14 august 2012

Exceptând cele mai importante evenimente cultural-artistice, Centrul Civic nu va mai fi închis

La ultima şedinţă a consilierilor municipali, aceştia au decis revenirea la situaţia iniţială, de acum doi ani, a Bulevardului Carol I, adică redarea circulaţiei auto a tronsonului bulevardului central delimitat de intersecţiile cu străzile Mihail Kogălniceanu şi Serg. Maj. Erou Grigore Nicolae. Excepţie fac zilele în care se vor desfăşura evenimente culturale deosebite, cum ar fi Festivalul Toamnei (Zilele Câmpinei), Hora Prahoveană, spectacolul de Revelion etc. Până acum,  din decembrie 2010, în primul week-end al fiecărei luni (ulterior, şi cu ocazia sărbătorilor legale), prin zona amintită era permisă doar circulaţia pietonală. Proiectul de hotărâre respectiv a fost promovat de viceprimarul Ion Dragomir, iar din expunerea de motive a iniţiatorului, se înţelege că acesta a răspuns nemulţumirilor mai multor cetăţeni din zona centrală, care au făcut sesizări la Primărie referitoare „la disconfortul produs prin desfăşurarea evenimentelor în primele zile de sâmbătă şi duminică ale fiecărei luni, dar şi cu ocazia zilelor de 1, 2 Ianuarie, prima şi a doua zi de Paşte, 1 Mai, 1 Decembrie, 25 şi 26 Decembrie.” În urmă cu doi ani, majoritatea pedelistă din Consiliul Local, de la acea vreme, a hotărât blocarea bulevardului central pentru desfăşurarea, pe porţiunea cuprinsă între Hotel Muntenia şi Casa Cărţii (în cele mai multe cazuri), a unor numeroase spectacole muzicale pentru câmpinenii de toate vârstele, târguri diverse (cu bunătăţi, cu flori), şi alte manifestări în aer liber. Abrogarea celor două hotărâri prin care, în mandatul trecut, primarul Horia Tiseanu şi consilierii săi au decis blocarea circulaţiei maşinilor prin zona centrala a oraşului, a stârnit numeroase discuţii contradictorii, consilierii municipali PDL (aflaţi în opoziţie, în prezent), având de răspuns la numeroase critici în legătură cu adevăratul scop al restricţionării, din ultimii doi ani, a traficului rutier în Centrul Civic. 
Noua majoritate din legislativul municipal (formata din cei 12 consilieri ai USL si ai PP-DD), a acuzat, mai mult sau mai puţin direct, reprezentanţii PDL (primarul şi consilierii pedelişti), că, în urmă cu doi ani, au închis centrul oraşului şi pentru a permite unor  firme “portocalii” de partid să organizeze tot felul de manifestări din care să câştige profituri mari, fără a plăti municipalităţii câmpinene banii pe utilităţile de care au beneficiat. Numeroasele manifestări organizate în Centrul Civic au provocat indignarea unor cetăţeni care locuiesc în blocurile din vecinătatea bulevardului, nemulţumiţi de faptul că, în timpul serbărilor organizate de administraţia Tiseanu, poluarea fonică şi fumul de la grătarele cu mici le invadau apartamentele, tulburându-le viaţa de familie şi liniştea căminelor.
Referindu-se la “Târgul cu bunătăţi”, organizat de o firma protejată, se pare, de fosta putere pedelistă, viceprimarul Ion Dragomir a declarat că “târgul era organizat de două persoane private care, deşi încasau sume uriaşe de la participanţi, nu dădeau nici un ban la Primărie. Asta în condiţiile în care executivul local plătea curentul electric şi salubrizarea. În plus, nu existau nici măcar elementare reguli de igienă din partea comercianţilor, fiindcă se uita aducerea unor toalete ecologice, nemaivorbind că nu exista nici măcar o chiuvetă unde să se spele pe mâini vânzătorii care vindeau vizitatorilor produse ecologice.”
Întrebat de consilierul Gena Preda de ce nu a luat măsuri la vremea respectivă, „pentru a preîntâmpina o posibilă epidemie”, viceprimarul s-a apărat susţinând că, prin atribuţiile de serviciu, el nu răspundea de organizarea şi desfăşurarea manifestărilor din Centrul Civic, lucru de care se ocupa Comisia de Cultură a Consiliului Local.
Pragmatic şi tranşant, consilierul Gheorghe Tudor a tras concluzia finală: „Data viitoare, să venim cu un proiect în care stabilim acţiunile pentru copii, cum şi unde se vor desfăşura, ca să terminăm cu tot felul de târguri şi cu acest circ”.
Primarul Horia Tiseanu a negat toate acuzaţiile, considerând că “închiderea circulaţiei din centrul oraşului i-a nemulţumit pe unii patroni de magazine din zona respectivă, acesta fiind motivul pentru care actuala majoritate din Consiliul Local doreşte redeschiderea bulevardului central. [...] Târgul cu bunătăţi nu a fost apreciat de toata lumea, deoarece preţurile erau destul de piperate, dar, în general, manifestările organizate în zona centrală, după închiderea acesteia, s-au bucurat de multe aprecieri, iar noi le-am organizat tot la sugestia unor cetăţeni.”
Nu se ştie nici în prezent care au fost mai numeroase: sugestiile pe care Tiseanu susţine că le-ar fi primit din partea unor câmpineni pentru închiderea zonei centrale şi organizarea în acest loc a unor serbări populare (de către aceleaşi şi aceleaşi firme),  sau reclamaţiile celor nemulţumiţi că aceste manifestări poluatoare fonic şi olfactiv au ajuns să le facă viaţa un calvar. 
Părerile câmpinenilor în legătură cu scopul închiderii centrului, postate pe diferite forumuri, sunt împărţite. Unii proprietari ai blocurilor din Centrul Civic susţin că au făcut numeroase plângeri primarului, reclamând disconfortul provocat de aceste manifestări zgomotoase, iar edilul-şef le-ar fi răspuns că, dacă le-a plăcut să aibă apartamente în centrul oraşului, nu au decât să suporte situaţia. Alţii sunt de părere că manifestările, în special cele pentru copii, ar trebui organizate şi pe mai departe, dar nu în buricul târgului, ci intr-un loc mai retras, eventual într-un parc.  A.N.
Ce înseamnă să fii la putere?

Zilele trecute, într-o întâlnire comună, am discutat cu un personaj politic din sferele puterii centrale şi cu un alt personaj recunoscut drept un important publicist naţional (profesor universitar doctor în Bucureşti) despre un subiect de mare actualitate în zilele noastre şi anume ce înseamnă să fii la putere în România.
Recunosc că am lansat această temă de discuţie din dorinţa de a mă dezmetici în faţa a tot ceea ce se întâmplă azi în societatea românească şi de a putea aplica aici, în micul meu univers, conceptele unei gândiri corecte.
Politicianul a intrat în jocul meu cu răspunsuri uşor ezitante, vădit încurcat şi nepregătit, pe fond, pentru o astfel de discuţie. M-a purtat o vreme prin istoria recentă a politicului, încercând să-şi justifice părerea - care, după mine, era de la început previzibilă - şi anume aceea că a fi la putere înseamnă, în primul rând, să înlocuieşti adversarul politic din sistem (a se înţelege toate funcţiile plătite de stat) şi în al doilea rând să aplici noile programe economice şi sociale  gândite la nivelul partidului deţinător de putere. Nimic despre starea reală a naţiunii ori continuarea a ceea ce a fost bun înainte. L-am întrebat dacă a urmărit cineva vreodată în politica românească strategiile pe termen lung care pot asigura o logică în bunul mers al lucrurilor. Mi-a răspuns că doar punctual, în anumite situaţii de mare obligativitate contractuală ori legislativă faţă de instituţiile europene. Omul era sincer şi mă lăsa să înţeleg că, de fapt, suntem o adunătură cu nepricepuţi cu nasul pe sus, pentru care puterea înseamnă mai mult un orgoliu personal şi infinit mai puţin o reală responsabilitate faţă de ţară.
De cealaltă parte, publicistul, un om cu ţinută morală impecabilă (a se înţelege în afara oricărei suspiciuni de partizanat politic) a răspuns întrebărilor mele pe aceeaşi temă extrem de simplu. Cu tonul unui om care este sigur de ceea ce spune, acesta a subliniat că a fi la putere înseamnă să înţelegi că, odată ajuns acolo, trebuie să te îngrijeşti de tot şi de toţi, indiferent că îţi sunt adversari ori aliaţi. A fi la putere, mai spunea el, înseamnă să ştii ce trebuie să faci pentru oameni şi ţara sau comunitatea pe care o conduci înspre binele acestora.
M-am despărţit de aceşti oameni cu gândul la ce aveam de făcut de aici înainte, în dubla mea calitate de publicist şi într-un fel chiar om politic (nu întâmplător i-am ales pe cei doi interlocutori pentru a discuta pe această temă) şi vă mărturisesc că în acel moment eram tare confuz. Câteva zile mai târziu aveam să înţeleg că am intrat în politică tocmai din dorinţa de a pune în valoare conceptele publicistului, arătate mai sus şi de a estompa, până la dispariţie, principiile oarbe ale politicianului. Mulţi îmi spun că sunt idealist şi, confruntat cu realitatea din politica mioritică, am ajuns deja să simt acest lucru prin faptul că nu mă regăsesc într-o astfel de lume în care trebuie să calci peste cadavre şi să participi la compromisuri. Şi totuşi, ce valoare mai are publicistul din mine, cu toate principiile lui, dacă ele nu pot fi aplicate?
Florin FRATILA

Editorial

NO COMMENT
   
În faţa avalanşei de întîmplări din ultimele săptămîni te simţi aproape paralizat, nu mai există termeni pentru a defini situaţia. E o luptă pe viaţă şi pe moarte din care Ţara va ieşi pulverizată. Ce se vede, deci? Un guvern care nu guvernează, ci se dedică în întregime unui pseudo-recensămînt. Primul ministru a apărut la televizor în două luni cît apărea Boc în doi ani. Un guvern pe care proprii miniştri îl numesc cuib infracţional. Un preşedinte interimar suferind de sindromul borderline (apud Vladimir Tismăneanu), lipsit total de simţul realităţii şi de bun simţ. Conducători care mint cum respiră. Limbaj dublu, nimic nu se potriveşte din ce spunem pentru „Europa” cu ce spunem pentru intern. Şi vina este că ei nu înţeleg, nu sunt informaţi, sunt plătiţi de Băsescu. Norica Nicolai, exilată ca parlamentar european pentru a-i face uitate ilegalităţile în parlamentul autohton şi vorbind măscări despre conducerea UE. Zeci de mii de olteni decedaţi subit în scripte în numai o săptămînă. Primari şi prefecţi supuşi unor presiuni inimaginabile pentru a face un „recensămînt” ilegal, inutil şi fals. Intelectuali orbi. Economia ducîndu-se de rîpă cu o viteză incredibilă. Mugur Isărescu îngrozit şi disperat să provoace o ultimă rază de raţiune politicienilor. Radioul şi televiziunea naţionale plutind într-o supra-realitate „de concediu şi olimpiadă”, fără să informeze populaţia despre ceea ce

Consiliul Local a hotărât:

Lacul Bisericii nu este zonă de plajă şi nici loc pentru scăldat

La prima şedinţă a nou-constituitului Consiliu Local, consilierii noştri municipali au hotărât un lucru pe care ar fi trebuit să-l facă, în urmă cu câteva luni, la inaugurarea zonei de agrement Lacul Bisericii, predecesorii lor în miniparlamentul câmpinean. Printr-o hotărâre aprobată în unanimitate, s-a decis ca în Lacul Bisericii să fie interzis scăldatul, iar aria înconjurătoare lui să nu poată fi folosită ca zonă de plajă. Dar cum mintea românului (consilier) cea de pe urmă este totdeauna mai bună decât la începuturile sale, nu-i chiar o nenorocire nici această întârziere. În primăvară, când locaţia a început să fie folosită de localnici, canicula nu coborâse peste oraş, dar nici aleşii nostri din mandatul trecut nu puteau fi preocupaţi de acest loc mai mult decât de campania electorală. Ca urmare, grija faţă de zona de agrement Lacul Bisericii, pentru amenajarea căreia s-au cheltuit 2,5 milioane de lei din bugetul local, a scăzut până la epuizare. Dar tot e bine ca ea a reapărut la prima şedinţă ordinară a noilor aleşi, iar amenzile care se vor aplica (să sperăm, fără milă) contravenienţilor nu sunt deloc „îngăduitoare”: între 200 şi 1.000 lei, în cazul scăldatului; între 100 şi 500 lei,  în cazul plajei. Cu siguranţă , nu ar fi stricat mărirea cuantumului amenzilor aplicabile celor care nu păstrează curăţenia. Mai ales că tot s-au cheltuit sume cu multe zerouri pentru amplasarea unor camere video de supraveghere a perimetrului lacului, precum şi a părculeţului din vecinătatea sa. Acest sistem de supraveghere video are serverul terminal la sediul Poliţiei Locale, dar noaptea imaginile de identificare sunt greu de obţinut, cu toată supravegherea continuă a zonei de către dispecerii poliţişti. Şi poate din această cauză, „covoarele” din coji de seminţe şi de nesimţire au început să devină un peisaj aproape cotidian. 

La inceput, s-a arătat cu degetul spre anumiţi pescari, care îşi mai întreţineau „răbdarea pescărească” şi cu băuturi alcoolice. Dar s-a dovedit ulterior că aceştia nu sunt singurii vinovaţi de faptul că mizeria începe încet-încet să cotropească zona. Am verificat acest lucru într-o seară, în timpul unei plimbări pe marginea lacului. Toate băncile din jurul apei erau ocupate, dar mulţi dintre ocupanţii acestora ronţăiau de zor seminţe, scuipând, bineînţeles, cojile acestora pe jos. Acelaşi „sport” îl practicau şi câţiva dintre cei care se plimbau pe alei. Ronţăiau seminţe şi copiii aflaţi sub supravegherea atentă a unor aşa-zişi părinţi, ocupaţi şi ei – să ne iertaţi - cu aceeaşi îndeletnicire. Ce ar fi putut învăţa acei copii de la părinţii lor “grijulii”? Cum să scuipe cât mai departe cojile de seminţe!? Cum să spargă seminţele fără a-şi face „strungăreaţă”!?
Despre sticlele şi pungile goale aruncate în lac, care pluteau în derivă ca nişte ambarcaţiuni ale urâtului, ca o flotilă a mârlăniei şi a mitocăniei, nici nu mai pomenim; pentru că nu vrem să vă întristăm prea tare. De aceea, credem că pentru a tăia elanul nesimţiţilor care poluează această zonă pitorească, diminuându-i considerabil farmecul, ar trebui stabilite nişte amenzi foarte mari, dincolo de supravegherea permanentă prin sistemul video deja instalat.
Cât de ridicat este nivelul de civilizaţie al câmpinenilor se vede şi din felul în care este murdărită această zona de agrement, altadată mult mai iubită şi mai respectată. Să sperăm că din apa nu prea curată nu va ieşi, la un moment dat, o broască premonitoare, care să sară şi peste nivelul de civilizaţie câmpinean, liniştindu-ne definitiv în privinţa mitului „Câmpina – oraşul cu cei mai mulţi intelectuali la mia de locuitori.” A.N.

Contractul de concesiune a serviciului public de salubrizare a fost reactualizat

La ultima şedinţă, aleşii câmpinenilor au aprobat un act adiţional la contractul de concesiune privind serviciul public de salubrizare, încheiat în decembrie 2002, pe 20 de ani, de către municipalitate cu operatorul Floricon Salub SRL. Promovarea proiectului de hotărâre se impunea în scopul alinierii la legislaţia specifică apărută ulterior încheierii contractului de concesiune nr.16.844/23 decembrie 2002 privind serviciul public de salubrizare (Legea 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor cu modificările şi completările ulterioare, H.G.R. nr.717/2008 pentru aprobarea  Contractului - cadru de delegare a gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi  publice  cu modificările şi completările ulterioarea, Legea nr.211/2011 privind regimul deşeurilor). Cele mai multe dezbateri au avut loc pe marginea articolului 5 din actul adiţional la contractul iniţial de acum 10 ani, articol care prevedea, printre altele, următoarele: „(5) Concesionarul are dreptul să propună ajustarea şi modificarea preţurilor/ tarifelor. [...] (8) Concesionarul are dreptul la exclusivitatea prestării activităţii/serviciului public de salubrizare pe toată aria teritorial - administrativă a municipiului Câmpina. (9) Concesionarul se obligă  să pună în aplicare metode performante de management care să conducă la reducerea costurilor de operare,  inclusiv prin aplicarea procedurilor concurenţiale prevăzute de normele legale în vigoare privind achiziţiile  publice, şi să asigure totodată respectarea cerinţelor  specifice din  legislaţia  privind  protecţia  mediului”. Prezent la şedinţă, managerul general al Floricon Salub, Florin Constantinescu, a răspuns tuturor întrebărilor, explicând faptul că ajustarea tarifelor este întemeiată, fiind permisă de legislaţia în vigoare pe baza rapoartelor periodice privind indicele de inflaţie emise de Institutul Naţional de Statistica (INS). 
„În prima decadă a lunii respective, cu documente de la INS bine fundamentate, veneam la Primărie de fiecare dată când era necesară modificarea tarifelor de salubrizare stradală în funcţie de inflaţie. La ultimul lor control, inspectorii Curţii de Conturi nu au comentat asupra indexării tarifelor în funcţie de inflaţie, ci asupra unui punct cam neclar, în opinia lor, care era interpretabil, deoarece făcea referire la ajustarea tarifelor în funcţie de inflaţie printr-o normă permisivă („Se pot ajusta...). iar nu printr-o normă imperativă („Se ajustează... ), ultima variantă fiind socotită mai corectă, deoarece nu lăsa loc la interpretări”, le-a spus consilierilor Florin Constantinescu.
Întrebat cum se regăsesc prevederile INS în documentele de plată ale Floricon, patronul firmei a precizat că „atunci când se aduc la primărie situaţiile de plată, acestea sunt însoţite de documentele INS privind coeficientul de inflaţie, dar şi de un tabel cu toate modificările tarifare”.
Pentru că se fac prea multe documente în fiecare lună, cei de la Floricon au propus ca ajustarea tarifelor de salubritate în funcţie de rata inflaţiei să se facă trimestrial. Florin Constantinescu a mai explicat că „toate cantităţile de deşeuri colectate din oraş sunt facturate pe baza unor bonuri de cântar. Lumea poate fi suspicioasă din acest punct de vedere, dar fără niciun motiv, întrucât problema este destul de simplă. Maşinile noastre aduc deşeuri de pe domeniul public, din toate cartierele oraşului. Toate transporturile sunt bine verificate de oamenii Primăriei, care ştiu din ce cartier au fost aduse respectivele gunoaie. În plus, e foarte greu să încurcăm borcanele, fiindcă, deşi Primăria nu ne-a cerut acest lucru, firma noastră şi-a dotat maşinile cu GPS-uri.”  A.N.                                                                                                               

Se pregăteşte concursul pentru viitorul city-manager al Câmpinei

Recent, legislativul municipal a aprobat criteriile, procedurile şi atribuţiile specifice funcţiei de administrator public al municipiului Câmpina. Funcţia exista, de patru ani, în organigrama Primăriei, iar criteriile pentru ocuparea ei au fost făcute, în 2008, pentru a-i veni ca o mănuşă Jenicăi Tabacu, directorul Muzeului Memorial „B.P. Hasdeu”. Ea a fost recompensată astfel pentru sprijinul acordat lui Horia Tiseanu în turul doi al alegerilor locale din vara lui 2008. Aceasta nu a mai ocupat postul, cu toate că, neoficial, în perioada 2008-2009, era considerată în Primărie drept un fel de administrator public al municipiului, însărcinat cu coordonarea instituţiilor de cultură din subordinea Consiliului Local.
In stabilirea noilor criterii, consilierul judeţean Jenica Tabacu joacă iar un rol important, deoarece în alcătuirea noii majorităţi din Consiliul Local, organizaţia municipală a „poporenilor” lui Dan Diaconescu  a primit, în urma negocierilor politice care au urmat alegerilor locale, postul de administrator public (city-manager).
Noile criterii s-ar parea că i se potrivesc foarte bine lui Remus Bădulescu, un personaj necunoscut în viaţa publică a oraşului, dar care se aude că ar fi un apropiat sau membru PP-DD. 
Consilierii municipali au aprobat criteriile ce trebuie îndeplinite de persoanele care doresc să se înscrie la concursul pentru ocuparea postului de administrator public al municipiului: 1. Studii superioare – licenţă în management; 2. Cunoaşterea unei limbi de circulaţie internaţională; 3. Cunoştinţe atestate de operare PC; 4. Minimum trei ani vechime în  funcţii de conducere; 5. Minimum cinci ani vechime în muncă; 6. Capacitate deplină de exerciţiu atestată printr-o testare psihologică; 7. Lipsa antecedentelor penale. 
Consilierul democrat-liberal Monica Clinciu a propus să fie eliminată condiţia privind licenţa în management, dar amendamentul său a căzut la vot. Viitorul administrator public va încheia cu municipalitatea un contract de management pe o perioadă de patru ani şi va coordona instituţiile de cultură din subordinea Consiliului Local: Muzeul Memorial „B.P.Hasdeu”, Casa Tineretului, Casa de Cultură “Geo Bogza”, Biblioteca Municipală „C.I.Istrati” ). El se va ocupa, de asemenea, de salubrizarea şi curăţenia oraşului, coordonand şi Serviciul de Administrare Spaţii Verzi, precum şi activitatea operatorului Floricon Salub. A.N.

Un nou reprezentant al municipalităţii în CA al Hidro Prahova SA

La propunerea consilierului social-democrat Mihaela Petrovici, Consiliul Local a aprobat numirea unui nou reprezentant al său în Consiliul de Administraţie al S.C. Hidro Prahova S.A. Ploieşti. Este vorba despre fostul consilier local liberal Dragomir Enache. Acesta are o mare experienţă în problemele administraţiei locale, întrucât a făcut parte din legislativul municipal în precedentul mandat, înainte de această perioadă ocupând şi funcţia de membru al Consiliului Judeţean.  Bineînţeles, consilierii pedelişti au votat împotrivă, deoarece numirea noului reprezentant ar fi însemnat schimbarea celui pe care ei îl agreează (un ilustru necunoscut, Radu Zemora, pe numele său), şi care a ajuns în aceasta funcţie, în mandatul trecut, prin sprijinul conducerii PDL Câmpina. Potrivit expunerii de motive a consilierului Mihaela Petrovici, promovarea proiectului de hotărâre se impune ca urmare a faptului că, de la numirea lui Radu Zemora în Consiliul de Administraţie al S.C. Hidro Prahova S.A. Ploieşti, prin H.C.L. nr.20/25 februarie 2010, acesta nu a informat, cu nici o ocazie, plenul Consiliului Local cu privire la problematica specifică operatorului regional care urmează să reabiliteze şi să extindă reţeaua de apă-canal a oraşului, precum şi să modernizeze staţiile de epurare ale Câmpinei. Practic, participarea lui Radu Zemora la şedinţele Consiliului de Administraţie al Hidro Prahova, pentru care a fost mandatat de aleşii locali, nu a adus niciun beneficiu câmpinenilor. A.N.

După ce a demisionat recent din conducerea FC Unirea Câmpina, Mărgărint Ciubotaru declară:

“Nu poţi avea o echipă de fotbal dacă nu ai susţinere din zona privată”

În prima şedinţă ordinară a Consiliului Local Câmpina, primarul Horia Tiseanu propunea un proiect de hotărâre prin care municipalitatea să susţină în continuare FC Unirea Câmpina cu suma de 480.000 de lei, pentru turul anului competiţional 2012 – 2013. Proiectul a generat discuţii aprinse, fiind respins de către consilierii USL şi PP-DD, care formează  majoritatea în consiliu. Aceştia au propus varianta unei susţineri parţiale din partea municipalităţii, eventual în proporţie de 40%, restul procentelor revenind finanţatorilor clubului de fotbal.
Între timp,  la FC Unirea au fost purtate discuţii între finanţatorii clubului, în urma cărora Mărgărint Ciubotaru - Mara, cum e cunoscut în mediul fotbalistic câmpinean - a acceptat să-şi dea demisia.

Reporter: De ce aţi demisionat de la conducerea clubului de fotbal Unirea?
Mara: Ce s-a întâmplat de fapt şi de drept…Dacă vă aduceţi aminte de şedinţa de consiliu din iulie, acolo a fost, ca să spun aşa, un conflict politic între consilieri. Din cele spuse a reieşit că noi nu primeam o sumă de bani dacă nu aveam în spate un finanţator, un sponsor care să ne susţină financiar. Acest motiv, invocat de consilieri, mie mi se pare foarte corect. Nu poţi avea o echipă de fotbal dacă nu ai o susţinere din zona privată. Şi abia apoi să te ajute Consiliul cu ce poate. De atunci, eu, împreună cu Dan Enescu şi Bogdan Mănescu am încercat să facem rost de un finanţator mai puternic. Bogdan a găsit acest finanţator, care a avut nişte pretenţii. Acestea au constat în faptul că nu a dorit decât trei membri fondatori pentru echipă, altfel nu acceptă. Nu ştiu motivul pentru care a avut această pretenţie. Vă întrebaţi, probabil, de ce a rămas Bogdan Mănescu. Păi, nu e normal, dacă el este cel care a găsit finanţatorul, dacă este relaţia sa, să rămână în continuare ca membru fondator?! Oricum, relaţia mea cu Bogdan Mănescu e foarte bună.
Reporter: S-a vehiculat ideea că aţi cerut bani pentru a părăsi clubul. Cum comentaţi?
Mara: Să vă spun cum stau lucrurile. În momentul când am auzit aceste pretenţii, i-am spus lui Bogdan că există nişte datorii, nişte lucruri ce trebuie clarificate între noi: eu, el şi Dan Enescu. Am considerat că trebuie să reglăm situaţia înainte de a renunţa la club. Este vorba de banii pe care i-am băgat în club şi pe care trebuia să-i primesc înapoi, partea mea. Lucrurile s-au rezolvat, iar eu şi Dan Enescu am părăsit clubul. Asta a fost conjunctura. Nu s-a putut altfel. Nu am primit o sumă de bani în mod special sau nu am fost „plătit” ca să plec de la club. Nici nu aş fi acceptat ideea ca cineva să-mi propună o sumă de bani ca să renunţ la club. Cât timp va exista această echipă, va rămâne copilul meu. Nu-mi pot vinde, nu-mi pot trăda „copilul”! Eu am primit doar nişte bani, nişte datorii pe care trebuia să le primesc de la ceilalţi finanţatori. Repet, asta a fost conjunctura. Se apropia data când jucătorii trebuiau să fie plătiţi, să-şi primească banii.
Reporter: Din punct de vedere emoţional v-a afectat această situaţie?
Mara: E normal să pleci cu inima îndoită. În prima fază, când am plecat, m-am gândit că n-o să mă mai implic niciodată în aşa ceva, pentru golul pe care l-am avut în stomac şi durerea din suflet. Totuşi, unii oameni de fotbal din oraş mi-au spus că merit mai mult, nu să stau ascuns şi să încerc să fac ceva tot în domeniul acestui sport.
Reporter: Să înţeleg că aveţi puterea să o luaţi de la capăt.
Mara: Sincer, am ceva în plan. Nu ştiu... să facem o echipă mică, pentru că nu mă pot lăsa de microbul ăsta! Dar, sigur, nu în Câmpina. Deocamdată pot spune că există mai multe opţiuni. Aş vrea să vă mai spun că regret foarte multe lucruri pe care le-am spus în oraşul ăsta. Poate, dacă eram mai atent, reuşeam să facem ceva cu Unirea, pentru că oameni buni şi potenţi financiar există în oraş. Poate, chiar din Consiliul Local. A ajuns să-mi pară rău că am adus în această asociere Consiliul Local. Dar cred că echipa o să aibă un parcurs bun.
Reporter: În ciuda sentimentelor de regret, fireşti până la urmă, pentru că părăsiţi echipa, totuşi, cui aţi mulţumi în mod paradoxal, că vă deschide alte orizonturi?
Mara: Nu ştiu… s-ar putea să pară exagerat. Eu am mulţumit Consiliului Local, în alte ocazii, pentru banii pe care i-au dat ca să promoveze echipa în divizia C, dar acum le pot mulţumi celor care nu au vrut să-mi dea bani. Aproape că mi-au luat o piatră de pe inimă, pentru că nu mai ştiam încotro să apuc. Vreau o altă variantă, o altă  logică la un club, vreau altceva. Dacă speri la mai mult şi nu ai, degeaba speri.
Carmen NEGREU

Sorin Oprea, şeful Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA): „Sunt convins că, în maxim doi ani, se va vedea o diminuare a consumului de droguri.”

La începutul acestei luni a avut loc cea de a treia ediţie a Salonului de „Carte, presă şi muzică”, desfăşurat la Centrul Internaţional de Conferinţe „Casino Sinaia”. În cadrul Salonului a avut loc lansarea filmului documentar „Drogurile, viaţa pe contrasens”, realizat de Optimal Media Solution pentru Agenţia Naţională Antidrog (ANA).
Prezent la această lansare, directorul ANA, chestorul Sorin Oprea, a acceptat un interviu pe tema activităţilor desfăşurate de către agenţie, la un an de la preluarea funcţiei. Chestorul Sorin Oprea s-a aflat timp de aproape un an şi jumătate, în perioada 2009-2011, la şefia IJP Prahova.

Reporter: La un an de la preluarea conducerii ANA, ce s-a întâmplat nou în cadrul  instituţiei?
Sorin Oprea: În primul rând, agenţia s-a reformat, în sensul că din subordinea IGPR a trecut din nou în subordinea MAI, ca direcţie de sine stătătoare. Acest lucru a însemnat  revenirea la fostele competenţe, agenţia recăpătând responsabilităţile de bază pentru care a fost înfiinţată în 2002. Odată cu revenirea în acest nou sistem, agenţia a promovat un stil nou de relaţionare cu diverse instituţii şi organisme şi de deschidere faţă de o abordare modernă a problematicii.  Legăturile internationale s-au refăcut, creând astfel o bază nouă în ce priveşte cooperarea dintre România şi statele europene. Începând din luna mai a anului 2011 s-a regândit modul în care sunt prioritizate măsurile în planul de acţiune al strategiei, totodată stabilindu-se cadrul în care strategia viitoare va fi implementată, începând din 2013 până în 2020. Au fost lucruri esenţiale în acest context. Agenţia a crescut din punct de vedere numeric, acela al specialiştilor care au fost aduşi. Mă refer la zona de suport, serviciile financiar, logistic, resurse umane, juridic, toate acestea creând posibilitatea demarării unor activităţi specifice, care să fie cu adevărat susţinute de către o bază structurală puternică.
Reporter: Să înţeleg că aţi găsit un management defectuos?
Sorin Oprea: Agenţia a avut un alt statut până în 2009. După aceea, a trecut în subordinea IGPR, din poziţia de structură centrală a MAI. Lucrul acesta, prin diminuarea numărului de personal, a atribuţiilor, prin reducerea vizibilităţii, a condus la o situaţie negativă. Nu trebuie să căutăm acum vinovaţii ca să justificăm aceste mutaţii nefireşti. Însă, cred că s-a greşit din punct de vedere structural şi organizatoric, în sensul că a trata astfel o instituţie coordonatoare a unui fenomen atât de nociv la nivel naţional, nu a fost un lucru pozitiv. Toate acestea s-au văzut. Nu a mai existat un răspuns coerent  la ceea ce a însemnat coordonarea politicilor antidrog în România şi mai ales apariţia de substanţe noi, cu proprietăţi psihoactive, celebrele etnobotanice, a creat probleme majore. Răspunsul a  întârziat. Iniţiativele legislative, promovarea de campanii de prevenire, colaborarea cu alte instituţii ale statului şi cu societatea civilă nu au mai reprezentat priorităţi şi rezultatele s-au văzut.
Reporter: Sunteţi acuzat într-un ziar naţional că aţi fi „şmenuit” (expresia nu-mi aparţine) datele din raportul naţional privind situaţia drogurilor, înaintat Comisiei europene pentru probleme de justiţie şi afaceri interne. Se face referire că aţi trecut în raport şase proiecte naţionale, dintre care trei ar fi fost desfăşurate de alte ministere, dar care şi le-a arogat ANA. Cum comentaţi?
Sorin Oprea: Da, ştiu. Din principiu, tot timpul am respectat părerea jurnaliştilor, în sensul în care articolele lor au avut la baza o documentare serioasă. În acest sens, faţă de ceea ce a apărut legat de raport, ceea ce nu se cunoaşte, şi îmi pare rău să observ acest lucru, este faptul că în raportul naţional din anul 2011 sunt cuprinse toate activităţile structurilor, ale sistemului naţional instituţional, care au atribuţiii specifice pe droguri. ANA nu s-a substituit nici unuia dintre aceştia. Nu s-a făcut altceva decât ca, în cooperare cu Ministerul Educaţiei, al Muncii, Sănătăţii, să se dezvolte o serie de programe şi proiecte. Ceea ce s-a scris în raportul naţional sunt şi activităţile Ministerului Educaţiei. Nu scrie un cuvânt, în acest raport, că acele programe aparţin ANA.
Reporter: Totuşi, se spune că nu presa s-a sesizat, ci funcţionarii Comisiei europene.
Sorin Oprea: Nu vreau să merg mai departe cu detaliile în această problemă. Nu avem nici un fel de reacţie negativă din partea niciunui for european. Din contră! Privind relaţionarea internaţională, se poate vedea clar, din documentele primite, că lucrurile nu stau aşa. Este doar  părerea jurnalistului. Probabil, la momentul respectiv nu a făcut o documentare completă cu privire la această problemă. Sub nici o formă nu am avut din partea UE nici un fel de reacţie negativă, pe niciun palier de activitate, începând de la colectarea datelor, a interpretării acestora, a modalităţii în care România îşi armonizează  sistemul legislativ, astfel încât să fie parte a Uniunii şi terminând cu schimbul de informaţii, cooperările pe cazuri. În rapoartele pe care noi le avem primite din străinătate de la Biroului pentru Droguri şi Criminalitate de la Viena al ONU, cel al Departamentului de Stat al SUA, al Centrului de Monitorizare pentru Droguri şi Toxicomanie de la Lisabona, foruri care elaborează aceste rapoarte internaţionale importante, niciodată nu a fost făcută o referire negativă la adresa României.
Reporter: S-a făcut referire şi la faptul că agenţia a absorbit fonduri europene în valoare de 21.270 de euro, cheltuind, în schimb, 402.152 euro în campania de distribuire de seringi.
Sorin Oprea: Este o problemă, în special pentru perioada anului 2010. La vremea accea nu eram la ANA. Vreau să vă precizez că suma pentru achiziţii nu este reală. Programul Naţional de Prevenire şi Asistenţă, aprobat prin HG 1102/2008-2012, prevede la capitolul de cumpărare seringi, pentru evitarea riscurilor îmbolnăvirilor asociate consumului de droguri, suma de 500.000 ron. Avem creşteri mari în România la infecţiile cu HIV, cu hepatită de tip B, C şi tuberculoză, toate în rândul consumatorilor de droguri injectabile. ANA a cheltuit 75.000 ron, aproximativ 15.000 de euro. Acest sistem de achiziţie de seringi pentru reducerea riscurilor asociate este un sistem practicat în toată lumea, fiind preluat acum şi în România. După cum se vede, chiar dacă avem o sumă mai mare, aprobată prin lege, s-a cheltuit foarte puţin. Iar în ultimul an ANA a accesat fonduri europene de peste 1,6 milioane de euro.
Reporter: Ultimul proiect iniţiat de Ana este „Prea rebel să fii condus”. Ce alte proiecte aveţi în vedere până la sfârşitul anului?
Sorin Oprea: Acest proiect reprezintă cea mai mare campanie lansată până acum. E unul dintre programele pe care le-am gândit în detaliu, cu implementare în tot ceea ce înseamnă zonă de interes la nivel naţional, în cele 41 de judeţe şi în Bucureşti. Multe dintre activităţi le desfăşurăm în parteneriat cu societatea civilă, cu ONG-urile. Avem şi alte proiecte în derulare până la finele anului. Unul dintre cele mai importante este proiectul „Necenzurat”, care se desfăşoară pentru formarea profesorilor, în domeniul nostru de competenţă, care vor putea preda apoi elevilor problematica drogurilor. Mesajul meu antidrog este, la fel, un proiect permanentizat de ANA în şcoli, cu sprijinul Ministerului Sănătăţii.
Reporter: Fără să apelaţi la diplomaţie, consideraţi creşterea numărului de consumatori la 4,3% o palmă peste obrazul structurilor de combatere a traficului de droguri?
Sorin Oprea: Cauzele care conduc la această creştere sunt diverse. Cred că nu se poate discuta de vinovăţie, ci de o ineficienţă a unor activităţi, datorată mai multor factori. În principal aceştia nu ţin de instituţiile care sunt implicate în problematica drogurilor. Consider că o analiză atentă a fenomenului şi o reevaluare a sistemului trebuie făcute. ANA, în calitate de coordonator naţional pe droguri, poate iniţia o altfel de  activitate la nivel intern şi o consultare la nivel internaţional. Sunt convins că, în maxim doi ani, se va vedea o diminuare a consumului de droguri, prin luarea unor măsuri coerente şi eficiente. 
Carmen NEGREU

Centrul oraşului Breaza, asfaltat provizoriu din sponsorizări

Săptămâna trecută, Răzvan Bălăşescu, primarul localităţii Breaza, a susţinut o conferinţă de presă la care s-a adus în discuţie stadiul actual al proiectului „Reabilitarea şi modernizarea reţelei de străzi urbane, oraş Breaza, judeţul Prahova”.
Contractul de finanţare pentru proiect a fost încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, acesta fiind autoritate de management prin Agenţia pentru Dezvoltare regională Sud Muntenia, organism intermediar pentru POR 2007-2013. Valoarea totală a proiectului este de 48.209.259,08 lei. Finanţarea este asigurată de către Uniunea Europeană în cadrul Programului Operaţional regional (POR) şi presupune îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale şi reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene şi urbane, inclusiv construcţia/ reabilitarea şoselelor de centură.
„Lucrăm aproape zilnic cu un constructor, reprezentant al primăriei, consultant, diriginte de şantier şi reprezentanţi ai firmelor care asigură utilităţile cetăţenilor, respectiv Hidroprahova, Electrica şi Distrigaz. Este foarte important, pentru că atunci când am început lucrările speciale şi, mă refer la rigole, au fost nişte probleme mari. De ce? Pentru că sunt acele reţele de utilităţi. S-au început lucrările şi pe stradă era doar constructorul. În primele două zile, vreo 10-15 branşamente rupte, pentru că se excava şi se rupeau, neexistând o colaborare între compartimentele de specialitate ale primăriei şi reprezentanţii firmelor de utilităţi. Am reuşit să-i adun pe toţi, s-au marcat branşamentele, lucrându-se manual în zona lor. Din acel moment au trecut 3-4 săptămâni, numărul accidentele de acest gen reducându-se semnificativ” a precizat primarul Răzvan Bălăşescu.
Totodată, acesta a ţinut să explice modul de desfăşurare a unor lucrări de asfaltare centrale, în condiţiile în care, în primăvara anului viitor, vor demara lucrările pentru reţele de canalizare.
„Stratul de asfalt care s-a turnat pe zona centrală a oraşului este unul provizoriu. Am dorit să avem, timp de 8-10 luni, condiţii decente pentru circulaţie. Printr-o înţelegere cu HidroPrahova, am căzut de acord ca gurile de canalizare să fie acoperite cu asfalt şi marcate. La primăvară, vor începe lucrările de canalizare. Tot acest strat de asfalt de acum va fi spart. În mod normal, ridicarea capacelor de canalizare la nivelul asfaltului, m-ar fi costat de 4-5 ori mai mult decât m-ar fi costat acest strat de asfalt. Dar există oricând posibilitatea de intervenţie, iar sistemul de canalizare funcţionează normal. Acest strat de asfalt este susţinut, în mare parte, din sponsorizări, firma constructoare fiind una dintre sponsori. E o chestiune ce ţine de traiul decent într-un oraş. Lucrările de modernizare pentru străzile Ocinei şi Copenhaga sunt suportate din bugetul local. Şi aici va fi spart asfaltul la primăvară. Părţile laterale, care cuprind un număr mare de locuri de parcare, vor fi construite foarte solid şi nu vor fi sparte. Astfel, bugetul local nu va fi afectat de lucrările de canalizare care vor începe în primăvara anului viitor. Am reuşit în această perioadă să atragem foarte multe fonduri din sponsorizări, pe care le folosim pentru crearea acestor condiţii decente, să călcăm şi noi, măcar 10 luni de zile, pe un strat de asfalt corespunzător” a explicat Răzvan Bălăşescu scopul acestui strat provizoriu de asfalt, care a generat discuţii contradictorii în rândul brezenilor, miraţi că se lucrează doar în centrul oraşului. 
Carmen Negreu

Breaza - mesager de seamă al tradiţiilor folclorice

Anul acesta, brezenii se pot mândri din nou cu performanţele ansamblului de dansuri populare „Calabreaza”, care activează în cadrul Centrului Cultural „Ion Manolescu”, condus de Alexandru Cazan. Astfel, în perioada 27-31 iulie 2012, în incinta Teatrului de Vară din Năvodari, în judeţul Constanţa, s-a desfăşurat a treia ediţie a Festivalului Dans Romania Open - Trofeul României 2012. Ansamblul „Calabreaza” a participat la secţiunea de folclor, împreună cu alte 33 de formaţii din ţară, unele fiind înscrise la secţiunea de dans contemporan.
„Am plecat cu gândul să câştigăm şi am reuşit. Am câştigat locul întâi! Nu am luat Trofeul României, premiul fiind acordat la altă secţiune decât cea la care am participat noi. Odată cu câştigarea locului întâi, am câştigat şi un loc de participare la un festival internaţional de folclor, care va avea loc la anul, în Italia. A fost o experienţă deosebită, prezentând în toate cele trei seri, trei suite de dansuri din două zone folclorice, din Prahova şi una din Moldova. Pentru toate cele trei suite am avut costume diferite, specifice zonelor respective. Acest aspect a bucurat juriul, fiind singura formaţie care a avut mai multe costume, în afara celui de prezentare la spectacole, ceea ce ne-a adus un premiu pentru autenticitate. Vreau să menţionez un aspect important şi anume faptul că Breaza a participat la acest concurs şi cu formaţia „Mugur de Breaza” a liceului Aurel Vlaicu, care a câştigat locul II şi dreptul de participare la un festival internaţional” povesteşte cu mândrie Alexandru Cazan, directorul Centrului Cultural „Ion Manolescu”.
În 8 ani de existenţă, ansamblul „Calabreaza”, format din elevi din clasele IX-XII, a fost mereu prezent pe podiumurile unor festivaluri, cu rezultate remarcabile, îndrumat fiind de maestrul coregraf  Nicolae Chiriţă, împreună cu corepetitorul Marian Iorga şi solistul Ninel Cazan. Pentru formaţia „Mugur de Breaza” pregătirea a fost asigurată de către profesoara Maricica Gâţă, cu multă muncă, dar şi cu suflet.
Peste doi ani, ansamblul „Calabreaza” va împlini 10 ani de existenţă, motiv pentru care directorul Alexandru Cazan se gândeşte de pe acum la pregătirile vizând marcarea  evenimentului. În acest sens, Alexandru Cazan intenţionează ca în toate şcolile din cartierele Brezei să existe câte o echipă de dansuri cu costume populare, pentru o defilare de amploare în anul 2014, de până la o sută de copii, la care se doreşte şi participarea veteranilor, a iubitorilor de dans din oraş.
Cu siguranţă, Breaza rămâne un promotor al culturii şi tradiţiilor populare, reprezentând cu succes brezenii, atât în ţară cât şi în afara ei.
Carmen Negreu