09 octombrie 2012

După trei luni de la alegerile locale, consilierul municipal Călin Tiu declară:

„Dacă eram om politic, 
acum aţi fi avut un primar liberal”
 
Născut în urmă cu 50 de ani în judeţul Prahova, la Vălenii de Munte, medicul chirurg Călin Tiu a început să lucreze în Spitalul Municipal Câmpina din 1991, pe când era rezident.
În timp, şi-a sedimentat cunoştinţele, devenind doctor în ştiinţe medicale, deţinând atestate în ecografie, endoscopie digestivă, chirurgie laparoscopică şi management sanitar. Este şeful comisiei de relaţii internaţionale a Asociaţiei Române pentru Chirurgie Endoscopică –ARCE, iar în 2009 devine primul medic român, preşedinte al unei societăţi medicale internaţionale - Society for Medical Innovation and Technology. Nu în ultimul rând, Călin Tiu este preşedinte al Fundaţiei Medi’s Camp, dar şi administrator al clinicii Medi’s, ale căror baze le-a pus din 1998.
Cu un astfel de parcurs în carieră şi fiind cunoscut ca o persoană cu o probitate profesională şi morală desăvârşită, era firesc să fie curtat de către partidele politice. Astfel, în 2004 aderă la PSD, iar în 2012 este propus să candideze pe lista de consilieri, reuşind să câştige această funcţie. Acum face parte din Consiliul Local al municipiului Câmpina.

Reporter: Când aţi intrat în politică şi ce anume v-a determinat să faceţi acest pas?
Dr. Călin Tiu: Nu se poate spune că am intrat în politică. În niciun caz. Cel puţin până acum, nu am activat în acest sens. Faptul că întreaga mea activitate profesională este adresată oamenilor, indiferent de condiţia socială, faptul că prin structură şi prin educaţie sunt receptiv la nevoile tuturor, mă face să cred că, din punct de vedere al instinctelor politice, mă aflu în plin centru stânga. Intrând în PSD, în urmă cu câţiva ani, nu am intrat în politică, ci doar m-am identificat cu grupul care ar trebui, doctrinar, să corespundă  cel mai mult dorinţelor mele sociale.
Reporter: De ce v-a atras politica PSD în detrimentul altui partid?
Dr. Călin Tiu: Tocmai faptul că de la doctrina de centru stânga am cele mai multe aşteptări, privind stabilitatea şi protecţia socială. Pe de o parte. Pe de altă parte, la nivel local, în timp, mi-am structurat prietenii şi relaţiile de încredere, cu oameni de care mă leagă modul comun de a privi lucrurile.
Reporter: În perioada premergătoare alegerilor locale se vehicula ideea că veţi candida pentru funcţia de primar. Aţi fost nevoit de anumite împrejurări să renunţaţi sau nu aţi dorit?
Dr. Călin Tiu: Pentru mine rămâne o onoare alegerea mea de către USL pentru candidatura la Primărie. La fel şi procentele de început, din sondaje. Înainte de alegeri m-am văzut intrând în cursă, câştigând-o şi gândind proiecte pentru oraş. Numai că, în ultimul moment, a apărut un element nou: candidatul USL trebuia sa fie membru PNL. Apreciez, încă o dată, unitatea şi eleganţa (cel puţin în raport cu mine), a colegilor din PSD şi PNL care mi-au oferit, cu egală deschidere, varianta de a mă muta dintr-un partid în celalalt, pentru a rămâne candidatul USL. Numai că, deşi respect politica liberală, respect oamenii din acest partid, deşi consider guvernarea Tăriceanu drept una dintre cele mai eficiente de după ’89, niciun resort interior nu m-a putut convinge să fac această trecere. Deja erau oameni neliniştiţi că pierd un medic în care au încredere. Şi le mulţumesc celor care mi-au spus acest lucru. Nu puteam să îi dezamăgesc şi pe cei care s-au obişnuit cu mine în PSD.
Reporter: Având calitatea de consilier local dar şi pe cea de medic la Spitalul Municipal, ce proiecte aveţi în vedere să promovaţi?
Dr. Călin Tiu: Convingerea mea este că spitalul în care lucrez este un spital minunat. Pentru timpurile când a fost construit. Părerea mea este că locuitorii din Câmpina merită condiţii de tratament egale cu locuitorii din oricare oraş european, cu un număr echivalent de locuitori. Am discutat cu colegii din USL şi aştept să trecem de alegeri pentru a relua subiectul despre necesitatea construirii unui spital nou. Spitalul european pentru următorii 50 de ani. Medicina a evoluat enorm, sunt echipamente noi care necesita alte tipuri de circuite spitaliceşti, standardele de confort sunt altele şi nu văd niciun motiv ca să lăsăm capul în pământ şi să acceptăm ca implacabilă, situaţia dezastrului din medicină. Fireşte că nu voi dormita, visând la un proiect de o asemenea anvergură, ci mă voi implica în direcţii de interes imediat şi am în lucru proiecte privind dezvoltarea performanţelor tehnice, în special.
Reporter: Vă veţi axa doar pe problemele cu care se confruntă spitalul?Dr. Călin Tiu: În mod prioritar, da. Însă voi căuta să îmi respect obligaţia de consilier, urmărind cu  atenţie orice proiect propus de către ceilalţi colegi şi, de ce nu,  este posibil să susţin şi proiecte fără legătură cu spitalul. Un vis al meu, spre exemplu, este ca în Câmpina să existe aceleaşi facilităţi pentru biciclişti, ca în ţările nordice (sau ca în China), cu câştiguri evidente în planul sănătăţii, în dimensiunea ecologică şi turistică.
Reporter: Cum apreciaţi atmosfera de la şedinţele Consiliului Local, ţinând cont de unele tensiuni care par a se menţine constant între anumiţi consilieri?
Dr. Călin Tiu: Normală. E o atmosfera normală. Şi civilizată, între oameni responsabili, care se respectă între ei. Simt că în spatele unor replici pornite din ambiţie există sentimente de înţelegere, chiar de simpatie. Aţi văzut că deja, după numai trei întâlniri, au apărut proiecte care au trecut cu unanimitate. Să ne gândim şi la faptul că este un consiliu foarte nou, cu o majoritate politică inversată. Lucrurile sunt abia la început şi cred că se vor armoniza suplimentar, pe parcurs.
Reporter: Aveţi o profesie frumoasă, dar grea. Cum credeţi că veţi reuşi să îmbinaţi complexitatea profesiei de medic cu cea de om politic?
Dr. Călin Tiu: Care om politic? Dacă eram om politic, acum aţi fi avut un primar liberal. Dar, neavând flexibilitate politică, rămân cu greul acestei profesii, care este cea mai frumoasă.
Carmen NEGREU

Cuvântul care înţeapă

Îndreptar de aroganţă

Înainte de a scrie ceea ce mulţi dintre dumneavoastră aşteaptă şi anume povestea unei aroganţe pe bani publici, am să comentez, în câteva rânduri, efectul previzibil şi anunţat al celor scrise de mine cu o săptămână în urmă referitor la deplasarea oficială a aleşilor locali (printre care m-am numărat şi eu) într-un schimb de experienţă în Marbella (Spania) – Costa del Sol. Vă spuneam atunci că ceea ce scriu va da naştere multor polemici printre cei care sunt plătiţi de propagandele politice să eticheteze oameni şi fapte. Şi aşa a fost. Pentru că după nici 24 de ore de la sosirea delegaţiei câmpinene pe coasta însorită a Spaniei, lucrurile pe care le-am scris (alimentate de zeci de comentarii susţinute de „anonimi” mai mult sau mai puţin plătiţi din bani publici să facă asta) au început să nască controverse chiar între cei aflaţi de acum în misiune oficială, cu scopul de a învăţa din experienţa unei societăţi mult mai avansate.
În situaţia nou creată, partea bună a fost aceea că, probabil, multe aroganţe (aşa cum îmi place să cataloghez lucrurile şi deprinderile ieşite din comun) dintre cele care s-ar fi putut întâmpla, nu s-au mai întâmplat (această constatare este subiectivă, pentru că se bazează doar pe o presupunere), iar partea proastă este că o bună bucată din timpul petrecut în Spania m-am simţit suspectat pe nedrept (şi totuşi, într-un fel justificat de propriile-mi gânduri scrise înaintea deplasării ) de a fi vânătorul aroganţelor unui grup de aleşi locali plătiţi din banul public să înveţe prin străinătăţuri ce au de făcut (şi mai ales cum) pentru comunitatea în care au fost aleşi. Am făcut această precizare pentru a putea să înţelegeţi starea de spirit care a patronat delegaţia o bună perioadă de timp. Dar să trecem la povestea în sine care, privind lucrurile strict estetic, este una cel puţin fascinantă.
Parafrazându-l pe Cioran, am să vă spun că după această scurtă vizită pe Costa del Sol, strivit de soare (lumină) şi frumuseţe, n-am să mai vreau să mă întorc vreodată, pentru că îmi este teamă să nu descopăr şi lucruri care ar putea să îmi schimbe imaginea pe care mi-am format-o despre aceste ţinuturi încărcate de istorie, cultură şi civilizaţie.
Dincolo de propriile impresii, pe care într-o bună zi probabil că am să le public sub forma unor note de călătorie, delegaţia câmpineană a avut per total un comportament cel puţin meritoriu în faţa autorităţilor din Marbella (oraş turistic, cu 120.000 de locuitori, situat la aproximativ 70 km de Malaga), care conduc o comunitate ce primeşte anual aproximativ 5 milioane de turişti din întreaga lume. Programul zilelor de vizită a fost unul stabilit până la detaliu (în unele situaţii chiar enervant, pentru că deşteptarea era programată la ora 7), cu sesiuni de comunicare (pe domenii de interes – proiectare, administrare şi întreţinere parcuri, sănătate, sport, cultură, urbanism, administraţie publică, salubritate etc.) în prima parte a zilei, pentru ca ulterior, până la ora 14.00 să urmeze vizitele de rigoare la toate obiectivele puse în discuţie.
Personal m-a surprins organizarea aproape impecabilă a gazdelor noastre, disponibilitatea de a ne împărtăşi din experienţa lor şi, de ce nu, de a vorbi tranşant despre părţile negative (supradimensionarea aparatului administrariv) pe care încearcă să le rezolve în actul de guvernare local, toate astea fiind în fond cheia succesului atât de vizibil în orice colţ de stradă. Aproape în fiecare zi, părăsind întâlnirea cu aceşti oameni, mă întrebam ce le vom spune şi ce le vom arăta la Câmpina (strict comparativ), când ne vor întoarce vizita. La drept vorbind, aş vrea ca acest lucru să nu se întâmple prea curând.
În cealaltă parte a timpului, care zilnic, după ora 14.00, rămânea la dispoziţia noastră, fiecare se organiza după propria pornire sufletească. Eu (uneori împreună cu alţi colegi) aproape că mi-am rupt picioarele colindând prin muzee (în cel de gravuri am găsit, printre lucrări de Picasso şi Velasquez, şi un manuscris al lui Cioran, motiv de mare mândrie pentru mine), prin parcuri cu vegetaţie luxuriantă, catedrale, foste cetăţi arabe, zeci de piaţete şi clădiri construite într-o armonie perfectă, cu sute de ani în urmă, de invadatorii arabi şi impecabil conservate ulterior de creştini, terenuri de golf, porturi pline de iahturi luxoase străjuite de noi resorturi construite cu grija de a se respecta specificul arhitectural născut în vremuri îndepărtate. Am văzut statuia lui Don Juan şi zeci de alte sculpturi (copii după autori celebri) care întregesc un peisaj urbanistic pavat până şi la closetele publice cu marmură şi granit. Spre seară, înainte şi după cină, vizibil împovăraţi de aroganţele (!!!) unei societăţi aflate parcă la ani lumină de cea românească, ne reuneam în jurul unui pahar, la terasa înconjurată de palmieri a hotelului, povestindu-ne unul altuia propriile întâmplări din timpul zilei, în surdina unui caffe-concert susţinut de fiecare dată live de un alt trubadur. În jurul nostru mişunau agale zeci de pensionari cu ştaif, sosiţi din toată lumea civilizată a pământului.
Dacă vă vine să credeţi, acolo, în acest decor mirific, am organizat ad-hoc şi una-două „şedinţe” de consiliu, în care opoziţia şi puterea şi-au spus verde în faţă lucruri pe care în alte condiţii nu şi le-ar fi spus, poate, niciodată. Recunosc că am fost iniţiatorul acestor discuţii tranşante, cu scopul de a declanşa în conştiinţa celor prezenţi o conduită politică ulterioară care să ne permită punerea în aplicare a măcar 10% din cele trăite şi văzute în Spania. Sper ca în urma acestor schimburi de opinii (la un moment dat chiar tăioase) să fi reuşit o cât de mică schimbare de mentalitate în relaţiile interumane din administraţia câmpineană. Pentru că altfel vom rămâne întotdeauna în situaţia de a-i admira pe alţii, fără a înţelege cum au ajuns acolo.
Sunt sigur că aş putea scrie despre această deplasare chiar un mic roman, cu multe întâmplări picante şi adevăruri care nu pot fi spuse în presă, dar până atunci, în loc de concluzie, vă propun un îndreptar de aroganţă, la care vă rog să meditaţi: am credinţa că nu poţi obţine nimic esenţial în viaţă până când nu ai o convingere. Convingerea mea (au mai avut-o şi alţii înainte) este că Spania reprezintă ceea ce se vede plus misterul ei. Eu nu am putut alege doar misterul (din cărţi, evident) şi am dorit să ştiu ce se vede, pentru a putea face să se vadă ceva şi în oraşul în care trăiesc. Sunt aproape sigur că aceste gânduri le nutresc şi cei alături de care am reprezentat Câmpina pe tărâm spaniol. Rămâne de văzut care este distanţa până la fapte.

P.S. E posibil ca pe viitor să fiu proprietarul unei mari şanse de a fi omis de pe lista celor care se vor deplasa pe cale administrativă în străinătate sau, în cel mai bun caz, să fiu trimis de unul singur. Nu am nicio problemă în acest sens, pentru că vreau să fac parte dintr-o altă specie de politruci, una care se foloseşte de pârghiile puterii pentru a aduce mai multă transparenţă şi implicit responsabilitate în rândul clasei politice conducătoare.
Florin FRĂŢILĂ

Un million de lei pentru consolidarea Castelului “Iulia Hasdeu”

La recenta şedintă a Consiliului Local, aleşii noştri au fost parcă mai “darnici” decât de obicei. În afara de alocarea a 1,2 milioane de lei pentru modernizarea Serei Primăriei, majoritatea din miniparlamentul câmpinean a aprobat şi alocarea a 932.000 de lei pentru consolidarea şi recondiţionarea unor părţi din castelul construit, acum 130 de ani, în amintirea fiicei sale, de marele nostru savant enciclopedist Bogdan Petriceicu Hasdeu. Concret,  banii vor fi folosiţi pentru hidroizolaţii şi pentru restaurarea teraselor. Aceste investiţii sunt absolut necesare pentru conservarea imobilului atât la exterior, cât şi la interior. În motivarea proiectului de hotărâre, ca şi în raportul de specialitate anexat, sunt menţionate toate lucrările de restaurare, a căror complexitate ridică într-atât costurile acestei investiţii: “Lucrările de execuţie vor urmări readucerea monumentului la aspectul iniţial în toate componentele de plan, arhitectură şi decoraţie. Se vor desface pavajele din dale de beton prefabricat, treptele din piatră ale scării de la parter şi balustradele de piatră şi de metal ale teraselor, pentru realizarea noilor straturi. Se vor reabilita terasele, grinzile metalice vor fi tratate anticoroziv, se vor curăţa şi reface rosturile, se va reface umplutura din balast, asigurându-se pantele pentru scurgerea apei de pe suprafaţa teraselor. Pe terasele superioare se va monta o termoizolaţie din blocuri de sticlă celulară, de 15 cm grosime. Termoizolaţia extrem de rigidă şi rezistentă în timp va asigura şi suportul pentru hidroizolaţie, care se va executa din materiale flexibile, pe bază de ciment, în două straturi armate, la mijloc cu fibră de sticlă. La pereţi se vor monta profile speciale de etanşare. Se va restaura şi se va monta balustrada de piatră, iar toate elementele componente vor fi hidrofugate şi biocidate. Confecţiile metalice vor fi curăţate şi protejate anticoroziv, iar luminatoarele vor fi executate din sticlă acrilică, pe o ramă de aluminiu şi un soclu metalic zincat”. A.N.

Semicentenara seră a oraşului va fi modernizată din temelii

Orăşelul nostru a avut, dintotdeauna, renumele unei aşezări curate, a unui loc înconjurat de ape şi păduri, cu multă verdeaţă în exteriorul şi interiorul său. La începutul secolului trecut, era cunoscut chiar ca un oraş al florilor; înfloritor deci nu doar prin exploatarea “aurului negru”, care cunoscuse în acele vremuri o adevărată explozie. Fiind ridicată pe la mijlocul anilor 1960, se poate spune Sera Primăriei, cel puţin în ultima jumătate de veac, a contribuit la înfrumuseţarea oraşului, la consolidarea statutului său de oraş al florilor, statut cucerit în urmă cu mai bine de un secol. În ultimii cinci ani, Serei Primăriei i-au fost aduse mai multe îmbunătăţiri. Inginerul Gheorghe Creţu, şeful Serviciului Administrare spaţii verzi, s-a preocupat să modernizeze grupurile sanitare, băile, vestiarele, încăperea în care mănâncă lucrătorii serei, înlocuind de asemenea o parte a vechiului mobilier cu tâmplărie metalică şi geamuri termopan. Întrucât întotdeauna banii din bugetul local nu erau suficienţi, aceste modernizări nu au vizat şi structura de rezistenţă a serei, care s-a deteriorat în timp, încet, dar sigur. La ultima lor şedinţă ordinară, consilierii municipali au aprobat ca cele două clădiri ale serei (prima, de circa 1000 m.p., construită în anii 1964-1965, iar a doua, de 300 m.p., în perioada 1983 – 1984), să fie supuse unor ample lucrări de reabilitare şi consolidare. În cadrul acestei investiţii, se va reface structura de rezistenţă, se vor monta sisteme de aerisire şi umbrire, cele două hale floricole urmând a fi prevăzute cu policarbonat rezistent la căldură, foc şi raze ultraviolete. Costul total al lucrărilor de modernizare se ridică la aproape 1,2 milioane de lei (aproape 1.000.000 lei pentru sera mare şi circa 200.000 lei pentru sera mică). Modernizarea Serei Primăriei, cu consecinţa firească a creşterii producţiei sale floricole şi arboricole, se justifică şi prin prisma înmulţirii parcurilor şi locurilor de joacă realizate de municipalitate în ultimii opt ani, locuri unde se impune amenajarea mai multor spaţii verzi. Acestea se adaugă spatiilor verzi aflate deja pe domeniul public al Campinei, suprafetele îngrijite de lucrătorii Serei Primăriei reprezentand aproximativ 45.000 mp de gazon, 3.000 de metri de gard viu şi 1.500 mp brazde cu flori. A.N.

Trei sferturi din activitatea Spitalului Municipal se desfăşoară la standarde europene

Spitalul Municipal a primit, săptămânile trecute, de la Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor, o acreditare de funcţionare conform normelor europene în vigoare. Până în prezent, este singurul spital din judeţ care a primit o astfel de acreditare. E drept, acreditarea pozitivă nu priveşte decât trei sferturi din activitatea celui de-al doilea spital prahovean, dar şi acest lucru trebuie salutat şi apreciat. Mai ales în condiţiile în care, acum trei ani, spitalul avea o situaţie financiară dezastruoasă, cu 10 milioane de lei datorii şi activitatea căpuşată de două firme cu care fosta conducere a unităţii din 2008 încheiase nişte contracte extrem de păguboase; unul privind furnizarea agentului termic, iar celălalt referitor la realizarea analizelor de laborator.
Spitalul a încheiat anul 2011 fără datorii, dar acest lucru nu înseamnă că au dispărut toate problemele sale. Anul trecut, au fost înregistrate aproape 14.700 de internări şi aproape 24.000 de intervenţii în cadrul Compartimentului Primiri-Urgenţe. S-au îmbunătăţit conditiile de spitalizare, mâncarea, dar până la a deveni un adevărat spital european, Spitalul Municipal mai are destul drum de parcurs. Cu 302 paturi şi gradul IV în clasificarea spitalelor municipale, unitatea are cu se lăuda, după cum are şi lucruri care trebuie remediate cât mai repede.
La începutul anului trecut, conducerea spitalului a plătit o taxă pentru acreditare, de câteva sute de milioane de lei vechi, solicitând un control din partea inspectorilor Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, control care a fost efectuat în decembrie 2011. Pentru că angajarea unei firme de consultanţă care să controleze toate secţiile şi sectoarele de activitate ar fi costat foarte mult, Consiliul Director a renunţat la această variantă, încercând să realizeze şi să modernizeze cu forţe proprii toate circuitele, procedurile şi protocoalele cerute de Uniunea Europeană în funcţionarea unui spital de provincie. În mare parte, acest lucru s-a reuşit, astfel că, la controlul de la sfârşitul anului trecut, 70% din activitatea spitalului a întrunit cerinţele standardelor europene. Cu acest procent, spitalul a obţinut o acreditare de nivel mediu, acordată pentru îndeplinirea condiţiilor UE între 50 şi 85%. Spitalul care îndeplineşte mai puţin de 50% dintre criterii nu primeşte autorizaţie de funcţionare.
“Criteriile de acreditare sunt foarte stricte, aproape draconice, aş zice, şi este lesne de înţeles de ce se întâmplă aşa. Ca să te poţi numi spital european, trebuie să îndeplineşti condiţii extrem de exigente, de la internarea pacientului şi până la externarea sa. Trebuie să lucrăm peste tot pe protocoale, pe proceduri, astfel încât să obţinem optimizarea la maximum a actului medical. Pentru că am obţinut  doar o acreditare de nivel mediu, care certifică faptul că 70% din serviciile medicale oferite sunt de calitate, va urma o nouă inspecţie peste doi ani. Dacă s-ar fi obţinut o acreditare pentru peste 85% din serviciile medicale ale spitalului nostru, următoarea inspecţie ar fi urmat abia după cinci ani. Dar şi această acreditare este un lucru pozitiv, mai ales că am îmbunătăţit calitatea actului medical prin forţe proprii, ajutaţi desigur şi de Consiliul Local şi Primărie. Până la următoarea inspecţie, va trebui să remediem toate neajunsurile semnalate de către inspectorii care ne-au controlat.  Important este că ne-am descurcat bine în alcătuirea procedurilor, a circuitelor, fără a fi nevoie să apelăm la serviciile extrem de costisitoare ale unui consultant în domeniu”, ne-a declarat medicul Elena Dumitrescu, directorul medical şi purtătorul de cuvânt al Spitalului Municipal. (A.N)

Rezervişti militari germani în vizită la Câmpina

Săptămâna trecută, municipiul Câmpina a avut ca oaspeţi opt militari germani, reprezentanţi ai Asociaţiei Rezerviştilor din Achern, landul Baden-Wurtenberg. Ei au răspuns la invitaţia Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Câmpina, al cărei preşedinte este consilierul local Marian Dulă, colonel în rezervă. Acesta a fost invitat să participe, la începutul lunii iulie 2011, la un concurs aplicativ militar, organizat de către preşedintele asociaţiei germane din Achern, plutonierul major Thomas Rest, motiv pentru care i-a invitat la rândul său în România, în numele asociaţiei române.
Rezerviştii germani au fost primiţi la Primăria Câmpina, oficiile de gazdă fiind făcute de către secretarul Paul Moldoveanu, deoarece primarul Horia Tiseanu şi viceprimarul Ion Dragomir se aflau pe teritoriul Spaniei, într-o vizită profesională. Alături de secretarul Primăriei, oaspeţii au fost întâmpinaţi şi de consilierii Lucian Cercel, Viorel Bondoc, ambii ofiţeri de armată în rezervă, consilierul dr. Călin Tiu, membru în cadrul Asociaţiei Medicilor Militari în Rezervă cât şi de directorul Poliţiei Locale, Carmen Gheorghe.
Vizitele reciproce ale celor două asociaţii de militari rezervişti au la bază un schimb de experienţă şi cunoaşterea unor obiective, mai mult sau mai puţin cu specific turistic. Astfel, rezerviştii germani au vizitat Castelul Peleş, Centrul Jandarmeriei Montane din Sinaia, capitala Bucureşti şi oraşele Ploieşti, Braşov şi Bran. Aceste acţiuni se doresc a deveni o tradiţie între cele două asociaţii de rezervişti militari, români şi germani, anihilând în totalitate statutul de inamici pe care l-ar fi avut în urmă cu 68 de ani, când armatele ţării noastre şi ale Germaniei se aflau în război. (Carmen Negreu)

La Liceul Energetic, programul “Campusuri şcolare” se prelungeşte la nesfârşit

În cadrul Liceului Tehnologic Energetic (fostele grupuri şcolare industriale se numesc, mai nou, licee tehnologice), se derulează programul denumit “Campusuri şcolare”. Este vorba despre un program pilot, derulat cu fonduri guvernamentale, care are menirea de a moderniza unităţile de învăţământ de pe întreg teritoriul ţării. Dacă acest program va reuşi, se preconizează, ulterior, continuarea sa cu fonduri europene. La nivelul fiecărui judeţ al ţării sunt patru astfel de investiţii în curs de finalizare. “În curs de finalizare” este un fel de a spune, căci punctul terminus al lucrărilor, la mai toate aceste investiţii, este încă foarte departe. 
La Energetic, lucrările au început în 2007, iar valoarea investiţiei prevăzute a se realiza aici este de cinci milioane de euro. În cinci ani de zile, s-au bifat câteva obiective, dar nu prea multe, în comparaţie cu planul iniţial. Şi asta nu din cauza constructorului, Edilconst SA, ci din cauza permanentei subfinanţări a programului, cauzată de criza economică, dar nu numai. Proiectul are ca scop reabilitarea, dar şi dezvoltarea liceului câmpinean. Prin urmare, s-a avut în vedere atât reabilitarea unor clădiri vechi, cât şi ridicarea unor construcţii noi, toate pentru îmbunătăţirea procesului de învăţământ. S-a început cu repararea corpului C, situat vizavi de poarta principală. Imobilul include mai multe laboratoare şi a fost dat în folosinţă deja. Reparaţiile au fost foarte complexe, căci s-a umblat şi la structura de rezistenţă a acestei clădiri, afectată de cutremurele care au trecut peste ea. Înnoirea corpului C a inclus şi mobilier modern (achiziţionat cu fonduri de la Primărie), dar şi dotări de ultimă generaţie. Aici trebuie menţionat faptul că reprezentanţii municipalităţii (şi din mandatul trecut, şi din acest mandat),  au ajutat, cât s-a putut, pentru ca lucrările să nu se împotmolească din cauza lipsei fondurilor guvernamentale. Conducerea Primăriei a făcut numeroase intervenţii la autorităţile centrale, în vederea obţinerii cât mai multor fonduri pentru realizarea investiţiei. Iar atunci când banii de la guvern se lăsau prea mult aşteptaţi, de la bugetul local au fost alocate Liceului Energetic sume consistente, cu care s-a putut plăti constructorul pentru unele lucrări realizate, făcându-se şi diverse achiziţii absolut necesare. Pe măsură ce vor sosi fondurile guvernamentale restante, în bugetul local ar urma să intre sumele distribuite pentru rezolvarea problemelor financiare urgente din cadrul programului derulat la Liceul Tehnologic Energetic. 
În afară de reabilitarea corpului C, o altă investiţie notabilă este construirea corpului G, ridicat din temelii. Aici, lucrările de finisare sunt aproape gata, dar chiar şi după terminarea acestora, corpul de clădire nu se va putea da în folosinţă fără mobilier şi alte dotări necesare elevilor în procesul de învăţământ. Problema dotărilor acestei clădiri, asemănătoare cu cea a corpului C, nu va putea fi rezolvată fără un nou sprijin financiar din partea Consiliului Local. Corpul G conţine, în principal, săli de clasă, iar la demisol va funcţiona o bibliotecă. Nici problema încălzirii acestei clădiri nu este încă lămurită. De fapt, încălzirea tuturor clădirilor incluse în proiectul “Campusuri şcolare” rămâne o problemă cu multe necunoscute. Între corpurile A şi B, cele mai vechi clădiri ale liceului, se va mai construi un corp AB, de legătură, în care va fi instalată o centrală termică performantă. Aceasta ar trebui să încălzească toate corpurile de clădire amintite ceva mai devreme, A, B, AB, C, şi G, dar şi sala de sport (corpul D). Se estimează că preţul centralei termice se ridică la suma de un miliard de lei vechi. 
Proiectul guvernamental ce se derulează în Liceul Energetic, aşa cum a fost el planificat iniţial, este departe de finalizare. În continuare, sunt programate lucrări de reparaţii acoperişuri la sala de sport şi la corpul A, apoi se va construi corpul AB, repararea corpului B fiind lăsată pentru mai târziu, întrucât ea nu constituie o urgenţă. Dar programul “Campusuri şcolare” prevede, de asemenea, modernizarea şi construirea unor clădiri în care nu se desfăşoară efectiv procesul de învăţământ.  Este vorba despre corpul F, situat aproape de intersecţia străzilor Griviţei şi Castanilor, unde se află actuala bibliotecă. Clădirea pomenită va fi demolată pentru a lăsa loc unei cantine moderne. Lângă corpul F, se va construi o clădire pe trei niveluri, cu garsoniere pentru profesorii navetişti ai liceului care au domiciliul în localităţi îndepărtate. “Deşi programul ce se derulează în liceul nostru cuprinde şi construirea unei cantine şi a unui bloc cu garsoniere pentru profesorii navetişti, sunt sceptic în ceea ce priveşte realizarea acestor obiective, care, în opinia mea, vor avea mult de aşteptat, după ritmul în care primim fondurile guvernamentale alocate programului. Noi am fi foarte mulţumiţi dacă reprezentanţii municipalităţii ne vor putea ajuta în continuare, aşa cum au făcut-o şi până acum (lucru pentru care le mulţumesc şi pe această cale), pentru înzestrarea corespunzătoare a spaţiilor de învăţământ, atunci când apar probleme finaciare generate de lipsa alocării fondurilor guvermnamentale necesare. Căci cu numeroase probleme financiare, sunt sigur, ne vom confrunta şi în viitor. Deşi investiţiile proiectului trebuiau terminate în acest an, până acum cred că nu s-a realizat nici un sfert din totalul lucrărilor planificate”, ne-a declarat directorul liceului prof. Stan Sârbu. (A.N.) 

Acum jumătate de veac, şcolile profesionale erau adevărate pepiniere de profesionişti desăvârşiţi

Nu cu mult timp în urmă, Liceul Tehnologic Energetic a primit vizita unor vechi absolvenţi. Nu este vorba despre absolvenţi ai liceului, ci ai şcolii profesionale care a funcţionat aici mulţi ani, înainte de 1980. De fapt, acum aproape 50 de ani, în vremurile în care aceşti absolvenţi îşi desăvârşeau pregătirea în diferite profesii din domeniul energetic, unitatea de învăţământ era structurată cu totul altfel, fiind denumită Grup Şcolar “Energie Electrică”. Aici funcţionau o şcoală profesională (care pregătea cursanţii în diverse meserii), o şcoală postliceală (pentru cei care terminaseră liceul şi voiau să devină tehnicieni) şi o şcoală de maiştri (din care ieşeai, evident, maistru). Lăudabil este faptul că niciunul dintre interlocutorii mei, ieri – tineri ucenici, azi – bătrâni pensionari, nu s-a mulţumit cu statutul socio-profesional dobândit la sfârşitul şcolii profesionale, şi şi-a continuat studiile. Unii dintre ei au devenit ulterior cercetători ştiinţifici importanţi şi chiar conducători de ministere. Toţi au recunoscut că şcoala profesională a acelor timpuri era o şcoală dură, exigentă, care te obliga, adolescent fiind, la rigori asemănătoare vieţii cazone. Dar, cu toate aceste privaţiuni, niciunul dintre ei nu regretă perioada şcolii profesionale, considerând-o ca pe o şcoală formatoare de meseriaşi adevăraţi, dar şi de caractere puternice. 
“Şcoala profesională”, ne-a declarat cel care avea să devină directorul unei importante centrale de minister, “era de trei ani, dar, credeţi-mă, era o şcoală adevărată. La sfârşitul şcolii, ieşeai mecanic de cazane sau de turbine. Noi nu am simţit vreo formă de politizare a şcolii, aşa cum se întâmplă azi, când politicienii intră în şcoli pentru a-şi face campanie electorală. Era o şcoală adevărată, începând cu deşteptarea, la 6.30, urmată de înviorarea şi careul, şi terminând cu stingerea, la ora 21.00. Era aproape ca o cazarmă în multe privinţe, dar acest lucru ne-a folosit foarte mult în disciplinarea noastră şi în formarea caracterelor noastre. Şcolile profesionale erau echivalentele şcolilor de arte şi meserii din perioada interbelică. S-a încercat, după 2000, reînfiinţarea şcolilor de arte şi meserii, chiar aşa se numeau, dar proiectul nu a reuşit. Şi nu a reuşit, pentru că, în România, nu se mai face şcoală ca odinioară. Pe vremea noastră, şcoala profesională scotea meseriaşi adevăraţi. Timp de trei ani, primeam totul gratuit. Economia românească, aşa centralizată şi etatizată cum era, putea susţine finaciar tot procesul de învăţământ, de toate gradele şi nivelurile. În primul an, făceam o lună practică. În anul doi, faceam două săptămâni şcoală şi două practică, iar în ultimul an, o săptămână şcoală cu două de practică. Iar practica era privită cu mare atenţie. Nu era permis să părăseşti incinta şcolii fără bilet de voie. În oraş, ieşeam mai mult sâmbăta şi duminica. Viaţa noastră din şcoala profesională, aproape cazonă, nu era lipsită de o oarecare poezie. Noi l-am prins director pe marele filosof, poet şi publicist Al. Tudor Miu, care a fost director al şcolii noastre din 1948 până la sfârşitul  vieţii. Eram obişnuiţi cu o disciplină de fier, dar eram trataţi cu multă omenie de căre toţi dascălii noştri. Mi-aduc aminte că soţia directorului făcea nişte prăjituri foarte delicioase pe care le împărţea adesea elevilor. Fără şcoala profesională, în felul cum se făcea ea, acum jumătate de secol, ne-am fi descurcat mult mai greu în meseriile şi în carierele noastre profesionale.” A.N.

Invitaţie la concert

Casa de Cultură “Geo Bogza” şi Societatea Filarmonică din Câmpina, vă invită sâmbătă, 13 octombrie, începând cu ora 12.15, în sala mare a Casei de Cultură, la Concertul Orchestrei Societăţii Filarmonice din Câmpina, concert in memoriam, dedicat comemorării celor 21 de membri, membri de onoare şi membri fondatori pe care Societatea Filarmonică i-a pierdut în cei 22 de ani de existenţă.
Dirijor: Andrei Iliescu. Solişti: Viniciu Moroianu (pian), Corina Bura - Ladislau Csendes (vioară), Ştefana Tiron (soprană). La clavecin, Dolores Chelariu.
Program Mozart: Concert pentru pian Nr 27 în Si bemol major, Concertone în Do major pentru două viori, Laudate Dominum pentru soprană şi orchestră.
Accesul la concert este gratuit.

Memorialul “Vasile Horjea” la şah

Duminică, 7 octombrie, Clubul Sportiv Municipal Câmpina a organizat, la Casa Tineretului, concursul de şah Memorialul “Vasile Horjea”, ediţia a II-a, comemorându-l pe cel care a fost unul din cei mai buni şahişti din Câmpina, fost jucător în divizia B la SC Neptun SA şi în acelaşi timp strungar şi maistru al aceleiaşi societăţi.
Au participat patru echipe, formate din trei seniori + un junior şi două echipe de copii, după cum urmează: Tricolorul Breaza, Şah Club “Vasile Horjea” Proviţa de Sus, Cameron Câmpina, Neptun Câmpina, CSM Clubul Copiilor Câmpina şi CSC Poiana Câmpina.
În urma unor partide viu disputate pe parcursul a cinci runde de joc, s-au desprins următoarele echipe câştigătoare:
Seniori şi juniori
Locul I: SC “Vasile Horjea” Proviţa de Sus (Marius Ene, Ovidiu Movileanu, Florin Voiculescu, Andrei Voiculescu, Cristian Groşescu);
Locul II: Tricolorul Breaza (Daniel Cojocaru, Sebastian Marin, Marilena Şinca, Vlad Catila);
Locul III: Neptun Câmpina (Gh. Crâmpiţă, Aurelian Iordache, Ion Odinski, C-tin Tăbăraş, Delia Chiriţă).
Copii
Locul I: CSM Clubul Copiilor Câmpina (Alexandru Matei, Alina Chiţu, Vlad Gratie şi Nicoleta Coler - antrenor)
Locul II: CSC Poiana Câmpina (Alexandru Horja, Vlad Şinca, Natalia Rădulescu, Rareş Radu, Ştefan Horja, Maria Mihăilă).
Au fost acordate din partea familiei Horjea o frumoasă cupă, diplome şi cadouri pentru toţi participanţii.
Organizator: Ion Nicolae. Arbitru: Nicoleta Coler.