24 iulie 2012

Calea Dacia - sub lupa controalelor ministeriale

Săptămâna trecută, Primăria Câmpina a susţinut o conferinţă de presă legată de începerea lucrărilor la reabilitarea sitului petrolier de pe strada Lacul Peştelui. Cum era firesc, primarul Horia Tiseanu a susţinut o alocuţiune în acest sens. Numai că, venind vorba despre proiecte cu fonduri europene, aşa cum este cea de reabilitare a sitului, primarul a ţinut să amintească de nemulţumirile sale cu privire la anumite controale efectuate la lucrarea de modernizare Calea Dacia. 
Pe un ton ridicat, primarul s-a exprimat destul de dur la adresa instituţiilor care au iniţiat aceste controale: „Legat de Calea Dacia, am avut deja trei controale. Se cam calcă pe picioare comisiile care vin de la Ministerul Dezvoltării şi trebuie să vedem de ce se calcă pe picioare şi care este de fapt intenţia dumnealor, având în vedere că proiectul e finalizat, este un proiect perfect, este utilizat la maxim de către câmpineni, plăţile sunt făcute. Mai mult de atât, nu aş putea spune. Istoria proiectului este cunoscută. Nu cred că trebuie să inventăm acum alte motive de a găsi defecte în acest proiect. Atenţionez asupra faptului că - şi-o să fac o conferinţă de presă ulterior legat de acest subiect - o să reacţionez foarte violent în momentul în care ni se vor pune în spate nişte lucruri care nu sunt adevărate, mergând până la acţionarea în instanţă a comisiilor, a instituţiilor care nu au altceva mai bun de făcut decât să ne controleze pe noi şi care ar trebui să se ocupe de cheltuirea banilor europeni, în continuare. (…) Hai să ne uităm înainte, hai să vedem că România are mare nevoie de investiţii, hai să vedem că sunt nişte bani pe toate axele şi să-i cheltuim aşa cum trebuie, pentru ca România să prospere. Altfel, o să ne încurcăm în controale şi controlaşi şi nu o să evoluăm, banii se vor duce înapoi, vom plăti şi nişte penalităţi pentru asta şi nu cred că este de dorit acest lucru. Eu sunt dispus să reacţionez oricum. Dacă mi se întinde o mână, întind şi eu două mâini, dacă mi se arată cartonaşul galben, o să arăt şi eu două cartonaşe galbene. Sper că se va înţelege că eu mă mulez după poziţia celor cu care am relaţii.”
 
Controale şi controlaşi
Într-o discuţie separată cu primarul Tiseanu, legată de comentariile sale cu privire la controalele la care a făcut referire, acesta a făcut următoarele precizări:
„A venit un control în septembrie 2011, din partea Direcţiei de Control şi Verificare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT). Atunci ni s-a aplicat o corecţie financiară de 5%, adică 1.097.000 RON sau aproape 11 miliarde de lei vechi, cu TVA. Este o corecţie care nouă nu ni se pare că ar trebui să ni se aplice. Având în vedere că la începutul achiziţiei publice a fost o anumită problemă cu achiziţia, care a fost tranşată până la urmă, am acceptat acest control. A fost o poveste cu subcontractorii. Firmele care s-au prezentat la licitaţie trebuiau să vină asociate cu o firmă care se ocupă de instalaţii electrice. Nu au venit cu asociere şi au venit cu subcontractori, cu o firmă subcontractată care se pricepea la aceste instalaţii electrice. Având în vedere că toate firmele care au participat la licitaţie au venit cu aceşti subcontractori, noi am considerat că toate ofertele sunt bune. Ce era să facem? Să anulăm licitaţia în momentul acela şi s-o facem din nou din acest motiv? Am crezut de cuviinţă că dacă toate firmele s-au prezentat la licitaţie cu aceeaşi variantă, nu facem discriminare alegând o firmă pe baza altor criterii. Observatorul Direcţiei de Control a considerat altfel şi ne-a făcut un raport intermediar în sensul acesta şi de-aici ni s-a tras povestea cu 5%. De fapt, nu mai primim 5%; asta-i diferenţa pe care am plătit-o din bugetul primăriei. Noi am considerat că dacă la Consiliul Judeţean s-a aplicat o corecţie de 25%, în alte părţi de 35% sau chiar de 100%, ne-am zis că hai, 5%, dacă sunt mai catolici decât Papa, bun, hai să acceptăm corecţia, pentru că nu vroiam să blocăm lucrarea şi să nu primim rambursarea. Lucrarea e finalizată, de o calitate foarte bună, utilizată. Nu văd ce defecte se mai pot găsi.”
Un al doilea control pe care l-a avut municipalitatea câmpineană a fost pe 15 mai 2012, din partea auditului Camerei de Conturi pentru verificarea achiziţiilor contractelor încheiate şi cererilor de rambursare. Primarul Horia Tiseanu a considerat controlul pertinent. Singura obiecţie pe care a marcat-o a fost legată de perioada aleasă şi felul inoportun în care s-a făcut. „Au controlat lucrarea, dar ni s-a părut curios faptul că au venit chiar în timpul campaniei electorale şi neanunţat. De obicei, acest control se anunţă printr-un fax, aşa fiind legal. Ei nu ne-au anunţat. Foarte bine! Au venit, au controlat. N-am primit încă, raportul auditului Camerei de Conturi, pentru că vin destul de greu. Sperăm să nu se mai vină cu vreo idee de corecţie, pentru că nu credem că mai e necesar” , a spus Horia Tiseanu.
Primarul Câmpinei ne-a vorbit şi despre un al treilea control, efectuat luna aceasta. „După ce a trecut şi acest audit al Camerei de Conturi, mai vine din nou un control, cam pe 10, 12 iulie, din partea Direcţiei Generale de Constatare şi Stabilire de Nereguli Fonduri Europene, tot din cadrul MDRT. Deja a doua comisie din partea ministerului, deja foarte curioasă, pentru că au spus că au venit în urma unei reclamaţii a unui angajat sau fost angajat al firmei Cast, care ar fi sesizat că nu s-au folosit materiale corespunzătoare la execuţia lucrării. Nu ştiu la ce s-a referit, pentru că mi s-a părut a fi doar un pretext. Nu ni s-a spus despre ce materiale este vorba. Le-am pus la dispoziţie toată documentaţia, au văzut toate certificatele de calitate a materialelor. Au făcut un control şi, de la verificarea materialelor, au spus că, de fapt, ei pot controla orice, luând-o iar cu achiziţia publică, iar cu toată lucrarea, iar cu soluţia tehnică, aceeaşi poveste la care s-a referit controlul din 2011 şi pentru care ni s-a aplicat corecţia. Au spus că şi ei ar putea să aplice o corecţie. Bine, voi aţi venit să verificaţi, în urma sesizării, calitatea materialelor. Ei au spus nu, putem verifica orice. Bun, verificaţi orice, dar o luaţi de la capăt cu achiziţia publică? Mi s-a părut anormal să discutăm din nou despre achiziţia publică, fiind deja sancţionată în 2011.”

Aşteptând rapoartele
Nu s-a primit încă un raport nici de la al treilea control. Primarului Horia Tiseanu speră ca cele două rapoarte, pe care le va primi la un moment dat, să nu mai genereze vreo corecţie, menţinându-şi aceeaşi poziţie ofensivă, fiind dispus să ajungă în instanţă cu aceste organisme dacă se vor mai aplica corecţii care pot afecta bugetul local. Totodată a dorit să revină asupra exprimării nepotrivite pe care a avut-o în conferinţa de presă, când a spus că va reacţiona „violent”.
„Violent a fost poate, un cuvânt nepotrivit. Nu m-am referit, Doamne Fereşte, în sensul de a manifesta vreo violenţă fizică, nici măcar verbală, ci în sensul că voi apăra cu toată puterea conferită de funcţia mea, primăria şi municipiul, pentru că am făcut o lucrare bună. Nu ne vom lăsa călcaţi în picioare de orice comisie care se trezeşte să vină şi nu ştiu ce i se mai pare fiecăreia!”
 
Carmen Negreu

Cuvântul care înţeapă

Dacă...

De multe zile aud în jurul meu comentariile a tot felul de indivizi care, indiferent pe ce temă ar deschide o discuţie, sfârşesc prin a-şi da cu părerea faţă de ceea s-a transformat într-o  adevărată psihoză naţională a acestui iulie înăbuşitor, referendumul de demitere a preşedintelui Traian Băsescu.
Unii înfierează despotismul băsescian, iar alţii pe cel antonescian şi toţi se întreabă ce se va întâmpla dacă... preşedintele va fi ori nu va fi demis prin votul poporului. Observ cu îngrijorare că în jurul acestui DACĂ se ţes tot felul de scenarii apocaliptice, fără să se ţină seama de faptul că, totuşi, în lumea asta, nimeni nu este de neînlocuit. Sunt de acord că dispariţia/ rămânerea lui Băsescu la butoanele puterii ori a lui Antonescu din/în viaţa politică ar putea modifica în sensuri diferite traiectoria societăţii româneşti, însă nu accept ideea acreditată de tot felul de politruci, conform căreia destinul acestei naţii începe şi se termină odată cu cei doi.
Mai sunt câteva zile până la referendum, un exerciţiu democratic cu rezultat previzibil, după părerea mea şi cred că în locul acestei dileme de tip moromeţian - ce se întâmplă dacă... - ar trebui, mai întâi, să răspundem chemării de a ne exprima opinia printr-o prezenţă masivă la vot, care ne va scuti ulterior de încă o povară morală, pentru că altfel ne va fi dificil să ne cerem drepturile în faţa oricărui deţinător de putere, din moment ce-l nesecototim pe cel mai elementar dintre ele.
Ştiu că nu este uşor să întorci şi celălalt obraz, în calitate de cetăţean al acestui popor, după ce 22 de ani ai fost pălmuit peste primul fără încetare şi tocmai de aceea, când scriu aceste rânduri, îmi revin în minte, obsesiv, ca un îndemn la introspecţie şi echilibru, versurile din poemul Dacă, scris de Rudyard Kipling, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, care spun aşa:
„Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd/ Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,/ Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred/ Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,// Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,/ Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,/ Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând/ Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,// (...) Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui/ Să te slujească încă peste puterea lor,/ Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i/ Afară de voinţa ce le impune spor,// Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,/ Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,/ Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,/ Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,// (...) Mereu,/ Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor/ Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!”
Mai este, oare, posibil în zilele noastre ca înainte de a ne declara susţinătorii unei tabere politice sau a alteia, să rămânem oameni?
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

CUMPĂNA...
 
Este limpede pentru toată lumea că trecem printr-un ceas de cumpănă pentru istoria noastră. Ceea ce nu înţeleg este viziunea apocaliptică, nu se termină România; într-un fel sau altul după 29 iulie ţara va exista în continuare. Dar cum? Indiferent care dintre tabere va cîştiga, se va grăbi să se răzbune asupra celeilalte. Vor urma păruieli generale, pentru că politicienii inconştienţi au creat o prăpastie ideologică prin chiar mijlocul poporului. S-au certat familii, prieteni vechi, vecini, colegi de muncă. Întrebarea mea este cum vom continua după, de vreme ce toate punţile au fost tăiate? Cum vom reface unitatea? Degeaba sărbătorim ca zi naţională o zi a Unirii, dacă suntem profund dezbinaţi înlăuntrul firii noastre. Şi ştiţi de ce? Pentru că nu avem un punct de reper care să fie Deasupra conflictelor zilnice. În numele interesului naţional vorbesc şi unii şi alţii. Cuvintele sunt aproape identice: de unde să ştiu care sunt pline şi care sunt goale? Un continent bolnav (Europa) rejectează o ţară grav bolnavă (România). O ţară grav bolnavă dar care încă se ţinea pe picioare şi dădea semne de revigorare. Medici inconştienţi i-au smuls tuburile de transfuzie. Şi îi injectează cotidian droguri care îi dau iluzia deplinei puteri şi a unei fericiri continue.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vizită de lucru la Protoieria Câmpina

Vizita de lucru a P.F. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Protoieria Câmpina fusese anunţată de câteva zile. Patriarhul a ajuns la Câmpina venind de la Buşteni, unde a sfinţit, zilele trecute, paraclisul chiriarhal din clopotniţa Mănăstirii Caraiman, precum şi Centrul social-pastoral “Sfânta Cruce” al Mănăstirii Caraiman. În faţa Protoieriei Câmpina, Patriarhul a fost întâmpinat de părintele protopop Costică Dumitru, care i-a adresat un călduros bun-venit şi toate urările cuvenite. În holul cel mare al protoieriei, preoţii adunaţi i-au cântat un imn religios, în care i-au urat “La mulţi ani”, cu multă sănătate şi împliniri în fruntea BOR, oferindu-i un coş cu 61 de trandafiri, simbolizând vârsta Prea Fericitului. Precizăm că duminică, 22 iulie 2012, a fost ziua de naştere a Patriarhului, acesta împlinind 61 de ani de viaţă, prilej cu care Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Buşteni. După câteva minute, timp în care Patriarhul a vizitat încăperile Protoieriei Câmpina, presa a fost invitată să părăsească clădirea, pentru că urma o întrevedere a Patriarhului cu preoţii pezenţi. Au fost discutate probleme diverse din activitatea bisericilor şi mănăstirilor din Protoieria Câmpina, în special derularea unor lucrări de renovare şi consolidare ale unor lăcaşuri de cult din zonă. Întâlnirea a durat circa 30 de minute. La sfârşitul acesteia, PF Daniel a plecat, nu înainte de a-i binecuvânta pe cei prezenţi şi pe credincioşii care aşteptau smeriţi să-l vadă la poarta Protoieriei Câmpina. (A.N.)

Scandalul reactivării Mănăstirii Brebu, aplanat de conducerea BOR

Scandalul reactivării mănăstirii din Complexul arhitectural medieval Brebu, declanşat la începutul acestei luni, a fost domolit, încet-încet, cu răbdare şi diplomaţie, de către conducerea Bisericii Ortodoxe Române. Astăzi, focul nemulţumirilor a mii de enoriaşi brebeni din centrul comunei mocneşte încă, dar se pare că el nu va mai avea puterea să se aprindă aşa cum s-a aprins în primele zile ale lunii iulie. Menţionăm că, în câteva rânduri, săptămânile trecute, sute de enoriaşi ai parohiei arondate bisericii de mir care funcţionează, de 150 de ani, în incinta acestei mănăstiri, au ocupat curtea Complexului pentru a-şi exprima nemulţumirile în legătură cu faptul că Arhiepiscopia Bucureştilor din cadrul BOR hotărâse reactivarea mănăstirii ctitorită de domnitorul Matei Basarab, acum mai bine de 350 de ani. Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bucureştilor a informat, într-un comunicat pe care îl prezentăm integral, alăturat acestui articol, că muzeul (Casa Domnească), ce funcţionează în clădirea din spatele mănăstirii, nu se desfiinţează, el urmând a-şi continua activitatea după mai multe necesare lucrări de consolidare şi restaurare. Reactivarea vechii mănăstiri înseamnă practic desfiinţarea parohiei de aici, la care sunt arondaţi aproape 3000 de localnici, şi reînfiinţarea unei mănăstiri cu tot ce înseamnă acest lucru, după canoanele bisericeşti: un călugăr care să slujească în mănăstire, ajutat de mai multe măicuţe, deci un călugăr care să facă slujbe pentru tot poporul doritor să participe la acestea, dar care să nu poată să săvârşească oficierea unor servicii religioase către mirenii arondaţi, cum ar fi botezuri, nunţi, înmormântări etc. Aceasta este principala nemulţumire a oamenilor, la care se adaugă şi temerea acestora că lacul din spatele Complexului va fi şi el integrat mănăstirii, ceea ce l-ar scoate din circuitul public. Enoriaşilor bisericii din Complexul muzeal li s-a propus să se mute la o parohie învecinată, a cărei biserică se află la doar 3-400 de metri distanţă, dar această mutare nu este însă bine văzută de miile de enoriaşi ai acestei ultime biserici, nemulţumiţi că parohia lor ar putea ajunge supraaglomerată. La începutul scandalului, asaltat de cererile şi nemulţumirile enoriaşilor de la Biserica Mănăstire, primarul Adrian Ungureanu s-a arătat, la rândul său, deranjat de faptul că Patriarhia a dat senzaţia că este „stat în stat”, neconsultând administraţia locală (mai ales că regimul juridic al terenului din interiorul Complexului muzeal este incert, neexistând acte clare de propietate asupra pământului respectiv), şi nedorind să cunoască şi doleanţele enoriaşilor implicaţi. Într-un comunicat de presă, Arhiepiscopia Bucureştilor îşi apără punctul de vedere, susţinând, printre altele, că „Mănăstirea Brebu, inclusiv biserica ei, a fost ctitorită de Domnitorul Matei Basarab, nu de obştea credincioşilor, având de la început destinaţia de mănăstire, cu slujbe liturgice zilnice. Numai după secularizarea averilor mănăstireşti din anul 1863, ea devine biserică de parohie, iar mai târziu muzeu. […] Întrucât anul acesta, 2012, se împlinesc 380 de ani de la urcarea pe tron a Domnitorului Matei Basarab (1632-1654), din respect pentru dorinţa ctitorului s-a considerat necesară reactivarea acestei mănăstiri, care necesită ample lucrări de consolidare şi restaurare şi chiar reconstruirea unor spaţii care au fost demolate.” Am stat de vorbă cu câţiva enoriaşi, cei mai mulţi dintre aceştia declarându-ne, sub protecţia anonimatului, că sunt, în continuare, nemulţumiţi, deoarece nu doresc ca parohia lor să fie desfiinţată, lucru, cu care, consideră ei, se va termina întreg scandalul. E.P ne-a declarat următoarele: “Oamenii sunt în continuare nemulţumiţi, nemulţumirea lor mocneşte, dar nu s-a stins definitiv. Simţim că vom pierde această confruntare cu Patriarhia, care nu a făcut bine că nu ne-a consultat, uitând că această biserică-mănăstire a funcţionat, sute de ani, şi datorită eforturilor comunităţii enoriaşilor. Noi ştim ce înseamnă o mănăstire. Călugărul care va oficia slujbe aici nu ne va putea acorda servicii religioase. Nemaivorbind că pacea mănăstirii va fi tulburată adesea de muzica puternică a unei discoteci dintr-un local aflat la 50-6- de metri de poarte mănăstirii. La o înmormântare, o să iasă măicuţele după mort? Nu. Vom putea apela la preotul-călugăr pentru un botez, o nuntă sau un alt serviciu religios? Nu. Îl simţim şi pe domnul primar că nu se mai opune proiectului cu aceeaşi vehemenţă pe care a dovedit-o la începutul protestelor. Că nu mai este aproape de noi şi că nu ne mai susţine aşa cum a făcut-o, nu cu mult timp în urmă. Am făcut o petiţie pe care au semnat-o circa 1000 de enoriaşi, pe care o vom înainta Patriarhiei.”
Oamenii au simţit corect, fiindcă astăzi, într-adevăr, edilul-şef al comunei nu mai este atât de vehement împotriva proiectului pe care conducerea BOR l-a hotărât, fără consultarea enoriaşilor, dar edilul-şef al comunei are motive întemeiate pentru a lua o astfel de atitudine, declarându-ne recent următoarele: „Lucrurile s-au aşezat de la sine. Cred că am găsit o soluţie de compromis care să împace ambele părţi. Proiectul reactivării Mănăstirii Brebu a fost discutat de predecesorul meu în fruntea comunei, alături de un scriitor local, autor al unei monografii despre Brebu, fără consultarea Consiliului Local. Mai mult în secret, ca să spun aşa. Cealaltă parte din acest proiect secret a fost reprezentată de consilieri ai Patriarhiei. După alegeri, eu am fost pus practic în faţa faptului împlinit. Bineînţeles că nici mie nu mi s-a părut corectă atitudinea Arhiepiscopiei, care nu a dorit niciodată să afle şi părerea enoriaşilor. Situaţia era din start complicată, pentru că nu există documente care să ateste proprietatea asupra terenului din incinta mănăstirii. În cele din urmă, am reuşit să închei o înţelegere cu reprezentanţi din conducerea BOR, care mi-au promis (am primit şi un document scris, in acest sens), că, până se va construi în comună o nouă biserică pentru cei aproape 3000 de enoriaşi ai Bisericii Mănăstire, mănăstirea va avea un regim mixt, în sensul că, alături de călugărul-preot şi măicuţele mănăstirii, va mai oficia slujbe aici şi un preot de mir, altul decât fostul părinte paroh, care va ieşi la pensie.” În discuţia purtată cu primarul Adrian Ungureanu, acesta şi-a exprimat intenţia de a ajuta la dezamorsarea din faşă a oricărei stări conflictuale ce ar putea apărea, în viitor, între enoriaşii parohiei şi Arhiepiscopia Bucureştilor. Se aude că maica-stareţă a mănăstirii a fost deja aleasă de către conducerea BOR. Deocamdată, există toate premisele ca situaţia actuală să-şi găsească rezolvarea printr-o soluţie de compromis, care să menţină provizoriu vechea parohie, dar să permită şi demararea proiectului reactivării mănăstirii Brebu. (A.N.)

Liviu Briciu pregăteşte a doua ediţie a Festivalului de Jazz şi JazzRock de la Câmpina:

„Cu multă muncă, ne ridicăm la pretenţiile unui festival profesionist”

Liviu Briciu este profesor de informatică la Liceul Economic Ploieşti şi la Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” din Câmpina.  Este, însă, foarte cunoscut ca  proprietar al Clubului Live, aflat în sediul Casei Tineretului şi ca un pasionat al muzicii rock, cântând vocal şi la chitară în cadrul renumitei formaţii Meteor. În timp, şi-a creat propria trupă, Ivo, devenind cunoscut printre câmpinenii pasionaţi de rock pentru concertele pe care le susţine la clubul propriu, dar şi pentru performanţa de a aduce la Câmpina formaţii consacrate şi interpreţi celebri, spre bucuria celor care apreciază acest gen muzical. Începând de anul trecut, a iniţiat Festivalul de Jazz şi JazzRock, aflat acum la cea de a doua ediţie.
Reporter: Ce le pregăteşte Club Live câmpinenilor?
Liviu Briciu: Surprize, surprize! Este vorba despre a doua ediţie a Festivalului de Jazz şi JazzRock de la Câmpina. Prima ediţie a fost anul trecut. Eu şi Clubul ne-am pregătit de multă vreme pentru un astfel de festival. Însă, aşa cum merg lucrurile pe lumea asta, natural, după 15-20 de ani de experienţă în domeniul acesta, şi de cântat, şi de organizat – la club s-au organizat peste 250 de concerte – ne-am hotărât să facem un festival. 
Reporter: De fapt ce te-a determinat sau v-a determinat să iniţiaţi acest festival?
Liviu Briciu: Scopul principal pentru acest festival, pe care ni l-am propus noi, este dorinţa de a îmbogăţi cultura muzicală a zonei în care trăim. Am putea face asta şi cu Clubul, dar nu atât cât ne-am propus. De ce acest gen muzical? Muzicienii de jazz au ajuns, probabil, la cea mai înaltă condiţie a muzicianului în jazz şi jazz-rock. Au o maturitate a muzicianului respectiv, o înţelegere profundă a muzicii. Din păcate, nu este înţeleasă de marea masă a oamenilor. Ce trebuie să-ţi spun e că numai cu puţină cultură muzicală, chiar şi de la un festival de jazz, poţi pleca mult mai bogat şi mai fericit şi mult mai bun. Acesta este şi scopul culturii.
Redactor: Care sunt invitaţii din acest an?
Liviu Briciu: Festivalul se va întinde pe trei zile. În prima zi, deschiderea se va desfăşura în Club, la ora 17.00, prin formaţia Kiba Band Experience. Kiba este unul dintre cei mai experimentaţi şi mai buni basişti din România, împreună cu toboşarul de la Mandinga, Marius Ciupi şi Sergiu Moldovan, clăpar. Ei vor deschide festivalul joi, 2 august, fiind oameni cu foarte mare experienţă în ale jazzului. În celelalte zile rezervate festivalului, 3 şi 4 august, ne vom desfăşura în aer liber, la ştrandul Casei Tineretului, unde se va ridica o scenă mare, se vor crea toate condiţiile pentru jazz şi jazzrock. Aici, în prima seară vor cânta trei trupe. Vreau să fac o paranteză şi să spun că în cele două zile de festival, desfăşurate în aer liber, vor cânta şi două trupe de tineri, între 15 şi 17 ani, care sunt elevi ai şcolii de muzică, unii dintre ei veniţi de la Întorsura Buzăului şi care cântă acest gen muzical de la 15 ani. Şi în a doua seară, la fel. Sunt nişte tineri câmpineni care încearcă să facă acelaşi lucru. Chiar dacă nu se vor ridica la standardele celorlalte trupe invitate, trebuie să-i ajutăm să capete experienţă în acest gen muzical greu. Trebuie neapărat să le întindem o mână de ajutor, ca să poată continua această activitate. Apoi vor evolua pe scenă Traveler Quartet, cu un muzician de origine română care trăieşte în Grecia şi Germania, urmat de trupa Acoustiq D’effect, în componenţa căreia vom găsi pe unul dintre cei mai mari pianişti români şi anume, Petrică Andrei. Va fi acompaniat de către instrumentişti foarte buni, dar poate nu atât de cunoscuţi ca Petrică Andrei. Ultima seară, la fel, se va deschide cu o trupă formată din puşti. Facem un experiment anul acesta, introducând în afară de jazzrockul pur, un blues funk. Pentru asta am chemat un foarte bun chitarist de gen, Totu Rareş, care va veni împreună cu Marcian Petrescu şi Trenul de Noapte, formaţie pe care o cunoaşte toată lumea, fiind muzicieni de blues. Totu Rareş este membru al acestei formaţii, însă activitatea lui e foarte înclinată către jazz şi jazz-rock. Şi-atunci o să cânte un blues care este încadrat în genul jazz-rockului, nu este bluesul clasic pe care-l cunoşti. O altă trupă va fi Youvenis, apoi George Sărluceanu şi Felix Moldovan, care au un proiect foarte interesant. Ei sunt membri ai trupei Spin, basistul şi toboşarul, având un proiect în doi, special pentru eveniment.
Redactor: Cum vă descurcaţi cu susţinerea financiară a festivalului?
Liviu Briciu: Nu avem un buget tocmai strălucit. Am avut înţelegere din partea municipalităţii, Primărie şi Consiliul Local, ajutându-ne cu 15.000 de lei, bugetul nostru fiind undeva între 35.000-40.000, asta însemnând sponsorizare. Am ca sponsor principal o firmă britanică, Lone Star Distribution, care a avut sediul la Câmpina, acum mutându-se la Ploieşti. Se pare că e partenerul nostru constant. Ne-a ajutat foarte mult şi acum şi anul trecut. Primăria şi această firmă sunt sponsorii principali. Restul, au contribuţii mai mici. Nici nu dorim să facem gaură în bugetul nimănui, ci doar atât cât se pot dispensa ei.
Redactor: Vei cânta şi tu cu trupa ta?
Liviu Briciu: Nu. Am cântat anul trecut. Acum am considerat că nu este foarte corect să cântăm în fiecare an, având în vedere că noi le cântăm câmpinenilor şi la Club. Nu are rost acum, pentru că vrem să le prezentăm oamenilor mai multe spirite. Şi-apoi, suntem conştienţi că nici nu suntem la nivelul trupelor consacrate pe care le-am invitat. Noi suntem semi profesionişti, nu trăim din asta şi nu ne ridicăm la nivelul lor. Dar nu se cade ca în fiecare an, când se organizează festivalul, să cântăm şi noi.
Redactor: Anul trecut câţi câmpineni au participat la festival?
Liviu Briciu: Cred că a fost o medie de 400-500 de oameni pe seară. Anul acesta sperăm să fie mult mai bine, pentru că am primit semnale din teritoriu. Avem deja, în prima seară, în Club, rezervate vreo 20-30 de locuri din Ardeal. Incredibil, dar adevărat! N-am apucat noi să facem un promo foarte puternic în zona noastră. Mă refer la Braşov, Ploieşti, Piteşti, Buzău. Poate nu e cazul ca la primele ediţii să batem mai departe. Poate când vom deveni foarte mari, când festivalul va „creşte” mai mult. Eu ţi-am dat un anumit nivel de sume, dar din câte ştiu, festivalul de la Ploieşti are un buget de vreo 50.000 de euro, festivalul de la Gărâna cam la fel. La noi e undeva, între 5-6.000 de euro. Însă, cu multă muncă şi cu relaţiile pe care le avem în lumea muzicală, ne descurcăm şi ne ridicăm la pretenţiile unui festival bine făcut şi profesionist. Mi-aş dori foarte mult ca factorii decidenţi, cei care se ocupă de soarta culturii - care sunt sigur că vor participa la acest festival, fiind coautori - să ne ajute să-l dezvoltăm mult mai mult.
Redactor: Cum vezi cultura câmpineană, reuşeşte să facă oamenii mai buni?
Liviu Briciu: Da, dar poate nu îndeajuns. A fost un instructor de dansuri populare care a decedat între timp. Îmi cer scuze că nu-mi mai amintesc numele său. Cu el a început acea Horă Prahoveană. Era un om foarte priceput, ştia exact ce înseamnă dansul popular şi cum se face. La vremea sa a polarizat toate liceele din Câmpina. Avea două trupe de dans! Când acel om a dispărut, lucrurile s-au voalat. Au venit alţi instructori, dar nu a mai fost acelaşi lucru. Omul valoros nu mai era! Am mai văzut lucruri bune, făcute de către persoane private, cu dansuri de societate, în cadrul Casei Tineretului. Şi aceşti oameni sunt dedicaţi meseriei lor, pentru că am văzut ieşind din mâna lor nişte perechi de dansatori care mi-au luat ochii. Unde vreau să ajung… E foarte greu de acuzat cineva pentru că nu e o cultură mai consistentă, pentru că trăim într-o societate săracă. Cultura nu se poate face decât cu bani şi e absolut necesară. Sponsorii mai fac câte ceva, dar nu îndeajuns. Având o lege defectuoasă a sponsorizării, cultura rămâne pe umerii statului şi ai politicului. Când se află în curtea statului, înseamnă că se face cultură pentru mase, care nu a dat niciodată randament în sânul unei naţii. Astfel, părerea mea este că aceia care răspund de cultură ar trebui să-şi dea seama că o activitate culturală nu se face pentru mase, ci trebuie să selecteze din mase oameni talentaţi. Pentru asta trebuie să angreneze, atenţie mare, oameni competenţi, pentru că se lucrează cu copii, care pot învăţa din start lucruri greşite în anumite domenii ale artei. Arta făcută prost duce la alte lucruri rele, plafonând sufletul copilului. Trebuie găsiţi oameni competenţi, cu studii de rigoare, avizaţi cu adevărat, pentru a instrui copiii. Ar trebui să fie marea grijă a statului şi a politicului. Un alt aspect asupra căruia vreau să insist este legat de standard, fiind nevoie de stabilirea unui prag peste care nu se poate trece în jos. Trebuie apelat la artişti, oamenii care sunt lângă fenomenul artistic, unanim recunoscuţi sau cu studii adecvate. Aşa văd eu lucrurile.
 
Carmen Negreu

Poiana Câmpina - o comună mică cu probleme mari

După o perioadă de letargie administrativă, ostentativ vizibilă, comuna Poiana Câmpina pare să prindă viaţă. Şi asta cu atât mai mult cu cât activităţile gospodăreşti la care ne referim se întâmplă într-o zi de sâmbătă. Chiar şi poienarii, între ei, sunt surprinşi de hărnicia care i-a lovit. Promotorii intenselor activităţi de curăţire a rigolelor şi a malului unui pârâu sunt autorităţile locale, reprezentate de primarul nou ales, Alin Moldoveanu, viceprimarul Sergiu Constanda şi o parte a consilierilor.

Au ieşit la curăţenie pe caniculă…
Astfel, sâmbăta trecută, a treia deja, din ultimele weekend-uri, poienarii au fost mobilizaţi să-şi cureţe şanţurile şi să-şi cosească buruienele din faţa casei. Pe lângă treburile gospodăreşti, până la urmă fireşti, administraţia comunei a reuşit să facă rost de un buldo-excavator şi o maşină de mare tonaj pentru a decolmata pârâul Tulburei. În acelaşi timp, au convins voluntari, chiar şi din Proviţa, care să taie cu motocoasele vegetaţia sălbatică de pe domeniul public, respectiv strada Proviţei.
Pe strada Răgman era forfotă mare, localnicii ieşind cu sape, greble, târnăcoape, coase pentru a-şi primeni spaţiul din faţa casei.
„Faţă de ce a fost, vreau să spun că este o schimbare totală! Când mergeam înainte la primărie, domnul primar de atunci nu ştia cum să fugă de noi. Dădeam un telefon, mi se spunea că e pe teren. Erau probleme cu iluminatul pe stradă, cu drumul, care vedeţi în ce hal este. Ba spunea că nu sunt bani, ba că nu are timp de vorbă, că să venim altădată. E, de actualul primar suntem foarte mulţumiţi. Ne ducem acolo, ni se prezintă, ne oferă loc, ne întreabă politicos ce problemă avem, ne ascultă. Aşa se procedează într-o ţară democratică! Ce facem noi acum pe stradă a fost făcut în fiecare an. Dar acum suntem mobilizaţi cu vorbă bună, cu zâmbetul pe buze. Nu ni se impune ceva ce ştim deja” - povesteşte încântată   Lucia Piciorea.
Mai sus cu câteva case îl găsim pe Costel Goran, care se plânge de faptul că pe vremea fostului primar Aurel Duţă, când era consilier, acesta nu-l lăsa să mobilizeze oamenii la treabă. „A zis că n-am voie să umblu să scot oamenii pe stradă, că-mi încalc atribuţiile, că numai dacă îmi dă el împuternicire am voie să fac treaba asta” - povesteşte bătrânul Goran, mândru acum, pentru că fiul său a devenit consilier şi poate să se implice în viaţa comunităţii.
Consilierul Ionuţ Goran spune şi el că „de 12 ani, la noi în comună nu s-a făcut nimic. Se aruncă gunoaie peste tot, e dezastru. De la venirea noului primar Alin Moldoveanu, a echipei dânsului şi cu ajutorul domnului vice Constanda, lucrurile stau altfel.  Domnul vice vine pe străzi. Înainte, noi nu ştiam, nu vedeam că există viceprimar în comună. Dânsul a mobilizat lumea pe stradă, să se facă curăţenie, aceste lucruri continuând şi pe alte zone. E doar începutul. Sâmbăta, duminica, o oră, două, ieşim, nu doar pe strada noastră, ci şi în comună.”
Până acum s-a reuşit cosirea buruienilor de pe marginea străzii Pietriş, inclusiv zona Bobolia. Pe parcursul demarării acestor activităţi, numărul voluntarilor a crescut. Dacă în primul weekend au fost doi, în următoarele sâmbete şi duminici, numărul a ajuns la 40 de persoane. Aceştia au adunat deşeuri menajere din zona Gării, centrul comunei, str. Uzinei, Măgurii, Pietriş şi Bobolia.
Încercând să discutăm cu cei doi reprezentanţi ai administraţiei locale pe tema acestei acţiuni de salubrizare a comunei, atât primarul Alin Moldoveanu, cât şi viceprimarul Sergiu Constanda, au refuzat politicos, motivând că au mult de muncă, dar că o vor face atunci când se vor concretiza mai multe lucruri, pentru a putea comenta.

…şi fără apă!
Într-adevăr, într-o zi de sâmbătă, Alin Moldoveanu şi Sergiu Constanda, pe lângă problemele de salubritate, se ocupau şi de problemele cu apa. După spusele lor, din cauza operatorului serviciului de alimentare cu apă şi canalizare SC JOVILA CONSTRUCT SRL, mai multe zone din comuna Poiana Câmpina nu beneficiază de apă potabilă şi menajeră, începând cu seara zilei de 19 iulie. Vineri, 20 iulie, în jurul orei 23.00, primarul Alin Moldoveanu trimitea administratorului acestei firme un fax prin care îl atenţiona ca „în regim de maximă urgenţă” să procedeze la remedierea situaţiei intervenite şi să asigure, conform prevederilor contractuale, continuitatea serviciilor de alimentare cu apă pe întreaga rază teritorial-administrativă a comunei şi să asigure un debit pentru nevoi gospodăreşti de 135 l/ om/ zi, atrăgând atenţia că va răspunde în faţa legii dacă nu se va conforma.
Carmen Negreu

Tineretul liberal a demarat o campanie de ecologizare a Câmpinei

Sâmbătă dimineaţa, 20 de tineri aparţinând Organizaţiei de Tineret a PNL Câmpina (organizaţie coordonată de consilierul liberal Florin Frăţilă), puteau fi văzuţi strângând hârtii, peturi goale şi alte gunoaie, într-o acţiune de ecologizare a Parcului Culturii, porţiunea cuprinsă între Bulevardul Culturii şi strada care coboară spre Podul lui Rache. Acţiunea este doar un început, căci ea se înscrie într-o campanie de ecologizare, prin care tinerii liberali câmpineni doresc să schimbe imaginea oraşului. Junii liberali vor să-i motiveze pe cei din generaţia lor, ce  poposesc adesea pe băncile din zonă, să păstreze curăţenia locului. Un loc pitoresc, menit a deveni, în viitorul apropiat, o importantă zonă de agrement a câmpinenilor. Municipalitatea a demarat, în urmă cu doi ani, lucrări care au schimbat deja sensibil înfăţişarea Bulevardului şi a terasei care coboară spre DN1. “Vrem să ecologizăm zona şi să îi atenţionăm pe cei lipsiţi de spirit civic, pe concetăţenii noştri lipsiţi de “cei şapte ani de acasă”, să înceteze a mai polua acest parc. De fapt, ne adresăm elevilor şi tinerilor care aleg acest loc de promenadă, pentru că mă îndoiesc că persoanele în vârstă ar putea face atâta mizerie, câtă am fost noi nevoiţi să curăţăm. Vom continua cu alte acţiuni de acest gen şi sperăm ca exemplul nostru să fie luat şi de alţi tineri câmpineni”, ne-a declarat Florin Zainea, unul dintre tinerii penelişti angrenaţi în această campanie de ecologizare a municipiului. (A.N.)  

Un parteneriat frumos cât o prietenie ce se anunţă durabilă

Puţine lucruri pe lumea asta preţuiesc mai mult decât o prietenie curată şi durabilă. Mai ales în vremurile actuale, pline de un modernism agresiv, de multe ori feroce, în care atomizarea individului în necruţătoarea societate de consum, globalizată şi atotputernică, egoistă şi individualistă, face uitate, dacă nu chiar batjocorite, valorile fundamentale ale umanităţii. Iar dacă prietenia se leagă între tineri cu care soarta nu a fost deloc darnică, tineri cu probleme sociale, cărora însă loviturile aspre ale vieţii nu le-au întinat cotloanele sufletelor (chiar dacă inimile lor, înjunghiate cândva, mai sângerează poate şi astăzi uneori), înseamnă că ea, prietenia mai sus pomenită, are toate şansele să ardă ca un foc viu pentru multă vreme. Cine ştie, poate pentru totdeauna. Nu degeaba se spune că numai sufletele greu încercate apreciază cel mai mult lucrurile simple şi frumoase care (încă) ne mai înconjoară, micile plăceri ale existenţei noastre cotidiene ce ne fac să trecem mai uşor prin viaţă. Cum bine ziceau, în urmă cu peste două milenii, filosofii Greciei Antice: “Cine n-a cunoscut niciodată suferinţa, nu poate trăi cu adevărat fericirea.” Parteneriatul educativ dintre Şcoala Sanatorială “Voila” din Câmpina şi Şcoala “Castelul Angliei” din Strasbourg (ambele instruind elevi cu probleme sociale), a început în urmă cu două săptămâni şi a luat sfârşit pe data de 17 iulie 2012. Un sfârşit frumos cât o prietenie ce se anunţă curată şi durabilă. O prietenie între mai mulţi elevi ai şcolilor amintite (care s-a închegat şi cimentat în timpul unor activităţi comune, de modernizare şi înfrumuseţare a incintei şcolii de pe lângă Spitalul de Psihiatrie “Voila”), dar şi între pedagogii şi cadrele didactice care le-a supravegheat şi coordonat acţiunile tinerilor francezi şi români. Un sfârşit frumos, dar şi un început pe măsură: începutul unei lungi serii de parteneriate care se vor dezvolta între cele două şcoli în viitor, aşa cum am înţeles din unele declaraţii făcute în ultima zi. Concret, activităţile desfăşurate în cadrul acestui parteneriat de către cele două grupe de tineri francezi şi români au însemnat trasarea unui teren de baschet, cu covorul de bitum proaspăt turnat în prealabil, vopsirea gardului ce înconjoară terenul de sport, pictarea unei fresce formată din trei tablouri, dar şi amenajarea unei grădini cu flori şi zarzavaturi în vecinătatea şcolii. Pentru realizarea obiectivelor propuse în cadrul parteneriatului, s-au stabilit trei ateliere de lucru. Echipa de lucru a primului atelier, cel destinat trasării terenului de sport şi vopsirii gardului său, a fost formată din doi profesori francezi (Sebastien si Wilfried), un profesor român de educaţie fizică (Vasile) şi opt elevi (patru francezi şi patru români). În al doilea atelier, destinat realizării unei grădini de zarzavaturi, a activat echipa formată din doi educatori francezi (Charlene si Steeve), plus 10 elevi (cinci francezi şi cinci români). Al treilea atelier a avut ca obiectiv realizarea unei fresce simbolizând cele două şcoli partenere. La aceasta au lucrat educatoarele Anne Laure şi Magali, împreună cu trei elevi francezi şi alti trei români. Ultima zi a parteneriatului s-a desfăşurat într-un cadru festiv. În această zi, au avut loc mai multe manifestări artistice oferite de elevi ai Şcolii Sanatoriale şi ai Şcolii Generale “Alex. I. Cuza”, în structura căreia intră şi Şcoala Sanatorială. Pe tot parcursul celor 10 zile, cât au durat lucrările, comunicările dintre români şî francezi s-au făcut cu ajutorul câtorva translatoare, eleve ale Colegiului Naţional “Nicolae Grigorescu”, cel mai important liceu din oraş. La festivităţile ultimei zile din cadrul parteneriatului a participat şi o delegaţie din cadrul Primăriei Câmpina, în frunte cu primarul Horia Tiseanu. A mai participat, de asemenea, conducerea Spitalului de Psihiatrie Voila: medicul Gabriel Ţintărescu (manager-general) şi doctorul Elena Dinu (director medical). Edilul-şef a mulţumit tuturor celor implicaţi în proiect, în special celor din Strasbourg, de la care elevii noştri, ca şi cadrele lor didactice, au învăţat atâtea lucruri. Vorbindu-le tinerilor din Strasbourg, Horia Tiseanu şi-a exprimat convingerea că “după şederea voastră aici, în România, sunt convins că aţi ajuns să ne cunoaşteţi mai bine şi că, la întoarcerea voastră acasă, povestindu-le prietenilor despre noi, veţi reuşi să schimbaţi percepţia pe care o au unii francezi despre elevii din ţara nostră, despre români, în general.” Consilierul municipal Marian Dulă (a cărui verişoară, Elena Bijiaoui-Dulă, o româncă plecată de mult timp în Franţa, a avut ideea acestui parteneriat), directorul Şcolii “Alex. I. Cuza”, Felicia Turosu, şi directorul Şcolii Sanatoriale, Magdalena Lascu, au împărţit diplome, dar şi daruri, tuturor participanţilor, elevi şi profesori, deopotrivă. Gena Preda, responsabil de proiect şi asistent-şef al Secţiei de pediatrie a Spitalului Voila, care este şi membru al Consiliului Local Câmpina, a multumit tuturor şi a mărturisit că a aşteptat o viaţă să participe la un astfel de demers, la o asemenea acţiune de suflet, atât de benefică unor elevi cu probleme. După ce a împărţit, la rândul său, cadouri românilor (primarul a primit o sticlă cu vin alsacian),  Steeve Prada, conducătorul delegaţiei din Strasbourg, a mulţumit părţii române pentru ospitalitate şi i-a asigurat pe cei prezenţi că, întorşi în Franţa, el şi colegii săi vor păstra amintiri plăcute despre Câmpina şi despre România, pe care le vor descrie în cele mai frumoase cuvinte. (A.N.)

Vacanţă mare şi odihnă activă pentru elevii şcolii Al. Ioan Cuza

Chiar dacă se află în vacanţa mare, o parte a elevilor claselor I-VIII de la şcoala Al. Ioan Cuza (n.r.-fostă nr. 8) au muncit cu frenezie prin clase, participând la activităţile iniţiate de Asociaţia de Părinţi, în parteneriat cu unitatea de învăţământ, prin proiectul Şcoala de Vară - You Can 2, având sprijin financiar din partea Consiliului Local.
Proiectul s-a întins pe o perioadă de două luni, bazându-se pe educaţia prin experienţă, prin activităţi de instruire practică. Astfel, în timpul liber din perioada vacanţei, elevii, în jur de 40, au participat la atelierul de deprindere a abilităţilor practice „Mâini dibace”; atelierul de pictură „Fantezie şi culoare”; educaţie civică şi voluntariat „Învaţă să schimbi lumea”; atelierul de activităţi sportive „Sport şi Sănătate”; au primit educaţie sanitară, învăţând şi acordarea primului ajutor prin atelierul „Tu ştii să acorzi primul ajutor?”, partener voluntar fiind Fundaţia Dinu; au învăţat să danseze şi să devină majorete prin activitatea „Dans-tradiţie versus contemporan”; au primit noţiuni educative în atelierul de protecţie a mediului „Să protejăm natura”; artă fotografică şi bucătărie franceză, totul culminând cu o excursie la Paltinu, în postura de cercetaşi.
Participarea copiilor la toate aceste activităţi a fost gratuită, costurile fiind susţinute din fondurile proprii ale Asociaţiei de Părinţi (700 de lei) şi din sprijinul financiar acordat de municipalitate (2000 de lei).
Ştefan Hozea a trecut în clasa a VI-a şi este foarte încântat de activităţile la care a participat, dornic să spună foarte repede ce a făcut: „Prima oră am fost la sala de nursing, a doua oră am pictat, a treia oră am făcut artă fotografică şi acum, bucătărie franţuzească. Am tăiat fructe, pentru o salată mai mare. Şi o să fac şi acasă!” Elena Andreea Bâlgă a trecut clasa a VII-a şi spune că a venit la aceste activităţi ca să se simtă bine împreună cu ceilalţi colegi şi să înveţe ceva în plus, apreciind salata franţuzească şi ora de nursing, pentru că a învăţat să facă injecţii şi cum să-şi protejeze sănătatea.
Proaspăt constituită în primăvara anului trecut, asociaţia o are ca preşedinte pe Carmen Goran, totodată şi coordonatoarea proiectului Şcoala de Vară - You Can 2.
„Anul acesta am avut deosebita plăcere să văd că şi cadrele didactice au vrut să participe la acest proiect. Echipa de proiect a fost formată din Monica Bărbieru, managerul acestuia, Liliana Marica, consilier juridic, Felicia Moise contabilă, pentru promovare şi imagine Anda Miroiu, secretara şcolii şi Mircea Dumitrescu, părinte. Am fost plăcut surprinsă să constat că anul acesta s-au înscris mai mulţi copii decât în urmă cu un an, poate unde am avut activităţi mai diversificate. Am avut în program să vizităm ca obiectiv Judecătoria Câmpina, plus o ofertă din partea celor de la ISU Prahova, prin care am vizitat detaşamentul de pompieri-SMURD. Iniţial, bugetul acestui proiect a fost estimat la 5700 de lei, dar nu ni s-au aprobat decât 2000 de lei, considerându-se că suntem la început şi că sunt şi alte cerinţe. Ne-am descurcat cu ce am avut, cu ce am mai pus noi, cei din echipa de proiect” - a spus Carmen Goran.
Să fi contat faptul că preşedintele comisiei de cultură de la momentul aprobării acestor bani a fost Marian Dulă de la PDL, iar Carmen Goran, o mămică de la PNL? Nu ştim, dar ne întrebăm. Cert este că iniţiativele Asociaţiei de Părinţi vin în sprijinul educaţiei copiilor care învaţă la o şcoală câmpineană, fiind un înlocuitor de bază pentru unele tabere şcolare, costisitoare pentru mulţi dintre părinţii acestora şi fără a avea garanţia unei siguranţe a integrităţii lor fizice. Când e vorba de educaţia copiilor, niciodată nu e prea mult să investeşti şi niciodată nu e târziu să se implice cât mai mulţi părinţi, aceasta fiind o problemă dar şi o mare dorinţă a preşedintelui asociaţiei, Carmen Goran şi a echipei pe care o coordonează.

                Carmen Negreu