31 iulie 2012

45,43% dintre câmpinenii prezenţi la urne au votat în favoarea demiterii

La Câmpina, în duminica referendumului, canicula a învins spiritul civic al trăitorilor oraşului celebru, odinioară, prin gradul de inteligenţă al locuitorilor săi. Cât de deştept trebuie să fii ca să înţelegi că, la Revoluţia din Decembrie, au murit mii de tineri pentru ca noi să trăim azi într-un stat democratic (chiar dacă mulţi români sunt mai săraci, în prezent, decât acum 23 de ani), într-un stat de drept în care drepturile politice (de a alege şi de a fi ales), sunt drepturi fundamentale, constituţionale, fără de care am aluneca, încet, dar sigur, în dictatură şi anarhie. Nu vorbesc aici de electoratul fidel al PDL, de nucleul dur al acestui partid, ci de cei nehotărâţi, care probabil au fost hotărâţi, în alegerea absenteismului, de către arşiţa de duminică şi scârba de politicieni. Nu trebuie să-ţi placă liderii politici ai momentului, ca să poţi inflenţa, prin votul tău, mersul României spre înainte, fără să primeşti OK-ul de la unul sau altul dintre liderii naţionali ai unor partide parlamentare.  
Aşadar, Ziua Imnului şi semnificaţiile acesteia nu i-au impresionat prea mult pe concetăţenii noştri, care s-au prezentat la referendumul de duminică mult mai puţini decât la recentele alegeri locale din 10 iunie, cu aproape 10 procente mai puţini. Reamintim cititorilor publicaţiei noastre că, pe 29 iulie 1848, la Râmnicu Vâlcea, a fost cântat pentru prima oară cântecul ce avea să devină, peste un secol şi jumătate, imnul naţional al României: “Deşteaptă-te române”, compus de Anton Pann, pe versurile poetului ardelean Andrei Mureşanu.  Sondajele comandate de unele televiziuni centrale, ca şi potrivirea zilei referendumului de demitere a preşedintelui suspendat cu Ziua Imnului Naţional, au fost considerate de liderii naţionali ai USL semne de bun augur pentru demiterea lui Traian Băsescu prin vot popular. Nu au fost luaţi în calcul factorii amintiţi la începutul acestui articol, determinanţi în alegerea de către mai mult de jumătate din electoratul Câmpinei a absenteismului în locul răspunsului la întrebarea referendumului. Oricum, Traian Băsescu, chiar dacă se va întoarce la Cotroceni, va rămâne singurul preşedinte al României suspendat de două ori de către forul legislativ suprem al ţării sale, un record negativ aproape imposibil de egalat.

Dacă la alegerile locale din 10 iunie 2012 au votat peste 56% dintre câmpineni, duminică, în municipiul nostru, au venit la urne  45,56% dintre electori (inclusiv cei din afara oraşului, care au votat pe listele suplimentare). Potrivit estimărilor BEC, făcute duminică seara, la ora 23.00, s-au prezentat la scrutinul din 29 iulie puţin sub 46% din electoratul naţional, mai exact 45,92% dintre românii cu drept de vot. Ceea ce înseamnă că, la Câmpina, prezenţa la referendum are toate şansele să fie sub media pe ţară. Duminică, până la ora 20.00, la cele 23 de secţii de votare din Câmpina, veniseră să voteze 12.859 de alegători, adică  38,70% din totalul electoratului câmpinean. Se subînţelege, în aceste cifre intră şi alegătorii necâmpineni, de pe listele suplimentare, dar numărul acestora a fost nesemnificativ. Cu trei ore înaintea închiderii urnelor, la nivelul judeţului, prezenţa la vot fusese de 35,11%, deci participarea câmpinenilor la referendum o depăşea pe cea a prahovenilor.
O oră mai târziu, din datele anunţate telefonic de reprezentanţii USL Câmpina în secţiile de votare, se prezentaseră la vot 14.060 alegători locali, adică 42,31% din totalul câmpinenilor cu drept de vot. O participare, oricum, sub media pe judeţ, care atinsese, la acea oră, procentul de 42,92%.
Primul dintre liderii câmpineni ai USL care au votat a fost viceprimarul Ion Dragomir (preşedintele PSD Câmpina), puţin după deschiderea urnelor. L-a urmat senatorul social-democrat George Severin, la ora 10.00, şi consilierul judeţean (preşedintele PNL Câmpina), Virgil Guran, la ora 11. 00. Senatorul George Severin a declarat duminică, după ieşirea de la urne: “Am convingerea că, de mâine, România va intra pe calea normalităţii şi a bunului- simţ. Cred că, tot de mâine, Guvernul îşi va putea face treaba fără grija obstrucţionării din partea adversarilor politici. Nici nu vreau să mă gândesc cum vor fi următorii doi ani, în cazul în care referendumul nu va fi validat.”.
Liderul liberal Virgil Guran a declarat, după votare: “Am votat, în primul rând, pentru linişte. Este prea mult scandal şi prea mult circ în România. Iar eu consider că promotorul acestui circ este tocmai preşedintele suspendat, Traian Băsescu. Sper să fie linişte după acest vot, sper ca Guvernul, Parlamentul şi Preşedinţia să îşi poată face treaba în linişte. Am votat pentru ca românilor să le fie un pic mai bine. Şi spun numai un pic mai bine, pentru că, în opinia mea, întreaga clasă politică românească trebuie primenită, căci ea are o mare problemă în acest moment.”
Lideri ai PP-DD Câmpina nu prea au fost văzuţi la vot, ceea ce înseamnă că “poporenii” câmpineni au respectat indicaţiile venite de la conducerea centrală a partidului, recte Dan Diaconescu, de a ieşi la referendum într-o mică proporţie. Liderii PDL, desigur, respectând boicotul impus de “centru”, nu au votat duminică, dar au patrulat tot timpul prin oraş. În legătură cu fluturaşii care au apărut în cutiile poştale ale câmpinenilor în noaptea premergătoare referendumului, conţinând o fotografie a primarului Horia Tiseanu şi un mesaj atribuit acestuia, prin care câmpinenii erau îndemnaţi să iasă la vot şi să voteze cu împotriva demiterii preşedintelui Băsescu, edilul câmpinean a declarat public că acel mesaj nu îi aparţine şi că făcut plângeri penale la Poliţia Municipală împotriva celor care au răspândit acei fluturaşi. “Eu şi colegii mei de partid nu avem nici o legătură cu aceste hârtii, nu am îndemnat în nici un fel lumea să iasă la vot. De fapt, am şi depus plângeri la poliţie, pentru că nu mi se pare moral şi legal să trimiţi oamenilor mesaje false”, consideră edilul-şef.
Dintre toate localităţile din jurul Câmpinei, fruntaşe la capitolul “participarea la vot” au fost Cornu (cu circa 80%) şi Băneşti (cu peste 60%). Cea mai slabă participare la vot s-a înregistrat în comunele Valea Doftanei (30,50%) şi Poiana Câmpina (40,15%). Până în ziua apariţiei ziariului Oglinda, BEC va face publice rezultatele finale şi oficiale ale participării populaţiei la referendum. Dacă acesta va fi invalidat de către Curtea Constituţională, conform unei hotărâri a plenului Camerelor reunite, Parlamentul va decide calea de urmat, ceea ce poate însemna că meciul dintre preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta nu se va încheia după anuntarea rezultatelor oficiale. (A.N.)

Referendumul în cifre

La Câmpina au votat 15.097 alegători înscrişi pe listele electorale permanente şi pe listele suplimentare. Dintre aceştia, 13.364 au votat în favoarea demiterii lui Traian Băsescu, iar 1.588 de persoane au votat împotriva dimterii.
Iată situaţia la fiecare secţie în parte:
Secţia nr. 156 (Casa de Cultură „Geo Bogza”): s-au prezentat 651 persoane, din care 576 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 157 (Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu”): s-au prezentat 620 persoane, din care 563 au votat  în favoarea demiterii
Secţia nr. 158 (Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu”): s-au prezentat 687 persoane, din care 608 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 159 (Edilconst - cantină): s-au prezentat 493 persoane, din care 431 au votat  în favoarea demiterii
Secţia nr. 160 (Şcoala Centrală): s-au prezentat 585 persoane, din care 510 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 161 (Grupul Şcolar Industrial Energetic (sala 5): s-au prezentat 543 persoane, din care 481 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 162 (Şc. Gen. nr.7): s-au prezentat 613 persoane, din care 545 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 163 (Casa Tineretului): s-au prezentat 708 persoane, din care 642 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 164 (Rafinăria „Steaua Română”): s-au prezentat 606 persoane, din care 550 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr.165 (Grupul Şcolar Energetic (sala 3): s-au prezentat 426 persoane, din care 389 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 166 (Colegiul Tehnic Forestier): s-au prezentat 631 persoane, din care 537 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 167 (Colegiul Tehnic Forestier): s-au prezentat 638 persoane, din care 583 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 168 (Colegiul Tehnic „Constantin Istrati” - cămin): s-au prezentat 696 persoane, din care 606 au votat  în favoarea demiterii
Secţia nr. 169 (Şc. Gen. nr.5): s-au prezentat 588 persoane, din care 520 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 170 (Gr. Şc. Industrial Construcţii de Maşini): s-au prezentat 663 persoane, din care 582 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 171 (Colegiul Tehnic „Constantin Istrati”  - sală de clasă): s-au prezentat 772 persoane, din care 675 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 172 (Şc. Gen. nr.6): s-au prezentat 676 persoane, din care 595 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 173 (Gr. Şc. Industrial Construcţii de Maşini - cantină): s-au prezentat 536 persoane, din care 464 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 174 (Şc. Gen. nr.8): s-au prezentat 839 persoane, din care 753 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 175 (Electroutilaj - cantină): s-au prezentat 758 persoane, din care 675 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 176 (Şc. Gen. nr.3): s-au prezentat 945 persoane, din care 824 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 177 (Gr. Şc. Industrial Construcţii de Maşini - cantină): s-au prezentat 602 persoane, din care 515 au votat în favoarea demiterii
Secţia nr. 178 (Şc. Gen. nr.8): s-au prezentat 821 persoane, din care 740 au votat în favoarea demiterii

Cuvântul care înţeapă

Victoria unui suflet stins

Când scriu aceste rânduri, rezultatele oficiale ale Referendumului pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu din 29 iulie nu sunt încă finalizate. Cu toate astea, încă de la ora închiderii urnelor, pedeliştii şi-au anunţat victoria (ce sistem diabolic de a număra voturile patronează oamenii ăştia) cu flacăra democraţiei în mâini, o victorie consfinţită, paradoxal, de un eşec zdrobitor în faţa a 8 milioane de români care le-au întors spatele.
Vă mărturisesc că mă aşteptam la un astfel de deznodământ, pentru că aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, rezultatul Referendumului era previzibil într-o ţară al cărei popor este atât de divizat, însă nu credeam că în faţa unui adevăr absolut şi anume faptul că jumătate din naţiune nu te mai vrea, Băsescu ar mai avea puterea să rânjească în faţa camerelor de televiziune, batjocorind aşteptările şi voinţa celor care l-au sancţionat.
Duminică, aproape de miezul nopţii, după Referendum, măcinat de propria decadenţă politică, dar mai ales morală, Băsescu a ieşit în faţa naţiunii cu o flacără pâlpâindă, vorbind în continuare de o lovitură de stat. La drept vorbind, cred că flacăra era, de fapt, ultima zvâcnire a unui suflet de mult stins, iar lovitura de stat din mintea lui, voinţa legitimă a milioane de români în numele cărora îşi permite să vorbească, să acţioneze, întotdeauna susţinut de o minoritate.
De fapt, concluzia acestui referendum ar putea fi aceea că preşedintele Băsescu a pierdut în confruntarea cu propriul său popor şi bruma de legitimitate pe care o mai avea. În mod normal, ar trebui să-şi prezinte demisia şi să lase ţara să-şi urmeze cursul destinului. Sunt sigur că nu va fi aşa, războiul româno-român va continua, iar nota de plată se va deconta tot din buzunarele noastre.

P.S. 1 La Câmpina, noul legislativ local şi-a început activitatea în forţă. Una dintre deciziile importante a fost aceea prin care multe miliarde de lei vechi vor rămâne în bugetul public în loc să meargă la o echipă de fotbal. Sportul local trebuie categoric susţinut, dar nu exclusiv din banii comunităţii, pentru că altfel, automat, apare corupţia.
P.S. 2 În zilele următoare (2-4 august), în oraşul nostru va avea loc, la Casa Tineretului (în aer liber), cea de-a doua ediţie a Festivalului Jazz Rock, organizat de Club Live, Liviu Briciu şi administraţia locală. Un festival profesionist, la care vă asigur că merită să fiţi prezenţi.
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

SFÎRŞITUL ÎNCEPUTULUI SAU ÎNCEPUTUL SFÎRŞITULUI?
   
Este chiar o dată istorică 29 iulie? Ar putea fi, dacă am învăţa ceva, lucru de care mă îndoiesc profund. Avem această deosebită „calitate” de a nu învăţa nimic din ceea ce ni se întîmplă. De aceea nu evoluăm, ne învîrtim în cerc stupid. Mă surprinde că se discută în termeni de învinşi şi învingători. Ca la un meci de fotbal. Or, singurul grav rănit în acest război de gherilă este publicul spectator, adică România, ieşită din campanie complet distrusă economic şi moral din cauza ambiţiei unor oameni care nu au avut răbdarea să încheie un ciclu electoral. Tot ce s-a acumulat cu greu şi cu mari sacrificii în timpul anti-carismaticului Boc, s-a cheltuit cu inconştienţă în aceste două luni. Decontul? Vine mai repede decît credeţi, izolarea în care dubletul malefic ne-a aruncat distrugînd instituţional structurile democratice va fi foarte greu de spart. Ne-am întors la punctul zero din 1990, numai că atunci totul, economic şi extern, era în favoarea noastră, acum, economic şi extern, totul ne este ostil. Nu e nici un prilej de bucurie că a cîştigat Băsescu, nici că a cîştigat acţiunea demiterea. Trei sunt concluziile pe care le enumăr fără a detalia.

Scandal în Consiliul Local Câmpina

Dilema unor reprezentanţi ai actualei administraţii locale seamănă puţin cu cea nutrită de reprezentanţii Administraţiei Prezidenţiale de la Bucureşti. Mai simplu şi mai direct spus, dilema primarului nostru cel cumsecade, Horia Tiseanu, seamănă (olecuţică măcar), cu dilema preşedintelui nostru cel jucător, Traian Băsescu. Acuma, presupunem şi noi că ar fi “în cestiune” niscaiva dileme, dar dacă n-or sta în dilemă capul oraşului şi capul ţării, nişte trăiri lăntrice răvăşitoare tot îi bântuie de la o vreme. Care au toate un numitor comun: Puterea.
Acum o lună, Tiseanu s-a ales, pentru a treia oară consecutiv, primar al Câmpinei. Fruntea oraşului, cum ar veni. Ca să-şi dea seama, zilele trecute, că “frunţile întunecate” ale noii majorităţi din Consiliul Local îi trântesc fără jenă proiectele de hotărâri, dovedindu-i că este jupân numai în Primărie, dar cum a ieşit din curtea executivului local, există un jupân mai mare ca el, viceprimarul Ion Dragomir, şeful actualei majorităţi din legislativul municipal. De aia ne-a trecut prin cap că o trăi edilul nostru cel cumsecade următoarea dilemă: “Cum naiba e subalternul meu în Primărie, dar, în afara ei, e peste mine !?”. Şi fiindcă ne-a trecut nouă prin cap chestia asta, ne gândim că musai i-a trecut prin cap şi domnului primar. Că doar de aia e fruntea oraşului: să-i treacă prin cap toate problemele importante ale urbei. Iar dacă nici aceasta nu e o problemă importantă pentru Câmpina (Tiseanu cu puterea în mâinile sale, Tiseanu cu puterea în mâinile altora), atunci nu mai ştim ce să mai zicem.
Puţin după alegerea lui Tiseanu ca primar, de prea mult jucat, preşedintele Băsescu a fost puţin suspendat.  Nu prea ar fi vrut să se întoarcă la popor, aşa cum îi plăcea lui să se împăuneze în vremuri apuse irecuperabil (mare democrat şi Băse al nostru, …  mai mult al lui), însă a fost obligat de “frunţile întunecate” ale noii majorităţi din Parlamentul României. Aşa că s-a întors, duminica trecută, la popor. Iar poporul votant s-a întors şi el la Băselu. Cu spatele. Ca să nu i se uite numele prezidentului (format din derivarea unui cuvânt din spate), şi să nu uite nici preşedintele  că 86 la 14 reprezintă, oricum ai lua-o, un scor umilitor în baschet, ca şi în alte sporturi cu scoruri mari. “Cum, p…m… (poporul meu - n.red.)”, şi-o fi zis în barbă Băselu, “eu sunt preşedinte jucător, dar când mi-e lumea mai dragă, mi se ia jucăria”. Cu siguranţă,  mentorul Băse, în dilema sa, nu a inflenţat dilema discipolului său Tisi, nici măcar nu i-a cunoscut-o, dar trebuie să recunoaşteţi, cele două dileme seamănă foarte mult între ele.
Cu trei zile înaintea referendumului de demitere a lui Băselu, cel care conduce destinele Câmpinei, din 2004 încoace, a ajuns să plece  cu capul plecat de la recenta şedinţă a Consiliului Local. Primarul Horia Tiseanu, cu toate încercările sale, nu a reuşit să închege, la începutul acestui mandat, o majoritate în Consiliul Local, lucru reuşit de alianţa politică încheiată de către USL (opt consilieri; cinci social-democraţi plus trei liberali) şi PP-DD (patru consilieri). Astfel, deşi deţine şefia executivului câmpinean, PDL Câmpina, cu cei şapte consilieri municipali ai săi, este obligată să facă opoziţie în legislativul municipal.
La începutul primei şedinţe ordinare a Consiliului Local, viceprimarul Ion Dragomir a luat cuvântul şi l-a criticat aspru pe şeful său din primărie, pentru că a încheiat cu televiziunea Valea Prahovei TV un contract de difuzare a şedintelor de Consiliu Local (2000 de lei pentru o  şedinţă ordinară; 1500 de lei, şedinţa extraordinară), fără să consulte legislativul municipal. “Am spus, încă de la începutul mandatului meu, că voi fi foarte atent cum se cheltuieşte banul public in Primărie, şi mă voi ţine de cuvânt. Ne-aţi ignorat total, deşi trebuia să ne consultaţi. Trebuia să faceţi o selecţie de oferte, ca să vedem dacă nu puteam găsi o televiziune care să ceară mai puţini bani pentru a înregistra şi a transmite întâlnirile noastre. Ţin minte că, ani de zile, fosta televiziune locală ne televiza şedinţele  gratis”, l-a săgetat Dragomir pe Tiseanu.
“Trebuie să vă amintesc că nu aţi câştigat puterea, voi, cei de la USL, ci aţi reuşit să formaţi o majoritate în Consiliul Local numai ajutaţi de cei de la PP-DD. Nu mă siliţi să spun mai multe despre cum aţi reuşit să formaţi această alianţă”, i-a replicat primarul adjunctului său din Primărie.
Şi contrele primilor doi demnitari câmpineni au continuat pe tot parcursul şedintei. Cele mai importante proiecte iniţiate de primar şi de consilierii pedelişti au fost respinse, în maniera în care PDL a acţionat în mandatul trecut, spre marea dezamăgire a lui Horia Tiseanu, căruia nici acum probabil nu-i vine a crede că nu mai poate face jocurile în legislativul municipal, chiar dacă deţine şefia executivului local.  (A.N.)

Majoritatea din Consiliul Local nu doreşte finanţarea totală a echipei Unirea

Ultima şedinţă de lucru a Consiliului Local a fost plină de contre şi săgeţi pe care cele două tabere (majoritatea formată din reprezentanţii USL – PP-DD, pe de-o parte, şi partida consilierilor PDL, pe de altă parte) şi le-au aplicat fără milă. Atacurile verbale ale aleşilor-adversari au fost însoţite adesea de ameninţări privind darea în vileag a unor contracte părtinitoare pe care municipalitatea le-ar fi încheiat, în cursul ultimilor ani, cu diverse persoane sau entităţi juridice. A fost o răbufnire a celor 17 consilieri prezenţi (Elena Albu şi Călin Tiu au lipsit), pe care am putea să o justificăm, în parte, prin faptul că şedinta era înregistrată de televiziunea regională Valea Prahovei TV (practic, singura televiziune locală). În condiţiile în care şedinţele Consiliului Local nu mai fuseseră televizate de ani de zile, consilierii au găsit acest prilej  numai bun pentru a încerca să se impună în luările lor de cuvânt, cu scopul de a impresiona electoratul din faţa televizoarelor, cu atât mai mult cu cât referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu stătea să bată la uşă.
Primarul municipiului a iniţiat şi susţinut un proiect de hotărâre care propunea aprobarea susţinerii financiare a Fotbal Club „Unirea” Câmpina în turul anului competiţional 2012 – 2013. În acest scop, Tiseanu a propus ca legislativul local al municipiului să asigure finanţarea Fotbal Club „Unirea” Câmpina cu suma de 480.000 lei (4,8 miliarde de lei vechi), banii fiind necesari în turul campionatului, în perioada 1 august – 31 decembrie 2012. Suma de aproape o jumătate de milion de lei noi urma a fi prevăzută în bugetul local pe anul 2012, la Capitolul ”Cultură, recreere, religie”.
Echipa “Unirea” este recunoscută ca fiind cea pe care edilul-şef a folosit-o în scopuri electorale, obligându-l pe preşedintele clubului, Mărgărit Ciubotaru, să adere la PDL. Acest lucru l-a nemulţumit pe viceprimarul Ion Dragomir, liderul pesediştilor locali, din care cauză, la sfârşitul sezonului trecut, vicele şi-a dat demisia din  Comitetul Director al clubului.
În accepţiunea primarului Tiseanu, cu cei 480.000 de lei s-ar finanţa întreaga activitate sportivă a echipei Unirea, care a promovat, de curând, în al treilea eşalon al al fotbalului naţional. Dacă proiectul lui Tiseanu ar fi obţinut girul Consiliului Local, suma de 480.000 de lei ar fi fost cheltuită pentru cumpărarea de echipamente sportive, mâncare, medicamente, pentru întreţinerea stadionului şi plata arbitrilor, pentru plata salariilor jucătorilor, precum şi a primelor, a cazării, deplasărilor etc. Practic, municipalitatea asigura totul. Celorlalţi membri din Comitetul Director (care se consideră fondatorii iniţiali ai echipei ce a luat naştere cu câţiva ani înaintea asocierii cu municipalitatea), le revine rolul de finanţatori ai clubului mai mult cu numele.
Astăzi, conducerea clubului promite că actualul obiectiv al echipei este promovarea în Divizia B. Accederea în eşalonul secund al fotbalului românesc, după ce, cu doi ani în urmă, activa în fotbalul judeţean, poate fi socotit un obiectiv nu doar îndrăzneţ, ci chiar măreţ, care merită oricâte sacrificii.
Cu toate acestea, liderii USL Câmpina sunt hotărâţi să nu sprijine în totalitate şi în exclusivitate echipa de fotbal Unirea, ci să o finanţeze parţial, în cadrul unui contract fără artificii juridice de genul celui care a permis Consiliului Local să finanţeze singur echipa, în sezonul trecut, cu multe miliarde de lei vechi, doar pentru că era membru fondator al clubului Unirea.
Consilierul municipal Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură, învăţământ, sport şi tineret, este de părere că trebuie să existe un sprijin parţial din partea municipalităţii, însă doar în cadrul unui contract în care clubul Unirea să vină cu circa 60% din fondurile necesare activării echipei în acest an competiţional. Iar  cu miliardele de lei vechi “salvate” urmează a se construi  baze sportive moderne (la acest capitol, Câmpina este în mare suferinţă), şi a se finanta şi alte cluburi sportive meritorii din oraş.
În sala de şedinţe au fost prezenţi preşedintele clubului Mărgărit Ciubotaru, directorul sportiv Bogdan Mănescu şi câţiva jucători. Cu toată susţinerea primarului şi a consilierilor PDL, majoritatea PSD-PNL-PP-DD a votat împotriva proiectului, respingându-l. “Suntem hotărâţi să investim cât mai mult în baze sportive, care lipsesc cu desăvârşire în Câmpina. Nu avem terenuri de baschet, nu avem terenuri de tenis, cu banii pe care PDL ar vrea să-i alocăm clubului Unirea am putea cumpăra stadionul Rafinăria, fiindcă oraşul nostru nu are un stadion de fotbal corespunzător. De aceea, eu cred că finantarea clubului Unirea cu sume mari, aşa cum s-a întamplat în sezonul trecut, nu mai este posibilă. Eu nu spun că nu ar trebui să susţinem echipa Unirea, dar nu în totalitate. Fiecare club de fotbal din lume are şi bugetul său propriu. Este foarte important acest lucru. Altfel, degeaba te numeşti patron sau finanţator de club de fotbal. Nu poţi fi proprietar de club sportiv fără niciun ban în buzunar. De aceea, noi considerăm că trebuie făcut un contract în care clubul să vină cu peste jumătate din sumele necesare funcţionării echipei. E treaba lor cum vor reuşi acest lucru, cu un nou sponsor sau un nou acţionar. E treaba lor, dar eu consider că altfel nu putem face, căci ar însemna să marginalizăm celelalte cluburi sportive din oraş”, a susţinut consilierul Florin Frăţilă.
Viceprimarul Ion Dragomir şi-a exprimat opinia că finanţarea totală a clubului, din anul trecut, nu a fost chiar legală, iar dacă va intra într-o nouă asociere cu acţionarii clubului, municipalitatea trebuie să aibă drept de coproprietate şi asupra fotbaliştilor clubului.
Consilierul Horaţiu Zăgan le-a amintit consilierilor PDL că, în vara lui 2008, au îngropat echipa fanion a fotbalului câmpinean, Poiana Câmpina (botezată atunci, FCM Câmpina), care a activat mulţi ani în divizia B, într-o existenţă de peste 80 de ani.
Respingerea proiectului iniţiat de primar a fost cea mai usturătoare înfrângere pe care a suferit-o Horia Tiseanu în şedinta aleşilor noştri de săptămâna trecută, lucru care atestă că executivul câmpinean este bicefal nu doar în teorie, şi că puterea în Câmpina este împărţită între primar şi viceprimar, dar influenţa cea mai mare pare să o aibă, deocamdată cel puţin, viceprimarul Ion Dragomir.  (A.N.)

Consilierii PSD, PNL şi PP-DD şi-au împărţit comisiile din Consiliul Local

Împărţirea puterii locale între partidele care formează noua majoritate din cadrul legislativului municipal (USL – PP-DD), a însemnat şi împărţirea, între consilierii municipali pesedişti, penelişti şi pepededişti, a comisiilor ce vor funcţiona la nivelul municipiului Câmpina. La iniţiativa consilierului social-democrat Horaţiu Zăgan, a fost aprobat un proiect de hotărâre care prevedea schimbarea structurii unor comisii care au funcţionat, în mandatul precedent, sub oblăduirea pedeliştilor. Consilierii PDL aveau, în acele vremuri, pâinea şi cuţitul, promovându-şi proiectele de hotărâri fără a ţine cont de părerea celorlalţi colegi  din partidele ce constituiau, la acea vreme, opoziţia. 
Comisia de negociere a preţului de vânzare a terenurilor aferente imobilelor aflate în proprietatea societăţilor comerciale a rămas în aceeaşi componenţă, avându-l ca preşedinte pe primarul Horia Tiseanu, iar ca vicepreşedinte, pe viceprimarul Ion Dragomir. Membrii comisiei sunt: Paul Moldoveanu - secretarul municipiului Câmpina; Gheorghe Ecaterinescu – directorul Direcţiei Economice, consilierii municipali  Elena Albu, Horaţiu Zăgan, Adrian Piţigoi. Secretariatul tehnic al Comisiei va fi asigurat de  Mihaela Dănescu, consilier în cadrul Oficiului transport, avize din cadrul Primăriei. Comisia locală de ordine publică nu a suferit modificări. Componenţa ei este următoarea: preşedinte – primarul Horia Tiseanu; membri: comisar-şef Văsii Romeo (comandantul Poliţiei Române din municipiu); maior Lascu Cornel, de la Inspectoratul de Jandarmi Prahova; ing.Gheorghe Carmen, director Poliţia Locală Câmpina; Ion Dragomir, viceprimar; consilierii municipali Viorica Stănică, Mihaela Petrovici, Rodica Papuc şi Tiu Călin, plus reprezentanţii comunităţii - Eugen Sârmă, Mirel Roman, George Petre şi Vasile Petre. Comisia pentru stabilirea şi urmărirea lucrărilor de reparaţii în şcoli şi-a schimbat componenţa, în urma retragerii primarului din funcţia de preşedinte (nemulţumit că aceste comisii au prea mulţi reprezentanţi din USL şi PP-DD),  dar şi a consilierului liberal Florin Frăţilă, care a acceptat să-şi cedeze locul din această comisie doritorilor din PDL. Astfel, preşedintele Comisiei este acum consilierul social-democrat Gheorghe Tudor, locţiitor, viceprimarul Ion Dragomir, iar ca membri au fost votaţi Mihaela Petrovici, Daniel Ioniţă, Rodica Papuc şi Viorica Stănică. Secretar este Emil Stanciu, referent în cadrul ADPP. Comisia de mai sus va lucra legal numai în prezenţa a cel puţin patru membri, dintre care doi trebuie să fie consilieri.
Consilierul Florin Frăţilă s-a retras şi din componenţa Comisiei de organizare şi desfăşurare a licitaţiilor de vânzare, concesionare sau închiriere de bunuri ce aparţin Consiliului Local, în locul său fiind aleasă Viorica Stănică. Ceilalţi componenţi ai Comisiei sunt viceprimarul Ion Dragomir (preşedinte), consilierii Adrian Piţigoi, Horaţiu Zăgan şi Luminiţa Dumitrescu (membri), Mihaela Dănescu, consilier în cadrul Oficiului Transport-avize (secretar). Comisia va lucra legal în prezenţa a minimum trei membri. În caz de paritate a voturilor, votul preşedintelui va fi decisiv. (A.N.)

Tensiunea „arterială” a Consiliului Local: 11 cu 6!

Impresii după prima şedinţă a Consiliului Local din acest mandat

Privită prin prisma noii componenţe politice şi desfăşurată sub presiunea referendumului care urma în week-end, şedinţa Consiliului Local a început într-o atmosferă tensionată, discuţiile aprinse pornind din start. Cum primarul Horia Tiseanu a încheiat un contract legal cu un trust de presă, prin încredinţare directă, fără  licitaţie, pentru ca şedinţele să fie filmate şi înregistrate, unii consilieri USL au considerat că ar fi trebuit să fie consultaţi pentru a-şi da un acord de principiu, având în vedere că se vor plăti lunar 2.000 de lei de la bugetul local. Nemulţumirea a fost motivată de faptul că în trecut şedinţele erau filmate în regim gratuit, fiind publice.
Nici constituirea comisiilor nu a fost lipsită de comentarii, ironii şi împunsături politice, creând o atmosferă aproape incendiară. Mai mult de atât, ordinea de zi a fost discutată în sens invers, începând cu ultimul proiect, la propunerea viceprimarului Ion Dragomir. Pentru că majoritatea în consiliu o deţin consilierii USL, împreună cu cei de la PP-DD, proiectele au fost aprobate sau respinse ca pe bandă, cu 11 voturi pentru şi 6 împotrivă, scorul indicând foarte clar pulsul noului Consiliu Local.
De la şedinţă au absentat consilierii Elena Albu de la PDL şi medicul Călin Tiu de la USL. Iată impresiile câtorva dintre consilierii, abordaţi în pauza din prima parte a şedinţei.
Gheorghe Tudor, consilier PSD: „Ca la orice început, şedinţa a fost puţin furtunoasă. Mai sunt şi consilieri noi care încă nu au experienţă. Sunt şi discuţii care într-adevăr sunt necesare. Consiliul este cel care trebuie să-şi pună la punct o serie de hotărâri, de regulamente, iar discuţiile sunt inerente. Dar nu sunt conflictuale, aşa cum, poate, dau impresia.”
Viorel Bondoc, consilier PDL: „Firesc, lumea vrea să-şi arate forţa. Eu cred că de-a lungul derulării mandatului se vor mai calma, se va intra într-o normalitate. Sunt la al treilea mandat şi aşa e de fiecare dată. Am prins deja experienţă. Chiar mă aşteptam să fie mai rău, dar am văzut că e o atitudine civilizată.”
Horaţiu Zăgan, consilier PSD: „Având în vedere rezultatele din 10 iunie în ceea ce priveşte componenţa politică a Consiliului Local şi mai ales că e şi problema referendumului, e normal să se mai agite lumea. Dar se vor linişti spiritele.”
Florin Frăţilă, consilier PNL: „Şedinţa a început cu o polemică ce nu-şi avea rostul. Cetăţenii aşteaptă altceva de la noi dar, pe parcurs, ne-am revenit cu toţii şi-am intrat în problematica oraşului. Sper ca până la sfârşit să avem o opinie constructivă pentru toţi cetăţenii. Adică să lăsăm politica la o parte şi să facem administraţie pentru toată lumea.”
Viceprimarul Ion Dragomir, PSD: ”E foarte greu pentru PDL să se obişnuiască în opoziţie! Mult prea greu le va fi, dar trebuie să se obişnuiască şi cu opoziţia. Nu le aplicăm decât tratamentul pe care ni l-au aplicat ei. Şi aşa cum aţi observat, au sesizat că o comisie e formată din patru persoane. Aşa a fost. Atunci când ei au constituit-o din patru era legal, iar acum nu mai este legală.”
Monica Clinciu, consilier PDL: „Sinceră să fiu, nu mă aşteptam să fie atât de multe discuţii. Dar eu pun asta pe seama faptului că e prima şedinţă de Consiliu Local şi o să ajungem să ne obişnuim unii cu alţii, sperând să nu mai fie astfel de fricţiuni. Sincer, nu suntem aici ca să ne certăm între noi ci să facem să meargă lucrurile bine, în continuare.
Horia Tiseanu, primar: ”Nu e nimic nou sub soare! Mă aşteptam la o astfel de atmosferă. Atâta timp cât USL şi-a declarat intenţia de a conduce majoritatea în Consiliul Local, m-aştept să vină cu acelaşi tip de proiecte de hotărâri prin care să-şi asume răspunderea în totalitate pentru aceste comisii. Dacă dânşii aşa doresc să facă, aşa vor face, dar îşi asumă răspunderea activităţii acestor comisii.”
 
Carmen NEGREU

Cristian Bocanu: „Aş vrea ca lumea să afle că se poate face artă din oase de peşte”

Cristian Alexandru Bocanu s-a născut în 1959, la Câmpina. A terminat în 1986 Facultatea de Electrotehnică, secţia Maşini şi Aparate, devenind inginer. A lucrat la Turnătoria Orion din Câmpina, apoi a fost instructor auto, agent de vânzări, revenind în prezent la calitatea de instructor auto, la Bucureşti. La 48 de ani îşi descoperă pasiunea de a crea tablouri din oase de peşte, reuşind să expună la Muzeul Naţional de Istorie, Biblioteca Metropolitană, Muzeul B.P.Hasdeu din Câmpina, Centrul Cultural „Carmen Silva” din Sinaia. Dând dovadă de multă imaginaţie, dar mai ales de sensibilitate, creaţiile sale reflectă un talent nativ de a da formă sentimentelor prin intermediul unei materii prime inedite: oasele de peşte.

Reporter: Vorbiţi-mi despre pasiunea dvs. Cum aţi descoperit-o?
Cristian Bocanu: Da, pasiunea mea acum, pentru că o pot numi pasiune, este cea de a crea tablouri din oase de peşte. Cum a început… S-a întâmplat în urmă cu patru ani, când  o ajutam pe soţia mea la bucătărie, să gătească o ciorbă de peşte. Noi ne ajutăm unul pe altul, ca să meargă treaba mai repede, să avem timp să mai stăm de vorbă. Din păcate, serviciul ne lasă puţin timp liber. Astfel, m-am oferit să curăţ eu carnea de pe căpăţâna de peşte. Astfel, am observat mai bine forma oaselor. La început, mi s-a părut ceva ciudat. Mă gândeam că s-ar putea să fac ceva din ele, o idee care soţiei nu i-a plăcut deloc. Acum nu mai gândeşte aşa.
Reporter: Aveţi înclinaţii artistice, aţi mai cochetat cu vreun anume gen de artă?
Cristian Bocanu: Pe timpul lui Ceauşescu, pentru a mai câştiga un ban, mai făceam mărţişoare, felicitări, am lucrat si  cu imortele. La vreo 3-4 săptămâni de la discuţia cu soţia despre oase şi ce aş putea face din ele, am încercat primul tablou care, surprinzător, semăna cu tabloul lui Munch, „Urletul”. La vremea aceea nu ştiam de existenţa acestui tablou, doar am redat ce simţeam că îmi transmit acele forme ale oaselor. Mai târziu am aflat de similitudinea imaginii tabloului lui Munch, de la unchiul meu din Italia.
Redactor: Ce teme reprezentaţi în tablouri?
Cristian Bocanu: Am început să reprezint flori, fluturi, balerine, diverse alte lucruri, mai abstracte la început. Mai târziu, am început să le dau şi un nume. Acum, când mă apuc să lucrez , văd forma oaselor, iar numele tabloului îl intuiesc din start. Am mai căpătat experienţă, am văzut ce înseamnă să ai inspiraţie. Cândva, mi se părea ciudat când un pictor  spunea că n-are inspiraţie. Mă întrebam cum o fi să n-ai inspiraţie, să tragi nişte linii cu pensula!? Gândindu-mă acum la mine, văd că sunt săptămâni când mă uit la oase şi nu pot să fac nimic din ele. Apoi, dintr-o dată, totul se leagă.
Reporter: Dacă tot vorbim de inspiraţie, cum găsiţi această stare, cum vă vin ideile?
Cristian Bocanu: Nu ştiu să vă spun cu exactitate. Mă uit la forma oaselor şi încep să mă întreb cum să le aşez, ce să reprezinte, la ce s-ar potrivi. La căpăţâni, pe care le cumpăr întregi de obicei, oasele sunt simetrice. Am cumpărat odată două jumătăţi, nimerind două bucăţi de la aceeaşi parte, fiind mai dificil să lucrez. Nu există o reţetă a inspiraţiei, ideile putând veni pe masura ce lucrez. În momentul în care mă apuc să creez  sunt foarte detaşat de tot ce e în jurul meu, uit chiar în ce zi sunt. Mă relaxez cu adevărat.
Redactor: Cum v-au perceput prietenii pasiunea ?
Cristian Bocanu: Toţi  prietenii îmi spuneau, da, sunt frumoase. Tablourile mele au stat pe perete vreo doi ani după ce le-am făcut. Credeam că spun asta pentru că vin la mine şi se simt obligaţi să fie politicoşi. Într-o zi a venit un prieten de-al mătuşii mele, pictorul Vintilă Mihăescu. Le-a observat pe perete, şi-a dat ochelarii jos, s-a apropiat şi m-a întrebat ce sunt astea. Păi, tablouri din oase de peşte! Şi cine le-a făcut? Eu! Du-te mă de-aici, mi-a zis. Atunci mi-a spus un lucru care m-a marcat: „Ţine minte de la mine, arta nu e făcută  să o ţii în casă. S-o dai, să se bucure şi alţii”. Mie mi se părea ciudat să spună că fac artă. Totuşi, am încercat prima expoziţie. Aici a început calvarul meu (râde amar). Din 60 de email-uri trimise, abia am reuşit să deschid o expoziţie în 2010, la Muzeul Naţional de Istorie, cu ocazia unui târg cu haine, cu produse alimentare, fiind veniţi foarte puţini cu obiecte de artă. S-a organizat prin societatea Etno-Rustica. Am avut plăcuta surpriză ca în prima zi să-mi ia interviu cei de la Trinitas, de la emisiunea „Omul priceput”. Am reuşit să vând foarte puţine tablouri. Totuşi, cea mai mare bucurie am avut-o a doua zi, când a venit o doamnă de vreo 60 de ani şi mi-a spus: „Domnule, am văzut aseară tablourile la televizor şi mi-am spus că trebuie să vin să le văd neapărat, pentru că sunt nemaipomenite!” A fost cea mai mare mulţumire a mea! Cu regret spun că sunt foarte puţini oameni interesaţi de ceea ce fac. Mult mai multă deschidere am văzut în provincie, în Sinaia, Câmpina. Şi când spun asta, mă refer chiar şi la modul în care sunt primit. La Câmpina am vorbit cu doamna Jenica Tabacu, directorul  muzeului B.P.Hasdeu. Nu ne cunoşteam. Eu insistam să-i trimit nişte tablouri ca să le vadă, dar dânsa a spus că e convinsă că sunt lucrări bune, reuşind să expun de Ziua celor două Iulii. A doua persoană care mi-a arătat încredere a fost doamna Hogea, directorul Centrului de Cultură  „Carmen Silva”, de la Sinaia. A văzut tablourile pe mail şi mi-a facilitat o expoziţie personală.
Redactor: Vă simţiţi marginalizat?
Cristian Bocanu: Nu, nicidecum. Totuşi, nu pot să nu constat o anume reticenţă a unora dintre cei pe care îi abordez, şi mă refer la zona Bucureşti. Am sentimentul că sunt deranjaţi de faptul că nu am studii în domeniul artelor plastice. Eu nu caut recunoaştere, să mă arate lumea cu degetul pe stradă. Din contră, eu sunt cel care doreşte să le arate celor interesaţi că se poate face artă şi din oase de peşte. Am căutat pe internet, prin alte mijloace, să văd dacă cineva mai face ce fac eu şi mi s-a confirmat, şi din afara ţării, până acum cel puţin, că nu mai face nimeni aşa ceva. Da, se lucrează cu oase de peşte, dar nu ce fac eu. Am mai expus la Mediaş, tot prin societatea Etno-Rustica, la Biblioteca Metropolitană, la muzeul „B.P. Hasdeu”, doi ani la rând, aşa cum v-am mai spus şi, la Sinaia la „Carmen Silva”. Acum, mă pregătesc pentru o nouă expoziţie la Biblioteca Metropolitană. Soacra mea încearcă să mă încurajeze şi-mi spune: „Măi, am auzit de un pictor că a devenit celebru după 200 de ani de la moartea sa.” (râde) Asta e, cine ştie…
Redactor: Cât peşte mâncaţi pentru a strânge materie primă?
Cristian Bocanu (râde cu poftă): Asta e întrebarea de bază: da’ aţi mâncat mult peşte? Da’ pescuiţi? Răspunsul este nu, nu pescuiesc, pentru că nu mă pot relaxa. Culmea, mă relaxez făcând tablouri din oasele de peşte prins de alţii. De regulă, mă folosesc de oasele de la căpăţânile pe care le cumpăr pentru ciorbă. Aşa îmi asigur materia primă. Uneori îmi mai dă o prietenă de la Braşov. Am o mătuşă în Italia care mă susţine şi îmi furnizează materie primă, creveţi, langustă, pe care le folosesc pentru a da o pată de culoare în tablourile cu flori, cu fluturi sau orice altceva. De fapt, dintr-o căpăţână de peşte nu prea mare, pot scoate până la zece tablouri, ţinând cont, bineînţeles, de ceea ce vrei să reprezinţi. Ştiu că sună ciudat sau exagerat, dar aşa e.
Redactor: Aveţi vreun procedeu anume după care pregătiţi aceste oase?
Cristian Bocanu: După ce curăţ carnea de pe oase, le mai fierb de două, trei ori cu detergent pentru a le degresa bine, le curăţ, şi cu o periuţă. Le las să se usuce, urmând apoi partea de concepţie a tabloului.
Redactor: Vă despărţiţi greu de tablourile pe care le creaţi?
Cristian Bocanu: Mie îmi plac toate, pentru că sunt ale mele şi pun suflet când le fac. Mă întreabă câte un prieten, ”îl dai pe ăsta, că e frumos?” Eu îl vând sau poate că îl dăruiesc, dacă omului îi place. Am un tablou, inspirat de această stare socială pe care o trăim. Am făcut un portativ cu două note muzicale, Si şi La. Adică „sila”. Lumea se uita şi spunea: „ce portativ frumos”, dar îi vedeam că nu sesizau nuanţa, ceea ce reprezentau într-un cuvânt, cele două note muzicale. Mă rog, fiecare percepe viziunea unei lucrări aşa cum poate. Oricum, pictorul care m-a îndemnat să-mi expun tablourile mi-a spus să nu le dau decât celor despre care ştiu că se vor bucura de ele. Am în jur de 140 de tablouri şi nu e nici unul la fel.
Redactor: Ce vă doriţi cel mai mult?
Cristian Bocanu: Aş vrea ca lumea să-mi vadă tablourile, să afle că se poate face artă din oase de peşte, aşa cum se poate face artă din orice şi că important este să pui suflet în orice  faci! Mi-aş fi dorit ca părinţii mei, care au decedat, să fi trăit, să vadă ce am reuşit să fac. Le simt lipsa în fiecare zi şi mi-aş fi dorit să fie mândri  de mine. 
Carmen NEGREU

La toamnă se vor termina lucrările de reabilitare a batalului de pe strada Lacul Peştelui

Primăria Câmpina a anunţat într-o conferinţă de presă, demararea lucrărilor de reabilitare a batalului de reziduuri petroliere de pe strada lacul Peştelui. Aşa cum se cunoaşte deja, Consiliul Local Câmpina a încheiat un contract de reabilitare a batalului de reziduuri petroliere, derulat în cadrul proiectului „Reabilitare sit poluat istoric-batal depozitare reziduuri petroliere strada Lacul Peştelui” cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională, în cadrul Programului Operaţional Sectorial „Mediu”. Valoarea contractului este de 10 263 796 lei fără TVA (n.r.-peste 2 milioane de euro). şi se va derula în perioada 18.01.2011-18.01.2013.
Astfel în zonă s-a început decopertarea stratului vegetal în proporţie de 30-40 cm, s-au făcut defrişări, încărcându-se 24 de camioane cu 420 mc cu vegetaţie şi strat vegetal.
S-a împrejmuit terenul pe o lungime de 132 de metri liniari, construindu-se o fundaţie din piatră,  pe suprafaţa căreia s-au fixat containerele aduse de către firma EcoPlast.
Pe lângă toate acestea s-a construit o platformă pentru spălat roţile maşinilor care vor ieşi din şantier, pentru a fi decontaminate de diversele reziduuri. Urmează să fie aduse instalaţiile de pompare a şlamului petrolier şi de cetrifugare a acestuia.
Primarul Horia Tiseanu a solicitat managerului de şantier, Cosmin Nuţulescu, posibilitatea creării unei căi de acces pentru locuitorii de pe strada Lacul Peştelui, în zona şantierului, pentru ca aceştia să nu fie nevoiţi să ocolească mult, mai ales când se deplasează copiii la grădiniţa nr.6 sau către liceu; Mecanic nr.2. Managerul Cosmin Nuţulescu a acceptat ideea, cu precizarea că acest lucru va fi posibil la finalizarea proiectului. 
Contractul încheiat pentru acest proiect cu municipalitatea câmpineană se va derula în perioada 18.01.2011-18.01.2013. Cu toate acestea, managerul de şantier al firmei EcoPlast a anunţat că „termenul de finalizare este în decembrie anul acesta, dar noi dorim să terminăm totul până în septembrie, maxim 15 octombrie, cu toate că e mult deja. O să venim cu mai multe pompe, cu mai multe instalaţii de centrifugare, o staţie de resorbţie termică mai mare. Instalaţia noastră poate să ardă într-o zi 200 de mc.”
 
Carmen Negreu

24 iulie 2012

Calea Dacia - sub lupa controalelor ministeriale

Săptămâna trecută, Primăria Câmpina a susţinut o conferinţă de presă legată de începerea lucrărilor la reabilitarea sitului petrolier de pe strada Lacul Peştelui. Cum era firesc, primarul Horia Tiseanu a susţinut o alocuţiune în acest sens. Numai că, venind vorba despre proiecte cu fonduri europene, aşa cum este cea de reabilitare a sitului, primarul a ţinut să amintească de nemulţumirile sale cu privire la anumite controale efectuate la lucrarea de modernizare Calea Dacia. 
Pe un ton ridicat, primarul s-a exprimat destul de dur la adresa instituţiilor care au iniţiat aceste controale: „Legat de Calea Dacia, am avut deja trei controale. Se cam calcă pe picioare comisiile care vin de la Ministerul Dezvoltării şi trebuie să vedem de ce se calcă pe picioare şi care este de fapt intenţia dumnealor, având în vedere că proiectul e finalizat, este un proiect perfect, este utilizat la maxim de către câmpineni, plăţile sunt făcute. Mai mult de atât, nu aş putea spune. Istoria proiectului este cunoscută. Nu cred că trebuie să inventăm acum alte motive de a găsi defecte în acest proiect. Atenţionez asupra faptului că - şi-o să fac o conferinţă de presă ulterior legat de acest subiect - o să reacţionez foarte violent în momentul în care ni se vor pune în spate nişte lucruri care nu sunt adevărate, mergând până la acţionarea în instanţă a comisiilor, a instituţiilor care nu au altceva mai bun de făcut decât să ne controleze pe noi şi care ar trebui să se ocupe de cheltuirea banilor europeni, în continuare. (…) Hai să ne uităm înainte, hai să vedem că România are mare nevoie de investiţii, hai să vedem că sunt nişte bani pe toate axele şi să-i cheltuim aşa cum trebuie, pentru ca România să prospere. Altfel, o să ne încurcăm în controale şi controlaşi şi nu o să evoluăm, banii se vor duce înapoi, vom plăti şi nişte penalităţi pentru asta şi nu cred că este de dorit acest lucru. Eu sunt dispus să reacţionez oricum. Dacă mi se întinde o mână, întind şi eu două mâini, dacă mi se arată cartonaşul galben, o să arăt şi eu două cartonaşe galbene. Sper că se va înţelege că eu mă mulez după poziţia celor cu care am relaţii.”
 
Controale şi controlaşi
Într-o discuţie separată cu primarul Tiseanu, legată de comentariile sale cu privire la controalele la care a făcut referire, acesta a făcut următoarele precizări:
„A venit un control în septembrie 2011, din partea Direcţiei de Control şi Verificare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT). Atunci ni s-a aplicat o corecţie financiară de 5%, adică 1.097.000 RON sau aproape 11 miliarde de lei vechi, cu TVA. Este o corecţie care nouă nu ni se pare că ar trebui să ni se aplice. Având în vedere că la începutul achiziţiei publice a fost o anumită problemă cu achiziţia, care a fost tranşată până la urmă, am acceptat acest control. A fost o poveste cu subcontractorii. Firmele care s-au prezentat la licitaţie trebuiau să vină asociate cu o firmă care se ocupă de instalaţii electrice. Nu au venit cu asociere şi au venit cu subcontractori, cu o firmă subcontractată care se pricepea la aceste instalaţii electrice. Având în vedere că toate firmele care au participat la licitaţie au venit cu aceşti subcontractori, noi am considerat că toate ofertele sunt bune. Ce era să facem? Să anulăm licitaţia în momentul acela şi s-o facem din nou din acest motiv? Am crezut de cuviinţă că dacă toate firmele s-au prezentat la licitaţie cu aceeaşi variantă, nu facem discriminare alegând o firmă pe baza altor criterii. Observatorul Direcţiei de Control a considerat altfel şi ne-a făcut un raport intermediar în sensul acesta şi de-aici ni s-a tras povestea cu 5%. De fapt, nu mai primim 5%; asta-i diferenţa pe care am plătit-o din bugetul primăriei. Noi am considerat că dacă la Consiliul Judeţean s-a aplicat o corecţie de 25%, în alte părţi de 35% sau chiar de 100%, ne-am zis că hai, 5%, dacă sunt mai catolici decât Papa, bun, hai să acceptăm corecţia, pentru că nu vroiam să blocăm lucrarea şi să nu primim rambursarea. Lucrarea e finalizată, de o calitate foarte bună, utilizată. Nu văd ce defecte se mai pot găsi.”
Un al doilea control pe care l-a avut municipalitatea câmpineană a fost pe 15 mai 2012, din partea auditului Camerei de Conturi pentru verificarea achiziţiilor contractelor încheiate şi cererilor de rambursare. Primarul Horia Tiseanu a considerat controlul pertinent. Singura obiecţie pe care a marcat-o a fost legată de perioada aleasă şi felul inoportun în care s-a făcut. „Au controlat lucrarea, dar ni s-a părut curios faptul că au venit chiar în timpul campaniei electorale şi neanunţat. De obicei, acest control se anunţă printr-un fax, aşa fiind legal. Ei nu ne-au anunţat. Foarte bine! Au venit, au controlat. N-am primit încă, raportul auditului Camerei de Conturi, pentru că vin destul de greu. Sperăm să nu se mai vină cu vreo idee de corecţie, pentru că nu credem că mai e necesar” , a spus Horia Tiseanu.
Primarul Câmpinei ne-a vorbit şi despre un al treilea control, efectuat luna aceasta. „După ce a trecut şi acest audit al Camerei de Conturi, mai vine din nou un control, cam pe 10, 12 iulie, din partea Direcţiei Generale de Constatare şi Stabilire de Nereguli Fonduri Europene, tot din cadrul MDRT. Deja a doua comisie din partea ministerului, deja foarte curioasă, pentru că au spus că au venit în urma unei reclamaţii a unui angajat sau fost angajat al firmei Cast, care ar fi sesizat că nu s-au folosit materiale corespunzătoare la execuţia lucrării. Nu ştiu la ce s-a referit, pentru că mi s-a părut a fi doar un pretext. Nu ni s-a spus despre ce materiale este vorba. Le-am pus la dispoziţie toată documentaţia, au văzut toate certificatele de calitate a materialelor. Au făcut un control şi, de la verificarea materialelor, au spus că, de fapt, ei pot controla orice, luând-o iar cu achiziţia publică, iar cu toată lucrarea, iar cu soluţia tehnică, aceeaşi poveste la care s-a referit controlul din 2011 şi pentru care ni s-a aplicat corecţia. Au spus că şi ei ar putea să aplice o corecţie. Bine, voi aţi venit să verificaţi, în urma sesizării, calitatea materialelor. Ei au spus nu, putem verifica orice. Bun, verificaţi orice, dar o luaţi de la capăt cu achiziţia publică? Mi s-a părut anormal să discutăm din nou despre achiziţia publică, fiind deja sancţionată în 2011.”

Aşteptând rapoartele
Nu s-a primit încă un raport nici de la al treilea control. Primarului Horia Tiseanu speră ca cele două rapoarte, pe care le va primi la un moment dat, să nu mai genereze vreo corecţie, menţinându-şi aceeaşi poziţie ofensivă, fiind dispus să ajungă în instanţă cu aceste organisme dacă se vor mai aplica corecţii care pot afecta bugetul local. Totodată a dorit să revină asupra exprimării nepotrivite pe care a avut-o în conferinţa de presă, când a spus că va reacţiona „violent”.
„Violent a fost poate, un cuvânt nepotrivit. Nu m-am referit, Doamne Fereşte, în sensul de a manifesta vreo violenţă fizică, nici măcar verbală, ci în sensul că voi apăra cu toată puterea conferită de funcţia mea, primăria şi municipiul, pentru că am făcut o lucrare bună. Nu ne vom lăsa călcaţi în picioare de orice comisie care se trezeşte să vină şi nu ştiu ce i se mai pare fiecăreia!”
 
Carmen Negreu

Cuvântul care înţeapă

Dacă...

De multe zile aud în jurul meu comentariile a tot felul de indivizi care, indiferent pe ce temă ar deschide o discuţie, sfârşesc prin a-şi da cu părerea faţă de ceea s-a transformat într-o  adevărată psihoză naţională a acestui iulie înăbuşitor, referendumul de demitere a preşedintelui Traian Băsescu.
Unii înfierează despotismul băsescian, iar alţii pe cel antonescian şi toţi se întreabă ce se va întâmpla dacă... preşedintele va fi ori nu va fi demis prin votul poporului. Observ cu îngrijorare că în jurul acestui DACĂ se ţes tot felul de scenarii apocaliptice, fără să se ţină seama de faptul că, totuşi, în lumea asta, nimeni nu este de neînlocuit. Sunt de acord că dispariţia/ rămânerea lui Băsescu la butoanele puterii ori a lui Antonescu din/în viaţa politică ar putea modifica în sensuri diferite traiectoria societăţii româneşti, însă nu accept ideea acreditată de tot felul de politruci, conform căreia destinul acestei naţii începe şi se termină odată cu cei doi.
Mai sunt câteva zile până la referendum, un exerciţiu democratic cu rezultat previzibil, după părerea mea şi cred că în locul acestei dileme de tip moromeţian - ce se întâmplă dacă... - ar trebui, mai întâi, să răspundem chemării de a ne exprima opinia printr-o prezenţă masivă la vot, care ne va scuti ulterior de încă o povară morală, pentru că altfel ne va fi dificil să ne cerem drepturile în faţa oricărui deţinător de putere, din moment ce-l nesecototim pe cel mai elementar dintre ele.
Ştiu că nu este uşor să întorci şi celălalt obraz, în calitate de cetăţean al acestui popor, după ce 22 de ani ai fost pălmuit peste primul fără încetare şi tocmai de aceea, când scriu aceste rânduri, îmi revin în minte, obsesiv, ca un îndemn la introspecţie şi echilibru, versurile din poemul Dacă, scris de Rudyard Kipling, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, care spun aşa:
„Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd/ Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,/ Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred/ Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,// Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,/ Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,/ Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând/ Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,// (...) Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui/ Să te slujească încă peste puterea lor,/ Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i/ Afară de voinţa ce le impune spor,// Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,/ Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,/ Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,/ Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,// (...) Mereu,/ Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor/ Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!”
Mai este, oare, posibil în zilele noastre ca înainte de a ne declara susţinătorii unei tabere politice sau a alteia, să rămânem oameni?
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

CUMPĂNA...
 
Este limpede pentru toată lumea că trecem printr-un ceas de cumpănă pentru istoria noastră. Ceea ce nu înţeleg este viziunea apocaliptică, nu se termină România; într-un fel sau altul după 29 iulie ţara va exista în continuare. Dar cum? Indiferent care dintre tabere va cîştiga, se va grăbi să se răzbune asupra celeilalte. Vor urma păruieli generale, pentru că politicienii inconştienţi au creat o prăpastie ideologică prin chiar mijlocul poporului. S-au certat familii, prieteni vechi, vecini, colegi de muncă. Întrebarea mea este cum vom continua după, de vreme ce toate punţile au fost tăiate? Cum vom reface unitatea? Degeaba sărbătorim ca zi naţională o zi a Unirii, dacă suntem profund dezbinaţi înlăuntrul firii noastre. Şi ştiţi de ce? Pentru că nu avem un punct de reper care să fie Deasupra conflictelor zilnice. În numele interesului naţional vorbesc şi unii şi alţii. Cuvintele sunt aproape identice: de unde să ştiu care sunt pline şi care sunt goale? Un continent bolnav (Europa) rejectează o ţară grav bolnavă (România). O ţară grav bolnavă dar care încă se ţinea pe picioare şi dădea semne de revigorare. Medici inconştienţi i-au smuls tuburile de transfuzie. Şi îi injectează cotidian droguri care îi dau iluzia deplinei puteri şi a unei fericiri continue.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vizită de lucru la Protoieria Câmpina

Vizita de lucru a P.F. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Protoieria Câmpina fusese anunţată de câteva zile. Patriarhul a ajuns la Câmpina venind de la Buşteni, unde a sfinţit, zilele trecute, paraclisul chiriarhal din clopotniţa Mănăstirii Caraiman, precum şi Centrul social-pastoral “Sfânta Cruce” al Mănăstirii Caraiman. În faţa Protoieriei Câmpina, Patriarhul a fost întâmpinat de părintele protopop Costică Dumitru, care i-a adresat un călduros bun-venit şi toate urările cuvenite. În holul cel mare al protoieriei, preoţii adunaţi i-au cântat un imn religios, în care i-au urat “La mulţi ani”, cu multă sănătate şi împliniri în fruntea BOR, oferindu-i un coş cu 61 de trandafiri, simbolizând vârsta Prea Fericitului. Precizăm că duminică, 22 iulie 2012, a fost ziua de naştere a Patriarhului, acesta împlinind 61 de ani de viaţă, prilej cu care Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Buşteni. După câteva minute, timp în care Patriarhul a vizitat încăperile Protoieriei Câmpina, presa a fost invitată să părăsească clădirea, pentru că urma o întrevedere a Patriarhului cu preoţii pezenţi. Au fost discutate probleme diverse din activitatea bisericilor şi mănăstirilor din Protoieria Câmpina, în special derularea unor lucrări de renovare şi consolidare ale unor lăcaşuri de cult din zonă. Întâlnirea a durat circa 30 de minute. La sfârşitul acesteia, PF Daniel a plecat, nu înainte de a-i binecuvânta pe cei prezenţi şi pe credincioşii care aşteptau smeriţi să-l vadă la poarta Protoieriei Câmpina. (A.N.)

Scandalul reactivării Mănăstirii Brebu, aplanat de conducerea BOR

Scandalul reactivării mănăstirii din Complexul arhitectural medieval Brebu, declanşat la începutul acestei luni, a fost domolit, încet-încet, cu răbdare şi diplomaţie, de către conducerea Bisericii Ortodoxe Române. Astăzi, focul nemulţumirilor a mii de enoriaşi brebeni din centrul comunei mocneşte încă, dar se pare că el nu va mai avea puterea să se aprindă aşa cum s-a aprins în primele zile ale lunii iulie. Menţionăm că, în câteva rânduri, săptămânile trecute, sute de enoriaşi ai parohiei arondate bisericii de mir care funcţionează, de 150 de ani, în incinta acestei mănăstiri, au ocupat curtea Complexului pentru a-şi exprima nemulţumirile în legătură cu faptul că Arhiepiscopia Bucureştilor din cadrul BOR hotărâse reactivarea mănăstirii ctitorită de domnitorul Matei Basarab, acum mai bine de 350 de ani. Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bucureştilor a informat, într-un comunicat pe care îl prezentăm integral, alăturat acestui articol, că muzeul (Casa Domnească), ce funcţionează în clădirea din spatele mănăstirii, nu se desfiinţează, el urmând a-şi continua activitatea după mai multe necesare lucrări de consolidare şi restaurare. Reactivarea vechii mănăstiri înseamnă practic desfiinţarea parohiei de aici, la care sunt arondaţi aproape 3000 de localnici, şi reînfiinţarea unei mănăstiri cu tot ce înseamnă acest lucru, după canoanele bisericeşti: un călugăr care să slujească în mănăstire, ajutat de mai multe măicuţe, deci un călugăr care să facă slujbe pentru tot poporul doritor să participe la acestea, dar care să nu poată să săvârşească oficierea unor servicii religioase către mirenii arondaţi, cum ar fi botezuri, nunţi, înmormântări etc. Aceasta este principala nemulţumire a oamenilor, la care se adaugă şi temerea acestora că lacul din spatele Complexului va fi şi el integrat mănăstirii, ceea ce l-ar scoate din circuitul public. Enoriaşilor bisericii din Complexul muzeal li s-a propus să se mute la o parohie învecinată, a cărei biserică se află la doar 3-400 de metri distanţă, dar această mutare nu este însă bine văzută de miile de enoriaşi ai acestei ultime biserici, nemulţumiţi că parohia lor ar putea ajunge supraaglomerată. La începutul scandalului, asaltat de cererile şi nemulţumirile enoriaşilor de la Biserica Mănăstire, primarul Adrian Ungureanu s-a arătat, la rândul său, deranjat de faptul că Patriarhia a dat senzaţia că este „stat în stat”, neconsultând administraţia locală (mai ales că regimul juridic al terenului din interiorul Complexului muzeal este incert, neexistând acte clare de propietate asupra pământului respectiv), şi nedorind să cunoască şi doleanţele enoriaşilor implicaţi. Într-un comunicat de presă, Arhiepiscopia Bucureştilor îşi apără punctul de vedere, susţinând, printre altele, că „Mănăstirea Brebu, inclusiv biserica ei, a fost ctitorită de Domnitorul Matei Basarab, nu de obştea credincioşilor, având de la început destinaţia de mănăstire, cu slujbe liturgice zilnice. Numai după secularizarea averilor mănăstireşti din anul 1863, ea devine biserică de parohie, iar mai târziu muzeu. […] Întrucât anul acesta, 2012, se împlinesc 380 de ani de la urcarea pe tron a Domnitorului Matei Basarab (1632-1654), din respect pentru dorinţa ctitorului s-a considerat necesară reactivarea acestei mănăstiri, care necesită ample lucrări de consolidare şi restaurare şi chiar reconstruirea unor spaţii care au fost demolate.” Am stat de vorbă cu câţiva enoriaşi, cei mai mulţi dintre aceştia declarându-ne, sub protecţia anonimatului, că sunt, în continuare, nemulţumiţi, deoarece nu doresc ca parohia lor să fie desfiinţată, lucru, cu care, consideră ei, se va termina întreg scandalul. E.P ne-a declarat următoarele: “Oamenii sunt în continuare nemulţumiţi, nemulţumirea lor mocneşte, dar nu s-a stins definitiv. Simţim că vom pierde această confruntare cu Patriarhia, care nu a făcut bine că nu ne-a consultat, uitând că această biserică-mănăstire a funcţionat, sute de ani, şi datorită eforturilor comunităţii enoriaşilor. Noi ştim ce înseamnă o mănăstire. Călugărul care va oficia slujbe aici nu ne va putea acorda servicii religioase. Nemaivorbind că pacea mănăstirii va fi tulburată adesea de muzica puternică a unei discoteci dintr-un local aflat la 50-6- de metri de poarte mănăstirii. La o înmormântare, o să iasă măicuţele după mort? Nu. Vom putea apela la preotul-călugăr pentru un botez, o nuntă sau un alt serviciu religios? Nu. Îl simţim şi pe domnul primar că nu se mai opune proiectului cu aceeaşi vehemenţă pe care a dovedit-o la începutul protestelor. Că nu mai este aproape de noi şi că nu ne mai susţine aşa cum a făcut-o, nu cu mult timp în urmă. Am făcut o petiţie pe care au semnat-o circa 1000 de enoriaşi, pe care o vom înainta Patriarhiei.”
Oamenii au simţit corect, fiindcă astăzi, într-adevăr, edilul-şef al comunei nu mai este atât de vehement împotriva proiectului pe care conducerea BOR l-a hotărât, fără consultarea enoriaşilor, dar edilul-şef al comunei are motive întemeiate pentru a lua o astfel de atitudine, declarându-ne recent următoarele: „Lucrurile s-au aşezat de la sine. Cred că am găsit o soluţie de compromis care să împace ambele părţi. Proiectul reactivării Mănăstirii Brebu a fost discutat de predecesorul meu în fruntea comunei, alături de un scriitor local, autor al unei monografii despre Brebu, fără consultarea Consiliului Local. Mai mult în secret, ca să spun aşa. Cealaltă parte din acest proiect secret a fost reprezentată de consilieri ai Patriarhiei. După alegeri, eu am fost pus practic în faţa faptului împlinit. Bineînţeles că nici mie nu mi s-a părut corectă atitudinea Arhiepiscopiei, care nu a dorit niciodată să afle şi părerea enoriaşilor. Situaţia era din start complicată, pentru că nu există documente care să ateste proprietatea asupra terenului din incinta mănăstirii. În cele din urmă, am reuşit să închei o înţelegere cu reprezentanţi din conducerea BOR, care mi-au promis (am primit şi un document scris, in acest sens), că, până se va construi în comună o nouă biserică pentru cei aproape 3000 de enoriaşi ai Bisericii Mănăstire, mănăstirea va avea un regim mixt, în sensul că, alături de călugărul-preot şi măicuţele mănăstirii, va mai oficia slujbe aici şi un preot de mir, altul decât fostul părinte paroh, care va ieşi la pensie.” În discuţia purtată cu primarul Adrian Ungureanu, acesta şi-a exprimat intenţia de a ajuta la dezamorsarea din faşă a oricărei stări conflictuale ce ar putea apărea, în viitor, între enoriaşii parohiei şi Arhiepiscopia Bucureştilor. Se aude că maica-stareţă a mănăstirii a fost deja aleasă de către conducerea BOR. Deocamdată, există toate premisele ca situaţia actuală să-şi găsească rezolvarea printr-o soluţie de compromis, care să menţină provizoriu vechea parohie, dar să permită şi demararea proiectului reactivării mănăstirii Brebu. (A.N.)

Liviu Briciu pregăteşte a doua ediţie a Festivalului de Jazz şi JazzRock de la Câmpina:

„Cu multă muncă, ne ridicăm la pretenţiile unui festival profesionist”

Liviu Briciu este profesor de informatică la Liceul Economic Ploieşti şi la Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” din Câmpina.  Este, însă, foarte cunoscut ca  proprietar al Clubului Live, aflat în sediul Casei Tineretului şi ca un pasionat al muzicii rock, cântând vocal şi la chitară în cadrul renumitei formaţii Meteor. În timp, şi-a creat propria trupă, Ivo, devenind cunoscut printre câmpinenii pasionaţi de rock pentru concertele pe care le susţine la clubul propriu, dar şi pentru performanţa de a aduce la Câmpina formaţii consacrate şi interpreţi celebri, spre bucuria celor care apreciază acest gen muzical. Începând de anul trecut, a iniţiat Festivalul de Jazz şi JazzRock, aflat acum la cea de a doua ediţie.
Reporter: Ce le pregăteşte Club Live câmpinenilor?
Liviu Briciu: Surprize, surprize! Este vorba despre a doua ediţie a Festivalului de Jazz şi JazzRock de la Câmpina. Prima ediţie a fost anul trecut. Eu şi Clubul ne-am pregătit de multă vreme pentru un astfel de festival. Însă, aşa cum merg lucrurile pe lumea asta, natural, după 15-20 de ani de experienţă în domeniul acesta, şi de cântat, şi de organizat – la club s-au organizat peste 250 de concerte – ne-am hotărât să facem un festival. 
Reporter: De fapt ce te-a determinat sau v-a determinat să iniţiaţi acest festival?
Liviu Briciu: Scopul principal pentru acest festival, pe care ni l-am propus noi, este dorinţa de a îmbogăţi cultura muzicală a zonei în care trăim. Am putea face asta şi cu Clubul, dar nu atât cât ne-am propus. De ce acest gen muzical? Muzicienii de jazz au ajuns, probabil, la cea mai înaltă condiţie a muzicianului în jazz şi jazz-rock. Au o maturitate a muzicianului respectiv, o înţelegere profundă a muzicii. Din păcate, nu este înţeleasă de marea masă a oamenilor. Ce trebuie să-ţi spun e că numai cu puţină cultură muzicală, chiar şi de la un festival de jazz, poţi pleca mult mai bogat şi mai fericit şi mult mai bun. Acesta este şi scopul culturii.
Redactor: Care sunt invitaţii din acest an?
Liviu Briciu: Festivalul se va întinde pe trei zile. În prima zi, deschiderea se va desfăşura în Club, la ora 17.00, prin formaţia Kiba Band Experience. Kiba este unul dintre cei mai experimentaţi şi mai buni basişti din România, împreună cu toboşarul de la Mandinga, Marius Ciupi şi Sergiu Moldovan, clăpar. Ei vor deschide festivalul joi, 2 august, fiind oameni cu foarte mare experienţă în ale jazzului. În celelalte zile rezervate festivalului, 3 şi 4 august, ne vom desfăşura în aer liber, la ştrandul Casei Tineretului, unde se va ridica o scenă mare, se vor crea toate condiţiile pentru jazz şi jazzrock. Aici, în prima seară vor cânta trei trupe. Vreau să fac o paranteză şi să spun că în cele două zile de festival, desfăşurate în aer liber, vor cânta şi două trupe de tineri, între 15 şi 17 ani, care sunt elevi ai şcolii de muzică, unii dintre ei veniţi de la Întorsura Buzăului şi care cântă acest gen muzical de la 15 ani. Şi în a doua seară, la fel. Sunt nişte tineri câmpineni care încearcă să facă acelaşi lucru. Chiar dacă nu se vor ridica la standardele celorlalte trupe invitate, trebuie să-i ajutăm să capete experienţă în acest gen muzical greu. Trebuie neapărat să le întindem o mână de ajutor, ca să poată continua această activitate. Apoi vor evolua pe scenă Traveler Quartet, cu un muzician de origine română care trăieşte în Grecia şi Germania, urmat de trupa Acoustiq D’effect, în componenţa căreia vom găsi pe unul dintre cei mai mari pianişti români şi anume, Petrică Andrei. Va fi acompaniat de către instrumentişti foarte buni, dar poate nu atât de cunoscuţi ca Petrică Andrei. Ultima seară, la fel, se va deschide cu o trupă formată din puşti. Facem un experiment anul acesta, introducând în afară de jazzrockul pur, un blues funk. Pentru asta am chemat un foarte bun chitarist de gen, Totu Rareş, care va veni împreună cu Marcian Petrescu şi Trenul de Noapte, formaţie pe care o cunoaşte toată lumea, fiind muzicieni de blues. Totu Rareş este membru al acestei formaţii, însă activitatea lui e foarte înclinată către jazz şi jazz-rock. Şi-atunci o să cânte un blues care este încadrat în genul jazz-rockului, nu este bluesul clasic pe care-l cunoşti. O altă trupă va fi Youvenis, apoi George Sărluceanu şi Felix Moldovan, care au un proiect foarte interesant. Ei sunt membri ai trupei Spin, basistul şi toboşarul, având un proiect în doi, special pentru eveniment.
Redactor: Cum vă descurcaţi cu susţinerea financiară a festivalului?
Liviu Briciu: Nu avem un buget tocmai strălucit. Am avut înţelegere din partea municipalităţii, Primărie şi Consiliul Local, ajutându-ne cu 15.000 de lei, bugetul nostru fiind undeva între 35.000-40.000, asta însemnând sponsorizare. Am ca sponsor principal o firmă britanică, Lone Star Distribution, care a avut sediul la Câmpina, acum mutându-se la Ploieşti. Se pare că e partenerul nostru constant. Ne-a ajutat foarte mult şi acum şi anul trecut. Primăria şi această firmă sunt sponsorii principali. Restul, au contribuţii mai mici. Nici nu dorim să facem gaură în bugetul nimănui, ci doar atât cât se pot dispensa ei.
Redactor: Vei cânta şi tu cu trupa ta?
Liviu Briciu: Nu. Am cântat anul trecut. Acum am considerat că nu este foarte corect să cântăm în fiecare an, având în vedere că noi le cântăm câmpinenilor şi la Club. Nu are rost acum, pentru că vrem să le prezentăm oamenilor mai multe spirite. Şi-apoi, suntem conştienţi că nici nu suntem la nivelul trupelor consacrate pe care le-am invitat. Noi suntem semi profesionişti, nu trăim din asta şi nu ne ridicăm la nivelul lor. Dar nu se cade ca în fiecare an, când se organizează festivalul, să cântăm şi noi.
Redactor: Anul trecut câţi câmpineni au participat la festival?
Liviu Briciu: Cred că a fost o medie de 400-500 de oameni pe seară. Anul acesta sperăm să fie mult mai bine, pentru că am primit semnale din teritoriu. Avem deja, în prima seară, în Club, rezervate vreo 20-30 de locuri din Ardeal. Incredibil, dar adevărat! N-am apucat noi să facem un promo foarte puternic în zona noastră. Mă refer la Braşov, Ploieşti, Piteşti, Buzău. Poate nu e cazul ca la primele ediţii să batem mai departe. Poate când vom deveni foarte mari, când festivalul va „creşte” mai mult. Eu ţi-am dat un anumit nivel de sume, dar din câte ştiu, festivalul de la Ploieşti are un buget de vreo 50.000 de euro, festivalul de la Gărâna cam la fel. La noi e undeva, între 5-6.000 de euro. Însă, cu multă muncă şi cu relaţiile pe care le avem în lumea muzicală, ne descurcăm şi ne ridicăm la pretenţiile unui festival bine făcut şi profesionist. Mi-aş dori foarte mult ca factorii decidenţi, cei care se ocupă de soarta culturii - care sunt sigur că vor participa la acest festival, fiind coautori - să ne ajute să-l dezvoltăm mult mai mult.
Redactor: Cum vezi cultura câmpineană, reuşeşte să facă oamenii mai buni?
Liviu Briciu: Da, dar poate nu îndeajuns. A fost un instructor de dansuri populare care a decedat între timp. Îmi cer scuze că nu-mi mai amintesc numele său. Cu el a început acea Horă Prahoveană. Era un om foarte priceput, ştia exact ce înseamnă dansul popular şi cum se face. La vremea sa a polarizat toate liceele din Câmpina. Avea două trupe de dans! Când acel om a dispărut, lucrurile s-au voalat. Au venit alţi instructori, dar nu a mai fost acelaşi lucru. Omul valoros nu mai era! Am mai văzut lucruri bune, făcute de către persoane private, cu dansuri de societate, în cadrul Casei Tineretului. Şi aceşti oameni sunt dedicaţi meseriei lor, pentru că am văzut ieşind din mâna lor nişte perechi de dansatori care mi-au luat ochii. Unde vreau să ajung… E foarte greu de acuzat cineva pentru că nu e o cultură mai consistentă, pentru că trăim într-o societate săracă. Cultura nu se poate face decât cu bani şi e absolut necesară. Sponsorii mai fac câte ceva, dar nu îndeajuns. Având o lege defectuoasă a sponsorizării, cultura rămâne pe umerii statului şi ai politicului. Când se află în curtea statului, înseamnă că se face cultură pentru mase, care nu a dat niciodată randament în sânul unei naţii. Astfel, părerea mea este că aceia care răspund de cultură ar trebui să-şi dea seama că o activitate culturală nu se face pentru mase, ci trebuie să selecteze din mase oameni talentaţi. Pentru asta trebuie să angreneze, atenţie mare, oameni competenţi, pentru că se lucrează cu copii, care pot învăţa din start lucruri greşite în anumite domenii ale artei. Arta făcută prost duce la alte lucruri rele, plafonând sufletul copilului. Trebuie găsiţi oameni competenţi, cu studii de rigoare, avizaţi cu adevărat, pentru a instrui copiii. Ar trebui să fie marea grijă a statului şi a politicului. Un alt aspect asupra căruia vreau să insist este legat de standard, fiind nevoie de stabilirea unui prag peste care nu se poate trece în jos. Trebuie apelat la artişti, oamenii care sunt lângă fenomenul artistic, unanim recunoscuţi sau cu studii adecvate. Aşa văd eu lucrurile.
 
Carmen Negreu

Poiana Câmpina - o comună mică cu probleme mari

După o perioadă de letargie administrativă, ostentativ vizibilă, comuna Poiana Câmpina pare să prindă viaţă. Şi asta cu atât mai mult cu cât activităţile gospodăreşti la care ne referim se întâmplă într-o zi de sâmbătă. Chiar şi poienarii, între ei, sunt surprinşi de hărnicia care i-a lovit. Promotorii intenselor activităţi de curăţire a rigolelor şi a malului unui pârâu sunt autorităţile locale, reprezentate de primarul nou ales, Alin Moldoveanu, viceprimarul Sergiu Constanda şi o parte a consilierilor.

Au ieşit la curăţenie pe caniculă…
Astfel, sâmbăta trecută, a treia deja, din ultimele weekend-uri, poienarii au fost mobilizaţi să-şi cureţe şanţurile şi să-şi cosească buruienele din faţa casei. Pe lângă treburile gospodăreşti, până la urmă fireşti, administraţia comunei a reuşit să facă rost de un buldo-excavator şi o maşină de mare tonaj pentru a decolmata pârâul Tulburei. În acelaşi timp, au convins voluntari, chiar şi din Proviţa, care să taie cu motocoasele vegetaţia sălbatică de pe domeniul public, respectiv strada Proviţei.
Pe strada Răgman era forfotă mare, localnicii ieşind cu sape, greble, târnăcoape, coase pentru a-şi primeni spaţiul din faţa casei.
„Faţă de ce a fost, vreau să spun că este o schimbare totală! Când mergeam înainte la primărie, domnul primar de atunci nu ştia cum să fugă de noi. Dădeam un telefon, mi se spunea că e pe teren. Erau probleme cu iluminatul pe stradă, cu drumul, care vedeţi în ce hal este. Ba spunea că nu sunt bani, ba că nu are timp de vorbă, că să venim altădată. E, de actualul primar suntem foarte mulţumiţi. Ne ducem acolo, ni se prezintă, ne oferă loc, ne întreabă politicos ce problemă avem, ne ascultă. Aşa se procedează într-o ţară democratică! Ce facem noi acum pe stradă a fost făcut în fiecare an. Dar acum suntem mobilizaţi cu vorbă bună, cu zâmbetul pe buze. Nu ni se impune ceva ce ştim deja” - povesteşte încântată   Lucia Piciorea.
Mai sus cu câteva case îl găsim pe Costel Goran, care se plânge de faptul că pe vremea fostului primar Aurel Duţă, când era consilier, acesta nu-l lăsa să mobilizeze oamenii la treabă. „A zis că n-am voie să umblu să scot oamenii pe stradă, că-mi încalc atribuţiile, că numai dacă îmi dă el împuternicire am voie să fac treaba asta” - povesteşte bătrânul Goran, mândru acum, pentru că fiul său a devenit consilier şi poate să se implice în viaţa comunităţii.
Consilierul Ionuţ Goran spune şi el că „de 12 ani, la noi în comună nu s-a făcut nimic. Se aruncă gunoaie peste tot, e dezastru. De la venirea noului primar Alin Moldoveanu, a echipei dânsului şi cu ajutorul domnului vice Constanda, lucrurile stau altfel.  Domnul vice vine pe străzi. Înainte, noi nu ştiam, nu vedeam că există viceprimar în comună. Dânsul a mobilizat lumea pe stradă, să se facă curăţenie, aceste lucruri continuând şi pe alte zone. E doar începutul. Sâmbăta, duminica, o oră, două, ieşim, nu doar pe strada noastră, ci şi în comună.”
Până acum s-a reuşit cosirea buruienilor de pe marginea străzii Pietriş, inclusiv zona Bobolia. Pe parcursul demarării acestor activităţi, numărul voluntarilor a crescut. Dacă în primul weekend au fost doi, în următoarele sâmbete şi duminici, numărul a ajuns la 40 de persoane. Aceştia au adunat deşeuri menajere din zona Gării, centrul comunei, str. Uzinei, Măgurii, Pietriş şi Bobolia.
Încercând să discutăm cu cei doi reprezentanţi ai administraţiei locale pe tema acestei acţiuni de salubrizare a comunei, atât primarul Alin Moldoveanu, cât şi viceprimarul Sergiu Constanda, au refuzat politicos, motivând că au mult de muncă, dar că o vor face atunci când se vor concretiza mai multe lucruri, pentru a putea comenta.

…şi fără apă!
Într-adevăr, într-o zi de sâmbătă, Alin Moldoveanu şi Sergiu Constanda, pe lângă problemele de salubritate, se ocupau şi de problemele cu apa. După spusele lor, din cauza operatorului serviciului de alimentare cu apă şi canalizare SC JOVILA CONSTRUCT SRL, mai multe zone din comuna Poiana Câmpina nu beneficiază de apă potabilă şi menajeră, începând cu seara zilei de 19 iulie. Vineri, 20 iulie, în jurul orei 23.00, primarul Alin Moldoveanu trimitea administratorului acestei firme un fax prin care îl atenţiona ca „în regim de maximă urgenţă” să procedeze la remedierea situaţiei intervenite şi să asigure, conform prevederilor contractuale, continuitatea serviciilor de alimentare cu apă pe întreaga rază teritorial-administrativă a comunei şi să asigure un debit pentru nevoi gospodăreşti de 135 l/ om/ zi, atrăgând atenţia că va răspunde în faţa legii dacă nu se va conforma.
Carmen Negreu

Tineretul liberal a demarat o campanie de ecologizare a Câmpinei

Sâmbătă dimineaţa, 20 de tineri aparţinând Organizaţiei de Tineret a PNL Câmpina (organizaţie coordonată de consilierul liberal Florin Frăţilă), puteau fi văzuţi strângând hârtii, peturi goale şi alte gunoaie, într-o acţiune de ecologizare a Parcului Culturii, porţiunea cuprinsă între Bulevardul Culturii şi strada care coboară spre Podul lui Rache. Acţiunea este doar un început, căci ea se înscrie într-o campanie de ecologizare, prin care tinerii liberali câmpineni doresc să schimbe imaginea oraşului. Junii liberali vor să-i motiveze pe cei din generaţia lor, ce  poposesc adesea pe băncile din zonă, să păstreze curăţenia locului. Un loc pitoresc, menit a deveni, în viitorul apropiat, o importantă zonă de agrement a câmpinenilor. Municipalitatea a demarat, în urmă cu doi ani, lucrări care au schimbat deja sensibil înfăţişarea Bulevardului şi a terasei care coboară spre DN1. “Vrem să ecologizăm zona şi să îi atenţionăm pe cei lipsiţi de spirit civic, pe concetăţenii noştri lipsiţi de “cei şapte ani de acasă”, să înceteze a mai polua acest parc. De fapt, ne adresăm elevilor şi tinerilor care aleg acest loc de promenadă, pentru că mă îndoiesc că persoanele în vârstă ar putea face atâta mizerie, câtă am fost noi nevoiţi să curăţăm. Vom continua cu alte acţiuni de acest gen şi sperăm ca exemplul nostru să fie luat şi de alţi tineri câmpineni”, ne-a declarat Florin Zainea, unul dintre tinerii penelişti angrenaţi în această campanie de ecologizare a municipiului. (A.N.)  

Un parteneriat frumos cât o prietenie ce se anunţă durabilă

Puţine lucruri pe lumea asta preţuiesc mai mult decât o prietenie curată şi durabilă. Mai ales în vremurile actuale, pline de un modernism agresiv, de multe ori feroce, în care atomizarea individului în necruţătoarea societate de consum, globalizată şi atotputernică, egoistă şi individualistă, face uitate, dacă nu chiar batjocorite, valorile fundamentale ale umanităţii. Iar dacă prietenia se leagă între tineri cu care soarta nu a fost deloc darnică, tineri cu probleme sociale, cărora însă loviturile aspre ale vieţii nu le-au întinat cotloanele sufletelor (chiar dacă inimile lor, înjunghiate cândva, mai sângerează poate şi astăzi uneori), înseamnă că ea, prietenia mai sus pomenită, are toate şansele să ardă ca un foc viu pentru multă vreme. Cine ştie, poate pentru totdeauna. Nu degeaba se spune că numai sufletele greu încercate apreciază cel mai mult lucrurile simple şi frumoase care (încă) ne mai înconjoară, micile plăceri ale existenţei noastre cotidiene ce ne fac să trecem mai uşor prin viaţă. Cum bine ziceau, în urmă cu peste două milenii, filosofii Greciei Antice: “Cine n-a cunoscut niciodată suferinţa, nu poate trăi cu adevărat fericirea.” Parteneriatul educativ dintre Şcoala Sanatorială “Voila” din Câmpina şi Şcoala “Castelul Angliei” din Strasbourg (ambele instruind elevi cu probleme sociale), a început în urmă cu două săptămâni şi a luat sfârşit pe data de 17 iulie 2012. Un sfârşit frumos cât o prietenie ce se anunţă curată şi durabilă. O prietenie între mai mulţi elevi ai şcolilor amintite (care s-a închegat şi cimentat în timpul unor activităţi comune, de modernizare şi înfrumuseţare a incintei şcolii de pe lângă Spitalul de Psihiatrie “Voila”), dar şi între pedagogii şi cadrele didactice care le-a supravegheat şi coordonat acţiunile tinerilor francezi şi români. Un sfârşit frumos, dar şi un început pe măsură: începutul unei lungi serii de parteneriate care se vor dezvolta între cele două şcoli în viitor, aşa cum am înţeles din unele declaraţii făcute în ultima zi. Concret, activităţile desfăşurate în cadrul acestui parteneriat de către cele două grupe de tineri francezi şi români au însemnat trasarea unui teren de baschet, cu covorul de bitum proaspăt turnat în prealabil, vopsirea gardului ce înconjoară terenul de sport, pictarea unei fresce formată din trei tablouri, dar şi amenajarea unei grădini cu flori şi zarzavaturi în vecinătatea şcolii. Pentru realizarea obiectivelor propuse în cadrul parteneriatului, s-au stabilit trei ateliere de lucru. Echipa de lucru a primului atelier, cel destinat trasării terenului de sport şi vopsirii gardului său, a fost formată din doi profesori francezi (Sebastien si Wilfried), un profesor român de educaţie fizică (Vasile) şi opt elevi (patru francezi şi patru români). În al doilea atelier, destinat realizării unei grădini de zarzavaturi, a activat echipa formată din doi educatori francezi (Charlene si Steeve), plus 10 elevi (cinci francezi şi cinci români). Al treilea atelier a avut ca obiectiv realizarea unei fresce simbolizând cele două şcoli partenere. La aceasta au lucrat educatoarele Anne Laure şi Magali, împreună cu trei elevi francezi şi alti trei români. Ultima zi a parteneriatului s-a desfăşurat într-un cadru festiv. În această zi, au avut loc mai multe manifestări artistice oferite de elevi ai Şcolii Sanatoriale şi ai Şcolii Generale “Alex. I. Cuza”, în structura căreia intră şi Şcoala Sanatorială. Pe tot parcursul celor 10 zile, cât au durat lucrările, comunicările dintre români şî francezi s-au făcut cu ajutorul câtorva translatoare, eleve ale Colegiului Naţional “Nicolae Grigorescu”, cel mai important liceu din oraş. La festivităţile ultimei zile din cadrul parteneriatului a participat şi o delegaţie din cadrul Primăriei Câmpina, în frunte cu primarul Horia Tiseanu. A mai participat, de asemenea, conducerea Spitalului de Psihiatrie Voila: medicul Gabriel Ţintărescu (manager-general) şi doctorul Elena Dinu (director medical). Edilul-şef a mulţumit tuturor celor implicaţi în proiect, în special celor din Strasbourg, de la care elevii noştri, ca şi cadrele lor didactice, au învăţat atâtea lucruri. Vorbindu-le tinerilor din Strasbourg, Horia Tiseanu şi-a exprimat convingerea că “după şederea voastră aici, în România, sunt convins că aţi ajuns să ne cunoaşteţi mai bine şi că, la întoarcerea voastră acasă, povestindu-le prietenilor despre noi, veţi reuşi să schimbaţi percepţia pe care o au unii francezi despre elevii din ţara nostră, despre români, în general.” Consilierul municipal Marian Dulă (a cărui verişoară, Elena Bijiaoui-Dulă, o româncă plecată de mult timp în Franţa, a avut ideea acestui parteneriat), directorul Şcolii “Alex. I. Cuza”, Felicia Turosu, şi directorul Şcolii Sanatoriale, Magdalena Lascu, au împărţit diplome, dar şi daruri, tuturor participanţilor, elevi şi profesori, deopotrivă. Gena Preda, responsabil de proiect şi asistent-şef al Secţiei de pediatrie a Spitalului Voila, care este şi membru al Consiliului Local Câmpina, a multumit tuturor şi a mărturisit că a aşteptat o viaţă să participe la un astfel de demers, la o asemenea acţiune de suflet, atât de benefică unor elevi cu probleme. După ce a împărţit, la rândul său, cadouri românilor (primarul a primit o sticlă cu vin alsacian),  Steeve Prada, conducătorul delegaţiei din Strasbourg, a mulţumit părţii române pentru ospitalitate şi i-a asigurat pe cei prezenţi că, întorşi în Franţa, el şi colegii săi vor păstra amintiri plăcute despre Câmpina şi despre România, pe care le vor descrie în cele mai frumoase cuvinte. (A.N.)

Vacanţă mare şi odihnă activă pentru elevii şcolii Al. Ioan Cuza

Chiar dacă se află în vacanţa mare, o parte a elevilor claselor I-VIII de la şcoala Al. Ioan Cuza (n.r.-fostă nr. 8) au muncit cu frenezie prin clase, participând la activităţile iniţiate de Asociaţia de Părinţi, în parteneriat cu unitatea de învăţământ, prin proiectul Şcoala de Vară - You Can 2, având sprijin financiar din partea Consiliului Local.
Proiectul s-a întins pe o perioadă de două luni, bazându-se pe educaţia prin experienţă, prin activităţi de instruire practică. Astfel, în timpul liber din perioada vacanţei, elevii, în jur de 40, au participat la atelierul de deprindere a abilităţilor practice „Mâini dibace”; atelierul de pictură „Fantezie şi culoare”; educaţie civică şi voluntariat „Învaţă să schimbi lumea”; atelierul de activităţi sportive „Sport şi Sănătate”; au primit educaţie sanitară, învăţând şi acordarea primului ajutor prin atelierul „Tu ştii să acorzi primul ajutor?”, partener voluntar fiind Fundaţia Dinu; au învăţat să danseze şi să devină majorete prin activitatea „Dans-tradiţie versus contemporan”; au primit noţiuni educative în atelierul de protecţie a mediului „Să protejăm natura”; artă fotografică şi bucătărie franceză, totul culminând cu o excursie la Paltinu, în postura de cercetaşi.
Participarea copiilor la toate aceste activităţi a fost gratuită, costurile fiind susţinute din fondurile proprii ale Asociaţiei de Părinţi (700 de lei) şi din sprijinul financiar acordat de municipalitate (2000 de lei).
Ştefan Hozea a trecut în clasa a VI-a şi este foarte încântat de activităţile la care a participat, dornic să spună foarte repede ce a făcut: „Prima oră am fost la sala de nursing, a doua oră am pictat, a treia oră am făcut artă fotografică şi acum, bucătărie franţuzească. Am tăiat fructe, pentru o salată mai mare. Şi o să fac şi acasă!” Elena Andreea Bâlgă a trecut clasa a VII-a şi spune că a venit la aceste activităţi ca să se simtă bine împreună cu ceilalţi colegi şi să înveţe ceva în plus, apreciind salata franţuzească şi ora de nursing, pentru că a învăţat să facă injecţii şi cum să-şi protejeze sănătatea.
Proaspăt constituită în primăvara anului trecut, asociaţia o are ca preşedinte pe Carmen Goran, totodată şi coordonatoarea proiectului Şcoala de Vară - You Can 2.
„Anul acesta am avut deosebita plăcere să văd că şi cadrele didactice au vrut să participe la acest proiect. Echipa de proiect a fost formată din Monica Bărbieru, managerul acestuia, Liliana Marica, consilier juridic, Felicia Moise contabilă, pentru promovare şi imagine Anda Miroiu, secretara şcolii şi Mircea Dumitrescu, părinte. Am fost plăcut surprinsă să constat că anul acesta s-au înscris mai mulţi copii decât în urmă cu un an, poate unde am avut activităţi mai diversificate. Am avut în program să vizităm ca obiectiv Judecătoria Câmpina, plus o ofertă din partea celor de la ISU Prahova, prin care am vizitat detaşamentul de pompieri-SMURD. Iniţial, bugetul acestui proiect a fost estimat la 5700 de lei, dar nu ni s-au aprobat decât 2000 de lei, considerându-se că suntem la început şi că sunt şi alte cerinţe. Ne-am descurcat cu ce am avut, cu ce am mai pus noi, cei din echipa de proiect” - a spus Carmen Goran.
Să fi contat faptul că preşedintele comisiei de cultură de la momentul aprobării acestor bani a fost Marian Dulă de la PDL, iar Carmen Goran, o mămică de la PNL? Nu ştim, dar ne întrebăm. Cert este că iniţiativele Asociaţiei de Părinţi vin în sprijinul educaţiei copiilor care învaţă la o şcoală câmpineană, fiind un înlocuitor de bază pentru unele tabere şcolare, costisitoare pentru mulţi dintre părinţii acestora şi fără a avea garanţia unei siguranţe a integrităţii lor fizice. Când e vorba de educaţia copiilor, niciodată nu e prea mult să investeşti şi niciodată nu e târziu să se implice cât mai mulţi părinţi, aceasta fiind o problemă dar şi o mare dorinţă a preşedintelui asociaţiei, Carmen Goran şi a echipei pe care o coordonează.

                Carmen Negreu

17 iulie 2012

„Groapa” de gunoi a oraşului, la un pas să devină un butoi de pulbere pentru administraţia Tiseanu

La începutul lunii iunie a anului curent, mai exact în data de 7 iunie, Tribunalul Argeş emitea hotărârea 1275/ 2012 privind litigiul dintre SC APASCO şi Consiliul Local Câmpina, Consiliul Local Băneşti, Consiliul Judeţean Prahova:  „Admite acţiunea precizată. Anulează contractul de asociere nr. 8946/2000(cu toate modificările ulterioare) şi obligă pe pârâţi să plătească reclamantei suma de 5781430,4 lei. Obligă pe pârâţi la 93541 lei cheltuieli de judecată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică, azi 07 Iunie 2012, la Tribunalul Argeş Secţia Civilă, complet specializat Contencios Administrativ şi Fiscal”.
Privind în urmă, ne aducem aminte că în anul 2008 Apasco a chemat în judecată cele trei instituţii enumerate mai sus, pentru anularea contractului de asociere, încheiat în vederea construirii şi administrării rampei ecologice de la Băneşti. SC Apasco SA motiva prin faptul că a investit foarte mulţi bani în administrarea gropii de gunoi de la Băneşti, sume care nu au fost amortizate.
Iulian Anton, şeful Biroului Juridic din cadrul Primăriei Câmpina ne-a declarat cu privire la această situaţie: „După mai multe faze procesuale, în 2009, la solicitarea Apasco, acest dosar a fost strămutat la Tribunalul din judeţul Argeş. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de strămutare a dosarului, judecându-se pe fond, în Argeş. În primă fază, instanţa de judecată a dat câştig de cauză Consiliilor Locale din Câmpina şi Băneşti, inclusiv, Consiliului Judeţean Prahova. În urma recursului declarat de către APASCO, Curtea de Apel Argeş a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeş, pentru completarea probatoriului. De exemplu, s-a făcut o expertiză contabilă foarte stufoasă şi foarte complexă. După mai multe termene de judecată, pe 07.06.2012 instanţa a pronunţat o sentinţă prin care s-a soluţionat fondul, admiţându-se cererea formulată de Apasco, aşa cum şi-au precizat-o între timp, respectiv anularea contractului de asociere şi obligă părţile să plătească în solidar, suma de 5.781.430,4 lei (peste 57 miliarde lei vechi - n.r.) aşa cum a rezultat din expertiză, plus cheltuieli de judecată în cuantum de 93.541 lei. Sentinţa încă nu a fost comunicată părţilor, fiind supusă recursului, dosarul fiind de competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal, singura cale de atac, conform Codului de Procedură în vigoare. Fără să am pretenţia că ştiu foarte exact, se pare că, iniţial, procentul de participare din contractul de asociere al municipiului Câmpina era de 35-40%. Dosarul, din păcate, se află în custodia avocatului Constantin Pănoiu, ales de către Consiliul Local. Eu sper ca în recurs, instanţa să pronunţe o altă soluţie. Acest procent va fi stipulat în sentinţă, în momentul în care se va comunica”.
    Horia Tiseanu, primarul de atunci şi de acum spunea în 2008: „Primăria a fost acţionată în instanţă de societatea Apasco Măneciu pentru a returna suma de 33 miliarde lei vechi, la care se adaugă alte 7 miliarde lei vechi, deci, un total de 40 miliarde lei vechi, care ar reprezenta contribuţia acestei societăţi la realizarea primei alveole a rampei ecologice de la Băneşti, precum şi costurile unor reparaţii efectuate prin anul 2005”. Tot atunci, Horia Tiseanu solicita Consiliului Local un acord de principiu, pentru a-l angaja pe avocatul Constantin Pănoiu, ţinându-se seama că acesta mai reprezentase administraţia locală şi în alte situaţii. “Eu propun ca pe lângă juriştii Primăriei şi ai Consiliului Local să fiţi de acord şi cu angajarea avocatului Constantin Pănoiu, fiind necesară o experienţă şi în drept comercial. Cu atât mai mult cu cât firma Apasco şi-a angajat deja o casă de avocatură din Bucureşti”, propunere acceptată la unison de către consilieri.
Revenind asupra celor comentate de juristul Iulian Anton cu referire la dosar, constatăm că, „din păcate”, echipa de jurişti a Primăriei şi Consiliului Local se rezumă doar la avocatul Constantin Pănoiu. Unul dintre consilierii locali din mandatul 2004- 2008, avocatul Valentin Chiriacopol, întreba la vremea respectivă dacă s-a propus vreo conciliere între firma Apasco şi administraţia locală, la care primarul Horia Tiseanu nu a intâziat să răspundă: “A venit o asemenea solicitare din partea firmei Apasco, dar aceasta era chiar pentru data de 8 ianuarie, atunci când sărbătorim Ziua Câmpinei. Juriştii nu au putut participa la această conciliere, dar am transmis un răspuns scris că nu suntem dispuşi să plătim nici un leu”.
Datorită faptului că administraţia locală a acordat mai multă importanţă micilor şi vinului fiert de la Ziua Câmpinei, nu vom afla niciodată dacă la concilierea propusă de societatea Apasco s-ar fi ajuns la un acord ce ar fi putut stinge din faşă un litigiu care ar putea păgubi acum bugetul local cu zeci de miliarde de lei vechi sau dacă  s-ar fi ajuns la o sumă rezonabilă şi convenabilă tuturor părţilor. Întrebat într-o recentă conferinţă de presă despre situaţia procesului în care este implicat Consiliul Local Câmpina, primarul Horia Tiseanu a declarat: „Noi avem o cale de atac pe care o vom utiliza. Am vorbit şi cu domnul preşedinte al Consiliului Judeţean pentru a utiliza împreună acea stă cale de atac, alături de Consiliul Local Băneşti. Şi vom vedea.” Dorind să aflăm cu cine dintre juriştii primăriei a făcut echipă avocatul Constantin Pănoiu, Horia Tiseanu a mai spus: „Îmi scapă… nu ştiu… Nu ştiu să vă spun, o să vorbesc cu oficiul juridic, să vedem care dintre jurişti a participat. Noi avem trei jurişti, trebuie să vedem cine a fost alături”.
Dată fiind amploarea procesului şi sumele mari solicitate drept despăgubiri, nu înţelegem lipsa de informaţii concrete, cum ar fi procentul de participare al Consiliului Local Câmpina şi componenţa echipei de jurişti care susţine acest dosar, totul denotând o stare de nepăsare în ce priveşte cheltuirea banului public.

Carmen NEGREU