17 iulie 2012

„Groapa” de gunoi a oraşului, la un pas să devină un butoi de pulbere pentru administraţia Tiseanu

La începutul lunii iunie a anului curent, mai exact în data de 7 iunie, Tribunalul Argeş emitea hotărârea 1275/ 2012 privind litigiul dintre SC APASCO şi Consiliul Local Câmpina, Consiliul Local Băneşti, Consiliul Judeţean Prahova:  „Admite acţiunea precizată. Anulează contractul de asociere nr. 8946/2000(cu toate modificările ulterioare) şi obligă pe pârâţi să plătească reclamantei suma de 5781430,4 lei. Obligă pe pârâţi la 93541 lei cheltuieli de judecată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică, azi 07 Iunie 2012, la Tribunalul Argeş Secţia Civilă, complet specializat Contencios Administrativ şi Fiscal”.
Privind în urmă, ne aducem aminte că în anul 2008 Apasco a chemat în judecată cele trei instituţii enumerate mai sus, pentru anularea contractului de asociere, încheiat în vederea construirii şi administrării rampei ecologice de la Băneşti. SC Apasco SA motiva prin faptul că a investit foarte mulţi bani în administrarea gropii de gunoi de la Băneşti, sume care nu au fost amortizate.
Iulian Anton, şeful Biroului Juridic din cadrul Primăriei Câmpina ne-a declarat cu privire la această situaţie: „După mai multe faze procesuale, în 2009, la solicitarea Apasco, acest dosar a fost strămutat la Tribunalul din judeţul Argeş. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de strămutare a dosarului, judecându-se pe fond, în Argeş. În primă fază, instanţa de judecată a dat câştig de cauză Consiliilor Locale din Câmpina şi Băneşti, inclusiv, Consiliului Judeţean Prahova. În urma recursului declarat de către APASCO, Curtea de Apel Argeş a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeş, pentru completarea probatoriului. De exemplu, s-a făcut o expertiză contabilă foarte stufoasă şi foarte complexă. După mai multe termene de judecată, pe 07.06.2012 instanţa a pronunţat o sentinţă prin care s-a soluţionat fondul, admiţându-se cererea formulată de Apasco, aşa cum şi-au precizat-o între timp, respectiv anularea contractului de asociere şi obligă părţile să plătească în solidar, suma de 5.781.430,4 lei (peste 57 miliarde lei vechi - n.r.) aşa cum a rezultat din expertiză, plus cheltuieli de judecată în cuantum de 93.541 lei. Sentinţa încă nu a fost comunicată părţilor, fiind supusă recursului, dosarul fiind de competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal, singura cale de atac, conform Codului de Procedură în vigoare. Fără să am pretenţia că ştiu foarte exact, se pare că, iniţial, procentul de participare din contractul de asociere al municipiului Câmpina era de 35-40%. Dosarul, din păcate, se află în custodia avocatului Constantin Pănoiu, ales de către Consiliul Local. Eu sper ca în recurs, instanţa să pronunţe o altă soluţie. Acest procent va fi stipulat în sentinţă, în momentul în care se va comunica”.
    Horia Tiseanu, primarul de atunci şi de acum spunea în 2008: „Primăria a fost acţionată în instanţă de societatea Apasco Măneciu pentru a returna suma de 33 miliarde lei vechi, la care se adaugă alte 7 miliarde lei vechi, deci, un total de 40 miliarde lei vechi, care ar reprezenta contribuţia acestei societăţi la realizarea primei alveole a rampei ecologice de la Băneşti, precum şi costurile unor reparaţii efectuate prin anul 2005”. Tot atunci, Horia Tiseanu solicita Consiliului Local un acord de principiu, pentru a-l angaja pe avocatul Constantin Pănoiu, ţinându-se seama că acesta mai reprezentase administraţia locală şi în alte situaţii. “Eu propun ca pe lângă juriştii Primăriei şi ai Consiliului Local să fiţi de acord şi cu angajarea avocatului Constantin Pănoiu, fiind necesară o experienţă şi în drept comercial. Cu atât mai mult cu cât firma Apasco şi-a angajat deja o casă de avocatură din Bucureşti”, propunere acceptată la unison de către consilieri.
Revenind asupra celor comentate de juristul Iulian Anton cu referire la dosar, constatăm că, „din păcate”, echipa de jurişti a Primăriei şi Consiliului Local se rezumă doar la avocatul Constantin Pănoiu. Unul dintre consilierii locali din mandatul 2004- 2008, avocatul Valentin Chiriacopol, întreba la vremea respectivă dacă s-a propus vreo conciliere între firma Apasco şi administraţia locală, la care primarul Horia Tiseanu nu a intâziat să răspundă: “A venit o asemenea solicitare din partea firmei Apasco, dar aceasta era chiar pentru data de 8 ianuarie, atunci când sărbătorim Ziua Câmpinei. Juriştii nu au putut participa la această conciliere, dar am transmis un răspuns scris că nu suntem dispuşi să plătim nici un leu”.
Datorită faptului că administraţia locală a acordat mai multă importanţă micilor şi vinului fiert de la Ziua Câmpinei, nu vom afla niciodată dacă la concilierea propusă de societatea Apasco s-ar fi ajuns la un acord ce ar fi putut stinge din faşă un litigiu care ar putea păgubi acum bugetul local cu zeci de miliarde de lei vechi sau dacă  s-ar fi ajuns la o sumă rezonabilă şi convenabilă tuturor părţilor. Întrebat într-o recentă conferinţă de presă despre situaţia procesului în care este implicat Consiliul Local Câmpina, primarul Horia Tiseanu a declarat: „Noi avem o cale de atac pe care o vom utiliza. Am vorbit şi cu domnul preşedinte al Consiliului Judeţean pentru a utiliza împreună acea stă cale de atac, alături de Consiliul Local Băneşti. Şi vom vedea.” Dorind să aflăm cu cine dintre juriştii primăriei a făcut echipă avocatul Constantin Pănoiu, Horia Tiseanu a mai spus: „Îmi scapă… nu ştiu… Nu ştiu să vă spun, o să vorbesc cu oficiul juridic, să vedem care dintre jurişti a participat. Noi avem trei jurişti, trebuie să vedem cine a fost alături”.
Dată fiind amploarea procesului şi sumele mari solicitate drept despăgubiri, nu înţelegem lipsa de informaţii concrete, cum ar fi procentul de participare al Consiliului Local Câmpina şi componenţa echipei de jurişti care susţine acest dosar, totul denotând o stare de nepăsare în ce priveşte cheltuirea banului public.

Carmen NEGREU

Cuvântul care înţeapă

Războiul româno-român

Avem sau nu acum nevoie de tot bâlciul ăsta naţional care se cheamă referendumul de înlăturare a preşedintelui Traian Băsescu? Trebuie să respectăm cu sfinţenie principiile comunitare pe care Europa ni le flutură pe sub nas, conştienţi fiind că ele nu sunt, în mare măsură, respectate pe plan intern? Sunt îngrijoraţi mai marii instituţiilor europene de soarta tinerei noastre democraţii sau mai degrabă sunt speriaţi de semnele de slăbiciune tot mai evidente ale „asociaţiei” de naţiuni pe care s-au obligat să o conducă? Iată câteva întrebări la care trebuie să reflectăm îndelung în perioada imediat următoare, spun eu obligatoriu înaintea zilei (zilelor) în care vom merge la urne. Poate vă întrebaţi de ce ar trebui să găsim explicaţii, noi, cei de la baza piramidei, în faţa unor astfel de dileme. Simplu. Pentru că rămânerea în funcţie ori demiterea preşedintelui republicii nu mai este doar o chestiune de simpatie ori antipatie faţă de un om politic, ci mai degrabă demonstraţia unui popor, pus de multe ori la colţ pe nedrept în istoria lui,  că îşi poate hotărî singur soarta. Nu ştiu cât de oportună este în acest moment decizia de suspendare a lui Băsescu, însă ştiu că ea este una legitimă, în consonanţă cu nemulţumirile faţă de un regim, a milioane de români. În ceea ce priveşte reacţia anumitor lideri europeni faţă de ce se întâmplă în România, cred că la nivel de principiu comunitar este una corectă, însă mă întreb de ce aceşti oameni care se arată oripilaţi de deciziile politice ale unei majorităţi parlamentare nu au reacţionat niciodată până în acest moment în faţa abuzurilor grave care au afectat şi afectează dreptul populaţiei de a trăi decent, prevăzut în Constituţia României? Şi acesta este doar un exemplu din sutele care amărăsc zilnic vieţile românilor.
Din păcate, în toată istoria noastră, deciziile marilor puteri europene şi mondiale ne-au influenţat viaţa. Asta se întâmplă şi azi, pe fondul unui nedorit război româno-român.

P.S. Ieri, într-o conferinţă de presă organizată de Primărie, edilul şef al oraşului, Horia Tiseanu, a abordat o temă interesantă despre care am tot scris de-a lungul timpului în această rubrică şi anume faptul că proiectul „Calea Dacia” a fost luat la verificat de instituţiile statului. Reacţia vehementă a primarului a lăsat să se înţeleagă faptul că sunt probleme grave legate de acest proiect. Voi reveni cu amănunte.
Florin FRĂŢILĂ

Spitalul Voila, un viitor pol de excelenţă în sistemul de sănătate

Spitalul de Psihiatrie Voila, unul dintre cele mai mari spitale de profil din ţară, este pe cale să obţină statutul de “Pol de excelenţă” în domeniul sanitar.
Concret, cunoscuta unitate spitalicească, a cărei înfiinţare datează din 1971, a devenit promotor al unui program european a cărui materializare  va schimba din temelii înfăţişarea spitalului, dar şi sistemul de sănătate din zona Câmpina (municipiul nostru plus comunele înconjurătoare, adică un habitat cu peste 100.000 de locuitori). Spitalul este locul unde se va putea dezvolta Programul Operaţional Sectorial “Creşterea competitivităţii economice prin angrenarea antreprenoriatului şi realizarea de poli de excelenţă”. Este foarte stufoasă şi greoaie denumirea, aşa cum greoaie şi stufoasă i s-a părut, la început, doctorului Gabriel Ţintărescu şi documentaţia necesară demarării acestui program cu fonduri europene nerambursabile. Managerul-general al celui mai mare spital câmpinean (ca număr de paturi), a considerat că proiectul este o provocare interesantă, o provocare căreia poate şi trebuie să-i răspundă cum se cuvine. Experienţa numeroaselor cursuri de specializare (în domeniul medical, dar şi al accesării programelor cu finanţare comunitară), făcute în multe ţări din Occident, finalizate cu diplome de merit aşezate discret pe un perete al biroului său, au constituit în sine un atu pe care medicul Gabriel Ţintărescu nu avea dreptul să nu-l fructifice. Interlocutorul meu îmi povesteşte despre importanţa proiectului european accesat de spital, a cărui licitaţie s-a desfăşurat de curând, care va ajuta la îmbunătăţirea sistemului sanitar al Câmpinei şi al întregului ţinut din jurul municipiului. În cadrul acestui program, comunitatea din zona Câmpina participă, prin capacităţi economice proprii, la dezvoltarea sistemului medical pe baza principiile europene foarte preţuite astăzi,  dintre care fundamentale sunt următoarele trei: scăderea cu 20% a emisiilor de gaze poluante cu efect de seră; creşterea cu 20% a utilizării energiilor regenerabile (neconvenţionale); scăderea cu 20% a consumului energiilor convenţionale. Proiectul avut în vedere de spitalul Voila (ca autoritate contractantă), este crearea unui pol de dezvoltare al cărui promotor sa fie Spitalul de psihiatrie Voila. “Proiectul în sinea lui este un proiect mai vechi pe care l-am dezvoltat în etape. Polul de excelenţă se adresează unei activităţi medicale vaste (afecţiunilor psihiatrice, neurologice, motorii). Nu doar Spitalul Voila va fi în câştig. Va trebui să dezvoltăm, de asemenea, servicii medicale alternative (fizioterapie, recuperare). Nu în ultimul rând, conceptul are înrâuriri benefice asupra vieţii sociale a bolnavilor psihici; şi nu numai a acestora. Toţi bolnavii, indiferent de afecţiunea fiecăruia, vor avea mai multe şanse de reintegrare în activităţi diverse, în muncă. Proiectul nostru este de mari dimensiuni, el derulându-se pe o perioadă de trei ani de zile. În prezent, suntem în faza găsirii unei societăţi (după mine, ar trebui să fie un concern important, cu mare putere economică şi financiară), care să fie capabil să facă şi consultanţă, şi proiectare, şi implementarea acestui proiect”, ne mai spune medicul Gabriel Ţintărescu.
Prin complexitatea serviciilor şi activităţilor solicitate prestatorului de către unitatea contractantă, proiectul demarat de Spitalul de Psihiatrie Voila este unic, cel puţin pentru zona Câmpinei. Am mai aflat că, în cadrul acordului-cadru “Consultanţă, proiectare şi asistenţă tehnică pentru accesare fonduri nerambursabile şi managementul implementării acestora”, se prevăd mai multe tipuri de activităţi ce vor fi grupate în contracte subsecvente, în functie de tipul proiectelor, printre cele mai importante numărându-se “Evaluare diagnostic a capacitatii de dezvoltare a beneficiarului” şi “Conceptul dezvoltare pol de competenţă/excelenţă”. (A.N.)

Fotoliile Teatrului Naţional au ajuns la Casa de Cultură „Geo Bogza”

Prin intermediul Asociaţiei „Teatru Proiect”, înfiinţată de Adrian Dochia, Dan Tudor şi Mircea Albulescu, colaborarea dintre Casa de Cultură „Geo Bogza” din Câmpina şi Teatrul Naţional Bucureşti s-a întărit considerabil. Strânsa colaborare s-a concretizat zilele trecute printr-o ofertă pe care au primit-o câmpinenii din partea trupelor de la cel mai important teatru din ţară şi anume donarea fotoliilor de la Teatrul Naţional.
Florin Dochia, directorul Casei de Cultură, s-a arătat foarte încântat de donaţie, motivat de faptul că aspectul sălii de spectacol se va îmbunătăţi şi că spectatorii câmpineni vor putea beneficia de condiţii mai bune de vizionare a spectacolelor.
  „Această colaborare a făcut să ne cunoaştem mai bine, a făcut ca oamenii din conducerea Teatrului Naţional să cunoască spaţiul în care joacă, să vadă în ce condiţii se desfăşoară spectacolul. Practic, oferta a venit din partea directorului Ion Caramitru şi constă în donarea a 360 de fotolii. Acestea au fost scoase din sala amfiteatrului Teatrului Naţional şi înlocuite cu altele, în vederea modernizării. Aceste fotolii sunt mult mai «noi» decât cele pe care le avem acum, fiind păstrate în condiţii foarte bune. Astfel, printr-o firmă locală de transport şi cu bunăvoinţa administraţiei locale, am putut să le aducem şi să le depozităm”.
În zilele următoare, Florin Dochia speră să instaleze fotoliile cu sprijinul unuia dintre sponsorii Asociaţiei „Teatru Proiect”. (C.N.)

Drumul spre Şotrile, uitat de Consiliul Judeţean, “renegat” de municipalitatea câmpineană

În mandatul trecut, Consiliul Local aproba o serie de hotărâri menite a pune bazele (re)cuceririi de către Câmpina a statutului de staţiune turistică. Către sfârşitul secolului al XIX-lea, Câmpina era cunoscută ca staţiune balneoclimaterică, pe platoul sudic al oraşului (nu departe de Capela Hernia), funcţionând nişte băi cu ape sărate şi sulfuroase apreciate de contemporanii epocii. După schimbarea foştilor guvernanţi şi plecarea Elenei Udrea din fruntea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, nu credem că primarul Horia Tiseanu va mai insista pe tema Câmpina – staţiune turistică, aşa cum a făcut până în primăvara acestui an, la solicitarea influentei bombe sexi a PDL. Mai ales că sprijin în acest sens de la ministerul de resort nu va mai avea, căci numai fosta ministresă blondă şi bine dezvoltată (normal, că doar nu degeaba coordona dezvoltarea regională a României), era interesată de înfiintarea unor noi staţiuni turistice pe teritoriul ţării, pentru realizarea, se pare, în localităţile respective a unor centre de informare turistică de către firmele sale de partid, foste portocalii, vopsite mai recent în verde. Prin urmare, s-ar putea să treacă multă apă pe Prahova şi Doftana până când municipiul nostru va deveni un centru al turismului prahovean. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să neglijăm infrastructura  dinspre porţile oraşului, mai ales cea a unor posibile şi pitoreşti trasee turistice, printre care s-ar putea număra şi cel care străbate dealul Muscel, trece pe lângă Satul de vacanţă, pe lângă Spitalul Voila şi pădurea denumită Podul cu Tei, pentru a ajunge, în final, în comuna Şotrile. Este vorba despre DJ 102I, care aparţine de Consiliul Judeţean, ca toate drumurile judeţene, de altfel. Pe porţiunea care străbate municipiul nostru, DJ 102I este în administrarea Consiliului Local Câmpina, aşa cum se întâmplă cu tronsoanele din localităţi ale drumurilor judeţene. Până la Spitalul de Psihiatrie Voila, drumul este bun, dar după aceea, pe toată porţiunea până la ieşirea din Câmpina, urmată imediat de intrarea în comuna Şotrile, drumul este plin de gropi, majoritatea de dimensiuni considerabile, care ar provoca scrâşnete şi geamăte cumplite până şi marilor autoturisme de teren. Mai bine şi mai corect spus, drumul a fost plin de gropi, căci zilele trecute, firma Cast - care a câştigat selecţia de oferte privind repararea (plombarea) infrastructurii stradale a municipiului -, a reuşit, în sfârşit, “plombarea” tuturor gropilor din carosabil. Dacă gropile de pe carosabil au fost astupate, asta nu înseamnă că DJ 102I nu rămâne o arteră rutieră în mare suferinţă. Suntem aproape siguri că, după prima iarnă, craterele îşi vor arăta iar “goliciunea”, rânjind din nou ameninţător către planetarele şi suspensiile maşinilor, ca nişte monştri devoratori. Reprezentanţi ai Primăriei sunt de părere că de reabilitarea acestui drum judeţean, chiar dacă el este în administrarea municipalităţii câmpinene, trebuie să se ocupe Consiliul Judeţean; că doar este în domeniul legislativului judeţean. Aşa cum s-a întâmplat cu porţiunea drumului de la ieşirea din Câmpina până la marginea comunei Şotrile, tronson asfaltat, nu cu mult timp în urmă, de către Consiliul Judeţean şi pe care se circulă acum ca în palmă.  Dacă vrea să arate câmpinenilor că a crezut sincer în ideea Câmpina – staţiune turistică, primarul Horia Tiseanu trebuie să îi convingă pe diriguitorii Consiliului Judeţean că modernizarea DJ 102I, în întregime, este o prioritate pentru imaginea Câmpinei, un oraş ce se vrea (sau numai s-a vrut?), a fi transformat într-o staţiune turistică. Indiferent dacă, la drept vorbind, de această modernizare beneficiază mai puţin câmpinenii, şi mai mult şotrilenii.  (A.N.)

Pe Lacul Bisericii, ambarcaţiunile de divertisment îşi aşteaptă utilizatorii

De câteva săptămâni bune, pe Lacul Bisericii pot fi văzute două hidrobiciclete şi două bărci simple, pe care amatorii de plimbări pe apă le pot folosi cu uşurinţă pentru a-şi descreţi frunţile. Micile ambarcaţiuni aparţin firmei locale Euronicotip SRL, cu care Consiliul Local a încheiat recent un contract de asociere în participaţiune în vederea exploatării în comun a Lacului Bisericii în scopuri turistice şi de agrement. Contractul s-a încheiat pe o perioadă de cinci ani, pentru perioada martie – octombrie a fiecărui an. Municipalitatea s-a gândit să ofere localnicilor noua formă de distracţie după masivele modernizări ale zonei, una dintre cele mai îndrăgite de câmpineni, lucrările de reabilitare costând nu mai puţin de 2,5 milioane de lei, fonduri asigurate din bugetul localităţii. Zona din jurul Lacului Bisericii arată astăzi destul de bine, aproape la fel de bine precum arăta în urmă cu cinci decenii, când au fost realizate primele amenajări ale locului. Lacul ar putea arăta şi mai bine, având în vedere că pe marginile apei s-au strâns deja multe resturi de vegetaţie subacvatică, dar şi resturi lăsate de mâna omului. Desigur, a omului plin de el şi de nesimţire. Camerele video de supraveghere a pescarilor care îşi fac veacul aici, ca şi a vizitatorilor care poposesc pe malurile apei, pe care conducerea municipalităţii le promitea înaintea alegerilor locale, au rămas tot la stadiul de proiect. Sau de promisiune. S-au montat camere de supraveghere a vizitatorilor numai în părculeţul din apropiere, deşi edilul-şef al oraşului, în urmă cu două-trei luni, promitea şi videosupravegherea întregului perimetru al lacului. Am putea avea ceva noroc cu apropiatele alegeri parlamentare din toamnă, dacă primarul Horia Tiseanu va considera că promisele dotări ar fi aducătoare de  voturi pentru partidul al cărui lider este.
Revenind la hidrobicicletele şi bărcile achiziţionate de cei de la Euronicotip, trebuie să spunem că acestea sunt noi şi fabricate din fibră de sticlă. Lor urmează a li se adăuga, dacă afacerea se va dezvolta în urma creşterii constante a cererii, alte bărci şi hidrobiciclete. “Navigatorii” nu coboară în aceste ambarcaţiuni fără să primească fiecare câte o veste de salvare. Nu au fost incidente până acum, iar dacă regulile de securitate şi de folosire vor fi respectate cu rigoare, nimic rău nu se va putea întâmpla. Bogdan Nicolae, patronul firmei asociate cu municipalitatea, ne-a povestit câte ceva despre începuturile afacerii demarate împreună cu Primăria. “Nu am mai lucrat în acest domeniu, pot spune că sunt un pionier din acest punct de vedere. În schimb, am citit şi m-am documentat foarte mult, am urmărit activitatea marilor firme de profil din Bucureşti, nu pot spune, totuşi, că sunt un novice. În primele două săptămâni după ce am dat drumul la treabă, am avut foarte mulţi clienţi, nu făceam faţă solicitărilor decât cu ajutorul unor bilete cu programări. Chiar eram pregătit să mai achiziţionez două hidrobiciclete şi două bărci, dar brusc, după două săptămâni, cererea a început să scadă puternic, fapt care a determinat amânarea achiziţiilor planificate iniţial. Cred că scăderea cererii are mai multe cauze. Probabil, mulţi oameni şi-au început concediile de odihnă, iar alţii, destul de numeroşi, în opinia mea, încă nu ştiu despre modernizarea Lacului Bisericii si despre existenţa firmei noastre de agrement. Poate ar trebui să încep o campanie de promovare a activităţii noastre în presa locală. În prezent, doar în week-end solicitările sunt mai numeroase, în timpul săptămânii ambarcaţiunile pe care le deţinem nefiind folosite prea intens.”
Tarifele de utilizare a ambarcaţiunilor uşoare de pe Lacul Bisericii par a fi rezonabile. Pentru închirierea, 30 de minute, a unei hidrobiciclete (care are patru locuri), fiecare doritor va plăti câte şapte lei, iar tariful de închiriere a unei bărci simple este de patru lei/30 minute/persoană. (A.N.)

Rânduri la o apariţie de epigrame

Etice, literare, axiome şi utopii, sfaturi şi recomandări, politice, dragoste la second-hand - iată citate în ordinea lor din sumarul cărţii - temele epigramelor din volumul ploieşteanului Constantin Tudorache - Antidot pentru tristeţe (epigrame, desene şi catrene), Bucureşti, 2010, 192 p.
Aşadar, o carte de... umor. Şi totuşi, în volum, e multă „tristeţe”. O „tristeţe” de viaţă cotidiană „privită” însă - e meritul incontestabil al autorului... cu mult umor. Şi pentru a veni în întâmpinarea celor spuse - convingând încă de la început cititorul - să şi exemplificăm afirmaţia noastră cu câteva reproduceri culese absolut la întâmplare. „Nici o naţie din lume,/ La necaz nu face glume,/ Nu îşi laudă stăpânii/ Şi nu rabdă ca... românii” (Aveţi puţintică răbdare - p. 37); „Purtăm pe umeri vechi păcate,/ Sau un blestem de la natură,/ Că azi trăim în libertate/ Mai rău decât în dictatură” (Axioma tranziţiei - p. 38); „Vântu-mi suflă-n buzunare,/ Astăzi ca şi alte dăţi;/ Doar tu, dragă bunăstare,/ Veşnic nu te mai arăţi!” («Pe aceeaşi ulicioară» - p. 42); „Să nu ignori prostia niciodată,/ Trateaz-o cu încredere totală,/ Că, dacă e abil manipulată,/ Prostia e o forţă colosală!” (Laudă prostiei - p. 14) sau „«Munţii noştri aur poartă»,/ Ţara are azi un trend,/ «Noi cerşim din poartă-n poartă»,/ Îmbrăcaţi la... second-hand” (p. 69).
Cu tentă generală mai ales, unele epigrame au însă adresă directă, creionând magistral portrete: „Nici un mare orator/ N-are speech mai sclipitor/ Şi nici stil mai elevat/ Ca Boaru când e... beat!” (Lui N. Boaru, director al Bibliotecii „N. Iorga” Ploieşti - p. 59) sau aceluiaşi, întregind astfel portretul: „N-am văzut pe-a vieţii cale,/ Traficant de vorbe goale,/ Şi nici om lipsit de haz,/ Ca Boaru când e treaz”.
Risipite printre epigrame, ca şi pe coperta a patra, zece portrete grafice, şarje caricaturale ale autorului executate în timp şi cu diverse ocazii, de personalităţi ale caricaturii româneşti precum Al. Clenciu, Leonte Năstase, Tudor Octavian, Nina Popeia, A. Poch, Mica Miloradovici, Silvan, Pim, Ştefan Popa Popas, Pompiliu Vişoianu. În ultimul desen, autorul este „prins” grafic alături de alţi 16 membrii ai Clubului Umoriştilor Prahoveni, văzuţi de acelaşi Pompiliu Vişoianu, în 1983 [p. 150]. Adăugate lor, o serie de caricaturi personale, parte într-un grup compact de final intitulat „Foaie pentru minte, inimă şi... caricatură”.
Câteva „reflecţii” şi „jocuri de cuvinte” adunate sub titlul „Eratele unor poveşti, panseuri, prelucrări, miniaturi...”, completează la final sumarul cărţii. Şi alături lor, tot aici, intitulat „Cuvânt înapoi”, un text de prezentare. (Neavenită, reproducerea - precizarea lor era suficientă - diplomelor obţinute de autor cu prilejul concursurilor de umor la care a participat).
În rest, să mai râdem o dată (epigramele şi catrene ne permit) cu Constantin Tudorache: „L-a-mbrăţişat duios copila/ Şi i-a mărturisit apatic:/ - Ador brăţara, Fordul, vila,/ Şi chiar şi tu îmi eşti simpatic” (Dragoste modernă); „Foarte hotărâtă, Nuţa/ Zise către soţul ei:/ - Dacă vrei «stricăm căruţa»,/ Încă caii sunt ai mei!” (Casnică); „Vezi rândunelele se duc,/ Se scutur frunzele de nuc,/ S-aşează bruma pe poteci.../ De ce nu pleci, de ce nu pleci?” (Unui lider politic - p. 91);  „Deşi urcăm spre culmile răbdării,/ Cu un marasm ce-a depăşit firescu’,/ Eu tot nu cred că viitorul ţării/ Va arăta ca faţa lui Băsescu...” (Opţiune electorală - p. 99); „Jună blondă, graţioasă,/ Corp superb, seducător,/ Sâni apetisanţi, focoasă,/ Caut... ţap ispăşitor!” (Matrimoniale - p. 137).
Cartea trebuie căutată şi citită. Numai astfel s-ar putea ca din chiar acel moment, un „colţ” din existenţa noastră cotidiană să fie mai vesel. Încercaţi şi vă asigur că aşa se va întâmpla.
Ion T. ŞOVĂIALĂ