ne mai putând să rostesc niciun cuvânt din lipsă de aer – (perplexitatea mă sufoca pur şi simplu) -, arăt cu degetul spre ţinuta lui, aflată în cea mai mare dezordine. Înţelegând ce vreau să spun, îmi răspunde calm, ca şi când nu se întâmplase nimic: „Nevastă-mea..., m-a întors iar pe dos!”
  • Pe femeie o întâlneşti adesea. Trece, târându-şi pe cimentul ori asfaltul străzilor, cizmele mari, rupte, din cauciuc. Zdrenţele de pe ea, cu greu îţi poţi imagina că au fost, cândva, haine. Şi pe deasupra strălucesc de necurăţenie. O vezi întotdeauna căutând în habele cu gunoi. Nu ştiu cine este şi nici de unde vine ori unde se duce, dar lucrul ce atrage atenţia de fiecare dată asupra sa este câinele dalmaţian ce o însoţeşte invariabil, peste tot. Mare, murdar, îl trage de un capăt de sfoară înodată după gât. E bătrân sau numai bolnav. Liniştit, o urmează docil, cu capul plecat, umil parcă. De câte ori îi întâlnesc îi privesc curios, ca şi când abia atunci îi văd prima dată. Un tablou. Ascensiune şi decadenţă.
Ion T. ŞOVĂIALĂ

Un deceniu închinat culturii ploieştene (2001 - 2011)

Moto: „Ploieştiul are dublu avantaj al tradiţiei şi al viitorului”. Basarab Nicolescu, Membru de Onoare al Academiei Române)

Joi, 8 decembrie, cu prilejul aniversării unui deceniu de la constituirea Societăţii Culturale Ploieşti - Mileniul III (SCP - M III), la Camera de Comerţ şi Industrie Prahova a avut loc lansarea cărţii „10 ani în slujba culturii” (foto).
Cartea, editată de ing. Constantin Trestioreanu, împreună cu coordonatorii prof. dr. Gheorghe Marinică şi prof. Marian Chirulescu, concepută după o structură modernă, complexă, specifică momentului omagial, cuprinde următoarele secţiuni: Prefaţa - „Proiectele noastre îşi confirmă utilitatea”, semnată de C. Trestioreanu, preşedintele SCP - M III; Mesaje de la personalităţi şi instituţii publice; Însemnări ale membrilor şi colaboratorilor societăţii culturale; Cronica activităţii SCP - M III şi presă, de M. Chirulescu; Cărţi apărute sub egida SCP - M III; Aspecte din activitatea Societăţii Culturale şi Activitatea SCP - M III, ilustrata in presa.

Cupa Moş Crăciun la şah

Duminică, 18 decembrie, CSM Câmpina a organizat, în sala de conferinţe Amana Inn, Cupa Moş Crăciun la şah pe echipe de copii. Au participat echipele: Juniori Club Ploieşti, Eliro Câmpina, Flacăra Moreni, CSM Câmpina, Clubul Copiilor Breaza, Poiana Câmpina, Clubul Copiilor Câmpina şi Şah Club „Vasile Horjea” Proviţa de Sus.
Meciurile au fost extrem de palpitante, copiii dând dovadă de multă perspicacitate şi inteligenţă.
Clasamentul final a fost următorul:
Locul I - Flacăra Moreni
Locul II - Clubul Copiilor Breaza
Locul III - Juniori Club Ploieşti
Locul IV - Şah Club „Vasile Horjea” Proviţa de Sus
Locul V - Eliro Câmpina
Organizatorii au oferit copiilor o frumoasă cupă, diplome, dulciuri şi răcoritoare.
La sfârşitul manifestării, copiii câmpineni au susţinut un scurt program artistic, cântând colinde şi recitând poezii, toţi copiii participanţi fiind răsplătiţi de Moş Crăciun şi cu premii în obiecte.
Arbitru principal: Nicoleta Dumitran. Organizator: Ion Nicolae.
Sponsori: SC Paloma Poiana Câmpina, SC Rancor Group SRL

Amical cu achiziţii de culoare

CS Cornu - CSM Câmpina 1-5

Duminică, 18 decembrie, începând cu ora 11.00, CSM Câmpina a disputat la Cornu ultimul meci amical din acest an, în compania formaţiei din localitate. Elevii lui Ionică Burchi s-au impus lejer cu scorul de 5-1, prin golurile marcate de Blanc Traore (3, 45), Stroe (14), Olteanu (20), Hromei (22),  după o partidă în care a fost folosit tot lotul de jucători şi în plus cele două noi achiziţii de culoare, sosite zilele trecute din Camerun.
Încă neadaptaţi la condiţiile meteorologice şi la stilul de joc românesc, fotbaliştii camerunezi de 18, respectiv 17 ani, au demonstrat reale calităţi tehnice, dar şi fizice, care pe viitor ar putea aduce un plus pentru CSM Câmpina în returul Ligii A Prahova din 2012 ce se anunţă încă de pe acum extrem de dificil.
Ion Burchi a folosit la Cornu următorii jucători: Lepădatu – A. Burchi, Gânju, G. Radu, Zăpodeanu, Ilioiu, M. Mihai, Olteanu, Stroe, Shticik, Blanc Traore şi au mai intrat Boşilcă – Bej, Hromei, Safta, Dârstaru, Negoiasă, Burloiu, Budileanu, Necula, Vintilă, Negreanu.
După meciul de la Cornu, CSM Câmpina a intrat în vacanţă, lotul urmând a se reuni în vederea stagiunii de pregătire centralizată de iarnă pe data de 10 ianuarie.