26 iunie 2012

La Poiana Câmpina se va înfiinţa cel mai mare spital privat din judeţ

Într-o primă etapă, funcţională va fi doar secţia de balneofizioterapie

În 2010, pe piaţa serviciilor medicale private din Câmpina a apărut o nouă firmă, care are toate şansele să devină cea mai importantă societate medicală privată din judeţul nostru: Centrul Medical SanConfind. Este vorba despre o societate în care acţionarul majoritar (70% din acţiuni) este Confind SRL, restul acţiunilor fiind deţinute de mai mulţi medici. Cea mai mare societate comercială din Câmpina nu putea intra în domeniul sanitar din România decât în acest mod, prin crearea acestei entităţi juridice. 
După ce, în urmă cu doi ani, a fost înfiinţat, aproape de poarta societăţii (pe strada Progresului), un important centru stomatologic, dotat cu aparatură ultraperformantă, la începutul acestui an, Confind a concesionat, pentru 49 de ani, clădirea fostului spital de la Poiana Câmpina, unitate care a funcţionat, decenii la rând, ca secţie exterioară a Spitalului Municipal Câmpina. Clădirea este de dimensiuni impozante (4.000 metri pătraţi, suprafaţa desfăşurată), dar ea va fi mult extinsă, iar arhitectura ei, radical schimbată, astfel încât, în câţiva ani, aici să apară un mare şi modern spital privat (8.000 metri pătraţi, suprafaţa desfăşurată), dotat cu aparatură medicală de ultimă generaţie şi în care serviciile medicale să fie asigurate de cei mai buni medici specialişti de la Ploieşti şi Bucureşti. Pentru concesionarea clădirii fostului spital, Confind va plăti administraţiei comunei Poiana Câmpina circa 3 milioane de euro, urmând ca o sumă mult mai mare să fie investită până la darea în funcţiune a întregului spital privat. Acesta se va finaliza în câţiva an şi va include numeroase cabinete pentru consultaţii şi examinări medicale, un serviciu de urgenţă, o secţie de spitalizare pentru o zi, un bloc operator, secţie de imagistică, serviciu ATI, saloane cu aproape 80 de paturi, laborator de analize medicale, farmacie, capelă etc. În apropiere, va fi construit un hotel-restaurant cu circuit închis destinat, în principal, celor care fac tratamente de balneofizioterapie şi însoţitorilor acestora. În restaurantul de aici va fi gătită şi mâncarea distribuită apoi pe secţii, la sălile de mese, pentru a fi consumată de bolnavii internaţi în saloanele unităţii.
Iniţiatorul acestui proiect extrem de important pentru locuitorii zonei Câmpina (şi nu numai), este Ioan Simion, preşedintele C.A. al Confind SRL, unul dintre cei mai filantropi oameni de afaceri ai Câmpinei. În interviul pe care a avut amabilitatea să ni-l acorde, prezentat în continuare, Ioan Simion ne-a oferit multe informaţii despre realizarea Centrului Medical SanConfind, care, după toate probabilităţile, va deveni, în următorii ani, cel mai mare spital privat din judeţul Prahova şi unul dintre cele mai moderne şi mai performante din întreaga ţară.

Reporter: Într-un interviu pe care ni l-aţi acordat anul trecut, ne mărturiseaţi că “pentru început, Centrul Medical SanConfind trebuie văzut ca proiectul unei mari policlinici private, dar anticipăm, în viitorul apropiat, şi înfiinţarea unui mare spital privat.” Nu a trecut decât un an şi iată că v-aţi ţinut de cuvânt.
Ioan Simion: Într-adevăr, într-o primă fază, ne-am gândit la SanConfind ca la un centru medical complex, cu zeci de cabinete medicale de specialităţi foarte diverse, toate adunate într-o singură clădire, la parterul căreia să funcţioneze numeroase laboratoare medicale complete şi complexe, astfel încât pacienţii să-şi facă toate analizele medicale şi să îşi găsească cele mai bune îngrijiri medicale în aceeaşi locaţie. Ne-am gândit totodată şi la înfiinţarea unui mare spital privat, unde pacientul să poată primi servicii medicale de calitate, tot aici el putând să-şi facă toate analizele medicale necesare. Ne-am gândit că viitorul în medicină acesta va fi: o unitate unde problema bolnavului să poată fi rezolvată (dacă se poate), fără ca acesta să-şi mai piardă timpul prin alte locuri, pentru diverse investigaţii şi analize. Am găsit, în cele din urmă, spaţiul necesar la clădirea fostului spital de la Poiana Câmpina, clădire pe care am concesionat-o pentru 49 de ani. Vom renova radical imobilul existent şi îl vom extinde foarte mult. Practic, vom dubla suprafaţa desfăşurată a spaţiilor medicale. De fapt, aşa cum reiese şi din macheta viitorului spital, actualul imobil va fi de nerecunoscut. Proiectul spitalului a fost făcut de o firmă de arhitecţi francezi.    


Reporter: Cât timp vor dura lucrările de reabilitare şi modernizare?  În cât timp veţi inaugura noul spital?
Ioan Simion: Pentru început, ne-am propus să ne lansăm doar în specialitatea balneofizioterapie, prin captarea apelor minerale din comună, foarte vestite şi apreciate odinioară, de care, de prin 1970, nimeni nu s-a mai îngrijit. În urmă cu mai multe  decenii, comuna Poiana Câmpina avea statut de staţiune balneoclimaterică. Printr-un sistem de conducte, vom aduce aceste ape cu un bogat conţinut de săruri minerale în curtea spitalului nostru, în nişte bazine. De aici, ele vor fi distribuite în secţia de balneologie, acolo unde este nevoie. Pacienţii vor putea face atât băi reci, cât şi băi calde, dar şi împachetări cu nămol adus de la Techirghiol, nămol care, păstrat în condiţii speciale, îşi păstrează proprietăţile curative mai mulţi ani. Aşa că putem spune că vom muta Techirghiolul la Câmpina. Dacă nu ne vom împotmoli în hăţişul birocraţiei româneşti, estimez că, până la sfârşitul anului viitor, secţia de balneologie va fi funcţională, urmând ca ulterior, în funcţie de nivelul dotărilor cu aparatură şi toate cele necesare, să fie deschise şi celelalte secţii ale spitalului. Ca un lucru mai deosebit faţă de alte unităţi spitaliceşti, intenţionăm ca, în apropiere, să construim un hotel-restaurant cu circuit închis destinat, în principal, celor care fac tratamente de balneofizioterapie şi însoţitorilor acestora. Desigur, în acest loc vor fi cazaţi toţi cei care au pacienţi în spital şi nu vor să stea la un hotel obişnnuit. În restaurantul de aici va fi gătită şi mâncarea distribuită apoi pe secţii, la sălile de mese, pentru a fi consumată de bolnavii internaţi în saloanele unităţii. Nu am putut suferi niciodată mirosul de mâncare din saloanele spitalelor noastre.
Reporter: Cât de complex va fi Centrul Medical SanConfind?
Ioan Simion: Viitorul spital va avea două activităţi distincte. O parte de balneoterapie şi o parte care include mai multe specialităţi medicale: chirurgie, medicină generală, ortopedie, ORL, oftalmologie etc. Partea de spital propriu-zis va fi împărţită şi ea împărţită în mai multe sectoare: primiri-urgenţe, ambulatoriu,  sălile de operaţii, secţia de imagistică etc. Secţia de imagistică va fi foarte bine dotată, deoarece vrem să promovăm un nou concept în funcţionarea unui spital: pacientul să nu-şi mai facă analizele şi alte diverse examinări în alte locaţii, lucru pentru care ar pierde o grămadă de timp. În acest fel, actul medical va fi mult îmbunăţit, deoarece eventualele neconcordanţe în rezultatele analizelor efectuate în spital vor fi rezolvate rapid, tot în acest spital. Iar medicului care a solicitat respectivele analize îi va fi uşor să înlăture eventualele semne de întrebare legate de anumite rezultate de laborator. Vechiul spital de la Poiana avea o secţie de recuperare, dar se mergea mai mult pe fizioterapie şi mai puţin pe balneoterapie. O parte a spitalului va funcţiona şi în regim de clinică. Aici vor putea fi instruiţi în învăţământul practic de specialitate studenţi şi absolvenţi ai facultăţilor de medicină. Oricum, Centrul Medical SanConfind, în concepţia noastră, va fi o umbrelă pentru cât mai multe activităţi din domeniul medical. Dintre acestea, stomatologia a fost prima acoperită, prin înfiintarea Centrului Stomatologic DentActiv, de pe strada Progresului. Nu ştiu cum se va numi viitorul spital de la Poiana, dar el va constitui principala componentă a Centrului Medial SanConfind, prin care suntem convinşi că vom aduce un mare salt calitativ serviciilor medicale din zona Câmpinei.

Cuvântul care înţeapă

Să le întoarcem indiferenţa!

Decizia surprinzătoare a justiţiei române de a-l trimite după gratii pe fostul premier Adrian Năstase va rămâne, incontestabil, un punct de referinţă, atât în politica cât şi în bulversanta societate românească post-decembristă. Nu am de gând să comentez motivele pentru care Năstase a ajuns în această situaţie şi nici gestul prin care a vrut să-şi pună capăt zilelor, pentru că sunt convins că alegerea unei astfel de soluţii ţine, în ultimă instanţă, de o dimensiune necunoscută mie, cea a limitelor umane, caracteristică fiecărui individ în parte, asupra căreia nu se pot exprima decât specialiştii. În schimb, merită comentată setea de sânge a unor nenorociţi care prin comportamentul lor de hăitaşi exacerbează o stare de intoleranţă generală, ce nu duce decât la separatism şi descompunerea a unei societăţi ce acum, mai mult ca oricând, are nevoie de linişte şi echilibru. La ce bun, în calitate de politician opozant lui Năstase ori formator de opinie pe la televiziuni, să loveşti într-un om căzut? Cui foloseşte crucificarea lui Năstase, care nu este cu nimic mai rău ori mai bun decât majoritatea politrucilor post-decembrişti care s-au perindat la putere? Cetăţeanului de rând în niciun caz, pentru că ceea ce se întâmplă azi, pe faţă, în România, nu este decât o continuare a unui război ascuns al hienelor politicianiste, care de ani de zile îşi delimitează teritoriul fără niciun fel de reţinere, în văzul tuturor.
Fie că este sau nu un act de justiţie corect (şi asta este o altă problemă gravă cu care se confruntă societatea românească), cred că arestarea lui Năstase trebuie privită cu indiferenţă, pentru că înaintea acestui tip de moralitate (absolut discutabil) avem multe alte probleme grave de rezolvat. Nu sunt deloc printre aceia care pun moralitatea politică pe ultimul plan, însă cum putem vorbi despre o asemenea moralitate într-o societate în care anumite categorii de indivizi primesc mită pentru a merge la vot, bolnavii mor cu zile în spitale şi o mare parte a populaţiei nu are acces la educaţie. Sărăcia şi umilinţa nu vor putea genera niciodată oameni politici morali şi tocmai de aceea astfel de reglări de conturi (vezi cazul Năstase) trebuie tratate cu indiferenţă. De fapt, trebuie doar să le întoarcem indiferenţa pe care au aruncat-o în sufletul nostru în ultimii 22 de ani.

P.S. Mâine (miercuri, 27 iunie) va avea loc ceremonia de învestire a aleşilor locali. Primarul şi consilierii locali vor depune jurământul, după care, conform procedurii impuse de legea administraţiei publice locale, se va trece la formarea unei majorităţi în Consiliul Local şi alegerea prin vot secret a viceprimarului. Este foarte posibil ca viitoarea alianţă politică din Consiliul Local să genereze un viceprimar surpriză şi o majoritate care să-l trimită în opoziţie pe Tiseanu şi PDL pentru următorii patru ani. Cu toate astea, în politică este posibil orice...
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

CE SE ÎNTÎMPLĂ?
   
    România a intrat într-un turbion din care nu se mai vede nimic. Sub conducerea unor politicieni iresponsabili şi incompetenţi, poltroni şi cinici, arghirofili şi aroganţi, navigăm cîntînd spre prăpastie. Dl. Ponta este depăşit de poziţia pe care o deţine din toate punctele de vedere. Intelectual şi moral, blocat în lupta asta aberantă cu Băsescu, a făcut cele mai mari greşeli pe care le-a făcut vreun guvern postdecembrist. PDL însă, practic, nu mai există, nu se vede nici o reacţie. Dacă Boc nu putea nici să strănute că o armată de opozanţi invada emisiunile pentru a explica dezastrul pe care sputa sa l-ar constitui, riscul de a infecta toată ţărişoara, acum, sub conducerea „blajinului” Blaga PDL, care aproape că nu a făcut campanie electorală, pur şi simplu tace mormînt, preocupat exclusiv de războaiele interne. Rolul inexistentei opoziţii l-a preluat societatea civilă, ceea ce nu e normal. Dar e cam ultima şansă de a mai salva democraţia în România. Capabil de a emite cu o nonşalanţă criminală cele mai aiuritoare declaraţii dl. Ponta spune că 75 % din timpul şedinţelor de guvern este dedicat răspunsurilor la atacuri politice. Care atacuri? A da, am uitat, au fost atacaţi de papioane.

Mâine, aleşii câmpinenilor vor fi învestiţi în funcţie şi îşi vor începe mandatul

Mâine, la Casa Tineretului, va avea loc, într-un cadru oficial, învestirea în funcţie a aleşilor electoratului câmpinean, primarul Horia Tiseanu şi cei 19 membri ai Consiliului Local Câmpina. Momentul în care aceştia vor depune jurământul de credinţă constituie începutul mandatului lor oficial de reprezentanţi ai puterii locale rezultaţi în urma alegerilor de la 10 iunie 2012. Este pentru prima dată, în ultimii 20 de ani, când primarul şi consilierii locali depun jurământul în aceeaşi zi. Şi aceasta, deoarece, din 1992 încoace, primul demnitar al oraşului nostru a fost ales, de fiecare dată, în al doilea tur de scrutin, la două săptămâni distanţă de la alegerea consilierilor locali. În urma unor recente modificări legislative, la alegerile locale din acest an, primarii nu au mai fost aleşi în două tururi de scrutin, aşa cum se proceda până acum, ci într-un singur scrutin, candidatul câştigător fiind acela care a obţinut majoritatea relativă a voturilor valabile. Un al doilea tur de scrutin pentru alegerea primarului nu ar fi fost posibil decât în cazul unui balotaj (egalitate de voturi între primii candidaţi), ceea ce nu s-a întâmplat la Câmpina, unde Horia Tiseanu a câştigat detaşat al treilea mandat de primar, la aproape 10 procente distanţă de principalul său contracandidat, Virgil Guran. Este un record care va fi greu de egalat în următoarele decenii. 12 ani în fruntea oraşului nu a reuşit să stea niciun primar comunist, chiar dacă este cunoscut că, în perioada dictaturii comuniste, exista o oarecare stabilitate politică, iar alegerile locale erau o formalitate, căci ieşea întotdeauna “cine trebuia”, adică cine era în graţiile conducerii judeţene şi centrale a PCR. De când există date în arhiva Primăriei Câmpina, un singur primar deţine un record mai bun decât al lui Horia Tiseanu: Andrei Gheorghiu, cel care a condus destinele acestui oraş între anii 1876 şi 1896. Mandatul acestuia din urmă a fost primul dintre cele înregistrate cu date oficiale. 
Aşadar, în premieră, anul acesta va fi posibilă depunerea jurământului de către primar şi consilierii locali în aceeaşi zi, iar ceremonia învestirii, care este publică, va avea loc în Sala Mare a Casei Tineretului. Nici până în prezent nu se ştie, din declaraţii publice, cine va constitui viitoarea majoritate miniparlamentară a Câmpinei. 
Pe surse, am aflat că reprezentanţii organizaţiilor municipale ale USL şi PP-DD ar fi bătut palma pentru a forma o majoritate în legislativul municipal. Oficial, niciunul dintre liderii celor două formaţiuni politice nu a făcut vreo declaraţie în acest sens, dar cel mai plauzibil zvon care circulă prin culisele politicii câmpinene acreditează ideea că social-democraţii, liberalii şi “poporenii” lui Dan Diaconescu vor forma o alianţă în Consiliul Local (neoficializată de vreun document scris), care să asigure administrarea Câmpinei în următorii patru ani. În susţinerea acestui zvon stă întâlnirea privată dintre delegaţiile celor trei partide (fiecare delegaţie cu câte 40 de membri), care a avut loc, nu cu mult timp în urmă, într-un cunoscut restaurant din centrul oraşului. Dacă lucrurile stau aşa, vom vedea mâine după-amiază. Cât va dura această alianţă la Câmpina, e greu de spus. Mai ales că politica locală a dovedit că este plină de imprevizibil. Potrivit cutumei, după “ungerea” primarului, a consilierilor locali şi a viceprimarului (acesta din urmă va fi ales de majoritatea consilierilor), vor fi stabilite comisiile de specialitate ale legislativului municipal. Mai mult ca sigur, preşedinţia Consiliului Local va fi asigurată, ca şi în trecut, prin rotaţie, de fiecare membru al miniparlamentului câmpinean, în ordinea alfabetică a primelor litere din numele aleşilor. După ce liderul liberal Virgil Guran, candidatul USL pentru Primăria Câmpina, a ales să meargă la Consiliul Judeţean (deţinea poziţia a 7-a candidaţilor de consilieri judeţeni pe lista USL), în locul său va urca medicul Călin Tiu, un vechi membru al PSD Câmpina, pe care liderii social-democraţi l-ar fi dorit candidatul USL la Primăria Câmpina.  Prin această schimbare, echilibrul din USL Câmpina în ceea ce priveşte numărul de mandate de consilier obţinute se rupe, social-democraţii locali deţinând acum cinci mandate, spre deosebire de liberali, care au doar trei reprezentanti în Consiliul Local.  Cel puţin pentru începutul acestui mandat, forul deliberativ al municipiului are următoarea structură: USL – opt consilieri (Ion Dragomir - PSD, Gheorghe Tudor - PSD, Daniel Ioniţă - PNL, Mihaela Neagu Petrovici - PSD, Florin Frăţilă – PNL, Horaţiu Zăgan - PSD, Rodica Papuc - PNL, Călin Tiu - PSD); PDL – şapte consilieri (Ovidiu Cord, Marian Nistor, Gena Preda, Marian Dulă, Elena Albu, Daniel Telegescu, Monica Clinciu); PP-DD – patru consilieri (Adrian Piţigoi, Viorica Stănică, Luminiţa Dumitrescu, Mihai Tifigiu). În precedentul Consiliu Local (în foto), legea a făcut-o PDL. Organizaţia municipală a “portocaliilor”, după primirea în rândurile sale a celor cinci consilieri PNDC (partidul al cărui candidat la Primărie a fost, în 2008, Alin Moldoveanu), a avut 11 reprezentanţi în Consiliu, o majoritate mai mult decât confortabilă.  În acest mandat şi în actualele condiţii, s-ar părea că PP-DD Câmpina este cel mai “curtat”, deoarece cu oricare dintre celelalte două formaţiuni politice existente în legislativul municipal (USL şi PDL), partidul otevist poate înclina balanţa în obţinerea majorităţii. Tot potrivit unei cutume, şedinţa de învestire a membrilor Consiliului Local va fi condusă de social-democratul Gheorghe Tudor, decanul de vârstă al consilierilor municipali (de 16 ani în conducerea administraţiei câmpinene, între anii 2000 şi 2004 fiind primarul municipiului), secondat de cei mai tineri consilieri locali, Marian Nistor (PDL) şi Adrian Piţigoi (PP-DD).

Fostul premier Adrian Năstase, elogiat de doi importanţi lideri locali ai PSD

La sfârşitul săptămânii trecute, vineri, în cadrul unei întâlniri cu presa locală, senatorul social-democrat George Severin şi omul de afaceri Victor Bercăroiu, deputat PSD în legislatura 2000-2004, au ţinut să elogieze activitatea universitară şi politică a fostului premier Adrian Năstase. Se întâmpla în ziua când Adrian Năstase împlinea 62 de ani, la două zile de la tentativa sa de suicid, consumată într-una din camerele locuinţei sale de pe strada Zambaccian şi urmată de internarea urgentă a primului preşedinte al PSD la Spitalul Floreasca, unde medicii aveau să îl opereze cu succes. 
Cazul tentativei de suicid comise de Năstase şi tot ce a urmat după aceea sunt prea cunoscute pentru a insista asupra lor. Nici cei doi lideri social-democraţi locali nu au făcut-o, intervenţiile acestora fiind axate, în principal, pe activitatea politică, de cadru didactic şi autor de manuale universitare, de iubitor şi colecţionar de artă, desfăşurată de Năstase în decursul ultimelor decenii, precum şi pe intervenţiile sale în sprijinul modernizării municipiului nostru, făcute în special în perioada când a condus guvernul României, adică în 2000-2004.  
 Senatorul Severin a amintit asistentei că, oricâte acuze i-ar aduce duşmanii politici lui Adrian Năstase, oricum şi oricât l-ar judeca lumea pentru greşelile comise în trecutul său politic, “nu trebuie să uităm că el a fost şi rămâne  unul dintre stâlpii politicii româneşti de după 1990. Puţini politicieni români se pot lăuda cu înaltele demnităţi şi funcţii de conducere deţinute de Năstase, de-a lungul carierei sale politice: ministru de externe, preşedinte (şi vicepreşedinte) al Camerei Deputaţilor, premier ş.a. În acelaşi timp, Adrian Năstase rămâne şi un universitar rafinat, un om de cultură, un om care, în timp ce alţii colecţionează oi, este cel mai important colecţionar de hărţi din România. În timp ce alţii se plimbă nestingheriţi prin ţară cu  valize pline cu milioane de euro, Năstase este acuzat -  fără ca instanţa care l-a condamnat să deţină vreo probă în acest sens, că ar fi adus statului un prejudiciu de un million şi jumătate de euro, prejudiciu nerecunoscut de nicio instituţie sau autoritate publică centrală.“  
Severin a mai amintit că, în perioada în care Năstase a condus România în mod autoritar, în “perioada aroganţelor lui Năstase”, nimeni nu şi-a bătut joc de democraţie, de Parlamentul României şi de alte autorităţi şi instituţii fundamentale ale statului român, aşa cum s-a întâmplat de când în fruntea ţării este Traian Băsescu.  “Aş fi ipocrit să nu recunosc că, în perioada 2000-2004, Năstase a instaurat o guvernare extrem de forte, dar, în acelaşi timp, şi extrem de eficientă. În perioada amintită, Parlamentul era dominat de PSD, al doilea partid parlamentar devenise PRM, iar PNL şi PD aveau puţini parlamentari şi puţină influenţă. Cu toate acestea, la discutarea Legii electorale, au fost chemate la dezbateri toate grupurile parlamentare ale partidele, şi chiar cele mai mici aveau drept de veto. La dezbaterile pe marginea Constituţiei din 2003, la fel, fiecare partid, cât de mic, avea drept de veto. Constituţia din 2003, cu toate imperfecţiunile ei, a creat toate premisele ca România să adere la U.E.”  
Severin a subliniat, de asemenea, că în perioada când Năstase a fost şeful guvernului, el a ajutat foarte mult Câmpina, într-o vreme când nu existau fonduri externe de accesat, nici măcar cele de preaderare la UE, toţi banii fiind alocaţi din bugetul de stat. În susţinerea acestei idei s-a raliat şi celălat vorbitor, Victor Bercăroiu, care a reliefat că “Adrian Năstase a ajutat foarte mult Câmpina, direcţionând spre oraşul nostru, în vederea derulării unor importante investiţii publice, aproximativ 38 de miliarde de lei vechi. Fondurile guvernamentale au fost alocate pe programe concrete, printre care s-au numărat şi cele referitoare la asfaltarea a numeroase străzi. Cel mai important program realizat cu sprijinul premierului României din acea vreme a fost cel care s-a finalizat cu cedarea de către Ministerul Culturii a Casei cu Grifoni municipalităţii (în care, ulterior, a fost amenajat sediul Primăriei Câmpina, lucrările costând aproape 20 de miliarde de lei vechi).”

La apropiatele alegeri parlamentare, senatorul George Severin a anunţat că va candida din nou pentru Colegiul 1 Senat

Vinerea ce-a trecut, la sfârşitul conferinţei de presă în care a elogiat, alături de fostul deputat Victor Bercăroiu, activitatea lui Adrian Năstase, senatorul de Valea Prahovei, George Severin, a declarat presei că este gata să candideze din nou, tot în Colegiul 1 Valea Prahovei, pentru un al doilea mandat de senator. Amintindu-şi că, la precedentele alegeri, a intrat în Senat candidând pentru PDL, senatorul câmpinean a mărturisit că îl încearcă un sentiment de emoţie la gandul că a fost obligat să părăsească, în 2010, partidul care l-a lansat în politica la vârf. Cu toate acestea, nu îi pare rău pentru mutarea politică de acum doi ani, pe care a fost obligat să o facă pentru a-şi menaja atât principiile doctrinare de care se simte ataşat, cât şi valorile fundamentale (democraţie, parlamentarism etc.), pe care este decis să le apere în continuare cu aceeaşi determinare.
 Întrebat dacă ştie cine îi va fi contracandidat din partea PDL, Severin le-a declarat jurnaliştilor că nu ştie ce rivali politici va avea în competiţia pentru câstigarea colegiului respectiv. Totuşi, putem presupune că PDL pregăteşte un contracandidat dintre greii fostului partid de guvernământ, care au cucerit primării importante de pe Valea Prahovei sau au candidat în colegiile electorale din judeţul nostru pentru un loc în Parlamentul României. Colegiul 1 Senat (Valea Prahovei) este prea important pentru a nu fi tratată cu multă grijă campania de cucerire a sa de către orice partid cu pretenţii.

O experienţă numită Câmpina. Nigerianul Solomon Komawei ni se destănuie:

„Din punct de vedere spiritual am câştigat multe lucruri, am resimţit totul în mine”

Solomon Komawei este din Nigeria, mai precis din regiunea Delta Nigerului. Are 37 de ani şi a venit în România, la Câmpina, pentru a învăţa în cadrul Societăţii Inginerilor de Petrol şi Gaze (SIPG) – Centrul de pregătire şi instruire „Grigore Ioachim”, fiind pregătit pentru a ajunge să lucreze în domeniul producţiei de ţiţei şi gaze. Solomon Komawei a venit cu încă 49 de colegi, fiind cazaţi la un hotel din Câmpina, tot aici având loc şi orele de pregătire. Mai are de stat încă patru luni din şapte, motiv pentru care am dorit să aflăm impresiile sale despre România, implicit despre Câmpina.
Reporter: Ce te-a determinat să vii în România?
Solomon Komawei: Suntem 50 de persoane venite din Nigeria, fiind ca nişte delegaţi ai Guvernului nigerian, care ne-a trimis aici să învăţăm despre industria de petrol. De aceea suntem aici, pentru un training legat de petrol şi gaze.


Reporter: Până să ajungi în România, cu ce te ocupai la tine în ţară?
Solomon Komawei: Eu vin din Delta Nigerului. Extragem ţiţei în zona noastră. Însă, din păcate, mulţi dintre tineri nu au un loc de muncă. Criza cu care ne luptăm la noi, Guvernul încearcă să o rezolve prin programe de calificare de acest gen, trimiţându-ne la şcoală. Noi suntem mulţumiţi, pentru că ne întoarcem acasă capabili să lucrăm, având nişte slujbe bune. Nu am avut o slujbă stabilă, din cauza problemelor sociale din Nigeria. De aceea suntem aici, să putem căpăta nişte îndemânări, o calificare. Abia apoi vom avea un serviciu aşa cum se cuvine. Odată întorşi, companiile petroliere care acţionează în ţara noastră ne vor căuta şi ne vor angaja. Mai am un frate mai mic, care este cu mine, aici, să înveţe.
Reporter: Ce calificare vei avea la finalizarea cursurilor?
Solomon Komawei: Unii dintre noi au avut slujbe, e adevărat, temporare, în industria de petrol. Sper să lucrez într-un domeniu ce ţine de această industrie. Mi-ar plăcea să lucrez direct în producţie, ca driller şi cred că pentru mine va fi un lucru bun. Îmi place ceea ce învăţ aici. Problema mea este că, deocamdată, profesorii se concentrează pe partea de foraj şi nu pe producţie, care îmi place mie.
Reporter: Eşti deja de trei luni în România, respectiv în oraşul Câmpina. Cum ai perceput această schimbare?
Solomon Komawei: Românii sunt foarte prietenoşi. Cei din Câmpina ne-au făcut să ne simţim bineveniţi. Întotdeauna ni se acordă o primire călduroasă. Aici este un loc plin de pace, liniştit, comparativ cu Nigeria. Ne place, ne înţelegem cu tot ce se întâmplă, cu atmosfera din jurul nostru. Singura problemă e limba de comunicare.
Reporter: Cum vă petreceţi timpul liber, tu şi colegii tăi, după orele de şcoală?
Solomon Komawei: Înainte de a începe cursurile, efectiv, timp de o lună am fost duşi cam peste tot. Am fost pe diverse şantiere, la Confind, obişnuindu-ne cu fabrica, la salină la Slănic, la munte, la zăpadă, la muzee la Bucureşti. Şi aici, la Câmpina, am fost la Muzeul Grigorescu. Am fost şi la castel, la Hasdeu. Mi-a plăcut povestea Iuliei şi acel templu spiritual. Am fost în multe locuri, dar nu ştiu eu să le numesc. Consider că din punct de vedere spiritual am câştigat multe lucruri, am resimţit totul în mine. Mi-am făcut mulţi prieteni, începând cu profesorii, implicit Radu, translatorul nostru.
Reporter: Cum te împaci cu dorul de casă?
Solomon Komawei: E clar că tuturor ne este dor de casă. Însă suntem conştienţi că am venit să învăţăm nişte lucruri şi să plecăm cu ele înapoi. Perioada aceasta o privim ca pe una de sacrificiu.
Reporter: În zilele acestea, foarte călduroase, cred că vă simţiţi în elementul vostru.
Solomon Komawei: A, e vremea din Nigeria aşa că, ne simţim bine, acum!
Reporter: Cum v-aţi acomodat cu bucătăria românească?
Solomon Komawei: E una dintre probleme. Noi suntem africani. E greu să te obişnuieşti cu mâncarea de aici. Aici, nu avem cassava (n.r. – plantă tropicală denumită cassava, manioc sau tapioca). Noi ne-am adus nişte ingrediente din Nigeria, dar nu e de ajuns. Îmi place orezul, îmi plac cartofii, îmi place mâncarea, în general. Apoi, găsim aici fructele pe care le găsim şi în Nigeria.
Reporter: După trei luni petrecute aici, ce-ţi place cel mai mult şi ce nu-ţi place?
Solomon Komawei: Îmi place, cum spuneam şi mai devreme, siguranţa, liniştea şi stabilitatea socială în comparaţie cu Nigeria, un mediu ostil şi nesigur. Chiar mi-ar plăcea foarte mult să rămân aici. Instituţiile publice sunt organizate după anumite standarde şi asta îmi place. Nu pot să spun acum despre ceva ce nu-mi place dar, cu timpul, mă gândesc că vine iarna. O să mă prindă octombrie aici! Apoi, avem mulţi profesori, dar numai un translator, care face tot ce poate.
Reporter: Crezi că se vor linişti lucrurile în Nigeria, va fi o stabilitate socială?
Solomon Komawei: Acum, cred că avem conducători buni, care vor fi în stare să preia şi să rezolve problemele sociale, această nesiguranţă. Este pentru prima dată când Nigeria are un preşedinte care provine din Delta Nigerului, acolo unde se află marile exploatări petroliere. Noi sperăm că vom avea cu acesta şanse mari de dezvoltare.
Reporter: Ce-ţi doreşti cel mai mult?
Solomon Komawei: Să pot să-mi absolv cursurile cu notă maximă, să am un certificat care să-mi asigure, acolo, o poziţie în staff-ul managerial al activităţii de producţie şi să pot să fiu un exemplu pentru cei care vor veni după mine.
 
Carmen NEGREU
Radu STĂNĂRÂNGĂ (translator)

Incendiu de proporţii la Poiana Câmpina

În dimineaţa zilei de vineri, 22 iunie, patru case din comuna Poiana Câmpina au fost afectate de un incendiu izbucnit din cauza unui scurtcircuit. Iniţial, focul a izbucnit la una dintre locuinţe şi s-a propagat la alte trei, învecinate, flăcările afectând o suprafaţă totala de aproximativ 600 de metri pătraţi, inclusiv anexe gospodăreşti.
La faţa locului au intervenit 35 de pompieri cu şase autospeciale de lucru cu apă şi spumă, incendiul fiind lichidat după mai mult de două ore.
Conform evaluărilor, valoarea totala a bunurilor distruse în incendiu este de 800.000 de lei, lucrătorii ISU reuşind să salveze bunuri în valoare de 50.000 de lei. În urma acestui nefericit eveniment nu au fost înregistrate victime.

O elită a absolvenţilor de învăţământ preuniversitar militar

Pentru Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir” din Breaza, luna iunie a fost bogată în evenimente deosebite. După ce a serbat, pe 4 iunie, 100 de ani de existenţă al acestui lăcaş de învăţământ, totodată şi absolvirea claselor de a XII-a, iată că pe 21 iunie s-a susţinut din nou ceremonialul încheierii anului şcolar pentru clasele IX – XI şi a studiilor liceale pentru absolvenţii promoţiei centenare „Neagoe Basarab – 500”.
Printre absolvenţii de clasa a XI-a se află şi Silviu Badea, licean eminent, care a fost avansat prin ordin la gradul de elev plutonier adjutant, în urma rezultatelor excepţionale obţinute la învăţătură, pe parcursul celor trei ani de studiu, după cum urmează: anul I, media 9,83, anul II, media 9,90, anul III, media 10.
„În primul rând, am fost atras de uniforma militară care impune un respect deosebit. Am avut şi în familie rude care au urmat cursurile învăţământului superior militar. Am analizat şi am considerat că asta mă va defini, asta este pentru mine, dorind să ajung un militar de vârf al armatei române. Mă voi pregăti în continuare pentru Academia Tehnică Militară, de la Bucureşti. În colegiu, la început a fost destul de greu, a fost o perioadă de acomodare. Cu timpul, s-au rezolvat toate , reuşind să obţin rezultate deosebite. Acum, pot să spun că aici este ca o a doua casă. Nu o să regret niciodată acest lucru. Dacă ar fi să aleg din nou, tot „Dimitrie Cantemir” aş alege!” a spus cu emoţie elevul Silviu Badea din Mioveni, Argeş.
Festivitatea de premiere a elevilor a devenit ca de fiecare dată un prilej emoţionant de sărbătoare şi de recunoaştere e meritelor acestora, pe parcursul anilor de studii cât şi a meritelor profesorilor care îi educă şi învaţă să devină oameni adevăraţi. Elevii au fost răsplătiţi cu premii în bani şi diverse obiecte (cărţi, telefoane mobile etc). Totul s-a desfăşurat pe fondul unei mari încărcături emoţionale, pe fondul aplauzelor părinţilor şi prietenilor prezenţi, însoţite de lacrimile de bucurie ale acestora dar şi ale elevilor care au absolvit clasa a XII-a şi care se pregătesc pentru o altă etapă a vieţii.
 „La orice sfârşit de an, la orice serbare e vorba de alţi premianţi, e vorba de alţi evidenţiaţi, este vorba de aceleaşi trăiri, dar intense, deosebite, minunate. Numai că, personajele se schimbă de fiecare dată. Fericirea Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir” constă tocmai în repetabilitatea acestor minunate activităţi, iar cea de anul acesta este cu atât mai importantă şi semnificativă pentru noi cu cât vine pe fondul de emoţie, pe care l-a generat aniversarea de 100 de ani de existenţă al colegiului, sărbătorit pe 4 iunie” a declarat cu emoţie dar şi cu mândrie, col. dr. Constantin Moraru, comandantul Colegiului Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”.
Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir” este singura instituţie de învăţământ din judeţul Prahova care a obţinut certificatul de „Şcoală europeană-2012”, având un procent de promovare la examenul de bacalaureat de 100% şi de peste 90%, procent de promovare la concursurile de admitere în instituţiile militare de învăţământ superior.

La Câmpina, a mai fost derulat încă un proiect european de mediu

Săptămâna trecută, la Câmpina, a fost finalizat proiectul „În armonie cu natura. A fi sau a nu fi”, inclus în  programul „Tineret în acţiune”, finanţat de Uniunea Europeană. În cadrul acestui proiect organizat de Federaţia ONG Prahova şi desfăşurat la Centrul Cultural pentru Tineret al Fundaţiei Zamolxes din Câmpina, zeci de tineri inimoşi, dedicaţi ecologismului şi promovării curăţeniei mediului ambient, au dezbătut principalele probleme de mediu cu care se confruntă bătrânul continent. Participanţii au venit din şapte ţări europene, dintre care una (Turcia) nu este membru UE. Au fost discutate teme cruciale pentru mişcarea ecologistă internaţională, cum ar fi încălzirea globală şi schimbările climatice. Tinerii ecologişti au fost angrenaţi în diverse acţiuni (jocuri de simulare, dezbateri, sesiuni de brainstorming), participând, de asemenea, la mai multe excursii prin oraş şi împrejurimile sale, dar şi pe Valea Prahovei şi în Capitală. Să sperăm că astfel de proiecte de mediu, din ce în ce mai numeroase în ultimii ani, vor schimba percepţia asupra protejării mediului înconjurător, atât a celor tineri, cât şi a celor mai în vârstă. Altfel, vom ajunge, în câteva decenii, dintr-o planetă verde într-una gri. Şi să mai sperăm că proiectele europene de mediu se sfârşesc cu folos, chiar dacă problemele de mediu persistă încă.

Lansare de carte

Ion Ochinciuc: „Jurnal anapoda”

Mare iubitor al meleagurilor şi al tradiţiilor culturale câmpinene, scriitorul Ion Ochinciuc, autorul unui număr de 14 romane, o trilogie dramatică, precum şi al unor articole interesante, recidivează în oraşul nostru cu o nouă lansare de mare succes, de data aceasta cu cartea „Jurnal anapoda”, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2012, 460 p.
Activitatea, desfăşurată pe 16 iunie la Casa de Cultură „Geo Bogza”, în prezenţa unui public select, a fost moderată excelent de poetul Florin Dochia, care a prezentat lectorii reuniunii literare: prof. dr. Christian Crăciun, prof. Theodor Marinescu şi prof. Emanoil Toma. Aceştia au făcut ample şi documentate aprecieri critice referitoare la „Jurnal anapoda”, răsplătite cu numeroase aplauze: „Suntem o ţară care suferă de amnezie, care are o frică patologică faţă de memoria istoriei, iar jurnalele sunt o modalitate de vindecare a acestei carenţe. Dl. Ion Ochinciuc este un martor privilegiat al mai multor epoci istorice, are un trecut teribil, mult har moldovenesc, ştie să pună în scenă personalităţile, văzându-le dramatic, fără încrâncenare, rezumând o situaţie printr-o anecdotă sau o vorbă de duh. Are condei uşor, scrie sprinţar şi cartea se citeşte pe nerăsuflate. Amintirile dau năvală şi ideea de a nu păstra stricta înşirare cronologică mi se pare foarte bună. Ion Ochinciuc este un observator atent al lumii prin care a trecut, are o memorie capabilă să reconstituie din câteva detalii o întreagă atmosferă şi este un iubitor al «comediei umane» în nesecata ei inventivitate” (Christian Crăciun).

„Scriitorul Ion Ochinciuc surprinde cu o nouă lucrare, atipică, originală, de mare întindere - Jurnal anapoda. Cartea, scrisă cu un remarcabil nerv, bogată în informaţii, este presărată, la momentul oportun, cu o serie de poante, catrene, cugetări care dau un farmec deosebit lecturii. Sintagma «Jurnal anapoda» aruncă, aparent în derizoriu, specia literară, parţial omonimă. Lucrarea se află la confluenţa tripletei: jurnal, povestiri, mărturisiri sau (ca un joc de cuvinte) un jurnal al memoriilor povestite. Conţinutul deosebit de bogat în date, fenomene, evebimente sociale, economice, politice, culturale, ştiinţifice, ridică lucrarea la rangul de carte-document” (Theodor Marinescu).
Impresionat de calitatea impecabilă a interviului acordat de scriitor, pe 3 iunie 2012, postului Radio România Actualităţi, la emisiunea „Iarba verde de acasă” (realizată de Gh. Verman), prof. Theodor Marinescu îi propune autorului, în premieră, neanunţat, continuarea dialogului, cu câteva întrebări: „Cum s-a născut «Jurnal anapoda»? De unde provine cuvântul «Ochinciuc»?, iar răspunsurile d-lui Ochinciuc au smuls ropote de aplauze.
Cu vocea baritonală, bine timbrată, publicistul Emanoil Toma a citit câteva fragmente din volumul lansat şi i-a dedicat autorului versurile: „Viaţa ta a fost ca şi Jurnalul, tot anapoda/ Ai tot făcut copii şi i-ai lăsat în cuibul altora”.
Pline de farmec, subtilitate şi talent, epigramele cunoscutului scriitor Ştefan Al. Saşa au fost urmate de aplauze prelungite: „Apropos de longevitatea literară” - „Mă întreabă Ştefan cel Mare/ Adus prin spiritistul truc:/ Mai scrie-n România, oare,/ Un domn ce-şi spune Ochinciuc?” sau „Edificiul existenţei lui Ion Ochinciuc” - „Cuvântul i-a fost temelie/ Întreaga viaţă, un temei,/ Poeţii însă, cu mândrie/ Alcătuiţi sunt din femei!” sau „Christian Crăciun despre Jurnal anapoda şi autorul lui” - „A prins trei epoci, iată-acum/ Sub literala lui polatră,/ Precis în noul său volum/ Intra-va şi în cea de piatră”.
Cupele de şampanie şi tradiţionalul caffé-concert susţinut de maestrul Serghie Bucur au încheiat o reuşită manifestare literar-artistică. (T.M.)