19 iunie 2012

Partidele “miniparlamentare” nu s-au decis asupra alegerii viitorului viceprimar al Câmpinei

Cele patru partide (PSD, PNL, PDL şi PP-DD, primele două formând, în continuare, alianţa politică USL), care au intrat în Consiliul Local, poartă, de câteva zile, tratative intense pentru obţinerea unei majorităţi absolute în miniparlamentul municipal, majoritate care va hotărî, la prima şedinţă de învestire în funcţie a aleşilor noştri, cine va fi, în următorii patru ani, al doilea demnitar al oraşului.  Această majoritate confortabilă este importantă pentru asigurarea unei “guvernări locale” fără asperităţi, dar şi în vederea promovării mai rapide a marilor investiţii publice, a proiectelor de hotărâri care au ca obiect patrimoniul Câmpinei.  Rezultatele finale în alegerea Consiliului Local au fost următoarele: USL – 7.552 voturi (39,5%); PDL – 6.136 voturi (32,1%); PP-DD – 3.411 voturi (17,8%); P. Verde – 454 (2,4%); Cătălin Abăluţă, candidat independent – 386 voturi (2,02%); PRM – 330 voturi (1,7%); PNG-CD – 320 voturi (1,7%); UNPR – 225 voturi (1,2%); PER – 220 voturi (1,1%); ACDR – 78 voturi (0,41%).
O surpriză reprezintă poziţia a cincea ocupată de singurul candidat independent al ultimelor alegeri locale, Cătălin Abăluţă, fost ofiţer superior în cadrul MAI, care a reuşit să strângă mai multe voturi decât partide cunoscute la nivel naţional şi local. Pentru acesta au votat nu doar multe cadrele militare aflate azi în rezervă sau retragere, dar şi mulţi câmpineni nemulţumiţi de prestaţia partidelor clasice, dar care nu au avut încredere nici în noul partid antisistem PP-DD, preferând un candidat fără culoare politică. În urma sufragiilor obţinute, mandatele se împart după cum urmează: USL (opt consilieri), PDL (şapte aleşi), PP-DD (patru mandate câştigate). Cele opt locuri obţinute de USL s-au împărţit, iniţial,  în mod egal între PNL şi PSD. După anunţarea rezultatelor oficiale, primii opt candidaţi de pe lista USL erau patru liberali şi patru social-democraţi: Virgil Guran (PNL), Ion Dragomir (PSD), Gheorghe Tudor (PSD), Daniel Ioniţă (PNL), Mihaela Neagu Petrovici (PSD), Florin Frăţilă (PNL), Horaţiu Zăgan (PSD) şi Rodica Papuc (PNL). Consilierii pedelişti vor fi, după toate probabilităţile, Ovidiu Cord, Marian Nistor, Gena Preda, Marian Dulă, Elena Albu, Daniel Telegescu şi Monica Clinciu. La prima strigare, PP-DD îi va avea drept consilieri pe Adrian Piţigoi, Viorica Stănică, Luminiţa Dumitrescu, Mihai Tifigiu.
Rezultatele bătăliei electorale pentru câştigarea Consiliului Judeţean au fost următoarele: USL – 19 mandate; PDL – 13; PP-DD – 4. 
Cu toate că, în urmă cu câteva zile, în cadrul unei conferinţe de presă, Virgil Guran (ocupant al poziţiei a şaptea pe lista USL pentru Consiliul Judeţean), declara că nu s-a decis dacă va opta pentru legislativul prahovean, se pare că, până la urmă, liderul liberal va pleca la Ploieşti ca reprezentant al miniparlamentului judeţean. Plecarea sa va strica echilibrul iniţial dintre cele două mari partide componente ale USL Câmpina, următorul pe listă, care va ocupa locul lăsat liber de Virgil Guran, fiind medicul Călin Tiu, un vechi membru al PSD Câmpina, pe care pesediştii l-ar fi vrut candidatul lor pentru funcţia de primar. Pentru obţinerea unei majorităţi în Consiliul Local, încă se poartă tratative încinse, deschise mai multor variante de alianţă post-electorală. Cea mai probabilă pare a fi cea dintre USL şi PP-DD, dar lucrurile sunt departe de a fi clarificate. Horia Tiseanu, primarul reales, a declarat presei, imediat după aflarea rezultatelor, următoarele: “Dacă văd că viceprimarul nu-şi va face treaba, atunci o să-i dau să ascută creioane, iar atribuţiile sale o să i le deleg unui city-manager”. Ulterior, preşedintele PNL Câmpina, Virgil Guran, avea să declare la rândul său: “Pe mine nu mă interesează postul de viceprimar, nu voi fi niciodată viceprimarul lui Horia Tiseanu. Eu nu-mi schimb opţiunile de la o zi la alta.”

Cuvântul care înţeapă

Punct şi de la capăt

A trecut mai bine de o săptămână de la scrutinul din 10 iunie în urma căruia Horia Tiseanu a câştigat al treilea mandat consecutiv în fruntea oraşului şi încă foarte mulţi cetăţeni nu îşi explică cum de s-a întâmplat asta, pe fondul unei victorii zdrobitoare a USL în ţară. Din păcate, Câmpina şi câteva localităţi limitrofe au rămas în continuare în sfera de influenţă a unui partid aflat în disoluţie.
Săptămâna trecută explicam că fostul şi actualul edil al oraşului a beneficiat, spre rămânerea la putere, de trei importante linii directoare, care au înclinat decisiv balanţa în favoarea sa, ce nu ţin în niciun fel de priceperea, carisma ori verticalitatea sa: noncombatul unor forţe politice, infuzia de capital a unor oameni direct interesaţi să deţină controlul în administraţia locală şi slăbiciunile unei pături de cetăţeni gata oricând să se vândă la colţ de stradă. Dacă aceste trei direcţii nu erau meticulos puse la punct cu mult înainte de ziua alegerilor, astăzi conducerea oraşului ar fi fost, cum era şi normal într-un oraş european, cea stabilită de votul liber exprimat al cetăţenilor independenţi de orice fel de influenţă ce nu ţine de propria lor conştiinţă. Este evident faptul că votul la Câmpina a fost unul profund influenţat de factori externi, din moment ce un partid înfiinţat doar cu câteva luni în urmă a obţinut cel mai bun scor din România în mediul urban, iar un anumit candidat la preşedinţia Consiliul Judeţean a obţinut mai multe voturi de la câmpineni decât însuşi candidatul pentru fotoliul de primar din partea aceleiaşi formaţiuni politice. Este evident că votul în oraşul nostru, al „inteligenţilor”, a fost  direcţionat, până la amănunt, după bunul plac al unor băieţi deştepţi, din moment ce PDL a înregistrat la Consiliul Local un scor mult mai bun decât în perioada sa de glorie. Este evident că cineva a umblat cu borseta plină de bani în seara alegerilor, din moment ce sute de cetăţeni romi se înghesuiau la secţiile de votare din Turnătorie ca şi cum de asta ar fi depins viaţa lor. Refuz să cred că toate astea nu sunt decât întâmplări favorabile acestui Tiseanu, acelaşi care în urmă cu patru ani obţinea o victorie lejeră în baza unei alte scenete pusă la cale de „regizorii” Florin Anghel şi Alin Moldoveanu. Vă mai amintiţi de sloganul „Salvaţi Câmpina”, prin care Tiseanu ne cerea să-l susţinem pentru a scăpa oraşul de Alin Moldoveanu? Calculul a fost simplu şi atunci: contracandidatul - sperietoare a adus multe voturi în Consiliul Local, pentru ca imediat după aceea să se producă simbioza. Ceea ce a urmat ştim cu toţii, însă din păcate nu ne-am lecuit de astfel de anomalii, pentru că azi, în 2012, matematica intereselor nu este cu mult diferită. S-au schimbat regizorii şi pe alocuri actorii.
Peste câteva zile aleşii locali vor fi investiţi oficial în funcţiilor lor publice, iar administraţia locală va intra în pâine. Cu un primar care nu ne mai poate surprinde cu nimic, Consiliul Local va trebui să îşi asume atât viceprimarul, cât şi bunul mers al guvernării locale în următorii patru ani. Nu cred într-o majoritate politică bazată pe altfel de interese decât cele ale întregii comunităţi, pentru că, în caz contrar, Câmpina riscă să rămână doar o pată portocaliu-verzuie atât în conştiinţa celor care au ales continuitatea, cât şi a celor care şi-au dorit schimbarea.
Aşa că punct şi de la capăt.
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

POLITICIANISM DE DOI BANI
   
După ce, pe parcursul campaniei electorale, am fost cenzurat de politrucii locali care nu au auzit de Constituţie şi dreptul la liberă exprimare revin, probabil pentru foarte scurt timp în paginile gazetei noastre urbane. Pentru că, în doar o lună de guvernare regimul Voiculescu-Ponta-Antonescu (în ordinea puterii oculte) ne-a apropiat cu atîta viteză nu de 1990 (mineriade, cum s-a spus), ci de-a dreptul de 1950, de stalinismul cel mai frust. Ce să spui de un prim ministru care nu e în stare să găsească în cea mai mare alianţă politică un ministru al educaţiei decent? Restauraţia practic a blocat ţara, măsurile economice  au fost uitate, doar se prăduiesc puţinele economii pe care guvernul precedent le făcuse. Să recapitulez însă rapid uluitoarea cascadă de aberaţii ale guvernului erudit Ponta: cazul Grăjdan, cu telefonul la 5 dimineaţa către Năstase, eşecurile de la Ministerul Educaţiei (Dumitrescu, Mang, Pop, a tunat şi i-a adunat), demiterea profesorului Vladimir Tismăneanu de la conducerea IICCMER, schimbarea componenţei Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice (pentru a-l scoate basma curată pe plagiatorul Mang), demiterea istoricului Dorin Dobrincu de la Arhivele Naţionale (care a deranjat mulţi tovarăşi prin deschiderea arhivelor partidului comunist).

Accident aviatic tragic la Băneşti

Încă o jertfă pe altarul pilotajului românesc: comandorul Petru Lazăr

Comandorul Petru Lazăr, unul dintre cei mai valoroşi piloţi de teste şi instructori de zbor ai României, a murit duminică, la marginea aerodromului de la Băneşti, de lângă fosta unitate militară de la Ciuperceasca. Cel care a avut la activ peste 3000 de ore de zbor, cel de la care au învăţat meserie numeroşi iubitori ai aviaţiei, a căzut victimă, după toate probabilităţile, unei erori umane. El a pierit carbonizat într-un tragic accident aviatic petrecut duminică dimineaţă, în jurul orei 11.00, la bordul avionului său aflat într-un zbor de rutină, un zbor de antrenament dinaintea ultimei zile a spectacolului aviatic Băneşti Fly-In. De fapt, a fost vorba mai mult de o întâlnire a piloţilor de la mai multe asociaţii de pilotaj (Aripi Româneşti etc), pentru pregătirea unui show aviatic ce urma să aibă loc la începutul lunii august, şi care, mai mult ca sigur, nici nu va mai avea loc. Se poate spune că, în ultima zi a săptămânii trecute, a mai fost adusă încă o jertfă pe altarul pilotajului românesc, un sport extrem de periculos, care a devenit mult mai sărac prin pierderea unuia dintre cei mai buni piloţi de încercare pe care i-a avut România ultimelor decenii. Se spune că, în pilotaj, rutina nu este bună, pentru că îţi scade vigilenţa şi nu-ţi ascute toate simţurile, pe care trebuie să le foloseşti la maximum în timpul unui zbor. Comandorul Petru Lazăr, supranumit îmblânzitorul de avioane, era pilot de încercare la Aerostar Bacău. Avea o meserie extrem de riscantă, care presupune să ai excelente calităţi de pilot, dar şi de inginer specializat în aeronautică. Practic, el zbura primul pe toate avioanele ieşite din halele de producţie ale uzinei băcăuane, verificându-le şi încercând să le depisteze cât mai repede eventualele erori tehnice. Duminică, în a treia zi a show-ului aviatic Băneşti Fly-In, înainte de începerea demonstraţiilor aviatice aşteptate de publicul spectator, Petru Lazăr se pregătea să aterizeze, venind dinspre nord, pe o direcţie perpendiculară cu pista de aterizare. Având soarele în faţă şi zburând relaxat, întrucât geografia locului îi era foarte cunoscută, se presupune că nu a zărit cel mai de sus cablu al reţelei de înaltă tensiune, cablu pe care l-a acroşat cu trenul de aterizare. Acest fapt a determinat curmarea bruscă a zborului aeronavei ultrauşoare Festival, pe care o pilota singur, şi căderea aparatului cu botul în pământ. La impactul cu solul, avioanul a luat foc aproape instantaneu, pilotul murind carbonizat. Cel puţin, asta au văzut zecile de spectatori şi de piloţi adunaţi la marginea aerodromului, la o distanţă de câteva sute de metri de locul nenorocirii. Echipajele Ambulanţei Prahova au sosit foarte repede, dar din păcate, nu s-a mai putut face nimic. Comandorul Petru Lazăr, în vârstă de 56 de ani, avea câteva mii de ore de zbor cu avioane de toate felurile şi mărimile (peste 30 de modele încercate, printre care multe MIG-uri), şi obişnuia să spună că, de-a lungul strălucitei sale cariere, “am întâlnit aproape toate defectele pe care le poate avea un avion. A trebuit chiar să mă catapultez de câteva ori. În alte dăţi, mi s-au oprit motoarele în aer. În cazurile astea trebuie să acţionezi pe loc, indiferent dacă decizia ta e bună sau nu. Cea mai rea e nehotărârea. Am învăţat că, de fapt, nu avionul creează necazuri, ci omul”. De la înălţimea de 30 de metri, de la care a căzut Lazăr, acesta poate ar fi încercat o catapultare, dar, din păcate, aeronavele ultrauşoare nu sunt prevăzute cu acest  sistem de salvare în situaţii extreme. Acest fapt evidenţiază şi mai mult tragismul morţii acestui om deosebit, instructor dedicat şi de un profesionalism absolut, iubit de colegi şi de toată lumea, dar şi curajul şi spiritul de sacrificiu al piloţilor de încercare. Procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti au deschis o anchetă în cazul acestui teribil accident aviatic, cercetările fiind în curs de desfăşurare. Evenimentul de lângă aerodromul de la Urleta readuce în memorie accidentul aviatic din 13 septembrie 1910, petrecut tot pe un câmp de la marginea comunei Băneşti, de partea cealaltă a DN1, nu departe de locul în care a murit Petru Lazăr. Atunci, pe 13 septembrie 1910, şi-a găsit sfârşitul marele pionier al aviaţiei noastre, Aurel Vlaicu. În ultimii cinci ani, în România au mai fost implicate în accidente fatale încă două avioane de mici dimensiuni.

Ţepe de mii de euro prin SMS!

O câmpineancă a fost reţinută trei luni de zile în arest pentru păgubirea naivilor dornici de îmbogăţire rapidă

O femeie de 44 de ani, din Câmpina, a fost eliberată de curând din arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa Năsăud, unde a fost reţinută timp de trei luni de zile. Capetele de acuzare pentru care a fost arestată preventiv, de către procurorii DIICOT Bistriţa Năsăud, ţin de înşelăciune, spălare de bani, fals şi uz de fals, în cadrul unui grup organizat. Femeia, pe care o vom numi doar E.C. din motive lesne de înţeles, a ales să vorbească despre toate aceste lucruri, având remuşcări şi dorind în acelaşi timp să tragă şi un semnal de alarmă asupra uşurinţei cu care poţi fi înşelat, indiferent de statutul social pe care îl deţii.

Reporter: Practic, ce ai făcut, cum ai reuşit să aduni toate aceste acuzaţii grave?
E.C.: Prin intermediul fiului meu, care execută o pedeapsă cu privare de libertate, din motive nerelevante în povestea mea, aflat la penitenciarul de la Mărgineni, care trimitea SMS-uri la diverse persoane, prin care erau anunţate că au câştigat un BMW sau o sumă de 10.000 de euro, să zicem, prin tragere la sorţi. După ce persoana respectivă suna la numărul de mobil, care se trimitea prin SMS, i se cerea codul IBAN şi să depună o anumită sumă pentru a intra în posesia câştigului. Mergeam apoi la bancă, de unde ridicam aceste sume, în funcţie de cât consideram noi să cerem, sub diverse motive, care condiţionau primirea premiului. Bineînţeles că eu îmi opream comisionul meu, restul de bani trimiţându-i mai departe, la alţii. Eram pe post de „săgeată”. Nu înşelam eu, în mod direct, persoana respectivă. Lucrul acesta se întâmpla prin intermediul fiului meu sau al altor deţinuţi, din diverse penitenciare din ţară. Comisionul meu era între 50 de lei, până la 300 de lei, în funcţie de suma sau sumele pe care le ridicam.
Reporter: Fii un pic mai explicită. Persoana înşelată unde trebuia să trimită banii care i se cereau la telefon? Exista vreun criteriu de alegere al acestor oameni?
E.C: Sumele porneau de la 2100 de lei şi puteau ajunge până la 8000-10.000 de lei. Cum ţi-am spus, depindea de ceea ce credea că a câştigat persoana înşelată. Şi nu mă refer doar la mine când spun aceste sume, ci şi la celelalte „săgeţi”. Luam comisionul meu, apoi trimiteam mai departe către rudele deţinuţilor. Deţinuţii angrenaţi  în această afacere alegeau numere de telefon la întâmplare. Şi, dacă  cei apelaţi aveau ghinionul să răspundă şi să anunţe apoi sumele „câştigate”, li se cerea un comision, pentru a obţine  aşa zisele câştiguri, trimis prin diferite bănci. Mi se trimitea contul pe loc şi ridicam banii imediat. Cel înşelat mergea la cea mai apropiată bancă, un oficiu poştal, sau online, sau prin altă formă rapidă de trimitere. Depindea şi de mine, de cât de aproape eram de genul acesta de instituţii, ca să pot ridica banii cât mai repede.
Reporter: Totuşi, cei ce se credeau câştigători nu întrebau de ce trebuie să depună aceşti bani într-un cont?
E.C.: Nu, pentru că erau ţinuţi în „priză”, telefonic, de către mai mulţi băieţi din grupul din penitenciare. Ei se dădeau drept funcţionari bancari, directori ai unei firme de telefonie mobilă, arhicunoscută. Se mai „înţepau” şi bănci, în mod direct. De fapt, acesta a fost şi motivul pentru care am fost prinşi. S-au dat banii direct către contul unei bănci, pe firmă, nu direct în contul celui înşelat. Telefona unul dintre deţinuţi, la cel pe care dorea să-l înşele, prezentându-se drept director de la firma cutare de telefonie mobilă. El îşi făcuse un cont deja, prin intermediul internetului. Apoi, ruga pe reprezentanta băncii respective să livreze în contul cutare o sumă de bani. Funcţionara trecea acea sumă. Eu nu primeam decât numărul de cont şi mergeam să-i ridic. Erau bani pe care îi împărţeam şi cu alţii. De multe ori, seara, când se strângeau toţi banii, sau imediat ce-i primeam, îi trimeteam în diferite zone ale ţării. Ajungeau la soţiile, rudele, celor care erau deţinuţi în penitenciare şi care îi înşelau pe respectivii. Abia după ce am fot reţinută am aflat cum procedau cei din penitenciar, cu băncile.
Reporter: Cât timp ai practicat această…afacere?
E.C.: De prin 2009. La început s-a mers pe SMS-uri, cartele valorice, cu sume de bani mult mai mici. Apoi, de pe la începutul lui 2011, DIICOT Ploieşti deja a încercat să strângă grupul. Noi, toţi, eram 13 inşi, cei care am fost reţinuţi la Bistriţa Năsăud pe 24 februarie 2012, plus alţii 16 dintre cei care „lucrau” din detenţie. Practic, aceştia comiteau infracţiunea. Pe noi, cei de afară, ne-au asimilat cu grupul infracţional, pentru faptul că am avut legătură cu aceşti deţinuţi dar, în afară de fiul meu, nu cunoşteam pe altcineva şi nici pe cei cărora le trimiteam banii, nici prin telefon măcar, şi nici cu păgubitul. De exemplu, vorbeam cu cineva închis la penitenciarul Poarta Albă, din judeţul Constanţa, fără să ştiu că e de acolo, fără să ştiu cum îl cheamă. Eram sunată şi mi se spunea tanti „E” sau „mami”, mergeţi să ridicaţi nişte bani şi puneţi-i la adresa cutare, pe numele cutare, la Botoşani sau în altă parte. Dar ne-au băgat în aceeaşi oală, cu înşelătorie şi grup infracţional, pentru că se cunoşteau între ei, cei din detenţie.
Reporter: Cum v-au prins? Ai avut remuşcări, ştiind că aceşti oameni sunt înşelaţi?
E.C.: Pe tot parcursul anului 2011 fuseseră deja foarte multe reclamaţii de la cei înşelaţi, din toate colţurile ţării. Cele mai multe au fost din zona Clujului, Bistriţei, Timişoara. Acesta e şi motivul pentru care ne-a preluat Bistriţa Năsăud. Şi-apoi, am aflat mai târziu că, spre ghinionul nostru, una dintre păgubite este cumnata prim-procurorului Ioan Lumperdean de la DIICOT Bistriţa Năsăud. A mai fost un caz, cu un cadru militar din Cluj Napoca, despre care cred că a fost ultimul păgubit, nu de mine, cu o sumă mare de bani. Nu ştiu exact. Sincer, în februarie 2012, când deja eram reţinută la Bistriţa, mi s-a spus de către un anchetator că banii pe care i-am ridicat la un moment dat, au fost puşi de o mamă care are copilul bolnav de leucemie şi suma trimisă era din ajutorul umanitar pe care îl primise. Asta m-a marcat mult, fiind şi eu mamă. Poate că nu e o scuză, dar niciodată nu am ştiut cine sunt cei care au trimis banii. De multe ori mă gândeam, că nu prea îmi venea să cred că sumele mari de bani pe care le trimiteau unii proveneau din muncă cinstită, mai ales pe criza asta. Dar, pentru aceea mamă cu copilul bolnav e singurul regret pe care îl am, pentru ceea ce am făcut. În schimb, pentru ceilalţi, care puneau sume imense… Să vezi, culmea! Mi s-a întâmplat prin ianuarie 2012, să merg la o bancă din Câmpina şi să ridic 1500 de dolari, iar în timp ce făceam formalităţile, am primit pe un alt cont, 1500 de euro, de la aceeaşi persoană. I-am ridicat şi pe aceştia şi când să plec, mă anunţă funcţionara că mai primisem 3800 de lei, tot de la persoana respectivă. Asta s-a întâmplat o singură dată. De unde aveau atâţia bani şi mai vroiau să şi „câştige” alţii!
Reporter: Cum a fost să stai trei luni în arest? Ai mai avut o astfel de experienţă?
E.C.: Nu. E pentru prima dată şi cred că este un marcaj pentru fiecare dintre cei care trec prin aşa ceva. Unii spun că ar fi iadul. Alţii, valabil pentru ciripitori, sifonari, adică turnători, spun că trăiesc „modern”. Acum, totuşi, pot să-ţi spun din propria experienţă. Nu ştiu cum e în alte aresturi, dar la cel de la IJP Bistriţa Năsăud, în afară de privarea de libertate şi un program pe care trebuie să-l respecţi, în rest, nu te bate, nu te înjură nimeni. Chiar aş vrea să le mulţumesc lucrătorilor de acolo, pentru că nu ne-au făcut pe toţi 13 să simţim viaţa de după gratii. Nu este chiar atât de rău. Ne trezeau la 6 dimineaţa, la apel, cu vorbe şi ton civilizat. Ne spălam, apoi la 7.30 ni se aducea micul dejun care consta în ceai, ouă fierte, margarină, marmeladă, cârnaţi. Era o mâncare gustoasă, nealterată, ba chiar proaspăt făcută, caldă. Începând de la ora 8 era programul administrativ, să-ţi speli rufe, să-ţi faci curat. Nu era obligatoriu să ieşi la aer, în curte. Chiar puteai să mai dormi, până la 9.  Şi în timpul  anchetei, anchetatorul s-a purtat foarte civilizat cu mine şi, cred că cu toţi. Nu mi s-a adresat niciodată pe un ton anume, prin care să mă facă să mă simt ca atare, adică un infractor. Aproape că le mulţumesc celor de la DIICOT Bistriţa, pentru că ne-au oprit această afacere, după ce ne-au urmărit un an de zile, adunând împotriva noastră probe indubitabile. Într-adevăr, se ajunsese prea departe. Acum,  Curtea  de Apel Cluj ne-a lăsat în libertate 30 de zile, sub control judiciar, pe toţi cei implicaţi, mai puţin două persoane care aveau cazier. Asta  înseamnă  să mă  prezint la poliţia de pe raza căreia am domiciliul, după un program prestabilit. Ca pedeapsă, pentru faptele la care am fot încadrată, risc să fac închisoare între 3 şi 15 ani. Va trebui să mă prezint la Bistriţa, la instanţă, la trecerea celor 30 de zile.  Pentru toţi cei care încearcă să comită infracţiuni, le spun că nu e de joacă. Apoi e vorba de tensiunea mare în care trăieşti, ştiind că poţi fi prins.
Reporter: Ce-i  sfătuieşti pe cei care sunt amatori de „câştiguri” prin SMS?
E.C..: Să-şi deschidă ochii şi mintea şi să verifice la companiile de telefonie mobilă, dacă au iniţiat vreun concurs. Culmea este că mulţi dintre cei înşelaţi şi, despre care am aflat cu această ocazie că sunt oameni cu studii, cu poziţii sociale deosebite, s-au lăsat păcăliţi, crezând în poveşti frumoase.
 
Carmen NEGREU

Şcoala de Poliţie, tot mai săracă în locuri de admitere

Ca să nu mai trăiască încă o dată penibilul situaţiei neîncadrării la timp a unei promoţii de absolvenţi ai şcolii câmpinene de subofiţeri de poliţie, cum s-a întâmplat cu promoţiile 2011 şi 2009, diriguitorii MAI au lăsat-o mai moale, anul acesta, cu numărul locurilor de admitere în Şcoala de Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr” din municipiul nostru. Astfel, conducerea Poliţiei Române a aprobat doar 50 de locuri pentru sesiunea 2012, dintre care 43 pentru băieţi, 5 pentru fete, un loc pentru romi şi un loc pentru alte minorităţi. Pentru toate şcolile din întrega ţară, şefii MAI au aprobat doar 184 de locuri. Este cea mai slabă ofertă educaţională pentru aspiranţii meseriei de om al legii oferită de Inspectoratul General al Poliţiei. Chiar dacă mulţi lucrători de poliţie au fost prinşi, de-a lungul anilor, luând mită sau făcând alte prostii, situaţia nu trebuie generalizată, căci, vorba românului, “pădure fără uscături nu există”. Nemaivorbind că în perioade de recesiune şi de criză economică, adică atunci când sărăcia îşi întinde tentaculele sale peste tot mai mulţi oameni, creşterea ratei infracţionalităţii de toate vârstele şi de toate genurile este mai mult decât o evidenţă. Pentru comparaţie, scăderea drastică a numărului de locuri în Şcoala de Poliţie Câmpina oferă următoarele valori, mai mult decât sugestive: 6800 de candidaţi în 2010, 1586 de candidaţi în 2011 şi numai 50, în acest an. Să fie oare nevoie de tot mai puţini poliţişti în România? Viitorul va da răspuns şi la această întrebare. 

Pe 13 iunie 2012, catolicii câmpineni şi-au sărbătorit patronul spiritual

În fiecare an, pe 13 iunie, catolicii câmpineni îl sărbătoresc pe Sfântul Anton de Padova, patronul spiritual al bisericii singurei parohii catolice din municipiul nostru, construită de meşteri germani între anii 1904 şi 1906. Unica biserică romano-catolică din Câmpina timp de mai bine de 100 de ani (de câţiva ani, pe Muscel, există o bisericuţă a călugăriţelor augustiniene), lăcaşul de cult construit în stil romanic a fost înălţat pe cheltuiala inginerul Anton Raky, cel care a construit şi podul de peste Prahova, pod cunoscut în popor sub denumirea de “podul lui Rache”. Dacă anul trecut, slujba de hram a fost oficiată de arhiepiscopul Ioan Robu, păstorul Arhidiecezei de Bucureşti, anul acesta, la sărbătoarea bisericii catolicilor câmpineni a ţinut să participe unul dintre cei mai apreciaţi clerici şi teologi catolici ai momentului, părintele Wilhelm Dancă. Mulţi ani, rector al Institutului teologic romano-catolic din Iaşi, doctor al Universităţii Gregoriana din Roma din 1996, “părintele Vili” - cum îi spun enoriaşii, sau pr. prof. univ. dr. Wilhelm Dancă, cum este cunoscut de cei mai mulţi, a împlinit, anul trecut, 25 de ani de preoţie. Slujba oficiată de “părintele Vili”, de ziua Sf. Anton de Padova, a fost foarte apreciată de enoriaşii câmpineni prezenţi la sfânta liturghie, printre temele abordate în predică fiind importanţa educaţiei creştinului şi a comuniunii sale purificatoare cu Dumnezeu. “Nu trebuie să veniţi la biserică doar pentru o participare aseptică la întâlnirea cu Dumnezeu, adică o participare care să nu vă inoculeze microbul dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, microbul bunătăţii, microbul smereniei şi al curăţeniei sufleteşti”, le-a spus celor prezenţi prelatul născut pe meleaguri nemţene, acum 53 de ani. Elogiind viaţa şi activitatea sfântului Anton de Padova, un sfânt universal, foarte apreciat şi de credincioşii ortodocşi (Anton de Padova, botezat la naştere Ferdinand, deşi s-a năcut într-o familie bogată de nobili din Lisabona, în 1195, a renunţat la plăcerile efemere ale vieţii pământeşti dedicându-se, cu toată dragostea şi fiinţa sa, slujirii Domnului şi a semenilor săi aflaţi în suferinţă), părintele Wilhelm Dancă a reliefat, în predica sa, şi faptul că, în timpurile noastre, lipsesc idealurile umaniste în educaţie, nu mai este preţuit frumosul, nu mai este căutat adevărul, nu mai există oameni dedicaţi binelui. „Omul adevărat este omul educat“ a mai subliniat preotul Wilhelm Dancă, îndemnând oamenii la convertire, la fel ca acum 26 de ani, când îmbrăca pentru prima dată haina de slujitor al Domnului.

Scrisoare de mulţumire

Stimaţi şi dragi concetăţeni,

După ce am încercat să devin candidatul şi alesul dumneavoastră în consiliul local al municipiului nostru, după ce opţiunile dumneavoastră s-au impus şi au decis, mă simt obligat să-mi exprim sentimentele de mulţumire şi recunoştinţă pentru toţi cei care mi-au fost alături în timpul campaniei electorale şi al alegerilor, pentru cei care m-au încurajat.
Mulţumesc familiei mele şi prietenilor, celor care cunoscându-mă m-au susţinut şi votat, celor care nu m-au cunoscut, dar au avut încredere în mine şi au riscat.
De asemenea, le mulţumesc celor care nu m-au votat, pentru că lecţia neîncrederii celor din jur, deşi e dură, nu îi doboară pe cei puternici, ci le dovedeşte slăbiciunile şi-i obligă la mai mult, pentru a dovedi celor care s-au îndoit de ei că nu au avut dreptate.
Lupta în care m-am angajat nesilit de nimeni, dar determinat de nemulţumirile pentru prezent şi de nevoia de a schimba viitorul nostru colectiv prin alte decizii şi soluţii, mi-a demonstrat că trebuie să continui ceea ce am început, şi să dovedesc pe viitor că merit încrederea concetăţenilor mei.
De aceea mă declar onorat de clipele pe care mi le-au dăruit încercând să mă cunoască, să aleagă dintre candidaţi pe cel mai bun.
Îmi asum responsabilitatea declaraţiilor şi a propunerilor făcute, şi sunt fericit că am putut oferi câmpinenilor o altă alternativă.
Îi felicit pe cei aleşi şi promit să încerc să mă implic, ca simplu cetăţean al municipiului, în rezolvarea problemelor noastre.

Cu speranţe în viitor şi cu mulţumiri pentru prezent, al dumneavoastră Abăluţă Cătălin Costel