26 iunie 2012

La Poiana Câmpina se va înfiinţa cel mai mare spital privat din judeţ

Într-o primă etapă, funcţională va fi doar secţia de balneofizioterapie

În 2010, pe piaţa serviciilor medicale private din Câmpina a apărut o nouă firmă, care are toate şansele să devină cea mai importantă societate medicală privată din judeţul nostru: Centrul Medical SanConfind. Este vorba despre o societate în care acţionarul majoritar (70% din acţiuni) este Confind SRL, restul acţiunilor fiind deţinute de mai mulţi medici. Cea mai mare societate comercială din Câmpina nu putea intra în domeniul sanitar din România decât în acest mod, prin crearea acestei entităţi juridice. 
După ce, în urmă cu doi ani, a fost înfiinţat, aproape de poarta societăţii (pe strada Progresului), un important centru stomatologic, dotat cu aparatură ultraperformantă, la începutul acestui an, Confind a concesionat, pentru 49 de ani, clădirea fostului spital de la Poiana Câmpina, unitate care a funcţionat, decenii la rând, ca secţie exterioară a Spitalului Municipal Câmpina. Clădirea este de dimensiuni impozante (4.000 metri pătraţi, suprafaţa desfăşurată), dar ea va fi mult extinsă, iar arhitectura ei, radical schimbată, astfel încât, în câţiva ani, aici să apară un mare şi modern spital privat (8.000 metri pătraţi, suprafaţa desfăşurată), dotat cu aparatură medicală de ultimă generaţie şi în care serviciile medicale să fie asigurate de cei mai buni medici specialişti de la Ploieşti şi Bucureşti. Pentru concesionarea clădirii fostului spital, Confind va plăti administraţiei comunei Poiana Câmpina circa 3 milioane de euro, urmând ca o sumă mult mai mare să fie investită până la darea în funcţiune a întregului spital privat. Acesta se va finaliza în câţiva an şi va include numeroase cabinete pentru consultaţii şi examinări medicale, un serviciu de urgenţă, o secţie de spitalizare pentru o zi, un bloc operator, secţie de imagistică, serviciu ATI, saloane cu aproape 80 de paturi, laborator de analize medicale, farmacie, capelă etc. În apropiere, va fi construit un hotel-restaurant cu circuit închis destinat, în principal, celor care fac tratamente de balneofizioterapie şi însoţitorilor acestora. În restaurantul de aici va fi gătită şi mâncarea distribuită apoi pe secţii, la sălile de mese, pentru a fi consumată de bolnavii internaţi în saloanele unităţii.
Iniţiatorul acestui proiect extrem de important pentru locuitorii zonei Câmpina (şi nu numai), este Ioan Simion, preşedintele C.A. al Confind SRL, unul dintre cei mai filantropi oameni de afaceri ai Câmpinei. În interviul pe care a avut amabilitatea să ni-l acorde, prezentat în continuare, Ioan Simion ne-a oferit multe informaţii despre realizarea Centrului Medical SanConfind, care, după toate probabilităţile, va deveni, în următorii ani, cel mai mare spital privat din judeţul Prahova şi unul dintre cele mai moderne şi mai performante din întreaga ţară.

Reporter: Într-un interviu pe care ni l-aţi acordat anul trecut, ne mărturiseaţi că “pentru început, Centrul Medical SanConfind trebuie văzut ca proiectul unei mari policlinici private, dar anticipăm, în viitorul apropiat, şi înfiinţarea unui mare spital privat.” Nu a trecut decât un an şi iată că v-aţi ţinut de cuvânt.
Ioan Simion: Într-adevăr, într-o primă fază, ne-am gândit la SanConfind ca la un centru medical complex, cu zeci de cabinete medicale de specialităţi foarte diverse, toate adunate într-o singură clădire, la parterul căreia să funcţioneze numeroase laboratoare medicale complete şi complexe, astfel încât pacienţii să-şi facă toate analizele medicale şi să îşi găsească cele mai bune îngrijiri medicale în aceeaşi locaţie. Ne-am gândit totodată şi la înfiinţarea unui mare spital privat, unde pacientul să poată primi servicii medicale de calitate, tot aici el putând să-şi facă toate analizele medicale necesare. Ne-am gândit că viitorul în medicină acesta va fi: o unitate unde problema bolnavului să poată fi rezolvată (dacă se poate), fără ca acesta să-şi mai piardă timpul prin alte locuri, pentru diverse investigaţii şi analize. Am găsit, în cele din urmă, spaţiul necesar la clădirea fostului spital de la Poiana Câmpina, clădire pe care am concesionat-o pentru 49 de ani. Vom renova radical imobilul existent şi îl vom extinde foarte mult. Practic, vom dubla suprafaţa desfăşurată a spaţiilor medicale. De fapt, aşa cum reiese şi din macheta viitorului spital, actualul imobil va fi de nerecunoscut. Proiectul spitalului a fost făcut de o firmă de arhitecţi francezi.    


Reporter: Cât timp vor dura lucrările de reabilitare şi modernizare?  În cât timp veţi inaugura noul spital?
Ioan Simion: Pentru început, ne-am propus să ne lansăm doar în specialitatea balneofizioterapie, prin captarea apelor minerale din comună, foarte vestite şi apreciate odinioară, de care, de prin 1970, nimeni nu s-a mai îngrijit. În urmă cu mai multe  decenii, comuna Poiana Câmpina avea statut de staţiune balneoclimaterică. Printr-un sistem de conducte, vom aduce aceste ape cu un bogat conţinut de săruri minerale în curtea spitalului nostru, în nişte bazine. De aici, ele vor fi distribuite în secţia de balneologie, acolo unde este nevoie. Pacienţii vor putea face atât băi reci, cât şi băi calde, dar şi împachetări cu nămol adus de la Techirghiol, nămol care, păstrat în condiţii speciale, îşi păstrează proprietăţile curative mai mulţi ani. Aşa că putem spune că vom muta Techirghiolul la Câmpina. Dacă nu ne vom împotmoli în hăţişul birocraţiei româneşti, estimez că, până la sfârşitul anului viitor, secţia de balneologie va fi funcţională, urmând ca ulterior, în funcţie de nivelul dotărilor cu aparatură şi toate cele necesare, să fie deschise şi celelalte secţii ale spitalului. Ca un lucru mai deosebit faţă de alte unităţi spitaliceşti, intenţionăm ca, în apropiere, să construim un hotel-restaurant cu circuit închis destinat, în principal, celor care fac tratamente de balneofizioterapie şi însoţitorilor acestora. Desigur, în acest loc vor fi cazaţi toţi cei care au pacienţi în spital şi nu vor să stea la un hotel obişnnuit. În restaurantul de aici va fi gătită şi mâncarea distribuită apoi pe secţii, la sălile de mese, pentru a fi consumată de bolnavii internaţi în saloanele unităţii. Nu am putut suferi niciodată mirosul de mâncare din saloanele spitalelor noastre.
Reporter: Cât de complex va fi Centrul Medical SanConfind?
Ioan Simion: Viitorul spital va avea două activităţi distincte. O parte de balneoterapie şi o parte care include mai multe specialităţi medicale: chirurgie, medicină generală, ortopedie, ORL, oftalmologie etc. Partea de spital propriu-zis va fi împărţită şi ea împărţită în mai multe sectoare: primiri-urgenţe, ambulatoriu,  sălile de operaţii, secţia de imagistică etc. Secţia de imagistică va fi foarte bine dotată, deoarece vrem să promovăm un nou concept în funcţionarea unui spital: pacientul să nu-şi mai facă analizele şi alte diverse examinări în alte locaţii, lucru pentru care ar pierde o grămadă de timp. În acest fel, actul medical va fi mult îmbunăţit, deoarece eventualele neconcordanţe în rezultatele analizelor efectuate în spital vor fi rezolvate rapid, tot în acest spital. Iar medicului care a solicitat respectivele analize îi va fi uşor să înlăture eventualele semne de întrebare legate de anumite rezultate de laborator. Vechiul spital de la Poiana avea o secţie de recuperare, dar se mergea mai mult pe fizioterapie şi mai puţin pe balneoterapie. O parte a spitalului va funcţiona şi în regim de clinică. Aici vor putea fi instruiţi în învăţământul practic de specialitate studenţi şi absolvenţi ai facultăţilor de medicină. Oricum, Centrul Medical SanConfind, în concepţia noastră, va fi o umbrelă pentru cât mai multe activităţi din domeniul medical. Dintre acestea, stomatologia a fost prima acoperită, prin înfiintarea Centrului Stomatologic DentActiv, de pe strada Progresului. Nu ştiu cum se va numi viitorul spital de la Poiana, dar el va constitui principala componentă a Centrului Medial SanConfind, prin care suntem convinşi că vom aduce un mare salt calitativ serviciilor medicale din zona Câmpinei.

Cuvântul care înţeapă

Să le întoarcem indiferenţa!

Decizia surprinzătoare a justiţiei române de a-l trimite după gratii pe fostul premier Adrian Năstase va rămâne, incontestabil, un punct de referinţă, atât în politica cât şi în bulversanta societate românească post-decembristă. Nu am de gând să comentez motivele pentru care Năstase a ajuns în această situaţie şi nici gestul prin care a vrut să-şi pună capăt zilelor, pentru că sunt convins că alegerea unei astfel de soluţii ţine, în ultimă instanţă, de o dimensiune necunoscută mie, cea a limitelor umane, caracteristică fiecărui individ în parte, asupra căreia nu se pot exprima decât specialiştii. În schimb, merită comentată setea de sânge a unor nenorociţi care prin comportamentul lor de hăitaşi exacerbează o stare de intoleranţă generală, ce nu duce decât la separatism şi descompunerea a unei societăţi ce acum, mai mult ca oricând, are nevoie de linişte şi echilibru. La ce bun, în calitate de politician opozant lui Năstase ori formator de opinie pe la televiziuni, să loveşti într-un om căzut? Cui foloseşte crucificarea lui Năstase, care nu este cu nimic mai rău ori mai bun decât majoritatea politrucilor post-decembrişti care s-au perindat la putere? Cetăţeanului de rând în niciun caz, pentru că ceea ce se întâmplă azi, pe faţă, în România, nu este decât o continuare a unui război ascuns al hienelor politicianiste, care de ani de zile îşi delimitează teritoriul fără niciun fel de reţinere, în văzul tuturor.
Fie că este sau nu un act de justiţie corect (şi asta este o altă problemă gravă cu care se confruntă societatea românească), cred că arestarea lui Năstase trebuie privită cu indiferenţă, pentru că înaintea acestui tip de moralitate (absolut discutabil) avem multe alte probleme grave de rezolvat. Nu sunt deloc printre aceia care pun moralitatea politică pe ultimul plan, însă cum putem vorbi despre o asemenea moralitate într-o societate în care anumite categorii de indivizi primesc mită pentru a merge la vot, bolnavii mor cu zile în spitale şi o mare parte a populaţiei nu are acces la educaţie. Sărăcia şi umilinţa nu vor putea genera niciodată oameni politici morali şi tocmai de aceea astfel de reglări de conturi (vezi cazul Năstase) trebuie tratate cu indiferenţă. De fapt, trebuie doar să le întoarcem indiferenţa pe care au aruncat-o în sufletul nostru în ultimii 22 de ani.

P.S. Mâine (miercuri, 27 iunie) va avea loc ceremonia de învestire a aleşilor locali. Primarul şi consilierii locali vor depune jurământul, după care, conform procedurii impuse de legea administraţiei publice locale, se va trece la formarea unei majorităţi în Consiliul Local şi alegerea prin vot secret a viceprimarului. Este foarte posibil ca viitoarea alianţă politică din Consiliul Local să genereze un viceprimar surpriză şi o majoritate care să-l trimită în opoziţie pe Tiseanu şi PDL pentru următorii patru ani. Cu toate astea, în politică este posibil orice...
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

CE SE ÎNTÎMPLĂ?
   
    România a intrat într-un turbion din care nu se mai vede nimic. Sub conducerea unor politicieni iresponsabili şi incompetenţi, poltroni şi cinici, arghirofili şi aroganţi, navigăm cîntînd spre prăpastie. Dl. Ponta este depăşit de poziţia pe care o deţine din toate punctele de vedere. Intelectual şi moral, blocat în lupta asta aberantă cu Băsescu, a făcut cele mai mari greşeli pe care le-a făcut vreun guvern postdecembrist. PDL însă, practic, nu mai există, nu se vede nici o reacţie. Dacă Boc nu putea nici să strănute că o armată de opozanţi invada emisiunile pentru a explica dezastrul pe care sputa sa l-ar constitui, riscul de a infecta toată ţărişoara, acum, sub conducerea „blajinului” Blaga PDL, care aproape că nu a făcut campanie electorală, pur şi simplu tace mormînt, preocupat exclusiv de războaiele interne. Rolul inexistentei opoziţii l-a preluat societatea civilă, ceea ce nu e normal. Dar e cam ultima şansă de a mai salva democraţia în România. Capabil de a emite cu o nonşalanţă criminală cele mai aiuritoare declaraţii dl. Ponta spune că 75 % din timpul şedinţelor de guvern este dedicat răspunsurilor la atacuri politice. Care atacuri? A da, am uitat, au fost atacaţi de papioane.

Mâine, aleşii câmpinenilor vor fi învestiţi în funcţie şi îşi vor începe mandatul

Mâine, la Casa Tineretului, va avea loc, într-un cadru oficial, învestirea în funcţie a aleşilor electoratului câmpinean, primarul Horia Tiseanu şi cei 19 membri ai Consiliului Local Câmpina. Momentul în care aceştia vor depune jurământul de credinţă constituie începutul mandatului lor oficial de reprezentanţi ai puterii locale rezultaţi în urma alegerilor de la 10 iunie 2012. Este pentru prima dată, în ultimii 20 de ani, când primarul şi consilierii locali depun jurământul în aceeaşi zi. Şi aceasta, deoarece, din 1992 încoace, primul demnitar al oraşului nostru a fost ales, de fiecare dată, în al doilea tur de scrutin, la două săptămâni distanţă de la alegerea consilierilor locali. În urma unor recente modificări legislative, la alegerile locale din acest an, primarii nu au mai fost aleşi în două tururi de scrutin, aşa cum se proceda până acum, ci într-un singur scrutin, candidatul câştigător fiind acela care a obţinut majoritatea relativă a voturilor valabile. Un al doilea tur de scrutin pentru alegerea primarului nu ar fi fost posibil decât în cazul unui balotaj (egalitate de voturi între primii candidaţi), ceea ce nu s-a întâmplat la Câmpina, unde Horia Tiseanu a câştigat detaşat al treilea mandat de primar, la aproape 10 procente distanţă de principalul său contracandidat, Virgil Guran. Este un record care va fi greu de egalat în următoarele decenii. 12 ani în fruntea oraşului nu a reuşit să stea niciun primar comunist, chiar dacă este cunoscut că, în perioada dictaturii comuniste, exista o oarecare stabilitate politică, iar alegerile locale erau o formalitate, căci ieşea întotdeauna “cine trebuia”, adică cine era în graţiile conducerii judeţene şi centrale a PCR. De când există date în arhiva Primăriei Câmpina, un singur primar deţine un record mai bun decât al lui Horia Tiseanu: Andrei Gheorghiu, cel care a condus destinele acestui oraş între anii 1876 şi 1896. Mandatul acestuia din urmă a fost primul dintre cele înregistrate cu date oficiale. 
Aşadar, în premieră, anul acesta va fi posibilă depunerea jurământului de către primar şi consilierii locali în aceeaşi zi, iar ceremonia învestirii, care este publică, va avea loc în Sala Mare a Casei Tineretului. Nici până în prezent nu se ştie, din declaraţii publice, cine va constitui viitoarea majoritate miniparlamentară a Câmpinei. 
Pe surse, am aflat că reprezentanţii organizaţiilor municipale ale USL şi PP-DD ar fi bătut palma pentru a forma o majoritate în legislativul municipal. Oficial, niciunul dintre liderii celor două formaţiuni politice nu a făcut vreo declaraţie în acest sens, dar cel mai plauzibil zvon care circulă prin culisele politicii câmpinene acreditează ideea că social-democraţii, liberalii şi “poporenii” lui Dan Diaconescu vor forma o alianţă în Consiliul Local (neoficializată de vreun document scris), care să asigure administrarea Câmpinei în următorii patru ani. În susţinerea acestui zvon stă întâlnirea privată dintre delegaţiile celor trei partide (fiecare delegaţie cu câte 40 de membri), care a avut loc, nu cu mult timp în urmă, într-un cunoscut restaurant din centrul oraşului. Dacă lucrurile stau aşa, vom vedea mâine după-amiază. Cât va dura această alianţă la Câmpina, e greu de spus. Mai ales că politica locală a dovedit că este plină de imprevizibil. Potrivit cutumei, după “ungerea” primarului, a consilierilor locali şi a viceprimarului (acesta din urmă va fi ales de majoritatea consilierilor), vor fi stabilite comisiile de specialitate ale legislativului municipal. Mai mult ca sigur, preşedinţia Consiliului Local va fi asigurată, ca şi în trecut, prin rotaţie, de fiecare membru al miniparlamentului câmpinean, în ordinea alfabetică a primelor litere din numele aleşilor. După ce liderul liberal Virgil Guran, candidatul USL pentru Primăria Câmpina, a ales să meargă la Consiliul Judeţean (deţinea poziţia a 7-a candidaţilor de consilieri judeţeni pe lista USL), în locul său va urca medicul Călin Tiu, un vechi membru al PSD Câmpina, pe care liderii social-democraţi l-ar fi dorit candidatul USL la Primăria Câmpina.  Prin această schimbare, echilibrul din USL Câmpina în ceea ce priveşte numărul de mandate de consilier obţinute se rupe, social-democraţii locali deţinând acum cinci mandate, spre deosebire de liberali, care au doar trei reprezentanti în Consiliul Local.  Cel puţin pentru începutul acestui mandat, forul deliberativ al municipiului are următoarea structură: USL – opt consilieri (Ion Dragomir - PSD, Gheorghe Tudor - PSD, Daniel Ioniţă - PNL, Mihaela Neagu Petrovici - PSD, Florin Frăţilă – PNL, Horaţiu Zăgan - PSD, Rodica Papuc - PNL, Călin Tiu - PSD); PDL – şapte consilieri (Ovidiu Cord, Marian Nistor, Gena Preda, Marian Dulă, Elena Albu, Daniel Telegescu, Monica Clinciu); PP-DD – patru consilieri (Adrian Piţigoi, Viorica Stănică, Luminiţa Dumitrescu, Mihai Tifigiu). În precedentul Consiliu Local (în foto), legea a făcut-o PDL. Organizaţia municipală a “portocaliilor”, după primirea în rândurile sale a celor cinci consilieri PNDC (partidul al cărui candidat la Primărie a fost, în 2008, Alin Moldoveanu), a avut 11 reprezentanţi în Consiliu, o majoritate mai mult decât confortabilă.  În acest mandat şi în actualele condiţii, s-ar părea că PP-DD Câmpina este cel mai “curtat”, deoarece cu oricare dintre celelalte două formaţiuni politice existente în legislativul municipal (USL şi PDL), partidul otevist poate înclina balanţa în obţinerea majorităţii. Tot potrivit unei cutume, şedinţa de învestire a membrilor Consiliului Local va fi condusă de social-democratul Gheorghe Tudor, decanul de vârstă al consilierilor municipali (de 16 ani în conducerea administraţiei câmpinene, între anii 2000 şi 2004 fiind primarul municipiului), secondat de cei mai tineri consilieri locali, Marian Nistor (PDL) şi Adrian Piţigoi (PP-DD).

Fostul premier Adrian Năstase, elogiat de doi importanţi lideri locali ai PSD

La sfârşitul săptămânii trecute, vineri, în cadrul unei întâlniri cu presa locală, senatorul social-democrat George Severin şi omul de afaceri Victor Bercăroiu, deputat PSD în legislatura 2000-2004, au ţinut să elogieze activitatea universitară şi politică a fostului premier Adrian Năstase. Se întâmpla în ziua când Adrian Năstase împlinea 62 de ani, la două zile de la tentativa sa de suicid, consumată într-una din camerele locuinţei sale de pe strada Zambaccian şi urmată de internarea urgentă a primului preşedinte al PSD la Spitalul Floreasca, unde medicii aveau să îl opereze cu succes. 
Cazul tentativei de suicid comise de Năstase şi tot ce a urmat după aceea sunt prea cunoscute pentru a insista asupra lor. Nici cei doi lideri social-democraţi locali nu au făcut-o, intervenţiile acestora fiind axate, în principal, pe activitatea politică, de cadru didactic şi autor de manuale universitare, de iubitor şi colecţionar de artă, desfăşurată de Năstase în decursul ultimelor decenii, precum şi pe intervenţiile sale în sprijinul modernizării municipiului nostru, făcute în special în perioada când a condus guvernul României, adică în 2000-2004.  
 Senatorul Severin a amintit asistentei că, oricâte acuze i-ar aduce duşmanii politici lui Adrian Năstase, oricum şi oricât l-ar judeca lumea pentru greşelile comise în trecutul său politic, “nu trebuie să uităm că el a fost şi rămâne  unul dintre stâlpii politicii româneşti de după 1990. Puţini politicieni români se pot lăuda cu înaltele demnităţi şi funcţii de conducere deţinute de Năstase, de-a lungul carierei sale politice: ministru de externe, preşedinte (şi vicepreşedinte) al Camerei Deputaţilor, premier ş.a. În acelaşi timp, Adrian Năstase rămâne şi un universitar rafinat, un om de cultură, un om care, în timp ce alţii colecţionează oi, este cel mai important colecţionar de hărţi din România. În timp ce alţii se plimbă nestingheriţi prin ţară cu  valize pline cu milioane de euro, Năstase este acuzat -  fără ca instanţa care l-a condamnat să deţină vreo probă în acest sens, că ar fi adus statului un prejudiciu de un million şi jumătate de euro, prejudiciu nerecunoscut de nicio instituţie sau autoritate publică centrală.“  
Severin a mai amintit că, în perioada în care Năstase a condus România în mod autoritar, în “perioada aroganţelor lui Năstase”, nimeni nu şi-a bătut joc de democraţie, de Parlamentul României şi de alte autorităţi şi instituţii fundamentale ale statului român, aşa cum s-a întâmplat de când în fruntea ţării este Traian Băsescu.  “Aş fi ipocrit să nu recunosc că, în perioada 2000-2004, Năstase a instaurat o guvernare extrem de forte, dar, în acelaşi timp, şi extrem de eficientă. În perioada amintită, Parlamentul era dominat de PSD, al doilea partid parlamentar devenise PRM, iar PNL şi PD aveau puţini parlamentari şi puţină influenţă. Cu toate acestea, la discutarea Legii electorale, au fost chemate la dezbateri toate grupurile parlamentare ale partidele, şi chiar cele mai mici aveau drept de veto. La dezbaterile pe marginea Constituţiei din 2003, la fel, fiecare partid, cât de mic, avea drept de veto. Constituţia din 2003, cu toate imperfecţiunile ei, a creat toate premisele ca România să adere la U.E.”  
Severin a subliniat, de asemenea, că în perioada când Năstase a fost şeful guvernului, el a ajutat foarte mult Câmpina, într-o vreme când nu existau fonduri externe de accesat, nici măcar cele de preaderare la UE, toţi banii fiind alocaţi din bugetul de stat. În susţinerea acestei idei s-a raliat şi celălat vorbitor, Victor Bercăroiu, care a reliefat că “Adrian Năstase a ajutat foarte mult Câmpina, direcţionând spre oraşul nostru, în vederea derulării unor importante investiţii publice, aproximativ 38 de miliarde de lei vechi. Fondurile guvernamentale au fost alocate pe programe concrete, printre care s-au numărat şi cele referitoare la asfaltarea a numeroase străzi. Cel mai important program realizat cu sprijinul premierului României din acea vreme a fost cel care s-a finalizat cu cedarea de către Ministerul Culturii a Casei cu Grifoni municipalităţii (în care, ulterior, a fost amenajat sediul Primăriei Câmpina, lucrările costând aproape 20 de miliarde de lei vechi).”

La apropiatele alegeri parlamentare, senatorul George Severin a anunţat că va candida din nou pentru Colegiul 1 Senat

Vinerea ce-a trecut, la sfârşitul conferinţei de presă în care a elogiat, alături de fostul deputat Victor Bercăroiu, activitatea lui Adrian Năstase, senatorul de Valea Prahovei, George Severin, a declarat presei că este gata să candideze din nou, tot în Colegiul 1 Valea Prahovei, pentru un al doilea mandat de senator. Amintindu-şi că, la precedentele alegeri, a intrat în Senat candidând pentru PDL, senatorul câmpinean a mărturisit că îl încearcă un sentiment de emoţie la gandul că a fost obligat să părăsească, în 2010, partidul care l-a lansat în politica la vârf. Cu toate acestea, nu îi pare rău pentru mutarea politică de acum doi ani, pe care a fost obligat să o facă pentru a-şi menaja atât principiile doctrinare de care se simte ataşat, cât şi valorile fundamentale (democraţie, parlamentarism etc.), pe care este decis să le apere în continuare cu aceeaşi determinare.
 Întrebat dacă ştie cine îi va fi contracandidat din partea PDL, Severin le-a declarat jurnaliştilor că nu ştie ce rivali politici va avea în competiţia pentru câstigarea colegiului respectiv. Totuşi, putem presupune că PDL pregăteşte un contracandidat dintre greii fostului partid de guvernământ, care au cucerit primării importante de pe Valea Prahovei sau au candidat în colegiile electorale din judeţul nostru pentru un loc în Parlamentul României. Colegiul 1 Senat (Valea Prahovei) este prea important pentru a nu fi tratată cu multă grijă campania de cucerire a sa de către orice partid cu pretenţii.

O experienţă numită Câmpina. Nigerianul Solomon Komawei ni se destănuie:

„Din punct de vedere spiritual am câştigat multe lucruri, am resimţit totul în mine”

Solomon Komawei este din Nigeria, mai precis din regiunea Delta Nigerului. Are 37 de ani şi a venit în România, la Câmpina, pentru a învăţa în cadrul Societăţii Inginerilor de Petrol şi Gaze (SIPG) – Centrul de pregătire şi instruire „Grigore Ioachim”, fiind pregătit pentru a ajunge să lucreze în domeniul producţiei de ţiţei şi gaze. Solomon Komawei a venit cu încă 49 de colegi, fiind cazaţi la un hotel din Câmpina, tot aici având loc şi orele de pregătire. Mai are de stat încă patru luni din şapte, motiv pentru care am dorit să aflăm impresiile sale despre România, implicit despre Câmpina.
Reporter: Ce te-a determinat să vii în România?
Solomon Komawei: Suntem 50 de persoane venite din Nigeria, fiind ca nişte delegaţi ai Guvernului nigerian, care ne-a trimis aici să învăţăm despre industria de petrol. De aceea suntem aici, pentru un training legat de petrol şi gaze.


Reporter: Până să ajungi în România, cu ce te ocupai la tine în ţară?
Solomon Komawei: Eu vin din Delta Nigerului. Extragem ţiţei în zona noastră. Însă, din păcate, mulţi dintre tineri nu au un loc de muncă. Criza cu care ne luptăm la noi, Guvernul încearcă să o rezolve prin programe de calificare de acest gen, trimiţându-ne la şcoală. Noi suntem mulţumiţi, pentru că ne întoarcem acasă capabili să lucrăm, având nişte slujbe bune. Nu am avut o slujbă stabilă, din cauza problemelor sociale din Nigeria. De aceea suntem aici, să putem căpăta nişte îndemânări, o calificare. Abia apoi vom avea un serviciu aşa cum se cuvine. Odată întorşi, companiile petroliere care acţionează în ţara noastră ne vor căuta şi ne vor angaja. Mai am un frate mai mic, care este cu mine, aici, să înveţe.
Reporter: Ce calificare vei avea la finalizarea cursurilor?
Solomon Komawei: Unii dintre noi au avut slujbe, e adevărat, temporare, în industria de petrol. Sper să lucrez într-un domeniu ce ţine de această industrie. Mi-ar plăcea să lucrez direct în producţie, ca driller şi cred că pentru mine va fi un lucru bun. Îmi place ceea ce învăţ aici. Problema mea este că, deocamdată, profesorii se concentrează pe partea de foraj şi nu pe producţie, care îmi place mie.
Reporter: Eşti deja de trei luni în România, respectiv în oraşul Câmpina. Cum ai perceput această schimbare?
Solomon Komawei: Românii sunt foarte prietenoşi. Cei din Câmpina ne-au făcut să ne simţim bineveniţi. Întotdeauna ni se acordă o primire călduroasă. Aici este un loc plin de pace, liniştit, comparativ cu Nigeria. Ne place, ne înţelegem cu tot ce se întâmplă, cu atmosfera din jurul nostru. Singura problemă e limba de comunicare.
Reporter: Cum vă petreceţi timpul liber, tu şi colegii tăi, după orele de şcoală?
Solomon Komawei: Înainte de a începe cursurile, efectiv, timp de o lună am fost duşi cam peste tot. Am fost pe diverse şantiere, la Confind, obişnuindu-ne cu fabrica, la salină la Slănic, la munte, la zăpadă, la muzee la Bucureşti. Şi aici, la Câmpina, am fost la Muzeul Grigorescu. Am fost şi la castel, la Hasdeu. Mi-a plăcut povestea Iuliei şi acel templu spiritual. Am fost în multe locuri, dar nu ştiu eu să le numesc. Consider că din punct de vedere spiritual am câştigat multe lucruri, am resimţit totul în mine. Mi-am făcut mulţi prieteni, începând cu profesorii, implicit Radu, translatorul nostru.
Reporter: Cum te împaci cu dorul de casă?
Solomon Komawei: E clar că tuturor ne este dor de casă. Însă suntem conştienţi că am venit să învăţăm nişte lucruri şi să plecăm cu ele înapoi. Perioada aceasta o privim ca pe una de sacrificiu.
Reporter: În zilele acestea, foarte călduroase, cred că vă simţiţi în elementul vostru.
Solomon Komawei: A, e vremea din Nigeria aşa că, ne simţim bine, acum!
Reporter: Cum v-aţi acomodat cu bucătăria românească?
Solomon Komawei: E una dintre probleme. Noi suntem africani. E greu să te obişnuieşti cu mâncarea de aici. Aici, nu avem cassava (n.r. – plantă tropicală denumită cassava, manioc sau tapioca). Noi ne-am adus nişte ingrediente din Nigeria, dar nu e de ajuns. Îmi place orezul, îmi plac cartofii, îmi place mâncarea, în general. Apoi, găsim aici fructele pe care le găsim şi în Nigeria.
Reporter: După trei luni petrecute aici, ce-ţi place cel mai mult şi ce nu-ţi place?
Solomon Komawei: Îmi place, cum spuneam şi mai devreme, siguranţa, liniştea şi stabilitatea socială în comparaţie cu Nigeria, un mediu ostil şi nesigur. Chiar mi-ar plăcea foarte mult să rămân aici. Instituţiile publice sunt organizate după anumite standarde şi asta îmi place. Nu pot să spun acum despre ceva ce nu-mi place dar, cu timpul, mă gândesc că vine iarna. O să mă prindă octombrie aici! Apoi, avem mulţi profesori, dar numai un translator, care face tot ce poate.
Reporter: Crezi că se vor linişti lucrurile în Nigeria, va fi o stabilitate socială?
Solomon Komawei: Acum, cred că avem conducători buni, care vor fi în stare să preia şi să rezolve problemele sociale, această nesiguranţă. Este pentru prima dată când Nigeria are un preşedinte care provine din Delta Nigerului, acolo unde se află marile exploatări petroliere. Noi sperăm că vom avea cu acesta şanse mari de dezvoltare.
Reporter: Ce-ţi doreşti cel mai mult?
Solomon Komawei: Să pot să-mi absolv cursurile cu notă maximă, să am un certificat care să-mi asigure, acolo, o poziţie în staff-ul managerial al activităţii de producţie şi să pot să fiu un exemplu pentru cei care vor veni după mine.
 
Carmen NEGREU
Radu STĂNĂRÂNGĂ (translator)

Incendiu de proporţii la Poiana Câmpina

În dimineaţa zilei de vineri, 22 iunie, patru case din comuna Poiana Câmpina au fost afectate de un incendiu izbucnit din cauza unui scurtcircuit. Iniţial, focul a izbucnit la una dintre locuinţe şi s-a propagat la alte trei, învecinate, flăcările afectând o suprafaţă totala de aproximativ 600 de metri pătraţi, inclusiv anexe gospodăreşti.
La faţa locului au intervenit 35 de pompieri cu şase autospeciale de lucru cu apă şi spumă, incendiul fiind lichidat după mai mult de două ore.
Conform evaluărilor, valoarea totala a bunurilor distruse în incendiu este de 800.000 de lei, lucrătorii ISU reuşind să salveze bunuri în valoare de 50.000 de lei. În urma acestui nefericit eveniment nu au fost înregistrate victime.

O elită a absolvenţilor de învăţământ preuniversitar militar

Pentru Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir” din Breaza, luna iunie a fost bogată în evenimente deosebite. După ce a serbat, pe 4 iunie, 100 de ani de existenţă al acestui lăcaş de învăţământ, totodată şi absolvirea claselor de a XII-a, iată că pe 21 iunie s-a susţinut din nou ceremonialul încheierii anului şcolar pentru clasele IX – XI şi a studiilor liceale pentru absolvenţii promoţiei centenare „Neagoe Basarab – 500”.
Printre absolvenţii de clasa a XI-a se află şi Silviu Badea, licean eminent, care a fost avansat prin ordin la gradul de elev plutonier adjutant, în urma rezultatelor excepţionale obţinute la învăţătură, pe parcursul celor trei ani de studiu, după cum urmează: anul I, media 9,83, anul II, media 9,90, anul III, media 10.
„În primul rând, am fost atras de uniforma militară care impune un respect deosebit. Am avut şi în familie rude care au urmat cursurile învăţământului superior militar. Am analizat şi am considerat că asta mă va defini, asta este pentru mine, dorind să ajung un militar de vârf al armatei române. Mă voi pregăti în continuare pentru Academia Tehnică Militară, de la Bucureşti. În colegiu, la început a fost destul de greu, a fost o perioadă de acomodare. Cu timpul, s-au rezolvat toate , reuşind să obţin rezultate deosebite. Acum, pot să spun că aici este ca o a doua casă. Nu o să regret niciodată acest lucru. Dacă ar fi să aleg din nou, tot „Dimitrie Cantemir” aş alege!” a spus cu emoţie elevul Silviu Badea din Mioveni, Argeş.
Festivitatea de premiere a elevilor a devenit ca de fiecare dată un prilej emoţionant de sărbătoare şi de recunoaştere e meritelor acestora, pe parcursul anilor de studii cât şi a meritelor profesorilor care îi educă şi învaţă să devină oameni adevăraţi. Elevii au fost răsplătiţi cu premii în bani şi diverse obiecte (cărţi, telefoane mobile etc). Totul s-a desfăşurat pe fondul unei mari încărcături emoţionale, pe fondul aplauzelor părinţilor şi prietenilor prezenţi, însoţite de lacrimile de bucurie ale acestora dar şi ale elevilor care au absolvit clasa a XII-a şi care se pregătesc pentru o altă etapă a vieţii.
 „La orice sfârşit de an, la orice serbare e vorba de alţi premianţi, e vorba de alţi evidenţiaţi, este vorba de aceleaşi trăiri, dar intense, deosebite, minunate. Numai că, personajele se schimbă de fiecare dată. Fericirea Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir” constă tocmai în repetabilitatea acestor minunate activităţi, iar cea de anul acesta este cu atât mai importantă şi semnificativă pentru noi cu cât vine pe fondul de emoţie, pe care l-a generat aniversarea de 100 de ani de existenţă al colegiului, sărbătorit pe 4 iunie” a declarat cu emoţie dar şi cu mândrie, col. dr. Constantin Moraru, comandantul Colegiului Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”.
Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir” este singura instituţie de învăţământ din judeţul Prahova care a obţinut certificatul de „Şcoală europeană-2012”, având un procent de promovare la examenul de bacalaureat de 100% şi de peste 90%, procent de promovare la concursurile de admitere în instituţiile militare de învăţământ superior.

La Câmpina, a mai fost derulat încă un proiect european de mediu

Săptămâna trecută, la Câmpina, a fost finalizat proiectul „În armonie cu natura. A fi sau a nu fi”, inclus în  programul „Tineret în acţiune”, finanţat de Uniunea Europeană. În cadrul acestui proiect organizat de Federaţia ONG Prahova şi desfăşurat la Centrul Cultural pentru Tineret al Fundaţiei Zamolxes din Câmpina, zeci de tineri inimoşi, dedicaţi ecologismului şi promovării curăţeniei mediului ambient, au dezbătut principalele probleme de mediu cu care se confruntă bătrânul continent. Participanţii au venit din şapte ţări europene, dintre care una (Turcia) nu este membru UE. Au fost discutate teme cruciale pentru mişcarea ecologistă internaţională, cum ar fi încălzirea globală şi schimbările climatice. Tinerii ecologişti au fost angrenaţi în diverse acţiuni (jocuri de simulare, dezbateri, sesiuni de brainstorming), participând, de asemenea, la mai multe excursii prin oraş şi împrejurimile sale, dar şi pe Valea Prahovei şi în Capitală. Să sperăm că astfel de proiecte de mediu, din ce în ce mai numeroase în ultimii ani, vor schimba percepţia asupra protejării mediului înconjurător, atât a celor tineri, cât şi a celor mai în vârstă. Altfel, vom ajunge, în câteva decenii, dintr-o planetă verde într-una gri. Şi să mai sperăm că proiectele europene de mediu se sfârşesc cu folos, chiar dacă problemele de mediu persistă încă.

Lansare de carte

Ion Ochinciuc: „Jurnal anapoda”

Mare iubitor al meleagurilor şi al tradiţiilor culturale câmpinene, scriitorul Ion Ochinciuc, autorul unui număr de 14 romane, o trilogie dramatică, precum şi al unor articole interesante, recidivează în oraşul nostru cu o nouă lansare de mare succes, de data aceasta cu cartea „Jurnal anapoda”, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2012, 460 p.
Activitatea, desfăşurată pe 16 iunie la Casa de Cultură „Geo Bogza”, în prezenţa unui public select, a fost moderată excelent de poetul Florin Dochia, care a prezentat lectorii reuniunii literare: prof. dr. Christian Crăciun, prof. Theodor Marinescu şi prof. Emanoil Toma. Aceştia au făcut ample şi documentate aprecieri critice referitoare la „Jurnal anapoda”, răsplătite cu numeroase aplauze: „Suntem o ţară care suferă de amnezie, care are o frică patologică faţă de memoria istoriei, iar jurnalele sunt o modalitate de vindecare a acestei carenţe. Dl. Ion Ochinciuc este un martor privilegiat al mai multor epoci istorice, are un trecut teribil, mult har moldovenesc, ştie să pună în scenă personalităţile, văzându-le dramatic, fără încrâncenare, rezumând o situaţie printr-o anecdotă sau o vorbă de duh. Are condei uşor, scrie sprinţar şi cartea se citeşte pe nerăsuflate. Amintirile dau năvală şi ideea de a nu păstra stricta înşirare cronologică mi se pare foarte bună. Ion Ochinciuc este un observator atent al lumii prin care a trecut, are o memorie capabilă să reconstituie din câteva detalii o întreagă atmosferă şi este un iubitor al «comediei umane» în nesecata ei inventivitate” (Christian Crăciun).

„Scriitorul Ion Ochinciuc surprinde cu o nouă lucrare, atipică, originală, de mare întindere - Jurnal anapoda. Cartea, scrisă cu un remarcabil nerv, bogată în informaţii, este presărată, la momentul oportun, cu o serie de poante, catrene, cugetări care dau un farmec deosebit lecturii. Sintagma «Jurnal anapoda» aruncă, aparent în derizoriu, specia literară, parţial omonimă. Lucrarea se află la confluenţa tripletei: jurnal, povestiri, mărturisiri sau (ca un joc de cuvinte) un jurnal al memoriilor povestite. Conţinutul deosebit de bogat în date, fenomene, evebimente sociale, economice, politice, culturale, ştiinţifice, ridică lucrarea la rangul de carte-document” (Theodor Marinescu).
Impresionat de calitatea impecabilă a interviului acordat de scriitor, pe 3 iunie 2012, postului Radio România Actualităţi, la emisiunea „Iarba verde de acasă” (realizată de Gh. Verman), prof. Theodor Marinescu îi propune autorului, în premieră, neanunţat, continuarea dialogului, cu câteva întrebări: „Cum s-a născut «Jurnal anapoda»? De unde provine cuvântul «Ochinciuc»?, iar răspunsurile d-lui Ochinciuc au smuls ropote de aplauze.
Cu vocea baritonală, bine timbrată, publicistul Emanoil Toma a citit câteva fragmente din volumul lansat şi i-a dedicat autorului versurile: „Viaţa ta a fost ca şi Jurnalul, tot anapoda/ Ai tot făcut copii şi i-ai lăsat în cuibul altora”.
Pline de farmec, subtilitate şi talent, epigramele cunoscutului scriitor Ştefan Al. Saşa au fost urmate de aplauze prelungite: „Apropos de longevitatea literară” - „Mă întreabă Ştefan cel Mare/ Adus prin spiritistul truc:/ Mai scrie-n România, oare,/ Un domn ce-şi spune Ochinciuc?” sau „Edificiul existenţei lui Ion Ochinciuc” - „Cuvântul i-a fost temelie/ Întreaga viaţă, un temei,/ Poeţii însă, cu mândrie/ Alcătuiţi sunt din femei!” sau „Christian Crăciun despre Jurnal anapoda şi autorul lui” - „A prins trei epoci, iată-acum/ Sub literala lui polatră,/ Precis în noul său volum/ Intra-va şi în cea de piatră”.
Cupele de şampanie şi tradiţionalul caffé-concert susţinut de maestrul Serghie Bucur au încheiat o reuşită manifestare literar-artistică. (T.M.)

19 iunie 2012

Partidele “miniparlamentare” nu s-au decis asupra alegerii viitorului viceprimar al Câmpinei

Cele patru partide (PSD, PNL, PDL şi PP-DD, primele două formând, în continuare, alianţa politică USL), care au intrat în Consiliul Local, poartă, de câteva zile, tratative intense pentru obţinerea unei majorităţi absolute în miniparlamentul municipal, majoritate care va hotărî, la prima şedinţă de învestire în funcţie a aleşilor noştri, cine va fi, în următorii patru ani, al doilea demnitar al oraşului.  Această majoritate confortabilă este importantă pentru asigurarea unei “guvernări locale” fără asperităţi, dar şi în vederea promovării mai rapide a marilor investiţii publice, a proiectelor de hotărâri care au ca obiect patrimoniul Câmpinei.  Rezultatele finale în alegerea Consiliului Local au fost următoarele: USL – 7.552 voturi (39,5%); PDL – 6.136 voturi (32,1%); PP-DD – 3.411 voturi (17,8%); P. Verde – 454 (2,4%); Cătălin Abăluţă, candidat independent – 386 voturi (2,02%); PRM – 330 voturi (1,7%); PNG-CD – 320 voturi (1,7%); UNPR – 225 voturi (1,2%); PER – 220 voturi (1,1%); ACDR – 78 voturi (0,41%).
O surpriză reprezintă poziţia a cincea ocupată de singurul candidat independent al ultimelor alegeri locale, Cătălin Abăluţă, fost ofiţer superior în cadrul MAI, care a reuşit să strângă mai multe voturi decât partide cunoscute la nivel naţional şi local. Pentru acesta au votat nu doar multe cadrele militare aflate azi în rezervă sau retragere, dar şi mulţi câmpineni nemulţumiţi de prestaţia partidelor clasice, dar care nu au avut încredere nici în noul partid antisistem PP-DD, preferând un candidat fără culoare politică. În urma sufragiilor obţinute, mandatele se împart după cum urmează: USL (opt consilieri), PDL (şapte aleşi), PP-DD (patru mandate câştigate). Cele opt locuri obţinute de USL s-au împărţit, iniţial,  în mod egal între PNL şi PSD. După anunţarea rezultatelor oficiale, primii opt candidaţi de pe lista USL erau patru liberali şi patru social-democraţi: Virgil Guran (PNL), Ion Dragomir (PSD), Gheorghe Tudor (PSD), Daniel Ioniţă (PNL), Mihaela Neagu Petrovici (PSD), Florin Frăţilă (PNL), Horaţiu Zăgan (PSD) şi Rodica Papuc (PNL). Consilierii pedelişti vor fi, după toate probabilităţile, Ovidiu Cord, Marian Nistor, Gena Preda, Marian Dulă, Elena Albu, Daniel Telegescu şi Monica Clinciu. La prima strigare, PP-DD îi va avea drept consilieri pe Adrian Piţigoi, Viorica Stănică, Luminiţa Dumitrescu, Mihai Tifigiu.
Rezultatele bătăliei electorale pentru câştigarea Consiliului Judeţean au fost următoarele: USL – 19 mandate; PDL – 13; PP-DD – 4. 
Cu toate că, în urmă cu câteva zile, în cadrul unei conferinţe de presă, Virgil Guran (ocupant al poziţiei a şaptea pe lista USL pentru Consiliul Judeţean), declara că nu s-a decis dacă va opta pentru legislativul prahovean, se pare că, până la urmă, liderul liberal va pleca la Ploieşti ca reprezentant al miniparlamentului judeţean. Plecarea sa va strica echilibrul iniţial dintre cele două mari partide componente ale USL Câmpina, următorul pe listă, care va ocupa locul lăsat liber de Virgil Guran, fiind medicul Călin Tiu, un vechi membru al PSD Câmpina, pe care pesediştii l-ar fi vrut candidatul lor pentru funcţia de primar. Pentru obţinerea unei majorităţi în Consiliul Local, încă se poartă tratative încinse, deschise mai multor variante de alianţă post-electorală. Cea mai probabilă pare a fi cea dintre USL şi PP-DD, dar lucrurile sunt departe de a fi clarificate. Horia Tiseanu, primarul reales, a declarat presei, imediat după aflarea rezultatelor, următoarele: “Dacă văd că viceprimarul nu-şi va face treaba, atunci o să-i dau să ascută creioane, iar atribuţiile sale o să i le deleg unui city-manager”. Ulterior, preşedintele PNL Câmpina, Virgil Guran, avea să declare la rândul său: “Pe mine nu mă interesează postul de viceprimar, nu voi fi niciodată viceprimarul lui Horia Tiseanu. Eu nu-mi schimb opţiunile de la o zi la alta.”

Cuvântul care înţeapă

Punct şi de la capăt

A trecut mai bine de o săptămână de la scrutinul din 10 iunie în urma căruia Horia Tiseanu a câştigat al treilea mandat consecutiv în fruntea oraşului şi încă foarte mulţi cetăţeni nu îşi explică cum de s-a întâmplat asta, pe fondul unei victorii zdrobitoare a USL în ţară. Din păcate, Câmpina şi câteva localităţi limitrofe au rămas în continuare în sfera de influenţă a unui partid aflat în disoluţie.
Săptămâna trecută explicam că fostul şi actualul edil al oraşului a beneficiat, spre rămânerea la putere, de trei importante linii directoare, care au înclinat decisiv balanţa în favoarea sa, ce nu ţin în niciun fel de priceperea, carisma ori verticalitatea sa: noncombatul unor forţe politice, infuzia de capital a unor oameni direct interesaţi să deţină controlul în administraţia locală şi slăbiciunile unei pături de cetăţeni gata oricând să se vândă la colţ de stradă. Dacă aceste trei direcţii nu erau meticulos puse la punct cu mult înainte de ziua alegerilor, astăzi conducerea oraşului ar fi fost, cum era şi normal într-un oraş european, cea stabilită de votul liber exprimat al cetăţenilor independenţi de orice fel de influenţă ce nu ţine de propria lor conştiinţă. Este evident faptul că votul la Câmpina a fost unul profund influenţat de factori externi, din moment ce un partid înfiinţat doar cu câteva luni în urmă a obţinut cel mai bun scor din România în mediul urban, iar un anumit candidat la preşedinţia Consiliul Judeţean a obţinut mai multe voturi de la câmpineni decât însuşi candidatul pentru fotoliul de primar din partea aceleiaşi formaţiuni politice. Este evident că votul în oraşul nostru, al „inteligenţilor”, a fost  direcţionat, până la amănunt, după bunul plac al unor băieţi deştepţi, din moment ce PDL a înregistrat la Consiliul Local un scor mult mai bun decât în perioada sa de glorie. Este evident că cineva a umblat cu borseta plină de bani în seara alegerilor, din moment ce sute de cetăţeni romi se înghesuiau la secţiile de votare din Turnătorie ca şi cum de asta ar fi depins viaţa lor. Refuz să cred că toate astea nu sunt decât întâmplări favorabile acestui Tiseanu, acelaşi care în urmă cu patru ani obţinea o victorie lejeră în baza unei alte scenete pusă la cale de „regizorii” Florin Anghel şi Alin Moldoveanu. Vă mai amintiţi de sloganul „Salvaţi Câmpina”, prin care Tiseanu ne cerea să-l susţinem pentru a scăpa oraşul de Alin Moldoveanu? Calculul a fost simplu şi atunci: contracandidatul - sperietoare a adus multe voturi în Consiliul Local, pentru ca imediat după aceea să se producă simbioza. Ceea ce a urmat ştim cu toţii, însă din păcate nu ne-am lecuit de astfel de anomalii, pentru că azi, în 2012, matematica intereselor nu este cu mult diferită. S-au schimbat regizorii şi pe alocuri actorii.
Peste câteva zile aleşii locali vor fi investiţi oficial în funcţiilor lor publice, iar administraţia locală va intra în pâine. Cu un primar care nu ne mai poate surprinde cu nimic, Consiliul Local va trebui să îşi asume atât viceprimarul, cât şi bunul mers al guvernării locale în următorii patru ani. Nu cred într-o majoritate politică bazată pe altfel de interese decât cele ale întregii comunităţi, pentru că, în caz contrar, Câmpina riscă să rămână doar o pată portocaliu-verzuie atât în conştiinţa celor care au ales continuitatea, cât şi a celor care şi-au dorit schimbarea.
Aşa că punct şi de la capăt.
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

POLITICIANISM DE DOI BANI
   
După ce, pe parcursul campaniei electorale, am fost cenzurat de politrucii locali care nu au auzit de Constituţie şi dreptul la liberă exprimare revin, probabil pentru foarte scurt timp în paginile gazetei noastre urbane. Pentru că, în doar o lună de guvernare regimul Voiculescu-Ponta-Antonescu (în ordinea puterii oculte) ne-a apropiat cu atîta viteză nu de 1990 (mineriade, cum s-a spus), ci de-a dreptul de 1950, de stalinismul cel mai frust. Ce să spui de un prim ministru care nu e în stare să găsească în cea mai mare alianţă politică un ministru al educaţiei decent? Restauraţia practic a blocat ţara, măsurile economice  au fost uitate, doar se prăduiesc puţinele economii pe care guvernul precedent le făcuse. Să recapitulez însă rapid uluitoarea cascadă de aberaţii ale guvernului erudit Ponta: cazul Grăjdan, cu telefonul la 5 dimineaţa către Năstase, eşecurile de la Ministerul Educaţiei (Dumitrescu, Mang, Pop, a tunat şi i-a adunat), demiterea profesorului Vladimir Tismăneanu de la conducerea IICCMER, schimbarea componenţei Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice (pentru a-l scoate basma curată pe plagiatorul Mang), demiterea istoricului Dorin Dobrincu de la Arhivele Naţionale (care a deranjat mulţi tovarăşi prin deschiderea arhivelor partidului comunist).

Accident aviatic tragic la Băneşti

Încă o jertfă pe altarul pilotajului românesc: comandorul Petru Lazăr

Comandorul Petru Lazăr, unul dintre cei mai valoroşi piloţi de teste şi instructori de zbor ai României, a murit duminică, la marginea aerodromului de la Băneşti, de lângă fosta unitate militară de la Ciuperceasca. Cel care a avut la activ peste 3000 de ore de zbor, cel de la care au învăţat meserie numeroşi iubitori ai aviaţiei, a căzut victimă, după toate probabilităţile, unei erori umane. El a pierit carbonizat într-un tragic accident aviatic petrecut duminică dimineaţă, în jurul orei 11.00, la bordul avionului său aflat într-un zbor de rutină, un zbor de antrenament dinaintea ultimei zile a spectacolului aviatic Băneşti Fly-In. De fapt, a fost vorba mai mult de o întâlnire a piloţilor de la mai multe asociaţii de pilotaj (Aripi Româneşti etc), pentru pregătirea unui show aviatic ce urma să aibă loc la începutul lunii august, şi care, mai mult ca sigur, nici nu va mai avea loc. Se poate spune că, în ultima zi a săptămânii trecute, a mai fost adusă încă o jertfă pe altarul pilotajului românesc, un sport extrem de periculos, care a devenit mult mai sărac prin pierderea unuia dintre cei mai buni piloţi de încercare pe care i-a avut România ultimelor decenii. Se spune că, în pilotaj, rutina nu este bună, pentru că îţi scade vigilenţa şi nu-ţi ascute toate simţurile, pe care trebuie să le foloseşti la maximum în timpul unui zbor. Comandorul Petru Lazăr, supranumit îmblânzitorul de avioane, era pilot de încercare la Aerostar Bacău. Avea o meserie extrem de riscantă, care presupune să ai excelente calităţi de pilot, dar şi de inginer specializat în aeronautică. Practic, el zbura primul pe toate avioanele ieşite din halele de producţie ale uzinei băcăuane, verificându-le şi încercând să le depisteze cât mai repede eventualele erori tehnice. Duminică, în a treia zi a show-ului aviatic Băneşti Fly-In, înainte de începerea demonstraţiilor aviatice aşteptate de publicul spectator, Petru Lazăr se pregătea să aterizeze, venind dinspre nord, pe o direcţie perpendiculară cu pista de aterizare. Având soarele în faţă şi zburând relaxat, întrucât geografia locului îi era foarte cunoscută, se presupune că nu a zărit cel mai de sus cablu al reţelei de înaltă tensiune, cablu pe care l-a acroşat cu trenul de aterizare. Acest fapt a determinat curmarea bruscă a zborului aeronavei ultrauşoare Festival, pe care o pilota singur, şi căderea aparatului cu botul în pământ. La impactul cu solul, avioanul a luat foc aproape instantaneu, pilotul murind carbonizat. Cel puţin, asta au văzut zecile de spectatori şi de piloţi adunaţi la marginea aerodromului, la o distanţă de câteva sute de metri de locul nenorocirii. Echipajele Ambulanţei Prahova au sosit foarte repede, dar din păcate, nu s-a mai putut face nimic. Comandorul Petru Lazăr, în vârstă de 56 de ani, avea câteva mii de ore de zbor cu avioane de toate felurile şi mărimile (peste 30 de modele încercate, printre care multe MIG-uri), şi obişnuia să spună că, de-a lungul strălucitei sale cariere, “am întâlnit aproape toate defectele pe care le poate avea un avion. A trebuit chiar să mă catapultez de câteva ori. În alte dăţi, mi s-au oprit motoarele în aer. În cazurile astea trebuie să acţionezi pe loc, indiferent dacă decizia ta e bună sau nu. Cea mai rea e nehotărârea. Am învăţat că, de fapt, nu avionul creează necazuri, ci omul”. De la înălţimea de 30 de metri, de la care a căzut Lazăr, acesta poate ar fi încercat o catapultare, dar, din păcate, aeronavele ultrauşoare nu sunt prevăzute cu acest  sistem de salvare în situaţii extreme. Acest fapt evidenţiază şi mai mult tragismul morţii acestui om deosebit, instructor dedicat şi de un profesionalism absolut, iubit de colegi şi de toată lumea, dar şi curajul şi spiritul de sacrificiu al piloţilor de încercare. Procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti au deschis o anchetă în cazul acestui teribil accident aviatic, cercetările fiind în curs de desfăşurare. Evenimentul de lângă aerodromul de la Urleta readuce în memorie accidentul aviatic din 13 septembrie 1910, petrecut tot pe un câmp de la marginea comunei Băneşti, de partea cealaltă a DN1, nu departe de locul în care a murit Petru Lazăr. Atunci, pe 13 septembrie 1910, şi-a găsit sfârşitul marele pionier al aviaţiei noastre, Aurel Vlaicu. În ultimii cinci ani, în România au mai fost implicate în accidente fatale încă două avioane de mici dimensiuni.

Ţepe de mii de euro prin SMS!

O câmpineancă a fost reţinută trei luni de zile în arest pentru păgubirea naivilor dornici de îmbogăţire rapidă

O femeie de 44 de ani, din Câmpina, a fost eliberată de curând din arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa Năsăud, unde a fost reţinută timp de trei luni de zile. Capetele de acuzare pentru care a fost arestată preventiv, de către procurorii DIICOT Bistriţa Năsăud, ţin de înşelăciune, spălare de bani, fals şi uz de fals, în cadrul unui grup organizat. Femeia, pe care o vom numi doar E.C. din motive lesne de înţeles, a ales să vorbească despre toate aceste lucruri, având remuşcări şi dorind în acelaşi timp să tragă şi un semnal de alarmă asupra uşurinţei cu care poţi fi înşelat, indiferent de statutul social pe care îl deţii.

Reporter: Practic, ce ai făcut, cum ai reuşit să aduni toate aceste acuzaţii grave?
E.C.: Prin intermediul fiului meu, care execută o pedeapsă cu privare de libertate, din motive nerelevante în povestea mea, aflat la penitenciarul de la Mărgineni, care trimitea SMS-uri la diverse persoane, prin care erau anunţate că au câştigat un BMW sau o sumă de 10.000 de euro, să zicem, prin tragere la sorţi. După ce persoana respectivă suna la numărul de mobil, care se trimitea prin SMS, i se cerea codul IBAN şi să depună o anumită sumă pentru a intra în posesia câştigului. Mergeam apoi la bancă, de unde ridicam aceste sume, în funcţie de cât consideram noi să cerem, sub diverse motive, care condiţionau primirea premiului. Bineînţeles că eu îmi opream comisionul meu, restul de bani trimiţându-i mai departe, la alţii. Eram pe post de „săgeată”. Nu înşelam eu, în mod direct, persoana respectivă. Lucrul acesta se întâmpla prin intermediul fiului meu sau al altor deţinuţi, din diverse penitenciare din ţară. Comisionul meu era între 50 de lei, până la 300 de lei, în funcţie de suma sau sumele pe care le ridicam.
Reporter: Fii un pic mai explicită. Persoana înşelată unde trebuia să trimită banii care i se cereau la telefon? Exista vreun criteriu de alegere al acestor oameni?
E.C: Sumele porneau de la 2100 de lei şi puteau ajunge până la 8000-10.000 de lei. Cum ţi-am spus, depindea de ceea ce credea că a câştigat persoana înşelată. Şi nu mă refer doar la mine când spun aceste sume, ci şi la celelalte „săgeţi”. Luam comisionul meu, apoi trimiteam mai departe către rudele deţinuţilor. Deţinuţii angrenaţi  în această afacere alegeau numere de telefon la întâmplare. Şi, dacă  cei apelaţi aveau ghinionul să răspundă şi să anunţe apoi sumele „câştigate”, li se cerea un comision, pentru a obţine  aşa zisele câştiguri, trimis prin diferite bănci. Mi se trimitea contul pe loc şi ridicam banii imediat. Cel înşelat mergea la cea mai apropiată bancă, un oficiu poştal, sau online, sau prin altă formă rapidă de trimitere. Depindea şi de mine, de cât de aproape eram de genul acesta de instituţii, ca să pot ridica banii cât mai repede.
Reporter: Totuşi, cei ce se credeau câştigători nu întrebau de ce trebuie să depună aceşti bani într-un cont?
E.C.: Nu, pentru că erau ţinuţi în „priză”, telefonic, de către mai mulţi băieţi din grupul din penitenciare. Ei se dădeau drept funcţionari bancari, directori ai unei firme de telefonie mobilă, arhicunoscută. Se mai „înţepau” şi bănci, în mod direct. De fapt, acesta a fost şi motivul pentru care am fost prinşi. S-au dat banii direct către contul unei bănci, pe firmă, nu direct în contul celui înşelat. Telefona unul dintre deţinuţi, la cel pe care dorea să-l înşele, prezentându-se drept director de la firma cutare de telefonie mobilă. El îşi făcuse un cont deja, prin intermediul internetului. Apoi, ruga pe reprezentanta băncii respective să livreze în contul cutare o sumă de bani. Funcţionara trecea acea sumă. Eu nu primeam decât numărul de cont şi mergeam să-i ridic. Erau bani pe care îi împărţeam şi cu alţii. De multe ori, seara, când se strângeau toţi banii, sau imediat ce-i primeam, îi trimeteam în diferite zone ale ţării. Ajungeau la soţiile, rudele, celor care erau deţinuţi în penitenciare şi care îi înşelau pe respectivii. Abia după ce am fot reţinută am aflat cum procedau cei din penitenciar, cu băncile.
Reporter: Cât timp ai practicat această…afacere?
E.C.: De prin 2009. La început s-a mers pe SMS-uri, cartele valorice, cu sume de bani mult mai mici. Apoi, de pe la începutul lui 2011, DIICOT Ploieşti deja a încercat să strângă grupul. Noi, toţi, eram 13 inşi, cei care am fost reţinuţi la Bistriţa Năsăud pe 24 februarie 2012, plus alţii 16 dintre cei care „lucrau” din detenţie. Practic, aceştia comiteau infracţiunea. Pe noi, cei de afară, ne-au asimilat cu grupul infracţional, pentru faptul că am avut legătură cu aceşti deţinuţi dar, în afară de fiul meu, nu cunoşteam pe altcineva şi nici pe cei cărora le trimiteam banii, nici prin telefon măcar, şi nici cu păgubitul. De exemplu, vorbeam cu cineva închis la penitenciarul Poarta Albă, din judeţul Constanţa, fără să ştiu că e de acolo, fără să ştiu cum îl cheamă. Eram sunată şi mi se spunea tanti „E” sau „mami”, mergeţi să ridicaţi nişte bani şi puneţi-i la adresa cutare, pe numele cutare, la Botoşani sau în altă parte. Dar ne-au băgat în aceeaşi oală, cu înşelătorie şi grup infracţional, pentru că se cunoşteau între ei, cei din detenţie.
Reporter: Cum v-au prins? Ai avut remuşcări, ştiind că aceşti oameni sunt înşelaţi?
E.C.: Pe tot parcursul anului 2011 fuseseră deja foarte multe reclamaţii de la cei înşelaţi, din toate colţurile ţării. Cele mai multe au fost din zona Clujului, Bistriţei, Timişoara. Acesta e şi motivul pentru care ne-a preluat Bistriţa Năsăud. Şi-apoi, am aflat mai târziu că, spre ghinionul nostru, una dintre păgubite este cumnata prim-procurorului Ioan Lumperdean de la DIICOT Bistriţa Năsăud. A mai fost un caz, cu un cadru militar din Cluj Napoca, despre care cred că a fost ultimul păgubit, nu de mine, cu o sumă mare de bani. Nu ştiu exact. Sincer, în februarie 2012, când deja eram reţinută la Bistriţa, mi s-a spus de către un anchetator că banii pe care i-am ridicat la un moment dat, au fost puşi de o mamă care are copilul bolnav de leucemie şi suma trimisă era din ajutorul umanitar pe care îl primise. Asta m-a marcat mult, fiind şi eu mamă. Poate că nu e o scuză, dar niciodată nu am ştiut cine sunt cei care au trimis banii. De multe ori mă gândeam, că nu prea îmi venea să cred că sumele mari de bani pe care le trimiteau unii proveneau din muncă cinstită, mai ales pe criza asta. Dar, pentru aceea mamă cu copilul bolnav e singurul regret pe care îl am, pentru ceea ce am făcut. În schimb, pentru ceilalţi, care puneau sume imense… Să vezi, culmea! Mi s-a întâmplat prin ianuarie 2012, să merg la o bancă din Câmpina şi să ridic 1500 de dolari, iar în timp ce făceam formalităţile, am primit pe un alt cont, 1500 de euro, de la aceeaşi persoană. I-am ridicat şi pe aceştia şi când să plec, mă anunţă funcţionara că mai primisem 3800 de lei, tot de la persoana respectivă. Asta s-a întâmplat o singură dată. De unde aveau atâţia bani şi mai vroiau să şi „câştige” alţii!
Reporter: Cum a fost să stai trei luni în arest? Ai mai avut o astfel de experienţă?
E.C.: Nu. E pentru prima dată şi cred că este un marcaj pentru fiecare dintre cei care trec prin aşa ceva. Unii spun că ar fi iadul. Alţii, valabil pentru ciripitori, sifonari, adică turnători, spun că trăiesc „modern”. Acum, totuşi, pot să-ţi spun din propria experienţă. Nu ştiu cum e în alte aresturi, dar la cel de la IJP Bistriţa Năsăud, în afară de privarea de libertate şi un program pe care trebuie să-l respecţi, în rest, nu te bate, nu te înjură nimeni. Chiar aş vrea să le mulţumesc lucrătorilor de acolo, pentru că nu ne-au făcut pe toţi 13 să simţim viaţa de după gratii. Nu este chiar atât de rău. Ne trezeau la 6 dimineaţa, la apel, cu vorbe şi ton civilizat. Ne spălam, apoi la 7.30 ni se aducea micul dejun care consta în ceai, ouă fierte, margarină, marmeladă, cârnaţi. Era o mâncare gustoasă, nealterată, ba chiar proaspăt făcută, caldă. Începând de la ora 8 era programul administrativ, să-ţi speli rufe, să-ţi faci curat. Nu era obligatoriu să ieşi la aer, în curte. Chiar puteai să mai dormi, până la 9.  Şi în timpul  anchetei, anchetatorul s-a purtat foarte civilizat cu mine şi, cred că cu toţi. Nu mi s-a adresat niciodată pe un ton anume, prin care să mă facă să mă simt ca atare, adică un infractor. Aproape că le mulţumesc celor de la DIICOT Bistriţa, pentru că ne-au oprit această afacere, după ce ne-au urmărit un an de zile, adunând împotriva noastră probe indubitabile. Într-adevăr, se ajunsese prea departe. Acum,  Curtea  de Apel Cluj ne-a lăsat în libertate 30 de zile, sub control judiciar, pe toţi cei implicaţi, mai puţin două persoane care aveau cazier. Asta  înseamnă  să mă  prezint la poliţia de pe raza căreia am domiciliul, după un program prestabilit. Ca pedeapsă, pentru faptele la care am fot încadrată, risc să fac închisoare între 3 şi 15 ani. Va trebui să mă prezint la Bistriţa, la instanţă, la trecerea celor 30 de zile.  Pentru toţi cei care încearcă să comită infracţiuni, le spun că nu e de joacă. Apoi e vorba de tensiunea mare în care trăieşti, ştiind că poţi fi prins.
Reporter: Ce-i  sfătuieşti pe cei care sunt amatori de „câştiguri” prin SMS?
E.C..: Să-şi deschidă ochii şi mintea şi să verifice la companiile de telefonie mobilă, dacă au iniţiat vreun concurs. Culmea este că mulţi dintre cei înşelaţi şi, despre care am aflat cu această ocazie că sunt oameni cu studii, cu poziţii sociale deosebite, s-au lăsat păcăliţi, crezând în poveşti frumoase.
 
Carmen NEGREU

Şcoala de Poliţie, tot mai săracă în locuri de admitere

Ca să nu mai trăiască încă o dată penibilul situaţiei neîncadrării la timp a unei promoţii de absolvenţi ai şcolii câmpinene de subofiţeri de poliţie, cum s-a întâmplat cu promoţiile 2011 şi 2009, diriguitorii MAI au lăsat-o mai moale, anul acesta, cu numărul locurilor de admitere în Şcoala de Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr” din municipiul nostru. Astfel, conducerea Poliţiei Române a aprobat doar 50 de locuri pentru sesiunea 2012, dintre care 43 pentru băieţi, 5 pentru fete, un loc pentru romi şi un loc pentru alte minorităţi. Pentru toate şcolile din întrega ţară, şefii MAI au aprobat doar 184 de locuri. Este cea mai slabă ofertă educaţională pentru aspiranţii meseriei de om al legii oferită de Inspectoratul General al Poliţiei. Chiar dacă mulţi lucrători de poliţie au fost prinşi, de-a lungul anilor, luând mită sau făcând alte prostii, situaţia nu trebuie generalizată, căci, vorba românului, “pădure fără uscături nu există”. Nemaivorbind că în perioade de recesiune şi de criză economică, adică atunci când sărăcia îşi întinde tentaculele sale peste tot mai mulţi oameni, creşterea ratei infracţionalităţii de toate vârstele şi de toate genurile este mai mult decât o evidenţă. Pentru comparaţie, scăderea drastică a numărului de locuri în Şcoala de Poliţie Câmpina oferă următoarele valori, mai mult decât sugestive: 6800 de candidaţi în 2010, 1586 de candidaţi în 2011 şi numai 50, în acest an. Să fie oare nevoie de tot mai puţini poliţişti în România? Viitorul va da răspuns şi la această întrebare. 

Pe 13 iunie 2012, catolicii câmpineni şi-au sărbătorit patronul spiritual

În fiecare an, pe 13 iunie, catolicii câmpineni îl sărbătoresc pe Sfântul Anton de Padova, patronul spiritual al bisericii singurei parohii catolice din municipiul nostru, construită de meşteri germani între anii 1904 şi 1906. Unica biserică romano-catolică din Câmpina timp de mai bine de 100 de ani (de câţiva ani, pe Muscel, există o bisericuţă a călugăriţelor augustiniene), lăcaşul de cult construit în stil romanic a fost înălţat pe cheltuiala inginerul Anton Raky, cel care a construit şi podul de peste Prahova, pod cunoscut în popor sub denumirea de “podul lui Rache”. Dacă anul trecut, slujba de hram a fost oficiată de arhiepiscopul Ioan Robu, păstorul Arhidiecezei de Bucureşti, anul acesta, la sărbătoarea bisericii catolicilor câmpineni a ţinut să participe unul dintre cei mai apreciaţi clerici şi teologi catolici ai momentului, părintele Wilhelm Dancă. Mulţi ani, rector al Institutului teologic romano-catolic din Iaşi, doctor al Universităţii Gregoriana din Roma din 1996, “părintele Vili” - cum îi spun enoriaşii, sau pr. prof. univ. dr. Wilhelm Dancă, cum este cunoscut de cei mai mulţi, a împlinit, anul trecut, 25 de ani de preoţie. Slujba oficiată de “părintele Vili”, de ziua Sf. Anton de Padova, a fost foarte apreciată de enoriaşii câmpineni prezenţi la sfânta liturghie, printre temele abordate în predică fiind importanţa educaţiei creştinului şi a comuniunii sale purificatoare cu Dumnezeu. “Nu trebuie să veniţi la biserică doar pentru o participare aseptică la întâlnirea cu Dumnezeu, adică o participare care să nu vă inoculeze microbul dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, microbul bunătăţii, microbul smereniei şi al curăţeniei sufleteşti”, le-a spus celor prezenţi prelatul născut pe meleaguri nemţene, acum 53 de ani. Elogiind viaţa şi activitatea sfântului Anton de Padova, un sfânt universal, foarte apreciat şi de credincioşii ortodocşi (Anton de Padova, botezat la naştere Ferdinand, deşi s-a năcut într-o familie bogată de nobili din Lisabona, în 1195, a renunţat la plăcerile efemere ale vieţii pământeşti dedicându-se, cu toată dragostea şi fiinţa sa, slujirii Domnului şi a semenilor săi aflaţi în suferinţă), părintele Wilhelm Dancă a reliefat, în predica sa, şi faptul că, în timpurile noastre, lipsesc idealurile umaniste în educaţie, nu mai este preţuit frumosul, nu mai este căutat adevărul, nu mai există oameni dedicaţi binelui. „Omul adevărat este omul educat“ a mai subliniat preotul Wilhelm Dancă, îndemnând oamenii la convertire, la fel ca acum 26 de ani, când îmbrăca pentru prima dată haina de slujitor al Domnului.

Scrisoare de mulţumire

Stimaţi şi dragi concetăţeni,

După ce am încercat să devin candidatul şi alesul dumneavoastră în consiliul local al municipiului nostru, după ce opţiunile dumneavoastră s-au impus şi au decis, mă simt obligat să-mi exprim sentimentele de mulţumire şi recunoştinţă pentru toţi cei care mi-au fost alături în timpul campaniei electorale şi al alegerilor, pentru cei care m-au încurajat.
Mulţumesc familiei mele şi prietenilor, celor care cunoscându-mă m-au susţinut şi votat, celor care nu m-au cunoscut, dar au avut încredere în mine şi au riscat.
De asemenea, le mulţumesc celor care nu m-au votat, pentru că lecţia neîncrederii celor din jur, deşi e dură, nu îi doboară pe cei puternici, ci le dovedeşte slăbiciunile şi-i obligă la mai mult, pentru a dovedi celor care s-au îndoit de ei că nu au avut dreptate.
Lupta în care m-am angajat nesilit de nimeni, dar determinat de nemulţumirile pentru prezent şi de nevoia de a schimba viitorul nostru colectiv prin alte decizii şi soluţii, mi-a demonstrat că trebuie să continui ceea ce am început, şi să dovedesc pe viitor că merit încrederea concetăţenilor mei.
De aceea mă declar onorat de clipele pe care mi le-au dăruit încercând să mă cunoască, să aleagă dintre candidaţi pe cel mai bun.
Îmi asum responsabilitatea declaraţiilor şi a propunerilor făcute, şi sunt fericit că am putut oferi câmpinenilor o altă alternativă.
Îi felicit pe cei aleşi şi promit să încerc să mă implic, ca simplu cetăţean al municipiului, în rezolvarea problemelor noastre.

Cu speranţe în viitor şi cu mulţumiri pentru prezent, al dumneavoastră Abăluţă Cătălin Costel

12 iunie 2012

Peste un sfert din electoratul câmpinean a decis:

Un nou mandat de primar cu acelaşi vechi edil

Alegerile locale sunt, de două zile, istorie, dar ecourile acestei bătălii electorale duse, cu unele excepţii regretabile, în limitele jocului democratic încă nu s-au stins. USL a pierdut Primăria şi  nu a obţinut nici majoritatea absolută în Consiliul Local, ceea ce înseamnă că putem trage concluzia finală: Horia Tiseanu şi partidul său au învins în aceste alegeri. Întrucât PDL are cu un consilier mai puţin decât USL, unii ar putea fi tentaţi să afirme că avem de-a face cu o victorie à la Pirrhus. Se ştie, din mitologia antică, de existenţa regelui Pirrhus din Epir, care, acum 2300 de ani, a câştigat două bătălii împotriva romanilor cu pierderi foarte mari, ceea ce l-a determinat să exclame celebra sa zicere pesimistă: “Încă o victorie ca asta şi suntem pierduţi”. Considerăm că PDL rămâne, totuşi, marele câştigător al acestor alegeri, întrucât, chiar dacă are şapte consilieri, iar USL, opt, partidul lui Tiseanu are mari şanse să se alieze cu PP-DD, care a obţinut patru mandate, realizând astfel o majoritate confortabilă în miniparlamentul Câmpinei, majoritate pe care edilul în funcţie al oraşului, reales pentru a treia oară, nici nu credem că nădăjduia să o mai realizeze.
Cu un electorat câmpinean nu foarte conservator, Horia Tiseanu a câştigat al treilea mandat consecutiv. Primarul în funcţie, care se află, de 16 ani în fruntea municipalităţii (în perioada 1996-2004, ca viceprimar), a repurtat o victorie categorică în faţa contracandidatului său, reprezentantul USL Câmpina, Virgil Guran (liderul liberal local). 


Un procent oarecum previzibil a obţinut reprezentantul PP-DD, Adrian Piţigoi, pe care toate sondajele de opinie realizate la nivel local îl creditau cu şansa a treia.
Procesul numărării voturilor în multe dintre cele 23 de secţii de votare a fost foarte anevoios, de la două secţii, BEC Câmpina înregistrând ultimele procese-verbale pe la ora 9.00. În final, votul electoratului câmpinean a decis următoarele rezultate provizorii în confruntarea pentru câştigarea Primăriei Câmpina: 1. Horia Tiseanu (PDL) – 46,8%; 2. Virgil Guran (USL) – 36,2%; 3. Adrian Piţigoi (PP-DD) – 12%. Ceilalţi patru contracandidaţi  au obţinut procente în valori subunitare, dintre aceştia cel mai votat fiind Elvis Arghir (PV) – 0,85%.
Potrivit datelor furnizate de Biroul Electoral al Circumscripţiei Electorale nr.2, până la ora 21.00, la închiderea urnelor, 19.583 de alegători câmpineni se prezentaseră la urne, dintr-un total de 33.350 de alegători cu drept de vot. Procentual vorbind, prezenţa la vot în Câmpina a fost de 58,76%, mult mai bună decât la alegerile locale precedente, dar puţin sub procentul prezenţei la vot înregistrat la nivelul întregului judeţ.
În Consiliul Local, îşi vor trimite reprezentanţi tot cele trei partide cu candidaţii de primar pe podium. USL a obţinut aproape 40% din totalul voturilor liber exprimate şi va avea, prin redistribuire, opt consilieri municipali. Tot prin redistribuire (cu circa 33 % de voturi), PDL are şapte aleşi în legislativul municipal, iar PP-DD (cu 17,5%), a obţinut patru mandate..
Majoritatea relativă a alegătorilor câmpineni l-au preferat pe Mircea Cosma în fruntea legislativului judeţean (oricum, procentul este sub media pe judeţ), ceea ce nu ne împiedică să considerăm  municipiul nostru ca fiind, în continuare, un fief al pedeliştilor, aidoma perioadei 1996-2000. Oricum, performanţa lui Tiseanu, trei mandate consecutive de primar, precedate de alte două mandate consecutive de viceprimar, reprezintă un record greu de egalat în următoarele decenii care vor veni peste trăitorii acestui oraş. La sfârşitul acestui mandat, Tiseanu se va putea lăuda cu 20 de ani petrecuţi în fruntea Primăriei. 20 de ani, o viaţă de om aproape.
În zona Câmpina, USL a pierdut, neaşteptat, două comune importante, unde prima şansă o aveau candidaţii de primar social-democraţi: Poiana Câmpina (unde democrat-liberalul Alin Moldoveanu a câştigat primăria în dauna lui Aurel Duţă), şi Valea Doftanei (unde pedelistul Ion Manea l-a întrecut pe Lucian Costea). Cea mai mare surpriză o constituie pierderea Primăriei Poiana Câmpina de către Aurel Duţă, care a fost învins cu 105 voturi de Alin Moldoveanu, consilierul deputatului Florin Anghel, în condiţiile în care Moldoveanu şi-a făcut mutaţia în comună cu două luni în urmă. Apropiaţii lui Duţă îl acuză pe Alin Moldoveanu că ar fi dus o campanie electorală agresivă, chiar murdară pe alocuri, dar, până la urmă, nimeni nu a stat cu pistolul la tâmpla fiecărui votant al lui Alin Moldoveanu, în cabina de votare.
Înainte de închiderea ediţiei, Virgil Guran, candidatul USL la Primăria Câmpina, a ţinut să transmită, prin intermediul publicaţiei noastre, un mesaj către câmpinenii care i-au susţinut candidatura: “Le mulţumesc tuturor celor care au avut încredere în mine. Îi asigur că am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru a schimba mentalităţile şi stilul de lucru din Primărie şi Consiliul Local. Am făcut tot ce am putut, dar acum trebuie să respectăm, conform legii electorale, decizia majorităţii votanţilor. O majoritate relativă, ce-i drept, care a decis că în Câmpina se trăieşte bine şi că totul trebuie să rămână cum a fost”. 

Cuvântul care înţeapă

Încremeniţi în trecut

Îmi este foarte dificil să comentez rezultatul alegerilor locale de acum două zile, dar cu toate astea o fac pentru că întotdeauna am avut un punct de vedere asumat faţă de lucrurile importante din viaţa comunităţii noastre.
După o aprigă bătălie electorală, în care s-a întrebuinţat aproape până la epuizare, pedelistul Horia Tiseanu a câştigat al treilea mandat de primar, devansându-l cu aproximativ 1500 de voturi pe principalul său contracandidat, Virgil Guran (USL). La rândul său, Guran a reuşit să obţină unul din cele mai bune rezultate înregistrate în ultimii opt ani (peste 7000 de voturi), în calitatea sa de aspirant la prima funcţie a oraşului. Probabil că vă întrebaţi care este explicaţia şi cum de oraşul a rămas încremenit în trecut, sub talpa portocaliu-verzuie a PDL, în timpul în care cele mai importante zone din ţară au ales schimbarea. Răpunsul este relativ simplu: noncombatul unor forţe politice, infuzia de capital a unor oameni direct interesaţi să deţină controlul în administraţia locală şi slăbiciunile unei pături de cetăţeni gata oricând să se vândă la un colţ de stradă au făcut diferenţa în favoarea unor oameni care vor guverna mai departe oraşul prin ceea ce eu numesc „coaliţia decadenţei”. Nu îmi fac iluzii că societatea câmpineană va suferi acum prea mult de pe urma acestei rămâneri în trecut, pentru că deja s-a obişnuit să trăiască în această amorţeală bolnăvicioasă presărată cu asfalt şi spectacole, însă mă îngrijorează viitorul care, odată încăput pe mânile unor oameni prea puţin dispuşi să îl îmbrace în haina bunăstării sociale, se va întoarce împotriva noastră.
În ceea ce priveşte Consiliul Local, nu am prea mult a comenta. El este rezultatul exact al unor calcule putrede cu efect paralizant pentru oricine vrea să se opună sistemului. Opt consilieri USL, şapte consilieri PDL, patru consilieri PPDD. Maşinăriile de vot deja au fost puse la cale, astfel încât „coaliţia decadenţei” să nu fie deranjată esenţial de nimeni în mandatul care abia începe.
Octavian Paler spunea la un moment dat, într-o emisiune televizată, că primul lucru care s-a privatizat în România post-decembristă a fost interesul naţional. Ca să-l parafrazez, eu spun azi că primul lucru care s-a privatizat după aceste alegeri locale este interesul public al câmpinenilor. Mă credeţi?

Florin Frăţilă

O ştampilă pierdută (o piesă importantă în jocul alegerilor locale)

Pentru că tot suntem aproape de anul Caragiale, vă prezentăm melodrama cu iz de spirit civic mioritic şi seriozitate balcanică: “O ştampilă pierdută - o piesă importantă în jocul alegerilor locale”.
Alegerile locale din 10 iunie au decurs paşnic, aproape fără niciun incident, chiar dacă în campania electorală, de-a dreptul apatică în comparaţie cu cea de la precedentele locale, din iunie 2008, s-au mai aruncat pe piaţă hârtii denigratoare la adresa unor candidaţi. Mai nervoase au fost ultimele zile ale săptămânii trecute.
Pentru Primăria Câmpina şi-au depus candidaturile şapte câmpineni. În bătălia pentru cucerirea Consiliului Local Câmpina au fost înscrise nouă formaţiuni politice (UNPR, PDL, USL, PNG-CD, PV, PER, PP-DD, PRM, ACDR) şi un independent., Cătălin Abăluţă, fost ofiţer MAI de carieră.
Singurul incident, până la închiderea ediţiei ziarului nostru, a fost dispariţia unei ştampile de vot de la Secţia nr. 17 (de la Şcoala generală 6). Evenimentul s-a petrecut duminică dimineaţa, în jurul orei 10.00. Din cauza neatenţiei membrilor Comisiei de votare din secţia amintită, un alegător şi-a luat înapoi buletinul fără a înapoia ştampila cu care a votat.  După două-trei minute, preşedintele secţiei de votare şi-a dat seama de dispariţia ştampilei şi a alertat Poliţia, fugind totodată după câţiva dintre ultimii alegători care părăsiseră clădirea respectivă, după ce votaseră în prealabil. Fiecare dintre cei opriţi pe stradă, în faţa secţiei, a susţinut cu vehemenţă că a predat ştampila de vot după introducerea buletinelor de vot în urne. Poliţia a demarat o anchetă aflată în curs de desfăşurare. Preşedinta Biroului Electoral de Circumscripţie Câmpina, judecătorul Mădălina Graure, crede că “fapta nu a fost făcută cu premeditare, ci din neatenţie. Persoana respectivă ori nu a realizat ceea ce s-a întâmplat nici până în prezent, ori şi-a dat seama, într-un final, de incidentul creat, dar nu aduce ştampila de teama unor consecinţe nedorite”.
Primul care a votat, la ora 10.00, secţia de la Şcoala generală nr. 8 (Al.I. Cuza) a fost Virgil Guran, candidatul USL Câmpina şi preşedintele PNL Câmpina. Însoţit de soţie şi debordând de umor, Guran a răspuns senin întrebărilor ziariştilor, la ieşirea de la urne. “Sunteţi primul dintre candidaţi care aţi votat. Cu ce gânduri?”, a fost întrebarea reporterului-cameraman de la televiziunea locală Valea Prahovei TV. “Ca să fiu primul. Primul la vot…”, a răspuns detaşat, Virgil Guran. Acesta a continuat cu următoarea declaraţie: “Gândurile mele sunt aceleaşi ca cele pe care le-am spus întotdeauna. Cred că este momentul să vină la conducerea oraşului oameni hotărâţi, cu care să îndepărtăm tot ceea ce s-a întâmplat rău până acuma. Trebuie să fim mai realişti şi să le spunem alegătorilor adevărul. Oamenii acestui oraş trebuie să ştie ce se poate şi ce nu se poate face.  Lumea cred că a înţeles acest lucru, mesajul nostru a ajuns la alegători, şi sper că vom reuşi să facem o echipă bună aici, la Câmpina.” 
 

La secţia din care a dispărut ştampila cu bucluc, au votat Ciprian Murariu (UNPR) şi Liviu Corcodel (PNG-CD). Aceştia au sosit, amândoi, în jurul orei 10.30, adică imediat după declanşarea unei furibunde agitaţii cauzate de dispariţia ştampilei de vot.
La ora 11.00, în cartierul Slobozia a votat Horia Tiseanu, însoţit de întreaga familie (mamă, soţie, fiu). Întrebat în legătură cu incidentul privind dispariţia ştampilei, primarul în funcţie a opinat că “ar fi fost poate mai bine să se închidă secţia de votare, pentru că incidentul este periculos şi poate afecta grav procesul de votare, dacă ştampila nu a fost predată cu premeditare, în scopul vicierii votului electoratului local. “
Judecătorul Mădălina Graure a declarat  presei că “nu putea fi închisă Secţia nr. 17, deoarece acest lucru ar fi însemnat îngrădirea dreptului de a vota, un drept consituţional, al multor câmpineni arondaţi acelei secţii.”
Ultimii dintre candidaţii la funcţia de primar au votat Elvis Arghir(PV) şi Andrei Istrate (PRM). Arghir, care ţinteşte, de fapt, funcţia de consilier local, nu a fost nici el lipsit de umor la ieşirea de la urne, declarând ziariştilor care l-au abordat că “sunt sigur de un vot. Dacă nu voi obţine niciun vot, în final, atunci pot declara, la fel de sigur, că alegerile au fost fraudate la Câmpina.”
Încă de dimineaţă, prezenţa la vot dădea semne că ar fi net superioară celei din 2008. La ora 13.00, în cele 23 de secţii din Câmpina votaseră 9.337 alegători, din totalul de 33. 350, ceea ce înseamnă aproape 28% din totalul celor înscrişi pe listele electorale. La ora 17.00, procentul celor prezenţi la urne s-a ridicat la 41,66%, pentru ca, la ora 19.00, să voteze 16.618 alegători, ceea ce înseamnă 49,83%. La ora 21.00, la închiderea urnelor, pentru alegerile  locale, la Câmpina, votaseră 19.583 de alegători (58,76%). Pentru comparaţie, acum patru ani, la precedentele alegeri locale, au votat 13.379 alegători (40,06%) în primul tur şi 14.958 alegători (43,49%), în al doilea tur de scutin.

Regalul muzical oferit de Iris şi de Compact a strâns multă lume în Centrul Civic

  •  În ciuda tentei sale electorale marca PDL
Cu toate că Virgil Guran a pierdut, “la mustaţă” mandatul de primar al municipiului în următorii patru ani, scăderea popularităţii sale (a PDL, în general), a fost evidenţiată cel mai bine de reacţia mulţimii câmpinenilor adunaţi joi seara, la spectacolul muzical electoral finanţat de PDL, liderii săi politici încercând, într-un ultim gest disperat, să cumpere cu “pâine şi circ” voturile electoratului local. Pe post de “pâine” au fost miile de sacoşe împărţite furibund de Horia Tiseanu, în precedentele săptămâni,  spectacolul muzical grandios de joi seara luând locul “circului” cu scopuri politice şi electorale, manevră moştenită de mii de ani, de la conducătorii Romei antice.
 Muzică de bună calitate au oferit nu doar monştrii sacri de la formaţiile Compact şi Iris, ci şi mult mai tinerii şi mai puţin notoriii lor colegi de breaslă de la trupa The Sixteens, care au cântat în deschidere, alături de cântăreaţa de muzică etno Georgiana Lepădat şi de rapsodul muzicii populare Vasile Trandafir Vădan. Spectacolul s-a terminat aproape de miezul nopţii, cu un feeric foc de artificii care a umplut atmosfera cu fum şi miros de sulf. Din reacţia spectatorilor la îndemnurile prezentatorului şi ale unor artişti care au evoluat în acest spectacol (îndemnuri cu trimiteri directe spre votarea PDL la Primărie, la Consiliul Local şi la Consiliul Judeţean), ca şi din murmurul surd urmat de puţine aplauze care s-au auzit la urcarea lui Horia Tiseanu pe scenă, era destul de evident că cea mai mare parte a publicului nu avea simpatii pedeliste.
În părculeţul de la Ceas, reprezentanţii USL au fost prezenţi lângă cortul amplasat recent în această locaţie, în mijlocul unei mulţimi pestriţe care se înghesuia să primească baloane şi şepci cu candidatul USL la primărie, liderul liberal Virgil Guran. Un pensionar purtând pe cap o şapcă inscripţionată cu însemnele USL şi cu numele candidatului acestei formaţiuni politice la şefia executivului municipal a fost oprit de un jandarm excesiv de zelos şi de obedient, care l-a avertizat pe bietul pensioner că, dacă nu se leapădă de şapca uselistă şi de balon, trebuie să se îndepărteze cât mai mult de scenă. Omul legii, funcţionar public al MAI, pus în slujba publicului, deci care trebuia să asigure ordinea spectacolului muzical electoral pedelist, a considerat, cu de la sine putere şi cu o precară interpretare a legii, că pensionarul nu avea ce să caute cu însemnele USL în apropierea scenei pe care se desfăşura spectacolul plătit de PDL. Până la urmă, la intervenţia unor lideri liberali, jandarmul a înţeles, după o uşoară dojeneală din partea superiorului său ierarhic, că interpretase greşit indicaţiile primite de la şeful dispozitivului, îngrădind libertatea de mişcare a unui cetăţean paşnic, care nu avea cum să deranjeze desfăşurarea spectacolului şi ordinea publică în zonă. Evenimentul artistic cu scop electoral s-a desfăşurat fără incidente, la reuşita sa contribuind şi faptul că primarul în funcţie Horia Tiseanu a interzis comercianţilor din zonă să vândă băuturi alcoolice. O iniţiativă ce a îndepărta aburii alcoolului de minţile multor specatatori care s-ar fi dedat grabnic “măcar la una mică.”

Proiect cu baterie antigrindină avem, rachetele respective ne mai trebuie

Către sfârşitul legislaturii precedentului miniparlament câmpinean, aleşii câmpinenilor au aprobat un contract de comodat încheiat între municipiul Câmpina şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor ((DSNACP). Problema amplasării unor rachete antigrindină la Câmpina, nicicând rezolvată, era veche, ea fiind abordată prima dată încă de acum zece ani. La şedinţa cu pricina au fost de faţă şi doi reprezentanţi ai ministerului de resort, care au constituit adesea ţinta ironiilor unor consilieri, aleşii respectivi amintindu-şi că au mai fost dezbătute şi aprobate proiecte privind amplasarea de rachete antigrindină pe dealul Muscel, dar niciunul nu a fost materializat. Puţină lume mai crede în Programul de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor pe perioada 2010-2024, care are o mulţime de etape (în 2012 se implementează a XIII-a etapă, am zice cu succes… la smuls zâmbete, poate), etape a căror finalitate se întrevede foarte greu. Municipiul Câmpina, în calitate de comodant, se angajează să dea în folosinţă gratuită comodatarului, adică DSNACP, un teren de 1500 de metri pătraţi pe dealul Muscel, pentru amplasarea unui punct de lansare rachete antigrindină, dar şi a construcţiilor aferente. Acelaşi proiect a fost promovat, acum câţiva ani, de către viceprimarul Ion Dragomir, care, la opoziţia consilierilor PDL, şi-a retras proiectul, dojenindu-şi colegii din majoritatea parlamentară de atunci că nu sunt serioşi şi că vor să îi pice proiectul numai pentru că este membru al opoziţiei din Consiliul Local. Vorbindu-le celor doi reprezentanţi ai DSNACP, prezenţi în sala de şedinţe, cu referire la consilierii PDL, Ion Dragomir i-a informat pe cei doi că „atunci când noi am susţinut acest proiect, am fost luaţi la mişto. Vreau să-i aduc aminte domnului consilier Gheorghe Sandu cum ne vorbea că speriem caii pe Muscel, că se va împrăştia iod, că omorâm câmpinenii, chiar dacă era vorba despre acelaşi proiect ca şi cel pe care îl discutăm acum. Parcă m-ar îndemna Cel cu Coarne să vă pun să mai veniţi şi luna viitoare, dacă cei de la PDL nu-şi cer scuze pentru ce ne-au făcut atunci nouă, cu iodul şi cu speriatul animalelor.” 
După ce pedelistul Gheorghe Sandu şi-a cerut scuze, mai de bună voie, mai împins de colegii săi de partid, proiectul a fost aprobat. Precizăm cititorilor că în Unitatea Pilot de Combatere a Căderilor de Grindină Prahova există şase puncte de lansare, fiind prevăzută şi omologarea altor opt. Sistemul antigrindina va fi functional pe întreg teritoriul Romaniei începând cu 2014-2015. România a demarat un program pe 12 ani, prin care culturile agricole, în special podgoriile şi livezile, să fie protejate de grindină. Ţara noastră dispune de tehnica militară necesară distrugerii grindinei sau producerii ploilor, motiv pentru care implementarea unui astfel de program nu ar trebuit să constituie o problemă. Lipsa fondurilor a dus la o etapizare excesivă a programului, dar şi la funcţionarea defectuoasă a acestuia. Pentru 2012, bugetul Ministerului Agriculturii alocă 10,765 milioane de lei pentru acest program. Sunt incluse în Programul antigrindină zone din judeţele Buzău, Prahova (n.r. - unde a fost instalată prima baterie de rachete antigrindină), Iaşi, Mureş, Alba, plus Banatul şi Oltenia.

Câmpina are o nouă Comisie de avizare a cererilor de organizare a adunărilor publice

Consiliul Local a aprobat primenirea componenţei Comisie de avizare a cererilor de organizare a adunărilor publice. Noua structură a Comisiei este următoarea: ing. Horia Tiseanu - primarul nou-ales al municipiului Câmpina (alegerea lui Tiseanu, în urmă cu o lună, a fost de bun augur, acest lucru fiind dovedit de rezultatul alegerilor de duminică); jr. Paul Moldoveanu - secretarul municipiului Câmpina; maior Lascu Cornel, de la Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Prahova; comisar şef Văsii Romeo, şeful Poliţiei Municipale Câmpina; ing. Gheorghe Carmen, director executiv Poliţia Locală Câmpina. Promovarea proiectului de hotărâre care stabileşte o nouă componenţă a Comisiei se impunea ca urmare a faptului că, prin Legea nr.60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, a fost instituită obligativitatea înfiinţării de către Consiliul Local Câmpina a Comisiei de avizare a cererilor de organizare a adunărilor publice, din a cărei componenţă, în mod obligatoriu, fac parte primarul şi secretarul localităţii, precum şi reprezentanţi ai Poliţiei şi Jandarmeriei Române. Structura Comisiei înfiinţate acum patru ani a suferit două modificări, după cum urmează: în locul sublocotenentului George Dinică, reprezentant al C.J.J. Prahova pentru Ordine Publică, a fost desemnat maiorul Cornel Lascu,  reprezentant al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Prahova şi comandantul Detaşamentului 7 Jandarmi Câmpina (ce a mai rămas din fosta Unitate de Jandarmi, după desfiinţarea acesteia, acum doi ani); în locul lui Alexandru Lefter, fost director al Direcţiei Poliţia Comunitară Câmpina (retras la pensie) a fost numită Carmen Gheorghe, director executiv al Poliţiei Locale Câmpina.