04 septembrie 2012

Liderii USL explică proiectele promovate în Consiliul Local

Ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, liderii USL Câmpina au respins criticile pe care reprezentanţii PDL şi o parte a presei câmpinene le-au adus faptului că majoritatea actuală din Consiliul Local, formată din cei 12 consilieri USL şi PP-DD, au hotărât înfiinţarea unui club sportiv municipal. La proiectul de realizare a CSM Câmpina încă se mai lucrează, nu s-a stabilit o formă juridică finală, s-ar părea că se va merge pe o formulă asemănătoare unui parteneriat public-privat, de vreme ce, ca membri fondatori, pot veni şi persoane private, alături de legislativul municipal. Însă, potrivit liderului liberal Virgil Guran, acest CSM, prin secţiile sale, va promova multe discipline sportive, chiar şi fotbalul, dacă legea o va permite. Sporturi tradiţionale în care, până nu de mult, Câmpina avea rezultate notabile pe plan judeţean şi chiar naţional: înot, atletism, volei, handbal, baschet, badminton ş.a. Dintre aceste sporturi, doar secţia de atletism de la Petrol, coordonată de profesorul Nicolae Pavel, mai aduce aminte de vremurile bune de altădată. 
“E trist - a declarat Guran - să vedem cum mulţi dintre copiii şi tinerii câmpineni de astăzi au ajuns obezi, în lipsa desfăşurării unor activităţi sportive.” Preşedintele PNL Câmpina a respins acuzaţiile ce i-au fost aduse de oponenţii săi politici, potrivit cărora ar urmări preluarea stadionului Rafinăria, pe care municipalitatea l-ar putea primi de la Steaua Română dacă legislativul câmpinean acceptă să preia spre ecologizare cu fonduri europene batalurile cu reziduuri petroliere ale Rafinăriei (Uniunea Europeană alocă fonduri de mediu numai administraţiilor publice locale, nu şi firmelor). “Sunt gata să predau tot ce am realizat în sport, până în prezent, unui investitor care va avea puterea să ducă lucrurile mai departe şi mai sus”, a mai spus Virgil Guran.
Tradiţia avută cândva de Câmpina în numeroase sporturi, ce trebuie neapărat refăcută, a fost o idee reliefată şi de consilierul Gheorghe Tudor, care a susţinut că viitorul buget local va trebui conceput cu multă grijă, astfel încât banul public câmpinean să poată finanţa şi îndestula toate activităţile sportive şi culturale locale.
Preşedintele Comisiei de cultură, învăţământ şi sport din cadrul Consiliului Local, Florin Frăţilă, a subliniat că “acest CSM ar trebui să strângă sub umbrela sa toate sporturile din Câmpina. Vom căuta să avem cât mai multe secţii, deci cât mai multe ramuri sportive. În acest fel, vor putea face sport cât mai mulţi copii câmpineni.” Florin Frăţilă a ţinut să explice, de asemenea,  demersul său de la ultima şedinţă a consilierilor municipali, adică proiectul de hotărâre pe care l-a iniţiat şi prin care a solicitat suplimentarea sumei alocate Festivalului “Serbările Toamnei” 2012 de la 170.000 lei la 235.000 lei. “Au existat numeroase voci în Consiliu şi în presa locală care m-au criticat pentru aceste majorări de fonduri. Nu înţeleg de unde atâtea critici care reclamă cheltuieli exagerate pentru un eveniment care încă nu a avut loc. Haideţi să vedem cum se va desfăşura această ediţie a Serbărilor Toamnei şi pe urmă să venim cu critici ale unui spectacol care nu-şi merită banii. Eu zic că e mai bine să vedem întâi spectacolul şi pe urmă să ne dăm cu părerea dacă s-au cheltuit prea mulţi bani. Vă reamintesc că noi nu am făcut decât să suplimentăm cu câteva zeci de mii de lei bugetul de 170.000 de lei aprobat pentru această manifestare de către precedentul Consiliu Local. Suplimentarea fondurilor este necesară, deoarece formatul evenimentului, mai costisitor, este total schimbat faţă de ce s-a prezentat în ediţiile trecute ale festivalului. Noi, de fapt, nu am aprobat o suplimentare propriu-zisă a fondurilor alocate festivalului, ci o redirecţionare a unor sume pe care le-am luat de la acţiuni cultural-sportive de mai mică importanţă, manifestări care, am considerat noi, nu îşi mai au rostul. Vreau să subliniez că Serbările Toamnei reprezintă singura manifestare din calendarul cultural al administraţiei locale care se adresează direct cetăţeanului şi nu politicienilor învăţaţi cu mesele festive plătite din bugetul public. Şi pentru că tot a venit vorba, vreau să-i anunţ pe câmpineni că după ce vor asista la spectacolele stradale prilejuite de acest eveniment, vom publica lista cheltuielilor, până la ultimul leu. Am promis transparenţă totală şi aşa va fi”.  A.N.

Cuvântul care înţeapă

Imposibila întoarcere

Au trecut aproape trei luni de la alegerile locale şi încă nu am reuşit să mă regăsesc în noua postură de ales local, parte dintre aceia care au depus un jurământ de credinţă faţă de urbea noastră şi cetăţenii ei.
La început, imediat după învestirea în această funcţie publică, am crezut că pot să răstorn munţii de nedreptate pe care i-am privit şi criticat ani la rând, în calitate de publicist, însă, ulterior, odată ce m-am apropiat de ei, gata să-i escaladez, s-a lăsat ceaţa. O ceaţă perfidă a intereselor care îţi sădeşte în suflet îndoiala în propriile forţe şi la un moment dat chiar teama de a-ţi continua drumul aflat la răscruce. Într-un astfel de moment, idealismul dispare, iar buna credinţă devine subiect de băşcălie şi ulterior de îngrijorare pentru cei care trăiesc pe spinarea celor mulţi. Atunci începi să regreţi gestul de a fi intrat la un alt nivel în politică şi te macină gândul unei imposibile întoarceri, prin care nu ai face decât să te recunoşti învins de un sistem nenorocit care patronează totul. Cum să le explici celor care au crezut în tine că nu-ţi găseşti locul într-o astfel de mizerie, unde eşti supus oricum compromisului, altul decât cel în interes public? Cine te crede că eşti făcut să alegi calea dreptăţii şi corectitudinii într-o societate condusă, în mare majoritate, de oameni nedrepţi şi incorecţi? Probabil foarte puţini.
În niciun caz nu mă plâng că am ajuns într-o astfel de situaţie, pentru că, în fond, nu m-a obligat nimeni să fac parte din această lume pestriţă, însă ţin să-i anunţ pe cei care cred că „am adormit” prin preajma puterii, cât şi pe propagandiştii care încearcă să arunce cu noroi, plătiţi fiind din bani publici de o încrengătură de politruci mânjiţi, că nu le va fi uşor cu mine, indiferent de situaţie. Am fost şi am să rămân fidel propriilor mele convingeri de a face lucruri bune pentru comunitate şi atâta vreme cât am să pot să o fac, fără să cer nimic în schimb, din interiorul unui sistem politic în mare parte bolnav, nu am să accept insinuările murdare ale nimănui, fie că este politruc sau propagandist.

P.S. Ieri, în jurul prânzului, am participat la o conferinţă de presă în care am explicat pe larg, în faţa ziariştilor, toate dezamăgirile legate atât de actul administrativ al oraşului la care sunt parte, cât şi faţă de argumentele subiective lansate pe unele site-uri media locale. Sunt curios în ce măsură spusele mele vor fi prezentate şi comentate în lumina adevărului pe care l-am susţinut.
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

CULORILE DREPTEI

Nici nu s-a alcătuit bine o alianţă a forţelor de dreapta şi un cor de bocitoare plînge „subţirimea” alianţei dintre PDL, PNŢCD, Noua Republică, ICCD şi Fundaţia Creştin-Democrată. Sunt cam aceleaşi voci care clamează inerţia, lipsa de  figuri şi idei noi în politica noastră. Iată că au apărut figuri noi. Trebuie să fii înţepenit în prejudecăţi ca să nu vezi că discursul lui  Neamţu, Ungureanu, Baconski, Papahagi este la ani lumină de nivelul discuţiilor din actuala mlaştină parlamentaro-mediatică. Acesta este aspectul teoretic. Sigur că programul prezentat are un ton foarte general pe care e ipocrit să-l incriminăm, aşa arată toate programele. Sigur că edificarea noii construcţii a început de sus în jos, dar se putea altfel? În situaţia concretă a României de azi, cu o populaţie blocată informaţional, epuizată după războiul suspendării, non-educată civic, o ţară complet izolată pe plan extern din cauza aventurismului inconştient al celor care au declanşat lovitura de stat a penalilor, nu cred că era posibilă practic o altă cale de refondare a politicului. Trebuie să lăsăm cuvîntul unei noi şi autentice elite. De aceea punctul slab al acestei alianţe este prezenţa PDL.

După 113 ani de la înfiinţare, Petroutilaj Poiana Câmpina dispare încet, încet...

A fost odată o uzină Petroutilaj Poiana Câmpina…

Societatea Comercială Petroutilaj Poiana Câmpina şi-a început activitatea în urmă cu 113 ani, adică în 1899, funcţionând ca un atelier central al Companiei Astra Română, ocupându-se de producerea şi repararea utilajelor petroliere. De la înfiinţarea societăţii, timp de 90 de ani, până în 1989, a fost în subordinea Ministerului Petrolului, având un procent mai mare de 87% din volumul serviciilor prestate care aparţineau unităţilor din acest sistem. După 1989, Petroutilaj a început să se confrunte cu economia de piaţă, dând piept din plin cu concurenţa. Pentru a se putea menţine, s-au iniţiat diverse colaborări cu unităţi din cadrul Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, SN CFR şi din domenii de activitate cum ar fi construcţiile de drumuri şi poduri, energetic, hidrotehnic, exploatare forestieră, obiectul principal de activitate fiind fabricarea utilajelor pentru extracţie şi construcţii. 
Astăzi, societatea Petroutilaj se află într-un „Program de Reorganizare Judiciară prin continuarea activităţii şi lichidare parţială a averii societăţii în vederea redresării activităţii economice în conformitate cu prevederile Legii 85/2006 cu modificările şi completările ulterioare”, proiect conceput de firma Revalactiv, cea care coordonează vânzarea activelor uzinei, proiect din care aflăm motivele pentru care s-a ajuns în această situaţie:
Acum se află în reorganizare judiciară

„Principalele cauze ale plăţilor restante au fost:  necorelarea volumului de activitate cu numărul de salariaţi, în perioadele în care societatea s-a confruntat cu lipsa de comenzi; necorelarea vitezei de rotaţie a debitelor clienţi cu viteza de rotaţie a creditelor furnizori; accesul greoi la contractarea unor credite pe termen scurt pentru acoperirea necesităţilor generate de activitatea de producţie.”
Între cauzele externe care au generat situaţia critică a Petroutilaj, proiectul firmei Revalactiv subliniază concurenţa acerbă „cu mărfuri din aceeaşi gamă, care au fost produse în zone defavorizate cu facilităţi fiscale; produse din aceeaşi gamă, din import; fiscalitatea excesivă suportată de societate.”
În ce priveşte cauzele interne, proiectul face referire la „lipsa de fonduri pentru susţinerea unor investiţii necesare procesului de producţie, dotarea cu utilaje, instalaţii şi diverse scule moderne necesare creşterii productivităţii muncii, dar şi pentru achiziţionarea materiei prime şi la prelucrarea acesteia, cat şi la vânzarea produsului finit cât şi dotarea tehnică să fie uneori depăşită ne mai asigurând întotdeauna parametrii tehnici ai produselor realizate comparabili cu cei ai produselor din import.”
Referitor la cauzele de natură economică, proiectul firmei Revalactiv enumără: „consumul mare de utilităţi pe unitatea de produs finit, din lipsa de dotări tehnice de ultimă oră, dar şi reducerea volumului de producţie cu consecinţa neutilizării capacităţilor de producţie la pragul de rentabilitate; recuperarea banilor prin circuite foarte greoaie, care prelungeau durata de încasare a banilor la 2-3 luni şi chiar neîncasarea acestora; escaladarea preţurilor la materia primă şi utilităţi, fapt ce a avut ca rezultat realizarea produselor finite la preţuri mari faţă de oferta pieţii pentru produse similare din import; neurmărirea pe faze tehnologice a consumurilor specifice de materii prime şi materiale a avut acelaşi rezultat negativ în preţul mare de producţie, coroborat cu scăderea producţiei; dobânzi pentru plata cu întârziere a creditelor contractate, vânzări de stoc sub cost, depăşire cheltuieli sociale, etc.”
Cât priveşte cauzele manageriale, proiectul remarcă „necorelarea numărului de personal cu producţia realizată datorată stării de incertitudine generată în mare parte de instabilitatea macroeconomica de care s-a vorbit în paragrafele anterioare, dar şi prevederile contractului colectiv de muncă ce susţinea clauze foarte multe referitoare la protecţia socială. La data întocmirii prezentului plan de reorganizare, S.C. PETROUTILAJ S.A. are mai multe dosare pe rol, pentru recuperarea unor creanţe în suma de 2.125.345,07 lei.”

Ce a mai rămas...

Aşa cum reiese din proiectul firmei Revalactiv, acesta a fost conceput pe 30 iunie 2011, dată la care se precizează că în momentul intrării societăţii Petroutilaj în reorganizare judiciară, aici se mai aflau 512 salariaţi, iar la momentul conceperii acestui proiect, se mai regăseau 374 de salariaţi, recomandându-se să se ajungă la doar 158 de salariaţi, pentru o relansare a producţiei.
Surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul - dată fiind „sabia lui Damocles” sub care îşi desfăşoară  personalul activitatea la acest moment – dădeau ca sigur, săptămâna trecută, un număr aproximativ de 200 de persoane, constituind muncitori, personal TESA şi personal de pază. Încercând să luăm legătura cu conducerea societăţii Petroutilaj, aceasta a refuzat să comunice public despre situaţia critică în care se află, îndrumându-ne către Andrei Hortopan, care are calitatea de administrator special. Contactat telefonic, acesta a motivat că nu poate da relaţii pe această temă, deoarece se află în concediu în afara ţării.
    La fel, din surse anonime, am reuşit să aflăm că până acum s-au vândut către societatea Confind dispensarul uzinei şi căminul de nefamilişti; stadionul (foto) a fost cumpărat de către un om de afaceri din localitatea Tomşani, iar o parte dintre utilaje către o firmă din judeţul Vâlcea. Pe lângă toate aceste probleme generate de criza prin care trece societatea, hoţii de fier vechi vizează uzina în permanenţă, poliţiştii şi procurorii Parchetului având în lucru mai multe dosare, prefigurându-se un prejudiciu de cel puţin 50 000 de lei.
Carmen NEGREU

Scandal pentru reabilitarea termică a blocurilor

Nici nu a început bine şedinţa ordinară a Consiliului Local din 30 august, că dezbaterea unui proiect de hotărâre iniţiat de primarul Horia Tiseanu s-a lăsat cu scântei şi cu discuţii aprinse. Proiectul de hotărâre semnat de edilul-şef privea aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru reabilitarea termică a şapte blocuri de locuinţe situate pe Bulevardul Carol I, la numerele 4-16. Conform expunerii de motive, determinarea condiţiilor în care se poate face creşterea performanţei energetice a blocurilor amintite s-a făcut pe baza unei expertize tehnice pentru fiecare imobil în parte, construcţiile respective nefiind considerate vulnerabile din punct de vedere seismic. De asemenea, a fost aleasă varianta mai scumpă, a închiderii balcoanelor, pentru un aspect estetic al faţadelor.  Valoarea totală a investiţiei se ridică la aproape 3,3 milioane de lei (cu TVA), costurile urmând a fi suportate de guvern (50%), municipalitate (30%) şi asociaţiile de proprietari (20%).
Consilierul Gheorghe Tudor a criticat vehement maniera în care primarul Horia Tiseanu a ales cele şapte blocuri pentru a fi reabilitate termic: “Trebuia să trimiteţi înştiinţări tuturor asociaţiilor de proprietari din oraş, pentru ca toată lumea să fie informată despre posibilitatea intrării în programul de reabilitare termică. Nu aţi făcut acest lucru şi aţi ales pentru reabilitare aceste blocuri pe criterii numai de dvs ştiute. Nu aţi procedat corect.”
Degeaba a încercat să se apere primarul, menţionând că la primărie a avut loc o şedinţă cu toţi preşedinţii de asociaţii, pentru că Gheorghe Tudor s-a arătat inflexibil, păstrându-şi punctul de vedere potrivit căruia primarul municipiului a ales aceste blocuri pe criterii necunoscute consilierilor, cu un puternic iz de subiectivism. “Multe asociaţii nu au fost informate despre reabilitarea termică”, a susţinut, în continuare, Gheorghe Tudor.
Consilierul liberal Florin Frăţilă a lăsat să se înţeleagă, în intervenţia sa, că blocurile cu pricina ar fi locuite de foarte multi susţinători ai primarului, ceea ce le-a propulsat automat pe poziţii privilegiate. Cele şapte blocuri fuseseră aprobate de vechiul Consiliu Local, dominat de Tiseanu şi de consilierii PDL. Însă acum, când consilierii pedelişti au ajuns să facă opoziţie în noul legislativ municipal, hotărârile pe care aceştia le-au adoptat în mandatul trecut fără să ţină cont de părerile altor colegi, sunt luate la puricat de către consilierii PSD, PNL şi PP-DD, aflaţi astăzi la putere în miniparlamentul câmpinean.
Viceprimarul Ion Dragomir a propus să se ia în considerare, în limita posibilităţilor, şi varianta plăţii contribuţiei asociaţiilor de proprietari de către municipalitate. Tiseanu a ales să-şi susţină proiectul şi cu ironii, întrebându-l pe Tudor dacă ar fi trebuit să înceapă cu blocurile de pe strada Tudor Vladimirescu (acolo unde consilierul social-democrat a locuit cândva), dar acesta din urmă s-a ţinut tare pe poziţie, susţinând că nu este correct să fie aprobat proiectul primarului, mai ales în condiţiile în care criteriile pe baza cărora au fost alese blocurile ce vor fi reabilitate termic nu au un suport temeinic şi obiectiv. În final, proiectul de hotărâre a fost respins. Se pare că reabilitarea termică a blocurilor câmpinene este urmărită de ghinion şi de scandal. În acest sens, nu putem să nu ne amintim că primele blocuri supuse reabilitării termice, incluse în programul guvernamental promovat de Ordonanta de guvern nr. 18/2009, adică cele trei blocuri de pe strada Erupţiei (în foto), au fost supuse unor lucrări de slabă calitate, urmarea fiind producerea unor infiltraţii de apă în apartamentele oamenilor.  A.N.

Acceptă, Învaţă, Progresează!, un proiect marca Together România

Asociaţia Together România cu sediul in Câmpina, derulează în perioada august – decembrie 2012, proiectul “Accepta, Invata, Progreseaza!”, un proiect local cu finanţare de la Comisia Europeana, programul Tineret in Actiune. Acesta se adresează tinerilor din comunitatea locala şi „are ca obiectiv principal implicarea tinerilor in activitati extracuriculare, promovarea activitatilor de tineret din Câmpina si realizarea unor noi proiecte de dezvoltare locala”, dupa cum ne-a declarat presedintele asociatiei, Alexandru Iorga.
Sambata, 1 Septembrie, a avut loc la Centru de Tineret din strada N. Balcescu 45 prezentarea proiectului si inscrierea participantilor. Inscrierile continua si in perioada 2 – 16 Septembrie, asadar nu ezitati sa participati la promovarea si dezvoltarea activitatilor de tineret din orasul nostru. Pentru mai multe informaţii privind proiectul şi alte activităţi desfăşurate de Asociaţia Together România, ii puteţi vizita la adresa www.asociatiatogether.wordpress.com

În această lună, s-ar putea depune în Parlament o moţiune de cenzură din partea opoziţiei

- consideră senatorul Georgică Severin -

În ajunul unei noi sesiuni parlamentare, la sfârşitul săptămânii trecute, senatorul câmpinean Georgică Severin a invitat reprezentanţii presei locale la cabinetul său parlamentar (situat deasupra sediului BRD Câmpina), pentru a le face cunoscute viitoarele acţiuni ale parlamentarilor USL, dar şi pentru a descrie care va fi, în opinia sa, situaţia politică a României în următoarea perioadă. Discuţiile au decurs într-o manieră interactivă, cu întrebări şi răspunsuri de ambele părţi (politician şi gazetari), aşa cum senatorul Severin obişnuieşte să facă în conferinţele sale de presă pentru a păstra o relaţie “caldă” cu jurnaliştii câmpineni.
Conform prevederilor constituţionale, cu un sfert din numărul deputaţilor şi senatorilor, actuala opoziţie  poate iniţia o moţiune de cenzură. Referindu-se la această posibilitate, Severin a subliniat că “este normal ca opoziţia să apeleze la acest mijloc constituţional de a reveni la putere şi ne aşteptăm să  facă acest lucru. Dacă se vor hotărî să acţioneze în acest fel, cred că o vor face acum, în septembrie, pentru că  în luna noiembrie vom fi toţi în campanie electorală, iar în octombrie efectul unei moţiuni ar fi mult diminuat. Teoriile că este posibilă o schimbare de guvern sunt fanteziste. Eu nu văd posibilă înlăturarea actualei puteri, indiferent ce ar face UDMR şi grupul minorităţilor naţionale. Sunt convins că UDMR va rămâne de partea noastră, mai ales după recentele declaraţii ale unor lideri naţionali ai săi. Dar şi fără ei avem majoritate. Important e faptul că UNPR face parte din USL, deoarece UNPR a semnat un protocol cu PSD, formând Alianţa de Centru Stânga. Dacă s-ar răzgândi, parlamentarii UNPR ar fi puşi într-o situaţie extrem de ingrată. Şansele lor de a fi realeşi ar fi mult mai mici dacă ar trece de partea PDL, unde este o aglomeraţie de nedescris.”
Parlamentarul USL a recunoscut faptul că actuala putere nu a fost pregătită ca, în paralel cu declanşarea procedurii de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, să-şi anunţe, în prealabil, intenţia oficialilor din SUA, UE şi din familiile politice ale Parlamentului European de care aparţin PSD şi PNL. De asemenea, social-democraţii şi liberalii nu au ştiut să-şi facă lobby pe lângă reprezentantii structurilor euroatlantice, lucru pe care PDL l-a reuşit din plin prin intermediul unor stipendiaţi de către Institutul Cultural Român (gazetari, oameni de cultură legaţi prin multiple interese de Traian Băsescu şi de PDL).
Severin a ţinut să mai precizeze că, de când este Titus Corlăţean ministru de externe, guvernul Victor Ponta şi-a îmbuntăţit considerabil comunicarea cu cancelariile occidentale. George Severin a opinat, de asemenea, că demersul senatorului liberal Ioan Ghişe (care demonstrează zilnic în faţa Palatului Cotroceni împotriva revenirii ca preşedinte al statului a lui Traian Băsescu) este inutil şi nu face decât să creeze aşteptări nerealiste pentru o anumită parte a electoratului antiBăsescu. Parlamentarul câmpinean nu crede că este oportună o a treia suspendare a lui Traian Băsescu, dar nici nu crede prea tare într-o coabitare între preşedinte şi guvernul Ponta. În cazul în care Băsescu îşi va relua vechiul obicei de “preşedinte jucător”, interferându-şi acţiunile cu cele ale executivului central, nu este exclusă, în opinia lui Severin, apariţia unei avalanşe de dosare penale întocmite oponenţilor locatarului de la Cotroceni. A.N.

De ce au murit caraşii din Lacul Bisericii?

La jumătatea lunii august, în perioada de caniculă, au fost văzuţi plutind pe apa Lacului Bisericii mai mulţi peşti morţi. Reprezentaţii Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi - filiala Câmpina, împreună cu responsabilii de mediu din cadrul Primăriei, au prelevat probe pentru a fi analizate de către Direcţia de Sănătate Publică (DSP), Direcţia Sanitar Veterinară (DSV) şi Sistemul de Gospodărirea Apelor Române Prahova.
Spre sfârşitul lunii august, directorul DSV Prahova, Mihai Terecoasă, afirma în unele publicaţii prahovene că peştii nu au fost otrăviţi, aşa cum reieşea din rezultatele analizelor de apă de la Institutul de Diagnostic şi Sănătate din Bucureşti. Cu toate acestea, Mihai Terecoasă părea că găsise un ţap ispăşitor pentru peştii morţi.
„În urma regularizării acelui lac, în sensul că de jur-împrejur au fost turnate nişte ziduri de beton, care au intrat trei metri şi în lac, temperaturile foarte mari din ultima perioadă au determinat creşterea temperaturilor la apă. În momentul în care am recoltat probe dintr-o zonă în care era cât de cât umbră, apa avea 27 de grade Celsius la suprafaţă. Ieri am luat din nou temperatura şi am constatat că la doi metri adâncime erau 26 de grade Celsius” - afirma atunci Mihai Terecoasă.
Dorind să aflăm cât de pertinente sunt afirmaţiile directorului DSV ne-am adresat edilului municipiului Câmpina, Horia Tiseanu, care ne-a declarat: „Domnul Terecoasă cred că a greşit, pentru că nu cred că a făcut vreun studiu în urma căruia să constate că din cauza acelor pereţi din beton - care reprezintă, de fapt, o consolidare a malurilor cu salteluţe din beton (termenul utilizat de proiectant) - ar fi crescut temperatura şi ar fi murit nişte peşti. Creşterea temperaturii apei s-a datorat caniculei, a plouat foarte puţin, izvoarele lacului au avut debite mult mai mici şi e normal că volumul apei a fost mai mic, supraîncălzindu-se. E vorba doar de caras, care a avut de suferit, fiind mai sensibil. Restul speciilor de peşti nu a avut de suferit. Eu nu vreau să creez un dialog sau un litigiu verbal prin presă, între mine şi domnul Terecoasă. Am înţeles că a fost pe la primărie, a vorbit cu responsabilul de mediu de la ADPP, au fost pe teren, au constatat ce-au putut să constate. Nu cred că până acum şi-a spus vreun specialist cuvântul, aşa că nici domnul Terecoasă nu cred că este specialist în creşterea peştilor. Până când un specialist în creşterea peştilor nu-şi dă cu părerea, noi facem doar supoziţii. Şi în alţi ani - şi puteţi să-i întrebaţi pe cei care pescuiesc sau locuiesc pe marginea lacului - în perioadele de secetă prelungită, când au fost călduri foarte mari, s-a întâmplat să mai moară peşti aşa cum se întâmplă şi în Deltă sau chiar la Marea Neagră. Cred că este un fenomen normal şi nedorit, bineînţeles. Am văzut scris în presă că ar trebui să micşorăm acele suprafeţe de beton. Deja este o lucrare foarte mare, nu ştiu cine ar cheltui bani pe ea, plus că ar trebui şi o justificare pentru aşa ceva. Chiar nu înţeleg! În legătură cu contaminarea, pentru că s-a presupus şi aşa ceva legat de apa lacului, noi acum doi ani am făcut o canalizare în jurul lacului şi am preluat toate gospodăriile ca şi canalizare menajeră, dinspre strada Bobâlna. Nicio gospodărie nu mai deversează produse menajere în lac, aşa că nu văd cum ar fi putut să fie contaminat lacul.”
Cerând şi părerea lui Mugurel Drăgănescu şeful Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi – Filiala Câmpina, cu privire la aceste aspecte legate de specia de peşte afectată, acesta a precizat: „Într-adevăr, carasul este o specie de peşte care este foarte sensibilă la apa caldă şi la lipsa de oxigen. Nu au fost mai mult de 30-40 de kg, vorbind de peşte, sub greutatea de 150 de grame, asta însemnând, cu aproximaţie, vreo 3-400 de peşti. Adică nişte peşti cât palma. Apa a fost destul de caldă din cauza caniculei, probabil că s-a încălzit şi în adâncime, iar carasul, cum spuneam, este foarte sensibil. Au fost şi alte lacuri în ţară, la alţi colegi de ai mei din asociaţiile de vânătoare şi pescuit, unde au murit foarte mulţi peşti. De la DSP am primit doar rezultate verbale şi parţiale, am primit atât de la DSV, cât şi de la Gospodărirea Apelor Române, care ne-au spus că apa este bună, nu are niciun fel de probleme. În ceea ce priveşte peştele, s-ar părea că există o anumită bacterie care este activată tocmai de încălzirea apei.”  
 
Carmen NEGREU

Jenica Tabacu: „Faci politică până la un moment dat, după care trebuie să te gândeşti că trebuie să faci şi administraţie”

Jenica Tabacu este cercetător ştiinţific,   director al Muzeului „B.P. Hasdeu” şi totodată consilier judeţean din partea PP-DD Dan Diaconescu. În dubla sa calitate de vicepreşedinte al PP-DD Prahova şi consilier judeţean, a acceptat să ne ofere interviul care urmează.

Reporter: Ce anume v-a determinat să vă alăturaţi politicii lui Dan Diaconescu?
Jenica Tabacu: În primul rând, faptul că nu pot sta departe de fenomenul politic. Se ştie foarte bine că am fost membrul diverselor partide care funcţionează la Câmpina. Nu mi-a trecut niciodată prin minte că m-aş putea întoarce la vreunul dintre acestea, de unde am plecat total nemulţumită. Astfel că am ales să intru în rândurile acestei grupări noi, să spunem, pe eşichierul politic românesc şi să încerc să fac ceva bun pentru comunitatea câmpineană, implicit prahoveană.
Reporter: Ce înseamnă în accepţiunea dumneavoastră ceva bun?
Jenica Tabacu: Înseamnă să mişti lucrurile într-o direcţie bună. Şi cred că politica pe care am făcut-o eu în toţi anii de când activez în acest domeniu, din 1998 şi până astăzi, arată că nu am urmărit un interes personal, ci dimpotrivă. Am dorit să propun şi am propus proiecte care s-au materializat ulterior, spre binele tuturor.
Reporter: Aţi dorit în mod intenţionat să ajungeţi consilier judeţean?
Jenica Tabacu: Să vă spun ceva. Mi-aş fi dorit mult mai mult să fiu în Consiliul Local. Dar, pentru că deţin o funcţie în cadrul primăriei Câmpina şi pentru că eram incompatibilă cu funcţia de consilier local, atunci nu am avut de ales decât să merg în Consiliul Judeţean. Consider că am expertiza necesară ca şi în Consiliul Judeţean să propun proiecte valoroase, de pe urma cărora, de data aceasta, nu doar câmpinenii, ci prahovenii în general, să nu aibă decât de câştigat. Pentru că eu, acolo, chiar îmi voi face temele cu toată conştiinciozitatea şi mă voi dedica, aşa cum am făcut-o şi până acum, promovării ideilor, materializărilor acestora, de pe urma cărora toată lumea să beneficieze. 
Reporter:  Ce proiecte aveţi în vedere, pe care doriţi să le promovaţi?
Jenica Tabacu: Ţinând cont de faptul că fac parte dintr-o comisie care se ocupă cu învăţământul, cultura, sportul şi cultele în cadrul Consiliului Judeţean, evident că voi promova proiecte legate de aceste domenii. Îmi propun să sprijinim învăţământul prahovean şi să venim cu idei în baza legii, care pot duce la schimbări în bine în cadrul sistemului de învăţământ. Îmi propun să promovez modernizarea instituţiilor culturale, şi nu mă refer doar la muzee, pentru că sunt şi altele care trebuie sprijinite. Având calitatea de consilier judeţean, pot să consiliez în acest sens multe instituţii, dat fiind faptul că am o experienţă de mulţi ani în domeniul culturii. În ceea ce priveşte cultele, îmi propun un dialog constructiv cu reprezentanţii acestora, pentru că este necesar acest lucru. Consider că în vremurile noastre trăim într-un haos, că este foarte greu să impui ordine şi este şi mai greu să impui proiecte care poate pentru unii nu vor fi la fel de bine venite, dat fiind faptul că s-au obişnuit cu o anumită rutină care, după părerea mea, nu duce la nimic bun. Acolo unde sunt rezultate, acolo unde instituţiile respective şi managerii îşi fac treaba, nu vom interveni deloc, dar acolo unde constatăm că vor fi probleme - repet, acest lucru îl vom constata în urma demersurilor pe care le vom face în urma dialogului, informaţiilor pe care le vom primi, a vizitelor pe care le vom face - vom avea un punct de vedere. Eu promit că-l voi exprima foarte clar în cadrul Consiliului Judeţean, pentru că nu o să vin la şedinţă să stau şi să ridic mâna la comandă. Deja am semnat alături de colegii mei din comisia de cultură, şi alături de cei din comisia de urbanism, un proiect prin care aprobăm documentaţia tehnică pentru reabilitarea unei clădiri în care, culmea, mi-am început activitatea de muzeograf în 1995. Este vorba de o clădire situată pe B-dul Nicolae Bălcescu, în Ploieşti, şi unde se va înfiinţa un muzeu de etnografie. Sunt multe proiecte, pentru că ochiul meu de persoană angrenată, ancorată în fenomenul cultural, este deja format. Sunt convinsă că vor fi multe proiecte pe care îmi voi pune semnătura şi poate nu doar eu personal, ci comisia de cultură. Totuşi, un proiect pe care îl am în vedere este muzeul „Nicolae Grigorescu”. Mi-aş dori din suflet să redevină un muzeu administrat de Primăria Câmpina. Acum este administrat de Consiliul Judeţean prin Muzeul Judeţean de Artă. Muzeul Grigorescu, din 1955 până în 1984, a funcţionat în administrare locală. Aici e o problemă pe care trebuie să o cercetez, să vedem a cui este clădirea în care funcţionează muzeul. Este un subiect amplu, asupra căruia putem reveni la momentul potrivit.
Reporter: În anumite zone din judeţ s-a încheiat o alianţă între USL şi PP-DD. Cum comentaţi acest aspect, în condiţiile în care preşedintele PP-DD, Dan Diaconescu, se arată ostil, din punct de vedere politic, faţă de USL, nu doar faţă de PDL?
Jenica Tabacu: Noi am încheiat o alianţă, însă nu ne vom opune niciodată proiectelor constructive, care vizează dezvoltarea economică, edilitară, culturală şi aşa mai departe, atât a municipiului Câmpina cât şi a oricărei alte zone, nu ne vom opune proiectelor promovate de alte partide prezente în Consiliul Judeţean sau Consiliul Local, atâta timp cât sunt importante şi în beneficiul comunităţii prahovene. În ce priveşte alianţa, este necesară o majoritate, pentru că altfel nimeni nu ar avea de câştigat. Nu ai putea să pui în aplicare proiectele fără o majoritate într-un consiliu local sau judeţean.
Reporter: Nu pare a fi totuşi o poziţie duplicitară?
Jenica Tabacu: Nu este deloc o situaţie duplicitară, atâta timp cât proiectele pe care le propune, fie o alianţă, fie o majoritate oarecare, pot trece. De exemplu, la Câmpina, ar fi fost de preferat ca partidul nostru să deţină majoritatea, pentru ca noi să ne punem în aplicare proiectele pe care le-am promis în campania electorală. Nu s-a putut obţine lucrul acesta şi-atunci cum să punem în practică ceea ce am promis?
Reporter: La nivel naţional, liderul PP-DD, Dan Diaconescu, atacă în permanenţă USL, pe care dumneavoastră, la nivel de judeţ, într-o localitate sau alta, aţi încheiat nişte înţelegeri. Lucrurile par a se bate cap în cap.
Jenica Tabacu: Nu se bat cap în cap, pentru că la nivel naţional preşedintele nostru de partid are motive să facă lucrul acesta şi o arată în fiecare seară pe postul de televiziune al domniei sale. În plan local, ca să poţi să materializezi un proiect, trebuie să fie aprobat de Consiliul Local. Dacă noi nu ne înţelegem în plan local sau judeţean şi nu luăm o hotărâre -  iar hotărârea nu se poate lua decât cu majoritatea, pentru ca proiectul respectiv să fie promovat -, primăria nu ar avea obiectul muncii. Deci nu putem, indiferent ce am fi ales în plan local, să punem proiectele în aplicare, decât dacă există o înţelegere în sensul acesta. Asta nu înseamnă că PP-DD Dan Diaconescu se confundă cu USL sau invers. Nici pomeneală! Şi nu înseamnă că dacă un reprezentant al PDL vine cu un proiect bun pentru comunitate, noi să spunem nu, doar pentru că vine de la partea adversă. Faci politică până la un moment dat, după care trebuie să te gândeşti că trebuie să faci şi administraţie. Şi, prin modul în care tu reuşeşti să îţi promovezi proiectele, vei beneficia mai târziu, cu ocazia unei campanii electorale, de votul populaţiei.
Carmen NEGREU

Elevii promoţiei 1952 a Şcolii Tehnice de Petrol din Câmpina s-au revăzut la întâlnirea de “Diamant”

Vineri, 31 august, o parte dintre foştii absolvenţi ai Şcolii Tehnice de Petrol Câmpina s-au întâlnit la unul dintre restaurantele selecte din oraş, pentru a sărbători 60 de ani de la terminarea şcolii, în 1952. Întâlnirea de „Diamant” , aşa cum au numit-o protagoniştii acesteia, a reunit în jurul unei mese festive cu mult mai puţin dintre cei o sută de elevi care au absolvit şcoala în urmă cu 60 de ani. Ca de obicei de-a lungul timpului, cel care a reuşit de fiecare dată să-i mobilizeze a fost Horst Gottfried, stabilit în Germania.
 „În ’61 am plecat în Germania, în Turingia, locul de baştină al mamei. Mi-a rămas inima aici, pentru că am trăit 30 de ani şi vin în fiecare an să mă simt bine. Este o reeditare a tinereţii. Mai stăm de vorbă, nu chiar cu toţi, că nu poţi. Între timp s-au prăpădit mulţi. V-am spus că am fost exact o sută de elevi, fete şi băieţi, în trei clase, iar acum mai suntem vreo patruzeci” - spune Gottfried Horst, care a lucrat ca tehnician în prelucrarea ţiţeiului.
Silviu Savu, cel care a reuşit să organizeze întâlnirea la restaurant, povesteşte cu nostalgie: „Aniversăm 60 de ani de la terminarea şcolii tehnice de petrol din Câmpina, în 1952. Am fost 100 de colegi. Cred că am avut vreo 30 de aniversări până acum şi sperăm să ne mai întâlnim. Am fost tehnician la secţia de exploatare sonde, am lucrat la Uzina Mecanică Câmpina timp de 30 de ani când am ieşit la pensie cu ocazia revoluţiei. Ceilalţi colegi au fost repartizaţi prin toată ţara, în funcţie de specialitatea pe care au avut-o”.
    O altă colegă din grupul celor o sută de elevi, Mimi Balea Ionescu, fost tehnician chimist, ne vorbeşte cu emoţie în glas despre evenimentul la care participă: „Pentru mine este întâlnirea de Diamant, aşa cum ne place nouă să spunem. Sunt şi momente de... să nu zic tristeţe, dar aproape, pentru că mulţi dintre noi au plecat în nefiinţă, poate prea devreme, după părerea mea. Iniţial am zis că nu mai ne întâlnim, dar «motorul» a fost Horst Gottfried, care făcuse deja invitaţiile şi a spus că le-a trimis la toţi. Aşa ne-am reunit acum. Horst e un om extraordinar şi iniţiatorul principal pentru întâlnirile noastre, căci poate noi ne-am fi delăsat puţin. Dar, trecând peste tristeţe, peste regrete, peste gândul că poate la anul, nu vom mai fi, încercăm să ne bucurăm acum. Ne îmbrăţişăm şi ne revedem cu foarte mare dragoste şi ne bucurăm de fiecare moment petrecut împreună.”
    Printre cei prezenţi la întâlnire se afla şi marele inventator Justin Capra, personalitate marcantă, recunoscut în plan mondial ca fiind românul care a inventat rucsacul zburător folosit acum de americani în călătoriile spaţiale.
     „Este o întâlnire periodică. Iniţial, ne-am întâlnit la 10 ani, apoi la 5, la 2, la un an, pentru că suntem la o vârstă, în jur de 80 de ani şi sigur că ne mai vedem atât cât mai putem vedea. E o întâlnire de suflet, nostalgică, ne aducem aminte de vremurile de atunci şi mai facem şi un studiu al vieţii noastre, cu această ocazie” - ne-a mărturisit Justin Capră.
    În ciuda mediei de vârstă de 80 de ani, se putea remarca cu uşurinţă faptul că protagoniştii acestei întâlniri de “Diamant” sunt oameni plini de vitalitate şi cu poftă de viaţă. O viaţă trăită din plin, de care s-au bucurat împreună la fiecare revedere, preţuind fiecare clipă petrecută împreună. 
Carmen NEGREU

PoliTichie de...mărgăritar

Cine sunt Mihai Răzvan Ungureanu şi Mihail Neamţu, 
noii “apostoli” ai lui Băsescu
(sau Ce se naşte din molie, tot molie se cheamă!)

Aruncând o privire pe postările de pe facebook constat în ultima vreme că numele celor doi, Mihai Răzvan Ungureanu şi Mihail Neamţu, sunt tot mai vehiculate, fel de fel de link-uri trimise mă îndreaptă spre ce-au mai declarat. Şi mă minunez la culme de naivitatea celor care-i iau în serios! Şi totodată mă întristează să văd cum oameni de toată isprava de altfel se agaţă de orice le-ar putea reaprinde speranţa în ceva bun venind dinspre oamenii care îi conduc, de orice fir de praf aruncat peste noroiul uscat care a devenit politica la noi.

În 2004, după instalarea guvernului Tăriceanu, când am văzut numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la conducerea Ministerului de Externe mi-am zis încrezătoare, după un eşec în viaţa personală care mă pusese la pământ: Ia te uită, că se poate! Dacă un tânăr de 36 de ani poate ajunge ministru de externe al României, pot şi eu încă să mai fac  ceva cu viaţa mea! (Nu că aş fi pe atât de dotată genetic cu intelighenţia domnului MRU sau la fel de şcolită ca dumnealui...)
Numai că atunci nu ştiam nimic despre domnia sa şi am crezut, în imensa mea naivitate, aşa cum au crezut, probabil, mulţi conaţionali ai mei, din păcate, că proaspătul ministru de externe al României, Mihai Răzvan Ungureanu, a fost ales de înţelepţii oameni politici ai Partidului Naţional Liberal din pleiada de tineri intelectuali promiţători ai generaţiei mele, pentru a fi crescut, încet şi sigur, în valorile liberalismului.
După scandalul din 2004-2005, în care MRU a  plecat de la conducerea afacerilor externe un pic cam “şifonat”, totul a trecut în uitare. Cu discreţie, a fost plasat în stand-by, aşteptând momentul potrivit să fie reactivat pe firmamentul ceţos al politicii româneşti.
În februarie 2012, scos din jobenul inspiraţiei băsesciene într-ale guvernării, MRU este aruncat în arenă, în chip de prim-mistru, salvatorul României din criză. Cu aerul său de intelectual frustrat de nedreptăţile lumii, vobind pe la antene sfătos, cu o detaşare versatilă, pre mulţi i-a făcut să ridice sprânceana şi să-şi pună speranţele în această nouă stea a politicii româneşti. Mde! românul are memorie scurtă, se zice...
După eşecul victorios al lui Băsescu din 2009, cand a luat preşedinţia la “mustaţă”, schema a fost simplă, după modelul Putin: ii trebuia un candidat pentru preşedenţie în 2014, proaspăt scos din cutie şi neatins de “forţa întunecată” a PDL-ului, ca sa-şi asigure pentru el postul de prim ministru pe care toată suflarea românească ştie că şi-l doreşte cu ardoare. Şi totuşi, se pare că Băsescu l-a scos prea devreme din sertarul garnisit cu naftalină şi levănţică în care era pus la “dospit” MRU, părerea mea.  PDL-ul nu este atât de pregătit să-l accepte pe cât şi-a dorit Traian Băsescu, cu toate eforturile depuse de “progresiştii” partidului Monica Macovei, Cristian Preda, Lăzaroiu &Co. Nu-l văd pe Blaga stând cuminte în umbra lui MRU sau pe Udrea şi alţii care au investit capital, nu glumă, să ajungă în poziţiile pe care le au acum în partid,  să se dea la o parte pentru noua imagine, “ mai de dreapta”  şi mai “clean” pe care o aduce MRU, sau să accepte uşor istericalele moraliste de fariseu legionar ale lui Mihail Neamţu.
Immaculata conceptio a lui Băsescu- schimbarea  PDL-ului la faţă - pentru alegerile din toamnă nu se anunţă deloc imaculată. Cine e curios să vadă cronologia evenimentelor din carierele lui Mihai Răzvan Ungureanu şi ale lui Mihail Neamţu, cei doi  “apostoli”  ai noii ideologii băsesciene, poate descoperii multe coincidenţe aparent întâmplătoare, dar care, într-o viziune mai epică, l-ar putea duce cu gândul la o teorie a conspiraţiei, pusă la punct în detaliu. Prea sunt şcoliţi amândoi pe afară imediat după ce-au ieşit de pe băncile facultăţii, prea s-au învârtit numai pe la agenţii guvernamentale şi prea sunt lustruiţi amândoi de multiculturalismul elitist la şcoala lui Andrei Pleşu! Oi avea eu memoria scurta a românului, dar m-am născut, muncesc şi trăiesc în ţara asta şi ştiu că, geniu să fii, şi tot nu ţi se deschid uşile astea, aşa, numai pe deşteptăciune!
Mihai Răzvan Ungureanu se laudă cu prea mare emfază cu cel mai mare ONG din ţară, Iniţiativa lui civică, dar cine a organizat în viaţa lui ceva, ştie cât de greu se strânge leu pe leu din donaţii şi sponsorizări neinteresate pentru o acţiune pe plan local, darăminte pe plan naţional, şi să mai şi strângi laolaltă atâţia oameni dispuşi să facă voluntariat civic. Pe banii cui face treaba asta, mă întreb? Că doar nu din salariu, că din banii ăia plăteşte ratele la bănci, ca tot omu’ de rând!
Interesant de aflat însă ar fi cine sunt protagoniştii din umbră, pentru că cei care ne sunt puşi acum la vedere, Mihai Răzvan Ungureanu, Mihail Neamţu, chiar şi domnul Băsescu însuşi, nu sunt decât nişte simpli actori, cărora haina de eroi ai naţiunii în care ne sunt prezentaţi le vine mult prea largă, penibil de largă, aş zice.
Şi cu toată naftalina şi levănţica pusă în “sertarele” în care Băsescu pritoceşte tot felul de scheme, nu se poate să nu scape şi câte un pui de molie. Nu va trece mult şi în jurul  acestei  alianţe de centru dreapta pe care o pune la cale vor începe să zboare ..moliile. Căci vorba ceea: ce se naşte din molie, tot molie se cheamă!
 
Liliana Marica