07 februarie 2012

Câmpina – cetate a filmului

A ultimului film semnat de Cristian Mungiu

Din toamna lui 2011, Câmpina a ajuns locaţie pentru ultimul film ce va fi semnat de Cristian Mungiu, unul dintre cei mai talentaţi regizori ai generaţiei postdecembriste. Filmul (a cărui denumire încă nu a fost stabilită cu certitudine), a fost turnat aproape în întregime în oraşul nostru: într-o mănăstire construită din lemn pe un platou de pe dealul Muscel, situat în vecinătatea bazei hipice a Sport Club Horse, dar şi în spitalele şi parcurile câmpinene. 
Dacă unii sunt de părere că faima lui Cristian Mungiu nu o întrece încă pe cea a lui Lucian Pintilie, regizorul ieşean (frate al Alinei Mungiu-Pippidi, cunoscutul analist politic), este, orice s-ar spune, cel mai titrat regizor de film român.
În 2002, s-a făcut remarcat la Cannes cu lungmetrajul „Occident”, pentru ca, în 2007, să câştige, în calitate de regizor, Marele Premiu “Palme d’Or” la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, pentru pelicula „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, film distins, la acelaşi festival, şi cu premiul acordat de Federaţia Internaţională a Presei Cinematografice. Ulterior, „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” a fost nominalizat şi la „Globurile de aur”.
În noiembrie 2011, compania producătoare a filmului turnat la Câmpina  a terminat de construit complexul mănăstiresc de pe Muscel (cu chilii şi toate anexele aferente), după care au început şi filmările, care au durat circa două luni. Filmul a fost înconjurat de o aură de mister, nefiindu-le permis cameramanilor singurei televiziuni locale să filmeze nici măcar atunci când se montau schelele mănăstirii. Ceea ce este, până la urmă, de înţeles, căci niciun artist nu doreşte să-şi arate lumii opera până nu o finalizează în cele mai fine detalii. De neînţeles a fost însă invitaţia unor reprezentanţi ai Primăriei Câmpina adresată presei locale, care a fost chemată, sâmbătă, la ora 11.00, la filmarea ultimelor secvenţe ale filmului, la intersecţia dintre Bulevardul Carol I şi Calea Doftanei.
Conform comunicărilor  purtătorului de cuvânt al Primăriei, cu acest prilej, într-o pauză a filmărilor, Mungiu avea să facă o scurtă declaraţie presei locale, la întâlnirea cu talentatul regizor urmând să participe şi primarul Horia Tiseanu.  Adunaţi pe terasa din faţa Băncii Române de Dezvoltare, de unde se vedea cel mai  bine locul fimărilor, jurnaliştii câmpineni au aşteptat în frig aproape o oră (împreună cu doi reprezentanţi ai Primăriei şi edilul-şef, care a sosit ceva mai tâziu), pentru a li se spune, într-un  târziu , de către doi asistenţi ai lui Mungiu că ar fi mai oportună o întâlnire la începutul acestei săptămâni, după ce se vor definitiva toate filmările, inclusiv la cadrele ce trebuie repetate. Nicio declaraţie nu au putut obţine jurnaliştii locali, invitaţi (parcă în băşcălie), la o întâlnire scurtă cu unul dintre cei mai apreciaţi regizori de film ai “Noului Val” din cinematografia noastră postdecembristă.
Şi dacă nu s-a putut obţine o vorbuliţă din partea lui Mungiu (care era prea ocupat cu filmările şi pe care nu l-a deranjat decât primarul, pentru un schimb de vorbe şi de amabilităţi, desfăşurat în mijlocul drumului), măcar câteva explicaţii ar fi putut da asistenţii săi, care au venit să-i întrebe pe jurnalişti de sănătate, dar mai mult să-i mulţumească primarului pentru sprijinul acordat. 
Aşa că din această întâlnire cu presa (iniţiată neinspirat ori de Tiseanu, ori de oamenii lui Mungiu), s-a cam ales praful, ea sfârşindu-se chiar înainte de a începe, în cel mai cunoscut stil balcanic, cu o maximă repezeală şi o minimă rigoare.  
Chiar dacă a fost de neînţeles invitaţia Primăriei, care a lăsat un gust amar, asta nu ne împiedică să urăm succes ultimului film al lui Cristian Mungiu, inspirat din celebrul caz de la Mănăstirea Tanacu, al exorcizării unei măicuţe bolnave de epilepsie de către un călugăr prea zelos, exorcizare  care s-a terminat tragic, cu moartea tinerei călugăriţe. Exorcistul a fost condamnat la ani grei de închisoare, fiind eliberat în urmă cu un an, după ce şi-a ispăşit pedeapsa. Ca o ironie a sorţii, eliberarea sa aproape a coincis cu începutul proiectului acestui film, care povesteşte relaţia dintre două prietene, una stabilită într-un oraş din Occident, iar cealaltă într-o mănăstire din Moldova. În film, aceasta din urmă va fi exorcizată de un preot până îşi va da ultima suflare.
Aşa cum am amintit ceva mai devreme, ultima secvenţă a filmului s-a realizat sâmbăta trecută, la intersecţia dintre Bulevardul Carol I şi Calea Doftanei. Circulaţia a fost deviată, maşinile care circulau dinspre Rafinărie spre centru (sau în sens invers), fiind obligate să vireze pe strada Mihai Eminescu spre Piaţă. Oamenii lui Mungiu au pregătit pentru secventa de final câteva zeci de figuranţi. O echipă de lucrători care se îndeletniceau cu săparea unui şant la marginea intersecţiei, o duzină de “trecători” (persoane adulte), pregătiţi să traverseze strada la comandă, urmaţi de vreo 20 de şcolari în frunte cu învăţătoarea lor. 
Din câte am înţeles (din cele văzute şi auzite), acţiunea din ultimele cadre ale ultimului film al lui Cristian Mungiu se poate descrie succint astfel. O maşină de poliţie (în care se afla şi camera pentru filmare), îl duce la închisoare pe exorcistul asasin. Apropiindu-se de intersecţie, un autobuz trece pe lângă duba poliţiei, stropindu-i parbrizul (stropire care ar putea simboliza oprobriul comunităţii pentru fapta preotului). Camera de filmat îi fixează şi îi urmăreşte apoi pe lucrătorii care săpau şanţul de la marginea drumului (un şanţ ca o groapă de cimitir, reprezentând probabil sfârşitul tragic al tinerei călugăriţe). Sunt filmaţi apoi trecătorii care traversează strada; întâi cei adulţi, apoi grupul de copii care simbolizează, în opinia noastră, inocenţa victimei, dar şi continuitatea vieţii în orice condiţii, faptul că viaţa trebuie să meargă înainte prin frumuseţea şi adevărurile sale, oricât de mult ar fi pângărită de urât, de răutăţi şi de minciuni. Poate că părerea noastră despre simbolistica secvenţelor finale nu coincide cu cea a “părintelui” filmului, dar după o oră de stat în frig, de aşteptare în van, la o întâlnire la care am fost invitaţi de către autorităţile locale, terminată într-un mod penibil, nu am putut trage alte concluzii şi construi alte interpretări. Atât.

Cuvântul care înţeapă

Teoria pitecantropilor anonimi

Laşitatea românilor în zilele noastre se manifestă sub diverse forme, pe care le-am descris şi combătut în această rubrică, uneori cu subiectivism, dar de fiecare dată cu argumente.
Cea mai supărătoare este aceea a anonimatului, în spatele căruia nişte indivizi sociali îşi manifestă dreptul la opinie pe site-urile de socializare ori telefonic, prin critici, injurii şi grohăieli de nemulţumire la adresa celor care au tăria să-şi decline identitatea şi să afirme cu toată răspunderea ceea ce gândesc, în scris ori verbal, pe stradă, în mijlocul protestelor.
Astfel de pitecantropi emanaţi din tenebrele sistemului securisto-comunist se aşază în faţa calculatorului ori pun mâna pe telefon şi încep să emită judecăţi de valoare, uitând că ei, de fapt, nu există ca entităţi sociale cuantificabile, fiind în cel mai bun caz doar nişte voci otrăvite ale propriei conştiinţe cumpărate ori îndoctrinate de un sistem politic nenorocit.
Sincer, nu am niciun chef să dezvolt aici „teoria pitecantropului anonim” (le cer scuze realelor mamifere astfel denumite), pentru că m-am săturat de aceşti necoborâţi din copac care se ceartă singuri în baie atunci când se uită nevasta urât la ei însă, din păcate, sunt din ce în ce mai mulţi şi asta devine extrem de nociv pentru viitorul nostru. Afirm acest lucru pentru că astfel de indivizi, lipsiţi de o minimă onoare, au copii şi nu-mi este greu să-mi imaginez cum îi educă.
Poate că vă întrebaţi de unde a izvorât acreala rândurilor de mai sus. De ani de zile primesc, în calitatea mea de ziarist incomod, mesaje pe diferite canale (mail, blog, telefon), prin care tot soiul de anonimi mă înjură, mă critică ori îmi dau lecţii de moralitate fără nicio jenă. Săptămâna trecută, fenomenul s-a amplificat, ajungând până acolo încât unul din ăştia a sunat cu tupeu la redacţie (norocul lui că nu mă aflam acolo în acel moment) să mă tragă la răspundere pentru că scriu critic la adresa regimului actual. Iată un astfel de mesaj, care face parte dintre cele mai elegante: „Domnule Frăţilă, etica de jurnalist este să critici toate puterile şi opoziţia şi puterea dar se pare că vaţi oprit numai la putere... Credeţi că aşa este corect? Nu ar fi bine să puneţi şi comentariile la toată lumea? Chiar dacă nu vă aduc laude? Ms pentru înţelegere şi lăsaţi pe domnul guran că nui fecioara maria în politică”. Semnează „Anonim”.
Accept orice fel de critică de bună credinţă şi constructivă, pentru că nu mă consider deţinătorul adevărului, însă am pretenţia, în schimb, ca aceia care au ceva să-mi reproşeze să aibă bărbaţia de a-şi susţine ideile la lumină, cu identitatea pe masă. Sigur că nu sunt obligat să le răspund acestor indivizi, însă nu sunt genul care se ascunde în spatele neloialităţii adversarului şi drept urmare îi răspund public acestui anonim.
Lăsând la o parte faptul că stă prost cu gramatica limbii române, îl anunţ pe acest „ilustru” că un ziarist care se respectă critică întotdeauna pe cei aflaţi la putere şi mai puţin pe cei din opoziţie şi că, într-adevăr, liderul PNL Virgil Guran nu este Fecioara Maria, dar nici nu face parte din tagma politrucilor din ziua de azi puşi pe căpătuială. În plus de asta, dacă opozanţii de azi vor greşi atunci când vor ajunge la putere, voi fi la fel de critic şi cu ei, pentru că fac parte dintre aceia care militează pentru schimbarea mentalităţii clasei politice, singura soluţie care poate duce la însănătoşirea societăţii româneşti. Sigur că pentru mulţi astfel de anonimi cu mintea îngustă, credinţa mea, într-o lume condusă de oameni normali, pare o utopie, dar în acest sens mă simt aproape de o cugetare a lui Octavian Paler care spune: „Unii nu pot trăi fără iluzii, iar alţii nu pot trăi fără să le dispreţuiască”. 
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

Ruleta
 
Aştept ca protestatarii de bloguri, marii teoreticieni ai postmodenităţii politice şi ideologice stîngiste, să-i trimită pe parlamentarii din opoziţie la muncă. Exact în numele democraţiei, pentru că nu este cunoscut vreun caz în care democraţia decizională să fie exercitată în afara parlamentului. Ideea aşa-zisei greve este o dovadă a neputinţei mentale a opoziţiei. Cazul dnei. Săftoiu, unul dintre puţinii noştri parlamentari care ştiu ce au de făcut, este semnificativ, dînsa a explicat clar de ce pseudo-greva opoziţiei este o idee şi nefericită din punct de vedere politic (al numărului de voturi) şi imorală şi nedemocratică. Vociferînd întru, pasă-mi-te, apărarea democraţiei la Bruxelles, liderii opoziţiei nu fac decît să încurajeze extremismul cel mai periculos în interior. Uitaţi-vă la cifrele din sondaje ale celor două partide care adună partea cea mai needucată a electoratului, România Mare şi Dan Diaconescu. Cei care ştiu istorie îngheaţă din cauza acestor cifre mai degrabă decît din cauza gerului de afară. Gestul opoziţiei nu este deloc o lovitură la adresa lui Băsescu, aşa cum îşi închipuie, ci un ciocan în moalele democraţiei parlamentare.

Iarnă grea la Câmpina

Drumuri şi trotuare greu accesibile, 
cursuri şcolare aproape suspendate, autorităţi... înzăpezite!

Sfârşitul lui ianuarie şi începutul lui februarie 2012 a adus iarnă grea pe tot cuprinsul ţării. Gerul, viscolul şi zăpada abundentă aproape că au paralizat activitatea românilor şi aşa destul de încercaţi în ultimii ani de neajunsurile unei crize economice prelungite.
În ultimele zile, la Câmpina, zăpada a căzut din belşug şi se circulă tot mai anevoios cu maşina pe carosabil ori cu piciorul, pe trotuar. Autorităţile locale fac faţă cu greu situaţiei, deszăpezind doar arterele principale. O mare parte a pietonilor circulă pe carosabil, îngreunând şi mai mult traficul rutier, pentru că trotuarele sunt impracticabile. În continuare se anunţă zăpadă şi frig, ceea ce înseamnă aprofundarea stării de disconfort a cetăţenilor. Până în prezent (luni, ora 12.00) autorităţile locale nu au dat semne că ar fi instituit un comandament de iarnă pentru a gestiona situaţia. Probabil că din punctul lor de vedere lucrurile sunt sub control. 
Ieri toată ziua am primit la redacţie foarte multe sesizări din partea cetăţenilor, care s-au plâns că sunt blocaţi pe străzile lăturalnice ale oraşului şi că utilajele de deszăpezire, dacă apar, mai rau blochează căile de acces decât le curăţă. Chiar şi strada pe care îşi are sediul Primăria este foarte greu accesibilă (a se vedea în foto), ceea ce pentru mulţi dintre cei care ne-au semnalat la redacţie şi acest aspect este un semn al dezinteresului.
Ultima oră. Înainte de închiderea ediţiei am aflat că, totuşi, autorităţile locale au instituit un comandament de iarnă, condus de primarul Horia Tiseanu şi de viceprimarul Ion Dragomir, în urma căruia s-au luat câteva măsuri, printre care şi aceea de intensificare a operaţiunilor de deszăpezire în toate cartierele oraşului cu ajutorul unor societăţi comerciale care au utilaje disponibile în acest sens.
În plus de asta, la una dintre şcolile câmpinene a fost anunţată suspendarea cursurilor (pentru clasele I - IV) pentru zilele de marţi şi miercuri, ulterior revenindu-se asupra deciziei.

Mai sunt trei zile în care câmpinenii nevoiaşi îşi vor putea ridica ajutoarele suplimentare de la U.E.

De la Mariana Pătraşca, purtătorul de cuvânt al Primăriei Câmpina, am aflat că funcţionarii Serviciului de asistenţă socială sunt angrenaţi, începând cu data de 1 februarie şi până la data de 10 februarie 2012, în activitatea de distribuire a alimentelor de la Uniunea Europeană către localnicii beneficiari, conform listelor suplimentare primite de la Consiliul Judeţean Prahova. Beneficiarii ajutoarelor alimentare ce provin din stocurile comunitare sunt 439 la număr, dintre ei făcând parte 51 de persoane beneficiare ale ajutorului social, 277 de şomeri, 28 de pensionari şi 83 de persoane cu handicap grav şi accentuat. La anumite produse, cantităţile repartizate pentru fiecare persoană sunt mai mici, în comparaţie cu cele care au fost distribuite anul trecut, şi anume: 0,7 kg biscuiţi, 2 kg paste făinoase, 3 kg făină, 6 kg mălai, 4 kg orez şi 1 kg lapte praf  (faţă de cele distribuite anul trecut: biscuiţi - 1,4 kg, paste făinoase - 3,6 kg, făină - 14 kg, mălai - 7 kg, zahăr - 1 kg, lapte praf - 1kg). Toate persoanele  beneficiare ale acestor ajutoare U.E. au fost înştiinţate, prin intermediul Poliţiei Locale, pentru a se prezenta în perioada menţionată anterior la Cantina Socială, între orele 800-1400, ca să-şi ridice produsele alimentare ce li se cuvin.

Amenajarea Lacului Bisericii – aproape de final

Proiectul amenajării Lacului Bisericii a început acum patru ani şi nu s-ar putea spune că autorităţile locale şi firma care a câştigat licitaţia pentru execuţia lucrărilor s-au omorât foarte tare ca să finalizeze cât mai repede investiţia. Cu toate că aceasta este foarte importantă şi va schimba total înfăţişarea unuia dintre cele mai atractive şi mai iubite locaţii de recreere ale câmpinenilor. E drept că şi proiectul iniţial a fost îmbogăţit, în sensul că s-au adăugat şi realizat lucrări care nu au fost cuprinse în prima documentaţie tehnică, lucrări a căror necesitate a apărut pe parcurs. De aproape cinci decenii, zonei nu i se mai adusese nicio îmbunătăţire, nicio reabilitare, nicio modernizare. Părculeţul de pe terasa învecinată lacului ajunsese o ruină, un loc plin de gunoaie, în care se strângeau, în nopţile de vară, mulţi cerşetori şi persoane fără adăpost, aşa-zişii oameni ai străzii. Când s-a făcut proiectul, s-a luat în calcul toată zona, inclusiv aleile de acces, întreg perimetrul lacului, părculeţul aşezat pe terasa învecinată, plus reabilitarea Şipotului. Acesta din urmă, chiar dacă analizele făute, în ultimii ani, de echipele de specialişti de la fostul Sanepid au evidenţiat că apa sa nu mai este potabilă, nu şi-a pierdut din farmec şi importanţă. Apa sa este folosită pentru spălat de către mulţi localnici, în perioadele când este oprită alimentarea cu apă a oraşului. În 2008, s-a făcut studiul de fezabilitate, care a prevăzut toate lucrările de reabilitare pentru zona lacului, parcul de lângă el şi aleea de acces din spatele restaurantului. Înainte de a se începe lucrările, s-au realizat canalizările străzilor adiacente zonei, pentru a fi stopate deversările în lac a resturilor menajere provenite de la gospodăriile locuitorilor străzilor respective. În parc a fost amenajat un loc de joacă pentru copii, dar au fost realizate şi multe lucrări de peisagistică. În primăvară, urmează a se amenaja şi spaţiile verzi restante. Sistemul de iluminat al parcului este executat în întregime, astfel încât, noaptea, luminile becurilor dau o notă de feerie locului. Pentru a împiedica dezvoltarea vegetaţiei cu aspect şi miros respingător care pluteşte vara pe lac (mătasea broaştei, alge, resturi de plante subacvatice etc), au fost curăţate foarte atent toate malurile lacului, pe care au fost montate “saltele” cu ciment, iar fundul lacului a fost dragat până la o adâncime de câţiva metri. Refacerea prea-plinului lacului (ţeava prin care se scurge în canalizarea oraşului apa în exces, provenită în urma ploilor abundente), a constituit şi el o prioritate pentru firma executantă, astfel încât să se asigure un nivel constant al apei. Au mai fost amenajate pontoane pentru pescari, care vin în acest loc adesea, chiar şi pe vreme rea. Pentru a se respecta imaginea lacului de acum cinci decenii, s-a amenajat în mijlocul său o fântână arteziană, care va fi luminată cu ajutorul unor proiectoare instalate sub apă, pe un suport. Difuzorul din capătul ţevii care alimentează fântâna cu apă din lac, prin intermediul unei pompe, are duze reglabile ce vor împrăştia apa pe diferite direcţii, oferindu-se astfel efecte vizuale remarcabile. Acum câteva decenii, pe luciul apei pluteau numeroase bărci şi hidrobiciclete, spre bucuria tuturor celor care poposeau în acest loc. Imaginea aceasta poate fi refăcută, mai ales în varianta concesionării serviciilor de agrement turistic unei firme de specialitate sau asociaţiei de pescari care are în administrare lacul.  

Cupa CSM Câmpina la şah

Duminică, 5 februarie, localul restaurantului Fil Sam a găzduit prima ediţie a Cupei CSM Câmpina la şah, pe echipe mixte. Au participat următoarele echipe: CSM Câmpina, Şah Club „Vasile Horjea” Proviţa de Sus, Tricolorul Breaza, Clubul Seniorilor Câmpina, Unirea Câmpina, Cameron Câmpina, Valea Prahovei Câmpina, Fil Sam Câmpina.
După trei ore de joc şi consumarea a şapte runde, competiţia şi-a desemnat câştigătorii, astfel:
Locul I - Cameron Câmpina, 21 puncte (Răzvan Oprişor, Florin Bohâlţea, Leonard Tudose)
Locul II - Tricolorul Breaza, 18 puncte (Dan Cojocaru, Marin Sebastian, Gheorghe Stan)
Locul III - Şah Club „V. Horjea” Proviţa de Sus, 13 puncte (Ovidiu Movileanu, Florin Voiculescu, Marius Ene)
Locul IV - CSM Câmpina, 7 puncte (Nicoleta Coler, Pop Matei, Cosmin Raţ)
Echipele au fost premiate de conducerea CSM Câmpina cu diplome şi cupe şi au fost invitate la un protocol după concurs.
De remarcat este debutul într-o competiţie şahistă a nou înfiinţatelor echipe Clubul Seniorilor, Unirea Câmpina şi Fil Sam, toate din Câmpina.
Organizator: Ion Nicolae.

Conducerea clubului Unirea Câmpina răspunde atacurilor viceprimarului Ion Dragomir

La ultima şedinţă a Consiliului Local, viceprimarul Ion Dragomir a anunţat că demisionează din funcţia de membru în Comitetul Director al clubului Unirea Câmpina. De asemenea, Ion Dragomir a adus mai multe reproşuri şi critici în legătură cu finanţarea de 287.424 de lei solicitată Consiliului Local, pentru susţinerea echipei în returul acestui campionat, de către conducerea Unirea Câmpina, club apropiat de administraţia Tiseanu, cu care municipalitatea a încheiat un contract de asociere în februarie 2011.
Numărul 2 din Primărie s-a arătat surprins de valoarea unor sume solicitate, cum ar fi cele privind medicamentaţia sportivilor, cerând, de asemenea, ca indemnizaţiile celor din conducerea clubului să fie plătite de către finanţatorii privaţi ai grupării sportive: Mărgărit Ciobotaru, Bogdan Mănescu şi Dan Enescu. Primii doi fac parte şi din Comitetul Director, alături de primarul Horia Tiseanu şi consilierul municipal Dan Telegescu.
Ca răspuns la criticile aduse de viceprimar, principalul finanţator, Mărgărit Ciubotaru, a invitat jurnaliştii câmpineni la o conferinţă de presă, în cadrul căreia a dat o replică acuzaţiilor şi criticilor aduse patronatului şi conducerii echipei. Ciubotaru a început prin a aminti poziţia fruntaşă ocupată de Unirea, locul I, la opt puncte diferenţă de a doua clasată în clasamentul Ligii A, primul eşalon al fotbalului judeţean.  El a mai subliniat, de asemenea, că echipa pe care o finanţează are mari şanse de a accede în Liga a III-a, adică a treia divizie a fotbalului naţional. “Echipa noastră a cheltuit cei mai puţini bani dintre toate echipele care speră să promoveze în divizia C”, le-a spus Ciubotaru jurnaliştilor prezenţi, explicând modul cum poate cheltui fondurile de finanţare o echipă, în general, dar şi echipa Unirea, în special. “Dl Dragomir s-a mirat de banii ceruţi pe medicamente şi pe unguente, opinând că noi nu folosim aşa ceva, cu toate că şi echipele comunale au asemenea dotări. Vă voi arăta trusa medicală aflată în dotarea clubului şi vă asigur că niciun jucător al echipei nu intră pe teren până nu i se face masaj de încălzire cu diferite unguente. Noi avem facturi pentru tot ce am cumpărat, iar ca să înlăturăm orice suspiciune, cred că municipalitatea ar face bine să desemneze o persoană care să se ocupe cu urmărirea cheltuirii fondurilor pe care le primim pentru finanţarea echipei. Noi, românii (şi prin români, mă includ şi pe mine), când vrem să facem un lucru bun, se găseşte mereu o persoană răutăcioasă care să încerce să tragă lucrurile bine făcute în jos. Pentru câteva milioane de lei, indemnizaţiile celor din Comitetul Director, este păcat că se încearcă să se distrugă această echipă. Şi vă spun cinstit, dl. viceprimar Dragomir ne-a învăţat să nu trecem sumele respective ca salarii, ci ca indemnizaţii. Dl. Dragomir s-a sucit la 180 de grade şi nu înţeleg de ce. Eu îl respect, în continuare, dar asta nu înseamnă că nu pot să-mi exprim un punct de vedere”, a mai declarat Mărgărit Ciubotaru.