13 noiembrie 2012

Sfinţirea Bisericii Spitalului Voila a adunat peste o mie de credincioşi la slujba de târnosire

La ora 8.30 fix, P.S. Ciprian Câmpineanul (ce fericită coincidenţă onomastică pentru oraşul nostru), episcop vicar patriarhal, împreună cu un numeros sobor de preoţi şi ajutat în cântări de un cor format din studenţi ai Institutului Teologic Bucureşti, începea săvârşirea slujbei de sfinţire a Bisericii Spitalului de Psihiatrie Voila. O Casă a Domnului a cărei zidire vrednică de laudă şi de pomenire a început în urmă cu cinci ani. Biserica a fost posibilă graţie dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni a ctitorului ei, Ioan Simion, preşedintele firmei Confind, împreună cu soţia sa Olimpia. Începerea ceremonialului religios, anunţată din timp pentru ora 8.30,  a fost respectată cu stricteţe, lucru puţin posibil să se întâmple la o întâlnire a unor politicieni mioritici cu alegătorii.
Slujba sfinţirii Bisericii Spitalului Voila a fost un eveniment aşteptat timp de cinci ani de zile de mulţi creştini câmpineni. În anul 2007, începea proiectul ridicării acestui lăcaş de cult. Acum un an, pentru clopotniţă, spitalul a mai primit de la Consiliul Local Câmpina încă 150 m.p. Primul pas în realizarea acestei ctitorii l-a constituit trecerea de către legislativul municipal a unui teren de circa 1000 m.p. în administrarea Spitalului de Psihiatrie Voila. Terenul a fost localizat aproape de poarta principală şi de stradă, tocmai pentru ca, în viitor, să fie permis accesul în interiorul bisericii şi a celor care nu sunt internaţi. Constructorul-finanţator al lăcaşului de cult este firma Confind, cea mai importantă societate comercială din Câmpina, care a asigurat, de altfel, finanţarea întregii construcţii, de la temelie şi până în vârful turlei bisericii, cu toate dotările necesare. De fapt, adevăratul ctitor al bisericii este Ioan Simion, preşedintele CA din cadrul societăţii Confind. De mult a avut în minte preşedintele Confind proiectul ridicării unei biserici, dar hotărârea decisivă a luat-o în urma unei vizite pe care i-a făcut-o managerul spitalului, medicul Gabriel Ţintărescu, care îi solicitase, cu acel prilej, o sponsorizare pentru capela bisericii. Aflând că Spitalul Voila adăposteşte aproape zilnic circa 500 de pacienţi, Ioan Simion şi-a dat seama că o bună parte dintre bolnavi ar fi putut avea nevoie de un lăcaş de rugăciune pentru întărirea sufletelor lor greu încercate, că în curtea acestui spital va trebui amplasată biserica sa, pe care dorea să o ridice pentru a veni în ajutorul bolnavilor, pentru a-i ajuta să se vindece mai repede şi să se reintegreze mai uşor în societate. În 2007, proiectul ridicării bisericii a fost demarat, iar constructorul angajat de Confind s-a apucat de lucru. Un lucru în care s-au investit nu doar foarte mulţi bani, ci şi foarte multă muncă. 
 Construcţia Bisericii Spitalului Voila a avut câteva  variante de lucru, încercându-se mai multe soluţii constructive. Lucrările au fost îndeaproape supravegheate şi supervizate de părintele Iustin Marchiş de la Biserica Stavropoleos din Bucureşti. Ele au început în anul 2007, cu echipa de constructori ai inginerului Eusebiu Ursu, însă la scurt timp, a fost realizat un alt proiect arhitectural de către  arhitectul Ana Maria Goilav. Noul proiect se înscrie în tradiţia bisericilor munteneşti, fiind inspirat de paraclisele bolniţelor de odinioară. Biserica pare a avea şi influenţe ale stilului brâncovenesc, fiind împodobită la exterior cu brâuri orizontale vălurite care înconjoară edificiul precum nişte ape pline de mister care urcă spre cer. Proiectul tehnic de rezistenţă a fost realizat de către inginerul Cristian Vişoiu. Dar cea mai îndelungată muncă au avut-o totuşi echipele de lucrători ale inginerului Eusebiu Ursu. După cinci ani de eforturi susţinute, biserica a fost gata la sfârşitul săptămânii trecute, spre bucuria tuturor celor implicaţi. Slujba sfinţirii bisericii ce poartă două hramuri: Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon şi Sf. Muceniţă Filoteia de la Argeş, a strâns în curtea bisericii, duminică, aproape de orele prânzului, aproximativ 1000 de persoane. Târnosirea Bisericii Spitalului Voila a fost oficiată de către P.S. Ciprian Câmpineanul, episcop vicar patriarhal, împreună cu un sobor de 10 preoţi. După slujba de târnosire a urmat Sf. Liturghie. Au fost aduse de la Biserica Stavropoleos o parte din moaştele Sf. Pantelimon, depuse într-un lăcaş al altarului, urmând ca o parte din moaştele Sfintei Filoteia, al doilea patron spiritual al bisericii, să fie aduse de la Argeş. La finalul Sfintei Liturghii, din partea P.F. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, prin intermediul P.S Ciprian Câmpineanul, au fost înmânate mai multe distincţii celor care au contribuit la ridicarea bisericii. Astfel, ctitorul lăcaşului sfânt, Ioan Simion, şi soţia sa au primit Ordinul “Sfinţii Împărăţi Constantin şi Elena”. Ordinul “Ştefan cel Mare şi Sfânt” a fost acordat primarului Horia Tiseanu şi managerului spitalului Gabriel Ţintărescu. De asemenea, arhitectul şi constructorul bisericii au primit şi ei diplome din partea Arhiepiscopiei Bucureştilor, mai exact din partea Întâi Stătătorului Bisericii Ortodoxe Române. Preotul Razvan Stoian, parohul Bisericii Sf. Andrei din Câmpina, care s-a ocupat cu multă abnegaţie de ridicarea acestei biserici, a fost ridicat în grad preoţesc. La fel şi preotul Liviu Milea, venit de la Giurgiu, care va sluji în biserica spitalului.
După terminarea ceremonialului religios, circa 200 de participanţi au fost invitaţi la Cantina Confind de către ctitorul bisericii, pentru a sărbători reuşita ctitoriei sale, o luminoasă şi plină de evlavie pagină din istoria municipiului nostru. Fiecare invitat la dineu a primit din partea conducerii Confind o icoană, un CD cu cântece bisericeşti închinate celor doi mucenici, o farfurie pictată cu imaginea celor doi sfinţi şi un istoric al acestui sfânt lăcaş. (A.N.)

Cuvântul care înţeapă

Candidatul alb

Anul acesta, mai mult decât altădată, campania electorală se aşază ca o haină ponosită şi murdară pe umerii unor candidaţi. Din păcate, am avut încă o dată dreptate când vă spuneam, cu ceva vreme în urmă, că în loc de proiecte şi argumente constructive pentru societate, combatanţii politici vor arunca în luptă (unul peste altul, într-o ordine numai de ei ştiută) haznale de rahat care, inevitabil, le vor acoperi şi minimaliza existenţa până la dispariţia publică. Este foarte puţin probabil ca acum, în plină luptă de gherilă, acest aspect să-i intereseze câtuşi de puţin, însă pe termen lung, jegoşenia prezentului va avea un cuvânt greu de spus în percepţia cetăţenilor, care vor rămâne cu impresia că sunt reprezentaţi la vârful puterii de un alt om cu probleme, oricare ar fi el dintre cele două tabere. De aici şi sictirul populaţiei care, spălată sau nu pe creier, ajunge la eterna concluzie post-decembristă că toţi sunt o apă şi un pământ ori că trebuie ales răul cel mai mic. Să fie ăsta un blestem românesc care, nedezlegat, ne ţine într-un etern spaţiu public primitiv? Ori neputinţa unui neam, ţinut cu forţa în praful civilizaţiei, de a produce adevăraţi lideri? Poate câte puţin din amândouă.
Dincolo de acest primitivism electoral trebuie să mai ştiţi că în zilele din urmă am aflat o poveste interesantă, care scoate în evidenţă faptul că societatea câmpineană mai are încă anticorpi capabili să echilibreze psihoza politică indusă de anumiţi politruci, mai mult sau mai puţin internabili, care trăiesc în lumea lor. Pe scurt, ea se rezumă la faptul că un anumit personaj a încercat să propună atât USL-iştilor, cât şi PDL-iştilor, o înţelegere prin intermediul căreia ambele tabere să renunţe la a se spurca reciproc, în favoarea luptei de idei şi de proiecte pentru cetăţeni, astfel încât să-şi demonstreze buna credinţă şi maturitatea politică, două elemente care ar putea sta la baza reconcilierii între clasa politică şi societate. Rezultatul a fost unul previzibil, în care politrucii au acceptat formal ideea (!!!), invocând totodată neîncrederea că adversarul va respecta noile reguli. Aşadar, petcetluirea unei înţelegeri a fost născută moartă. Ulterior acestei poveşti, încercând să înţeleg logica demersului în sine, am realizat că în preajma unei haite de lupi este o naivitate să crezi că poţi face apel la raţiune în lupta pentru desemnarea masculului alfa.
Şi cum am văzut deja că mizeria electorală are toate şansele să curgă râuri, râuri, până dincolo de sărbătoarea lui Moş Nicolae, să trecem, aşa cum am promis, la al doilea portret de candidat şi anume cel al lui Alexandru Matei – candidatul alb pentru Colegiul 1 Senat din partea ARD.
Nu îmi amintesc ca în istoria recentă a politicii locale oraşul să fi avut parte de o candidatură atât de interesantă. După mine, Alexandru Matei este un fel de pacient politic, în jurul căruia anumiţi „felceri” au ţesut multe cămăşi de forţă pentru a-l ţine legat în scaunul cu rotile al intereselor. Chirurg eminent, prin mâna căruia au trecut vieţile a mii de oameni, Matei a ales, probabil, să se amestece în zona gri a societăţii, politica, dintr-un motiv bine definit. Pentru că nu-mi închipui că un om cu o astfel de ţinută profesională şi morală (discutabilă dintr-un singur punct de vedere) a făcut acest pas împins de la spate de resorturi idealiste.
Candidatul alb (am ales această culoare pentru că, în fond, reprezintă sistemul medical) este tipul de personaj public care a inventat tăcerea în relaţia cu restul muritorilor de rând, fiind practic omul cu cele mai puţine apariţii, atât în mediile sociale (extraspitaliceşti), cât şi în presă. La prima vedere, ai crede că este vorba de modestia celui inteligent, dar asta contravine, evident, statutului de politician cu aspiraţii pentru înalte demnităţi publice. Să înţelegem, oare, de aici că Matei nu-şi cunoaşte interesul? Ori că nu este deloc atras de această latură pestriţă a vieţii, politica? Sau poate că are ceva să-şi reproşeze în legătură cu activitatea de manager al Spitalului Municipal şi a hotărât să nu se expună unor eventuale comentarii! Oricare dintre aceste supoziţii ne-ar putea duce cu gândul că Alexandru Matei este o persoană ce poate fi lesne pierdută printre degete, ca un fum. El face politică, dar nu este în politică. Răspunde de soarta spitalului doar când vine vorba de bilele albe, dosindu-le pe cele negre şi chinuitoare pentru pacienţi. Vrea să voteze în Senat, dar să şi taie pe masa de operaţie. Apare în lupta electorală cu o fotografie atârnată din stâlp în stâlp şi o declaraţie publică de cinci rânduri, dar fizic şi activ nu l-a văzut încă nimeni. Toate acestea nu ne aruncă oare cu gândul mai degrabă la celebrul magician Houdini, decât la un personaj pe care ar trebui să ne bazăm în camera superioară a Parlamentului?
Dincolo de toate astea, Alexandru Matei are marele avantaj de a fi posesorul unui filon intelectual recomandabil pentru o astfel de funcţie care, într-un mod fericit, ar putea contrabalansa puseurile translucide arătate mai sus. Dar asta numai în condiţia în care chirurgul Matei va inciza cu mână sigură în conştiinţa politicianului Matei, supus ca oricare altul compromisului nefolositor societăţii.
Probabil că mulţi dintre dvs., cititorii, vă aşteptaţi ca demersul portretistic de azi să conţină şi elemente foarte clare cu privire la dosarul Romgermed (în care Spitalul Municipal se pare că a fost prejudiciat cu multe zeci de miliarde de anumiţi politicieni), o piatră de moară pe care o poartă şi Alexandru Matei. Nu intru în detalii pe acest subiect, pentru că a aduce atingere demnităţii unui om într-o situaţie în care vinovăţia lui ar putea să fie doar de ordin moral, înseamnă să abdic de la datoria faţă de cititori, aceea de a nu face şi a nu zice ceva ce merită dispreţ.
Interesant şi totodată alunecos, Alexandru Matei se prezintă azi în faţa noastră ca o soluţie politică. Este el, oare, omul care ar putea extirpa cangrena intereselor meschine de la vârful puterii? Va aduce el mai multă lumină în saloanele întunecate ale existenţei noastre? La aceste întrebări va trebui să găsiţi dvs. răspunsurile, pentru că, vrând-nevrând, Matei reprezintă una dintre ofertele politice de azi, care mâine ar putea să vă hotărască soarta. 
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

BLESTEMUL GRILEI
   
Unul dintre blestemele lumii de azi este faptul că ea ne oferă din abundenţă „grile”, intepretări pre-fabricate despre orice, care ţin loc de gîndire personală. Ideologiile de orice fel sunt prin definiţie astfel de paturi procustiene care ne dispenează de efortul cogitatoriu. Şi nu mă refer numai la ideologiile direct politice, ci şi la cele aparent „neutre”, cum ar fi ecologismul sau feminismul, cu implicaţii la fel de pernicioase politic. Iar prostiile oamenilor deştepţi sunt mult mai mari decît cele ale proştilor pur şi simplu. Dl. Mihai Neamţu este un om deosebit de inteligent, şi ar fi un cîştig extraordinar pentru apterul nostru parlament dacă ar avea un asemenea intelectual de elită europeană. Numai că domnia sa nu ştie să gîndească politic, a recitat un text splendid al lui Radu Gyr la o întrunire politică. N-a greşit textul (cum îl acuză imbecilii ideologici) ci contextul. Şi dl. Răzvan Codrescu, scriitor americano-român este un om foarte deştept. Domnia sa susţine senin că nu vine în România pentru că sunt fasciştii la putere. Deci Che Ponta, şi Felix Securescu, sub privirea blîndă a Bunicuţei staliniene sunt fascişti, nu comunistozi sadea. Halal! Dl. Andrei Oişteanu, la fel, un om extrem de inteligent, autor de cărţi excepţionale şi stranii, afirmă, amanetînd profetic viitorul, că anitsemitismul este o chestie eternă, care nu se va sfîrşi niciodată.

USL Câmpina - între campania electorală şi priorităţile cetăţenilor

Săptămâna trecută, formaţiunea USL Câmpina a susţinut o conferinţă de presă în cadrul căreia au fost abordate subiecte ce ţin atât de campania electorală pentru alegerile parlamentare, cât şi de problemele socio-administrative ale cetăţenilor. La conferinţă a participat preşedintele PSD Câmpina, viceprimarul Ion Dragomir, alături de Virgil Guran, preşedintele PNL Câmpina, consilier judeţean şi candidat pentru Camera Deputaţilor în Colegiul nr. 2 din partea USL.
Problemele prezentate au făcut referire la câinii fără stăpân, la lipsa locurilor de muncă, la situaţia dificilă în care se află Spitalul Municipal şi la taxele locale. De asemenea, s-a pus în discuţie atitudinea pe care o are contracandidatul liberalului Virgil Guran, în campania electorală, fiind cunoscute deja de către cetăţeni atacurile ieşite din comun iniţiate de PDL Câmpina în ziarul de campanie „Calea Dreaptă”. 

„Mi-am făcut dreptate şi o pot demonstra”

Campania electorală pentru alegerile parlamentare de anul acesta a generat tensiuni demne de cauze mai bune, ajungând până la a degenera în grotesc. Fiind atacat de contracandidatul său, Alexandru Anghel PDL (ARD), într-o manieră ce iese din canoanele obişnuite ale unei campanii electorale civilizate, candidatul USL pentru deputaţi, Virgil Guran, a prezentat în conferinţa de presă amintită mai multe documente oficiale ce demontează acuzele care i-au fost aduse.
„Nu am să mă cobor la josnicia şi lipsa de educaţie a lui Anghel. Tot ceea ce se povesteşte în acel ziar este o minciună creată din disperare. Eu vă pun la dispoziţie documente oficiale, care vor apărea şi public, referitor la decizia finală în care s-a dispus încetarea procesului penal. Nu vreau să vin cu argumentări de disident, dar într-o zi, când doriţi, vă pot pune la dispoziţie şi alte acte care s-au emis la vremea respectivă pentru a fi pus la zid. Nu e departe de acest adevăr tatăl Robertei Anastase, Meleşcanu, fostul deputat Moroianu, Opriş, fostul secretar general, fostul ministru de Interne Dudu Ionescu, Remeş şi alţii, care corespondau şi încercau să mă trimită într-un loc unde să-mi închidă gura. De ce? Sunt cel care a organizat, în anul 2000, un Patronat Naţional. Am avut manifestări de stradă ale acestui Patronat. Atunci am declanşat grevă fiscală. Le-am încurcat treburile şi pe la Turda, la Uzina Chimică. Am cumpărat o parte din uzină, făcând-o să funcţioneze. M-au aranjat şi pe tema asta. Pot să vă povestesc multe, dar nu are rost. Pentru unii securişti este simplu să ia un om şi să facă din el neom. Eu am avut puterea să mă lupt cu ei. Nu vreau să mai păţească cineva asemenea lucruri, acesta fiind unul dintre motivele pentru care doresc să candidez la Camera Deputaţilor, să-i apăr pe oamenii care au curajul să facă ceva bun, să spună adevărul, care vor să se opună acestui sistem ce ne duce către ce e mai rău. Vă anunţ oficial că fac plângere penală împotriva lui Alexandru Anghel pentru calomnie, astfel că din acest moment va avea şi el un dosar penal. Nu vorbesc despre dosarele lui Florin Anghel, deputatul în funcţie, care în momentul de faţă face vizite la DNA, pentru că problemele sale nu sunt de competenţa unui simplu Parchet. Dacă omul lor, Daniel Morar -  şi am curajul să spun că este o unealtă, cu el având principala problemă în urmă cu 12 ani – s-a întors împotriva lui, înseamnă că sunt probleme mari. Vom vedea cine trebuie să răspundă în faţa legii şi cine nu. Eu am răspuns, legea a spus că sunt în regulă. Cazierul meu este curat, din moment ce am şi decizia instanţei în regulă. Mi-am făcut dreptate şi o pot demonstra. Am fost acuzat că mint în privinţa procesului pe care l-am avut la CEDO. Am fost despăgubit de către stat cu 1450 de euro, bani pe care nu i-am cerut până acum, pentru că nu m-au interesat. Dar acum două zile am înregistrat la Ministerul Afacerilor Externe o cerere prin care cer să mi se trimită aceşti bani. Când îmi vor intra în cont, îi voi dona unui aşezământ de bătrâni sau pentru copiii necăjiţi” - a declarat  Virgil Guran, prezentând jurnaliştilor actele referitoare la procesul câştigat la CEDO împotriva statului român.

Ion Dragomir, liderul PSD Câmpina denunţă campania
lui Alexandru Anghel

În cadrul aceleiaşi conferinţe, viceprimarul Ion Dragomir a scos în evidenţă modul de abordare a campaniei electorale de către Alexandru Anghel, fiul deputatului Florin Anghel, declarând jurnaliştilor: 
„Ceea ce vedeţi că se întâmplă în presă acum, acest măcel şi această batjocorire, se întâmplă din cauza faptului că cel ce îl susţine pe contracandidatul domnului Guran, adică Florin Anghel, tatăl lui Alexandru Anghel, este un om care nu a lucrat toată viaţa decât cu statul. A scăpa din mână acest lucru, înseamnă, probabil, pentru grupul de firme pe care îl conduce, un mare dezastru. Dacă pierde colegiul şi pierde alegerile şi la nivel naţional, nu o să auzim de bine despre firmele pe care le are. Pentru că toate afacerile le-a făcut numai cu statul, influenţând luarea unor decizii, în ce priveşte atribuirea a tot felul de lucrări.”

Câinii vagabonzi în topul de priorităţi al municipiului Câmpina

În continuare, viceprimarul Ion Dragomir a expus pe larg problema câinilor fără stăpân care, în urma unor sondaje efectuate pe această temă, s-a constatat că a ajuns să se situeze înaintea problemelor legate de lipsa locurilor de muncă, afectând siguranţa oamenilor.
„Se pare că în ultima vreme, în municipiul Câmpina şi nu numai, problema câinilor vagabonzi e pe locul întâi. Este, de fapt, chiar o problemă naţională, de aceea cred că trebuie luată o decizie la acest nivel, pentru a se putea rezolva şi în Câmpina. Sunt firme, iubitori de animale, care fac afaceri cu gestionarea câinilor. Sunt ferm convins, la fel ca şi dumneavoastră, că ne sunt aduşi câini din afara oraşului. Rămân la ideea că cei care adună câini din alte localităţi şi nu au adăposturi, nu fac altceva decât să-i ia şi să-i ducă în altă parte. Cred totuşi că, de când sunt viceprimar, am reuşit să ţin sub control această situaţie, la nivelul oraşului. Pot, cât de cât, să menţin constant sau să diminuez uneori numărul acestora. Dar, în timp foarte scurt, numărul acestora creşte din nou. Costurile sunt enorme. Îmi propun, chiar după alegeri, modificarea regulamentului şi a Caietului de Sarcini, aprobat deja de Consiliul Local. În ciuda organizării licitaţiilor pentru preluarea acestui serviciu de gestionare a câinilor fără stăpân, nu s-a înscris nimeni. Refăcând cele două documente, vom da posibilitatea celor care vor să se ocupe de acest gen de servicii, să fie interesaţi să participe la licitaţie. Noi am reuşit, din martie şi până în octombrie, să strângem 286 de câini. Acţiunea continuă, indiferent că e campanie electorală. Chiar şi azi am putut prinde 11 câini, preconizând să ajung până la 50-100 în următoarea perioadă. Dar mi-e teamă că, în scurt timp, vor apărea alţii. Ceea ce mie mi se pare grav e faptul că toată lumea vede cum se aduc aceşti câini, dar când le soliciţi un număr de maşină nu-l dă nimeni. Sunt nemulţumit că Poliţia locală şi chiar Poliţia Naţională, nu au reuşit să identifice pe nimeni dintre cei care descarcă aceste animale în zonele periferice, pentru a reuşi să luăm nişte măsuri drastice şi să împiedicăm aceste practici pe viitor” a spus viceprimarul Ion Dragomir.
 În cadrul aceleiaşi discuţii, Virgil Guran a menţionat, legat de siguranţa publică, faptul că a primit sesizări de la cetăţeni privind lucruri care se petrec în anumite cartiere ale oraşului după ce se întunecă. Acesta a mai spus că va solicita ca la şedinţa Consiliului Local să fie prezentat un raport din partea şefei Poliţiei Locale, Carmen Gheorghe, invitându-l şi pe şeful Poliţiei Naţionale, Romeo Văsii să participe la discuţii.

Taxe locale mai mici şi locuri de muncă

În legătură cu scăderea dramatică a locurilor de muncă din municipiul Câmpina, Ion Dragomir a subliniat faptul că va exista un sprijin real din partea Consiliul Judeţean pentru crearea unui Parc Industrial. Virgil Guran a venit cu o completare, afirmând că în urmă cu două zile a avut o întâlnire atât cu Mircea Cosma, preşedintele Consiliului Judeţean, cât şi cu vicepreşedintele Mircea Roşca, la care s-a discutat despre crearea Parcului Industrial.
„Următorul Parc Industrial deschis în Prahova va fi în zona Câmpina. Vrem să concretizăm acest proiect, chiar dacă nu am câştigat eu alegerile locale pentru primărie. Vrem să ne ţinem de cuvânt în această privinţă” - a punctat Virgil Guran.
Viceprimarul Ion Dragomir a ţinut să revină asupra unei probleme arzătoare mai vechi, legată de nivelul taxelor locale.
„Încă din 2010, PNL Câmpina a avut o iniţiativă în ce priveşte strângerea de semnături de la cetăţeni, peste 5000, prin care se solicita administraţiei locale revenirea la vechile taxe. Nu trebuie să ascundem faptul că au fost mărite taxele exact într-o perioadă moartă din punct de vedere politic, în care nu se putea întâmpla nimic pentru a le afecta imaginea PDL-iştilor. S-a mers pe ideea că din 2010, când s-a întâmplat acest lucru, până în 2012, an electoral, lumea va uita. Noi, în schimb, ne gândim la un nivel suportabil al acestor taxe pentru câmpineni, pentru care avem şi soluţii.”
Management defectuos la Spitalul Municipal

În calitate de reprezentant al Consiliului Judeţean în Consiliul de Administraţie al Spitalului Municipal Câmpina, Virgil Guran a precizat în cadrul conferinţei de presă că îi va cere un raport de activitate doctorului Alexandru Matei, cu privire la situaţia critică în care se află unitatea spitalicească. Raportul se doreşte a fi prezentat în plenul şedinţei de consiliu de la sfârşitul acestei luni.
„Voi propune colegilor ca la următoarea şedinţă de consiliu, doctorul Alexandru Matei să dea un raport, aşa cum e normal şi nu discutat pe la colţuri. Să vină şi să spună cine şi cum a greşit în legătură cu contractul păgubos pe care l-a avut cu firma RomGermed. Văd, în continuare, că se acoperă de către conducerea spitalului acest lucru. Este foarte posibil la un moment dat să se blocheze conturile, 40 de miliarde de lei vechi, ceea ce ar însemna, poate, chiar falimentul spitalului. S-a afirmat că toate lucrurile merg bine aici, când oamenii spun că nu e adevărat. Pulsul se ia de la pacienţi, nu de la directorul spitalului. Şi nici de la deputatul Anghel, care m-a  criticat într-o emisiune televizată că habar n-am ce e în spital. Am habar! Luni va fi Consiliu de Administraţie. Mi s-au trimis documente pentru semnat, dar nu voi semna nimic, până nu detaliez unde s-au dus banii, cum se duc şi ce s-a făcut cu ei.”
Viceprimarul Ion Dragomir a scos, de asemenea, în evidenţă, poziţia nesigură în care se află doctorul Alexandru Matei, în ce priveşte timpul acordat gestionării unei activităţi complexe ca aceea din spital şi dorinţa de a deveni senator PDL.
 „Noi am mai încercat redresarea spitalului, atunci când la spital era manager doctorul Tiu şi, doar în câteva luni, situaţia se îmbunătăţise vizibil, pierderile se diminuaseră, aliniindu-se într-o direcţie pozitivă. Acum e grav că doctorul Alexandru Matei, cel care conduce şi care a adus într-o situaţie dificilă spitalul, candidează pentru la Senat. Şi dacă a gestionat defectuos activitatea spitalului, stăm şi ne întrebăm ce contribuţie va avea la Parlament. Mai mult de atât, în primul număr al ziarului de campanie al PDL, «Calea Dreaptă», acesta declara că nu va părăsi spitalul şi masa de operaţii. Înseamnă că nu-şi propune să facă nimic pentru ţara asta, înseamnă că nu ştie ce trebuie să facă un parlamentar, că trebuie să se ducă la muncă şi să facă legi. Dar, dacă are mentor un om care niciodată nu a deschis gura timp de 4 ani în Parlament şi a lipsit, înseamnă că gândurile lor sunt aceleaşi. Adică să fie parlamentari şi să ridice mâna când trebuie şi în rest, să-şi vadă  de treburile personale” a subliniat Ion Dragomir.
Carmen NEGREU

Tituş Constantin: „Sunt pregătit pentru acest concert de când eram copil şi visam să fac asta în viaţa mea”

Cunoscutul cantautor Tituş Constantin îi invită pe câmpineni şi nu numai, la o Gala Folk de excepţie, pe durata a două zile (14 – 15 noiembrie), aşa cum nu a mai fost în Câmpina,  care prin artiştii ce vor evolua va aduce o valoare artistică şi culturală de care să se bucure toţi câmpinenii. Iubitorii de muzică bună  românească sunt aşteptaţi la Casa de Cultură „Geo Bogza”, locul de desfăşurare a Galei.

- Cine au fost iniţiatorii acestui concert şi care a fost ideea de la care s-a pornit?
- Exista o intenţie mult mai veche a mea de a realiza aşa ceva pe plan local, sub influenţa atâtor altor festivaluri din ţară de acelaşi gen la care am participat împreună cu Iulia Em şi pe care le-am şi câştigat în decursul a doi ani.
Bineînţeles că la multe dintre ele (la mai toate, de fapt) eram intrigat că organizatorii aduceau în recital mereu şi mereu aceleaşi nume de artişti “vechi în meserie” şi doar unul sau doi din tânăra generaţie sau din cea de mijloc. Şi cu tot respectul pe care îl am pentru artiştii pionieratului folk-ului românesc, nu înţelegeam de ce nu se promovează, ca în orice alt domeniu, mult mai mult artiştii noi şi muzica lor. Sigur că ma refer doar la cei care demonstrează o calitate şi o valoare artistică şi interpretativă, pentru că ei aduc de cele mai multe ori ceva nou fuzionat din mai multe stiluri. Şi sincer sunt foarte supărat şi pe conservatorismul şi aş spune chiar radicalismul prostesc al publicului român de a se limita în a asculta mereu şi mereu aceleaşi vechi melodii. Ce e vechi şi rămâne este într-adevar de valoare, dar de ce să te privezi singur de bucuria de a simţi şi trăi şi emoţiile a ceva nou şi să ai măcar curiozitatea de a asculta şi altceva. Credeţi-mă că sunt artişti, nu neaparat toţi tineri, care vin cu “altceva”, acel “altceva “ pe care mereu îl căutăm, dar noi nu avem curajul de a ne dezbraca puţin de hainele vechi şi să ne îmbrăcăm şi în ceva “nou”, care să ne facă să ne simţim şi noi moderni, pentru că aproape în orice domeniu ce este modern ne place.
Aici, la acest festival, eu m-am gândit să fac invers. O să aducem doar unul sau doi artişti din generaţia veche, dar deloc învechită, zic eu şi mai mulţi din generaţia de mijloc şi din cea tânără.
    Pe de alta parte, ştiţi cum se spune: “dacă n-ai un bătrân, să ţi-l cumperi”. Şi acest festival o să “cumpere” prin aplauze şi recunoaştere, valoarea şi experienţa unor “bătrani” ai folk-ului românesc pe care o să-i plătim aşa cum se cuvine, dar mai mulţi vor fi cei care vor vinde pentru gustul şi aplauzele publicului muzica lor aproape neştiută, din cauza relei voinţe din media, dar care vă garantez că este cel puţin de aceeaşi valoare cu cea a “bătranilor”.
    Deci, iniţiativa îmi aparţine şi de asemenea titlul festivalului, care chiar îmi place cum sună. În viitor sper să îi dăm şi o conotaţie internaţională. Am fost sprijinit cu idei de Florin Predescu, preşedintele Fundaţiei “Zamolxes”, care este şi organizatorul oficial al acestei prime ediţii.
- Cum s-au lăsat convinşi artiştii să participe la această manifestare, dincolo de motivaţia financiară?
- Mă bucur că ai pus această întrebare, pentru că astfel am ocazia să le mulţumesc public şi deschis tuturor pentru altruismul şi solidaritatea cu care au răspuns invitaţiei. Toţi îmi sunt prieteni şi ne cunoaştem de ceva vreme şi am avut colaborări mai multe sau mai puţine, dar lucrul acesta nu îi obligă să ne ajute, aşa cum au făcut-o şi cred că cea mai puternică motivaţie a fost, totuşi, dragostea pentru muzica aceasta şi mesajele pe care cântecele lor le au, faţă de alte genuri muzicale, care nici muzică şi nici ceea ce înseamnă cu adevărat melodie nu au. Dorinţa lor este ca aceste mesaje şi trăiri ale muzicii folk să ajungă la oamenii care, după ce vor veni la spectacol, se vor găsi ei înşişi mai încărcaţi cu spirit şi cultură.
Mircea Baniciu, invitatul “number one” al festivalului, spunea ca a fost întrebat într-un interviu ce părere are despre muzica românească difuzată cel mai mult şi mai mult pe posturile noastre tv si radio.  A răspuns cu un autentic “umor englezesc”: “Se dansează foarte mult în muzica românească din zilele noastre”. Şi ăsta este adevarul, ca sa traduc puţin pentru cei care poate încă mai sunt fani ai “lai lai-urilor” cu versuri kichoase şi dansate în playback, nu cântate, în bikini şi fustiţe scurte, din care doar “bubuiala” aceea ritmică îi mai face pe unii să se mişte de pe un picior pe altul, în timp de fapt ei nu ascultă, ci doar ce se uită în jur cu cine să mai “socializeze”. 
Carmen NEGREU

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Viaţa unui om necunoscut

În romanul Viaţa unui om necunoscut Andrei Makine întreprinde o nouă incursiune în istoria Rusiei si poporului rus din secolul trecut, folodindu-se de două personaje diferite care se întâlnesc din întâmplare, personaje care îi oferă scriitorului posibilitatea de a trage mai multe cartuşe în câteva direcţii bine definite: 1. drama umană şi schimbarea produsă în fiinţa umană de război. 2. globalizarea şi Rusia contemporană 3. destinul unui exilat. Primul personaj este Ivan Şutov, un scriitor rus exilat in Franţa încă din timpul regimului comunist (la fel precum Makine) faţă de care a fost disident iar al doilea, Volki, un bătrân care trăia într-o camera a unui cămin de nefamilişti din noul Sankt Petersburg. Fosta iubită din tinereţe a scriitorului, bine integrată în noua societate recent îmbogăţită din Rusia doreşte să-l evacueze la un azil pe bătrân pentru că cumpărase întregul palier pe care dorea să-l transforme într-un mic palat conform noilor standarde occidentale (arcade din rigips, termopane, aer condiţionat etc). Ivan Şutov, scriitorul rus de 50 de ani, se urcă în avion şi ajunge după mai bine de trei decenii, în Rusia în urma unui eşec dureros în dragoste provocat de o tânără franţuzoaică faţă de care şi-a consumat puterea de atracţie oferită de romanticul său statut de scriitor. „Seducătorii plimbă femeile în decapotabile. Scriitorii pe cale să devină cerşetori îi scot la bătaie pe clasicii ruşi.” Şutov este consumat de lipsa sa de succes la public, în librării, precum şi în dragoste căci iubita franţuzoaică îl înşeală. „Şutov nu se lăsa păcălit nici în privinţa infidelităţilor Leei. Cuvântul părea vodevilesc, aşa că găsi altele în loc ( „se culcă din când în când cu un amic”) şi preferă să procedeze ca un scriitor: se ţinu departe de situaţie, ca să nu sufere şi să o poată descrie într-o zi. Dar postura de observator rece e o amăgire.”1

Bătrânul Volki este prezentat în mod semnificativ scriitorului de către tânărul fiu al fostei sale iubiri din tinereţe, dornic să iasă din casă, ca un bătrân decrepit şi mut care trebuie mutat la un azil de bătrâni pentru a crăpa în pace. Volki se dovedeşte a fi mai mult decât atât căci muţenia lui este de fapt o grevă faţă de ceea ce noua societate rusă a devenit (ceea ce pentru noi este destul de cunoscut), o revoltă faţă de dispreţul arătat de noii ruşi faţă de vechii ruşi, cu rănile lor nevindecate. Însă viaţa tânără vrea să trăiască din plin conform principiului o viaţa avem! Incomprehensiunea dintre cele două segmente, unul pe cale de dispariţie biologică iar celălalt pe cale de subjugare completă a societăţii ruseşti este totală. În mod simbolic Noua Rusie construieşte cartiere de vile pe malul unui râu unde sinucigaşii apărători ai Leningradului atacau la baioneta liniile germane. Volki a fost prins în încercuirea Leningradului în care a trăit o ciudată poveste de dragoste cu o fostă colegă de Conservator. Supravieţuirea este în sine un act de maxim eroism iar Makine zugrăveşte în culori vii tragedia acelor umbre muribunde. Makine se foloseşte de acest pretext pentru a înfăţişa încă un destin prins în capcana unei istorii sângeroase, cea a Rusiei din secolul trecut. În timpul stalinismului omul obişnuit trăia cu o dilema pe care Makine o zugrăveşte foarte bine „Extrema dificultate de-a crede în bunătatea omenească şi, în acelaşi timp, conştiinţa faptului că doar această credinţă te mai putea mântui. O ţară în care milioane de fiinţe se trezeau noaptea, ascuţindu-şi urechile la scrâşnetul cauciucurilor pe asfalt: maşina asta merge mai departe sau se opreşte la uşa mea?”2 Volumul este şi o critică la adresa noii imbecilizări a societăţii contemporane care se manifestă atât în România cât şi în Rusia fiind una din consecinţele neplăcute ale globalizării (oare de ce imbecilitatea se propaga mult mai uşor decât ideea inteligentă? Poate pentru că este mai uşor digerabilă de către masele de consumatori). 
Codruţ Constantinescu 
Recenzia completă poate fi regăsită la :
http://filme-carti.ro/carti/viata-unui-barbat-necunoscut-de-andrei-makine-9859/#more-9859

1 Pag.37
2 Pag.178