21 februarie 2012

Candidatura USL la Primăria Câmpina va fi oficializată zilele următoare

Conform protocolului USL încheiat la nivel judeţean, candidatura USL Câmpina în alegerile pentru Primărie aparţine PNL. În urma sondajelor realizate, cel mai bine clasat dintre potenţialii candidaţi ai celor două partide componente este liberalul Virgil Guran, omul de afaceri întrecându-l în intenţiile de vot ale câmpinenilor pe social-democratul Călin Tiu, fostul manager al Spitalului Municipal.
Candidatura lui Virgil Guran va fi oficializată zilele următoare, în cadrul unei conferinţe de presă a USL Câmpina.
Pe de altă parte, nici candidatura PDL Câmpina pentru Primărie nu a fost anunţată oficial, deşi se ştie, cu siguranţă, că actualul primar va candida pentru un al treilea mandat. Aşadar, Virgil Guran şi Horia Tiseanu se vor înfrunta la apropiatele alegeri locale, ei fiind candidaţii cu cele mai mari şanse de a câştiga fotoliul de primar.

Cuvântul care înţeapă

Justiţia divină

Este deja de notorietate faptul că oamenii nu mai au încredere în dreptatea făcută de autorităţi, chestiune demonstrată sociologic prin zeci de sondaje de opinie, în care trei sferturi din populaţia ţării îşi arată constant îngrijorarea în acest sens.
Din nefericire, reforma în instituţiile statului întârzie să apară, iar cei care se confruntă zilnic cu autorităţile se trezesc în situaţia de a rămâne cu „dreptatea în braţe” şi cu speranţa că doar divinitatea ori, în cel mai bun caz, instituţiile europene, le vor rezolva problemele.
Zilnic, în calitatea mea de jurnalist, mă întâlnesc cu astfel de cazuri, în care diverşi cetăţeni cer sprijinul presei, ca ultimă soluţie, în faţa unui sistem politic şi administrativ rigid, care le întoarce spatele.
În cele mai multe situaţii, este aproape imposibilă intervenţia unei anchete jurnalistice, cel mai des întâlnită găselniţă a autorităţilor fiind aceea de obstrucţionare a anchetei, rămânând astfel doar posibilitatea de a prezenta opiniei publice punctele de vedere, poate subiective, ale părţilor vătămate.
Un exemplu în acest sens este şi cel pe care îl aduc acum în atenţia cititorilor, respectând astfel dreptul la liberă exprimare garantat de Constituţia României.

„Justiția Divină!

În Câmpina, în iulie 2010, a fost amplasat pe un teren de tenis, în mijlocul caselor, un cort festiv pentru nunți.
A fost amplasat la câțiva metri de locuințele aflate în zona zona istorică a municipiului Câmpina, fără autorizație de demolare a terenului de tenis, fără autorizație de construcție și avize de funcționare de la: Primărie, Agenția de Protecție a Mediului, Pompieri, DSVSA, etc.
A produs un zgomot infernal în zilele de sâmbătă și duminică, între orele 18:00 și 6:00 și nu numai.
Locuitorii din jur, deranjați peste măsură, au apelat pe rând la: 112, Poliție, Primărie, Garda de Mediu, Agenția de Protecție a Mediului, Direcția Sanitar Veterinară și Siguranța Alimentației, Prefectură, Jandarmerie, Justiție, etc.
- Serviciul 112 a fost apelat de foarte multe ori;
- Poliția nu și-a făcut datoria și nu a intervenit;
- Primăria nu a vrut să facă nimic și nu a făcut nimic, pentru a opri distrugerea vieții locuitorilor din zonă;
- Primăria, forțată prin zeci de petiții, plângeri și sesizări, de nevoie, s-a făcut că-și face treaba, amendând și sancționând agentul economic vinovat, dar având grijă să „uite” să completeze data pe procesele verbale întocmite;
- Garda de Mediu s-a întrecut în amabilități față de agentul economic vinovat de poluare fonică repetată, dând totuși 2 amenzi, în loc de 50. A dat și 2 suspendări ale activității de restaurant din întreg complexul, dar acestea au fost tratate cu indiferență de proprietarul complexului, care și-a continuat cu nonșalanță activitatea. Garda de Mediu nu a dus la bun sfârșit măsurile dispuse.
- Direcția Sanitar Veterinară și Siguranța Alimentației, a dat din umeri, s-a ascuns printre hârtii și prin propriile proceduri, distorsionând realitatea.
- Prefectura s-a purtat cu amabilitate, (doar în timpul audiențelor), dar acțiunea de a încerca măcar remedierea situației a fost nulă.
- Jandarmeria  este organismul statului constituit în vederea asigurării ordinii și liniștii publice. Acest întreg sistem militarizat, a ascultat la comandă și a executat fidel apărarea vinovaților (agentul economic) și a fost din start împotriva comunității, deranjată de muzica la maxim și de urletele din toiul nopții.
- Mai mult, Jandarmeria a încercat să închidă gura celor care reclamau la 112 perturbarea liniștii sau care aveau curajul să ia atitudine. Împotriva acestora s-au dat amenzi mari (maxime) fără motiv legal, iar împotriva celor ce tulburau grav și repetat liniștea, nu au luat măsuri nici de sancționare, nici de intervenție în forță (potrivit legii), așa cum au demonstrat că sunt în stare, în Piața Universității.
- Justiția a fost ultima speranță a protestatarilor din Câmpina, pentru a li se face dreptate și a-și recâștiga liniștea. Din păcate, nici justiția nu a arătat că este în slujba dreptății, așa cum ar fi normal, într-un stat european. Justiția a părut, până acum părtinitoare. Un exemplu fiind cel prin care procesul verbal de sancționare al Jandarmeriei către cei care își apărau drepturile, nu a fost anulat, deși, chiar jandarmul care a întocmit procesul verbal, a declarat ulterior în scris, că s-a înșelat.
În acest context, de la justiția română nu mai avem prea multe așteptări !!! Speranța noastră se îndreaptă spre justiția europeană.
Dar, iată că totuși, justiție există. A mai rămas doar Justiția Divină, care în seara zilei de 03.02.2012, printr-o hotărâre Corectă și Divină, fără mizerii, curat și imaculat, a trimis tone de zăpadă peste cortul festiv, care au restabilit ordinea și liniștea în Câmpina, desființându-l temporar.
Mă întreb acum, de ce să mai plătim impozite și taxe, să susținem atâtea autorități care nu fac nimic sau care se fac că aplică legea? Mai bine direcționăm acele sume către Biserică, pentru că, în România secolului XXI, Justiția este Divină.
Acesta este un pamflet, care însă este real și crud de adevărat!
D.R.,
Unul dintre cei peste 50 de locuitori terorizați de peste 18 luni, de un cort.”

Din punctul meu de vedere, scrisoarea de mai sus este un strigăt de disperare al unui român care îşi caută liniştea în casa, oraşul şi ţara lui şi tocmai de aceea consider că el, alături de alte milioane de români din această ţară, trebuie să se facă auzit. Că are sau nu dreptate (şi aici nu mă refer la justiţia divină), asta este o altă problemă, pe care instituţiile de drept române ori cele internaţionale ale Europei unite, o vor rezolva într-un final. Păcat este, însă, că trebuie să ajungem în situaţia de a ne plânge la uşi străine.
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

ÎN  LĂTURI !!!
   
Am ales acest titlu al unui articol maiorescian din 1886 (şi care, în cazul de faţă poate fi citit cu ambele accentuări) apropo de scandalul Antena 1 – Boc. Decăderea presei româneşti mercenarizate a atins astfel un prag dincolo de care nu se mai poate trece. Cauzele sunt însă mai îndepărtate, filmuleţul cu ex-premierul este doar o culme a abjecţiei. Cînd oameni lucizi au atras atenţia asupra cancerului moral reprezentat de televiziunile militante gen Antene şi Realităţi, alţi cetăţeni, orbiţi ideologic, (cea mai teribilă formă de orbire) au premiat din greu realizatori precum  Ciutacu ori Mircea Badea ori Gabi Firea ca „profesionişti”. Strigătele din pieţe, exacerbate de aceleaşi focare de infecţie catodică, pe care orice sociolog-antropolog le-ar fi putut decoda ca potenţial fascistoide („chiorul şi piticul”, de tip „ţap ispăşitor”), mult lăudate de o anume parte a intelighenţiei ca o formă a „spiritului civic” şi „renaşterii societăţii civile”, au ca urmare logică această ticăloşie voyeuristă de care promotorii sloganelor nu par a se ruşina. Cu alte cuvinte, societatea noastră civilă a „evoluat” de la GDS sau Alianţa Civică sau Societatea Timişoara (perimate, spun domniile lor) la strigătele guturale legate de defectele fizice ale oamenilor. Halal!

Municipalitatea se angajează în accesarea unui nou credit bancar investiţional

Ar fi al cincilea în ultimii şapte ani
 
Mult a fost binecuvântată aşezarea noastră de bunul Dumnezeu. Domnul a înzestrat-o, la înfiinţare, cu o terasă naturală – ca să n-o ajungă inundaţiile şi viiturile dezlănţuite. A făcut să aibă parte de păduri şi ape înconjurătoare, precum şi de cele mai multe zile senine din an – ca locuitorilor săi să li se încălzească trupurile, dar şi sufletele. I-a dăruit “aur negru” în măruntaiele pământurilor sale – pentru o durabilă dezvoltare economică. A înconjurat-o cu nişte dealuri ca zidurile unei cetăţi – ca să n-o afecteze vânturile reci şi ninsorile viscolite. Toate acestea au făcut prosperă aşezarea dintre Prahova şi Doftana, iar de conservarea acestei prosperităţi, de folosirea echilibrată a bogăţiilor acestui oraş ar trebui să avem mare grijă, pentru a nu le pierde precum îşi pierde averea un fiu risipitor. 
Acuma, întrebarea pe care, zicem noi, ar trebui să şi-o pună conducătorii acestui oraş, şi care ar trebui să-i frământe în fiecare zi petrecută în jilţurile puterii efemere, este în ce măsură putem sacrifica actuala putere financiară a Câmpinei pentru dezvoltarea sa intensă. Dezvoltare urbanistică, edilitară şi, în general, pe orice plan posibil şi dorit de comunitatea locală. Cum să procedăm ca să dezvoltăm localitatea, dar nu risipind resursele vistieriei oraşului pe cheltuieli nu inutile, nu insuportabile, dar poate exagerate şi sigur împovărătoare pentru contribuabilii câmpineni ai deceniilor viitoare? Cum să modernizăm Câmpina, dar fără a-i amaneta actuala sa bogăţie prin cheltuieli inoportune (mai ales, pe vreme de cumplită criză economică globală), cum ar putea fi considerate creditele bancare prea numeroase accesate de municipalitate, ale căror rate şi dobânzi le vom plăti noi, dar şi copiii noştri?
În actualele condiţii ale globalizării, când viitorul omenirii este plin de incertitudini, de ce nu ar fi şi cel al municipiului nostru? Asta nu înseamnă oare că moştenirea pe care o lăsăm urmaşilor câmpineni ar trebui să nu fie grevată de multe datorii? 
Hotărât lucru, nu ar trebui să ne batem joc de darurile cu care a fost înzestrată Câmpina, de faptul că istoria sa din ultimele două veacuri a fost arareori urmărită de ghinion. Ce ar putea să însemne un oraş prosper, cu zeci de milioane de lei venituri proprii, cum este Câmpina? Ar putea însemna acest lucru că administraţia locală este liberă să se înhame, cât ai zice “peşte” (sau cât le-ar zice primarul Tiseanu consilierilor săi “OK, băieţi, să mai luăm un credit”), la o nouă linie de finanţare de la una din băncile localităţii. O linie de finanţare care nu te obligă să tragi  banii respectivi decât la nevoie, dar asta nu înseamnă că pentru suma creditată nu plăteşti dobânzi. Că băncile din ce să trăiască, dacă nu din dobânzi.
Istoria accesării creditelor bancare de către municipalitate pentru derularea unor investiţii a început cu anul 2005, adică de la începutul primului mandat al primarului Horia Tiseanu. Înainte vreme, acest lucru nu prea era permis de lege. Profitând de o legislaţie mai permisivă în acest domeniu, edilul oraşului şi consilierii municipali au aprobat accesarea de către Câmpina a patru credite, în ultimii şapte ani, după cum urmează: în 2005 – un credit cu BRD, de 4,125 milioane de lei (adică 41,25 miliarde de lei vechi); în 2007 – un credit cu BCR în valoare de 2,025 milioane de euro (peste 85 miliarde de lei vechi); în 2010 – un credit tot cu BCR, de 4 milioane lei (40 miliarde lei vechi); în 2011 – un credit cu CEC Bank, de 8 milioane de lei (80 miliarde lei vechi).
Să fim bine înţeleşi: banii au fost folosiţi pentru mai rapida derulare a unor investiţii, finanţate de la bugetul local, dar şi din fonduri europene sau guvernamentale. Totuşi, am lansa o întrebare şi o temă de reflecţie: oare nu ar fi mai bine (pentru viitorimea oraşului şi pentru urmaşii noştri pe aceste meleaguri), să nu ne întindem mai mult decât ne permite “plapuma”? “Plapuma” pe care ne-a dăruit-o Cel de Sus prin darurile sale, amintite la începutul acestui articol.
Recent, consilierii muncipali au aprobat accesarea de către administraţia publică locală a unui nou credit bancar investiţional, de 6.000.000 lei, în scopul finanţării reabilitării batalului cu reziduuri petroliere de pe strada Lacul Pestelui, finanţat prin POS Mediu, un program al U.E. Propunerea de contractare a împrumutului pe o durată de 10 ani, cu o perioadă  de graţie de 3 ani, are suport legal, căci în urma acestui nou împrumut, nivelul de îndatorare al Câmpinei ajunge la 12 %. Precizăm că actualul nivel de îndatorare este de 8,5%. Nivelul de îndatorare nu se calculează cu regula de trei simplă, el reprezentând, cu aproximaţie, valoarea creditelor bancare accesate raportate la totalul veniturilor proprii. Directorul Direcţiei Economice, Gheorghe Ecaterinescu, consideră că este un nivel suportabil şi perfect legal, având în vedere că gradul de îndatorare al unei localităţi permis de lege este 30%.
Săptămâna trecută, în şedinţa extraordinară a Consiliului Local, şeful finanţiştilor din Primăria Câmpina a explicat aleşilor locali că “din experienţa anilor trecuţi, a proiectelor europene derulate până acum, rambursarea sumelor avansate de noi constructorilor, sume pe care le primim de la  autorităţile centrale contractante, se face cu multă greutate şi cu întârzieri care ar putea periclita derularea investiţiilor începute de municipalitate.” 
Primarul Horia Tiseanu consideră că “prin această linie de creditare, vom putea asigura rapid finanţarea necesară investiţiei, având în vedere că, în cazul solicitării de credite pentru realizarea unor proiecte europene, se obţine mult mai uşor acordul comisiei din cadrul Ministerului Finanţelor, comisie care avizează creditele solicitate de autorităţile publice. După ce vom primi banii de la ministerul de resort, solicitaţi de noi prin cererile de rambursare, sumele respective le vom putea folosi în realizarea altor investiţii publice, fără să periclităm finanţarea celor aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli din acest an.”
Menţionăm că este vorba despre proiectul ecologizării unui singur batal de lângă Lacul Peştelui, cel care aparţine domeniului public local. Tot în vecinătatea lacului pomenit, mai sunt o mulţime de batale care aparţin Rafinăriei “Steaua Română”, societate ce nu arată deloc că ar vrea să le cureţe.

Bugetul Câmpinei din 2012 se ridică la aproape 92 de milioane de lei

La ultima şedintă extraordinară a Consiliului Local, desfăşurată săptămâna trecută, aleşii noştri au aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli al Câmpinei din acest an. Valoarea lui, ceva mai mare decât a bugetului din 2011, se ridică la 91,75 milioane de lei. De fapt, nivelul estimat propus prin buget pe partea de venituri pentru acest an este de 88.31 milioane de lei, diferenţa de aproape 3,5 milioane reprezentând-o excedentul bugetar al anului trecut. Şedinţa a început fără şase consilieri, un record de absenteism la votarea bugetului local, dar cvorumul de şedinţă a fost îndeplinit, cu atât mai mult cu cât unul dintre cei şase absenţi iniţiali şi-a făcut apariţia după o jumătate de oră.  
Veniturile proprii ale municipiului, provenite din impozitele şi taxele locale, se ridică la peste 41,24 milioane de lei, ceea ce, în opinia finanţiştilor executivului câmpinean, ar fi un nivel suficient pentru realizarea tuturor obiectivelor pe care administraţia publică locală şi le-a propus în acest an. Veniturilor proprii li se adaugă sumele defalcate din TVA (19,50 milioane de lei) şi finanţările ce vor veni din fondurile europene pentru proiectele comunitare derulate de Câmpina (27,48 milioane de lei). Din categoria veniturilor proprii, au fost evidenţiate principalele trei surse: impozitele şi taxele pe proprietate (13,67 milioane lei), impozitele pe mijloace de transport (3,05 milioane lei) şi veniturile din proprietate (1,23 milioane lei; din concesiuni şi închirieri). Pe partea de cheltuieli, cele mai importante sume sunt prevăzute la capitolele: Învăţământ (19,55 milioane lei), Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică (11,37 milioane lei) şi Transporturi (9,23 milioane lei). 
Defalcate pe subcapitole, fondurile de la Învăţământ vor avea trei destinaţii: cheltuieli de personal (14,98 milioane lei, necesari alocaţiei pentru transportul cadrelor didactice şi drepturilor salariale caştigate în instanţă), cheltuieli cu bunuri şi servicii (4,22 milioane lei, pentru reparaţiile la unităţile de învăţământ) şi burse (0,35 milioane lei vor asigura plata burselor pentru cei mai buni elevi câmpineni). 
Dintre cele 11,376 milioane lei alocate capitolului ,,Locuinte servicii si dezvoltare publica”, cei mai mulţi bani (6,322 milioane lei) vor fi cheltuiţi pe amenajarea a 22 de parcări; majoritatea, parcări mici, situate între blocuri. 
Din cele 9,23 milioane lei alocate Transporturilor, peste 7,7 milioane vor merge la reparaţiile a 33 de străzi. Dacă nu s-ar fi cheltuit, anul trecut, sume uriaşe cu concursul de arhitectură care să schimbe Centrul Civic (un proiect megaloman, despre care primarul Tiseanu vorbeşte tot mai puţin), era posibil ca o bună parte din  mulţimea de străzi şi de parcări, prevăzute a fi reabilitate anul acesta, să fi fost modernizate la această oră, ceea ce ar fi degrevat parţial bugetul din acest an de cheltuielile cu infrastrucura stradală.
La proiecţia bugetului local pentru 2012, conducerea pedelistă a oraşului era convinsă că alegerile locale se vor desfăşura în noiembrie 2012, suprapuse peste cele parlamentare. De aici, probabil, şi numeroasele străzi şi străduţe, parcări şi parcăruţe propuse a fi rezolvate în acest an electoral, pentru a lua faţa electoratului. Revenirea alegerilor locale în matca lor temporală firească - iunie 2012, s-ar putea să mai strice din “realizările” primului pedelist al oraşului, cu toate că Tiseanu păstreză, încă, cele mai mari şanse în bătălia pentru câştigarea Primăriei (pentru a treia oară), dat fiind faptul că această bătălie va fi tranşată dintr-un singur  tur de scrutin.

În încercarea de a le câştiga voturile,

Primarul Câmpinei îi iartă de impozite pe cei căsătoriţi de 50 de ani

După bazinul de înot acoperit, primarul Horia Tiseanu speră să dea lovitura cu un nou bazin intrat, recent, în vederile sale. De data aceasta nu este vorba despre o piscină, ci despre un bazin electoral, “acoperit” cu certificate de căsătorie vechi de cel puţin 50 de ani. Este posibil ca unii dintre câmpinenii căsătoriţi de o jumătate de veac să fie adepţi PDL şi fani Tiseanu, dar edilul municipiului a considerat că este mai bine să le zâmbească frumos tuturor celor din această categorie şi să-i ierte, la fel de frumos, de impozitul pe locuinţă, ca să fie sigur că voturile acestor pensionari uniţi pe viaţă îi vor fi favorabile la apropiatele alegeri locale. Şi s-o mai fi gândit poate primarul nostru cel cumsecade că ar fi nimerit ca PDL să mai diversifice registrul pomenilor electorale cu niscaiva scutiri de dări pentru cuplurile de pensionari veşnic îndrăgostiţi, ca şi pentru cei care au restanţe la plata impozitelor şi taxelor aferente anului 2011. Că s-or fi săturat şi alegătorii de clasica sacoşă cu merinde. 
Astfel, una dintre primele pomeni electorale marca Tiseanu este  scutirea de impozitul pe locuinţă şi pe terenul aferent acesteia de care beneficiază, în acest an, persoanele care împlinesc 50 de ani de la căsătorie. Probabil, scutirea va fi valabilă şi în 2013, pentru că acesta precede 2014, un alt an electoral important, în care vor avea loc alegerile prezidenţiale. Pentru a beneficia de scutirea pomenită, cei care îndeplinesc condiţiile trebuie să facă o cerere la Direcţia Economică a Primăriei. Cei care au sărbătorit deja “nunta de aur” (sau o vor face până la sfârşitul acestui an), sunt mai mulţi decât se aştepta conducerea Primăriei. Până la sfârşitul săptămânii trecute, peste 180 de cereri fuseseră primite din partea celor care au destinele unite de cel puţin o jumătate de veac. Tiseanu şi consilierii săi nu se aşteptau însă ca numărul câmpinenilor căsătoriţi de 50 de ani să fie atât de mare. Noroc că cei asupra cărora s-a coborât, taman în ajun de alegeri locale, milostivenia pedelistă nu au averi şi locuinţe impresionabile, astfel că scutirea lor de impozitele amintite nu afectează colectările la bugetul local. La un impozit mediu de 200 de lei (cele mai multe cupluri cu vechi state de căsătorie deţin apartamente, pentru care impozitele datorate nu sunt mari), ar reieşi o “gaură” în bugetul local de aproximativ 36.000 de lei. Conform unor oficiali ai Primăriei, suma menţionată mai sus nu poate afecta veniturile bugetului câmpinean. De o altă pomană, din seria celor fără număr, fără număr… vorba maneliştilor, vor avea parte cei care au obligaţii restante până la 31 martie 2012. Dacă ei îşi vor plăti obligaţiile principale (impozitele propriu-zise), până la 31 martie 2012, nu vor mai plăti şi majorările şi penalităţile de întârziere (aşa-numitele obligaţii accesorii). Până în prezent, aproape 80 de cereri ale acestor restantieri au fost soluţionate.

Pe platoul Muscel, pescarii şi-au aruncat plumbii undiţelor, dar nu ca să prindă peşte

Cei care au dat curs invitaţiei Clubului Pescarilor şi Iubitorilor de Natură din Câmpina, adresate  pescarilor şi iubitorilor de jocuri în aer liber, pentru o întâlnire sâmbătă, 18 februarie 2012, pe platoul Muscel, nu au avut ce regreta. Şi nici nu au simţit vremea rece, care i-ar fi putut determina să rămână acasă, la căldură. În locaţia amintită, s-a desfăşurat un interesant şi mai puţin obişnuit concurs cu specific pescăresc, compus din două probe: lansare cu lanseta la punct fix şi lansare la distanţă. Este vorba, desigur, de aruncarea plumbului din capătul firului lansetei. Prima probă a avut cea mai mare căutare. După câteva aruncări cu undiţa la punct fix, de încălzire, a început concursul propriu-zis, care a constat în câte cinci aruncări de fiecare sportiv. Tiberiu Ionescu-Balea, preşedintele clubului pescarilor câmpineni, nu este la prima acţiune de acest fel, un concurs identic  desfăşurându-se şi în urmă cu doi ani. Cu toate că la întrecere putea participa oricine, indiferent de vârstă sau de „calificare”, vremea rece nu i-a scos din casă pentru această întâlnire decât pe câţiva dintre cei mai pătimaşi pescari ai Câmpinei. Printre ei, i-am aminti pe secretarul municipiului, Paul Moldoveanu (celebru în branşă pentru somnul uriaş, de circa 2 metri lungime, pescuit în urmă cu mai mulţi ani), dar şi pe doi dintre consilierii locali, Horaţiu Zăgan şi Gheorghe Sandu, membri ai clubului organizator. Nu a lipsit de la manifestare Marian Dulă, preşedintele Comisiei de sport din cadrul Consiliului Local, legislativul câmpinean fiind unul dintre finanţatorii clubului organizator. De la începutul anului, aceasta a fost doua manifestare a clubului câmpinean, după ce, în urmă cu două săptămâni, a desfăşurat în liceele câmpinene o campanie de popularizare a pescuitului, sport în care oraşul nostru a fost bine reprezentat, de-a lungul timpului. S-a încercat, de asemenea, şi sensibilizarea tinerilor către conservarea naturii, cu toate frumuseţile sale, membrii clubului (în care s-au înscris, în ultima vreme, numeroşi elevi câmpineni), promovând nu doar pescuitul, ci şi ecologizarea mediului înconjurător.

Etica indignării

Generaţia patimilor

Fac parte din generaţia decreţeilor. A unora veniţi pe lume nedoriţi de părinţi. A celor care nu vedeau portocalele decât de Revelion, iar bananele erau întotdeauna lipsă. Sau verzi. Ciocolata  apărea ca geniile. Era fie chinezească, fie cu margarină de se lipea de cerul gurii. Sunt din generaţia celor ce dormeau în rând la 6 dimineaţa, cu tichetul de pâine în punga de-un leu. A celor ce-au încasat şuturi de la cei cu şapcă comunistă, lunea, la rând la mălai, a copiilor crescuţi fără desene animate, fără curent electric după ora 22, fără apă caldă la robinet. Şi cu calorifere pe post de frigidere. Sunt din generaţia de sacrificiu, ce-a pătimit.
A venit apoi Revoluţia, şi generaţia mea a avut parte de toate: rele, bune, nebune... Veniţi în lume nedoriţi, trăind copilăria lipsiţi şi oropsiţi, cei ce reprezintă generaţia mea nu şi-au mai dorit copii. Au îmbrăţişat filosofia lui “decât să n-am cu ce să-l cresc, mai bine nu-l fac”. De parcă africanii au cu ce să crească pruncii. Şi au câte 6-7 per femeie! Dar cu banii lor puţini, ei cumpără pâine, nu anticoncepţionale!
Paradoxal, cea mai numeroasă generaţie a tuturor timpurilor din România (peste 500.000 copii/ an) a dat naştere la copiii de 4-5 ori mai puţin!!! Am ajuns să fim generaţia cu cea mai scăzută fecunditate din istoria ţării: 1,2 copii/ femeie (2010) – penultimii din Europa! Noi, românii, care în 1910 eram primii (cu 5,4 copii/femeie). Nu mai avem aceeaşi zestre genetică, acelaşi ADN ca moşii noştri? Am devenit sterili?
Am ajuns, azi, doar 19 milioane, conform Institului Naţional de Statistică. Mai puţin cu 21 % decât în ’89. Câteva milioane sunt rătăciţi în diaspora, iar peste 10 milioane avortaţi oficial. De fapt 23 de milioane de români au murit în spanga chiuretajului, în ultimii 60 de ani în România, conform analizelor d-lui V. Gheţău, demograful şef al ţării.
Tinerii de azi, segmentul mic de copii născuţi anual după ’89 (125-130.000/ an), sunt problema fundamentală a României!
Reducându-se numărul de elevi, au început să se închidă şcolile, să se comaseze. Iar abandonul şcolar, analfabetismul, a început să urce-n procente. Cu elevi din ce în ce mai puţini, s-a redus bazinul de selecţie al liceelor. Şi au scăzut standardele. Dacă ieri, admiterea era cu 9.00, azi a ajuns la 5.00. Sau, de trei ani încoace, la 2.00 ori la 1.00! Când cobori standardele la 3.00, elevul de nota 9.00 coboară şi el ştacheta (la 5.00). Iar profesorul lasă garda jos, jos de tot. Prin urmare, absolvenţii sunt din ce în ce mai slab pregătiţi. Liceenii  slabi de azi vor fi studenţii şi profesioniştii de mâine: cei care vor opera (uitând foarfecele în burta pacienţilor), vor face legi, vor pilota avioane, vor proiecta clădiri, vor pune creionul în mâna nepoţilor noştri! Cu profesionişti slabi, ce performanţă să faci? Ce Românie să creşti?
Fiind un segment de patru ori mai mic decât părinţii lor, nu vor putea asigura decât 25 % din totalul forţei de muncă. Şi dacă noi, de patru ori mai mulţi, ne străduim să-i creştem în condiţii optime şi abia reuşim să ne ţinem pensionarii, cum vor reuşi ei, de patru ori mai puţini, să-şi crească pruncii, cum vor reuşi să ne-ntreţină pe noi? Contrabalansarea nu va putea fi decât prin imigranţii din lumea nedezvoltată. Tot săraci, tot fără valori…
Patimile generaţiei noastre încep să se contabilizeze: o Românie îmbătrânită, fără gravide, fără scâncet de prunci, fără şcoli pline. O Românie care a ucis în pântece un nou Hagi, o Nadia, un Eminescu, Brâncuşi sau Wurmbrand.
Dacă nu ne vom opri acum, vom fi o Românie unde bătrânii vor aştepta cu nasul lipit de geam singurul copil, plecat şi-acela undeva, departe. O Românie care va fi călcată de imigranţi: de negri, de chinezi, de musulmani! O Românie unde creştinismul va începe să fie pus la colţ, iar Dumnezeu va fi greu de găsit.

Nicolae GEANTĂ

Un mărţişor muzical oferit de Virgil Guran şi USL Câmpina

Taraful Domnesc & Romeo Văduva

Vineri, 2 martie, USL Câmpina vă invită la Casa Tineretului (sala mare), începând cu ora 18.00, la un spectacol de mare ţinută, un moment folcloric românesc de haiducie, susţinut de grupul vocal bărbătesc Taraful Domnesc, căruia i se alătură îndrăgitul naist Romeo Văduva.
Intrarea este liberă!

Târgul Mierii, Câmpina - 2012

Puţini ştiu că la 8 ianuarie 2012 s-au împlinit 509 ani de la primul târg apicol „organizat” de un câmpinean şi consemnat documentar. Un motiv în plus pentru Asociaţia Apicolă Valea Prahovei, asociaţie profesională a apicultorilor din zonă, să organizeze în perioada 24-26 februarie, în parteneriat cu Primăria şi Consiliul local, Târgul  Mierii Câmpina 2012.
Evenimentul se adresează pasionaţilor de apicultură,apicultorilor din întreaga ţară, locuitorilor din zonă şi turiştilor de weekend foarte numeroşi pe Valea Prahovei.
Sâmbătă, 25 februarie, în a doua zi a târgului, începând cu ora 15.00, va avea loc un concert de muzică folk, invitaţi fiind Mircea Vintilă, Zoia Alecu şi Ovidiu Mihăilescu. Intrarea este liberă.

10 ani de Club Live

Situat în incinta Casei Tineretului, clubul administrat de Liviu Briciu a fost de-a lungul timului gazda multor recitaluri susţinute de nume grele ale industriei muzicale româneşti, precum Iris, Anca Parghel, Mandinga, Paula Seling şi multe altele.
Sâmbătă, 18 februarie, clubul a aniversat 10 ani de concerte  live şi a făcut iubitorilor de muzică bună o nouă surpriză, aducându-l de această dată în faţa publicului pe Ovi şi trupa The Vagabonds.
Ovi a devenit cunoscut publicului român în 2010, atunci când alături de Paula Seling a câştigat locul al treilea în finala Eurovision. Sâmbătă a încântat spectatorii strânşi în număr nu foarte mare atât cu piese proprii, cât şi din repertoriul internaţional.