13 martie 2012

Prea mult zgomot pentru mai nimic:

Proteste cu final fericit la Spitalul Municipal

Joi dimineaţă, de 8 Martie, o asistentă medicală a Spitalului Municipal a sunat la redacţia noastră ca să ne spună că angajaţii unităţii vor intra în grevă, nemulţumiţi de preconizatele măsuri de reducere a cheltuielilor de personal pentru luna februarie, avute în vedere de Consiliul de Administraţie al unităţii. Cum majoritatea personalului din spital este reprezentată de femei, ne-am gândit că ar fi tare interesantă o grevă a angajatelor taman de ziua lor internaţională. Dar, încă o dată, socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. 

Când am ajuns acolo, nu am găsit niciun grup de nemulţumiţi în curtea spitalului, iar în interiorul unităţii activitatea se desfăşura normal. Am aflat că şefii de secţii fuseseră chemaţi la discuţii de către Comitetul Director, pentru a fi dezbătute şi negociate măsuri legale de reducere a cheltuielilor de personal, în vederea evitării unor eventuale concedieri colective şi a intrării unităţii spitaliceşti într-o nouă criză financiară. Scânteia care a aprins focul de paie (căci, până la urmă, anunţata grevă s-a dovedit a fi un foc de paie), a fost comunicatul din ziua precedentă, adresat şefilor de secţii, prin care aceştia erau anunţati de managerul instituţiei că, în urma unei hotărâri a CA, se decisese “reducerea sporurilor pentru gărzile efectuate de medici la limita minimă legală (25% pentru gărzile efectuate în cursul săptămânii, faţă de 50%, cât este în prezent, şi 50% pentru gărzile efectuate în weekend, faţă de 100%, cât este în prezent).” Tot în adresa conducerii spitalului era prevăzută “acordarea unei zile de concediu fără plată în luna februarie, care va fi luată în cursul lunii martie.” Comunicatul cu pricina preciza şi cauzele care au determinat C.A. să se gândească la aceste măsuri: “În urma încheierii contractului de furnizare de servicii medicale cu Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, pentru anul în curs, a fost contractat un număr mult mai mic de bolnavi, comparativ cu anul trecut, fapt care nu permite încadrarea în cheltuiala de personal în procent de 70% din banii decontaţi de CAS Prahova”, aşa cum prevede legea.
Şefii de secţii şi reprezentanţii sindicatului fuseseră invitaţi de conducerea spitalului la dialog, la discutarea acestor măsuri, dar până la această întrunire, o parte a şefilor de secţii anunţaseră deja presa locală şi judeţeană despre iminenţa declanşării unei greve. Imediat, mai multe ziare şi televiziuni şi-au trimis reprezentanţii ca să “prindă” greva în toată amploarea ei, dar senzaţionalul acestei acţiuni extreme de protest (care se desfăşoară şi ea, totuşi, după anumite reguli şi proceduri prealabile, trebuind să fie anunţată cu două zile înainte), a fost înlocuit cu câteva simple declaraţii ale managerului general medical Alexandru Matei, precum şi ale liderilor sindicali judeţeni veniţi să-şi sprijine colegii de suferinţă.
A doua zi, o nouă întâlnire a conducerii spitalului (la care a participat, de asemenea, primarul Horia Tiseanu şi Gheorghe Ecaterinescu, preşedintele CA), cu şefii de secţii şi liderii sindicali a reuşit să detensioneze complet situaţia, în urma găsirii unor soluţii pentru plata integrală a salariilor angajaţilor în luna februarie. Se pare că un rol determinant l-a avut promisiunea  conducerii CAS Prahova că va suplimenta fondurile decontate Spitalului Municipal.
Am încercat să obţinem un punct de vedere oficial din partea directorului medical, care este şi purtătorul de cuvânt al spitalului, medicul Elena Dumitrescu, pe care cu greu l-am putut obţine, abia a doua zi, vineri, după ce situaţia a redevenit la normal. “Îmi pare rău că nu v-am putut da nicio declaraţie până acum, dar am stat într-o tensiune continuă. Nu ne face nicio plăcere, ba dimpotrivă, să anunţăm posibilitatea unor reduceri salariale ale angajaţilor noştri. Conducerea spitalului a chemat şefii de secţie la negocieri, tocmai pentru că nu vedeam bătute în cuie toate aceste reduceri de sporuri, ci doream să le discutăm cu partenerii noştri de dialog. O parte a reprezentanţilor presei care ne-au contactat mi-a interpretat câteva vorbe date sub imperiul emoţiilor, în sensul că aceste propuneri de reduceri de sporuri au fost deja operate. Poate nici textul comunicatului nostru nu a fost cel mai potrivit. În cele din urmă, cu sprijinul CAS Prahova, a Consiliului Local şi a dlui primar Horia Tiseanu, am găsit soluţii pentru ca sporurile să nu fie reduse şi salariile angajaţilor noştri să fie plătite integral. Ţin să subliniez aici sprijinul continuu pe care l-am avut din partea administraţiei publice locale, în subordinea căreia unitatea noastră se află de un an de zile. Miliardele de lei vechi pe care le-am primit de la legislativul municipal ne-au ajutat de multe ori în situaţii critice, când furnizorii de utilităţi ne amenintau, la poarta spitalului, cu debranşarea unităţii de la aceste utilităţi. Am mai avut perioade când fondurile decontate de CAS Prahova erau insuficiente pentru plata salariilor angajaţilor spitalului, dar conducerea Casei Judeţene, în funcţie de colectările de venituri din teritoriu şi de fondurile primite de la Casa Naţională de Sănătate, ne-a ajutat de fiecare dată să ieşim din impas. Cum a procedat şi acum.”

Cuvântul care înţeapă

Ziua femeii elector

N-aş fi bănuit niciodată ce importante sunt câmpinencele pentru politicieni, dacă nu eram martor, săptămâna trecută, la explozia de manifestări cultural-fripturiste inventate de partidele de la putere şi din opoziţie în cinstea zilei de 8 martie. Gesturi frumoase, dacă luăm în considerare faptul  că femeia, în general, merită mai mult decât primeşte în societatea românească. N-am să aduc în discuţie acum condiţia femeii românce, pentru că ar fi prea mult de polemizat, ci mai degrabă ipocrizia celor care şi-au amintit de femeie într-un an electoral. Ruşinos şi condamnabil să crezi, în calitate de politician, că oferind unei femei o friptură, un pahar de vin şi o oră-două de divertisment, te poţi spăla de păcate pentru ceea ce nu ai făcut un mandat întreg sau, în cazul altora, niciodată, în calitate de persoană publică (a se înţelege politician).
În general nu sunt deloc de acord cu astfel de sindrofii electorale, unde cineva mănâncă, bea şi se distrează gratis, pentru că este evident faptul că cel ce plăteşte (politician la putere ori în opoziţie) aşteaptă la rândul său răsplata, iar de aici începe lanţul slăbiciunilor într-o societate condusă de indivizi a căror competenţă se măsoară în paranghelii electorale ori plase cu alimente. Dar dacă tot s-a împământenit acest nărav nenorocit, cred că politicienii (mai ales cei de la putere) ar trebui să aibă bunul simţ de a sărbători Ziua Femeii în fiecare an cu aceeaşi intensitate, lăsând poate astfel impresia că EA nu reprezintă doar o sursă de vot aparent lesne de obţinut.

Editorial

CÎND MAIDANEZUL DEMOCRAŢIEI E TURBAT...
   
De ce nu sunt de acord cu oamenii de bine din societatea civilă care susţin că sancţionarea Antenelor ar fi un atentat la libertatea presei? Sigur, manualul aşa spune: cu orice preţ libertatea presei trebuie să fie neîngrădită de intruziunea politicului. Asta e teorie. Dar tot teoria spune că presa trebuie să fie cîinele de pază al democraţiei. Or, poate cineva susţine cu mîna pe inimă că presa din România este o mare susţinătoare a valorilor democraţiei? Cum poate apăra o presă funciarmente nedemocratică valori democratice? Asta abia justifică punerea în discuţie a pericolului pe care îl reprezintă aceste instituţii de presă la adresa fiinţei naţionale. Antenele sau Realităţile sau OTV nu sunt instituţii de presă ci hibrizi monstruoşi pseudo-politici, pseudo-jurnalistici de neidentificat într-o clasificare onestă. O presă devenită instrument de luptă politică de gherilă nu este presă pentru că nu răspunde la nici unul dintre comandamentele de minimă onestitate profesională pe care le presupune Informarea corectă a publicului. Pe de altă parte, CNA-ul, care ar trebui în principiu să împiedice asemenea dereglări este el însuşi doar un cîmp de luptă politică. Este şi asta una dintre cauzele majore ale degradării pînă la insuportabil a abatorului nostru audio-vizual.

Alin Moldoveanu lasă Câmpina pentru... Poiana

Apropiatele alegeri locale readuc în atenţia opiniei publice un personaj politic care în ultima vreme a cam dispărut din prim-planul actului decizional al puterii locale, Alin Moldoveanu, fostul contracandidat al lui Horia Tiseanu în alegerile locale din 2008 şi actualul său consilier personal, care deţine în acelaşi timp şi funcţia de şef de cabinet al deputatului Florin Anghel.
După ce aproape a pierdut controlul asupra foştilor colegi din PNDC (Monica Clinciu, Gena Preda, Florin Marcu, Dan Telegescu), alături de care a intrat în 2008 în Consiliul Local Câmpina, Alin Moldoveanu a ales, din câte se pare, varianta exilului administrativ, intenţionând să candideze la funcţia de primar al comunei Poiana Câmpina din partea PDL, decizie care se înscrie, evident, în folosul deputatului Florin Anghel care cât de curând va avea nevoie de voturi din localităţile limitrofe Câmpinei pentru un nou mandat de parlamentar. Eventuala candidatură a lui Alin Moldoveanu la Poiana Câmpina va contrabalansa oferta USL, care încă nu şi-a desemnat candidatul.

Urmând exemplul Jenicăi Tabacu, consilierii locali Luminiţa Dumitrescu şi Adrian Piţigoi au trecut la PP-DD

În PP-DD-ul câmpinean se produc importante mişcări de „trupe” de la o vreme încoace. După ce s-a înscris în partidul lui Dan Diaconescu, Jenica Tabacu a fost numită, din câte se pare, şi preşedinte al filialei Câmpina, mutare confirmată de primarul Horia Tiseanu la petrecerea organizată de PDL cu ocazia zilei de 8 martie, când acesta a prezentat-o invitaţilor pe fosta adversară din campania electorală trecută drept şefa PP-DD-ului local. Revenirea Jenicăi Tabacu în prim-planul politicii locale nu a rămas fără urmări. Zilele trecute, consilierii locali Luminiţa Dumitrescu şi Adrian Piţigoi s-au înregimentat şi ei la Partidul Poporului, demonstrând astfel intenţia clară de a obţine un nou mandat sub steagul altui partid de nişă. Rămâne de văzut în ce măsură câmpinenii vor digera această nouă găluşcă electorală, care nu face decât să justifice reacţia celor ce susţin reforma clasei politice al cărei prim pas ar trebui să fie stoparea, prin mijloace democratice, a migrării de la un partid la altul.

Brânză se ocupă de recuperarea socială a prostituatelor

Recunoscut deja drept un politician „surpriză”, foarte  inventiv când vine vorba să adune voturi din diaspora în contul PDL, deputatul William Brânză a şocat din nou opinia publică zilele trecute, după ce a fost surprins oferind flori prostituatelor românce din Sicilia. Brânză susţine că le-a vizitat pe acestea cu ocazia zilei de 8 martie pentru a le îndemna să meargă pe calea cea bună (a bisericii) şi să renunţe la practicarea celei mai vechi meserii din lume. Un gest creştinesc, vrednic de aplaudat, care dacă n-ar trăda ipocrizie, ne-ar putea da speranţe că individul politic chiar ar putea fi util societăţii. Doamne ajută! 

Până cel târziu în 2013, Câmpina va mai avea un muzeu

Deşi nu este clar stabilită tematica sa, proiectul unui muzeu al oraşului nostru prinde din ce în ce mai mult contur. Unii l-ar vrea un muzeu al istoriei exploatărilor petroliere pe aceste meleaguri, alţii l-ar vrea cu tematici istorice generale, cu prezentarea evoluţiei Câmpinei de la o simplă vamă, acum 500 de ani, la un important centru economic şi cultural. În orice caz, un lucru este sigur: primarul Horia Tiseanu este hotărât să înfiinţeze, cât mai repede posibil, Muzeul municipiului Câmpina, exprimându-şi această intenţie de vreun an de zile. Probabil ideea i-a venit după ce s-a hotărât să transforme Câmpina în staţiune turistică, iluminat de ideile de promovare a turismului românesc emanate de eminenţa cenuşie şi blondie a PDL, Elena Udrea, ex-ministresa de la MDRT, aflată şi astăzi la butoane, chiar dacă nu în prima linie a guvernului. 

Într-un proiect schiţat în linii mari încă din 2011, conducerea executivului câmpinean consideră că viitorul muzeu al localităţii noastre ar trebui găzduit de clădirea de mari dimensiuni, situată pe Bulevardul Culturii nr. 27, acolo unde, în urmă cu ceva vreme, a funcţionat Fundaţia şi Şcoala Postliceală Sanitară „Dr. Dinu”. Primăria Câmpina a câştigat în instanţă imobilul, după un proces îndelungat cu fundaţia amintită.  De fapt, în acest imobil, pentru reabilitarea căruia municipalitatea a alocat, din bugetul pe 2012, suma de 800.000 de lei, vor fi mutate, până la sfârşitul anului, Serviciul de evidenţă a populaţiei şi Casa Căsătoriilor. Motivele sunt cunoscute: serviciul amintit funcţionează în clădirea Poliţiei Municipale, iar oficierea căsătoriilor în altă locaţie decât holul central al Primăriei este bine venită, pentru a proteja pereţii şi tavanul holului amintit de stropii şampaniei ţâşnite din sticlele desfăcute de proaspeţii însurăţei. Ulterior acestor mutări, se va înfiinţa aici Muzeul Oraşului, după consultări cu istoricii câmpineni şi după ce zestrea muzeului se va fi încropit cât de cât.
Cu toate că ştia de planurile primarului, consilierul Elvis Arghir a venit, la ultima întâlnire a aleşilor, cu un proiect de hotărâre privind înfiintarea Muzeului Câmpinei pe strada Panduri, în fostele ateliere ale Şcolii Generale “Al.I. Cuza”. În viziunea lui Arghir, cea mai potrivită denumire pentru muzeu este “Aurel Vlaicu”, iar înfiinţarea sa în acest loc ar fi mai rentabilă, fiindcă locaţia respectivă se află lângă cele două mari puncte de atracţie turistică ale Câmpinei: Castelul “Iulia Hasdeu” şi Muzeul Memorial “Nicolae Grigorescu”. Elvis Arghir nu a reuşit să-şi promoveze proiectul de hotărâre, aşa că varianta agreată de primarul Horia Tiseanu, pentru care acesta nu a făcut încă un proiect de hotărâre, a rămas singura viabilă.
Istoricul Alin Ciupală, unul dintre cei mai înfocaţi susţinători ai ideii înfiinţării unui muzeu al Câmpinei ne-a declarat că “trebuie avute în vedere şi respectate mai multe condiţii până la înfiinţarea unui muzeu. În primul rând, trebuie consultată şi respectată legea de organizare a muzeelor, o lege recentă şi complicată. Muzeul trebuie să aibă un spaţiu generos de expunere şi un la fel de generos spaţiu de depozitare. În timp, se presupune că instituţia îşi va face o zestre bogată de documente şi obiecte legate de istoria oraşului, iar acestea nu pot fi toate expuse integral, o parte trebuind a fi conservată în spaţii corespunzătoare. După părerea mea, un muzeu al oraşului interesează într-o măsură mai mică turiştii care vin din alte zone ale ţării, aceştia peferând, la recomandarea ghizilor însoţitori, arhicunoscutele noastre muzee Hasdeu şi Grigorescu. Aşadar, acest muzeu eu îl văd ca pe un muzeu destinat mai mult câmpinenilor. Prin urmare, el trebuie să aibă săli unde să se organizeze săptămânal reuniuni, lansări de carte, expoziţii de artă, conferinţe etc. S-ar putea amenaja aici şi o sală care să găzduiască un fel de club-cafenea, unde câmpineanul să vină, să răsfoiască presa din ziua respectivă, să socializeze cu ceilalţi vizitatori; eventual, să bea şi o cafea. Nu mi se pare, însă, deloc fericită găzduirea muzeului în aceeaşi clădire cu alte instituţii.”

Două asociaţii câmpinene – “beneficiarele” indemnizaţiei senatorului Georgică Severin

Recent, la o întâlnire cu presa locală, întrebat cui va dona indemnizaţia sa de senator, parlamentarul câmpinean Georgică Severin a precizat că printre opţiunile sale se află mai multe ONG-uri din localitate care se ocupă cu îngrijirea copiilor bolnavi şi sărmani. “Banii îi voi dona unei fundaţii din zonă. O să dau detalii la momentul potrivit. Deja mă gândesc la patru organizaţii umanitare cu activitate bogată în domeniu. Iniţial, m-am gândit să împart indemnizaţia mea de 4200 de lei acestor organizaţii, dar mi-am dat seama că suma ce ar reveni fiecăreia ar fi destul de mică şi nu ar ajuta prea mult. Am câteva propuneri, venite de la apropiaţi ai mei, dar aştept propuneri chiar din partea dvs, a presei. Dacă greva noastră, a parlamentarilor USL, va dura mai mult, poate voi reuşi să ajut toate organizaţiile care mi-au fost recomandate, până în prezent”, a declarat Severin jurnaliştilor prezenţi.
Zilele trecute, am primit un comuncat de presă în care se precizează  că “senatorul PSD Georgică Severin şi-a donat indemnizaţia pe luna februarie Asociaţiei Sindrom Down si Asociaţiei A.I.S.I., ambele din municipiul Campina, conform deciziei USL ca toţi aleşii să direcţioneze banii încasaţi în perioada protestului parlamentar către ONG-uri sau persoane aflate în dificultate. Protestul opoziţiei are ca scop schimbarea liderului Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, stoparea funcţionării Parlamentului prin ordonanţe de urgenţă şi asumări de răspundere, încetarea recunoaşterii ca partid parlamentar a unei formaţiuni care n-a participat la alegeri (e vorba despre UNPR – n.red.).
Senatorul Georgică Severin a ales să depună banii în contul unei asociaţii care se ocupă de persoane ce suferă de sidromul Down şi în contul unei asociaţii care se ocupă de copii defavorizaţi, oameni pentru care fiecare ajutor contează, având în vedere gravele probleme din sistemul sanitar şi din sistemul de protecţie socială, probleme care s-au accentuat sub actuala guvernare. Bănuim că, din dorinţa de a face cât mai mult bine (dar şi de a-şi mări capitalul electoral şi numărul de simpatizanţi), după ce le va ajuta şi pe celelalte două fundaţii recomandate de prieteni, senatorul câmpinean îşi va direcţiona viitoarele sale indemnizaţii tot către persoane juridice care au mare nevoie de bani şi ale căror scopuri benefice comunităţii locale le recomandă pentru a fi donatarele senatorului.
De formaţie profesor de istorie, parlamentarul ar putea pune pe lista următoarelor sale donaţii unităţi de învăţământ subfinanţate (eventual, o şcoală dintr-o comună săracă arondată Câmpinei). N-am fi îndrăznit să-i sugerăm această donaţie, dacă nu ar fi declarat, la ultima conferinţă de presă a USL, că jurnaliştii pot oricând să vină cu propuneri de donaţii pe care să le transmită secretarei sale, Lavinia Ipate, la cabinetul senatorial situat deasupra BRD Câmpina. Un lucru îl putem anticipa, fără teama de a greşi: senatorul Severin, un ateu declarat, nu va face donaţii bisericilor.

Grupul Tenaris a cumpărat fabrica de echipamente deţinută la Câmpina de Cameron

La începutul acestei luni, Grupul Tenaris (unul dintre cei mai mari producatori de conducte pentru foraj petrolier din lume) a anunţat achiziţionarea de la Cameron International a fabricii, echipamentelor şi altor active legate de afacerea Cameron cu prăjini de pompare din Câmpina.
Fabrica de prăjini de pompare din oraşul nostru are o capacitate de 500.000 de bucăţi pe an și un număr de aproximativ 60 de angajaţi. Unitatea îşi va continua activitatea, iar angajaţii se vor alătura companiei Tenaris.
Achiziţia reprezintă o consolidare a prezenţei Tenaris în România, care include fabrica de ţevi amplasată în Zalău, oţelăria din Călărași și Centrul de Servicii Ploiești. În total, pentru Tenaris lucrează în România aproximativ 1.400 de angajaţi. Preluarea va permite companiei să își consolideze poziţia globală și să își extindă afacerea cu prăjini de pompare pe pieţele din Europa și Orientul Apropiat. Fabrica de la Câmpina va însemna timpi de livrare mai buni și o flexibilitate sporită în relaţia cu clienţii.
„Prin noua unitate de la Câmpina, compania Tenaris va fi pregătită să întâmpine cerinţele în creștere ale clienţilor din Europa și Orientul Apropiat. Tenaris va putea răspunde cerinţelor venite de la clienţi cu mai multă flexibilitate, prin centrele de producţie a prăjinilor de pompare amplasate în patru regiuni: America de Nord, America Centrală, America de Sud și, acum, Europa”, a declarat Alejandro Levrino, Directorul Diviziei Prăjini de Pompare a Tenaris.

În viitorul apropiat, vom putea obţine paşapoartele în Câmpina

O nouă faptă bună a administraţiei Tiseanu, în ajun de alegeri: câmpinenii şi locuitorii comunelor învecinate nu vor mai bate drumul până la Ploieşti pentru obţinerea paşapoartelor, ci vor putea să solicite şi să primească documentele respective la Câmpina. Acest lucru va fi posibil, deoarece, recent, Consiliul Local a aprobat un proiect de hotărâre privind darea în administrarea Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Prahova a unui spaţiu situat în municipiul Câmpina, în vederea înfiinţării unui punct de lucru mobil pentru prelucrarea cererilor de paşapoarte electronice. Proiectul de hotărâre a fost iniţiat de primarul Horia Tiseanu, dar edilul cel cumsecade al oraşului nostru a recunoscut, în expunerea de motive, că promovarea actului normativ “se impune ca urmare a adresei Instituţiei Prefectului Judeţului Prahova – Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Prahova, prin care ni se comunică faptul că cei din conducerea Prefecturii intenţionează să înfiinţeze un punct de lucru mobil, pentru preluarea cererilor de paşapoarte electronice şi pentru eliberarea acestora, chiar la Câmpina.”
În adresa Instituţiei Prefectului, de la sfârşitul lunii ianuarie 2012, se precizează că în spaţiul special destinat “cererile pentru paşapoarte electronice se vor prelua, în fiecare zi de marţi, de către lucrători din cadrul Serviciului Paşapoarte Prahova, care vor asigura şi eliberarea paşapoartelor respective (se înţelege că tot într-o zi de marţi – n.red.). Spaţiul pentru desfăşurarea acestei activităţi trebuie să fie utilat cu două birouri, patru scaune şi aparat de aer condiţionat – necesar funcţionării aparaturii de preluare a cererilor. Totodată, sala de aşteptare pentru cetăţeni trebuie utilată cu pupitru pentru completarea cererilor.”
Spaţiul solicitat a fost găsit la parterul clădirii Direcţiei Economice (Calea Doftanei, nr.18), prin recompartimentarea holului de la intrare. Din desenul-releveu ataşat HCL iniţiat de primar, se înţelege că, lângă spaţiul afectat agentului de pază al instituţiei, se vor amenaja două camere pe post de birouri de lucru, restul holului preluând rolul unei săli de aşteptare. Probabil că urmează să fie puse la punct diferite detalii (programul de lucru, zona arondată acestui birou mobil de paşapoarte ş.a.), dar proiectul are avantaje incontestabile pentru localnici, care nu vor mai fi nevoiţi să facă drumuri, devoratoare de bani şi de timp, până în reşedinţa judeţului pentru obţinerea unor paşapoarte electronice. Cum alegerile vor avea loc la începutul lunii iunie (10 iunie, cel mai probabil), proiectului noului birou teritorial de paşapoarte va fi finalizat în următoarele săptămâni. Ce bine ar fi dacă alegerile (de orice fel), s-ar organiza în România în fiecare an…

Drept la replică

Onorată redacţie,

În numărul trecut al periodicului “Oglinda Câmpinei” a fost publicat sub titlul “Ziua lui B.P. Hasdeu la Muzeul memorial din Câmpina, între celebrare şi nesimţire”, articolul semnat de Octavian Onea, muzeograf la această instituţie muzeală între anii 1968-1998. Ceea ce a scris domnul Onea nu ar mira decât pe unul care nu-mi cunoaşte activitatea profesională şi ataşamentul faţă de Muzeul Memorial „B.P.Hasdeu”. Exprimarea voit răutăcioasă a fostului muzeograf, dovada unor deficienţe de caracter, probabil că atrage atenţia cititorului care doreşte să fie informat şi atât. Dacă Octavian Onea ar fi povestit cum au stat lucrurile în realitate, nu aş mai fi avut prilejul să scriu aceste rânduri.
Aşadar, iată cum s-au petrecut faptele. Marţi, 28 februarie, la orele 16.00, adică la închiderea muzeului (programul de vizitare fiind atunci intre 8.00 – 16.00), domnul Onea a venit şi a dorit să ... „viziteze” muzeul. Am pus ghilimelele pentru că l-am citat. I-am explicat că a ajuns prea târziu şi l-am invitat să vină a doua zi sau când va dori, dar în timpul programului. I-am explicat şi motivul pentru care organizăm sărbătoarea dedicată lui B.P. Hasdeu pe 10 martie şi nu pe 28 februarie (ziua de naştere a savantului). Nu-l putem aniversa pe savant fără a lansa o lucrare specială: primul volum de desene ale Juliei Hasdeu. Octavian Onea ştie foarte bine că dorinţa lui B.P. Hasdeu era ca atunci când se vorbeşte despre el, să se amintească în primul rând de fiica-i genială. Şi mai ştie Octavian Onea că a primit din partea mea o invitaţie la sărbătoarea ce va fi curând organizată la Castelul „Julia Hasdeu”.

La Castelul Iulia Hasdeu, au fost omagiaţi 174 de ani de la naşterea lui B. P. Hasdeu

În numărul de săptămâna trecută al publicaţiei noastre, Octavian Onea, fostul muzeograf-şef al Muzeului Memorial “B.P. Hasdeu”, critica absenţa sărbătoririi naşterii marelui nostru savant, devenit câmpinean prin adopţie acum aproape 150 de ani. În opinia lui Octavian Onea, evenimentul ar fi trebuit să aibă loc la sfârşitul lunii februarie, iar vina pentru neorganizarea sa în preajma zilei de naştere a lui Hasdeu i-ar aparţine Jenicăi Tabacu, actualul responsabil al muzeului. Adevărul este că sărbătorirea zilei de naştere a lui Hasdeu fusese prinsă (şi bugetată de către Consiliul Local), încă de la începutul acestui an, în programul manifestărilor cultural-artistice ce se vor desfăşura, în 2012, sub egida municipalităţii. Dar nu este prima dată când o manifestare omagială este aruncată în timp şi organizată departe de ziua de naştere a personalităţii omagiate. În cazul de faţă, sărbătorirea a 174 de ani de la naşterea lui B.P. Hasdeu s-a desfăşurat cu o întârziere de două săptămâni, ceea ce nu este chiar un lucru lăudabil, chiar dacă poate au fost şi cauze obiective, legate de programul încărcat al invitaţilor sosiţi din afara oraşului. Dar parcă prea a fost mare decalarea în timp a evenimentului, lucru care nu se întâmplă, de exemplu, la Sărbătoarea Iuliilor (pe 2 iulie), dovadă că ar putea exista şi carenţe organizatorice, greu de explicat şi de motivat, cu atât mai mult cu cât savantul enciclopedist reprezintă cel mai important reper cultural al Câmpinei.
Abia sâmbăta trecută, la Castelul Iulia Hasdeu, a avut loc manifestarea culturală dedicată naşterii lui B.P. Hasdeu. După cuvântul de deschidere al directoarei Muzeului Memorial „B.P. Hasdeu”, dr. Jenica Tabacu, au urmat mai multe prelegeri ale unor specialişti în haşdeologie: “Viaţa văzută de o artistă: Julia Hasdeu” (prof. Ion Oprişan), “Precizări privind enciclopedismul lui B.P.Hasdeu” (prof. dr. Stancu Ilin); “B.P. Hasdeu şi Julia Hasdeu” (prof. Mircea Coloşenco); “Cei trei Tadei Hâjdeu” (Dr. Pavel Balmuş). Apoi, a avut loc lansarea revistei hasdeene “Satyrul”, reeditată, anul acesta, la Bucureşti de Editura Saeculum I.O. După lansarea volumului I “Univers exterior” din colecţia “Viaţa văzută de o artistă: Julia Hasdeu”, lucrare concepută şi pusă în pagină de Ion Oprişan la Editura Saeculum Vizual, manifestarea s-a încheiat cu recital poetic din opera lui Hasdeu susţinut de scriitorul şi profesorul câmpinean Emanoil Toma.
B.P.Hasdeu (născut Tadeu Hasdeu), a văzut lumina vieţii în data de 26 februarie 1838, la Hotin, în Basarabia ocupată de Imperiul Ţarist. A absolvit Universitatea de la Harkov, după terminarea studiilor slujind ca ofiţer în armata rusă. În 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, Hasdeu a trecut în acest ţinut pentru a scăpa de deznaţionalizarea forţată practicată de administraţia de ocupaţie. A fost director al Arhivelor Statului (1876-1900), în această calitate contribuind la publicarea multor documente în „Arhiva istorică” şi „Cuvente den bătrâni”. A fost primul conducător al Arhivelor Statului care a început să publice copii după acte din arhivele străine privitoare la români. În 1877, a fost ales membru al Academiei Române, în semn de omagiu pentru întreaga sa operă de până atunci, dar şi ca o recunoaştere a spiritului său enciclopedist. Din 1878, a fost profesor de filologie comparată la Universitatea din Bucureşti. După moartea prematură a singurei sale fiice, Iulia, răpusă de tuberculoză în 1888, Hasdeu a devenit mistic şi un fervent practicant al spiritismului, scop în care a construit Castelul Iulia Hasdeu. Bătrânul savant, considerat de mulţi critici cel mai mare cărturar român al secolului al XIX-lea, a murit, la 25 august 1907, la Câmpina, lăsând în urmă o operă vastă şi perenă. În ciuda criticilor aduse metodelor sale de lucru, Hasdeu rămâne una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile: academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric şi om politic.

Cu demnitate, prin închisori suferind: LUCIAN PALAMIDA

    Profesorul Alin Ciupală, cu prilejul unei întâlniri în incinta Bibliotecii Dr. C. Istrati, a municipiului Câmpina,  mi-a povestit îndurerarea d-sale prilejuită de despărţirea de unul din marii câmpineni prigoniţi de kaghebeul românesc, Securitatea, prin arestarea şi aruncarea lui în închisorile regimului ceauşist: Lucian PALAMIDA. În aceeaşi zi îl condusese pe ultimul drum pe nefericitul Lucian Palamida, împreună cu mulţi concitadini. Era în toamna anului 2010. Notiţelor luate în grabă, pe ştraiful unui ziar avut la mine, am acum ocazia să le adaug secvenţe din documentatul material publicat despre ilustra personalitate dispărută, în cartea sa, de jurnalista Simona Luncaşu, intitulată „Câmpinenii şi închisorile lor”. Durerea şi resemnarea căpătaseră, în vorbele şi pe chipul d-lui profesor Alin Ciupală, asprimea indignării, murmurul revoltei extreme. Români vânduţi ideologiei coercitive ceauşiste, au torturat şi ucis români cu demnitatea  nepătată, apărători ai libertăţilor încuiate în legi de un stalinism a toate distrugător. Prin ricoşeul aducerii-aminte, filmul prinde mişcare, viaţă. Prietenia i-a apropiat puternic, câmpinenii au în genere cultul camaraderiei. Cu prilejul concertelor Filarmonicii locale, cu ocazia lansărilor de carte sau a unor vernisaje de artă plastică, această camaraderie a statornicit o legătură etică extraordinară. Povestitorul evocă întâlniri şi astfel de evenimente: plimbările pe Bulevard, împreună, revin în culori căzute iremediabil în cenuşiul „iepocii dă aur”, plimbări cu discuţii aprinse, disperate, de reflecţie şi atitudine. La o cafea sau la o bere, dacă nu la amândouă, prietenia capătă forţă şi forme ale solidarităţii şi dispreţului faţă de tiranie. Intelectualitatea oraşului zâmbeşte amar şi respinge despotismul instaurat mai cu seamă după ce, la „propunerea” Tovarăşului (vezi spusele lui Ştefan Andrei şi ale lui Grigore Cartianu, în cărţile lor), la cârma partidului şi a ţării ajunge Tovarăşa – prototipul cel mai abject al femeii analfabete şi dementă în gândire şi acţiune.

Primul concurs la bazinul de înot didactic

Bazinul de înot didactic din municipiul nostru este primul de acest fel dintr-un program care viza construirea de zeci de astfel de piscine în întrega ţara, program pe care Elena Udrea, fostul ministru al Dezvoltării şi Turismului, nu a mai apucat să-l termine, fiind demisă o dată cu ceilalţi membri ai cabinetului Emil Boc. Publicaţia noastră a criticat, în mai multe rânduri, nu neapărat inutilitatea acestei investiţii (costurile realizării sale, un milion de euro, au fost suportate de Ministerul Dezvoltării), ci inoportunitatea ei. Faptul că administrare bazinului de înot, pe aceste vremuri de cumplită criză economică şi financiară, grevează bugetul local cu sute de milioane de lei anual, în condiţiile în care municipalitatea plăteşte 80% din cheltuielile cu utilităţi, deloc de neglijat în cazul acestei piscine ale cărei instalaţii sunt mari consumatoare de gaze şi curent electric. Banii cheltuiţi pe această investiţie energofagă ar fi putut foarte bine să fie alocaţi altor proiecte care să aducă plus-valoare şi să ajute la repornirea, pe baze sănătoase, a motorului economiei româneşti. După ce România va fi ieşit din criză, se vor putea construi în linişte şi astfel de bazine de înot didactic. Faptul că Elena Udrea a risipit banii pe care i-a avut la dispoziţie pe investiţii fără niciun viitor a fost subliniat şi de actualul premier Mihai Răzvan Ungureanu, care a declarat recent că programele cu investiţii gen piscine, parcuri la ţară, patinoare, vor fi abandonate. Recent, bazinul şi-a arătat totuşi prima utilitate, 27 de elevi câmpineni care au învăţat să înoate în această piscină participând la un concurs de înot, alături de alţi 20 de copii din Ploieşti, de la Clubul Sportiv “Petrolul” şi Clubul Sportiv Şcolar. Cele mai multe premii le-au câştigat sportivii din capitala judeţului, dintre elevii câmpineni distingându-se: Mara Grigoriu (25 m fluture, 10 ani), Andra Ilioiu (25 m spate si 50 m craul, 7 ani), Ioan Radu (25 m spate, 8 ani), Ana Moise (25 m spate si craul, 50 m craul,10 ani), Bogdan Budilici (25 m, craul, 11 ani).
Concursul a fost organizat de Casa Tineretului, iar fondurile necesare au fost asigurate de Consiliul Local Câmpina, firma care administrază bazinul şi Direcţia Judeţeană de Tineret si Sport.

Avem şi noi un arbitru de Liga I la fotbal


Tânărul arbitru în vârstă de 25 de ani, Mihai Amorăriţei, a debutat pe prima scenă a fotbalului românesc din postura de arbitru de rezervă la jocul FC Vaslui - Concordia Chiajna. Ion Moraru a fost ultimul arbitru din Câmpina care a arbitrat în prima divizie românească în anul 1989. De-a lungul timpului, arbitri divizionari A din Câmpina au mai fost Gheorghe Comănescu şi Ion Vasdiloiu.