24 aprilie 2012

Poliţiştii locali vor bloca roţile autovehiculelor parcate neregulamentar

Este obiceiul la români ca, de Sfintele Paşti, să se înnoiască vestimentar. Şi, desigur, existenţial. Să înceapă o viaţă nouă, mai bogată în dragoste şi gânduri curate. Şi Poliţia Locală Câmpina s-a înnoit după recent încheiatele Sărbători Pascale. Mai exact spus, şi-a îmbogăţit activitatea cu administrarea unui nou serviciu: cel de blocare, ridicare, transport, depozitare, pază şi eliberare a maşinilor staţionate neregulamentar pe domeniul public al oraşului. Denumirea e stufoasă, dar, practic, nu se va recurge decât la blocarea “roţilor păcătoase”. Şi poate (de ce nu?), şi gândurile cu care agenţii de poliţie ai Primăriei vor desfăşura această activitate vor fi mai curate decât ale celor de la firma Strand Auto Serv, care s-au ocupat, din 2007, cu această treabă, de pe urma căreia au primit numeroase reclamaţii de la localnici: ba că nu au aşteptat cele cinci minute înainte de a trece la acţiune, ba că au efectuat un blocaj neglijent care a cauzat deteriorarea multor jenţi de roţi.
Câţiva consilieri municipali au ridicat, încă de la începutul anului trecut, problema trecerii acestui serviciu în administrarea Poliţiei Locale. Motivele au fost multiple şi întemeiate: în acest fel, se aduceau mai multe venituri la bugetul local (contractul încheiat cu firma ploieşteană prevedea o cotă de doar 40% din cuantumul încasărilor pentru municipalitate), cheltuielile cu dotările necesare nu ar fi angajat sume importante din bugetul oraşului, se putea micşora numărul plângerilor câmpinenilor la adresa prestaţiei firmei în cauză. În favoarea trecerii acestui serviciu în subordinea Poliţiei Locale un alt argument care cântărea greu era cel referitor la faptul că toate intervenţiile se făceau în prezenţa unui poliţist local, care însoţea permanent şoferul dubiţei Auto Serv. Iar prezenţa poliţiştilor locali era hotărâtoare pentru convingerea şoferilor penalizaţi că toate procedurile sunt legale şi că nerespectarea lor ar fi însemnat nerespectarea autorităţii publice.
S-a mai evidenţiat, tot atunci, că efortul financiar pentru logistica necesară gestionării unui asemenea serviciu nu este mare, fiind suficiente o maşină specială şi câteva instalaţii de blocare. În realitate, cei de la Strand au desfăşurat o singură activitate din seria celor licitate, căci ei doar au blocat roţi şi au încasat banii pentru deblocarea acestora la locul faptei. Practic, în ultimii ani, nicio maşină parcată ilegal nu a fost ridicată, transportată, depozitată (în parcarea din spatele Casei Tineretului), păzită şi apoi eliberată. În schimb, câştigurile obţinute în ultimii trei ani din blocarea roţilor nu sunt deloc de neglijat, ele însumând aproape 30.000 de euro. Primarul Horia Tiseanu a considerat atunci că nu este oportună rezilierea colaborării cu firma ploieşteană. Totuşi ideea nu a fost abandonată de conducerea executivului câmpinean. Până la urmă, legislativul municipal a aprobat renunţarea la colaborarea cu Strand Auto Serv şi  trecerea serviciului la Poliţia Locală.
În legătură cu noua activitate a subordonaţilor săi, directorul Poliţiei Locale, Carmen Gheorghe, ne-a declarat următoarele: “Activitatea de blocare a roţilor nu ne este străină, având în vedere că, de mai mulţi ani, am desfăşurat un parteneriat cu firma care a câştigat licitaţia, Strand Auto Serv. După Sărbătorile Pascale, am început să acţionăm singuri. Nu sunt necesare dotări nemaipomenite, care să impună cheltuirea unor sume mari din bugetul Câmpinei. Am achiziţionat patru dispozitive pentru blocaj (care costă 300 de lei fiecare), urmând ca, în următoarele zile, să achiziţionăm au autovehicul special, prevăzut cu rampă, staţie şi toate cele necesare. Automobilul va avea portbagajul suficient de încăpător pentru cele patru “caracatiţe”, cum sunt denumite popular dispozitivele de blocare. În prezent, acţionăm cu o berlină Logan. Totodată s-a renuntat la acel teren din spatele Casei Tineretului, destinat iniţial a găzdui maşinile ridicate şi depozitate acolo de către cei de la Strand Auto Serv, care, după ştiinţa mea, în ultimii ani, nu au folosit niciodată acel teren în scopul în care le-a fost încredinţat gratuit. Suntem convinşi că putem simplifica lucrurile în bine, în sensul în care vom reuşi să-i disciplinăm pe şoferii care parchează neregulamentar şi fără să le ridicăm maşinile, astfel încât, pe terenul respectiv, să poată fi amenajată o parcare generoasă. Asta fiindcă tot ni s-au plans câmpinenii din zonă că nu au unde să-şi parcheze maşinile. De altfel, vă pot spune că se cunoaşte o disciplinare a câmpinenilor, numărul amenzilor pentru deblocarea roţilor scăzând cu fiecare an. În cazul în care o maşină va rămâne blocată şi după ora 18.00, ea va fi adusă la sediul instituţiei noastre, unde avem pază permanentă şi destul spaţiu pentru a găzdui câteva maşini ce s-ar afla, eventual, în această situaţie. As mai face câteva precizări importante. Până la ora 16.00, se poate plăti deblocarea la Direcţia Economică, între 16.00 şi 18.00, la casieriţa de la Parcarea Centrală, iar după ora18.00, la sediul Poliţiei Locale, la dispecerul de permanenţă. Domnul primar  va decide ce se va face cu terenul eliberat, de la Casa Tineretului, dar eu cred că cea mai bună soluţie ar fi amenajarea, acolo, a unei parcări”. 

Cuvântul care înţeapă

Despre cei care vor să conducă poporul
  • După o scurtă vacanţă prilejuită de sărbătorile pascale am revenit la treabă cu mai puţin aplomb faţă de altădată, dar cu o tolbă întreagă de subiecte ce merită comentate. Primarul Băneştiului, Ion Costache Petre, a rămas în arest preventiv încă cel puţin 20 de zile (aşa a decis instanţa), alături de alţi trei inculpaţi şi, mai nou, în compania unui director de la OMV Petrom care nu pare a fi deloc străin de ilegalităţile anchetate de procurori în acest dosar. În timpul ăsta, o mare parte a comunităţii băneştenilor şi urleţenilor trăieşte regretul de a fi avut un primar vrednic şi totuşi extrem de predispus greşelilor izvorâte din trufie. Viceprimarul din localitate, Amelin Mihalache, pare a fi însă unul dintre cei mai afectaţi în urma încarcerării şefului său, din moment ce s-a pus pe scris mesaje moralizatoare pe site-ul Primăriei Băneşti. Iată un scurt extras: „Dacă omul Petre Ion Costache nu a fost iubit, simpatizat sau măcar plăcut de o parte a concetăţenilor săi, nu trebuie amestecat cu primarul Petre Ion Costache, care în cei aproape 8 ani de îndeplinire amandatului a realizat în comună mai multe decât toţi ceilalţi primari aleşi după revoluţie, la un loc. (...). Stoparea bruscă şi inumană a traseului acestui om având accentuate aspecte parcă luate din Kafka, nu face bine nici proiectelor în derulare sau ce urmau să înceapă şi nici percepţiei asupra caracteristicilor morale ale celor ce au generat toată această tevatură”. Devoţiunea viceprimarului este explicabilă şi justificată, din moment ce viitorul pentru el, fără Costache, nu se arată deloc în culori prea calde. În fond, acest Amelin (după cum se vede un filozof din popor care este tot mai aproape de a candida din partea PDL la Primăria Băneşti) este de apreciat pentru că nu scuipă mâna celui care l-a hrănit, dar în acelaşi timp cred că se poate socoti responsabil, alături de mulţi alţi slujbaşi devotaţi ai lui Costache, pentru că a ştiut şi văzut multe chestiuni deocheate, care puteau fi stopate la timp printr-o vorbă ori un gest care să tulbure somnul raţiunii celui arestat azi.
  • Recenta inaugurare a pasajului suprateran al oraşului va rămâne pentru mine un moment cu dublă semnificaţie. Aceea că am fost martor la finalizarea unui proiect de care oraşul avea mare nevoie şi aceea de a fi avut şansa să mă aflu în imediata apropiere a unei pleiade de intelectuali „profund emoţionaţi” de zornăitul arginţilor rămaşi în buzunare odată cu tăierea panglicii tricolore. O astfel de abordare poate părea neimportantă în faţa edificiului în sine, dar oamenii au dreptul să ştie că în urma unor astfel de poveşti edilitare frumoase, deficitul lor existenţial se măreşte, numai şi pentru faptul că în cazul de faţă vor plăti, indirect, o penalizare de aproximativ 10 miliarde lei vechi pentru greşelile unor funcţionari din administraţie, care nici până în ziua de azi nu au fost traşi la răspundere. Adevărul despre marile interese financiare care stau ascunse în spatele acestui proiect va ieşi la iveală şi atunci vom vedea adevărata faţă a celor ce le tremură bărbia de emoţie la inaugurări. Pasajul suprateran este singurul proiect edilitar de referinţă din ultimele două mandate ale administraţiei Tiseanu, însă pentru mine, care ştiu bine dedesubturile acestei afaceri, nu este un motiv de mândrie, ci mai degrabă unul de mulţumire faţă de o stare de normalitate.
  • PPDD-ul local devine cu fiecare zi care trece tot mai vizibil pe scena politică. Construcţia electorală a lui Dan Diaconescu a devenit peste noapte un vehicul ieftin de acces la putere pentru diverşi intelectuali câmpineni, aşezaţi parcă de o mână invizibilă pe tabla de şah a viitorului mandat administrativ. Jenica Tabacu, Adrian Piţigoi şi mai nou doctorul Mihai Tifigiu (!!!) vor să reprezinte, din câte se pare, „poporul” în viitorul legislativ local. Rămâne de văzut în ce măsură poporul se va lăsa condus de ei toţi despre care am făcut vorbire în acest material.
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

OAMENI ŞI ŞOARECI
 
Metaforele animaliere sunt foarte folosite în vremea din urmă pentru a  caracteriza situaţia din politica românească. Cristoiu a scris într-un editorial care se voia arghezian în vocabular despre căţeaua care stă cu coada ridicată, aşteptîndu-şi inseminatorul. Apropo de bucuria cretină a liberalilor care primesc cu osanale dezertorii din PDL. Eu aş propune o reluare a titlului cunoscutei piese a lui John Steinbeck  Şoareci şi oameni.  Căci, se ştie, în caz de accident naval, şoarecii sunt primii care părăsesc nava. Este mişcarea care descrie, mi se pare, cel mai fidel fripturismul politic românesc. Aproape că l-aş respecta pe parlamentarul sau primarul care ar spun franc: da, domne, plec pentru că nu accept să fac parte dintr-o echipă care, după toate semnele, va pierde şi ţin să-mi păstrez postul, indiferent sub ce stindard. O, nu, toţi dar toţi trădătorii şi-au drapat abjecţia sub cuvinte pompoase: principii, moralitate, democraţie, libertate şamd. Toţi au îmbrăcat armura unor cavaleri fără teamă şi fără prihană, cruciaţi ai binelui pe care acum două zile îl vedeau alături de partidul X iar azi, brusc, îl văd alături de partidul Y. Trist nu este că avem asemenea tip de politicieni imorali, ci că ei sunt convinşi că dezertarea nu va avea nici un impact asupra şanselor de a fi votaţi.

La trei ani de la începerea proiectului,

Pasajul rutier de pe DN1 a fost dat în folosinţă

Miercuri, 11 aprilie, va rămâne o dată de referinţă în istoria oraşului nostru. În această zi, la aproape trei ani de la desfăşurarea licitaţiei câştigată de firma bănăşteană Cast SRL, a fost dat în folosinţă pasajul rutier de la poarta sudică a Câmpinei, care va uşura foarte mult accesul înspre şi dinspre primul drum naţional al ţării. Orice s-ar spune, construcţia impresionează şi reprezintă cea mai importantă investiţie a Câmpinei postdecembriste. Prin folosirea pasajului, timpul de ieşire din municipiu se reduce, în medie, de la 536 de secunde la 29 de secunde. Creşterea vitezei de deplasare în zona intersecţiei, de la 30km/h la 90km/h, reprezintă un alt mare avantaj pentru şoferii care vor folosi pasajul. Istoria acestui proiect a fost plină de incidente şi de blocaje. Reamintim cititorilor noştri că, la sfârşitul anului 2009, licitaţia pentru atribuirea lucrărilor avea să fie câştigată de firma Cast SRL, din Băneşti, în colaborare cu un consorţiu italian. La licitaţie au mai participat şi două firme bucureştene, care au atacat verdictul comisiei de specialitate a primăriei, iar Comisia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor le-a dat câştig de cauză. Executivul câmpinean a contestat în instanţă decizia CNSC şi a câştigat procesul, firma Cast fiind declarată câştigătoarea licitaţiei. Ce a şocat multă lume a fost termenul de patru luni, cu care Cast s-a angajat să termine investiţia, termen considerat de specialişti o utopie. În fapt, durata efectivă a lucrărilor a fost de 12 luni. Darea în folosinţă a pasajului rutier a fost amânată de câteva ori pentru ca mai-marii de la Bucureşti să fie prezenţi la ceremonia de inaugurare a obiectivului, materializare a celui mai important proiect cu fonduri europene accesat de municipalitate, evaluat la şase milioane de euro. La tăierea panglicii, au fost prezente oficialităţi de prim rang din administraţia centrală şi din Parlament, dar şi numeroase autorităţi câmpinene şi din localităţile învecinate (remarcat s-a făcut primarul din Breaza, Nicolae Ferăstrăeru).
 Cel mai înalt demnitar prezent a fost Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, “cea care a sprijinit cel mai mult finanţarea şi finalizarea acestui mare proiect, care, altminteri, s-ar fi putut întârzia şi realiza abia cu ajutorul fondurilor ce vor sosi în România după 2013”, aşa cum a menţionat în alocuţiunea sa primarul Horia Tiseanu. Nu a mai venit Elena Udrea, cum circula un zvon (ar fi fost, oricum, o prezenţă simbolică, după ce i-a căzut guvernul, la începutul anului),  dar a venit cel care i-a luat locul în fruntea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), Cristian Petrescu. Au mai fost prezenţi prefectul demisionar Adrian Dobre, deputatul Florin Anghel, secretarul-general al MDRT Gheorghe Nastasia, consilierul judeţean Ovidiu Cord şi mulţi alţii. Au fost prezenţi şi liderii USL Câmpina, viceprimarul Ion Dragomir (preşedintele PSD Câmpina) şi omul de afaceri Virgil Guran (preşedintele PNL Câmpinaşi candidatul USL la Primăria Câmpina). Despre festivismul cronic al administraţiei Tiseanu şi nesfârşitele amânări ale acestei inaugurări şi dări în folosinţă a pasajului, care au întins nervii şoferilor câmpineni la maximum, am mai vorbit, aşa că nu mai insistăm. Ceremonia a atras şi numeroşi gură-cască, ce au venit curioşi să vadă minunea cea mare, cu care administraţia pedelistă a oraşului se tot lăuda de la sfârşitul anului trecut, dar pe care nu mai reuşea să o facă folosibilă.
Inaugurarea a început, bineînţeles, cu oficierea unei slujbe de către un sobor din şapte preoţi (şapte este o cifră plăcută divinităţii), după care au urmat scurte cuvântări rostite de Horia Tiseanu, Roberta Anastase, Cristian Petrescu, fiecare lăudând investiţia şi subliniind importanţa acesteia. Ceea ce ne-a atras atenţia la evidenţierea importantei investiţii a fost “declasarea” sa de la unicat mondial la unicat european. Astfel, dacă la prima conferinţă de închidere a proiectului, proiectantul şi constructorul au subliniat faptul că particularităţile acestei construcţii (stâlpii de susţinere foarte zvelţi în comparaţie cu dimensiunile podului, serpentinele celor două căi de rulare, panta pasajelor principale, diferenţele de nivel dintre extremităţi etc.), o califică drept singura de acest fel din lume, lucrurile s-au mai schimbat între timp, iar în luările de cuvânt de la inaugurare, pasajul (format, practic, din două pasarele), a fost prezentat ca fiind singura construcţie de acest fel din Europa. Bine că s-a tăiat, în sfârşit, panglica tricoloră, fiindcă dacă  ar mai fi avut loc încă o ceremonie de inaugurare, am fi aflat poate că pasarela e cea mai tare din Balcani.  Ca să lămurească lucrurile şi să ne scape de emoţii, într-o postare recent făcută pe forumul unui ziar electronic local, primarul Horia Tiseanu precizează: “Lucrarea este deosebita, pe masura efortului şi dificultăţilor întâmpinate. Oricum, este unica în judet, iar ca solutie tehnică, este unică în ţară.” Acuma, mi-e teamă ca, într-un viitor nu prea îndepărtat, pasajul rutier să nu ajungă singura construcţie monumentală, unică în felul ei, din…  cartierul meu.

Specialiştii Primăriei au făcut recepţia proiectului “Modernizare Lacul Bisericii”

La sfârşitul săptămânii trecute, o comisie a Primăriei, în frunte cu primarul Horia Tiseanu, a făcut recepţia finală a unei investiţii aşteptate cu mult interes, şi de mult timp, de către câmpinenii de toate vârstele. Este vorba despre proiectul de modernizare a Lacului Bisericii, care cuprinde şi cochetul părculeţ situat pe terasa din vecinătatea apei. Specialiştii municipalităţii au fost mulţumiţi de calitatea lucrărilor executate de firma câştigătoare a licitaţiei, Cast SRL, aceeaşi care a câştigat şi lucrările de realizare a pasajului rutier de la DN1. În opinia noastră (dar s-ar putea să ne înşelăm, iar edilul cel cumsecade al oraşului să nu fie decât “victima” unor coincidenţe foarte favorabile domniei sale), Tiseanu, vulpoi politic versat, de 16 ani în fruntea urbei noastre, “a tras de timp” cât a putut în derularea acestor investiţii de zeci şi sute de miliarde de lei vechi, doar-doar le-o putea aduce cât mai aproape de campania electorală, ca să aibă edilul nostru vorbele la el şi subiecte plăcute pe toată perioada premergătoare alegerilor locale. Nu de alta, dar memoria colectivă este, adesea, la fel de scurtă ca cea individuală. Şi oricum, merită efortul împrospătării memoriei fiecărui alegător, căci fiecare vot contează. Numai că, din nefericire pentru primul demnitar al oraşului, concentrarea temporală a inaugurării atâtor investiţii importante, de toată fala şi isprava, arată şi un lucru care poate da idei de frondă bizonului mioritic local: mai toate marile investiţii sunt realizate de aceeaşi firmă (sau, haideţi, să nu fim răi, că de-abia trecură Sfintele Sărbători Pascale), de aceleaşi câteva firme. O altă coincidenţă nevinovată, desigur.
Revenind, lucrările (terminate, în mare parte, la începutul anului), vor schimba total înfăţişarea uneia dintre cele mai atractive şi mai iubite locaţii de agrement din oraş. Căci vorbim despre o zonă frecventată de mulţi localnici, dar şi de numeroşi turişti, nemaivorbind de interesul pescarilor pentru această locaţie destul de “productivă”. O zonă unde nu s-au mai făcut lucrări de reabilitare şi de modernizare de cel puţin patru decenii.
Proiectul amenajării Lacului Bisericii a început abia în 2008, deşi el a făcut cu ochiul şi primarilor care i-au precedat lui Horia Tiseanu. Însă, mai mereu, s-a invocat lipsa fondurilor financiare, considerându-se că prioritară este  modernizarea infrastructurii stradale şi a  reţelelor de utilităţi. Proiectul de amenajare a zonei a inclus aleile de acces, întregul perimetru al lacului, părculeţul aşezat pe terasa învecinată, plus reabilitarea Şipotului. În parc a fost amenajat un loc de joacă pentru copii, dar au fost realizate şi multe lucrări de peisagistică. La începutul acestei primăveri, au fost amenajate şi spaţiile verzi restante. Sistemul de iluminat al parcului este executat în întregime, astfel încât, noaptea, luminile becurilor dau o notă de feerie locului. Pentru a împiedica dezvoltarea vegetaţiei cu aspect şi miros respingător, care pluteşte vara pe lac (mătasea broaştei, alge, resturi de plante subacvatice etc), au fost curăţate foarte atent toate malurile lacului, pe care au fost ulterior montate “saltele” cu ciment. 
 De asemenea, fundul lacului a fost dragat până la o adâncime de câţiva metri. Refacerea prea-plinului lacului (ţeava prin care se scurge în canalizarea oraşului apa în exces, provenită în urma ploilor abundente), a constituit şi el o prioritate pentru firma executantă, astfel încât să se asigure un nivel constant al apei. Au mai fost amenajate pontoane pentru pescari, care vin în acest loc adesea, chiar şi pe vreme rea. Pentru a se respecta imaginea lacului de altădată, s-a amenajat în mijlocul său o fântână arteziană, care va fi luminată cu ajutorul unor proiectoare instalate sub apă, pe un suport. Difuzorul din capătul ţevii care alimentează fântâna cu apă din lac, prin intermediul unei pompe, are duze reglabile, ce pot împrăştia apa pe diferite direcţii.
Cum nu poţi mulţumi pe toată lumea, primarul nu a scăpat de reproşul (neîntemeiat) al unui pescar, nemulţumit că gardul de protecţie care înconjoară lacul îl încurcă în ridicarea undiţelor şi intrarea în posesie a peştilor capturaţi. Afurisit pescarul… Al naibii, domnule! O fi fost vreun opozant politic sub acoperire!? Cum sunt destui localnici lipsiţi de bun-simţ şi de spirit civic care nu respectă curăţenia şi deteriorează mobilierul stradal, în parc au fost montate mai multe camere video, care sunt conectate la un server aflat la sediul Poliţiei Locale. Se preconizează amplasarea altor camere video pe pe tot perimetrul lacului, astfel încât să fie tăiat elanul distructiv al nesimţiţilor care, eventual, ar face ca această investiţie de peste 2 milioane de lei (20 de miliarde de lei vechi), să-şi piardă din strălucire şi atractivitate. În curând, vor fi alocate fonduri şi pentru achiziţionarea unui sistem care să stocheze imaginile timp de o săptămână, astfel încât să poată fi identificaţi rapid cei care s-ar deda la acte de distrugere a dotărilor acestei investiţii publice remarcabile.

De Izvorul Tămăduirii, credincioşii câmpineni au primit Agheasma Mică

La sfârşitul săptămânii trecute, numită şi Săptămâna Luminată, fiind prima de după Învierea Domnului, ortodocşii câmpineni au umplut până la refuz cele şase biserici din oraş închinate acestui cult. “Înarmaţi” cu peturi şi bidoane, aceştia au aşteptat ore în şir, la nişte cozi interminabile, pentru a primi de la preoţii parohi apă sfintită, în cadrul unei mari sărbători închinată Maicii Domnului: Izvorul Tămăduirii. Praznicul datează din secolul al V-lea şi aminteşte de o minune ce s-a petrecut în apropierea Constantinopolului. Pe când nu era încă împărat, ci ostaş, Maica Domnului i-a descoperit lui Leon cel Mare (457-474) un izvor cu apă vindecătoare, cu care s-au lecuit, ulterior, numeroşi bolnavi, acestora întărindu-li-se, în acelaşi timp, şi credinţa în Dumnezeu. De-a lungul secolelor, în acel loc sfânt, aflat în vechiul cartier Vlaherne din Istanbul, li se întâmplă numeroase minuni celor care vin şi se roagă cu credinţă. Biserica ce se găseşte aici datează din secolul al XIX-lea însă, la subsol, se află paraclisul rezidit de împăratul Iustinian pe locul celui dintâi, care adăposteşte Izvorul Tămăduirii dăruit oamenilor de Sfânta Fecioară Maria. În toate bisericile şi mănăstirile ortodoxe, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei - Agheasma Mică. Apoi, preoţii sfintesc şi casele, din acest punct de vedere Izvorul Tămăduirii semănând foarte mult cu Boboteaza (Agheasma Mare). La Biserica Sf. Parascheva, de lângă Casa Tineretului, vinerea trecută, sute de câmpineni au aşteptat cuminţi să-şi umple vasele cu apă sfinţită, pe care să o ducă apoi în casele şi la familiile lor.

Până la începutul campaniei electorale,

Primarul Băneştiului rămâne în arest

Ion Costache Petre, primarul comunei Băneşti, va sta încă 20 de zile în arest, pentru că aşa au hotărât judecătorii de la Curtea de Apel Ploieşti, care i-au prelungit perioada de penitenţă lui Costache până în data de 9 mai. Adică exact cu o zi înainte de începerea oficială a campaniei electorale pentru alegerile locale.
Soluţia dată de magistraţi în dosarul „Costache” este următoarea: „Admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în dosarul penal nr. 613/P/2010 şi în consecinţă: În baza art.155 şi art.159 Cod procedură penală, dispune prelungirea arestării preventive a inculpaţilor: - VASILE EDUARD GABRIEL, - CĂLIN CONSTANTIN MARIAN, - ION COSTACHE PETRE, - TUDORACHE GHEORGHE, pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 20 aprilie 2012 şi până la data de 09 mai 2012 inclusiv. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu recurs în 24 de ore de la pronunţare, pentru inculpaţi de la comunicare. Cercetată în Camera de Consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, azi 16.04.2012”.
În aceste condiţii, este greu de crezut că PDL va mai miza pe serviciile lui Costache pentru a obţine un alt mandat la Băneşti.

Câmpina se pregăteşte pentru scrutinul din 10 iunie 2012

Până la alegerile locale din 10 iunie nu a mai rămas mult timp. Printre cele mai importante acţiuni se numără delimitarea şi organizarea secţiilor de votare, precum şi întocmirea listelor electorale permanente. Conform datelor primite de la Prefectura Prahova, în municipiul nostru sunt 33.323 de persoane cu drept de vot, adică localnici care, până la data alegerilor, au cel puţin  18 ani împliniţi. Este curioasă şi dubioasă cifra, având în vedere că, din rezultatele ultimului recensământ, populaţia Câmpinei se situa sub 34.000 de persoane. Din diferenţă, s-ar putea întelege că în oraşul nostru trăiesc doar câteva sute de minori. Cerând explicaţii autorităţilor, am fost informaţi că nu s-au luat în calcul rezultatele ultimului recensământ (care încă nu au fost finalizate), ci nişte statistici mai vechi. Or fi ştiind cei de la Prefectură ce fac, că poate actualilor guvernanţi le-ar conveni o rată mai mare a absenteismului la urne. Ca şi în precedentele alegeri din iunie 2008, vor fi amenajate tot 23 de secţii de votare. Oricum, conducerea Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 2 Câmpina a fost stabilită recent, prin tragere la sorţi, la Ploieşti. Zilele trecute, sorţii au stabilit ca preşedinte şi locţiitor al circumscripţiei electorale câmpinene (la alegerile locale, fiecare localitate reprezintă o circumscripţie), să fie aleşi doi magistraţi de la Tribunalul Prahova, Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal. Este vorba despre judecătorul Mădălina Graure (soţia procurorului Gheorghe Graure, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina), care a fost aleasă preşedinte, şi despre judecătorul Gabriel Ivănescu, ales vicepreşedinte. Se aşteaptă acum ca partidele să-şi desemneze reprezentantii şi să transmită şi listele cu candidaţii proprii. Un independent, pentru a candida, îi sunt necesare câteva sute de adeziuni. Mai precis, 1% din numărul celor înscrişi în listele electorale permanente, adică 333 de adeziuni. 
Cele 23 de secţii de votare sunt următoarele: Secţia nr.1 – Casa de Cultură „Geo Bogza” (holul mare), Secţia nr.2 – Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” (sală de clasă), Secţia nr.3 – Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” (sală de clasă), Secţia nr.4 – S.C. Edilconst (cantină), Secţia nr.5 – Şcoala Centrală (sală de clasă), Secţia nr.6 – Grupul Şcolar Industrial Energetic (Corp A, sala 5), Secţia nr.7 – Şcoala Generală nr.7 (sala de sport), Secţia nr.8 – Casa Tineretului (holul mic), Secţia nr.9 – Rafinăria „Steaua Română” (cantină), Secţia nr.10 – Grupul Şcolar Energetic (Corp A, sala 3), Secţia nr.11 – Colegiul Tehnic Forestier (sala de sport),  Secţia nr.12 – Colegiul Tehnic Forestier (sala de sport), Secţia nr.13 – Colegiul Tehnic „Constantin Istrati” (cămin), Secţia nr.14 – Şcoala Generală nr.5 (din cartierul Slobozia, sală de clasă), Secţia nr.15 – Grupul Şcolar Industrial Construcţii de Maşini (sala de sport), Secţia nr.16 – Colegiul Tehnic „Constantin Istrati” (sală de clasă), Secţia nr.17 – Şcoala Generală nr.6 (sală de clasă), Secţia nr.18 –  Grupul Şcolar Industrial Construcţii de Maşini (cantină), Secţia nr.19 – Şcoala Generală nr.8 (sală de clasă, etajul I), Secţia nr.20 – SC Electroutilaj (cantină – sala de protocol), Secţia nr.21 – Şcoala Generală nr.3 (sala de sport), Secţia nr.22 – Grupul Şcolar Industrial Construcţii de Maşini (cantină), Secţia nr.23 – Şcoala Generală nr.8 (sala de sport).

O veche escrocherie de la “gaborii cu pălărie”:

Montări de jgheaburi şi burlane la preţuri oscilante, derutante şi terorizante

 Aveţi probleme de reparaţii la acoperişul de tablă al casei în care locuiţi, la jgheaburi sau la burlane? Nu e un lucru de mirare, dacă de la ultima reabilitare a trecut mult timp şi dacă ţinem cont că am scăpat de o iarnă lungă şi geroasă, la finalul căreia jgheaburile şi burlanele unor clădiri nu arată deloc bine, chiar golite de zăpada îngheţată care a fost adăpostită atâta vreme în “pântecele” tablelor colectoare. De mirare şi de pagubă mare ar fi să angajaţi străini de pe stradă să vă repare ce este de reparat. Mai mulţi cititori ai publicaţiei noastre ne-au semnalat că “au luat ţeapă” după ce au permis “unor balaoacheşi cu mustăţi ungureşti” să le repare acoperişurile. Sub protecţia anonimatului (“ne e frică, domnule, să nu vină iarăşi peste noi”), aceştia ne-au rugat să facem un apel către toţi câmpinenii, să se ferească de a tocmi lucrări făcute de “gaborii cu pălărie”, acele bine cunoscute personaje ale străzilor noastre ce apar imediat după ce primăvara şi-a intrat în drepturi depline, pentru a-i “aburi” pe localnicii care vor să-şi reabiliteze acoperişurile clădirilor pe care le deţin. Ţiganii tinichigii cu mustăţi bine conturate, care bat din poartă în poartă, sunt numiţi “gabori cu pălărie” de la un accesoriu vestimentar purtat în permanenţă: pălăria cu boruri largi. Ei reprezintă un neam de ţigani veniţi din Ardeal, care se adaugă altor neamuri de ţigani, specializate după îndeletnicirea practicată:  rudari, zlătari, ursari, argintari, căldărari etc. Cei care ne-au sunat la redacţie ne-au spus că toţi care au avut acoperişurile, burlanele sau jgheaburile stricate şi au apelat la ţiganii gabori au trăit experienţe terorizante. Căci au avut supriza ca, după ce, la început, au negociat un preţ cu tinichigiii romi, la sfârşit, aceştia să aibă pretenţii la sume mult mai mari, ameninţând cu demolarea întregii lucrări.  Aşadar, preluând informaţia, ne facem datoria să informăm câmpinenii să aibă mare grijă şi, orice s-ar întâmpla, oricât de urgentă ar fi reparaţia, să nu angajeze  în lucrări de genul celor amintite gaborii cu pălărie fără contract scris şi autentificat. Ideal ar fi, totuşi, să nu primiţi oferta de muncă a “mustăcioşilor”. Asta ca să nu vă complicaţi existenţa şi să nu vă treziţi, în final, că mai trebuie să plătiţi lucrările făcute de gabori cu lucruri din casă. De cele mai multe ori, tinichigiii ambulanţi cu mustăţi şi pălărie se angajează să  confecţioneze şi să monteze jgheaburi şi burlane, însă o angajare a lor la repararea acoperişului devine şi mai periculoasă, căci în acest ultim caz, sumele cu care puteţi fi păcăliţi, fraieriţi, escrocaţi (spuneţi cum vreţi), devin mult mai mari. Dar, pentru a lămuri mai bine lucrurile, vă vom prezenta, în continuare, şi modul de acţiune al gaborilor cu pălărie. Gaborii sosesc cu pălării pe cap, dar şi cu jgheaburi şi burlane în mâini, ca semne distinctive ale meseriei pe care o practică de secole, ale ofertei de muncă pe care o propun localnicilor contra unui cost (iniţial) foarte bun: 2-300 de lei pentru montarea tuturor burlanelor şi jgheaburilor. Nu de puţine ori, sunt foarte vocali în prezentarea ofertei de muncă, aceasta fiind ori strigată puternic din mers (“Jgheaburi şi burlane reparăăăm!”), ori clamată prin tipete şi bătăi la porţi. Oferta gaborilor cu pălărie este tentantă pentru cei care au probleme mari cu acoperişul şi mai sunt, başca, şi amatori de chilipiruri. Dar cei care se învoiesc să-i primească şi să bată palma cu mustăcioşii tinichigii cad, de fapt, în plasa acestora, căci după montarea jgheaburilor şi a burlanelor, gaborii se “sucesc” brusc, cerând un preţ de 10 ori mai mare. Este un preţ exagerat, mult umflat faţă de cel convenit la început, chiar dacă, trebuie să o spunem, nici preţul iniţial nu este echitabil. Dar cum amatorii de chilipiruri sunt cu miile, nu-i de mirare de ce  gaborii cu pălărie îşi găsesc mereu “clienţi”. Aceştia din urmă îşi dau seama, într-un trist şi penibil târziu, că au fost victimele unei escrocherii şi încearcă să se împotrivească noilor pretenţii financiare ale romilor cu mustaţă, dar sunt amenintaţi, în cazul în care refuză să plătească 20-30 de milioane de lei vechi,  cu smulgerea jgheaburilor şi a burlanelor nou-montate, situaţie total neplăcută, care le mai temperează revolta. Pentru a fi mai “convingători”, în susţinerea celor doi-trei gabori care au executat lucrarea sar alţi cinci, coborâţi dintr-o maşină care opreşte în trombă, ca din întâmplare, în faţa porţii celui fraierit. Victima, la presiunea romilor care ţipă şi amenintă din toate părţile, cedează până la urmă, în foarte puţine cazuri persoana respectivă reclamând incidentul la poliţie. Motivul? Probabil, ruşinea de a nu fi întrebată cum a putut să creadă că toată treaba ar putea fi făcută cu un preţ atât de mic. În ultimele două săptămâni, în cartierul Păcuri, cel puţin trei proprietari de case au căzut victime gaborilor cu pălărie, aceştia din urmă alegându-se din gospodăriile respective cu multe aparate electrocasnice, electrice şi electronice: maşini de spălat, televizoare, drujbe, motocositoare, combine audio, telefoane mobile. Bineînţeles, în afara sumei de bani convenită iniţial. Aşadar, ca o concluzie finală, dacă aveţi probleme cu acoperişul, angajaţi o firmă de profil, un meseriaş cunoscut sau recomandat de un prieten. Dacă aţi intrat în acest impas, sunaţi un prieten (cum s-ar zice variantei de concurs milionar), sunaţi la numărul de telefon al unei firme găsite în “Pagini aurii”, numai nu angajaţi gaborii cu jgheaburi şi burlane.

Admiterea la avort

Conținutul inițiativei recente de modificare a Legii avorturilor m-a dus cu gândul, mai degrabă, la un traseu cu etape de calificare, gen „Moartea domnului Lăzărescu”, nicidecum la o perspectivă serioasă pentru creșterea natalității.
Sunt pediatru și cred mai mult în dreptul la viață sănătoasă al copilului, decât în libertatea totală a femeii de a dispune de corpul ei, pe care o văd mai aproape de prostituție decât de evoluție. Nu pot uita adolescentele, care de-a lungul timpului mi s-au adresat, după avorturi făcute în grabă, sub acoperirea unei legislații permisive, în care acordul părintelui femeii-copil era adesea prezumat în lipsă. Care ar fi folosul restricționării avorturilor în asemenea cazuri și ce discernământ i se poate atesta unei minore aflată în această situație?
Telejurnalele  pascale au adus în prim plan familii din Deltă, pentru care aducerea pe lume a unui copil este una din foarte rarele bucurii ale vieții, tranformată instantaneu în coșmarul creșterii acestuia în lipsa celor mai elementare condiții.  Acolo este necesară urgent sanitație bazală pentru a–i menține pe copii în viață, nu restricționarea  avorturilor. Și Delta nu este o mare excepție: s-a văzut ca există încă zone ale țării unde mai mulți copiii ar însemna mai multe riscuri de a sfârși înnecați în WC-ul școlii.

Cupa Poiana Câmpina la şah

Sâmbătă, 21 aprilie,în localul restaurantului Club As din complexul terenurilor de tenis Fibec, a avut loc Cupa Poiana Câmpina pentru copiii de la grădiniţă până la clasa a VIII-a. Au avut loc partide viu disputate, stârnind mari ambiţii printre copii şi multe emoţii din partea părinţilor spectatatori. Au participat 6 echipe de copii (3 + o rezervă) şi anume: Tineri Maeştri Poiana Câmpina, Clubul Copiilor Câmpina, CSM Câmpina, Poiana Câmpina Gară, Alexadros Buşteni şi Poiana Câmpina Centru.
După aproape trei ore de joc şi consumarea celor cinci runde (30 minute fiecare), s-au desprins următorii câştigători:
Locul I: Alexandros Buşteni - 10 p (patronul echipei, Emanoil Savin)
Locul II: Tinerii Maeştrii Poiana Câmpina - 8 p (patronul echipei, Alin Moldoveanu)
Locul III: CSM Câmpina - 5 p (patronul echipei Virgil Guran)
Toţi copiii au primit diplome de participare, dulciuri şi răcoritoare, iar câştigătorii au primit premii în bani, frumoase cupe şi diplome.
Sponsorul concursului: maestrul emerit al sportului Alin Moldoveanu.
Organizator: Ion Nicolae; arbitru: Nicoleta Coler.

Fotbal - Liga A Prahova

CSM Câmpina - Avântul Măneciu 1-0

Întâlnirea dintre CSM Câmpina şi Avântul Măneciu poate fi caracterizată drept un joc bun, în care rezultatul a fost mai important decât spectacolul. CSM s-a impus graţie golului marcat de Marius Mihai (min. 37), dar şi a faptului că Radu Burloiu a făcut un meci foarte bun, anihilându-l complet pe Daniel Stoian, coordonatorul de joc al oaspeţilor. De partea cealaltă, Avântul Măneciu a încercat să echilibreze partida, fără să pună în pericol poarta lui Boşilcă.
CSM Câmpina a folosit următoarea formulă de joc: Boşilcă - G. Radu, Gânju (cpt), Zăpodean - Budileanu, Stroe, Ilioiu (83 Bej), Burloiu, B. Olteanu (69 A. Burchi) - Blanc (75 Hromei), M. Mihai (88 Negoiasă). Rezervă neutilizată: Lepădatu. Antrenori: Ion Burchi (principal), Robert Stoica (secund).
Arbitri: Viorel Căunei (Plopeni) - Alexandru Ilie (Ploieşti), Stelian Mălăroiu (Puchenii Moşneni).
Observator: Viorel Băltăţeanu (Ploieşti).

Petrolul II Ploieşti - Unirea Câmpina 0-0

În ultima etapă de campionat, liderul Ligii A Prahova, Unirea Câmpina, a pierdut două puncte preţioase în deplasarea de la Petrolul Ploieşti. Astfel, diferenţa dintre Unirea şi principala sa urmăritoare în campionat, Vispeşti Blejoi, s-a redus la cinci puncte, ceea ce anunţă încă de pe acum o a doua parte a returului de foc în care câmpinenii au de disputat toate meciurile importante în deplasare, inclusiv cel de la Vispeşti. Unirea a folosit în meciul cu Petrolul următoarea formulă de joc: D. Şandru - A. Stoica, Neagu, B. Şandru, Zecheru - Cernea, G. Ghiţă, Lambă, Filip - Nichifor, Ciobanu. Au mai jucat: Bica, Dobrescu.

17 aprilie 2012

În ciuda vremii capricioase şi reci,

Sărbătoarea Învierii Domnului a strâns în biserici 
mii de câmpineni


În ciuda timpului rece şi ploios, Slujba Învierii a adunat în bisericile ortodoxe ale oraşului mii de localnici, dornici să ia lumina sfântă (pe care să o ducă apoi în căminele şi la familiile lor), chiar în noaptea în care Mântuitorul a înviat pentru a răscumpăra păcatele omenirii şi pentru a pregăti oamenilor de pe acest pământ o nouă viaţă, mai curată, mai plină de dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri.  Una dintre cele mai căutate biserici de către câmpineni a fost cea situată în Parohia Sf. Nicolae din cartierul Slobozia, singura parohie care are două biserici: una veche, cu hramul Sf. Nicolae, iar cealaltă, cu 100 de ani mai nouă (vizitată prin 2002 chiar de către Regele Mihai  şi Regina Ana), cu hramul Pogorârea Sfântului Duh. Pe terasa care străjuieşte la dreapta bisericii vechi, ca şi pe aleea care duce la biserica nouă, au fost prezenţi peste 500 de credincioşi, majoritatea cu lumânări şi candele galbene sfinţite de către Arhiepiscopia Bucureştilor, cumpărate din curtea bisericii, fondurile strânse din vânzarea lor mergând să sprijine finantarea Catedralei Mântuirii Neamului. La începutul slujbei, părintele paroh Petru Moga, un ardelean care a făcut minuni prin transformările şi dotările aduse ansamblului lăcaşurilor de cult din curtea parohiei, i-a îndemnat la evlavie şi la concentrare pe enoriaşii prezenţi, pentru ca participarea lor (prin cântări şi rugăciuni), la slujba din Noaptea Învierii să fie rodnică şi de bună trebuinţă. După citirea din Sfânta Scriptură a împrejurărilor în care cei apropiaţi Lui au găsit mormântul lui Hristos gol, dupa anunţul Invierii şi lansarea îndemnului “Veniţi de luaţi lumină!”, credincioşii prezenţi au cântat “Hristos a înviat din morţi/Cu moartea pe moarte călcând/Şi celor din morminte/Viaţă dăruindu-le”, după care au înconjurat biserica şi au intrat, cea mai mare parte dintre ei, în Casa Domnului, ca să participe, în continuare, la Slujba Învierii. Îndreptându-se spre casele lor cu lumânările aprinse, mai mulţi dintre cei prezenţi au urcat panta care duce în faţa vechii biserici, unde au aprins lumânări pentru cei vii şi cei morţi, şi unde au primit pachete cu Sfâta Împărtăşanie. Bucăţelele cu pâine sfinţită erau ambalate frumos în plicuri pentru a fi cât mai uşor şi cât mai igienic distribuite enoriaşilor. În popor, Învierea Domnului a fost marcată de obiceiuri străvechi, cum ar fi stropitul, înnoirea hainelor, pregătirea bucatelor (cozonaci, mâncăruri din carne de miel, vopsitul ouălor). Anul acesta, cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii nu a mai fost celebrată în aceeaşi zi de către toate cultele creştine, cum s-a întâmplat anul trecut şi acum doi ani.  Fără a exista o ciclicitate, doar o dată la câţiva ani, Paştele catolic şi Paştele ortodox coincid ca dată, Învierea Domnului fiind sărbătorită împreună de romano-catolici, ortodocşi, greco-catolici (aceştia din urmă sărbătoresc Paştele ca şi ortodocşii), protestanţi, neoprotestanţi (ultimele două culte sărbătorind Paştele împreună cu romano-catolicii). Această nefericită nepotrivire (Isus nu a dorit să fie atâtea culte creştine, iar Învierea Sa să fie sărbătorită la date diferite), este din cauza faptului că cele două mari Biserici calculează data Învierii lui Isus după două calendare diferite. Data Paştelui diferă din anul 1582, când Biserica romano-catolică a trecut la calendarul gregorian, iar Biserica ortodoxă a rămas după calendarul iulian. În plus, în vreme ce ortodocşii ţin post şapte săptămâni, catolicii ţin post patru-cinci săptămâni. În ultimul deceniu, Paştele a fost sărbătorit în aceeaşi zi, de către catolici şi ortodcşi, în 2004, 2007, 2010, 2011. Ortodocşii şi catolicii vor mai serba împreună Paştele în 2014 (pe 20 aprilie), în 2017 (pe 16 aprilie), şi apoi abia în 2025 (pe 20 aprilie). Saluturile creştineşti “Cristos a înviat!” şi “Adevărat a înviat!” se pot folosi până la Înălţarea Domnului, care va avea loc la 40 de zile după Învierea Sa.

10 aprilie 2012

La Câmpina, unele investiţii publice au SF-uri de domeniul SF

În beletristică, mai toată lumea ştie, iniţialele SF înseamnă “ştiinţifico-fantastic”. Specialiştii în investiţii ştiu, de asemenea, că în documentele tehnice ale unui proiect SF reprezintă prescurtarea “studiului de fezabilitate”. Ce nu ştiu mulţi este că, adesea, în investiţiile publice realizate de către autorităţile centrale şi locale din Românica noastră amărâtă, ţară bogată cu oameni săraci, primul SF se confundă cu al doilea. Cum ar veni, sunt SF-uri de domeniul SF.

La Câmpina, de mulţi ani, studiile de fezabilitate ale unor investiţii publice au fost plătite cu bani grei, chiar dacă aceste documente tehnico-economice stabileau valori astronomice pentru realizarea investiţiilor respective. La început, se ştia că aceste SF-uri se plăteau cu un procent din valoarea indicatorilor tehnico-economici stabilită de expertul evaluator. Mai nou, reprezentanţi ai administraţiei locale susţin că negociază plata experţilor evaluatori cu aceştia, nefiind obligatorie aplicarea unui procent la valoarea finală a SF. Nu ştim ce să mai zicem, o fi aşa, dar în acest caz, ne gândim că SF-urile plătite atât de bine au valori astronomice tocmai ca să aibă experţii de unde să scadă. Văzând că valorile de realizare ale unor investiţii (stabilite prin SF-uri), sunt atât de umflate, îţi vine să te gândeşti dacă nu cumva s-a depăşit şi domeniul ştiinţifico-fantastic, ba chiar şi reducerea lui la cel fantastic. Nu sunt un expert în domeniu, dar SF-ul străduţei mele, de 200 de metri lungime, în linie dreaptă, a costat, acum cinci ani, 10.000 de lei (100 de milioane de lei vechi). SF-ul de la unicul sens giratoriu al oraşului a urcat iniţial valoarea investiţiei aproape de 8 miliarde de lei vechi, ca ea să scadă vertiginos în urma licitaţiei. De altfel, asupra acestei ultime investiţii şi acum planează unele suspiciuni, pe care liderii liberali locali nu au reuşit să şi le alunge, şi care vor fi înlăturate probabil numai în urma raportului inspectorilor Curţii de Conturi, care îşi vor termina controlul efectuat la Primărie spre sfârşitul acestei luni.
Problema valorilor exagerate ale SF-urilor unor investiţii a fost ridicată recent, în plenul miniparlamentului local, de către viceprimarul Ion Dragomir, atunci când s-a discutat despre  renovarea unui imobil aflat în proprietatea Primăriei Câmpina. Este vorba despre clădirea din Bulevardul Culturii nr. 27, în care a funcţionat mulţi ani Fundaţia “Dr. Dinu”, unde executivul câmpinean intenţionează să aloce spaţii unor servicii şi instituţii publice din subordine: viitorului muzeu al oraşului, Poliţia Locală, Casa Căsătoriilor, Serviciul de evidenţa populaţiei şi Serviciul de stare civilă.
Iniţiatorul proiectului privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru realizarea acestei investiţii, consilierul PDL Marian Nistor, a amintit doar că aprobarea proiectului înseamnă practic aprobarea studiului de fezabilitate (indicatorii respectivi fiind prevăzuţi şi în SF al acestui obiectiv), precum şi precizarea destinaţiei spaţiilor din clădirea ce urmează a fi reabilitată.
Din principalii indicatori tehnico-economici prezentaţi, reiese că valoarea totală a investiţiei este de 2.461.526,04 lei (inclusiv TVA), durata de realizare fiind de 12 luni. Imobilul, cu un regim de înalţime subsol parţial + parter + etaj parţial, are o suprafaţă construită de 402,42 mp (amprenta pe teren), suprafaţa desfăşurată fiind de 784,02 mp. Părea că totul este în ordine şi că proiectul pentru reabilitarea acestei clădiri construite acum 80 de ani, cu o arhitectură remarcabilă, va trece fără probleme. Nu a fost să fie aşa.
Viceprimarul Ion Dragomir, care, nu o dată, a susţinut cheltuirea judicioasă şi cumpătată a banului public, şi-a exprimat nemulţumirea în legătură cu preţurile extrem de mari cu care se va realiza această investiţie importantă, conform indicatorilor tehnico-economici amintiţi. “Am făcut o socoteală simplă şi am văzut că sunt aproape 560.000 de euro, sumă care, împărţită la suprafaţa totală, dă 720 de euro/mp. Este foarte mult, în opinia mea. Mai bine am da jos cădirea şi am face alta nouă. Bine, ştiu că sunt doar indicatori tehnico-economici şi că se va face o licitaţie, dar ridic aici o întrebare la care nu ştiu dacă mi se va putea răspunde: oare SF şi indicatorii tehnico-economici s-au făcut după aceste valori mari? Eu sunt convins că se poate reabilita foarte bine imobilul cu 400 de euro/mp. Cu 720 de euro/mp am putea face o clădire care să arate extraordinar de bine, nu ca cea de la Voila, a Centrului Social, pe care am cheltuit o grămadă de bani.” Marian Nistor a atras atenţia asupra faptului că suma finală include şi TVA, suma reală a cheltuielilor fiind deci de circa 2.000.000 lei. “Şi aşa este prea mult, căci ar reieşi aproape 600 euro/pm. Încă o dată repet şi atenţionez: ar fi dureros dacă studiul de fezabilitate ar fi făcut ca să se ajungă la aceste valori mari ale cheltuielilor”, a replicat Ion Dragomir. Cum maşina de vot portocalie funcţionează încă în legislativul municipal, proiectul de  hotărâre a trecut, până la urmă, în varianta dorită de puterea locală pedelistă.

Cuvântul care înţeapă

Înainte de Înviere

Am intrat deja în Săptămâna Mare, timpul premergător celei mai mari sărbători creştine, Învierea Domnului Hristos. Cred că azi ar fi ne la locul ei o altă cronică prin care să vorbesc despre neajunsurile societăţii în care trăim şi contribuţiile nefaste ale unor oameni orbiţi de putere. Sunt atât de puţine moment în viaţă când putem păstra echilibrul în jurul nostrum şi tocmai de aceea vă propun lectura unor fragmente din scriitura “Meseria de demnitar” a lui Andrei Pleşu, un critic iscusit, dar mai puţin pătimaş, al năravurilor româneşti: “Când vezi cum se distribuie pe scena politică candidaturile pentru primării, te întrebi, inevitabil, cu ce criterii se lucrează şi ce trebuie să ştie în definitiv un primar. Pentru observatorul destins şi distant, realitatea oferă răspunsuri multiple. Candidatul trebuie, mai întâi, să fie bine văzut în partid. Să fie un sponsor generos, un om de încredere, un soldat disciplinat. Tandru cu şefii, serviabil, «băiat deştept». Pe urmă, vin la rând câteva calităţi standard, cu nume consacrate de mult în analele «muncii politice»: «bun organizator» (în genere, e vorba de talentul de a pregăti temeinic şedinţe sau chefuri şi de a garanta, printr-o mică teroare, executarea ordinelor care vin «de sus»), «expert în munca cu oamenii» (adică sentimental, ipocrit, «de comitet»), «om de acţiune» (uşor decerebrat, fără fasoane intelectuale, devotat cauzei). Un atu esenţial sunt relaţiile. Nu doar cu cei de la vârf, ci cu o sumedenie de reţele colaterale, construite prin complicitate, rudenie, afinitate somatică, ideologică şi financiară. Pe acest fundal, cariera publică e fie o investiţie abilă fie o răsplată, fie, pur şi simplu, un hatâr. E, fireşte, minunat când «candidatul» are şi oarecari calităţi personale: popularitate, populism, papagal. Capacitatea de a clămpăni inconştient fără să spui nimic, o nătângă siguranţă de sine, privirea cordială şi încrezătoare spre viitor sunt calităţi indispensabile. (…) Alte virtuţi: arta de a promite, uşurinţa de a minţi, neruşinarea veselă. O suverană şi tonică nesimţire te califică astfel în chip fatal spre exerciţiul demnităţilor publice. (…) Aş adăuga plăcerea de a fi pe scenă şi de a juca unul sau mai multe roluri. Nu poţi fi un politician eficace dacă nu ai voluptatea de a fi politician. Trebuie să îţi placă să te dai în stambă, să dai interviuri, să provoci, să încasezi, să mergi la recepţii, să zâmbeşti fotogenic, să fii slujit clipă de clipă, să ţii discursuri, să porţi cravată şi să umbli cu escortă. Bine, dar dincolo de toate astea, ce trebuie să ştii? Care trebuie să fie domeniul tău de competenţă? Probabil că nu trebuie să ştie nimic determinant şi că tot ce putem spera e să fie o persoană inteligentă şi cu frică de Dumnezeu”.
Textul de mai sus cred că poate reprezenta, înainte de sărbătoarea Învierii, o sursă de meditaţie pentru oricare dintre aceia care aspiră la o funcţie publică, dar şi pentru noi, cei care vom fi în curând în situaţia de a alege.
Fie ca Sfintele Sărbători Pascale să ne aducă lumină în cuget şi simţiri.
Florin Fratila

Editorial

MOARTE  INTELECTUALILOR?
 
Scandalul excluderii lui Cristian Preda din PDL a repus pe tapet prezenţa publică şi prestaţia intelectualilor în politică. O chestiune destul de delicată, încă din 1990, de cînd intelectualilor (şi numai lor) li s-a reproşat tot răul epocii comuniste. Şi cînd s-a strigat de către comandourile feseniste celebra lozincă „moarte intelectualilor”. Apoi, tot timpul, au fost acuzaţi simultan ba că nu se implică suficient în politică, ba că nu se implică de partea care trebuie. Nu intru în dezbateri oţioase despre ce este un  intelectual. Cine citeşte recenta carte a lui Lucian Boia despre rolul intelectualilor în politică între anii 30-50, va descoperi o idee ce probabil va fi detaliată în studii ulterioare: despre cum, după 1944, pe măsură ce vechile elite erau decimate fizic şi moral, se construia o „nouă elită” (pseudo) ce nu mai avea nimic din structura celei vechi. Şi care, pe durata unui jumătăţi de veac, s-a perpetuat pînă azi, şi s-a agravat prin ciupercăria facultăţilor private care au semănat confuzia între diplomă şi intelectual. S-a înfiorat oare cineva de următoarea grozăvie? „E inadmisibil ca nişte cetăţeni ai României să nu aibă acces la studiile superioare doar din cauză că nu ştiu să scrie sau să citească”, aparţinînd garantului de miniştri Vanghelie. Care cere, consecvent cu sine însuşi, facultăţi cu secţii speciale pentru analfabeţi. Nu e de rîs. Acest partid vrea să conducă România şi nu s-a delimitat de o asemenea aberaţie. Iar ipochimenul va fi aproape sigur primar peste un sector cît un oraş mare. De ce ne plîngem atunci? Îl merităm. Ne merită. Nu doar PDL deci vinde intelectuali contra voturi.

Inaugurarea pasajului de pe DN1, amânată de festivismul cronic al administraţiei Tiseanu

Administraţia pedelistă a oraşului suferă de festivism cronic. Adică, în cazul marilor investiţii publice, de boala tăierii cu orice preţ a unei panglici inaugurale de către mai-marii puterii de la Bucureşti. Pasajul rutier de pe DN1 putea fi dat în folosinţă încă din luna martie, căci de atunci au fost finalizate lucrările la această construcţie impresionantă, a cărei valoare depăşeşte şase milioane de euro, cel mai mare proiect european accesat de municipalitate. De la începutul lui martie încoace, s-a mai dat cu puţin var şi niscaiva vopsea, s-au mai amenajat câteva spaţii verzi, s-au efectuat teste de rezistenţă cu camioane de mare tonaj, chestii nu lipsite de importanţă, dar care se puteau face mult mai repede şi care au lăsat impresia unei trageri de timp. De ce? Pentru cine? Nu e greu de intuit răspunsul. Mai ales dacă ne aducem aminte de inaugurarea bazinului de înot didactic de la Complexul Petrol, a cărui inaugurare a fost amânată de câteva ori, pentru ca să se poată deplasa la Câmpina şi ministresa Elena Udrea, şefa Ministerului Dezvoltării Regionale, minister ce a finanţat costul investiţiei de aproape un milion de euro. 
 Acum trei săptămâni, pe 23 martie 2011, la Primăria Câmpina, a avut loc conferinţa de închidere a proiectului „Modernizare Calea Dacia”. S-a anuntat atunci că recepţia lucrării va avea loc, joi, pe 29 martie. Această recepţie nu s-a mai făcut la acea dată, dar ca să nu bată la ochi tărăgănarea, pedeliştii din fruntea oraşului s-au gândit ce s-au gândit şi au mai pus de-o întrunire a specialiştilor, unde să se mai laude puţin “realizărili” (vorba lui Nicolae Ceauşescu), din epoca Tiseanu. Astfel, a mai fost organizată o conferinţă de închidere a proiectului, pe 30 martie, unde s-au discutat cam aceleaşi lucruri ca la precedenta. Cum ar veni, proiectul s-a închis de două ori. Că marile proiecte cu finanţare europeană sunt atât de respectate de administraţia Tiseanu (chiar dacă UE le mai arde câte-o penalizare de un milion de lei), încât edilul cel cumsecade al oraşului  simte nevoia să le închidă de două ori. Să se vadă că-s proiecte de anvergură, domnule. După aceea, conducerea Primăriei a anunţat că recepţia finală a lucrării va fi făcută pe 2 aprilie, urmând ca inaugurarea să aibă loc vineri, 6 aprilie. Luni, pe 2 aprilie, a avut loc, într-adevăr, recepţia pasajului rutier suprateran de către o comisie a Primăriei, dar inaugurarea a fost din nou amânată până pe 11 aprilie. Până la închiderea acestei ediţii, data inaugurării nu a mai fost schimbată, dar cu atâtea întârzieri şi amânări, comunicatele Primăriei referitoare la acest proiect nu prea mai sunt credibile. Să sperăm că mâine se va inaugura, în sfârşit, pasajul de legătură a oraşului cu DN1, de la poarta sudică a Câmpinei, spre liniştirea şoferilor care ies în DN1 tot pe la capătul Căii Dacia, adică folosind tot traseul vechi, cu toate că în dreapta lor strălucesc parapeţii, gardurile, trotuarele şi carosabilul celor două pasarele rutiere unite la mijloc, care, în momentul apariţiei ziarului nostru, încă o aşteaptau pe Elena Udrea să le rupă. Să le rupă panglica inaugurală odată, ca să poată beneficia, în sfârşit, şi câmpinenii de această lucrare care s-a realizat într-un an, dar a fost câştigată licitându-se de către constructor un termen de finalizare de patru luni. C-aşa-i la noi, la Câmpina, sub guvernarea locală pedelistă. Ceva de basm, nu-i aşa?

Absolvenţii promoţiei 2011 a Şcolii de Poliţie “Vasile Lascăr” răsuflă uşuraţi:

Ministrul de interne i-a asigurat că vor fi încadraţi pe post după Paşte
Să sperăm că nu s-a gândit la Paştele Cailor!

Ceea ce nu a mai apucat să spună, cu subiect şi predicat, ex-ministrul de interne Traian Igaş - un umil semidoct şi schingiuitor al limbii române (dar poate mai bine că s-a întâmplat aşa, fiindcă cine ştie ce ieşea din gura lui Igaş), a reuşit să rostească mai seriosul şi mai sobrul Gabriel Berca, actualul şef de la MAI. Acesta a efectuat, nu cu mult timp în urmă, o vizită de lucru la Şcoala de Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr” din Câmpina şi la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Prahova. Însoţit de secretarul de stat Petre Tobă, şeful Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică, ministrul Berca a vizitat o bună parte din  clădirile Şcolii de Poliţie, declarându-se mulţumit de felul cum arată cea mai importantă unitate de învăţământ mediu a Poliţiei Române. El a discutat cu profesorii şi elevii şi i-a asigurat de sprijinul său pentru îmbunătăţirea pregătirii viitorilor poliţişti ce vor fi admişi în cadrul şcolii. Totodată, Berca a dat asigurări că absolvenţii ultimei promoţii nu vor fi abandonaţi şi problema angajării lor pe post îşi va găsi rezolvarea pe 2 mai 2012. Până atunci, imediat după Sărbătorile Pascale, pe 17 aprilie, va începe perioada examenelor de absolvire pentru cei care au terminat cursurile unităţii anul trecut. Această perioadă va dura 12 zile şi se va încheia pe 29 aprilie cu examenul final şi festivitatea de decernare a diplomelor de absolvire. Acelaşi lucru este valabil şi pentru absolvenţii Şcolii de Poliţie “Septimiu Mureşan” din Cluj-Napoca, care vor fi încadraţi tot pe 2 mai 2012. Este o veste bună pentru cei care şi-au tocit coatele pe băncile celor două şcoli de poliţie amintite, mulţi dintre ei nesperând într-o rezolvare a situaţiei în primele luni ale acestui an. Mai ales că precedentul fusese creat în 2009, când absolvenţii promoţiei respective nu au dat examenul de absolvire în vara acelui an, ci câteva luni mai tâziu, fiind încadraţi  abia la începutul anului 2010. Aşteptarea celor 1400 de absolvenţi din promoţia 2011 a Şcolii de Poliţie Câmpina a fost, oricum, mai îndelungată decât a celor din promoţia 2009, în situaţia dată fiecare zi părând la fel de lungă precum o lună de post. Despre vizita-fulger a ministrului Berca la Câmpina oficialii şcolii au fost anunţaţi cu puţin timp înainte ca ea să se producă. Drept pentru care nici presa nu a mai putut fi anunţată. Poate că s-a dorit a se evita tirul întrebărilor incomode ale jurnaliştilor. La întâlnirea organizată la sediul Inspectoratului Judeţean de Poliţie, ministrul a cerut poliţiştilor respectarea cu stricteţe a normelor în vigoare privind alegerile locale, subliniind că nu va tolera implicarea oamenilor în uniformă în activităţi cu scopuri electorale. De asemenea, Gabriel Berca a asigurat că, în prima jumătate a lunii aprilie, vor fi acordate o parte din drepturile financiare aferente normei de echipament pentru cadrele MAI, respectiv 20 la sută.

Cu o săptămână mai devreme decât ortodocşii,

Catolicii câmpineni au sărbătorit Învierea Domnului

Anul acesta, romano-catolicii, ca şi membrii cultelor protestante, au sărbătorit Învierea Domnului cu o săptămână mai devreme decât credincioşii ortodocşi şi greco-catolici. La Biserica romano-catolică “Sf. Anton de Padova” (cea mai mare şi mai veche biserică romano-catolică din oraş, dar nu singura, căci de câţiva ani, deasupra platoului Muscel, a fost înălţată o bisericuţă a călugăriţelor augustiniene), a fost multă lume la slujba din Noaptea Învierii. Slujba, ca în fiecare an, a început la ora 21.00. De remarcat că, la catolicii câmpineni, slujba de Înviere nu începe la miezul nopţii, ca la ortodocşi, ci cu trei ore mai devreme. În Câmpina trăiesc circa 200 de familii de catolici (peste 500 de persoane). Biserica a fost plină până la refuz, cum se întâmplă, de regulă, la cele două mari sărbători ale creştinătăţii: Paştele şi Crăciunul. Biserica romano-catolica din oraşul nostru are o vechime de 106 ani. Ea a fost construită în stil romanic, între anii 1904-1906, fiind consacrată în anul 1906. Ctitorul ei este inginerul german Anton Raky, cel care a construit şi vechiul pod peste Prahova, căruia localnicii îi spun şi azi Podul lui Rache. Aproape două sute de credincioşi au participat la slujba din Noaptea Sfântă, celebrată la biserica ce poartă hramul “Sf. Anton de Padova”, un sfânt universal considerat un mare făcător de minuni. În timpul ceremoniei, care a ţinut circa două ore, enoriaşii au luat lumină şi s-au bucurat de  Învierea Domnului. Părintele Beniamin (care slujeşte numai de anul trecut în această biserică), a tinut o predică frumoasă, în care a subliniat semnificaţia Paştelui şi a sacrificiului pe care l-a făcut Mântuitorul pentru a-l elibera pe om din robia păcatului. Părintele predicator a fost ajutat la oficierea slujbei de către părintele paroh Pavel şi câţiva copii pe post de ministranţi.  În finalul slujbei, toată lumea a ieşit cu lumânările în mâini pentru a face un tur al bisericii şi pentru a cânta „Cristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând / Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Printre credincioşi s-au aflat familiile a doi politicieni şi oameni de afaceri importanţi ai oraşului: deputatul Florin Anghel şi consilierul judeţean Ovidiu Cord. Sărbătoarea Paştelui, sau Învierea Domnului, reprezintă cea mai mare sărbătoare a creştinilor din întreaga lume, indiferent de cultul creştin căruia îi aparţin (ortodox, romano-catolic, greco-catolic, protestant, neoprotestant ş.a.). Este o sărbătoare a speranţei, a bucuriei, a unei vieţi noi, mai aproape de Fiul Domnului şi de semenii noştri. Este sărbătoarea mântuirii noastre prin Isus Cristos, prin jertfa Căruia avem certitudinea, că la sfârşitul acestei vieţi pământeşti, vom avea parte de aceeaşi Înviere.

Modernitate, artă, poezie la Casa de Cultură din Câmpina

  • Conferinţele Cercului Literar „Geo Bogza” (III):  „Twitteratura, o nouă avangardă?”, prezentator Florin Dochia
  • Vernisajul expoziţiei de ceramică pictată, Anca Florea
  • Recital de poezie în interpretarea lui Emanoil Toma
Luna martie, destinată în întregime ciclului „Primăvara poeţilor”, a cuprins numeroase, variate şi atractive manifestări literar-culturale, realizate cu sprijinul Consiliului Local Câmpina, al Casei de Cultură, al Casei Tineretului, al muzeelor „Nicolae Grigorescu” şi „B.P. Hasdeu”, al Bibliotecii „Dr- C.I. Istrati”, precum şi al Şcolii de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr”.
Dintre formele de activitate iniţiate, conferinţele s-au bucurat de o largă audienţă la publicul câmpinean. Astfel, miercuri, 28 martie, Cercul Literar „Geo Bogza” a organizat la Casa de Cultură conferinţa cu tema: „Twitteratura, o nouă avangardă?”, susţinută de scriitorul Florin Dochia.
Motivând condiţiile „de şantier” în care se află aşezământul cultural, amfitrionul Florin Dochia a asigurat asistenţa de calitatea deosebită a activităţilor din ziua respectivă. În acest sens, cu o remarcabilă documentare, presărată cu exemple elocvente, lectorul reuniunii a făcut o izbutită paralelă între „cartea clasică” şi „cartea electronică”. „Este nostim faptul că 70% din producţia editorială vândută prin marile librării online este disponibilă şi ca e-book. De aici, o luptă pe viaţă şi pe moarte între literatura tipărită şi aceea digitalizată (...) Lupta se desfăşoară pe terenul numit Twitter, ale cărui «parcele» sunt limitate la texte de 140 de caractere” - a subliniat Florin Dochia.
Strategiile sunt cele vechi, „clasicii” considerând că pericolul pleacă de la e-book, deoarece acesta permite textului să se elibereze, să devină hipertext, datorită legăturilor multiple cu alte texte sau imagini. Pentru exemplificare, autorul a folosit romanul „Şotron” (Rayuela) al lui Julio Cortazar, publicat în 1963. „Tot eşafodajul construit pe fundamentul de hârtie în cinci sute de ani s-a prăbuşit în numai cinci ani de digitalizare...”  - a concluzionat prezentatorul.
În aceeaşi zi, în foaierul Casei de Cultură, câmpinenii au putut admira prima expoziţie de ceramică pictată a artistei plastice Anca Florea.
„Arta ceramicii - a menţionat poetul Ştefan Al. Saşa - datează de circa 17 - 18 mii de ani, fiind cunoscute, în muzeele lumii, obiecte din Dinastia Ming, de ceramică egipteană, porţelanuri de Meissen. Ca orice artă, reprezentările ceramice trebuie să înglobeze trăiri, să emane sentiment, lucruri pe care exponatele Ancăi Florea le fac cu prisosinţă. Paradoxal, ea este absolventă de psihologie şi medicină veterinară, dar pasiunea şi talentul nu au grabiţe şi iată ce minunăţii a reuşit să ne ofere”.
Dintre exponate, au impresionat lucrările: „Doi”, „Vază”, „Dorinţă”, „Începutul” etc., primele două fiind deja vândute.
În aplauze prelungite, reuniunea literar-artistică s-a încheiat cu un recital de poezie din creaţia lui Florin Dochia, în interpretarea publicistului Emanoil Toma.
Theodor MARINESCU

P.S. Cu prilejul aniversării zilei de naştere a amfitrionului, publicistul Serghie Bucur a anunţat că a deschis o nouă rubrică la ziarul „Informaţia Prahovei” - Cronica prieteniei, cu articolul „Florin Dochia - 62” şi a înmânat sărbătoritului cartea „Împătimit de cântec” de Ioan Suciu. La mulţi ani, maestre!

Rezultate notabile la Sfântu Gheorghe pentru motocrosul câmpinean

Zilele trecute, motocrosiştii de la echipa MC Lido X-Treme Câmpina au participat în prima etapă a Campionatului Național de Motocros, care a avut loc la Sf. Gheorghe, în județul Covasna, unde au înregistrat rezultate notabile:
George Manta (clasa 50 cmc) - locul II, Sebastian Strechioiu (clasa MX2) - locul III, iar la amatori, Marcel Vișoiu a ocupat locul VII.
Destul de mulţumit de evoluţia sportivilor săi, Cătălin Duţă, preşedintele MC Lido X-Treme Câmpina, a declarat: “Chiar dacă nu am avut parte de condiţii meteorologice dintre cele mai bune (ploaie, vânt şi chiar zăpadă), băieţii clubului nostru au avut un comportament meritoriu, care ne dă speranţe în etapele următoare. Din păcate, sportul acesta nu este sprijinit în oraşul nostrum şi după cum ştiţi nu avem nici măcar o bază de antrenament. Este o mare supărare pentru mine că talentul acestor sportive, care reprezintă Câmpina, nu este luat în considerare de autorităţile locale”.

A doua înfrângere consecutivă

Progresul Drăgănești – CSM Câmpina 3-0

După înfrângerea usturătoare de pe teren propriu cu CS Vispești Blejoi, CSM Câmpina s-a deplasat la Drăgănești, acolo unde a întâlnit o echipă omogenă, cu jucători experimentați, cel mai cunoscut nume fiind cel al lui Orlando Gheorghe, care în urmă cu mai mulți ani îmbrăca tricoul Petrolului la meciuri din prima ligă.
Efectele înfrângerii dure cu CS Vispești Blejoi s-au resimțit și la Drăgănești, pentru că antrenorul Ion Burchi nu a putut miza pe fundașul George Radu, eliminat – destul de ușor – etapa precedentă. În aceste condiții, apărarea câmpinenilor a fost una improvizată, cu Zăpodean în centrul defensivei și Bej pe bandă, acesta din urmă aflându-se la primul meci ca titular în acest an. Improvizațiile au fost prompt speculate chiar de Orlando Gheorghe, care în minutele 14 și 35 a înscris, aducând încă dinaintea pauzei liniștea în tabăra gazdelor. În ciuda modificărilor efectuate de Ion Burchi și a zbaterilor din ofensivă, CSM nu a reușit să înscrie, ba mai mult, în ultimul minut, Claudiu Tudor a înscris din nou pentru gazde, ducând scorul la un prea mare 3-0.
CSM Câmpinaa jucat la Drăgănești în următoarea formaţie: Boșilcă – Ad. Burchi, Zăpodean, Gânju, Bej – Ilioiu, Stroe, R. Burloiu, Olteanu – M. Mihai, Blanc. Au mai jucat: Hromei, Vintilă, Budileanu.

Dobrescu a adus victoria liderului

Dero Ploieşti - Unirea Câmpina 0-1

În ultima etapă din Liga A Prahova, Unirea Câmpina s-a deplasat la Băicoi pentru întâlnirea cu Dero Ploieşti. Partida a fost la discreţia elevilor lui Plăvache, mai ales că în prima repriză gazdele au rămas în inferioritate numerică. Chiar dacă au avut multe ocazii de gol, Unirea a înscris o singură dată, prin Dobrescu, în minutul 52.
La Băicoi, Unirea Câmpina a folosit următoarea formulă de joc: D. Şandru - A. Stoica, Neagu, B. Şandru, Filip - Bica, Lambă, Bărăgan, Cernea - Dobrescu, Ciobanu. Au mai intrat în teren: Zecheru, G. Ghiţă, Nichifor.

Cupa Primăverii la şah

Sâmbătă, 7 aprilie, clubul Chindia Târgovişte a organizat în sala Centrului Internaţional de Conferinţe al Universităţii Valahia din Târgovişte, Cupa Primăverii la şah.
Au participat şahişti de la: Universitatea Valahia Târgovişte, Flacăra Moreni, Chindia Târgovişte, Cameron Câmpina, Alexandros Buşteni şi CSM Câmpina.
S-a jucat individual, iar în urma disputării celor 7 runde, următorii şahişti prahoveni au obţinut premii şi diplome: Matei Popp şi Leonard Tudose (Cameron Câmpina); Alexandru Horja şi Cristian Groşescu (Alexandros Buşteni); Nicoleta Dumitran, Roberta Voiculescu şi Andrei Voiculescu (CSM Câmpina). Conducătorul delegaţiei prahovene: Ion Nicolae.

03 aprilie 2012

După lungi şi aprinse discuţii,

Consiliul Local a aprobat  înfiinţarea CSU 
(Centrul Social de Urgenţă)

Mai mult de o oră le-a trebuit consilierilor municipali ca să aprobe proiectul iniţiat de primarul Horia Tiseanu privind înfiinţarea Centrului Social de Urgenţă, o instituţie caritabilă din subordinea Primăriei, a cărei apariţie pică bine, acum, în ajunul alegerilor locale. Nu pentru că beneficiarii acestui stabiliment ar aduce prea multe voturi, fiindcă locurile de cazare sunt doar câteva zeci, ci pentru că ea umanizează (sau măcar se încearcă acest lucru) administraţia locală pedelistă, în condiţiile în care administraţia centrală coordonată de PDL a scăzut puternic în simpatiile electoratului, după ce a tăiat drastic din veniturile populaţiei, sărăcind-o până aproape de pauperizare.
Centrul va funcţiona într-o clădire reabilitată din temelii, situată în curtea Spitalului Voila, aproape de Şcoala Sanatorială. Modernizarea imobilului a costat peste 300.000 de lei, sumă aprobată, anul trecut, de legislativul municipal. Se aude că suma finală s-ar apropia de 400.000 lei, o cheltuială ce pare cam exagerată, de câteva sute de euro pe metru pătrat construibil. Dar nu este prima oară când, cu banii publici, se fac cheltuieli ce par cam umflate. Dezbaterile au fost încinse, principalele nemulţumiri fiind exprimate de consilierii opoziţiei (patru social-democraţi şi un liberal), cu toate că amendamente au propus şi reprezentanţi ai majorităţii portocalii din Consiliul Local. 

Proiectul de hotărâre iniţiat de primar era prezentat într-o formă seacă, având trei  articole principale care impuneau aprobarea înfiinţării Centrului Social de Urgenţă, a Regulamentul de organizare şi funcţionare a Centrului, precum şi împuternicirea primarului cu semnarea contractului de administrare ce se va încheia între municipiul Câmpina şi un ONG selectat să presteze servicii sociale specializate. Nu erau lămurite multe lucruri despre această instituţie finanţată cu banii câmpinenilor: plafonul maxim de cheltuieli (separat de eventuale sponsorizări, pe care nu te poţi baza permanent), cum va fi selectat administratorul instituţiei ş.a. Or, în cazul investiţiilor cu bani publici, este imperios necesară chiar şi clarificarea celui mai mic aspect, a celei mai mici cheltuieli din bugetul comunităţii. Nici Regulamentul de funcţionare nu era prea clar în privinţa persoanelor asistate beneficiare, a duratei în care aceştia pot fi primiţi şi cazaţi. Conform acestui Regulament, finanţarea activităţii CSU va fi asigurată prin: alocaţii  de la bugetul local; donaţii, sponsorizări; contribuţii ale persoanelor asistate care realizează venituri (75% din venitul lunar) pentru persoanele care vor beneficia de servicii pe o perioadă mai mare de o lună. Nu se specifica în mod clar cum se vor face reţinerile din veniturile persoanelor asistate, mai ales dacă aceştia sunt pensionari.
Cele mai multe nemulţumiri le-a generat articolul 3 al proiectului de hotărâre, mulţi consilieri dorind să ştie dacă şi cum se va face selecţia administratorului, cât de numeros va fi personalul acestuia, felul cum va arăta contractul de administrare. Au fost făcute şi aprobate mai multe amendamente privind aceste aspecte, care vor trebui aprobate de Consiliul Local într-o şedinţă viitoare.
Referitor la nivelul maxim al cheltuielilor lunare şi anuale, s-a stabilit ca acestea să fie incluse în viitorul caiet de sarcini ce urmează şi el să fie aprobat de legislativul local. Dezbateri aprinse au fost şi pe marginea Cap.5 din Regulamentul de funcţionare, unde se precizează perioadele maxime de internare în acest Centru. În capitolul respectiv, se menţionează că beneficiarii serviciilor oferite în cadrul CSU pot fi orice persoane lipsite de posibilitatea asigurării unei locuinţe (temporare sau definitive) care, din punct de vedere medical, sunt apte de a sta în colectivitate şi nu necesită supraveghere medicală permanentă. De asemenea, prioritatea  de a beneficia de serviciile CSU o au femeile însărcinate, femeile sau familiile cu copii, victimele violenţei domestice, vârstnicii şi persoanele cu handicap. Prioritate vor avea câmpinenii năpăstuiţi, faţă de cei proveniţi din alte localităţi. Persoanele care nu au domiciliul legal sau reşedinţa în municipiul Câmpina au dreptul sa beneficieze de serviciile CSU maximum şapte zile calendaristice consecutive. Cei care locuiesc în Câmpina pot fi găzduiţi în CSU pentru o perioadă de maximum şase luni. Nici duratele acestor perioade nu sunt clare, în sensul în care nu se precizează dacă ele se pot repeta după un interval de timp. Persoanele aflate sub influenţa băuturilor alcoolice sau a drogurilor nu pot beneficia de serviciile oferite în cadrul CSU. Aici, primarul se pare că a făcut o concesie, căci, nu cu mult timp în urmă, susţinea că pot fi adunaţi de pe drumuri şi cazaţi în CSU şi oamenii străzii aflaţi în stare de ebrietate. În fine, persoanele care suferă de tulburări psihice nu pot beneficia de serviciile oferite în cadrul CSU.
 Viceprimarul, unul dintre cei mai aprigi critici ai modului de întocmire a proiectului de hotărâre, ne-a declarat după şedinţă: “Ne-am luptat pentru o transparenţă totală a proiectului înfiinţării CSU, mai ales că pentru realizarea şi administrarea Centrului se vor cheltui sume importante de la bugetul Câmpinei. Nu vrem să păţim ca la proiectul cu bazinul de înot didactic, pe care nu îl putem administra din cauza unor restricţii legislative referitoare la angajarea personalului bugetar, dar pentru care cheltuim lunar sume importante din bugetul oraşului. De asemenea, ne place să credem că zvonurile potrivit cărora se ştiu de pe acum persoanele care vor administra CSU, precum şi persoanele ce urmează a fi găzduite aici, nu sunt întemeiate. Trebuie să ştim toate cheltuielile în care ne vom angaja pentru finanţarea acestei instituţii: cheltuielile cu utilităţi, cu lenjerie, cu îmbrăcăminte, cu asigurarea hranei etc.  Am vrut să ştim care vor fi costurile la o încărcare maximă a Centrului, pentru că eventualele sponsorizări nu sunt mereu suficiente. Trebuie să ştim şi organigrama, costurile cu salariile şi multe altele. Fiind vorba despre banul public, trebuie să avem mare grijă cum îl cheltuim, mai ales în aceste vremuri tulburi.”

Cuvântul care înţeapă

Stabiliment de lux pentru oamenii străzii


Am scris aici de mai multe ori în ultimii ani că trăim într-o societate a paradoxurilor şi încă nu am vreun motiv să-mi schimb părerea. Mai mult decât atât, cred că m-am obişnuit cu multe dintre ele şi drept urmare nu le mai observ decât pe cele care ies în mod evident din tiparul anomaliilor deja „brevetate”. Pe cine mai surprinde faptul că statul şi administraţiile locale aruncă vagoane de bani în sistemul de sănătate, iar oamenii mor cu zile prin spitalele lipsite de aparatură medicală, personal calificat şi medicamente?! Sau că acelaşi stat cheltuie miliarde de euro pentru infrastructură şi în România încă nu avem 200 de kilometri de autostradă. Pe mine nu!
Cu toate astea, mă recunosc învins de sentimentul surprinderii atunci când paradoxalul îmbracă forma nesimţirii din partea unor politruci mărunţi puşi să gestioneze banul public în interesul cetăţeanului, iar ei îşi pun poalele în cap doar pentru faptul că deţin puterea. Ultimul exemplu de acest gen a fost pus în discuţie zilele trecute, la şedinţa lunară a Consiliului Local, când aleşii noştri au comentat aprins pe marginea celor câteva miliarde de lei vechi cheltuite de administraţia Tiseanu în scopul amenajării unui stabiliment de lux (în imediata vecinătate a Spitalului de Psihiatrie Voila) pentru persoanele cu probleme adunate de pe străzile oraşului. Mai clar spus, administraţia Tiseanu a plătit câteva miliarde (!!!) de lei vechi pentru reabilitarea (zugrăvirea...) şi igienizarea unei clădiri deja existente, tarif extrem de piperat pentru o astfel de cauză şi pentru oricare alta. Susţin ideea înfiinţării unui astfel de serviciu social pentru oamenii străzii (cu toate că administraţia Tiseanu nici măcar nu s-a obosit să facă un studiu de oportunitate în acest sens, pentru a-şi justifica demersul), însă nu pot să fiu de acord ca o mare parte din taxele şi impozitele mărite cu 20% şi plătite cu mari eforturi de populaţie să fie cheltuite într-un proiect care, în mod normal, putea fi realizat mult mai ieftin şi cu acelaşi efect pentru cei care au nevoie de sprijinul nostru.
Din nefericire, exemplul de faţă este doar ultimul, dar nu şi singurul la nivel local. Lucrările de reparaţii la fostul spital de boli contagioase, sensul giratoriu şi asfaltările deja măcinate reprezintă doar câteva exemple şi tot atâtea situaţii în care cred că s-au cheltuit mult mai mulţi bani decât ar fi fost normal. Probabil că într-o bună zi toate aceste adevăruri, acompaniate de altele, pe care nu le ştim, vor ieşi la lumină, aşa cum se întâmplă azi la Băneşti.

P.S. Ieri am fost să văd cu ochii mei lucrarea pe bani publici despre care am vorbit mai sus. Am găsit la Voila o clădire ce aduce mai mult cu o pensiune de lux (parchet melaminat, ferestre şi uşi din termopan stratificat, gresie şi faianţă, acoperiş din tablă ondulată) decât un aşezământ social unde urmează să ajungă oameni ai străzii. Vă garantez că puţini dintre noi dispunem acasă de un astfel de confort. Oare să fie vorba de grija administraţiei pentru cetăţenii cu probleme sau de încă o cheltuială publică cu dedicaţie?
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

Înlocuitorii
   
Problema crucială a politicii noastre este una de cadre, dacă vă mai amintiţi termenul. Adică de oameni. Au intrat după 90 în politică specii din cele mai diferite, de la personaje pitoreşti, de proximitatea psihiatriei (vă mai amintiţi de contele Zambra sau de Brătianu cartof?) la foşti activişti, arivişti, şmecheraşi de diferite anverguri, tineri necopţi care au făcut instantaneu riduri de şedinţe şi bătrîni hîrşiţi în plenare, securişti în misiune şi „patrioţi” de bîlci, şefi de CAP-uri cu expertiză acum în „agricultură ecologică” şi şefi de asociaţii de locatari. Şi foarte puţini oameni de vocaţie. Şi mai puţini specialişti. De aceea, cînd se pune problema unui candidat pentru un post mai „greu”, vedem de multe ori ezitări şi bîlbe. Nu avem pe cine. Sau, dacă un specialist recunoscut, nu e „de-ai noştri”, trebuie totuşi ales un membru de partid de încredere. PDL nu are acum un om credibil pentru primăria Bucureştilor. Prigoană e o caricatură neizbutită a lui Oprescu, adică a unei alte acricaturi. Dar nici PSD nu are, pentru că, cu grobiană şmecherie, dl. Oprescu se declară „independent”. Vor veni, ca mîine, alegerile pentru preşedinte. Aici e invers: USL nu are candidat, pentru că dl. Antonescu este o ironie a soartei, nu îmi pot închipui nici în coşmar un asemenea personaj conducînd România. La fel pentru un viitor prim ministru. Dl.Ponta a descoperit, la mai bine de 10 zile, că propunerea lui Băsescu de a veni la guvernare chiar a existat şi că nici nu a fost făcută „la mişto”, dar că cei doi fraţi pătaţi anticipaseră şi „puseseră la cale o strategie”. Cum poţi să crezi într-un om atît de inconsistent?

După cea mai grea iarnă a ultimelor decenii,

Floricon Salub trebuie să ridice de pe străzi 70 de tone de nisip

După cea mai grea iarnă a ultimelor decenii, comparată cu cea din 1954, pe străzile oraşului nostru au rămas cantităţi însemnate de nisip. Peste 1200 de tone de material antiderapant a împrăştiat Floricon Salub pentru deszăpezirea completă a oraşului. Dintre acestea, circa 500 de tone au fost sare, care s-a topit odată cu zăpada, iar aproape 700 de tone reprezintă nisipul care trebuie ridicat de către lucrătorii operatorului de salubritate. Dar ce te faci că nisipul, depus în straturi succesive, s-a întărit foarte mult, bătut de vânturi şi bătătorit de roţile maşinilor, iar astăzi nu poate fi curătat cu maşinile mecanice de măturat. Utilajele respective sunt prevăzute cu perii circulare şi cu un aspirator, dar acesta nu poate aspira stratul de nisip întărit, având o grosime considerabilă.
“Problema cea mai dificilă pe care o întâmpinăm, în prezent, este ridicarea nisipului de pe străzile municipiului. Toată iarna, am împrăştiat pentru deszăpezirea Câmpinei circa 1200 de tone de material antiderapant. Vreo 700 de nisip şi cam 500 de sare. Ştie toată lumea ce zăpezi au fost. Acuma, trebuie să ridicăm stratul gros de nisip care s-a format după topirea zăpezilor. Fac apel, încă o dată, la câmpineni, să ne ajute la ridicarea câţ mai grabnică a nisipului prin eliberarea provizorie a locurilor de la marginea carosabilului, ocupate de maşinile parcate. Avem nevoie de un front de lucru suficient de mare, astfel încât lucrătorii, maşinile şi utilajele noastre să poată acţiona eficient, ca să facem o treabă bună. Recunosc că este neplăcut, ne cerem scuze pentru inconvenient, dar măturătorii noştri vor ridica mult praf în acţiunea lor, întrucât stratul de nisip este foarte gros, iar măturătoarea mecanică nu-l poate ridica şi aspira. Trebuie mai întâi să-l îndepărtăm manual, după care intrăm cu măturătoarea mecanică, de câte ori este nevoie, pentru curăţarea carosabilului până la bordură. Măturătorile mecanice nu pot aspira decâţ hârtii, plastic şi nisipul fin. Am putea să curăţăm mult mai bine şi mai repede dacă deţinătorii de autovehicule şi le vor parca, o vreme, în curte; pentru cei care stau la case. Pentru cei de la bloc, rugămintea noastră către aceştia este să-şi lase maşinile în parcările blocurilor. Mai ales pe străzile înguste sunt situaţii în care nu putem intra cu utilajele noastre. Vom apela, dacă este necesar, la ajutorul Poliţiei Locale. În cazul în care nu vom avea suficient spaţiu de manevră şi un front de lucru corespunzător, mi-e teamă să nu se întâmple ca astă-iarnă, când utilajele noastre au lovit patru maşini parcate pe nişte străzi înguste. Le-am plătit oamenilor toate despăgubirile, nu a fost o problemă plata acestora, căci toate maşinile noastre sunt asigurate, dar ne-am pierdut vremea în discuţii neplăcute, chiar scandaloase”, ne-a explicat Florin Constantinescu, managerul-general al Floricon Salub SRL.
Acesta ne-a mai precizat că şi pe străzile mari pot apărea probleme, atunci când maşinile sunt parcate prost. Pentru curăţarea bulevardului central, Consiliul Local a dat, în urmă cu un an, o hotărâre care impunea parcarea alternativă a maşinilor, dar hotărârea respectivă nu se respectă. Patronul firmei de salubritate este convins că problemele pe care le întâmpină în salubrizarea Câmpinei se regăsesc şi în alte oraşe din ţară. Parcarea neadecvată a maşinilor împiedică realizarea unei rapide curăţări a străzilor, mai ales după o iarnă atât de lungă şi de bogată în precipitaţii, dar această problemă nu este singulară.
Selectarea deşeurilor şi depunerea acestora în containere speciale din plastic reprezintă, de asemenea, un lucru cu care concetăţenii noştri încă nu s-au deprins. Şi nu sunt deloc semne încurajatoare în acest sens.  Pentru că mai mulţi cititori ne-au sunat la redacţie în legătură cu programul de strângere a resturilor vegetale, am solicitat conducerii operatorului de salubritate să ne spună cum se va desfăşura acest program în campania “Curăţenia de primăvară – 2012” demarată, la începutul lunii trecute, de către municipalitate. În legătură cu această problemă, Florin Constantinescu ne-a declarat următoarele: “Programul de strângere a resturilor vegetale se va face şi anul acesta; ca în fiecare an, de altfel. Lucrătorii noştri vor colecta toate resturile vegetale scoase la marginea drumului până în ajunul Paştelui, când campania pentru curăţenia de primăvară va lua sfârşit. Pentru că în afişarea primelor străzi care au intrat în acest program s-au strecurat nişte greşeli, cetăţenii Câmpinei trebuie să ştie că pe fiecare stradă, în ziua când se ridică gunoiul stradal, utilajele nostre vor colecta şi resturile vegetale de pe strada respectivă.”

Ieri, s-a făcut recepţia pasajului suprateran de pe DN1

Ieri, Primăria Câmpina a recepţionat investiţia derulată cu fonduri europene, reprezentând pasajul suprateran de la DN1, lucrare care a costat circa şase milioane de euro. Şeful Comisiei de recepţie a fost viceprimarul Ion Dragomir, cel care s-a ocupat continuu de această investiţie, printre atribuţiile numărului 2 din executivul câmpinean fiind reabilitarea şi modernizarea infrastructurii stradale a oraşului. Au fost puse la punct ultimele detalii tehnice, astfel încât la inaugurarea lucrării, ce va avea loc peste câteva zile, lucrării să nu i se poată reproşa nimic. Recepţia este foarte importantă, întrucât, Doamne fereşte!, în cazul apariţiei unor deficienţe sau vicii ascunse, ar putea fi traşi la răspundere toţi cei care au semnat la recepţie. Viceprimarul le-a solicitat reprezentanţilor firmei constructoare să realizeze marcajele şi să monteze toate indicatoarele rutiere necesare. Constructorii au precizat că marcajele rutiere nu vor putea fi realizate decât după darea în funcţiune a pasajului, lucru impus de Poliţia DN1. Cel mai mare proiect european accesat de municipalitate a ajuns la forma finală şi, după cum se vede, îşi merită toţi banii. Ion Dragomir a ţinut, şi de această dată, să menţioneze necesitatea instalării unor separatoare de sens pentru cei care vor să ajungă la Ploieşti folosind tot vechiul drum, pentru a fi împiedicaţi să iasă în DN1 făcând stânga la pastila de la capătul Căii Daciei.

Sâmbătă, pe platoul Muscel, concurs pescăresc pentru aruncarea la distanţă cu undiţa

La câteva săptămâni după concursul de aruncare cu undiţa la punct fix, Clubul Pescarilor şi Iubitorilor de Natură din Câmpina va organiza sâmbătă 7 aprilie, tot pe platoul Muscel, începând cu ora 11.00, un nou concurs pescăresc. De data aceasta este vorba despre un concurs de aruncare la distanţă a plumbilor undiţelor. Aşadar, câştigător  va fi desemnat cel care va arunca cel mai departe plumbul undiţei sale. Cu toate că, la prima vedere, aruncarea cea mai lungă presupune un concurent cu multă putere în braţe, nu este sigur că laurii întrecerii vor ajunge, până la urmă, pe capul unui concurent cu mulţi muşchi. Fiindcă este clar că, şi în cadrul acestui concurs, unui participant îi trebuie, în primul rând, îndemânare, iar nu forţă în braţe. Se poate spune că acest concurs pescăresc se va desfăşura pe uscat. Este adevărat, cum tot atât de adevărat este că, după el, se va lăsa totuşi cu ceva „udătură”. Şi de restul, nu ne mai rămâne decât să urăm concurenţilor: „fir întins”. Chiar dacă, la capătul acestuia, nu o să mişte nimic.