18 decembrie 2012

USL Câmpina a hotărât:

La Câmpina, taxele şi impozitele locale nu vor creşte în 2013

Contrar unor zvonuri şi speculaţii răutăcioase şi nereale, cu iz politic ce poartă marca marelui înfrânt la recentele alegeri parlamentare, în Câmpina, taxele şi impozitele locale nu vor creşte în 2013. Au dat asigurări ferme în acest sens liderii USL Câmpina, care, la sfârşitul săptămânii trecute, au organizat o conferinţă de presă, pentru a linişti spiritele şi pentru a-i asigura pe localnicii care au căzut pradă zvonurilor alarmiste că nu au de ce să-şi facă griji. Vineri, la sediul organizaţiei PSD Câmpina, gazde pentru ziariştii prezenţi au fost cei doi parlamentari câmpineni proaspăt aleşi (senatorul social-democrat Georgică Severin şi deputatul liberal Virgil Guran), viceprimarul Ion Dragomir (preşedintele PSD Câmpina), consilierii municipali Gheorghe Tudor (PSD), Florin Frăţilă (PNL) şi Horaţiu Zăgan (PNL). Trebuie să remarcăm faptul că municipiul nostru va avea tot doi parlamentari, ca în mandatul trecut, şi că Virgil Guran şi Georgică Severin au obţinut victorii electorale categorice, închizând fiecare colegiul în care a candidat. Astfel, economistul Virgil Guran a închis Colegiul 2 Deputaţi (54,25% din voturi), învingându-l astfel pe rivalul său de la ARD, tânărul arhitect Alexandru Anghel, iar profesorul Georgică Severin a câştigat Colegiul 1 Valea Prahovei  de o manieră şi mai categorică (59,1%), învingându-l pe contracandidatul său, tot de la ARD, medicul Alexandru Matei, managerul Spitalului Municipal Câmpina. “E un lucru destul de cunoscut, taxele şi impozitele locale trebuie reactualizate, din trei în trei ani, cu rata inflaţiei. La nivelul Câmpinei, nu vorbim acum despre comunele din jur, aceste taxe şi impozite locale nu vor creşte în anul care va veni. Aceasta este hotărârea USL şi noi o vom respecta cu stricteţe. Cu alte cuvinte, speculaţiile care s-au făcut, e limpede de către cine, cum că noi când vom veni la putere vom mări aceste taxe şi impozite locale, aceste speculaţii, cum spuneam, nu sunt reale. Cei care ne acuză ne acuză degeaba. Noi ne vom ţine de cuvânt până la capăt. Rămânem consecvenţi gândirii noastre economice: pe vreme de criză, nu se măreşte fiscalitatea”, a declarat Virgil Guran, la debutul conferinţei de presă. Senatorul Georgică Severin a întărit declaraţia antevorbitorului său, subliniind, de asemenea, faptul că “se încearcă un atac împotriva guvernului Ponta folosindu-se o recentă ordonanţă de guvern care stabileşte limitele până la care consiliile locale pot mări fiscalitatea în comunităţile pe care le conduc. A fost un pretext destul de bun pentru PDL să ne atace, asta şi pe fondul unei carenţe de comunicare din partea guvernanţilor. Cabinetul Ponta nu a impus mărirea taxelor şi impozitelor locale, ci doar a stabilit, printr-o ordonanţă de guvern, plafonul maxim până la care autorităţile locale pot mări aceste taxe şi impozite. Cu siguranţă, pentru anul viitor, fiscalitatea locală nu se va modifica. Pentru anul 2011, administraţia PDL a municipiului din acea vreme a mărit abuziv, dar nu ilegal, taxele şi impozitele locale cu 20%, cea mai mare creştere a unei fiscalităţi locale la nivelul întregii ţări. Nu vom face aceeaşi greşeală. Nu ştim ce va fi peste doi-trei ani, vom vedea cum vor evalua lucrurile. În viitor, dacă municipalitatea va fi nevoită să plătească credite bancare împovărătoare, probabil se va recurge şi la măriri de taxe şi impozite locale. Important este ca împrumuturile bancare să se facă pentru investiţii publice importante, nu pentru clientele de partid. Oricum, în acest tip de fiscalitate, raporturile sunt între consiliile locale şi comunităţile locale, nu între guvern şi comunităţile locale. Noi vom încerca să explicăm din timp toate măsurile ce vor fi luate de USL, pentru ca oamenii să fie bine informaţi şi lucrurile să fie clare pentru toată lumea.” Consilierul municipal liberal Florin Frăţilă a asigurat că “dacă va avea probleme de finanţare, actualul legislativ municipal nu va ezita să taie sau să diminueze orice cheltuială inutilă a banului public colectat de la firmele şi locuitorii municipiului. Nu este normal să mărim taxele şi impozitele după doi ani de zile.” Viceprimarul Ion Dragomir a ţinut să asigure, la rândul său, “cetăţenii Câmpinei că taxele şi impozitele locale vor rămâne la acelaşi nivel şi în 2013.”
Menţionăm că, în luna octombrie 2012, Ministerul Finanţelor a publicat un proiect de hotărâre privind actualizarea taxelor şi impozitelor locale cu rata inflaţiei pe ultimii trei ani, respectiv majorarea acestora cu 16,05%, reluând, în mare parte, prevederile unui proiect de ordonanţă publicat de minister în luna martie 2012, dar care nu a ajuns să fie aprobat în Guvern. Actualizarea taxelor şi impozitelor locale în fiecare localitate a ţării se va face doar dacă va hotărî astfel consiliul local respectiv. A.N.

EDITORIAL

DE CE NU SUNT POPULIST

Nu mai sunt multe de comentat în legătură cu rezultatele alegerilor. Mai putem (încă) să spunem apăsat că înseamnă practic revenirea la partidul unic. Ca și prin anii 1945-1947, pluralismul a rămas ceva de fațadă. Intelighenții încearcă să mă convingă că democrația se reduce la număr. Asta a votat majoritatea. Excluzînd calitatea. Și că trebuie să accept acest vot aberant. Nu, sunt democrat tocmai pentru că nu accept votul dat pentru securiști, analfabeți, infractori șamd. Dar chiar și reducînd totul la jocul numerelor cîteva nedumeriri tot rămîn. USL a luat ceva peste 4 milioane de voturi. Dar toată vara ne-au asasinat în toate discursurile cu cele 7 milioane jumătate care ar fi votat în favoarea lor la referendum. Unde sunt cele 3 milioane diferență? Apoi, dacă reducem democrația la această religie a numărului (cum vrea dna Alina Mungiu de exemplu), ce facem cu acel referendum care a decis un parlament de 300 de reprezentanți? O lege evident proastă a creat un monstru și ca dimensiune și ca alcătuire. Este, o putem spune franc încă înainte de a fi investit noul parlament, respectiv noul guvern: cel mai prost parlament pe care îl putem avea din 90 încoace. Nici nu se pune problema unor politici coerente și inteligente de ieșire din criză. Făcute de cine: de Dragea, de secretara lui, de Dogaru, de Fenichiu, de Becali, de Firea coprofila, de ziariștii de la Antene? Dacă „vocea poporului” este suverană, populismul rămîne dușmanul principal al democrației autentice. Rămîi stupefiat văzîndu-l pe un „lider de opinie” care de 20 de ani a luat consecvent în cătarea cuvintelor orice încercare de a înjgheba o structură politică autentic democratică arătîndu-se acum profund scîrbit de rezultatul votului. De care, alături de mulți colegi de presă, este profund vinovat. Comemorăm 23 de ani de la revoluția anticomunistă revenind triumfalist la un regim de partid unic. Poporul a ales. Mai nimeni din ceea ce ar fi fost o firavă speranță de creștere a nivelului cultural al parlamentului nu a fost ratificat de votul popular. Eu personal am acceptat conștient sacrificiile impuse de regimul Boc. Care au menținut țara, oricît nu ar vrea mulți să recunoască, în afara unei crize profunde. Acum sunt revoltat pentru că toate aceste sacrificii s-au dovedit inutile, economiile scremute cu greu s-au risipit pe cumpărarea voturilor pensionarilor și bugetarilor de către guvernul Ponta. E limpede, anul 2012, începînd cu protestele din iarna trecută, trecînd prin lovitura de stat din vară și sfîrșind cu votul din decembrie, va rămîne un an sinistru în istoria recentă a țării. Ce va urma? O pace neagră și o mizerie tăcută. Potențialul nostru de revoltă este nul. Politic, nu avem nimic de așteptat. A mai rămas doar factorul X: Băsescu. Eu cred că ar face cel mai bine să-și dea demisia. Luîndu-le astfel ultima scuză ăstora care vor arunca în continuare orice nerealizare a guvernării lor în spatele opoziției băsesciene. Apropo de opoziție: ea nu mai există practic și îi putem cînta prohodul. Ca și societății civile, cea mai înfrîntă de fapt de votul popular. Rămîne ca ele să fie reconstruite de la zero, asta dacă istoria va mai avea răbdare cu noi. Este ultimul articol pe 2012, și nu știu dacă ne vom mai vedea și anul viitor. Cît credeți că va mai dura libertatea de exprimarea într-un stat care se putinizează, cum cu bucurie ne arată Vocea Moscovei? Să aprindem o lumînare pentru morții de la Timișoara și pentru România. Dumnezeu să ne ierte!

P.S. „Așa suntem noi plagiatorii, mai votați”, exclamă rînjind sinistru cinic primul ministru. Domnule jurist, votul nu exonerează pe nimeni de o infracțiune. Iar furtul intelectual rămîne tot furt. Punct. Ați face un mare bine României dacă l-ați elibera pe infractorul Năstase Adrian și v-ați refugia la Cornu să-i îngrijiți ferma. Acolo nu se preocupă nimeni de plagiatul dvs sau al dnei ministru al bacalaureatului profesional.
Christian CRÃCIUN

După două corecţii care au diminuat fondurile europene alocate,

Proiectul european “Modernizare Calea Dacia”
poate împovăra sensibil bugetul local

Despre utilitatea proiectului privind modernizarea Căii Dacia prin realizarea pasajului rutier suprateran peste DN1, o adevărată bijuterie arhitectonică (unică în Europa, după declaraţiile proiectantului), nu mai trebuie să vorbim, pentru că fluidizarea traficului în zonă vorbeşte de la sine despre acest lucru. Dacă, înainte de inaugurarea pasajului rutier din primăvara acestui an, se formau, în orele de vârf, cozi interminabile, iar şoferii aşteptau zeci de minute pentru ieşirea din oraş pe la poarta lui sudică, cea mai importantă investiţie publică din Câmpina ultimelor două decenii a făcut posibilă ajungerea în DN1 în 30-40 de secunde.  Toate ar fi bune şi frumoase dacă cel mai mare proiect european accesat de Câmpina, în valoare de aproximativ şase milioane de euro, la care contribuţia Consiliului Local trebuia să fie de doar de 2% (18% din finanţare a fost asigurată din fonduri guvernamentale, restul revenind U.E.), nu ar risca să devină o povară prea mare pentru bugetul câmpinean şi pentru viitorul investiţiilor publice din următorii ani. Această situaţie nefericită şi foarte posibilă este urmarea a două corecţii (una în 2011, cealaltă, în 2012), dar şi a unor documente şi neînţelegeri financiare ce ar putea avea un final nefavorabil municipalităţii. Corecţiile amintite au fost aplicate de către inspectorii Ministerului Dezvoltării, care au considerat că nu s-au făcut correct atribuirea contractului de realizare a sistemului de iluminat al pasajului rutier şi schimbarea soluţiei constructive a investiţiei. Astfel, anul trecut, o corecţie de 5% aplicată  de inspectorii în cauză a redus cu acelaşi procent contribuţia de 20 de milioane lei a U.E. Anul acesta, o a doua corecţie aplicată finanţării proiectului şi câteva incidente financiar-contabile (o factură refuzată la plată constructorului de către Primărie şi neîntoarcerea în bugetul local, de la Ministerul Dezvoltării, a unor sume importante de bani, plătite de executivul câmpinean constructorului), au făcut ca pericolul diminuării neprevăzute, şi cu sume foarte mari, a bugetului local să fie din ce în ce mai real. Dacă ultimele probleme financiare nu se vor rezolva în sensul dorit de administraţia publică locală, finanţarea pasajului rutier de pe DN1, nerezolvată nici până în prezent, ar putea afecta foarte serios finanţele câmpinene nu doar în anul viitor, ci şi în anii următori. Recent, viceprimarul Ion Dragomir, preşedintele PSD Câmpina, a declarat presei următoarele: “Două scrisori de rambursare trimise, la începutul anului, de Primărie către Ministerul Dezvoltării au fost refuzate la plată. Banii respective au fost plătiţi de Primărie pentru lucrările executate. Există, de asemenea, o corecţie aplicată investiţiei, la ultimul control, în valoare de 3,4 milioane lei. Corecţia aplicată finanţării şi banii solicitaţi prin scrisorile de rambursare reprezintă, în total, circa 10,4 milioane de lei. Corecţia a fost contestată în instanţă de către Primărie, dar mi-e teamă că nu vom avea sorţi de izbândă. De asemenea, mi-e teamă că nici cele şapte milioane de lei solicitate prin cele două scrisori de rambursare nu se vor întoarce în bugetul local, aşa cum ar trebui. Toţi aceşti bani sunt prinşi în bugetul local la venituri. Neprimirea lor înseamnă că va trebui să diminuăm cheltuielile pentru a echilibra bugetul. Grav este că aceste corecţii sunt privite foarte senin. Corecţiei de un milion de lei, aplicată anul trecut pentru modul în care s-a încheiat contractul cu iluminatul pe pasaj, i se adaugă acum o a doua corecţie, de 3,4 milioane de lei, pentru schimbarea soluţiei constructive a pasajului rutier. Ar fi păcat să nu primim banii, căci acest lucru ar diminua considerabil veniturile noastre, mai ales că blocarea anumitor programe europene se referă la desfăşurarea acestora, nu la plata lucrărilor executate deja în cadrul acestor proiecte europene.” Câteva detalii despre cum s-au petrecut lucrurile credem că ar aduce mai multă lumină în lămurirea acestei situaţii periculoase pentru finanţele locale din viitorul apropiat. Anul trecut, în urma unui control efectuat în mai multe judeţe, inspectorii au aplicat o corecţie finanţării UE şi au decis diminuarea fondurilor europene alocate cu un milion de lei (10 miliarde de lei vechi), din cauza constatării unor “suspiciuni de nereguli” generate de calificarea ofertanţilor care au participat la licitaţie pe baza experienţei subcontractorilor ce  urmau să realizeze sistemului de iluminat al pasajului rutier. A urmat, în vara acestui an, o factură de plată de circa nouă milioane de lei (90 miliarde lei vechi), trimisă Primăriei de către Cast SRL, câştigătoarea licitaţiei, pe motiv că, la realizarea pasajului rutier, s-au folosit cantităţi mult mai mari de betoane şi fier-betoane, comparativ cu cele prevăzute în proiectul tehnic general şi în devizul iniţial. Necazul vine şi de la faptul că s-a licitat pe baza unui proiect tehnic general, neluându-se în calcul proiectele tehnice de detaliu, care au adus schimbări majore în devizul aprobat iniţial. Primăria Câmpina refuză plata facturii, motivându-şi refuzul pe faptul că noile cantităţi mărite de materiale nu au fost aprobate de proiectant, factura vine mult după încheierea proiectului european şi nu a fost încheiat niciun act adiţional în acest sens la contractul de execuţie. Nu este exclus ca acest litigiu comercial să fie soluţionat în instanţă, dacă nu se va ajunge la o conciliere convenabilă ambelor părţi. La aceste neînţelegeri, se adaugă faptul că la ultimul control, finanţarea pasajului rutier a mai primit o corecţie, de circa 3,4 milioane de lei (34 miliarde lei vechi), ceea ce înseamnă diminuarea cu aceeaşi sumă a fondurilor europene alocate.  În plus, două scrisori de rambursare trimise, la începutul anului, de Primăria Câmpina către Ministerul Dezvoltării au fost refuzate de ministerul tutelar al investiţiei. Prin scrisorile de rambursare amintite municipalitatea solicită, pe deplin temei, plata a şapte milioane de lei (70 miliarde lei vechi), din cota aferentă fondurilor europene, bani cu care Primăria a plătit ultimele lucrări realizate. În concluzie, chiar dacă toate celelalte probleme vor fi rezolvate în timp, cele două corecţii micşorează cu 4,4 milioane de lei (aproape 25% din cota de participare a UE, în valoare de 20 de milioane de lei), bani care vor trebui asiguraţi, în cea mai mare parte, din bugetul local. A.N.

Pâine şi lanterne la Pietriceaua

La doar două zile după alegerile parlamentare, când se ştia deja oficial, pe baza rezultatelor electorale parţiale, că Virgil Guran va reprezenta judeţul în Parlament în calitate de deputat, acesta s-a implicat într-o acţiune personală de acordare a unui ajutor cetăţenilor din satul Pietriceaua. Împreună cu primarul localităţii Brebu, Adrian Ungureanu şi şeful său de campanie, Eugen Popa, proaspătul deputat de Prahova, Virgil Guran, a ajuns în satul Pietriceaua să distribuie o sută de pâini şi lanterne. Oamenii din sat se aflau de trei zile fără curent electric, din cauza vremii nefavorabile, fapt ce a îngreunat aprovizionarea sătenilor cu pâine.

Virgil Guran – un parlamentar atipic

Întrebat despre motivul care l-a determinat să facă un astfel de gest faţă de oamenii din Pietriceaua, deputatul Virgil Guran a declarat: 
„Este o acţiune normală. Un parlamentar trebuie să-şi intre repede în funcţie. Am venit să vedem care sunt necazurile oamenilor, să fim alături de primar, care se zbate de câteva zile să rezolve problemele şi vrem să se simtă sprijinit. E o contribuţie foarte mică, dar a fost o perioadă fără pâine aici, de aceea am adus o sută de pâini pentru oameni. Ajutorul a venit de la mine, personal. Parlamentul ce să facă? Deocamdată nici nu am ajuns acolo. Dar nu e un ajutor deosebit. Pot să-mi permit să mai ajut lumea câte un pic. Voi continua să fac acest lucru cât pot şi chiar cred că trebuie să devenim mai prietenoşi, mai răbdători cu oamenii, mai  realişti, să le explicăm direct, cum stau lucrurile şi să găsim soluţii împreună. După această campanie murdară, în care s-au aruncat numai lucruri urâte, cred că oamenii aşteaptă nişte soluţii de la noi. Vrem să vedem ce putem rezolva acum şi ce putem gândi pentru viitor, să nu se mai întâmple ce s-a întâmplat acum. O să vedeţi pe parcursul acestui mandat că sunt un parlamentar atipic. La mine, când e de distracţie, e de distracţie. Când e de muncă, muncim. Sincer să fiu, şi o spun foarte deschis, m-a deranjat foarte mult faptul că o firmă n-a reuşit de trei zile să rezolve decât foarte greu, cu insistenţe, chiar cu ameninţări, problema deszăpezitului. Eu consider că în România trebuie să facem ordine. Cine nu e în stare să facă ceva, să ne lase. Eu cunosc acea firmă şi poate sunt un pic prieten cu patronul, dar cu tot respectul, consider că fiecare trebuie să ne facem treaba. Suntem în stare, o facem. Dacă nu, lăsăm pe cei care pot să facă. Mă voi implica în astfel de situaţii, să sprijin primarii, să-şi poată rezolva problemele. Ei nu pot să pocnească din degete prin comune şi totul să meargă strună. Colaborăm cu Consiliul Judeţean, cu Prefectura şi să ştiţi că se fac eforturi pentru rezolvarea problemelor. Dar cred că trebuie să mergem şi noi în teritoriu, să vedem cu ochii noştri ce se întâmplă, ce se poate face, să impulsionăm firmele care nu îşi fac treaba. Adică să le spunem: măi băieţi, vă pierdeţi contractele dacă nu vă mişcaţi repede. Cam asta înseamnă, pe româneşte, implicare. Nu pot să spun că nu se zbat autorităţile. Dar în România există o mare problemă: nu suntem pregătiţi pentru situaţii de urgenţă, decât într-o oarecare măsură, şi-atunci, trebuie să  gândim o strategie la nivel naţional.”
 Cu gesturi simple, fireşti, Virgil Guran le-a dat oamenilor întâlniţi pe uliţa satului Pietriceaua pâinea proaspătă şi lanternele. Le-au primit cu bucurie, poate şi uşor jenaţi că li se oferă gratuit nişte produse. Sătenii s-au plâns deputatului de modul în care firma de deszăpezire a acţionat, venind nepregătită.
„Patronul firmei a trimis utilajele fără pic de sare, doar cu nisip pentru beton. N-au putut să urce. Am stat până târziu, pe la unsprezece noaptea, ne-am dus cu o maşină 4x4 cu lanţuri, să le facem pârtie dinainte. Muncitorii ne-au spus că au avut de lucru, că au turnat asfalt cu câteva zile înainte şi nu au avut timp să pregătească utilajele. De-aia s-a ajuns unde s-a ajuns. Nu au fost eficienţi deloc. Ne descurcăm foarte greu, fără curent. Pentru ce face domnul deputat, pur şi simplu nu avem cuvinte. Suntem foarte mulţumiţi!” - ne-a declarat un localnic. 
Carmen NEGREU

SĂ NU NE UITĂM EROII

Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul Administaţiei şi Internelor - Prahova 1993, sucursala Câmpina împreună cu Inspectoratul de Jandarmi al Judeţului Prahova, cu sprijiinul Şcolii de Agenţi de Poliţie "Vasile Lascăr" Câmpina  organizează în ziua de 22.12.2012, începând cu ora 11.00  ceremonialul de comemorare a Eroilor Jandarmi căzuţi la datorie în Decembrie 1989 la Otopeni.
Activitatea se desfăşoară la Monumentul Eroilor Jandarmi din incinta fostei unităţi de jandarmi din municipiul Câmpina. Cei care doresc să participe, sunt aşteptaţi la locul şi ora stabilită.

Pentru a nu afecta activitatea Spitalului Municipal, Consiliul Local a respins o solicitare a Patriarhiei Române

La ultima lor întâlnire, aleşii locali au respins un proiect de hotărâre iniţiat de primarul Horia Tiseanu care privea transmiterea în folosinţă gratuită, pe toată durata existenţei construcţiei, către Patriarhia Română, a terenului în suprafaţă de 208,00 m.p., situat în incinta Spitalului Municipal Câmpina, pe care a fost înălţat un paraclis. Textul actului normativ conţinea o inadvertenţă, în sensul că se menţiona în el despre transmiterea în folosinţă gratuită, pe toată durata existenţei construcţiei, a unui teren de 208,00 m.p. în vederea edificării unui paraclis. Iar asta în condiţiile în care bisericuţa din curtea Spitalului Municipal a fost finalizată în luna august a acestui an. Din cauza formulării nefericite, a lipsei precizării că întregul edificiu al paraclisului este finalizat de patru luni, majoritatea consilierilor au votat împotriva proiectului, temându-se ca lucrarea să nu fi fost executată fără toate autorizaţiile şi documentele necesare. Bisericuţa din curtea Spitalului, o adevărată bijuterie arhitectonică, are 15 metri lungime, 5 metri lăţime şi o înălţime de 6 metri. Construcţia lăcaşului de cult a fost încheiată atât la exterior, cât şi la interior (ziduri tencuite, turlă şi acoperiş din cupru, finisări interioare, mobilier şi podoabe adecvate), edificiul fiind realizat în stil neobizantin – formă cruce. Părintele Ionuţ Butoiu, care s-a dedicat trup şi suflet înălţării bisericii, este convins că, la următoarea şedinţă a Consiliului Local, proiectul va trece. Paraclisul a fost ridicat în timp record, în perioada iunie-august 2012, de către o echipă de meşteri din Vălenii de Munte, iar lucrările au fost atent supravegheate de către părintele Ionuţ, care, de şase ani, slujeşte în paraclisul situat la parterul Spitalului. „Domnii consilieri nu au înţeles despre ce este vorba. S-au temut ca nu cumva să ne fi lipsit autorizaţiile necesare. Îi asigur că totul s-a făcut în deplină legalitate. Pentru că, în imediata vecinătate a paraclisului, se află zidurile spitalului, le-a mai fost teamă ca nu cumva să ridicăm noi vreun gard, ceea ce ar fi dus la imposibilitatea trecerii maşinilor prin acest spaţiu strâmt. Noi nu vom ridica niciodată un gard, pentru că bisericuţa este cu circuit închis, fiind destinată bolnavilor spitalului. Ea nu va deveni niciodată biserică de parohie. Însă canoanele juridice bisericeşti cer ca terenul pe care este amplasată o biserică ortodoxă să fie în administrarea Patriarhiei”, ne spune părintele Ionuţ. Biserica a fost visul părintelui, care a suferit un accident, acum câţiva ani, în urma căruia a fost paralizat complet un an de zile. Pentru că Dumnezeu i-a dăruit nu doar viaţa, ci şi însănătoşirea, părintele I-a făgăduit Domnului că va ridica o biserică în curtea spitalului şi şi-a ţinut promisiunea. Paraclisul are două hramuri: Sf. Pantelimon şi Sf. Mare Mucenic Mina. Biserica va fi sfinţită anul viitor, după realizarea picturilor interioare, iar până atunci, în bisericuţă nu se vor oficia slujbe, preotul Ionuţ Butoiu urmând să ţină slujbe pentru pacienţi, aşa cum a făcut-o de şase ani încoace, în paraclisul situat la parterul spitalului. A.N.

În 6 luni, Breaza va avea un Centru Medical

Pentru administraţia publică locală din Breaza, sănătatea cetăţenilor pe află pe primul loc în lista priorităţilor. Astfel, la începutul lunii decembrie, autorităţile locale au inaugurat începerea lucrărilor pentru un Centru Medical, ce se doreşte să devină unul dintre cele mai moderne din ţară. Brezenii vor putea beneficia de servicii medicale şi analize, fără să fie nevoiţi să parcurgă drumuri lungi şi costisitoare până la Câmpina sau la Ploieşti. Centrul Medical va fi realizat printr-un parteneriat public privat, încheiat între Consiliul Local, Primăria Breaza şi medicul Gabriel  Smarandache, reprezentantul Fundaţiei ,,Pentru Viaţă’’, în calitate de partener al proiectului, având şi susţinerea Consiliului Judeţean Prahova.
Primarul Răzvan Bălăşescu, împreună cu vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Mircea Roşca, devenit între timp deputat, au anunţat că în maxim 6 luni de zile se vor finaliza lucrările Centrului Medical. Contribuţia administraţiei brezene constă în punerea la dispoziţie a terenului şi a clădirii, în vechea şcoală din cartierul  Podu Vadului.
„Consiliul Local şi Primăria Breaza participă la acest proiect punând la dispoziţie terenul şi clădirea. Este vorba de o fostă şcoală generală, unde sălile de clasă sunt perfecte pentru organizarea cabinetelor medicale de specialitate. Avem în vedere să construim şi un bloc de primiri urgenţe care să deservească atât oraşul Breaza, cât şi localităţile din împrejurimi. În 6 luni de zile, acest Centru Medical va fi inaugurat. Brezenii vor beneficia de transport gratuit, pentru că avem câteva microbuze puse la dispoziţie, incluse în fondurile proiectului. Microbuzele vor funcţiona după un anumit orar şi un anumit traseu” - a precizat primarul Răzvan Bălăşescu.

Centru Medical de 1 milion de euro
Medicul Gabriel Smarandache a estimat că întreaga investiţie se va ridica la aproximativ un milion de euro.
„E doar începutul unui proiect. Acesta nu se va dezvolta doar în Breaza, ci în tot judeţul, ba chiar la nivel naţional. Comunităţile locale trebuie să-şi ia soarta în mână, să identifice surse financiare, inclusiv resurse umane, pentru a face comunitatea să nu mai străbată distanţe lungi pentru un act medical simplu. Acest centru nu va înlocui un spital, dar va trebui să asigure populaţiei locale actul medical de bază. Eu mă voi ocupa strict de partea tehnică, de partea medicală. Contribuţia noastră va consta în dotarea centrului cu aparatură medicala de specialitate, iar primăria va trebui să-l întreţină. Se va porni iniţial cu medicina de familie. Vom începe activitatea cu zece medici, apoi vom stabili împreună cu autoritatea locală, ce alte cabinete de specialitate vor mai funcţiona aici. Trebuie precizat şi faptul că medicii vor lucra în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate Prahova’’, a precizat dr. Gabriel Smarandache, reprezentantul Fundaţiei ,,Pentru Viaţă’” şi directorul medical al proiectului.

Judeţul Prahova ar putea avea 11 centre medicale
Mircea Roşca a subliniat faptul că acest gen de centre medicale se vor dezvolta cât de curând în întreg judeţul Prahova: „Am ales Breaza pentru că parcă era o «tradiţie» să nu avem ceea ce trebuie din punct de vedere medical. Acest proiect face parte dintr-o strategie de dezvoltare la nivel judeţean şi estimez ca în următorii ani să se deschidă între 9-11 astfel de centre în judeţul Prahova. M-am implicat direct în acest proiect, în  calitatea mea de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, prin a convinge autorităţile locale că aceasta e prioritatea numărul unu pe care o avem în România la acest moment. Oamenii au înţeles şi prima bază o punem aici, la Breaza, pentru că există un primar care are toată deschiderea şi care a făcut tot efortul necesar pentru a se dezvolta acest proiect pentru noi, toţi”.
La eveniment era aşteptat să participe şi Raed Arafat, ministrul Sănătăţii, însă din cauza programului foarte încărcat, acesta şi-a amânat vizita de la Breaza. Cu siguranţă ne va onora cu prezenţa sa peste 6 luni, la inaugurarea Centrului Medical. 
Carmen NEGREU

Tenaris îi premiază pe cei mai merituoşi elevi din Câmpina

Un consecvent program social al firmei Tenaris face ca cel mai mare producător de tubulatură metalică din lume să se apropie de cei mai buni elevi ai localităţilor în care corporaţia are deschise unităţi de producţie. Şi bineînţeles, să şi-i apropie, în acelaşi timp, pe aceşti tineri merituoşi, care şi-ar putea include, în planurile lor de viitor, şi o eventuală carieră profesională strălucită în cadrul corporaţiei Tenaris. Este vorba nu doar de dragostea faţă de tineri, în special faţă de cei care merită încurajaţi şi promovaţi, ci şi de susţinerea unor valori fundamentale în dezvolarea socială a firmei, cele care sunt legate de educaţie, cultură, artă, sport, sănătate. Sunt valori susţinute şi încurajate oriunde în lume de către reprezentanţii Tenaris. Vineri, 14 decembrie 2012, unii dintre cei mai buni elevi din municipiul Câmpina, care s-au remarcat prin rezultate excepționale în anul școlar 2011-2012, au fost răsplătiți, pentru prima dată, cu burse din partea TenarisSilcotub. Compania care este prezentă, de anul acesta, în Câmpina prin fabrica de prăjini de pompare situată în imediata vecinătate a firmei Cameron. Extinderea activităţii industriale a dus şi la extinderea programelor sociale ale companiei. Tinerii au fost plăcut surprinşi de bursele de merit primite. Programul „Burse de Merit” este una dintre iniţiativele de dezvoltare socială ale TenarisSilcotub, prin care se încurajează performanța în educație, un domeniu în care compania investeşte constant. Cei 17 tineri bursieri au obţinut medii generale mai mari de 9,95 în anul şcolar încheiat sau au câștigat premii la olimpiadele școlare. Câţiva dintre ei sunt copii ai angajaților firmei. Bursierii Tenaris din Câmpina se adaugă altor 205 de tineri din celelalte două oraşe în care TenarisSilcotub are unități de producție: Zalău - unde se află fabrica de ţevi, şi Călărași - unde este localizată oţelăria. Fondurile alocate de TenarisSilcotub pentru această ediție a programului „Burse de Merit ” se ridică la 321.200 RON. Tinerii cu cele mai mari medii au primit câte o bursă de merit în valoare de 1.500 de lei, în timp ce colegii lor cu rezultate la olimpiadele şcolare au fost răsplătiți cu premii de excelență, ale căror valori au variat între 200 și 1.500 de lei, în funcție de numărul și importanța concursurilor câştigate. Bursierii şi premianții Tenaris din Câmpina sunt elevi de la Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu”, de la Colegiul Tehnic Energetic şi de la Şcoala „Ion Câmpineanu”.

 Ei şi-au primit diplomele în prezența reprezentanților comunității locale şi ai TenarisSilcotub. Tinerii au fost felicitați de către  echipa managerială TenarisSilcotub, condusă de directorul fabricii de prăjini de pompare Câmpina, Fernando Labaronne, dar şi de către primarul municipiului, Horea Tiseanu. „Faceți parte dintr-o elită, elita celor 898 de beneficiari ai programului Burse de Merit TenarisSilcotub, din 2009 până în prezent. Vă felicit nu doar pentru rezultatele de excepție, obținute prin muncă și sacrificii, ci și pentru că reprezentați adevărate modele pentru colegii și prietenii voştri și aveți potențialul de a deveni viitori lideri ai comunității”, a fost mesajul transmis premianților de către Mirela Mihalcea, coordonator Dezvoltare Socială TenarisSilcotub.

TenarisSilcotub – divizia de producţie a Tenaris în România, este cel mai important producător român de ţevi fără sudură de diametre mici utilizate în diverse aplicaţii din industria energetică, mecanică şi auto. Unităţile sale de producţie se află la Zalău, Călăraşi și Câmpina. Tenaris este lider global în producţia şi furnizarea de produse tubulare şi servicii utilizate în activităţile de foraj, exploatare şi producţie a petrolului şi a gazelor, dar şi lider în furnizarea de produse tubulare utilizate în industria energetică şi petrochimică, precum şi în aplicaţii specializate din domeniul auto-moto şi industrial.
Cu vânzări anuale de 10 miliarde de dolari şi cu 27.000 de angajaţi (date valabile la 31.12.2011), Tenaris operează unităţi de producţie în Argentina, Brazilia, Canada, Columbia, Italia, Japonia, Mexic, România, Statele Unite ale Americii şi Venezuela, având o capacitate anuală de 6 milioane de tone de ţevi. Compania este cotată la bursele de la New York, Milano, Buenos Aires şi Mexico City. A.N.

Concurs pentru tinerii talentați

Fundația Zamolxes organizează azi, 18 decembrie 2012, începând cu orele 16:00, concursul de muzică și dans, cu premii în bani, ce face parte din proiectul “Festivalul Tineretului”, ediția a VII-a. El se adresează liceenilor cu abilități artistice și are ca scop creşterea gradului de cultură şi civilizaţie a tinerilor din comunitatea locală.
Preselecțiile au fost realizate în fiecare liceu, iar cei 25 de finaliști vor avea ocazia să-și demonstreze talentul pe scenă în cadrul spectacolului ce se va desfășura la Centrul Cultural pentru Tineret Zamolxes din Câmpina.
Din juriu fac parte Cornel Brătilă - muzician, Gabriela Barbu - consilier în cadrul Compartimentului programe de finanţare, relaţii internaţionale şi protocol al Primăriei Municipiului Câmpina și Florin Cristian-Predescu - președintele Fundației Zamolxes.
Evenimente:
-    17 decembrie, orele 15:00 – repeții finale ce se vor ține la Centrul Cultural pentru Tineret Zamolxes
-    18 decembrie, orele 16:00 – concurs ce se desfășoară pe două categorii: muzică și dans
Proiect finanțat de Primăria Municipiului Câmpina prin Legea nr. 350/2005 privind finanțarea asociațiilor și fundațiilor non-profit.

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Istoria verişorilor uitaţi

Rezumarea istoriei învăluite într-o ceaţă densă a aromânilor (sau macedo-românilor sau vlahilor) reprezintă o încerare foarte dificilă, dacă nu imposibilă. Chiar şi recenzarea unei cărţi despre aromâni este delicată, având în vedere multitudinea problematicilor  pe care o ridică studiul unui popor mai puţin cunoscut,locuind în mai multe ţări. Atunci când acestea mai sunt şi balcanice, chestiunea devine şi mai spinoasă având în vedere recrudescenţa naţionalimului. În primul rând însăşi originea acestui popor rămâne oarecum o enigmă căci se învârte în jurul dezbaterii: reprezintă ei rămăşiţele romanităţii sud-dunărene sau au migrat de la nord de Dunăre având în vedere şi preocupările lui esenţiale: păstoritul? Recuperarea acestei tematici, ocultată de cincizeci de ani de regimul comunist a avut loc totuşi după 1989. Volumul „Aromânii. Istorie, limbă, destin” coordonat de Neagu Djuvara, el însuşi cu origini aromâne, adună mai multe studii publicate în 1988 în revista de specialitate a  Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris, editată în limba română pentru prima dată în 1996, reeditată în 2012. Totul a plecat de la o comunicare a lui Neagu Djuvara din 1986 despre diaspora aromână care a stârnit interesul francezilor. Volumul urmăreşte chestiunea aromânească din mai multe unghiuri de cercetare, folosind elemente de istorie, istorie comparată, lingvistică pentru a retrasa destinul unui popor cam prea uşor uitat.
Capitala simbolică dar şi economică a aromânilor a fost Moscopole (actualul târg albanez Voskopoje) aflat pe vechiul, anticul drum comercial Via Egnatia care lega Durres, portul albanez la Adriatica de Salonic. Pe la mijlocul secolul al XVIII-lea când oraşul a cunoscut perioada sa de maximă înflorire şi expansiune economică ar fi avut între 40.000 şi 60.00 de locuitori. Djuvara crede că aceste cifre ar fi exagerate, considerând că cifra de 20.000 ar fi mai aproape de realitate. Chiar şi asa, “la începutul secolului al XIX-lea se mai vedeau ruinele a 22 de biserici, fără a mai socoti marea mănăstire Prodromos, în afara zidurilor.” Orasul avea aproximativ 20-22 de cartiere avand in vedere ca, in general, fiecare biserica deserva unul. Prosperul oras a fost victima lacomiei bandelor iesite complet de sub autoritatea centrala de la Istambul, el fiind pradat serios in 1769 si devastat in 1788. Fiind nevoiţi să părăsească Moscopole “ei au plecat uneori foarte departe şi s-au împrăştiat pentru a evita, pe cât posibil, să-si faca concurenta uni altora. (...) grosul emigraţiei aromânilor s-a îndreptat spre vechile posesiuni ale coranei ungare: Banatul, Ungaria propriu-zisa, Slovacia, Transilvania.” Ne-ar fi interesat si trei analize punctuale: colonziarea lor in Cadrilater (judetele Caliacra si Durostor) infiintarea statului marioneta Principatul de Pind si Meglen in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, un episod total necunoscut si  implicarea lor in Miscarea Arhanghelului Mihail. ( Printre fruntasii legionari cu origini aromane se numara doi dintre cei trei Nicadori care l-au asasinat la Sinaia pe I.Ghe. Duca: Ion Caranica co- fondatorul in 1932, împreună cu Constantin Papanace, a publicației Armatolii, tribună de luptă pentru apărarea drepturilor coloniștilor aromâni persecutați de regimul de la Bucureșt, in inchisoare ar fi scris o carte despre problemele aromanilor apud Wiekipedia1dar si Doru Belimace. Constantin Papanace  a fost seful Tineretului Legionar Macedonean, autor si al unor carti despre problematica aromana). Concluziile îi aparţin domanie Matilda Caragiu-Marioţeanu: „Dispariţia lor trebuie împiedicată cu orice preţ, căci această etnie sud-dunăreană este veche de 2000 de ani şi trebuie să persiste spre folosul latinităţii, al românităţii şi al balcanităţii.” Căci aromânul „spune cu bucurie, când se întâlneşte cu un român nord-dunărean, acolo, pe pământ balcanic sau oriunde: şi-eu hiu armânu! „şi eu sunt român” („ca şi tine!”) 
Codruţ CONSTANTINESCU

12 decembrie 2012

După 16 ani, câmpinenii trimit din nou un liberal în Camera Deputaţilor

Alegerile parlamentare sunt încheiate de două zile, chiar dacă rezultatele finale şi oficiale încă nu au fost prezentate de către Biroul Electoral Judeţean, acest lucru urmând să aibă loc cât de curând. Însă chiar din noaptea de duminică, se ştiau învingătorii: Virgil Guran, candidatul USL pentru Camera Deputaţilor, care a închis Colegiul 2 Deputaţi cu aproape 53%, şi Georgică Severin, care a câştigat Colegiul 1 Valea Prahovei cu aproximativ 56% din voturile valabil exprimate.
Virgil Guran, preşedintele PNL Câmpina, este consilier judeţean, dar, cu siguranţă, va renunţa la legislativul prahovean în favoarea celui naţional. Georgică Severin este senator în funcţie şi a câştigat primul său mandat de parlamentar, la alegerile din 2008, candidând din partea PDL, după care, în 2010, a trecut la PSD. 
La ora închiderii ediţiei, încă nu fuseseră numărate voturile de la toate secţiile de votare ale  Colegiului 1 Valea Prahovei, care se întinde de la Azuga până la Băicoi, incluzând colegiile 1, 2 şi 3 pentru Camera Deputaţilor din Circumscripţia Electorală Prahova. Menţionăm că scorurile electorale prezentate nu sunt oficiale, ele fiind rezultatul numărării voturilor înregistrate în procesele-verbale ale secţiilor de votare din cele două colegii.
În Colegiul 2 Deputaţi Câmpina, Virgil Guran l-a învins pe principalul său contracandidat Alexandru Anghel, care nu a reuşit să obţină decât 30,5% din voturi, locul al treilea fiind ocupat de Marcel Nica, reprezentantul PP-DD (11%).
Scrutinul electoral din municipiul prahovean s-a desfăşurat într-o relativă linişte, cu puţine incidente majore (printre care dispariţia unei ştampile de vot din Secţia nr. 159 din incinta Colegiului Naţional “Nicolae Grigorescu”), spre deosebire de virulenta şi extrem de agitata campanie electorală. Procesul electoral nu a fost afectat nici de penele de curent electric care au lăsat în beznă, pentru perioade scurte de timp, mai multe secţii de votare. Câmpinenii nu s-au înghesuit să voteze, dar nici nu se poate spune că participarea lor la vot a fost printre cele mai scăzute din judeţ. Din cele 33.350 de persoane cu drept de vot, s-au prezentat la urne, duminică, 9 decembrie, 15.101, ceea ce înseamnă că participarea la vot a fost de 45,28%, sub cea înregistrată la alegerile locale din 10 iunie, când peste 56% dintre câmpineni se prezentaseră la urne. Pentru că ponderea voturilor alegătorilor câmpineni a fost mult mai mare (oricum, decisivă), în rezultatele electorale finale înregistrate la Colegiul 2 Deputaţi, se poate spune că, după 16 ani, câmpinenii trimit în Parlament din nou un liberal. La alegerile parlamentare din 1996, chiar dacă ele s-au desfăşurat sub imperiul unui alt sistem electoral (nu uninominal, ci pe liste de partid), majoritatea alegătorilor câmpineni trimitea atunci tot un liberal şi tot în Camera Deputaţilor: pe Victor Barbăroşie, un cunoscut inginer al Institutului de Cercetări Petrol şi Gaze. A.N.

Declaraţii la cald în secţiile de votare

Viceprimarul Ion Dragomir a votat la lumina lămpii
Primul votant din conducerea administraţiei locale câmpinene a fost viceprimarul Ion Dragomir. Împreună cu soţia, acesta a sosit de la ora 7 dimineaţa la secţia de votare nr. 171 din cartierul Slobozia, pentru a-şi exercita dreptul la vot. Actul constituţional nu a fost lipsit de evenimente, deoarece în momentul în care a primit buletinele de vot, s-a întrerupt curentul electric. Viceprimarul Ion Dragomir a reuşit până la urmă să aplice ştampila pe buletinele de vot, cu ajutorul cameramanului de la televiziunea Valea Prahovei, care a ţinut aprinsă lampa de la camera de luat vederi.
  „Sunt puţin dezamăgit din cauza vremii de afară, pentru că s-a muncit mult în această campanie. Bănuiesc că această vreme, care nu ne favorizează, va duce la reducerea procentului de participare la vot. Nu sunt surprins că s-a oprit curentul, pentru că am fost sunat încă de la ora 6 dimineaţa, deoarece se oprise curentul la Brebu. La fel era şi la Proviţa de Sus şi de Jos şi Valea Doftanei. Se mai întâmplă şi asemenea lucruri. Mai grav va fi pe seară, dacă se va continua cu întreruperea curentului, când se vor număra voturile. Prima măsură a fost să sun la Electrica, iar aceştia mi-au spus că deja sunt la intervenţii. Primarul de la Brebu mi-a spus că face rost de cinci grupuri de generatoare. La Câmpina, pentru 23 de secţii, nu am de unde să găsesc. Şi-apoi, nu e preocuparea mea, pentru că nu eu organizez alegerile” - a declarat Ion Dragomir la ieşirea din secţia de votare.

 
Candidatul USL pentru Camera Deputaţilor, Virgil Guran, ar vrea să fie schimbată data alegerilor
Virgil Guran, candidatul USL, a votat la secţia nr.180, instalată în incinta Şcolii Gimnaziale „Alexandru Ioan Cuza”. Acesta şi-a exercitat votul împreună cu soţia sa.
„Astăzi am rămas fără cuvinte când am văzut ce zi, ce vreme avem pentru vot. Şi ştiţi ceva? Mi se pare o lipsă de logică în România ca alegerile să fie iarna şi să avem probleme. Cred că trebuie schimbată perioada când au  loc alegerile parlamentare şi prezidenţiale, o perioadă de anotimp în care oamenii pot veni fără probleme să-şi exprime votul” - a ţinut să precizeze Virgil Guran, dezamăgit de vremea neprielnică. Totuşi, în ciuda precipitaţiilor şi a condiţiilor meteo total nefavorabile, vremea neprielnică pare să-i fi purtat noroc candidatului USL,  electoratul acordându-i votul prin care a putut câştiga funcţia de deputat.


Candidatul ARD pentru Camera Deputaţilor, Alexandru Anghel, a fost înzăpezit
Alexandru Anghel, candidatul ARD, a fost aşteptat la secţia de votare nr. 178, de la şcoala nr. 3 din cartierul Voila. Acesta a sosit cu întârziere, cauzată de înzăpezirea pe strada Muscel, unde căzuseră şi nişte cabluri electrice.
Zâmbitor şi foarte optimist, acesta a declarat jurnaliştilor: „Votul este secret până la urmă, aşa că n-am ce să vă zic. Cât despre vreme, că e rea, că e bună, dacă alegătorul chiar îşi doreşte să voteze, nu trebuie să ţină cont”.  Întrebat dacă îi va călca pe urme tatălui (Florin Anghel), acesta a întrebat mirat „în ce sens”. Jurnaliştii au precizat să se referă la  cariera politică, iar Alexandru Anghel a continuat răspunsul, afirmând: „Voi fi mai departe decât el”. Între timp, soarta dar şi voturile alegătorilor au decis ca Alexandru Anghel să rămână departe de... fotoliul de deputat.

 
Candidatul USL pentru Senat, George Severin, a fost încrezător în dorinţa de schimbare a cetăţenilor
Senatorul în funcţie Georgică Severin, candidat USL (PSD), a votat la o secţie din incinta Colegiului Forestier, puţin după ora 10.00. La ieşirea de la urne, câştigătorul celui de-al doilea mandat consecutiv de senator de Valea Prahovei, ne-a declarat: “Astăzi, am votat cu cei care şi-au propus să aducă normalitatea în România. Sper ca acest lucru să se întâmple după aceste alegeri. Sunt convins că, în ciuda vremii, toţi cei care doresc ca ţara noastră să revină la o stare normală, de dialog, se vor prezenta la vot. Indiferent de amplasarea secţiei de votare, mai mult de 15-20 de minute nu are de mers alegătorul câmpinean de la locuinţa personală până la secţia de vot respectivă. Guvernul a luat toate măsurile posibile, armata va interveni oridecâteori va fi nevoie pentru ajutorarea populaţiei din localităţile izolate. Sper ca până la ora 21.00, prezenţa la vot să reintre în parametrii normali. […] Şansele USL nu sunt diminuate de vremea rea, pentru că vremea este la fel de rea pentru toată lumea. Totul depinde de capacitatea noastră de a ne mobiliza electoratul şi de dorinţa cetăţenilor de schimbare. În rest, ce să vă spun: dacă vrei neapărat să votezi, votezi. Astă-vară era prea cald, acum este prea multă zăpadă. O participare redusă la vot ne-ar putea diminua oarecum şansele, dar sunt convins că ce au trăit românii în ultimii ani îi va determina să se deplaseze la urnele de votare, indiferent de condiţii.”   

Cuvântul care înţeapă

Răspunsul de bun simţ pentru o clasă politică nesimţită

Ooofff! Rare îmi vor fi probabil ocaziile de aici înainte de a începe o astfel de scriitură cu un oftat prelung, care să îmi evidenţieze starea de spirit copleşitoare. Nu ştiu dacă trebuie să mă bucur ori să fiu îngrijorat după această ultimă bătălie politică, însă ştiu sigur că în toate fibrele existenţei mele s-a aşternut epuizarea acumulată în acest 2012, un an aprig, care poate fi definit prin profunde transformări sociale, politice şi economice, la care am fost, din proprie voinţă în multe situaţii, parte activă.
Sincer, am trecut cu destule dificultăţi peste aceste mici „războaie” (în sensul că toate, la un loc şi-au lăsat amprenta asupra existenţei şi devenirii mele), începând de la “revoluţia” antibăsesciană din ianuarie, la care am participat fără rezerve în stradă, atât la Câmpina, cât şi la Bucureşti, continuând cu alegerile locale, referendumul pentru demiterea preşedintelui şi terminând cu alegerile parlamentare, în urma cărora vă mărturisesc că am învăţat mai multe lucruri, dintre care unul  important şi anume acela că politicienii trebuie să înceteze să-şi mai arate nemărginita nesimţire în faţa unui popor care, în ciuda sărăciei şi a nevoilor, şi-a dovedit încă o dată bunul simţ, acceptând o nouă formaţiune politică ce încă nu a dovedit nimic consistent.
Victoria USL în alegeri este, evident, rezultatul unui vot politic bazat pe nemulţumirea faţă de regimul portocaliu, care îi obligă pe câştigători la atitudini principiale şi măsuri economico-sociale fără precedent. Sigur că bunăstarea nu pică din cer, începând de mâine dimineaţa, însă bunul simţ al politcienilor în raport direct cu alegătorul trebuie obligatoriu să se manifeste din acest moment, pentru că altfel, cei care sunt azi la putere nu vor fi cu nimic mai buni decât cei de ieri.
În ceea ce priveşte Câmpina, rezultatul alegerilor era oarecum previzibil, pentru că era de aşteptat că atât Virgil Guran, cât şi Georgică Severin, înfăşuraţi în steagul USL, să primească votul de încredere al majorităţii electoratului, predispusă la o schimbare politică majoră. Excepţional va rămâne, însă, verdictul alegătorilor câmpineni (şi în general al celor din Colegiul 2 Deputaţi) în ceea ce priveşte „confruntarea”  (nu cred că mai este cazul să vă reamintesc amănunte despre cea mai mizerabilă campanie post-decembristă) dintre Anghel şi Guran, căreia dintr-un remarcabil bun simţ, majoritatea electoratului i-a întors spatele. Nu este asta o dovadă de bun simţ a poporului, la care făceam referire mai sus? Ceea ce de azi înainte va rămâne de urmărit în acest caz este doar răspunsul proaspătului deputat Virgil Guran.
P.S. Cred că aş putea scrie un roman despre acest 2012 electoral, dar deocamdată mă limitez la aceste rânduri, care reflectă trăirile mele din prezent. Le mulţumesc tuturor celor care în ultima vreme au apreciat efortul meu de a fi un jurnalist echilibrat şi îi asigur că a fost important şi mobilizator să îi ştiu aproape. 
Florin FRĂŢILĂ

Istoricul alegerilor generale postdecembriste

Alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012 au numărul 7 într-un istoric al alegerilor generale din România de după Revoluţia din Decembrie. O bună bucată de vreme, alegerile parlamentare s-au suprapus peste cele prezidenţiale, abia modificările aduse, în 2003, Constituţiei României (aprobată prin referendumul din 8 decembrie 1991), stipulând că mandatul preşedintelui României este de cinci ani şi decalând astfel alegerile prezidenţiale de cele parlamentare. Vă prezentăm mai jos un istoric al alegerilor generale (parlamentare şi prezidenţiale) din România ultimelor două decenii.  

Alegerile din 1990
Primele alegeri libere din istoria postcomunistă a României s-au desfăşurat pe baza unui decret emis de Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN, Parlamentul acelor vremuri tulburi). Ele au reprezentat un test electoral deloc convingător pentru “democraţia” nou instalată la Bucureşti, în urma Revoluţiei din Decembrie. Spoliaţi din punct de vedere material, ideatic şi afectiv de nemiloasa dictatură ceauşistă, românii au votat atunci tot pentru menţinerea stângii la putere. Desigur, o stângă care nu se mai revendica deloc din comunism, o stângă reşapată, remodelată, rebrenduită. O stângă din care făceau parte comuniştii din eşalonul 2 al fostului Partid Comunist Român. Românii l-au votat atunci orbeşte (20 mai este Duminica Orbului în calendarul ortodox), pe Ion Iliescu, cu 85%, neştiind că alegerea “tătucului” avea să întârzie dezvoltarea României cu cel puţin un deceniu. Tot atunci, s-a stabilit ca forul legislativ suprem al ţării să fie ales prin vot proporţional, pe liste de partid, fără existenţa unui prag electoral. Astfel, a fost posibilă intrarea în Parlamentul României a nu mai puţin de 27 de formaţiuni politice la Camera Deputaţilor (dintre care 11 aparţinând unor minorităţi naţionale), şi 7 la Senat. Cu toate acestea, s-a manifestat un dezechilibru accentuat între câştigătorul alegerilor, Frontul Salvării Naţionale (67,53 % din mandate) şi celelalte formaţiuni. Doar PNL şi UDMR mai deţineau o anumită pondere parlamentară, cu puţin peste 7 % fiecare. PNŢCD, cel mai vocal şi mai anticomunist partid istoric de după Revoluţie, condus de regretatul Corneliu Coposu, obţinuse doar 3% din voturi la Camera Deputaţilor (la Senat, şi mai puţine voturi), nereuşind să convingă electoratul. Ion Iliescu, a fost ales preşedinte al României din primul tur de scrutin (cu 85% din voturi), prima şi ultima dată în istoria postcomunistă cînd nu a existat un al doilea tur de scrutin. Ca urmare a primelor alegeri libere din mai 1990, Ion Iliescu l-a desemnat drept prim-ministru al Guvernului României pe Petre Roman. Ulterior, relaţiile dintre Iliescu şi Roman s-au deteriorat, ceea ce a dus la înlăturarea ultimului din funcţie, în urma celei de-a patra mineriade, din septembrie 1991. Ca urmare a crizei politice provocate de această mineriadă,  FSN s-a scindat în două formaţiuni politice: Frontul Democrat al Salvării Naţionale (FDSN, condus de Ion Iliescu) şi FSN, (condus de Petre Roman). FDSN şi-a schimbat denumirea de-a lungul timpului, transformîndu-se în PDSR (Partidul Democraţiei Sociale din România), apoi în PSD (Partidul Social Democrat), iar FSN (Roman) a devenit PD (Partidul Democrat), iar ulterior PD-L (Partidul Democrat - Liberal). În perioada 1990-1992, când Ion Iliescu a fost liderul de necontestat şi de necontrazis al ţării, România a făcut paşi mici pe drumul dezvoltării economice. În primii ani de după Revoluţie, viaţa economică a României lui Iliescu a fost marcată de sloganul “Nu ne vindem ţara!”. Nu ne-am vândut-o, dar nici nu ne-am făcut-o mai puternică. Ba dimpotrivă. Fără o infuzie masivă de capital străin, nici economia de piaţă românească nu s-a putut dezvolta. Deşi la marile societăţi de stat, cu o retehnologizare adecvată şi un management înnoit şi competent asigurat de guvern (eventual, chiar importat), s-ar fi putut rentabiliza aceste uzine şi, drept urmare, s-ar fi putut face privatizări importante şi benefice, din care să se obţină multe miliarde de dolari, bani cu care s-ar fi putut dezvolta altfel ţara. Inflaţia avea, anual, valori mari (cu două cifre), iar mărirea continuă a salariilor prin tipărire de bancnote, pentru evitarea conflictelor sociale, nu a făcut decât să scadă puterea de cumpărare a leului şi să adauge noi niveluri ascendente spiralei inflaţioniste.

Alegerile din 1992
Cu sloganul “Un preşedinte pentru liniştea noastră”, Ion Iliescu a reuşit să câştige şi prezidenţialele din 1992, dar nu a reuşit ulterior decât să asigure o linişte a unei economii în stagnare, o linişte fără mineriade, căci după a patra mineriadă, din septembrie 1991, şi după intrarea României în Consiliul Europei (1993), “tătucul” nu a mai îndrăznit să-i cheme pe mineri ca să-l apere de rivalii politici, folosind în acest scop “democraţia bâtei”. Partidul său, FDSN, chiar dacă nu a câştigat majoritatea absolută a mandatelor de parlamentari, a reuşitsă devanseze electoral CDR (noua alianţă a partidelor isorice: PNŢCD, PNL şi PSDR), clasată pe locul secund. FDSN a guvernat ţara, între 1992 şi 1996, cu ajutorul PRM, PUNR şi PSM, toate cele patru formaţiuni constituind împreună “patrulaterul roşu”. În acest răstimp, economia s-a dezvoltat tot cu sincope, iar nivelul de trai al românului a rămas tot scăzut, chiar într-o continuă scădere.

Alegerile din 1996
Alegerile din acel an au fost câştigate, cu o majoritate relativă, de către Convenţia Democratică din România, formată acum în principal din PNŢCD şi PNL, plus alte partide mai mici. CDR a obţinut circa 37% din locurile Senatului şi aproximativ 35,5 % din mandatele Camerei Deputaţilor. Preşedinte al ţării a fost ales, în al doilea tur de scrutin, Emil Constantinescu, candidatul CDR. Pentru a obţine o majoritate confortabilă în Parlament, CDR s-a aliat cu USL (o alianţă electorală formată între PD, PSDR (condus de Sergiu Cunescu, parte a CDR până în 1992), şi UDMR. De atunci, udemeriştii au fost mai tot timpul la guvernare, fiind chemaţi pentru asigurarea unor majorităţi stabile în legislativul naţional.  Sub guvernele CDR (Victor Ciorbea şi Radu Vasile), s-au făcut multe privatizări strategice, unele dubioase (vezi privatizarea Romtelecom), dar pe ansamblu, se poate spune că, în acea perioadă, s-au creat multe instituţii ale statului de drept şi ale unei economii de piaţă de tip occidental. Cu toate aceste măsuri, economia românească a început să dea primele semne de revigorare abia în anul 2000, prin măsurile luate de premierul independent Mugur Isărescu. Tot în acel an,  Isărescu a elaborat şi strategia economică de aderare a României la U.E. Cu toate aceste lucruri pozitive, nivelul de trai al românilor a scăzut drastic în perioada 1999 – 2000, mai rău decât în precedentele guvernări, pentru că marile privatizări au fost urmate de disponibilizări în masă ale angajaţilor.                                                                                                                                 

Alegerile din 2000 
Bătăliile electorale ale sfârşitului de mileniu au fost câştigate de PDSR (devenit, ulterior PSD), cu 37% din voturi câştigate, urmat de PRM, cu 21% din sufragiile populare. PRM, un partid antisistem cu un amestec ideologic din ambele extreme, de stânga şi de dreapta, a urcat exploziv în intenţiile de vot ale românilor, din cauza sărăciei şi a decepţiei provocate de guvernarea CDR. Pentru a putea a-şi putea asigura o guvernare liniştită, PSD s-a aliat în Parlament cu UDMR. Pe vremea guvernării Adrian Năstase, România a reuşit atingerea unor obiective importante în politica externă (aderarea la NATO, în 2004, precum şi încheierea capitolelor de aderare la UE), dar corupţia la nivel înalt a atins cote alarmante, cel mai bun exemplu fiind privatizarea Petrom de către premierul Năstase în condiţii foarte dezavantajoase pentru România, cu concesionarea exploatării zăcămintelor de petrol, ceea ce înseamnă practic vânzarea acestora în totalitate (după 50 de ani de exploatare, nu se va mai găsi în acele pungi niciun strop de ţiţei), către austriecii de la OMV. Adrian Năstase va purta mereu stigmatul amanetării viitorului energetic al ţării pentru o jumătate de veac. În guvernarea Năstase, nivelul de trai al românilor a început să crească, iar economia a cunoscut o dezvoltare vizibilă, bazată, din nefericire, mai mult pe consum decât pe creşterea productivităţii muncii, pe  modernizarea şi rentabilizarea industriei, a transporturilor şi a agriculturii. 

Alegerile din 2004
Pentru că eticheta de mare corupt i s-a lipit în ochii alegătorilor ca marca de scrisoare, Adrian Năstase a pierdut alegerile prezidenţiale în favoarea lui Traian Băsescu, candidatul Alianţei D.A. (PNL-PD).  Băsescu a anunţat, dinainte de alegeri, că va fi un preşedinte-jucător şi s-a ţinut de cuvânt, chiar dacă a siluit în repetate rânduri Constituţia României prin răstălmăcirea în interes personal (dar şi în interesul camarilei cu care s-a înconjurat), a literei şi spiritului Constituţiei României. Băsescu s-a implicat mai mult decât îi permiteau textele constituţionale (ca niciunul dintre predecesorii săi locatari ai Palatului Cotroceni), în rezolvarea marilor problemele (externe, dar şi interne), ale României. Deşi Alianţa PNL-PSD a obţinut un număr ceva mai mic de parlamentari decât PSD, noul preşedinte a reuşit să formeze o majoritate parlamentară (Împreună cu UDMR şi PUR, socotit, ulterior, soluţia imorală), din care social-democraţii au fost excluşi. La un an de la alegerile din 2004, din cauza unor divergenţe avute pe tema necesităţii organizării unor alegeri anticipate, iar mai apoi, din cauza unor neînţelegeri în legătură cu probleme importante de politică externă şi internă, relaţia dintre preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu s-a înrăutăţit, ceea ce a dus la retragerea PD din guvernul Tăriceanu, în aprilie 2007. În mandatul 2004-2008, sub guvernarea Tăriceanu, economia a continuat să se dezvolte pe seama boom-ului imobiliar şi a consumului. Au rămas neuitate celebrele credite cu buletinul, care se puteau face în mai multe magazine pentru achiziţionarea, în special, a electronicelor şi a electrocasnicelor. La jumătatea anului 2008, efectele crizei mondiale economico-financiare (criză declanşată în SUA, în urma falimentului unor mari bănci, tot din cauza creditului de consum acordat exagerat), s-au resimţit şi în România, dar guvernanţii liberali (susţinuţi în Parlament de o majoritate realizată cu sprijinul tacit al PSD), le-au tratat cu superficialitate, neluând nicio măsură de contracarare, preocupaţi să organizeze şi să câştige alegerile din noiembrie 2008.

Alegerile din 2008
Precedentele alegerile legislative din România s-au desfăşurat în noiembrie 2008.  În premieră, la aceste alegeri s-a renunţat la votul pe liste, reprezentanţii politici ai cetăţenilor fiind aleşi printr-un sistem mixt, în care candidaturile şi votul sunt uninominale, iar acordarea mandatelor se face proporţional, în funcţie de numărul total de mandate obţinut în circumscripărul total de mandate obţinut în circumscriţia electorală a unui judeţ, cu două redistribuiri de mandate de parlamentari; o redistribuire la nivel judeţean, şi una, la nivel naţional. În urma acestor alegeri, PDL a obţinut cele mai multe mandate (115 în Camera Deputaţilor şi 51 în Senat), fiind urmat de Alianţa PSD+PC (114 în Cameră şi 49 în Senat), PNL (65 în Cameră şi 28 în Senat) şi UDMR (22 în Cameră şi 8 în Senat). De asemenea, 18 mandate de deputat au fost obţinute de reprezentanţi ai altor minorităţi naţionale. După alegeri, s-a format un guvern PDL-PSD, cu Emil Boc premier. Guvernul Boc I a funcţionat până în septembrie 2009, când PSD s-a retras de la guvernare. Demis în 13 octombrie 2009, în urma unei moţiuni de cenzură care a fost aprobată de o nouă majoritate parlamentară (PSD, PNL, UDMR, minorităţi), Emil Boc a continuat să fie premier interimar. Guvernul Boc I a rezistat până după cele două scrutinuri, din noiembrie-decembrie 2009, pentru alegerea preşedintelui României, variantele cu Lucian Croitoru şi Liviu Negoiţă candidaţi de premieri, avansate de preşedintele Băsescu, fiind respinse de Parlament. Alegerile prezidenţiale din 2009 au fost primele de acest fel care au avut loc separat de alegerile legislative. Guvernul Boc de după alegerile prezidenţiale din 2009 a fost susţinut de o coaliţie parlamentară formată din PDL, UDMR şi UNPR. Premierul care a rezistat multor moţiuni de cenzură, chiar în faţa unei demiteri generate de trecerea unei moţiuni de cenzură a opoziţiei, a demisionat în februarie 2012, locul său fiind ocupat ulterior de Mihai Răzvan Ungureanu. În mai 2012, în urma aprobării de către Parlament a unei moţiuni de cenzură a opoziţiei de atunci (PNL şi PSD), guvernul Ungureanu a căzut, fiind înlocuit de guvernul Victor Ponta, care a organizat şi ultimele alegeri parlamentare din 9 decembrie 2012.

Alegerile din 2012
Toţi actorii politici implicaţi sunt de acord că recentele alegeri au fost câştigate de Uniunea Social-Liberală, iar marele perdant este Alianţa România Dreaptă (PDL, FC şi PNŢCD). Rezultatele oficiale ale alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012 vor fi date publicităţii de către Biroul Electoral Central abia peste câteva zile. Până atunci, toată lumea se mulţumeşte cu rezultatele exit-poll-urilor organizate de mai multe institute de sondare a opiniei publice. Conform unui sondaj exit-poll realizat de CCSB pentru Antena 3, USL a înregistrat la alegerile parlamentare din 9 decembrie 56,8%, ARD a obtinut 19 %, PP-DD 13,8%, iar UDMR 5,1%. Potrivit exit-poll-ului realizat de CURS pentru TVR, USL a înregistrat la aceste alegeri parlamentare 57,58%, ARD a obtinut 18,87% % , PP-DD 13,09%, iar UDMR 5,16%.  A.N.

ATITUDINEA NU DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII

Despre inegalitatea de şanse în România

Uniunea Europeană este foarte grijulie cu tot felul de aspecte ale societăţilor europene, dezvoltând de-a lungul timpului tot felul de politici generoase, mai mult sau mai puţin transpuse în realitate. Una dintre ele este egalitatea de şanse care se referă, pe scurt, la oferirea aceloraşi condiţii atât bărbaţilor cât şi femeilor. O cauză nobilă, demnă de a fi frumos reglementată. Este imposibil să nu remarci faptul că anumite sectoare de activitate din România sunt atinse de acest virus în proporţii mult mai mari decât altele. De ce? Criteriul care departajează fundamental este cel al posibilităţii obţinerii de bani, cât mai mulţi bani şi cât mai uşor cu putinţă. Cu greu vei mai observa un profesor ai cărui copii să dorească să urmeze calea părintelui. Oricum sacrificul în folosul comunităţii este o noţiune care îşi dă duhul, prioritară fiind ascensiunea socială prin orice mijloace. De altfel, profesorul singur are grijă să-şi descurajeze copiii pentru a nu o apuca pe aceeaşi cale dureroasă. Însă observăm mulţimea notarilor ai căror copii devin şi ei notari, preluând din mers afacerea foarte bănoasă. Observăm cum preoţii îşi instruiesc copiii în aceeaşi artă a slujirii dezinteresate a Domnului şi, chiar dacă iniţial copilul a apucat-o pe o altă cale (una greşită), el este adus înapoi la făgaş. Pus să facă rapid o Facultate de Teologie la fără frecvenţă. Puterea banului, ochiul dracului, este mare. Primari îşi împing în faţă fiii sau chiar soţiile (atunci când primarul este arestat - caz real în comuna Băneşti, judeţul Prahova) pentru a le lua locul, uneori reuşind, alteori nu, măcar în acest domeniu, câmpul de manevră este mai limitat, mass-media fiind mai atentă la dinamica nepotismului activ. Doctori şi avocaţi îşi pregătesc copiii pentru a le lua locul. Pentru a-i băga. Profesori universitari îşi promovează copiii asistenţi, preparatori, lectori. Sau prin Ministerul Afacerilor Externe (cazul fiului doamnei Zoe Petre). Nu-i vorba că şi preşedintele Traian Băsescu şi-a băgat fiica în loc călduţ, la umbră, ferit de intemperii. Ca de altfel şi soţiile celor doi lideri ai actualei puteri. PE atrage în mod irezistibil! Cine nu ar face-o? Dar şi ce copil nu ar dori un astfel de tratament preferenţial? Care beizadea ar renunţa la privilegiile oferite de statut pentru a înfrunta singur viaţa nemiloasă? Cine ar renunţa la Mercedesul clasa C sau D în favoarea unui amărât de Logan? Sau la nenumăratele scurtături pe care le oferă accesul la sfera înaltă. „Lasă că vine tata” se împleteşte foarte bine cu „ştiti bă cine sunt io?” În favoarea acestor practici  se poate aduce ca argument faptul că progeniturile au un exemplu nemijlocit acasă şi sunt inspirate de calibrul profesional al părintelui. Este posibil ca acest tipar să funcţioneze în multe cazuri însă pare a fi mai degrabă minoritar pentru că dorinţa de protejare a părintelui care-şi bagă copilul sau îi predă la cheie funcţia, primează. Este logic ca fiecare părinte să-i dorească tot binele din lume copilului, să-l ajute, să-l îndrume, să-i ofere expertiză chiar dacă nordicii nu prea ar fi de acord. Ei preferă metoda flying from the nest. Mai mult, statul chiar îi ajută pe tinerii care doresc să se desprindă de propriul camin. La un moment dat, aşa, cam odată cu majoratul, copilul trebuie să înfrunte viaţa singur, să plece de acasă (la studii,  la muncă sau pur si simplu, călătorind prin lume, pentru a o descoperi şi a se descoperi) să se descurce pe picioarele lui, fapt care ar trebui sa fie idealul oricarui parinte normal. Probabil că şi acesta este unul din motivele pentru care societăţile nordice sunt la ani lumină faţă de stătuta noastră societate de sorginte balcano-sovietică. Răspândirea acestui model de avansare şi de evidenta inserţie socială este nocivă şi dăunătoare pentru întreaga societate românească pentru că, în primul rând, creează un dezavantaj din start celor care nu au părinţi notari, avocaţi, preoţi, doctori, politicieni, profesori universitari, preşedinţi de ţară şi care au dificultăţi mult mai mari de a accede la astfel de poziţii sociale superioare, indiferent, de cele mai multe ori, de pregătirea lor. În al doilea rând, dezechilibrează societatea şi creează o atmosferă stătută. Ce chef de muncă şi învăţătură să ai când pilosul oricum ajunge mai repede şi mai bine decât tine?
Construcţia unui traseu uman, a unui destin unic se aseamănă izbitor de mult cu construcţia unei case (iar cei care au ridicat una ştiu cât de complicat este întregul proces!) Un destin uman se construieşte de la fundaţie, (cei şapte ani de acasă), primele ziduri, (şcoala primară), placa de la parter, poate chiar grinzile (gimnaziul, liceul), continuând uneori cu facultatea (poate scara de acces către etaj?). Poate că etajul reprezintă ceea ce vei face cu adevărat în viaţă. Diferenţa între cei care aleg să-şi conducă singuri existenţa şi cei care din comoditate şi interes preferă să-şi lase părinţii să le traseze călduţul viitor este dată de ridicarea unuia sau mai multor etaje. Prima categorie o face cu răbdare, cu minuţiozitate, uneori dând înapoi, alteori, de multe ori, eşuând dar măcar încercând, în timp ce cea de a doua categorie, cea a protejaţilor, primeşte trei-patru etaje la cheie. Şi nu numai la roşu ci gata utilate, cu reţelele de utilităţi trase, parchet gros de culoarea mahonului acoperind duşumelele, fotolii şi canapele moi de calitate, tablouri scumpe sau doar sisteme home cinema performante, piei de urs şi de bizon. Colecţia întreagă Ioniţă sau Salam sau Caşcaval. Mult caşcaval. Garaje pline. Masseratti aspirator de gagici. Lux. Departe de noi ideea existenţei unei egalităţi absolute sau că orice muncă ar trebui răsplătită cu aceeaşi sumă de bani. Ne place piaţa liberă, ar trebui să îndrăgim concurenţa. Nici măcar în comunism nu s-a reuşit o astfel de egalizare. Din pacate, din ce in ce mai mult, condiţia reuşitei în Valahia rezidă în a te naşte bine sau a te încuscri cât mai bine. De altfel, sistemul naş-fin reprezintă un barometru perfect al oamenilor puternici din ţară. Cu cât un om are mai mulţi fini cu atât este mai bogat, deţinând  mai multă avuţie/ putere (cea simbolică a fost înlocuită de cea fizică brută, însă ambele conferă la stabilirea unui statut social de prim ordin). Această încuscrire mai reprezintă şi un avantaj viitor căci niciodată nu poţi şti ce şi unde ajunge finul! Din această perspectivă terre-a-terre societatea valahă nu a depăşit feudalitatea, existând în continuare relaţiile de vasalitate (suzeran-vasal).
Sufocarea tocmai a acestei aerisiri şi circulaţii  sociale reprezintă un simptom îngrijorator care nu prevesteşte nimic bun pentru (nici)o ţară chiar dacă la final, fiind conştient de strâmtul, neterminatul etaj pe care l-ai ridicat tu, prin propriile tale forţe de-a lungul unei vieţi, poţi fi mult mai fericit şi mândru decât cele patru primite cadou de la mama şi tata! Se pare că totuşi avem acest imens defect naţional: nu reuşim să tragem mari concluzii din marşul nostru naţional prin istorie iar experienţele sunt doar pretexte pentru a compila patriotarde manuale de istorie care ne servesc declarativ mândria de a fi român. Uitând că aceasta are nevoie mai degrabă de un prezent funcţional şi nu de o istorie ficţionalizată! În plus, din păcate, Uniunea Europeană este neputincioasă în a stăvili astfel de practici neloaiale, anticoncurenţiale cu toate instituţiile ei. Nu ar fi bun un Mecansim de Cooperare şi verficiare în domeniul nepotismului?
Codruţ Constantinescu

În curând, Şcoala Centrală va avea un post de radio!

În curând, îşi va face apariţia în eter un nou post de radio: Best Radio Central. Este vorba de un proiect propus de elevii echipei “Centraliştii”, de la Şcoala Centrală, care îndrumaţi de profesorul de matematică Radu Constantinescu, au participat la concursul Eco-Civic „Ţara lui Andrei” organizat de către Petrom. Şcoala Centrală este singura din judeţul Prahova care se poate mândri cu această participare, în urma căreia a câştigat 5000 de euro pentru proiectul propus.
„În perioada mai-iunie, anul acesta, am participat la un concurs organizat de către Petrom, cu un proiect Best Radio Central. Proiectul presupune existenţa unui post de radio al şcolii. Acesta va emite într-un circuit închis, în incinta şcolii, dar în regim online va emite în toată ţara. Dincolo de finanţare, noi am câştigat participarea gratuită la tabăra „Ţara lui Andrei”, unde se întâmplă lucruri inimaginabile. Este teribil de frumos, este cu totul şi cu totul altceva decât ce am văzut până acum. Felicitări Petrom-ului pentru această iniţiativă. Noi vrem ca în afară de tradiţionala muzică, postul de radio să prezinte problemele şcolilor din Câmpina, cu tot ce înseamnă aceasta. Vrem să avem „antenuţe” cam prin toate şcolile, să avem colaboratori. Copiii au fost entuziasmaţi şi am constatat cu bucurie că sunt incredibil de inventivi dacă îi laşi să facă ce vor ei” - a declarat coordonatorul echipei “Centraliştilor”, prof. Radu Constantinescu.
 Consilierul Florin Frăţilă, având şi calitatea de preşedinte al Comisiei de sport, cultură, sănătate, învăţământ, în cadrul Consiliului Local câmpinean, a reuşit să obţină un acord de principiu din partea primarului Horia Tiseanu, în ce priveşte acordarea unui ajutor financiar din partea autorităţilor locale pentru susţinerea proiectului echipei “Centraliştilor”.
„Este o mare bucurie să apărem la nivel naţional cu câştigarea unui proiect şi o bucurie care se manifestă şi în rândul copiilor, pentru că şi-au văzut munca încununată de succes. Felicitări şi nu urez echipei decât să-şi finalizeze proiectul în cadrul şcolii. Totuşi, mai avem trei puncte unde putem fi sprijiniţi cu bani. Construcţia în sine, a încăperii postului de radio, al doilea punct ţine de aparatura pe care trebuie să o cumpărăm, iar al treilea punct ar fi abonamentul pentru o bandă largă pe internet, ca să putem fi ascultaţi de cât mai multă lume” - a menţionat directorul Şcolii Centrale, Nicolae Necula. 
Carmen NEGREU

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Sinuciderea lui Hitler

Victor Suvorov este un autor prolific şi destul de controversat dupa cum lesne se poate observa citind pagina dedicata lui de pe portalul Wiekipedia. In mod cert nu poate fi numit istoric ci doar autor de carti istorice in care isi exprima de cele mai multe ori puncte de vedere ne-ortodoxe, contondente despre evenimentele din secolul trecut îmbinand cercetarea istorică, atâta cât poate fi ea într-o Rusie care are în continuare mare grijă la secretele ei căci, să nu uitam, Putin are ceva urme de acoperit cu emiterea de ipoteze. În limba română au fost traduse mai multe volume scrise de fostul ofiţer al Direcţiei Generale de Informaţii a Ministerului Apărarii din URSS care a defectat în 1978, stabilindu-se în Marea Britanie unde scrie. Esenta ultimei cărţi1 publicate în România care poartă marca Suvorov se poate rezuma simplu: Hitler a fost complet nebun cand a atacat în iunie 1941 Uniunea Sovietică. Întregul volum se axeaza pe demonstrarea acestei teze, in subsidiar Suvorov avand de disputant diverse meciuri încinse în campionatul Rusiei de istoriografie, ba cu reprezentanţi de seamă ai memorialisticii militare sovietice precum mareşalul Jukov sau cu alţi istorici de factură comunistă şi neo-comunistă. Miza este destul de mare şi se învârte în jurul unui detaliu aparent uitat dar care schimbă complet perspectiva atacului nazist: de ce Armata Rosie a fost surprinsă în iunie 1941 şi, în ciuda dotării militare mult superioare Wehrmachtului, a fost complet depăşită iar Stalin a fost nevoit să-şi mute trupele din Siberia Orientală pentru a stăvili asaltul german în faţa Moscovei? De ce Armata Rosie nu aştepta un posibil atac german la o sută-două de kilometri de noua graniţă a celor doi aliaţi, graniţa din Polonia? Pentru că, simplu, ea însăşi se pregătea să atace. Iar dacă ar fi avut ocazia să atace ea prima, în prisma noilor informaţii despre dotarea cu armament a Armatei Roşii, este puţin probabil ca armata germană să-i fi putut face faţă. Această ipoteză este preferată de către Suvorov care găseşte destule argument solide pentru a o susţine. Efortul istoriografic şi memorilistic sovietic ulterior, prin care se încerca consolidarea ipotezei că Armata Roşie avea tancuri, avioane şi tunuri proaste, soldaţi nepregătiţi şi fără experienţă (chiar dacă Armata Roşie avea cel puţin tot atâta experinţă militiară precum Wehrmachtul având în vedere că luptase împotriva japonezilor în Mongolia în 1938 şi împotriva finlandezilor în 1939-40, fără a pune la socoteală experienţa militară din timpul războiului civil spaniol, unde sovieticii, asemeni germanilor şi italineilor şi-au testat în lupta echipamentele militare) era menită atât a arunca praf în ochii occidentalilor, noii duşmani din timpul Războiului Rece dar, mai ales, a explica eşecurile usturătoare din prima parte a războiului din est. Căci, până la urmă, nici cartea lui Suvorov nu este complet clară in acest punct: dacă sovieticii erau atât de bine înarmaţi, bine conduşi, cu un spionaj militar excelent iar germanii prost echipaţi, cu un Hitler aberant în luarea deciziilor strategice, fără rezerve, fără o cunoaştere aprofundată a geografiei, potenţialului economico-militar sovietic în ciuda unor regimente atât de militari germani cât şi de ingineri care s-au antrenat sau au muncit în U.R.S.S. după 1918 cand cele doua puteri s-au apropiat ( Germania făcea aceasta pentru a scăpa de prevederile Tratatuilui de la Versailles) fără a mai pune la socoteală minoritatea germană din URSS, cum se explică faptul că totuşi, germanii au ajuns în Caucaz, la porţile Moscovei, blocând Leningradul, cucerind Crimeea, ajungând la câteva zeci de kilometri de Groznîi şi câmpurile petrolifere?
Codruţ CONSTANTINESCU
 
Mai multe la:
http://filme-carti.ro/carti/sinuciderea-de-ce-a-atacat-hitler-uniunea-sovietica-de-victor-suvorov-25147 

1 Victor Suvorov Sinuciderea. De ce a atacat Hitler Uniunea Sovietică? Traducere din limba rusă de Radu Părpăuţă, Polirom, Iaşi, 2012

03 decembrie 2012

Spitalul Municipal Câmpina a fost la un pas de a fi închis!

Săptămâna trecută, doctorul Alexandru Matei, directorul Spitalului Municipal Câmpina, a susţinut o conferinţă de presă prin care a adus la cunoştinţa publicului faptul că Tribunalul Prahova a dat câştig de cauză unităţii medicale în procesul cu firma Romgermed. La conferinţă au participat primarul Horia Tiseanu şi echipa de avocaţi care reprezintă spitalul în instanţă.
Vă reamintim că în anul 2008, între spital şi clinica bucureşteană Romgermed s-a încheiat un contract de preluare a unor servicii de laborator. Pe parcursul derulării contractului, societatea prestatoare de servicii a întocmit note de plată în valoare chiar şi de 100.000 de lei lunar, fără să-şi respecte însă obligaţiile în totalitate. Pe parcursul derulării procesului, Spitalul Municipal Câmpina s-a aflat la un pas de a plăti obligaţii de aproape 1 milion de euro acestei societăţi în baza contractului încheiat. Prin neachitarea acestei sume s-ar fi putut ajunge la încetarea activităţii spitaliceşti. Din fericire, instanţa a dat câştig de cauză spitalului, datorită unei echipe de avocaţi care a reuşit să dovedească ingineriile financiare ale societăţii Romgermed, prin care aceasta l-ar fi putut desfiinţa.
„Am reuşit să analizăm şi să demontăm contractul cu Romgermed. Acest contract a ajuns şi la  DNA, spunându-se clar că a fost absolut legal, în ciuda speculaţiilor vehiculate. Spitalul a trecut, într-adevăr, prin momente grele. Cu acest prilej ţin să mulţumesc domnului primar şi instituţiei pe care o conduce, pentru că fiind ordonator de credite, s-a constituit parte civilă alături de spital, ceea ce a fost foarte important” - a precizat Alexandru Matei, directorul spitalului.

Din culisele contractului încheiat de spital cu firma Romgermed
„Nu este vorba doar de un proces, ci de un sistem de procese. Romgermed este o entitate extrem de eficientă şi agresivă, din punct de vedere pecuniar. Din informaţiile pe care le avem, mai are asemenea gen de contracte cu aproximativ 45 de spitale din ţară. Noi cunoaştem experienţa spitalului Lehliu, care nu e mai puţin dramatică decât a celui de aici. Finalitatea demersurilor celor de la Romgermed era ca pur şi simplu să golească financiar, să închidă aceste spitale. Pentru că asta urma să se întâmple când asupra noastră exista, la Trezorerie, deja depus de către executorul judecătoresc, demersul pentru executarea silită. Dacă noi pierdeam procesul de luni, 26 noiembrie, astăzi spitalul avea conturile blocate. Şi se închidea! Sunt foarte deştepţi cei de la Romgermed. Au găsit o modalitate extraordinară de a spolia spitalele! Dar hotărârea instanţei a salvat spitalul de aşa manieră încât se pot întoarce «cărţile». Acum atacăm noi şi vom lua de la Romgermed aproximativ 80 de miliarde de lei. Nu mai suntem noi, cei care vom fi executaţi pentru 40 de miliarde de lei vechi. Ei solicitau aceşti bani, cu titlu de pretenţii ce decurgeau din contractul de asociere în participaţiune cu spitalul, adică penalităţi de întârziere, facturi neachitate, dobândă, inflaţie. Cuantumul acestor datorii se judecă în dosarul care este în apel la Tribunalul Ploieşti, având termen pe 3 decembrie. Noi considerăm că această sumă urmează să se diminueze substanţial”, a precizat avocatul Dorin Georgescu.
Avocata Raluca Ifrim  a ţinut să completeze: „Avem o expertiză contabilă. A fost pentru prima dată când s-a admis spitalului o astfel de expertiză”.
Avocatul Dorin Georgescu a explicat în continuare: „Manevra societăţii Romgermed nu a păcălit doar spitalul Câmpina, ci 45 de spitale, care plătesc «fericite», facturi la Romgermed. Ce am descoperit noi şi am obţinut printr-o expertiză care a rămas aşa, pentru că n-au obiectat-o pe aspectul acesta, faptul că în facturi, în loc să  ceară cotă de 67% din profit, cum se prevede din contract, au facturat 67% din venituri, plus 33% din cheltuieli. În aşa fel încât spitalul plăteşte sută la sută din cheltuielile asocierii în participaţiune şi 67% din venituri. De ce sută la sută? 33% plăteşte pe factură separată iar veniturile înglobează profitul şi cheltuielile. Nu a observat nimeni, până la noi, acest sistem de facturare, în sensul că au facturat veniturile şi cheltuielile în loc de profit. Nu l-am sesizat nici eu, până nu am angajat la Lehliu un expert contabil (…) Lucrăm la acest caz de doi ani, împreună cu domnul doctor Matei. Romgermed e un mare adversar cu specialişti, cu jurişti remarcabili, cu echipă managerială foarte bună. E prima dată când câştigăm un proces cu ei. Sunt 10 procese pe care le-am avut şi mai urmează vreo 10. N-are rost să vă povestesc  despre contestaţia la executare, cu Ordonanţa 22. Astea sunt chestiuni tehnice, n-are rost să vă dau detalii pentru că e complicat, dar se va amâna executarea silită cel puţin 5 ani. Consider eu. Dar în 5 ani, vom lua înapoi de la Romgermed, cel puţin 80 de miliarde de lei, constând în penalităţi, daune materiale, poate şi daune morale.”

Procesul câştigat creează un precedent juridic la nivel naţional
Avocata Raluca Ifrim a intervenit, precizând: „Instanţa de fond a fost Judecătoria Câmpina care a soluţionat o contestaţie la executare. Soluţia din 26 noiembrie e soluţia pronunţată în recurs de Tribunalul Prahova. Dosarul 1924/229/2012. Tribunalul Prahova a respins recursul Romgermed-ului ca nefondat. Au făcut recurs la hotărârea pe care noi am câştigat-o la Câmpina, referitor la contestaţia la executare, despre care  Judecătoria Câmpina a spus foarte clar că Romgermed nu ne poate executa în acest moment, pentru că nu există nicăieri titlu executoriu. Şi totuşi, ei porneau o executare silită, printr-o somaţie din 30 martie 2012, bazată pe o sentinţă în alt dosar, care se află acum la Curtea de Apel Ploieşti. Romgermed nu avea dreptul să execute acea hotărâre care se află în apel, pentru că nu era definitivă şi irevocabilă.”
În continuare, avocatul Dorin Georgescu a mai spus că „este pentru prima dată când în România se admite o astfel de contestaţie, când se admite ideea că împotriva autorităţilor publice şi a instituţiilor publice, cum e spitalul, hotărârile judecătoreşti nu pot fi titluri executorii decât dacă sunt irevocabile. Până acum nu a fost aşa. Până acum s-au executat sentinţe şi împotriva primăriilor, Guvernului”.

Şi totuşi…
Până la urmă, analiza temeinică şi pe termen lung a documentelor, munca titanică efectuată de echipa de avocaţi în a descurca meandrele financiar-contabile în circuitul contractului dintre spital şi Romgermed, pot avea la bază o lipsă (voită sau nevoită?) de atenţie sau poate chiar de competenţă, în primul rând a juriştilor care au redactat contractul, apoi a contabililor. Cu condiţia ca managerul care a încheiat contractul cu Romgermed să fi dorit implicarea juriştilor, deoarece reprezentantul legal al unei instituţii publice poate semna şi singur un astfel de contract.
Oricât a încercat avocatul  Dorin Georgescu să scoată în evidenţă faptul că nu a observat nimeni multă vreme ingineriile contabile ce umflau notele de plată trimise spitalului de către Romgermed, sunt totuşi greu de exonerat cei care au contribuit la întocmirea contractului la vremea respectivă. Întrebat despre aceste aspecte, doctorul Alexandru Matei a încercat să arunce pisica în curtea doctorului Călin Tiu. Acesta a fost managerul spitalului în perioada 1 august - 21 decembrie 2009, când doctorul Matei fusese demis, chiar dacă domnia sa a încheiat contractul cu Romgermed, ca manager, înainte de a veni la conducere medicul Călin Tiu. Astfel, campania electorală în care se află  Alexandru Matei, fiind candidat din partea PDL-ARD pentru Camera Senatului, şi-a spus cuvântul. Domnia sa a uitat să precizeze că în perioada scurtă de timp cât a manageriat spitalul doctorul Călin Tiu, acesta a sesizat Curtea de Conturi şi poliţia cu privire la neregulile legate de contract. Poliţia Câmpina, respectiv Serviciul Investigaţii Fraude, a ridicat documentaţia respectivă, iar şefa contabilă a fost dată afară. Şi atât! Despre juriştii spitalului nu vorbeşte nimeni. Să fi ţinut cont cineva de apartenenţa la PDL a şefei contabile?
Se pare că în perioada respectivă s-a descoperit şi lipsa unei pagini din contractul în cauză, în care figurau penalităţile pe care trebuia să le plătească spitalul, cât şi lipsa unor semnături care trebuiau să apară pagină cu pagină. Iată o temă de lucru pentru echipa de avocaţi, care ar putea fi de ajutor  în demersurile ei, aducându-i mai aproape de onorariul cuvenit.
În prezentarea cazului, avocatul Dorin Georgescu a scăpat „un porumbel”, spunând la un moment dat: „Finalitatea demersurilor celor de la Romgermed era ca pur şi simplu să golească financiar, să închidă aceste spitale„.
Încercând să lămurim această afirmaţie, avocatul Dorin Georgescu a retractat cele declarate: „Nu, nu nu! Scopul a fost să câştige foarte mulţi bani”, referindu-se la firma Romgermed. Ar fi interesant de cercetat dacă spitalele închise de Guvernul Boc aveau sau nu contracte încheiate cu această firmă.
Gurile rele spun că în spatele firmei Romgermed s-ar afla şeful grupului de senatori PDL, Cristian Rădulescu. Ne-am fi mirat dacă nu ne loveam şi de politică.
În ciuda acestei prezentări detaliate a cazului legat de contractul controversat dintre spital şi Romgermed şi a erijării directorului Alexandru Matei în salvatorul spitalului, oportunitate ce-i poate netezi drumul către fotoliul de senator, rămân încă multe necunoscute în acest caz. Este un lucru bun, cu siguranţă, evitarea plăţii milionului de euro de către spital, ceea ce a eliminat riscul închiderii lui. S-ar fi putut evita din start această situaţie şi plata consistentă către o casă de avocatură? E o întrebare care încă mai aşteaptă răspuns.
Carmen NEGREU

CUVÂNTUL CARE ÎNŢEAPĂ

Întoarcerea în timp şi candidatul portocaliu

Au mai rămas câteva zile până la deznodământul campaniei electorale, un spectacol de circ pentru care tot noi vom plăti bilet încă patru ani de aici înainte. Se va lăsa cortina şi, din păcate, nu vom rămâne nici măcar cu iluzia unei jonglerii inteligente, în urma căreia să trăim cu speranţa că unul sau altul dintre politrucii candidaţi va scoate din joben iepurele bunăstării generale. Dimpotrivă. Am asistat în toată această perioadă la măscăreala aceluiaşi tip de clowni care în ultimii 23 de ani s-au dezbrăcat de caracter pentru a accede la demnităţi publice, în care tocmai caracterul este esenţa lucrurilor. Am mai spus-o şi cu alte ocazii, ne aflăm într-un etern cerc vicios, din care nu vom putea ieşi decât atunci când nu vom mai accepta astfel de specimene politice. Speranţa există, numai că va trebui, la un moment dat, să deschidem ochii şi să vedem că în jurul nostru (în ţară ori în străinătate – a se vedea faptul că astăzi la celebra universitate din Oxford, Marea Britanie, studiază cu rezultate strălucite peste 80 de tineri români) există oameni pentru care ţara reprezintă şi altceva decât un ţinut care poate fi jefuit din umbra planurilor politice mafiote. Ei trebuie căutaţi şi sprijiniţi să ajungă în locul şmecherilor de azi şi ăsta cred că trebuie să fie proiectul de căpătâi al fiecărui politician al zilelor noastre rămas de bună credinţă.
Ceea ce susţin aici poate părea un soi de idealism, însă sunt convins (aşa cum au fost şi alţii înaintea mea) că în ziua în care copiii/ tinerii noştri vor învăţa că a fura este o crimă, România se va însănătoşi.
Revenind la campania electorală din aceste zile, trebuie să spun că ea nu se deosebeşte cu nimic de cele săvârşite cu 15-16 ani în urmă, când şi politrucii de atunci se scuipau în creştet unii pe alţii, organizau chermeze cu lăutari în vatra satului ori umblau cu tolba de promisiuni deşarte din poartă în poartă. Excluzând pata de culoare a unor bluzoane multicolore, a materialelor promoţionale cu hârtie lucioasă ori a emisiunilor electorale televizate, cred că, de fapt, ne-am întors în timp, la porţile societăţii româneşti a anilor 90, care învăţa vrând-nevrând ce înseamnă democraţia şi economia de piaţă. Şi azi, ca şi atunci, întâlneşti în pridvorul existenţei neamului aceleaşi feţe nedumerite, gata să înghită nemestecat hapul învelit în poleială din palma politrucilor gângavi. Cineva a spus că orice popor are conducătorii pe care îi merită. Eu spun că aceia care se cred conducătorii unui astfel de popor nu pot trăi decât cu ruşinea de a fi fost vremelnic în această situaţie, fără să lase nimic în urmă.
Cred că într-un fel, cel mai aşteptat portret al acestei serii electorale, este  al candidatului portocaliu pentru Camera Deputaţilor Colegiul 1 Prahova, Alexandru Anghel, din partea ARD, fiul de acum celebru al unui tată la fel de celebru, Florin Anghel, pe scena politică locală şi naţională.
Candidatul Alexandru Anghel poate fi privit din două unghiuri diferite: Alexandru Anghel, fiul deputatului PDL Florin Anghel ori Alexandru Anghel, tânărul aspirant în politică, al cărui tată este omul Florin Anghel.
Alexandru, fiul deputatului Florin Anghel, este produsul unei familii de intelectuali care în perioada tranziţiei post-decembriste a ştiut să acumuleze o adevărată avere atunci când zorii economiei de piaţă i-au oferit oportunitatea. Trecerea la noul statut social l-a transformat iremediabil pe Florin Anghel care, odată ajuns în cercul puterii economico-politice, şi-a dorit mai mult, devenind astfel, pentru fiul său Alexandru, un exemplu viu al românului de succes în umbra căruia nu duci grija zilei de mâine şi, mai mult decât atât, îţi poţi permite să visezi la orice devenire ulterioară. Influenţa modelului Florin asupra lui Alexandru o regăsim azi, la finalul lui 2012, în decizia fiului de a urma calea tatălui în politică, ceea ce poate reprezenta atât un avantaj, cât şi un dezavantaj. Un avantaj pentru că, mai mult ca sigur, Florin Anghel va face în aşa fel încât să îl ferească pe Alexandru de propriile greşeli făcute în politică şi un dezavantaj pentru că, inevitabil, greşelile lui Florin Anghel (oricare ar fi ele) se vor aşeza în spinarea lui Alexandru. Este evident că societatea românească nu este încă pregătită să absolve fiii de greşelile părinţilor şi tocmai de aceea cred că Alexandru Anghel va putea înflori cu greu (politic vorbind) pe un câmp sufocat de bălăriile folclorului sădit în urma tatălui său.
Privind lucrurile din cealaltă perspectivă, să ne gândim că tânărul aspirant în politică Alexandru a pornit pe acest drum călăuzit doar de valorile învăţate într-o familie de intelectuali. Dacă aşa stau lucrurile, el ar putea avea toate şansele să-şi dezvolte propria identitate politică, în măsura în care va şti cum să îşi „pensioneze” tatăl, păstrându-l în conştiinţă doar ca pe omul căruia îi datorează totul, în afară de viitoarea carieră publică. Poate că este o utopie să te gândeşti că un asemenea fiu îşi poate „pensiona” părintele pentru a-şi clădi propriul destin, dar într-o astfel de situaţie nu cred că se poate altfel.
În aceste zile tulburi, în care adevărul umblă cu capul spart, mulţi susţin că deputatul Florin Anghel şi-a împins fiul în politică fără niciun scrupul, pentru a-l folosi ulterior într-o ecuaţie a puterii şi că asta ar fi găselniţa lui pentru a se apăra în eventualitatea unor probleme cu legea. Nu vreau să cred că un tată i-ar putea face asta fiului său, pentru că mai presus de orice ordinărie lumească, există sufletul de părinte care se consumă pentru cel căruia i-a dat viaţă şi a crescut sub ochii săi. Nu îl simpatizez pe politicianul Florin Anghel, dar de câteva ori am avut ocazia să îi văd lumina din ochi când îşi priveşte fiul. Şi asta spune mult.
Alexandru Anghel candidează azi pentru Camera Deputaţilor. El poate fi considerat doar fiul deputatului Florin Anghel sau, pur şi simplu, produsul propriului destin. În ambele situaţii, vă revine dumneavoastră cititorilor (cetăţenilor) sarcina de a decide cum îl percepeţi, pentru că, vrând-nevrând, Alexandru Anghel reprezintă una dintre ofertele politice de azi care mâine ar putea să vă hotărască soarta.

P.S. Odată cu acest ultim portret de candidat se încheie şi demersul meu jurnalistic de a le uşura cititorilor misiunea ingrată de alegători. Am încercat să fiu obiectiv şi de ajutor dumneavoastră, concetăţenilor mei şi asta mă face să mă simt bine acum, în ajunul sfintei sărbători a Crăciunului. Pe 9 decembrie să vă dea Dumnezeu gândul cel bun!
Florin FRĂŢILĂ