10 iulie 2012

Se tulbură apele la bazinul didactic de înot

În luna mai a anului trecut se inaugura, la Câmpina, cu surle şi trâmbiţe, bazinul didactic de înot, un proiect realizat cu fonduri europene, prilej de acumulare de capital electoral pentru primarul Horia Tiseanu, care a beneficiat la tăierea panglicii de prezenţa fostului premier Emil Boc, a Elenei Udrea, a fostul ministru al Turismului şi Dezvoltării Regionale, a fostului preşedinte al Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase şi, nu în ultimul rând, de aceea a deputatului Florin Anghel. La scurt timp după plecarea oficialilor, administraţia locală a ajuns la concluzia că are nevoie de opt salariaţi, care însă nu puteau fi angajaţi, posturile fiind blocate chiar de către guvernanţii de atunci. Astfel, s-a ajuns la concluzia că trebuie să se găsească o formă de asociere cu o societate particulară, pentru ca bazinul să poată fi administrat corespunzător.
Cum, necum, s-a găsit firma Gercom Business condusă de George Armaşu, om de afaceri din anturajul lui Florin Anghel. Firma în cauză a făcut o afacere bună, ţinând cont de faptul că plăteşte 20% din valoarea utilităţilor şi încasează 60% din profit, iar Primăria Câmpina plăteşte 80% din utilităţi şi încasează 40% din profit, fără să mai punem la socoteală că a fost şi scutită de impozitul pe teren şi clădire.

Nemulţumiri faţă de managementul firmei Gercom Business
În prezent, la numai un an de la inaugurarea bazinului, au ieşit la iveală mai multe nereguli privind modul în care acesta este administrat. În acest sens, un număr de 34 de părinţi ai unor copii ce frecventează cursurile de înot (care au semnat o petiţie în acest sens), au sesizat în scris Primăria Câmpina, respectiv, pe primarul Horia Tiseanu, cu privire la nemulţumirile lor. Iată câteva dintre acestea:
„(…) precizăm că preţul practicat (15lei/copil) şedinţă 1h 30”), din luna martie 2012 până în prezent este de trei ori mai mare decât cel aprobat în Consiliul Local (50 lei abonament copil/10 intrări). Acest tarif (15 lei copil/1h 30”) se achită la fiecare acces la bazin, la cursul de înot, fără să avem posibilitatea achitării unui abonament. Solicităm revenirea la tariful iniţial (5 lei/copil/ şedinţă) şi acordarea unui tip de abonament, şi pentru copiii care frecventează cursurile de înot cu regularitate, de 2-3 ori pe săptămână. De asemenea, considerăm că programul cursurilor trebuie stabilit de comun acord, nicidecum impus, ca în prezent. În acest sens vă comunicăm că dorim păstrarea orarului actual. Un alt aspect pe care dorim să-l precizăm este acela că starea de curăţenie în zona vestiarelor şi a toaletelor nu este corespunzătoare şi sesizăm deseori, mirosuri neplăcute” a menţionat grupul de părinţi în sesizarea sa.

Şedinţă la Primărie
Pentru a se putea lămuri aceste aspecte, săptămâna trecută, reprezentanţii petiţionarilor, dar şi profesorii de înot care au activat sau activează la bazin, au fost convocaţi la Primărie să participe la o şedinţă de analiză a situaţiei create, alături de primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Ion Dragomir, George Armaşu, patronul firmei Gercom Business şi consilierul Florin Frăţilă, acesta din urmă având şi calitatea de preşedinte al comisiei de cultură, învăţământ, sport şi tineret.
În cadrul şedinţei, reprezentanţii părinţilor au pus în discuţie, printre altele, faptul că administratorul bazinului, Mirabela Vlaicu, face plajă în timpul programului, în loc să se preocupe de bunul mers al activităţii prin atribuţiile care îi revin, au scos în evidenţă problemele de igienă de la grupurile sanitare şi de la vestiare, faptul că în apă se pune foarte mult clor, lipsa de organizare privind culoarele de înot pentru cei care fac cursuri de înot, separat de cei care vin pentru distracţie şi, nu în ultimul rând, faptul că elevii sunt suprataxaţi în raport cu decizia luată de către Consiliul Local, uneori aceştia neprimind  nici chitanţă fiscală, la achitarea taxei, atunci când nu sunt însoţiţi de adulţi.
Din spusele preşedintelui comisiei de cultură, Florin Frăţilă a reieşit că George Armaşu a respins o parte dintre acuzaţiile părinţilor, recunoscând în acelaşi timp că în ultima vreme nu s-a mai preocupat îndeaproape de bazin, din lipsă de timp dar şi pe fondul faptului că a intrat „ca un novice în domeniu”, adaptându-se cu greu unei astfel de activităţi.
Chiar dacă întâlnirea a avut loc cu uşile închise, fără accesul presei, la sfârşitul şedinţei am reuşit să obţinem câteva declaraţii de la părinţii nemulţumiţi.
„A fost o discuţie constructivă, după părerea mea. Se pare că lucrurile s-au aranjat exact aşa cum trebuie, şi pentru părinţi, şi pentru copii, şi pentru instructori, şi pentru administraţia bazinului. Eu reprezint o fetiţă, Andra, care face deja, performanţă. S-a produs acum pe timp de vară, o aglomerare. E o situaţie trecătoare. Administratorul a venit în întâmpinarea dorinţelor noastre şi sperăm ca de-acum în acolo, să fie bine”  a declarat după şedinţă Liviu Ilioiu, unul dintre părinţii care-şi duc copiii la cursurile de înot.
 „Mă nemulţumesc tarifele de intrare la bazin pentru elevii, copiii din Câmpina. S-a perceput un tarif de 15 lei care nu era aprobat prin hotărârea Consiliului Local. Unora li se dădeau chitanţe, adulţilor, dar copiilor care veneau singuri, nu li se dădeau. Mai e şi problema mirosurilor neplăcute care sper să se rezolve. La şedinţă, domnul Armaşu a motivat că nu a ştiut ce se întâmplă aici” a declarat d-na Carmen L., unul dintre părinţi.

Părerea Comisiei de cultură, învăţământ, sport şi tineret
La finalul întâlnirii, preşedintele comisiei de cultură, învăţământ, sport şi tineret, Florin Frăţilă  a ţinut să precizeze că  „din păcate, sunt multe probleme la bazinul didactic de înot. După un an de zile de la inaugurare, cetăţenii sunt nemulţumiţi de modul în care este administrat bazinul de către firma Gercom Business, a cărei activitate, în tot acest timp, nu a mai fost verificată de nimeni din administraţia locală, motiv pentru care, în ultimele luni, a coborât mult standardele de funcţionare şi chiar de igienă a bazinului. Printre cele reclamate de cetăţenii nemulţumiţi se numără şi nerespectarea tarifelor impuse de Consiliul Local, ceea ce nu este deloc în regulă. Astăzi, alături de viceprimarul Ion Dragomir, am ascultat nemulţumirile oamenilor şi replica administratorului, în urma cărora am ajuns la concluzia că, de aici înainte, Consiliul Local, în calitatea sa de partener şi finanţator al acestui edificiu, trebuie să verifice mult mai atent activitatea administratorului acestui bun public, pentru care au fost cheltuiţi foarte mulţi bani. În urma celor hotărâte azi, sper ca lucrurile să reintre în normal, pentru că altfel vom fi nevoiţi să luăm măsuri mai drastice. Mă folosesc de acest prilej pentru a-i ruga pe toţi cei care sesizează pe viitor nereguli în ceea ce priveşte activitatea celor care administrează bazinul de înot, să înştiinţeze comisia de sport, cultură şi sănătate a Consiliului Local, din care fac parte, pentru ca noi să putem interveni la timp”.
Din păcate, nu am reuşit să aflăm şi punctul de vedere al primarului Horia Tiseanu, pe care l-am contactat telefonic, însă fără vreun rezultat. (Carmen NEGREU)

Cuvântul care înţeapă

Machiavelismul dâmboviţean
 
Am încercat în ultima săptămână, în care s-au  întâmplat atât de multe lucruri importante pe scena politică românească, să mă abţin de la orice fel de comentariu şi să cântăresc lucrurile din punctul de vedere al beneficiarului deciziilor clasei conducătoare de naţie. Am vrut să înţeleg cât mai bine ce se întâmplă şi mai ales de ce se întâmplă ca după 22 de ani de libertate postcomunistă să nu ne găsim încă liniştea şi echilibrul în acest colţ de lume binecuvântat din multe puncte de vedere şi totuşi atât de fragil când vine vorba de educaţie, comportament şi moralitate. N-am să aduc în discuţie necesitatea înlăturării regimului băsescian şi nici pe cea a instaurării celui antonescian, ci mai degrabă aş vrea să comentez sursa generatoare a dezechilibrului social permanent, care din punctual meu de vedere este machiavelismul dâmboviţean.
Pentru cine nu ştie, Machiavelli a fost un strălucit scriitor, om politic şi diplomat din Florenţa secolului al XV-lea, a cărui teorie era aceea că “în politică dictează interesul şi forţa, nu considerentele de ordin moral”. El a fost primul care a formulat conceptual “raţiune de stat” şi a avut o mare influenţă asupra sistemului de gândire în politică până în zilele noastre.
Aşadar, ceea ce se întâmplă în România acum îşi are rădăcinile undeva în trecut, cu câteva sute de ani în urmă, într-o Europă medievală, care între timp a învăţat că în politica modernă, puterea poate fi dobândită şi prin mijloace uneori lipsite de moralitate, însă modul în care o foloseşti nu poate avea nicio legătură cu ceea ce Machiavelli a inventat. Cu regret şi responsabilitate spun că societatea românească trăieşte încă prin liderii ei, în acele vremuri demult uitate, pentru că în afara dorinţei acerbe de a dobândi puterea prin orice mijloace, niciunul dintre ei nu s-a folosit de ea exclusiv în favoarea naţiunii. Sper ca raţiunea radicalismului politic pe care îl trăim în această vară fierbinte să fie reaşezarea societăţii în matca normalităţii, pentru că altfel avem toate şansele să asistăm la decizii din ce în ce mai ciudate ale electoratului împins la periferia valorilor europene.
P.S. În plan local, lucrurile par să fi intrat într-o perioadă de acalmie, după ce administraţia Tiseanu a pierdut puterea în Consiliul Local. Pedeliştii sunt destul de apatici şi oarecum speriaţi că odată cu naufragiul lui Băsescu vor intra şi ei definitiv în derivă. Se aude că primarul Tiseanu îşi caută o nouă barcă politică pe la pontoanele celor de la putere şi că toată lumea strâmbă din nas. Ar fi culmea să se repete istoria din 2008 când, după “măcelul” din campania electoral, am asistat la pupăturile greţoase ale “adversarilor”. 
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

MANELIZAREA POLITICII… SAU ROMÂNIA PĂRĂSITĂ
   
Dezastrul educaţiei româneşti se vede cel mai bine nu din rezultatele de la bacalaureat, ci din activitatea lumii politice. Spectacolul ultimei săptămîni a fost unul integral de manele, cu toţi regii domeniului la microfonul parlamentului. Am văzut acolo tot repertoriul de vulgarităţi, jeluiri, înjurături, agramatisme şi ilogisme specifice neamului Guţă. Nici un  dram de distincţie, de argumentaţie, de cultură, numai ţigăneală. Raportul dintre o şedinţă parlamentară normală şi spectacolul jalnic de joi este acelaşi ca dintre concertele de la Festivalul Celibidache şi cele de pe Taraf Tv. Urmăresc discuţiile de pe forumuri şi mă izbesc aceleaşi discuţii „după ureche”, lăutărismul, imposibilitatea de a combate în tic-tacul dintre argument şi contraargument. V-aş propune un exerciţiu de imaginaţie: numiţi 20 de parlamentari, indiferent de partid, care sunt specialişti măcar decenţi în ceva. Nu care au diplome, de astea s-au distribuit la kilogram. Vezi traseul profesional supra-realist al nulităţii absolute numite Zgonea. Cum să facă asemenea oameni legi funcţionale, indiferent de domeniu? Azi cînd scriu, toată lumea se uită ca la girafa de la zoo la rezultatele de la bac. Nu mai e şocul de anul trecut, cel mult un şoc invers, multă lume se aştepta ca anul acesta să fie o „toleranţă” (motivată de contextul politico-electoral) maximă. Sigur că de vină este tot Băsescu. O să vă surprindă, dar ca om care am îmbătrînit în sistem, cred că vina aici nu este în primul rînd a politicii, cît tot a unor urechişti, făcători de programe şi strategii, cu ceva studii pe afară, care au „implementat” tot felul de reforme fără cap şi fără coadă, fără minimă grijă de adecvare la realităţi sau de măsurare a efectelor.

Puncte de vedere

Abrambureala pedagogică (1)

Anul şcolar ce abia se încheie este cea mai mare „(a)brambureală” din ’90 încoace. A început cu două săptămâni de teste iniţiale, ale căror note nu se-au trecut în cataloage. În concluzie, elevii le-au tratat cu dezinteres. Două săptămâni pierdute de pomană, note înspăimântător de mici. 14 zile în care profesorii care nu au susţinut teste au ars gazul de pomană, iar ceilalţi au făcut muncă voluntară (aici iar o nedreptate, unii au corectat 400-500 de teste, alţii 100-150 sau chiar mai puţin). Cu surle şi trâmbiţe, se auzea că la sfârşitul anului se vor da şi teste finale! Pe aceeaşi procedură. Însă a picat Guvernul şi nu s-au mai susţinut! (Personal am dat teste finale la peste 400 de elevi).
Inadvertenţa testelor finale era că metodologia apărea tocmai pe 28 mai, iar clasele a XII-a terminau şcoala la 1 iunie. În plus, ministerul nu a luat în calcul că elevii liceelor tehnice au practică de specialitate la sfârşitul anului încă din luna mai. Unde să-i prinzi la teste? La menghină, la cofetărie, la atelierele electrice sau de motoare?
O altă abrambureală a fost structura anului şcolar, cu un trimestru şi un semestru. Căci trimestrul I, cu doar trei luni, nu poate fi numit altfel. Cum să ai acelaşi randament în trei luni de pregătire, ca în şase? Apoi unii au terminat şcoala la 1 iunie, alţii pe 22, alţii pe 29, alţii pe 6 iulie şi ultimii pe 13 iulie!
A fost anul cu o săptămână de „şcoală altfel”, în care fiecare profesor a făcut ce l-a tăiat capul: unii în excursii prin ţară, alţii la filme documentare în şcoli, unii la adunat gunoaie (elevii nu-s salubritatea localităţilor!), alţii pe la mânăstiri. Haos. Şi chiul. Activităţi didactice fără impact sau profesori care au cheltuit din buzunar pentru deplasări!

Ferma zootehnică de la Voila e tot în paragină

Investitorul care o va reabilita e tot în aşteptare

 Cât de serioşi sunt investitorii autohtoni care solicită municipalităţii încredinţarea spre administrare a diferitelor active din domeniul public al Câmpinei, ori, poate, cât de complicat şi de greoi este CHP (circuitul hârtiilor din Primărie), se poate deduce şi din starea fermei zootehnice de lângă Spitalul Voila. În aprilie 2012, pe ultima sută de metri a mandatului său, precedentul legislativ municipal dădea zor nevoie mare să aprobe un proiect de hotărâre privind închirierierea prin licitaţie publică a terenului şi a clădirilor fostei ferme zootehnice din vecinătatea Spitalului Voila, în suprafaţă totală de aproape 22.000 de metri pătraţi. Era vorba despre fosta fermă a spitalului, în prezent aflată în proprietatea municipalităţii, care a mai încercat o dată, în urmă cu doi ani, să „mărite” acest activ ajuns într-o deplorabilă stare de degradare, dar nu a reuşit. Atunci, în anul 2010, Consiliul Local Câmpina hotărâse închirierea fermei prin licitaţie publică, dar licitaţia nu s-a mai ţinut, din lipsă de licitatori, iar hotărârea respectivă şi-a pierdut valabilitatea. În şedinţa ordinară din aprilie, consilierul municipal Marian Nistor  le povestea colegilor săi despre faptul că la Primăria Câmpina sosise o solicitare fermă a unui investitor cu tradiţie în domeniu. O solicitare fermă pentru o fermă. Din cererea sa, investitorul cu pricina lăsa a se înţelege că doreşte să-şi extindă afacerea deţinută, în prezent, la Proviţa de Sus pe un teren mai mare, iar terenul de la fostă fermă zootehnică de pe Voila i se părea cum nu se poate mai potrivit. S-a subliniat în timpul dezbaterilor că este vorba despre un fermier care se va ocupa în exclusivitate de creşterea vitelor de rasă. Investitorul „strategic” a solicitat închirierea locaţiei promiţând că nu va creşte aici oi, ci numai vite, iar hrănirea bovinelor  se va realiza în sistem de stabulaţie legată, ceea ce înseamnă că efectivul de animale va fi furajat la grajd, fără ca acestea sa fie lăsate să păşuneze liber. Un lucru apreciat de consilieri, mai ales că vitele de pe Voila lăsate slobode la păşunat s-ar fi putut întâlni cu oile stânei de pe Muscel, care sunt mânate pe mai toate păşunile din zonă. Deoarece pentru reabilitarea spaţiilor fostei ferme zootehnice sunt necesare investiţii importante, pe care investitorul solicitant a dat de înteles că este dispus să le facă rapid, aleşii au aprobat, de asemenea, mai multe facilităţi viitorului chiriaş, printre care scutirea de la plata chiriei, până la data de 31 decembrie 2013, dacă face dovada că a investit minimum 10.000 euro în primele şase luni de contract.  Din păcate, investiţia în reabilitarea fermei abandonate de pe Voila, care ar trebui făcută cât mai grabnic având în vedere paragina care s-a instaurat în acest loc, reprezintă încă o victimă pe altarul zeului politicii, căci, în luna mai, cei din executivul câmpinean nu s-au grăbit cu organizarea licitaţiei, iar apoi au venit alegerile locale de la 10 iunie, care au schimbat radical priorităţile. Ferma, în care se creşteau odinioară şi porci, a fost o unitate de frunte a zootehniei din zona câmpineană. În prezent, în bălăriile care au năpădit pământul din jurul clădirilor, romii care fură fier îşi ascund “capturile” reuşite în timpul zilei. În 1971, Spitalul Voila (destinat iniţial doar pentru tratarea nevrozelor), a fost construit special pentru protipendada Partidului Comunist Român, drept pentru care ferma zootehnică trebuia neapărat înfiinţată ca o anexă a acestei unităţi spitaliceşti, ca să se asigure o hrană îmbelşugată şi sănătoasă pentru conducătorii României comuniste a acelor timpuri. Ferma arăta la începuturile sale impecabil. Astăzi, unui nostalgic al vremurilor comuniste ea îi poate lesne provoca niscaiva nevroze. La Primărie, nu se ştie clar de ce nu a fost organizată licitaţia respectivă (poate investitorului solicitant îi convine această situaţie), dar trecând, zilele trecute, prin faţa fermei de altădată, ne-am amintit că una dintre metehnele românilor este faptul că urnesc greu lucrurile. Cum s-ar spune, fosta fermă zootehnică de la Voila e tot în paragină, iar investitorul ei strategic care s-o pună pe picioare e tot în aşteptare. (A.N.)

A început parteneriatul educativ cu Şcoala “Castelul Angliei” din Strasbourg

La prima vedere, între Strasbourg şi Câmpina nu s-ar putea spune că există vreo legătură. Strasbourg, primul oraş şi capitala regiunii franceze Alsacia, este aşezat lângă fluviul Rin. Prin comparaţie, Câmpina este doar un orăşel patriarhal, al doilea municipiu al judeţului Prahova, situat pe malul stâng al râului cu acelaşi nume. Strasbourg are peste 500.000 de locuitori, iar Câmpina nu are nici 35.000. Şi totuşi, între două instituţii care aparţin celor două oraşe a fost demarat, zilele trecute, un parteneriat special, cu bogate valenţe educative şi, de ce nu, chiar culturale. Dacă privim retrospectiv în istoria României, nu putem să nu observăm că Franţa, sora noastră mai mare de gintă latină (cum le plăcea să afirme revoluţionarilor de la 1848, ca şi multora dintre vechii noştri politicieni şi istorici), ne-a inspirat, ne-a învăţat şi ne-a ajutat, de multe ori, de-a lungul ultimelor două secole. Aşa cum, în 1859, Napoleon al III-lea ne ajuta să realizăm Unirea Principatelor (fără ajutorul său, Moldova şi Muntenia nu s-ar fi unit, cu siguranţă, atunci), în zilele noastre (păstrând proporţiile, desigur), francezii de la Şcoala Educativă şi Pedagogică «Le Château d’Angleterre» din Strasbourg au sosit în Câmpina pentru a ne ajuta să învăţăm cum se pot apropia, prin acţiuni comune, sufletele unor tineri pe care îi separă, geografic vorbind, mii de kilometri distanţă. Mai trebuie menţionat că partea franceză este constituită, de fapt, nu doar de Şcoala “Castelul Angliei”, ci de o întreagă asociaţie umanitară, ARSEA pe numele ei, înfiinţată la Strasbourg, încă din 1946, ca o organizaţie de utilitate publică destinată să răspundă nevoilor socio-educative şi pedagogice ale tinerilor francezi aflaţi în dificultate. ARSEA susţine ideea “Un loc pentru fiecare în societate” şi reprezintă o asociaţie cu 1.000 de angajaţi, care se ocupă de peste 40 de instituţii de învăţământ din Alsacia. Ideea parteneriatului i-a venit Elenei Bijiaoui-Dulă, o româncă plecată acum mulţi ani în Franţa, care lucrează, în prezent, ca asistent în administraţia centrală ARSEA şi care a însoţit şi ea delegaţia franceză. Cum toate activităţile ce vor construi punţi de legătură între inimile tinerilor şcolari din Câmpina şi Strasbourg vor fi finanţate integral de partea franceză, proiectul nu ar fi fost posibil fără suportul conducerii ARSEA.
Între şcoala franceză “Castelul Angliei”, amintită mai devreme, şi Şcoala Sanatorială Voila (singura din România cu profil psihiatric), s-a încheiat un parteneriat încă de acum câteva luni. Vineri, 6 iulie 2012, echipa franceză de educatori  condusa de Steeve Padra (principalul responsabil al proiectului), a sosit la Câmpina, unde a fost cazată la hotelul de la Casa Tineretului. Împreună cu Steve, au mai venit alţi cinci educatori, în supravegherea cărora se află 11 elevi francezi ai acestei şcoli. Elevii de la Şcoala “Castelul Angliei” şi elevii Şcolii Sanatoriale Voila, sub îndrumarea pedagogilor ambelor părţi implicate în acest lăudabil proiect, vor amenaja împreună un teren de sport al cărui asfalt a fost turnat de lucrători adulţi ( e vorba, deci, de trasarea terenului, vopsirea gardului înconjurător etc). Tot împreună, elevii francezi şi români vor reuşi, în următoarele 10 zile, amenajarea unei grădini cu flori şi zarzavaturi, precum şi pictarea unei fresce.
Vineri 6 iulie, la câteva ore de la sosirea lor în Câmpina, francezii conduşi de Steve Prada au vizitat locaţia ce va fi transformată vremelnic într-o adevărată tabără şcolară,  întâlnindu-se cu consilierul municipal Marian Dulă (verişorul Elenei Bijiaoui-Dulă), cu reprezentanţi ai Scolii Sanatoriale (o institutie de învăţământ cu regim mixt, ceva între şcoală normală şi şcoală ajutătoare), şi ai Spitalului  Voila (pe lângă care funcţionează Şcoala Sanatorială). După obişnuitele prezentări, delegaţia din Strasbourg s-a deplasat la Primăria Câmpina, unde s-a întâlnit cu primarul Horia Tiseanu, care le-a mulţumit şi le-a urat un bun-venit oaspeţilor de pe malurile Rinului. A doua zi, francezii s-au pus pe treabă, alături de toţi cei implicaţi în proiect. Pentru realizarea obiectivelor propuse în cadrul parteneriatului, s-au stabilit trei ateliere de lucru şi echipele corespunzatoare. Primul atelier este cel destinat trasării marcajelor pe terenul de sport al şcolii. Echipa de lucru este formată din doi profesori (Sebastien si Wilfried) şi opt elevi (patru francezi şi patru români).  Profesorul de educaţie fizică Vasile Soare, beneficiarul terenului de sport, face si el parte din echipă. Al doilea a atelier este cel destinat realizării unei grădini de zarzavat şi flori. Echipa este formata din doi educatori (Charlene si Steeve), cinci tineri francezi şi alţi cinci români. Ei sunt îndrumati de Gena Preda, responsabil de proiect şi asistent-şef al Secţiei de pediatrie a spitalului. Al treilea atelier are ca obiectiv realizarea unei fresce pe lemn. La ea lucreaza doua educatoare (Anne Laure si Magali), însoţite de trei elevi francezi şi alti trei români. În cadrul fiecărui atelier de lucru există câte o translatoare voluntară, dintre elevele Colegiului Naţional “Nicolae Grigorescu”. Lucrările mai sunt coordonate, de asemenea, de către Elena Dulă, responsabil de proiect, împreuna cu Magdalena Lascu, directorul Şcolii Sanatoriale, şi Felicia Bădoiu, director al Şcolii Generale “A.I. Cuza”, în a cărei structură se încadrează şi Şcoala Sanatorială Voila. Predarea lucrărilor executate în cadrul parteneriatului va avea loc, într-un cadru festiv, în ziua de 17 iulie. (A.N.)

Sculptorul Vlad Dumitriu: „Cred că e foarte bine, pentru un artist, să aibă cunoştinţe din cât mai multe domenii”

După ce a terminat liceul (actualmente colegiu) „Nicolae Grigorescu” din Câmpina, tânărul Vlad Dumitriu, care are acum 30 de ani, a urmat Facultatea de Arte Plastice din Bucureşti, secţia de sculptură. De zece ani îşi expune lucrările în expoziţii, atât în ţară cât şi în străinătate, călcându-i pe urme tatălui său, Alfred Dumitriu, un nume deja consacrat ca sculptor, fiind primit în Uniunea Artiştilor Plastici, din 2005. Încercând să-şi găsească menirea în artă, Vlad Dumitriu se află într-o continuă căutare de sine în relaţia cu Universul, cu Divinitatea, reuşind să dea viaţă unor creaţii artistice inedite, privitorul neputând să plece din faţa lor, fără să constate transpunerea unor idei filozofice, fără să mediteze sau să interpreteze concretul abstract al operei.

 Reporter: Încă din timpul şcolii ţi-ai descoperit talentul sau ai fost atras de latura artistică datorită tatălui tău, sculptorul Alfred Dumitriu?
Vlad Dumitriu: Bineînţeles că am fost, toată perioada copilăriei, în contact cu acest domeniu, pentru că tatăl meu a fost şi este foarte activ ca artist, trecând de multe ori pe la el, prin atelier. Dar eu m-am hotărât, efectiv, să urmez acest drum destul de târziu. Cred că eram prin clasa a X-a. Multă vreme am fost apropiat şi de materiile realiste, de fizică, matematică. Totuşi, am încercat şi latura artistică. Am fost la atelierul tatălui meu, încercând cu lipsa mea de pricepere de atunci, să lucrez câte ceva din ce mi-a recomandat el. Mi-a plăcut şi am hotărât că ar fi un drum potrivit pentru mine, preferând să fac aşa ceva decât să urmez o facultate realistă.
Reporter: Te-ai axat pe ceva anume, în facultate?
Vlad Dunitriu: Am urmat secţia de sculptură. Am învăţat, în mod special, tehnici legate de sculptură, iar ca temă principală, în anii de facultate dar şi de master, am avut „Ochiul” - Poarta Sufletului”.
Reporter: Care a fost prima ta lucrare?
Vlad Dumitriu: Practic, primele sculpturi erau studii, erau copii după statui antice, pentru a-mi îmbunătăţi îndemânarea. La începuturile mele, am avut un ciclu de lucrări pe care l-am botezat ”Natura Universală”. Nu mai ţin minte, exact, care dintre aceste lucrări a fost prima. Dar asta a fost prima temă pe care am abordat-o. Întotdeauna am fost pasionat de felul în care a apărut Universul, de partea de fizică din spatele Universului. Am încercat, cumva, să prind o frântură din aceste lucruri. Este o temă la care îmi doresc să revin în viitor. Am nişte gânduri legate de ea dar, nu sunt încă sedimentate, n-am ajuns, încă, la nişte concluzii. Meditez asupra acestei teme în continuare, s-o duc mai departe, la alt nivel.
Reporter: Cum îţi vin ideile, inspiraţia?
Vlad Dumitriu: În primul rând, ideile nu vin pentru că le chemi. Poţi să citeşti ceva, poţi să vezi ceva, să auzi ceva care, legat de experienţele tale recente, să-ţi declanşeze un „arc” în creier… Nu ştiu… se creează o reacţie în lanţ ce te poate duce la o idee, la inspiraţie.
Reporter: Vorbeşte-mi despre o lucrare, despre cum ţi-a venit inspiraţia să o creezi.
Vlad Dumitriu: Pot să-ţi dau două exemple. O idee mai simplă, care mi-a venit prin anul III de facultate, dacă nu mă înşel. M-am dus pe Muscel, pe la orele 11-12 noaptea. Nu ştiu dacă ai văzut că uneori, pe timp de zi, soarele trimite raze printre nori, care se văd. Ei bine, în acea noapte, luna a fost cea care a trimis raze printre nori. A fost un lucru pe care nu-l mai văzusem, nu ştiam că e posibil şi m-a impresionat în mod deosebit. Şi atmosfera era de aşa natură, făcându-mă să mă simt privit sau supravegheat cumva, de sus. Lucrul acesta mi-a dat inspiraţia pentru lucrarea  „Ochiul Divin”.  Lucram în perioada aceea la ciclul „Ochiul-Poarta Sufletului”, seara aceea inspirându-mi una din lucrările acestuia. O altă lucrare din acelaşi ciclu, pentru care pot să spun o poveste, este „Ochiul Meduzei”, fiind legată cumva, şi de partea cu naşterea Universului. În acea perioadă am citit Legendele Olimpului, ducând mai departe ideea, prin lucrare, de vlăguire a sufletului. Aşa am făcut o lucrare, pornind de la ideea asta, ca pe un ochi într-un capăt şi un altul în celălalt capăt, fiind ca un vârtej în interior, ce-ţi absoarbe energia. Mi-a plăcut pentru că am putut să leg cumva şi de naşterea Universului, fiind precum o gaură neagră, putând merge pe ideea de a fi începutul unui nou Univers. E un alt exemplu, să zicem, de idee, care s-a închegat din mai multe elemente. Nu e doar un element sau legenda sau doar Universul sau doar ochiul Meduzei. Sunt trei elemente pe care le-am îmbinat într-o lucrare, pentru că aşa mi-a venit mie inspiraţia în momentul respectiv.
Reporter: Se pare că totuşi te ajută dragostea mai veche pentru fizică şi matematică, în artă. 
Vlad Dumitriu: Cred că e foarte bine, pentru un artist, să aibă cunoştinţe din cât mai multe domenii, lărgindu-şi baza din care să poată crea o lucrare. Mi se pare un lucru bun, pentru un artist, să urmeze un liceu teoretic înainte de a face Facultatea de Arte.
Reporter: Ai participat la expoziţii de grup sau chiar personale?
Vlad Dumitriu: La expoziţii de grup particip destul de frecvent. Am avut şi câteva expoziţii personale. De când sunt membru al UAP, de vreo 6-7 ani, am participat cam la 80-90 %  din saloanele judeţene, la cele de la Ploieşti, de două ori pe an, toamnă şi primăvară. În ce priveşte expoziţiile personale, am avut-o pe prima la Palatul Circului din Bucureşti. Am mai avut şi la Ploieşti, în Galeria UAP, cu tema Poarta Sufletului. Legat de expoziţiile de grup, am avut şi trei participări la Salonul de Toamnă, de la Paris, unul dintre cele mai prestigioase din Europa, apoi am mai participat la bienala de la Beijing, organizată cu ocazia Olimpiadei. Tema expoziţiei a fost firesc, „Sporturi”, participând cu o lucrare, cu un arcaş femeie. Am luat şi nişte premii. Am primit un premiu la Salonul Naţional de Artă, premiul II la Salonul de Sculptură din Franţa, organizat de primăria oraşului Grasse, căruia i se mai spune capitala parfumurilor.
Reporter: Pe când o expoziţie personală şi la Câmpina?
Vlad Dumitriu: Nu ştiu… nu m-am mobilizat încă în acest sens. Probabil că voi organiza şi aici. Se ştie că deţinem o galerie aici, acasă. De obicei, eu mă ocup de organizarea expoziţiilor.
Reporter: Lucrezi la ceva acum?
Vlad Dumitriu: Am încheiat recent un ciclu de lucrări numit „Rugăciune”. E posibil să mai introduc ceva lucrări dar, în mare, l-am cam încheiat. O lucrare chiar se află expusă la Casa de Cultură „Geo Bogza”, unde domnul director Florin Dochia a organizat o expoziţie de grup cu toţi artiştii câmpineni.
Reporter: În artă, influenţele sunt inerente. Există aşa ceva în arta ta, inclusiv de la tatăl tău?
Vlad Oprea: Cu siguranţă că undeva, în subconştient există influenţe. În ce-l priveşte pe tatăl meu… sigur, din moment ce am crescut printre lucrările lui. Dar eu încerc să mă desprind prin ceea ce creez.
Reporter: Îţi dă câte un sfat, când trece pe lângă vreo lucrare de a ta, mai face vreo observaţie?
Vlad Dumitriu: Cumva, treaba asta e reciprocă. Nici eu nu mă feresc să fac aprecieri legate de lucrările sale, aşa cum şi el face faţă de ale mele.
Reporter: Poţi să trăieşti din arta ta?
Vlad Dumitriu: Da, dar în general suplinesc şi cu nişte munci mai tehnice. Prelucrări, torn în bronz, pentru cei care au astfel de nevoi. Totuşi, categoric, se poate supravieţui, odată ce stăpâneşti meseria, chiar dacă, să spunem, n-ai tot timpul succes în vânzarea lucrărilor tale. E o meserie, o artă pe care nu o pot cunoaşte foarte mulţi oameni şi te descurci. Sunt perioade şi perioade şi, în general, atunci când organizezi o expoziţie,  ai ocazia să fii văzut, apreciat şi să poţi vinde.  De exemplu, am avut colaborări cu Galeria, decorând sediul firmei Confind.
Reporter: Te simţi împlinit ca artist? Ce îţi doreşti cel mai mult?
Vlad Dumitriu: Cred că mai am mult de lucru, mai e mult de muncă… Ce-mi doresc? Să am inspiraţie, să am idei. Trebuie să le şi cauţi, să creezi condiţiile, premisele de a se manifesta.
 
Carmen NEGREU

Abia intrată în Liga a III-a, FC Unirea Câmpina vrea să meargă mai departe alături de municipalitate

Luna trecută, după meciul de baraj cu FC Chitila, la finalul celor 90 de minute de joc extrem de tensionate, echipa Unirea Câmpina a promovat în Liga a III-a, învingându-şi contracandidata cu scorul de 2-1 . A fost o mare victorie a fotbalului câmpinean. În ultimii ani, Unirea Câmpina a fost acuzată, adesea, că este o grupare sportivă politizată, portocalie, care a funcţionat în baza unui contract de asociere cu municipalitatea câmpineană (membru fondator al clubului), şi pentru a susţine imaginea PDL. Viitorul echipei de fotbal este destul de incert, dacă finanţările de la bugetul local vor înceta. Or, noua majoritate în Consiliul Local, formată din USL (PSD şi PNL) şi PP-DD, ar putea determina sistarea finanţărilor (sau măcar a unei bune părţi din acestea). Continuarea colaborării dintre executivul local şi Unirea este privită cu neîncredere prin prisma faptului că acest club a fost considerat, în ultimii ani, un susţinător fervent al PDL Câmpina şi al primarului Horia Tiseanu.
Chiar dacă echipa de fotbal a obţinut o calificare în Liga a III-a absolut spectaculoasă şi perfect meritorie. Ion Dragomir, preşedintele PSD Câmpina şi copreşedinte al USL Câmpina, a declarat recent, în cadrul unei conferinţe de presă, că  are de gând, pe baza majorităţii favorabile din Consiliul Local, să controleze toate contractele derulate de Primăria Câmpina în ultimii ani, “pentru a îndrepta nişte lucruri care nouă nu ni s-au părut prea ortodoxe”.
Vorbind despre continuarea colaborării cu Unirea Câmpina, viceprimarul municipiului a fost de părere că “trebuie să analizăm foarte bine finanţarea echipei de fotbal, dacă o facem sau nu o facem, pentru că o echipă de judeţ a cheltuit enorm de mulţi bani. Cred că suntem unici în ţară, dacă ne gândim la suma de bani pe care am alocat-o unei echipe de fotbal, chiar dacă ea a promovat.”
Întrebându-l pe preşedintele clubului Unirea, Mărgărit Ciubotaru, cum comentează declaraţiile numărului doi din Primărie, am primit următorul răspuns: “Nu cred că trebuie amestecat fotbalul cu politica. Noi am luptat mereu pentru imaginea fotbalului câmpinean. Desigur, am dori să mergem mai departe alături de municipalitate, deoarece această formulă şi-a dovedit viabilitatea şi nu are rost să schimbăm lucruri care merg bine pe altele cu eficienţă nedovedită. Referitor la declaraţiile domnului viceprimar Ion Dragomir privind finanţările pe care le-am primit sezonul trecut de la Consiliul Local, care se cifrează la peste patru miliarde de lei vechi, eu cred că dorinţa dumnealui de a controla toate cheltuielile făcute de Primărie cu echipa Unirea sunt întemeiate, având în vedere că vorbim aici de bani publici. Eu pot să vă asigur, şi pe această cale, că toate cheltuielile s-au făcut respectându-se legalitatea. Dacă indemnizaţiile fotbaliştilor au fost cam mari este şi pentru faptul că am urmărit, de la început, promovarea în eşalonul superior. Salariile primite de jucătorii noştri  au fost, într-adevăr, superioare celor practicate, în general, în fotbalul judeţean tocmai pentru a-i stimula pe băieţi să lupte cu maximă dăruire şi dârzenie pentru atingerea obiectivului propus. Ele sunt însă normale pentru divizia C a fotbalului naţional. Vă mai pot spune că, în această ediţie, salariile jucătorilor Unirii vor rămâne la acelaşi nivel cu cel din ediţia precedentă.”
Am mai aflat de la interlocutorul nostru că la conducerea clubului vor fi păstraţi aceiaşi oameni. Lotul va fi aproape la fel cu cel pe care Unirea l-a avut în ediţia precedentă. Senzaţionale ni s-au părut ultimele afirmaţii ale şefului grupării Unirea, care ne-a declarat, în finalul convorbirii noastre telefonice: “Nu intenţionăm aducerea a mai mult de trei-patru jucători din afară. Obiectivul clubului este promovarea în Liga a II-a la sfârşitul sezonului actual.” Un obiectiv extrem de îndrăzneţ, aproape nebunesc, care, dacă se va fi împlini, va face ca, după cinci ani, Câmpina să aibă din nou o echipă în divizia B, trezind nostalgicilor “poienari” amintiri dintre cele mai plăcute în legătură cu fosta echipă fanion a oraşului, Poiana Câmpina. 

„În acest mandat, prioritatea noastră trebuie să fie aceea de a investi în baze sportive şi mai puţin în proiecte private” 
- este de părere Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de Cultură şi Sport a Consiliului Local

Invitat să comenteze pe marginea proiectelor de viitor a celor de FC Unirea Câmpina, Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de Cultură şi Sport din Consiliul Local, a declarat: „Îi felicit pe cei de la Unirea Câmpina pentru rezultatele obţinute în plan sportiv şi le doresc mult succes în continuare. Nu ştiu în ce măsură Consiliul Local se va putea implica pe mai departe cu un efort bugetar consistent în susţinerea clubului, având în vedere că în acest mandat, prioritatea noastră trebuie să fie aceea de a investi mai mult în baze sportive, de care să beneficieze toţi câmpinenii şi mai puţin în proiecte private. Trebuie să analizăm cu mare atenţie situaţia generală a sportului câmpinean şi să evităm, pe cât posibil, măsurile discriminatorii. În Câmpina sunt şi alte sporturi care trebuie sprijinite, nu numai fotbalul”.

A II-a ediţie a Festivalului de Teatru Pentru Tineri, desfăşurat la Breaza, a fost un succes

Vineri, 6 iulie, a avut loc la Breaza deschiderea celei de-a doua ediţii a Festivalului de Teatru Pentru Tineri, la care au participat elevi de la liceele de pe Valea Prahovei. Astfel, 16 tineri, de la patru licee din Sinaia, Breaza, Comarnic şi Câmpina, şi-au desfăşurat activitatea pe două ateliere, incluzând două module, Corpul în spaţiul scenic şi Rostirea scenică, sub îndrumarea cunoscutului regizor de teatru şi film, directorul Teatrului Equinox din Ploieşti, Mihai Vasile.
„Festivalul nu are un caracter de competiţie ci acela de a învăţa, ce înseamnă teatru. Adică, tinerii să descopere cum se comportă un actor pe scenă, cum se comportă un spectator în sală, de a învăţa teatru. Un teatru pe care îl jucăm voluntar sau involuntar, dar care de data aceasta trebuie învăţat. Maestrul Mihai Vasile este cel care pregăteşte aceşti tineri, care s-au înscris la ediţia a doua a festivalului, pentru viaţa de actor” a spus Alexandru Cazan, directorul Centrului Cultural „Ion Manolescu” din Breaza, gazda acestui festival.
    Festivalul se bazează, în esenţă, dincolo de modulele de prezentare, pe discuţii libere, proiecţii video şi demonstraţii făcute de către actorii Teatrului Equinox, care le-au arătat elevilor ce înseamnă arta dialogului, nuanţarea sunetelor, arta monologului şi alte secrete din viaţa unui artist.   
„Atunci când am pus la cale acest festival, împreună cu directorul Alexandru Cazan, am spus că facem un festival de ateliere şi nu de teatru. Geme ţara asta de festivaluri de teatru în care tinerii se calcă în picioare prin culise, îşi dau coate, se urăsc, unii plâng, alţii râd. Sunt împotriva oricărui tip de competiţie. Competiţiile nu sunt decât în sport - şi acolo cu probleme - şi în afaceri. Nu cred în competiţie, aşa cum este o lozincă strigată peste tot, că naşte valoare. Este cea mai mare tâmpenie! Dacă vreţi, competiţia cu tine însuţi dă drumul la valoare” şi-a expus crezul regizorul Mihai Vasile.
Prin prezenţa sa la deschiderea festivalului, primarul Răzvan Bălăşescu şi-a arătat deschiderea către actul de cultură şi către nevoia tinerilor de a fi educaţi în acest sens. Au fost invitaţi să participe la acest festival, cunoscuta cântăreaţă de muzică uşoară, Marina Voica şi fostul primar al oraşului Breaza, George Mărăcineanu, căruia oricâte i s-ar reproşa în plan administrativ, nu i se poate contesta implicarea culturală în viaţa oraşului.
La finalul festivalului a fost prezentat un spectacol de teatru, „Sanatoriul de boli discrete”, un colaj teatral din creaţia scriitorului Lucian Vasilescu, pe un scenariu şi în regia lui Mihai Vasile, interpretat de actorii Teatrului Equinox din Ploieşti. (Carmen NEGREU)

Flash editorial

Marian Chirulescu, AXIOMA

După doi ani de la dispariţia renumitei reviste de literatură, ştiinţe, religie şi artă Axioma - care cuprindea peste 3.000 de autori şi peste 3.000 de pagini -, scriitorul Marian Chirulescu*, vechi colaborator şi fondator al publicaţiei respective, revine cu o nouă lucrare cu nume omonim.
Cartea Axioma (sponsorizată de autor), cuprinde două părţi: Volumul I, apărut în anul 2006, la Editura Premier, Ploieşti, cu articole publicate în nr. 1 - 60 ale revistei „Axioma”, din perioada aprilie 2000 - martie 2005 şi Volumul II (reprodus în foto), apărut anul acesta la Editura Tipo - Man Ploieşti, cu articolele publicate în nr. 61 - 123 ale revistei, din perioada aprilie 2005 - iunie 2010.
Lucrarea Axioma (vol. II), realizată de bibliograful Marian Chirulescu, reprezintă un indice analitic adnotat alfabetico-cronologic, care reuneşte totalitatea materialelor cuprinse în ultimele 63 de numere ale revistei „Axioma” (studii, articole, informaţii, ştiri, cronici literar-artistice, recenzii, iconografie, publicitate). „Toate acestea - după cum subliniază M. Chirulescu - au fost ordonate pe domenii de referinţă, corespunzător Clasificării Zecimale Universale (CZU), de la 0 la 9... În cadrul fiecărei grupe (clase), cu excepţia «Literaturii», s-a dat prioritate studiilor şi articolelor şi, în încheiere, cronicilor şi recenziilor”.
Cu „minuţiozitatea şi rigoarea profesională care îl caracterizează” (după cum remarcă C. Trestioreanu în lucrarea „10 ani în slujba culturii 2001 - 2011”), M. Chirulescu a stabilit la fiecare domeniu materialele în ordinea alfabetică  a numelui autorilor şi cronologic - în ordinea apariţiei în timp, la fiecare autor, de la nr. 61 la nr. 123 al revistei.
Structura lucrării - cu o concepţie modernă, accesibilă - cuprinde practic, toate domeniile de referinţă: literatură, cultură, filosofie, religie - mitologie, ştiinţe social - politice, etnografie - feminism - folclor, ştiinţe exacte, medicină - ştiinţe tehnice, artă.
Fiecare domeniu are subdiviziuni. De exemplu: Literatura (CZU 82) are: a) literatura română (CZU 821.135.1) (pe genurile literare: poezie, proză, eseuri, cugetări - aforisme - maxime, publicistică, teorie - estetică - istorie şi critică literară) şi b) literatura universală (generalităţi, literatura engleză, literatura irlandeză etc.). Cartea mai conţine Anexa: Fotografia ultimei pagini a revistei „Axioma”, două articole - „Revista Axioma şi-a încetat apariţia” (de C. Trestioreanu), „Axioma după Axioma” (de Ch. Crăciun), Index şi Cuprins.
Studiul impecabil al profesorului Marian Chirulescu scoate în evidenţă şi contribuţia scriitorilor din zona Câmpina la realizarea revistei „Axioma”: Bălu Andi, Bălu Ion, Bucur Serghie, Cernica Elena, Cernica Marius, Cernica Viorel, Cionca Ion, Constantinescu Codruţ, Crăciun Christian, Cubleşan Constantin, Dochia Florin, Marinache Diana, Marinescu Theodor, Moreanu Iulian, Rusu Togan Gherasim, Ştefan Al. Saşa, Trandafir Constantin, Teculescu Mircea, Toma Emanoil.
„Grupul de la Câmpina” îl felicită pe autor pentru excelenta lucrare şi îşi exprimă întreaga gratitudine pentru cărţile dăruite cu multă generozitate.(Theodor MARINESCU)

*) Marian Chirulescu (n. 8 oct. 1943, Predeal), absolvent al Facultăţii de Filologie, Univ. Bucureşti (1971). Autor de lucrări de specialitate (bibliografii, dicţionare, documentare, antologii, bio-bibliografii).