03 aprilie 2012

După lungi şi aprinse discuţii,

Consiliul Local a aprobat  înfiinţarea CSU 
(Centrul Social de Urgenţă)

Mai mult de o oră le-a trebuit consilierilor municipali ca să aprobe proiectul iniţiat de primarul Horia Tiseanu privind înfiinţarea Centrului Social de Urgenţă, o instituţie caritabilă din subordinea Primăriei, a cărei apariţie pică bine, acum, în ajunul alegerilor locale. Nu pentru că beneficiarii acestui stabiliment ar aduce prea multe voturi, fiindcă locurile de cazare sunt doar câteva zeci, ci pentru că ea umanizează (sau măcar se încearcă acest lucru) administraţia locală pedelistă, în condiţiile în care administraţia centrală coordonată de PDL a scăzut puternic în simpatiile electoratului, după ce a tăiat drastic din veniturile populaţiei, sărăcind-o până aproape de pauperizare.
Centrul va funcţiona într-o clădire reabilitată din temelii, situată în curtea Spitalului Voila, aproape de Şcoala Sanatorială. Modernizarea imobilului a costat peste 300.000 de lei, sumă aprobată, anul trecut, de legislativul municipal. Se aude că suma finală s-ar apropia de 400.000 lei, o cheltuială ce pare cam exagerată, de câteva sute de euro pe metru pătrat construibil. Dar nu este prima oară când, cu banii publici, se fac cheltuieli ce par cam umflate. Dezbaterile au fost încinse, principalele nemulţumiri fiind exprimate de consilierii opoziţiei (patru social-democraţi şi un liberal), cu toate că amendamente au propus şi reprezentanţi ai majorităţii portocalii din Consiliul Local. 

Proiectul de hotărâre iniţiat de primar era prezentat într-o formă seacă, având trei  articole principale care impuneau aprobarea înfiinţării Centrului Social de Urgenţă, a Regulamentul de organizare şi funcţionare a Centrului, precum şi împuternicirea primarului cu semnarea contractului de administrare ce se va încheia între municipiul Câmpina şi un ONG selectat să presteze servicii sociale specializate. Nu erau lămurite multe lucruri despre această instituţie finanţată cu banii câmpinenilor: plafonul maxim de cheltuieli (separat de eventuale sponsorizări, pe care nu te poţi baza permanent), cum va fi selectat administratorul instituţiei ş.a. Or, în cazul investiţiilor cu bani publici, este imperios necesară chiar şi clarificarea celui mai mic aspect, a celei mai mici cheltuieli din bugetul comunităţii. Nici Regulamentul de funcţionare nu era prea clar în privinţa persoanelor asistate beneficiare, a duratei în care aceştia pot fi primiţi şi cazaţi. Conform acestui Regulament, finanţarea activităţii CSU va fi asigurată prin: alocaţii  de la bugetul local; donaţii, sponsorizări; contribuţii ale persoanelor asistate care realizează venituri (75% din venitul lunar) pentru persoanele care vor beneficia de servicii pe o perioadă mai mare de o lună. Nu se specifica în mod clar cum se vor face reţinerile din veniturile persoanelor asistate, mai ales dacă aceştia sunt pensionari.
Cele mai multe nemulţumiri le-a generat articolul 3 al proiectului de hotărâre, mulţi consilieri dorind să ştie dacă şi cum se va face selecţia administratorului, cât de numeros va fi personalul acestuia, felul cum va arăta contractul de administrare. Au fost făcute şi aprobate mai multe amendamente privind aceste aspecte, care vor trebui aprobate de Consiliul Local într-o şedinţă viitoare.
Referitor la nivelul maxim al cheltuielilor lunare şi anuale, s-a stabilit ca acestea să fie incluse în viitorul caiet de sarcini ce urmează şi el să fie aprobat de legislativul local. Dezbateri aprinse au fost şi pe marginea Cap.5 din Regulamentul de funcţionare, unde se precizează perioadele maxime de internare în acest Centru. În capitolul respectiv, se menţionează că beneficiarii serviciilor oferite în cadrul CSU pot fi orice persoane lipsite de posibilitatea asigurării unei locuinţe (temporare sau definitive) care, din punct de vedere medical, sunt apte de a sta în colectivitate şi nu necesită supraveghere medicală permanentă. De asemenea, prioritatea  de a beneficia de serviciile CSU o au femeile însărcinate, femeile sau familiile cu copii, victimele violenţei domestice, vârstnicii şi persoanele cu handicap. Prioritate vor avea câmpinenii năpăstuiţi, faţă de cei proveniţi din alte localităţi. Persoanele care nu au domiciliul legal sau reşedinţa în municipiul Câmpina au dreptul sa beneficieze de serviciile CSU maximum şapte zile calendaristice consecutive. Cei care locuiesc în Câmpina pot fi găzduiţi în CSU pentru o perioadă de maximum şase luni. Nici duratele acestor perioade nu sunt clare, în sensul în care nu se precizează dacă ele se pot repeta după un interval de timp. Persoanele aflate sub influenţa băuturilor alcoolice sau a drogurilor nu pot beneficia de serviciile oferite în cadrul CSU. Aici, primarul se pare că a făcut o concesie, căci, nu cu mult timp în urmă, susţinea că pot fi adunaţi de pe drumuri şi cazaţi în CSU şi oamenii străzii aflaţi în stare de ebrietate. În fine, persoanele care suferă de tulburări psihice nu pot beneficia de serviciile oferite în cadrul CSU.
 Viceprimarul, unul dintre cei mai aprigi critici ai modului de întocmire a proiectului de hotărâre, ne-a declarat după şedinţă: “Ne-am luptat pentru o transparenţă totală a proiectului înfiinţării CSU, mai ales că pentru realizarea şi administrarea Centrului se vor cheltui sume importante de la bugetul Câmpinei. Nu vrem să păţim ca la proiectul cu bazinul de înot didactic, pe care nu îl putem administra din cauza unor restricţii legislative referitoare la angajarea personalului bugetar, dar pentru care cheltuim lunar sume importante din bugetul oraşului. De asemenea, ne place să credem că zvonurile potrivit cărora se ştiu de pe acum persoanele care vor administra CSU, precum şi persoanele ce urmează a fi găzduite aici, nu sunt întemeiate. Trebuie să ştim toate cheltuielile în care ne vom angaja pentru finanţarea acestei instituţii: cheltuielile cu utilităţi, cu lenjerie, cu îmbrăcăminte, cu asigurarea hranei etc.  Am vrut să ştim care vor fi costurile la o încărcare maximă a Centrului, pentru că eventualele sponsorizări nu sunt mereu suficiente. Trebuie să ştim şi organigrama, costurile cu salariile şi multe altele. Fiind vorba despre banul public, trebuie să avem mare grijă cum îl cheltuim, mai ales în aceste vremuri tulburi.”

Cuvântul care înţeapă

Stabiliment de lux pentru oamenii străzii


Am scris aici de mai multe ori în ultimii ani că trăim într-o societate a paradoxurilor şi încă nu am vreun motiv să-mi schimb părerea. Mai mult decât atât, cred că m-am obişnuit cu multe dintre ele şi drept urmare nu le mai observ decât pe cele care ies în mod evident din tiparul anomaliilor deja „brevetate”. Pe cine mai surprinde faptul că statul şi administraţiile locale aruncă vagoane de bani în sistemul de sănătate, iar oamenii mor cu zile prin spitalele lipsite de aparatură medicală, personal calificat şi medicamente?! Sau că acelaşi stat cheltuie miliarde de euro pentru infrastructură şi în România încă nu avem 200 de kilometri de autostradă. Pe mine nu!
Cu toate astea, mă recunosc învins de sentimentul surprinderii atunci când paradoxalul îmbracă forma nesimţirii din partea unor politruci mărunţi puşi să gestioneze banul public în interesul cetăţeanului, iar ei îşi pun poalele în cap doar pentru faptul că deţin puterea. Ultimul exemplu de acest gen a fost pus în discuţie zilele trecute, la şedinţa lunară a Consiliului Local, când aleşii noştri au comentat aprins pe marginea celor câteva miliarde de lei vechi cheltuite de administraţia Tiseanu în scopul amenajării unui stabiliment de lux (în imediata vecinătate a Spitalului de Psihiatrie Voila) pentru persoanele cu probleme adunate de pe străzile oraşului. Mai clar spus, administraţia Tiseanu a plătit câteva miliarde (!!!) de lei vechi pentru reabilitarea (zugrăvirea...) şi igienizarea unei clădiri deja existente, tarif extrem de piperat pentru o astfel de cauză şi pentru oricare alta. Susţin ideea înfiinţării unui astfel de serviciu social pentru oamenii străzii (cu toate că administraţia Tiseanu nici măcar nu s-a obosit să facă un studiu de oportunitate în acest sens, pentru a-şi justifica demersul), însă nu pot să fiu de acord ca o mare parte din taxele şi impozitele mărite cu 20% şi plătite cu mari eforturi de populaţie să fie cheltuite într-un proiect care, în mod normal, putea fi realizat mult mai ieftin şi cu acelaşi efect pentru cei care au nevoie de sprijinul nostru.
Din nefericire, exemplul de faţă este doar ultimul, dar nu şi singurul la nivel local. Lucrările de reparaţii la fostul spital de boli contagioase, sensul giratoriu şi asfaltările deja măcinate reprezintă doar câteva exemple şi tot atâtea situaţii în care cred că s-au cheltuit mult mai mulţi bani decât ar fi fost normal. Probabil că într-o bună zi toate aceste adevăruri, acompaniate de altele, pe care nu le ştim, vor ieşi la lumină, aşa cum se întâmplă azi la Băneşti.

P.S. Ieri am fost să văd cu ochii mei lucrarea pe bani publici despre care am vorbit mai sus. Am găsit la Voila o clădire ce aduce mai mult cu o pensiune de lux (parchet melaminat, ferestre şi uşi din termopan stratificat, gresie şi faianţă, acoperiş din tablă ondulată) decât un aşezământ social unde urmează să ajungă oameni ai străzii. Vă garantez că puţini dintre noi dispunem acasă de un astfel de confort. Oare să fie vorba de grija administraţiei pentru cetăţenii cu probleme sau de încă o cheltuială publică cu dedicaţie?
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

Înlocuitorii
   
Problema crucială a politicii noastre este una de cadre, dacă vă mai amintiţi termenul. Adică de oameni. Au intrat după 90 în politică specii din cele mai diferite, de la personaje pitoreşti, de proximitatea psihiatriei (vă mai amintiţi de contele Zambra sau de Brătianu cartof?) la foşti activişti, arivişti, şmecheraşi de diferite anverguri, tineri necopţi care au făcut instantaneu riduri de şedinţe şi bătrîni hîrşiţi în plenare, securişti în misiune şi „patrioţi” de bîlci, şefi de CAP-uri cu expertiză acum în „agricultură ecologică” şi şefi de asociaţii de locatari. Şi foarte puţini oameni de vocaţie. Şi mai puţini specialişti. De aceea, cînd se pune problema unui candidat pentru un post mai „greu”, vedem de multe ori ezitări şi bîlbe. Nu avem pe cine. Sau, dacă un specialist recunoscut, nu e „de-ai noştri”, trebuie totuşi ales un membru de partid de încredere. PDL nu are acum un om credibil pentru primăria Bucureştilor. Prigoană e o caricatură neizbutită a lui Oprescu, adică a unei alte acricaturi. Dar nici PSD nu are, pentru că, cu grobiană şmecherie, dl. Oprescu se declară „independent”. Vor veni, ca mîine, alegerile pentru preşedinte. Aici e invers: USL nu are candidat, pentru că dl. Antonescu este o ironie a soartei, nu îmi pot închipui nici în coşmar un asemenea personaj conducînd România. La fel pentru un viitor prim ministru. Dl.Ponta a descoperit, la mai bine de 10 zile, că propunerea lui Băsescu de a veni la guvernare chiar a existat şi că nici nu a fost făcută „la mişto”, dar că cei doi fraţi pătaţi anticipaseră şi „puseseră la cale o strategie”. Cum poţi să crezi într-un om atît de inconsistent?

După cea mai grea iarnă a ultimelor decenii,

Floricon Salub trebuie să ridice de pe străzi 70 de tone de nisip

După cea mai grea iarnă a ultimelor decenii, comparată cu cea din 1954, pe străzile oraşului nostru au rămas cantităţi însemnate de nisip. Peste 1200 de tone de material antiderapant a împrăştiat Floricon Salub pentru deszăpezirea completă a oraşului. Dintre acestea, circa 500 de tone au fost sare, care s-a topit odată cu zăpada, iar aproape 700 de tone reprezintă nisipul care trebuie ridicat de către lucrătorii operatorului de salubritate. Dar ce te faci că nisipul, depus în straturi succesive, s-a întărit foarte mult, bătut de vânturi şi bătătorit de roţile maşinilor, iar astăzi nu poate fi curătat cu maşinile mecanice de măturat. Utilajele respective sunt prevăzute cu perii circulare şi cu un aspirator, dar acesta nu poate aspira stratul de nisip întărit, având o grosime considerabilă.
“Problema cea mai dificilă pe care o întâmpinăm, în prezent, este ridicarea nisipului de pe străzile municipiului. Toată iarna, am împrăştiat pentru deszăpezirea Câmpinei circa 1200 de tone de material antiderapant. Vreo 700 de nisip şi cam 500 de sare. Ştie toată lumea ce zăpezi au fost. Acuma, trebuie să ridicăm stratul gros de nisip care s-a format după topirea zăpezilor. Fac apel, încă o dată, la câmpineni, să ne ajute la ridicarea câţ mai grabnică a nisipului prin eliberarea provizorie a locurilor de la marginea carosabilului, ocupate de maşinile parcate. Avem nevoie de un front de lucru suficient de mare, astfel încât lucrătorii, maşinile şi utilajele noastre să poată acţiona eficient, ca să facem o treabă bună. Recunosc că este neplăcut, ne cerem scuze pentru inconvenient, dar măturătorii noştri vor ridica mult praf în acţiunea lor, întrucât stratul de nisip este foarte gros, iar măturătoarea mecanică nu-l poate ridica şi aspira. Trebuie mai întâi să-l îndepărtăm manual, după care intrăm cu măturătoarea mecanică, de câte ori este nevoie, pentru curăţarea carosabilului până la bordură. Măturătorile mecanice nu pot aspira decâţ hârtii, plastic şi nisipul fin. Am putea să curăţăm mult mai bine şi mai repede dacă deţinătorii de autovehicule şi le vor parca, o vreme, în curte; pentru cei care stau la case. Pentru cei de la bloc, rugămintea noastră către aceştia este să-şi lase maşinile în parcările blocurilor. Mai ales pe străzile înguste sunt situaţii în care nu putem intra cu utilajele noastre. Vom apela, dacă este necesar, la ajutorul Poliţiei Locale. În cazul în care nu vom avea suficient spaţiu de manevră şi un front de lucru corespunzător, mi-e teamă să nu se întâmple ca astă-iarnă, când utilajele noastre au lovit patru maşini parcate pe nişte străzi înguste. Le-am plătit oamenilor toate despăgubirile, nu a fost o problemă plata acestora, căci toate maşinile noastre sunt asigurate, dar ne-am pierdut vremea în discuţii neplăcute, chiar scandaloase”, ne-a explicat Florin Constantinescu, managerul-general al Floricon Salub SRL.
Acesta ne-a mai precizat că şi pe străzile mari pot apărea probleme, atunci când maşinile sunt parcate prost. Pentru curăţarea bulevardului central, Consiliul Local a dat, în urmă cu un an, o hotărâre care impunea parcarea alternativă a maşinilor, dar hotărârea respectivă nu se respectă. Patronul firmei de salubritate este convins că problemele pe care le întâmpină în salubrizarea Câmpinei se regăsesc şi în alte oraşe din ţară. Parcarea neadecvată a maşinilor împiedică realizarea unei rapide curăţări a străzilor, mai ales după o iarnă atât de lungă şi de bogată în precipitaţii, dar această problemă nu este singulară.
Selectarea deşeurilor şi depunerea acestora în containere speciale din plastic reprezintă, de asemenea, un lucru cu care concetăţenii noştri încă nu s-au deprins. Şi nu sunt deloc semne încurajatoare în acest sens.  Pentru că mai mulţi cititori ne-au sunat la redacţie în legătură cu programul de strângere a resturilor vegetale, am solicitat conducerii operatorului de salubritate să ne spună cum se va desfăşura acest program în campania “Curăţenia de primăvară – 2012” demarată, la începutul lunii trecute, de către municipalitate. În legătură cu această problemă, Florin Constantinescu ne-a declarat următoarele: “Programul de strângere a resturilor vegetale se va face şi anul acesta; ca în fiecare an, de altfel. Lucrătorii noştri vor colecta toate resturile vegetale scoase la marginea drumului până în ajunul Paştelui, când campania pentru curăţenia de primăvară va lua sfârşit. Pentru că în afişarea primelor străzi care au intrat în acest program s-au strecurat nişte greşeli, cetăţenii Câmpinei trebuie să ştie că pe fiecare stradă, în ziua când se ridică gunoiul stradal, utilajele nostre vor colecta şi resturile vegetale de pe strada respectivă.”

Ieri, s-a făcut recepţia pasajului suprateran de pe DN1

Ieri, Primăria Câmpina a recepţionat investiţia derulată cu fonduri europene, reprezentând pasajul suprateran de la DN1, lucrare care a costat circa şase milioane de euro. Şeful Comisiei de recepţie a fost viceprimarul Ion Dragomir, cel care s-a ocupat continuu de această investiţie, printre atribuţiile numărului 2 din executivul câmpinean fiind reabilitarea şi modernizarea infrastructurii stradale a oraşului. Au fost puse la punct ultimele detalii tehnice, astfel încât la inaugurarea lucrării, ce va avea loc peste câteva zile, lucrării să nu i se poată reproşa nimic. Recepţia este foarte importantă, întrucât, Doamne fereşte!, în cazul apariţiei unor deficienţe sau vicii ascunse, ar putea fi traşi la răspundere toţi cei care au semnat la recepţie. Viceprimarul le-a solicitat reprezentanţilor firmei constructoare să realizeze marcajele şi să monteze toate indicatoarele rutiere necesare. Constructorii au precizat că marcajele rutiere nu vor putea fi realizate decât după darea în funcţiune a pasajului, lucru impus de Poliţia DN1. Cel mai mare proiect european accesat de municipalitate a ajuns la forma finală şi, după cum se vede, îşi merită toţi banii. Ion Dragomir a ţinut, şi de această dată, să menţioneze necesitatea instalării unor separatoare de sens pentru cei care vor să ajungă la Ploieşti folosind tot vechiul drum, pentru a fi împiedicaţi să iasă în DN1 făcând stânga la pastila de la capătul Căii Daciei.

Sâmbătă, pe platoul Muscel, concurs pescăresc pentru aruncarea la distanţă cu undiţa

La câteva săptămâni după concursul de aruncare cu undiţa la punct fix, Clubul Pescarilor şi Iubitorilor de Natură din Câmpina va organiza sâmbătă 7 aprilie, tot pe platoul Muscel, începând cu ora 11.00, un nou concurs pescăresc. De data aceasta este vorba despre un concurs de aruncare la distanţă a plumbilor undiţelor. Aşadar, câştigător  va fi desemnat cel care va arunca cel mai departe plumbul undiţei sale. Cu toate că, la prima vedere, aruncarea cea mai lungă presupune un concurent cu multă putere în braţe, nu este sigur că laurii întrecerii vor ajunge, până la urmă, pe capul unui concurent cu mulţi muşchi. Fiindcă este clar că, şi în cadrul acestui concurs, unui participant îi trebuie, în primul rând, îndemânare, iar nu forţă în braţe. Se poate spune că acest concurs pescăresc se va desfăşura pe uscat. Este adevărat, cum tot atât de adevărat este că, după el, se va lăsa totuşi cu ceva „udătură”. Şi de restul, nu ne mai rămâne decât să urăm concurenţilor: „fir întins”. Chiar dacă, la capătul acestuia, nu o să mişte nimic.