26 februarie 2013

În week-end-ul trecut, Câmpina a fost capitala mierii

În perioada 22-24 februarie, Casa Tineretului a găzduit a şaptea ediţie a Târgului Mierii. Spre deosebire de ediţia trecută, care ni s-a părut a avea aerul unui talcioc balcanic, cu o mulţime de comercianţi care nu aveau nicio legătură cu apicultura şi produsele apicole, anul acesta manifestarea, credem noi,  a avut mai mult ştaif.  Târgului Mierii de la Câmpina este cel mai important eveniment  de acest gen din România. În întreaga ţară, se desfăşoară anual mai multe târguri ale apicultorilor, dar cel din oraşul nostru este cel mai mare şi mai apreciat de către crescătorii de albine şi fabricanţii de utilaje apicole. Deşi anul acesta este pentru prima dată când manifestarea nu a beneficiat de cofinanţare de la Consiliul Local (doar punerea la dispoziţie a spaţiilor şi utilităţilor necesare), organizatorii (reprezentanţii Asociaţiei Apicole “Valea Prahovei”), s-au descurcat la fel de bine ca şi în celelalte ediţii trecute, graţie contribuţiilor majorate ale celor doi sponsori principali: Lemet şi Fibec Metalglass. Şi asta cu atât mai mult cu cât numărul comercianţilor şi al firmelor participante a fost mai mare decât în 2012, fiind folosite nu doar cele două foaiere ale Casei Tineretului şi zona din faţa intrării, ci şi parcarea din spatele clădirii. Apicultura are o semnificaţie deosebită pentru Câmpina, întrucât prima atestare documentară a aşezării s-a întâmplat la 8 ianurie 1504,  când un crescător de albine local, Mansul din Kympena, a fost trecut în registrul de vamă al Braşovului cu o cantitate însemnată de miere, pe care o adusese spre vânzare în cetate. Ediţia aceasta a avut şi o anvergură internaţională apreciabilă, fiind prezenţi şi participanţi din Republica Moldova, Bulgaria şi Serbia. 
Vizitatorii târgului au avut în oferta prezentată de comercianţi o gamă largă de produse apicole, de la faguri şi miere (de salcâm, de tei, de prun, de cireş, de mentă, de floarea-soarelui, de fâneaţă, polifloră, de rapiţă, de mană), până la o mulţime de medicamente şi cosmetice pe bază de miere, polen, propolis şi lăptişor de matcă, figurine făcute din ceară de albine etc. Preţurile sunt în uşoară creştere faţă de anii precedenţi, doritorii putând cumpăra diverse sortimente de miere care costaul între 12 şi 35 de lei. În prima zi, au fost organizate mai multe concursuri, aceleaşi ca şi în anii precedenţi. La primul dintre ele,  “Cel mai bun degustător de miere”, primarul Horia Tiseanu a câştigat locul 2, cu cinci sortimente de miere ghicite din 10 testate. Dacă ne amintim că la ediţia trecută câştigătorul a fost consilierul Daniel Telegescu, am putea bănui că reprezentanţii administraţiei publice câmpinene sunt obişnuiţi nu doar cu mierea puterii locale, ci şi cu mierea naturală. A urmat concursul “Cel mai mare mâncător de miere”, al cărui câştigător nu a primit doar o diplomă, ci pentru că a riscat o indigestie de week-end şi o glicemie la cote diabetice, a plecat acasă cu o bicicletă de 600 de lei şi cu 1,5 kg de miere caldă în stomac, înghiţită în circa 40 de secunde. Tot în prima zi a fost lansată şi cartea profesorului Eleodor Gh. Bistriceanu, în două volume, o adevărată encicplopedie a apiculturii şi a descoperirilor privitoare la viaţa albinelor, aceste insecte minunate am spune, pe care oamenii de ştiinţă le-au studiat multă vreme până să reuşească a le descoperi toate calităţile şi însuşirile deosebite. Cititorii acestei cărţi deosebit de valoroase pot afla totul despre polenizarea plantelor şi importanţa apiculturii, cu o subliniere a rolului ecologic al albinei, dar şi despre figuri ilustre ale apidologiei mondiale - printre care Fr. Huber şi Karl von Frisch, ultimul laureat al Premiului Nobel în 1973 - care au adus contribuţii importante la descifrarea tainelor vieţii coloniei de albine. Tot în cadrul unor concursuri, au fost evidenţiate, de asemenea, “Cea mai bună miere”, “Cel mai bun articol apărut în 2012 într-o publicaţie apicolă”, “Cea mai frumoasă prezentare de stand”, “Cel mai interesant (inovativ) produs”. Sâmbătă, a doua zi a Târgului Mierii, a avut loc Adunarea Generală a Federatiilor Apicole din Romania – ROMAPIS, dar şi Balul Stuparilor, la restaurantul Amana Inn din Câmpina. Duminică, 24 februarie, s-a desfăşurat o conferinţă-simpozion: “S.O.S. Calitatea mierii.” Mihail Apostolescu, preşedintele AAVP, consideră ediţia din acest an a Târgului Mierii, în ciuda lipsei cofinanţării din partea municipalităţii, un mare succes: “Pentru această ediţie am pregătit 120 de spaţii de expunere care, în mare parte, au fost ocupate.  Oferim o mare diversitate de sortimente de miere. Deşi preţurile sunt în uşoară creştere faţă de anii precedenţi, lumea cumpără produsele noastre, acestea fiind recunoscute prin calitatea lor. Sunt mulţumit de popularitatea evenimentului pe care îl organizăm la Câmpina, cel mai mare de acest gen din ţară. Târgul are şi o expunere internaţională, iar anul acesta avem participanţi şi din Republica Moldova, pe lângă cei din Bulgaria şi Serbia.” Stând de vorbă cu mai mulţi apicultori, am aflat că sunt nemultumiţi pentru faptul că au ajuns să li se impoziteze veniturile obţinute din apicultură. A.N.

Editorial

CIOC, CIOC, CIOC LA UŞA CORTULUI…

„Cel mai bun om este omul care prin el însuşi ştie ce trebuie să facă; Bun este şi acela care urmează celor spuse de alţii; Dar cel care nu-i în stare nici de una, nici de alta, în toate-i nefolositor”… scrie poetul antic Hesiod, citat chiar de Sfîntul Vasile cel Mare. Ce legătură are acest citat cu viaţa noastră politică? Care viaţă este sublimă, dar absentă cu desăvîrşire. Nu vreau să şochez, dar ceea ce noi numim pompos „viaţă politică” – şi pierdem zeci de ore de găunoase talk-uri fără tîlc pentru a o „înţelege – nu există, este o parodie, o ţigăneală ca la uşa cortului, chiar dacă, uneori, foloseşte cuvinte elegante şi pretenţioase. Pur şi simplu pentru că primele două categorii de oameni citaţi sunt foarte rare la noi, şi extrem de rare în politică. Mai ales printre votanţi. Am adus în discuţie această temă pentru că un politician, altfel printre cei maxim vreo 20 care au ceva de spus, susţine intens ideea votului de la 16 ani. Ştie un tînăr la această vîrstă ce trebuie să facă, sau are supunerea înţeleaptă de a asculta măcar ce spun alţii? Fireşte că nu. Se vorbeşte tot mai mult de „competenţă civică”, şi constatăm cu toţii că, în lipsa acesteia, democraţia este un cuvînt gol, ba chiar ceva periculos. Oameni maturi au această competenţă aproape de zero, ce să ceri de la unii tineri necopţi? Nimeni nu s-ar urca într-un avion al cărui pilot a fost ales la întîmplare, prin sufragiu universal, pentru că a perorat de la o tribună că nu are rău de înălţime. Dar ne urcăm într-o ţară condusă de indivizi care îşi arogă competenţe doar pentru că au fost aleşi de 2-3 sau 7 milioane de oameni. Becali nu va putea citi o pagină din Papahagi pînă la sfîrşitul zilelor sale, dar Becali conduce România, pe cînd Papahagi va rămîne un chibiţ pentru o populaţie analfabetă civic. Pentru o populaţie în care spiritul civic ar fi inoculat în ADN-ul moral, un plagiator nu ar putea fi niciodată prim ministru, un om care n-a făcut în viaţa lui nimic în plan profesional, un foarte autoritar şi vocal lider de partid, ingineri mecanici şi medici veterinari n-ar face constituţia,  indivizi condamnaţi penal şi colaboratori ai Securităţii n-ar face parte din „expresia supremă a democraţiei” (cum spun ei pompos), parlamentul.

Spitalul Municipal beneficiază de a doua sponsorizare în ultimele două luni

Se pare că norocul îi surâde din ce în ce mai mult Spitalului Municipal Câmpina, după o lungă perioadă de declin financiar. Dacă în urmă cu patru ani, avea o datorie de peste 100 de miliarde de lei vechi şi părea mai mult o instituţie care are nevoie de sănătate, decât una care oferă sănătate, ei bine, în prezent, situaţia celui de-al doilea spital al judeţului s-a schimbat mult în bine. Astăzi, spitalul se poate spune că nu mai are datorii (are de dat 700.000 de lei, dar şi de primit 2,4 milioane de lei de la CJAS Prahova). De unde, pe la începutul anului 2009, metaforic vorbind, semăna cu un  pacient asfixiat, numai bun să i se facă respiraţie “gură la gură”, astăzi, după  un management performant şi trei pompări de aer proaspăt aduse de trei finanţări importante, primite în ultimii doi ani de la firme puternice (Kaufland România, Neptun Câmpina, Weatherford Ploieşti), SMC pare un pacient înzdrăvenit, numai bun de externat, cu obrajii roşii graţie transfuziei cu “sângelui economic” reprezentat de miliardele de lei vechi obţinute prin cele trei sponsorizări amintite.
Într-o perioadă de criză economică mondială, când operele caritabile ale societăţilor comerciale sunt din ce în ce mai puţine şi de mai mică pondere, spitalul din centrul oraşului s-a dovedit a fi o atracţie a sponsorizărilor, şi încă a unora foarte însemnate. Prin sponsorizarea primită de la Kaufland, în 2011, s-a modernizat complet Secţia de boli interne, reuşindu-se, în acelaşi timp, reabilitarea uşilor şi a ferestrelor spitalului, precum şi igienizarea şi izolarea termică a multor spaţii. A urmat apoi, în decembrie 2012, o altă sponsorizare importantă, cea obţinută de la SC Neptun SA, la concertul de binefacere susţinut de Ştefan Bănică în ajunul Crăciunului, prin care Spitalul Municipal şi-a modernizat radical Secţia de pediatrie. Despre dotările achiziţionate prin această sponsorizare am scris în numărul trecut al Oglinzii. Ca prin minune, tot în decembrie 2012, la câteva zile după sponsorizarea Neptun,  spitalul a obţinut o sponsorizare şi de la firma Weatherford, acţiunea avându-l ca pion principal pe doctorul Nicolae Popescu, medic primar urolog. Acesta a surprins conducerea spitalului prin intervenţia sa, în urma căreia, reprezentanţi Weatherford au sosit în spital şi au solicitat Comitetului Director liste de priorităţi pentru fiecare secţie. “Nu ne-am aşteptat la o asemenea sponsorizare, mai ales că ea s-a adăugat precedentei. Graţie intervenţiei domnului doctor Popescu, un medic deosebit, ne-am trezit cu această finanţare, ca un cadou de la Moş Crăciun. Conducerea Weatherford, pentru care avem toată gratitudinea, ne-a permis chiar să ne facem o listă cu necesarul fiecărei secţii. Am primit aparatură modernă pentru mai multe secţii: Urologie, Anatomo-patologică, Laboratorul de analize medicale, Neonatologie, Recuperare medicală. În afară de dotările solicitate, am primit în plus un televizor pentru Compartimentul de nou-născuţi. El nu va fi folosit de către personalul medical, ci pentru instruirea proaspetelor mămici, cărora, cu ajutorul unui DVD player, doamna doctor Nicoleta Brânzea, de la Neonatologie, le va preda ore de educaţie medicală”, ne-a informat directorul medical al SMC, Elena Dumitrescu, medic pneumolog. A.N.

Şi totuşi, PNL Câmpina are vicepreşedinţi!

Despre confruntarea de la şedinţa de alegeri a Biroului Executiv al PNL Câmpina v-am informat în numărul trecut al publicaţiei noastre. Şedinţa de alegeri din 15 februarie s-a terminat cu un scandal, ceea ce a declanşat o revoltă a consilierilor municipali liberali, jigniţi şi indignaţi de modul în care s-au desfăşurat alegerile. Candidaţi la trei dintre cele patru funcţii de vicepreşedinţi puse în joc, reprezentanţii PNL în Consiliul Local (Rodica Papuc, Daniel Ioniţă şi Florin Frăţilă) au acuzat faptul că alegerile au decurs după un scenariu bine pus la punct, cu presiuni psihice exercitate asupra multor delegaţi prezenţi la adunarea generală.
Drept pentru care, după numărarea şi validarea voturilor, cei trei au şi demisionat din funcţiile de vicepreşedinţi în care fuseseră aleşi, nemulţumiţi de numărul jignitor de mic de voturi obţinute, în comparaţie cu unii apropiaţi ai preşedintelui Guran, care au fost aleşi în Biroul Executiv cu aproape unanimitate de voturi, deşi nimeni nu i-a văzut pe la sediul partidului, nici măcar în perioadele liniştite. Nemaivorbind despre campaniile electorale, în care liberalii câmpineni cu state vechi au luptat din greu pentru atingerea unor rezultate performante.
Biroul Executiv are 19 membri (nu 17, cum greşit am scris săptămâna trecută), dintre care un preşedinte şi patru vicepreşedinţi. Pe lângă cei 19, lista mai conţine şi trei supleanţi. Eugen Popa, omul de încredere al lui Virgil Guran, a acceptat funcţia de vicepreşedinte în care fusese ales de către cei 100 de delegaţi prezenţi la adunarea de alegeri. Pentru că nu se cădea să rămână nestatutară organigrama conducerii organizaţiei PNL Câmpina şi necompletată schema celor patru subalterni ai săi, preşedintele Virgil Guran s-a văzut nevoit să-i întrebe pe primii clasaţi dintre membrii simpli ai Biroului Executiv, în ordinea voturilor obţinute la alegeri, dacă doresc să devină  vicepreşedinţi. Fostul consilier municipal şi judeţean Enache Dragomir şi omul de afaceri Bogdan Cord, liberali cu vechime în partid, aflati în primii patru clasati, au refuzat funcţia  de vicepreşedinte cu care i-a ademenit preşedintele organizaţiei municipale. Singurii care au acceptat să-i fie adjuncţi lui Virgil Guran au fost Ion Vlad şi Ganea Constantin (ocupanţii locurilor 3 şi 6 de pe lista membrilor Biroului Executiv).
Virgil Guran a explicat refuzul celor doi liberali amintiţi mai devreme astfel: “Liberalii cu vechime în partid, cum sunt Dragomir Enache şi Bogdan Cord, au refuzat funcţia, motivând lipsa timpului disponibil”.
Oare aşa să fie? Nu se cunosc motivele pentru care cel de-al patrulea vicepreşedinte încă nu a fost ales, pardon, numit de către preşedinte, însă vacantarea, în continuare, a acestui post, spune multe.A.N.

Disciplina în liceele câmpinene

- o problemă spinoasă, adusă în discuţie de comisia de specialitate a Consiliului Local -

Săptămâna trecută, Casa de Cultură „Geo Bogza” a găzduit o şedinţă iniţiată de Comisia de sănătate, cultură, învăţământ, sport şi turism a Consiliului Local, la care au participat membrii acesteia, consilierii Florin Frăţilă (preşedintele comisiei), Daniel Telegescu şi Marian Dulă, împreună cu directori şi profesori din unităţile de învăţământ, directorul Casei de Cultură, Florin Dochia şi Adrian Dochia, director de teatru în cadrul Asociaţiei Culturale „Teatru Proiect” Câmpina.
Dincolo de problemele curente abordate, ce ţin de necesităţile financiare ale fiecărei unităţi de învăţământ sau de implicarea culturii şi a sportului în viaţa şcolilor, a fost atins şi un subiect delicat în ce priveşte relaţia profesorilor cu elevii, ce ţine mai mult de conduită morală şi de profesionalism.
 
 Consilierul Florin Frăţilă deschide Cutia Pandorei
„Avem semnale din ce în ce mai dese, care ajung la comisie, în sensul că în anumite licee câmpinene sunt nereguli care ţin de conduita elevilor şi a cadrelor didactice. Astăzi nu facem referiri directe, însă vă rugăm să acordaţi o atenţie mult mai mare la ceea ce se întâmplă în şcolile conduse de dvs. La o întâlnire viitoare o să venim şi cu petiţiile primite şi cred că n-ar fi tocmai plăcut pentru anumite licee, subliniez, să se confirme astfel de lucruri. Am primit unele sesizări de la părinţi, legat de faptul că anumiţi profesori nu prea merg pe la ore. Mai sunt şi alte aspecte privind un anume gen de relaţii amoroase care se petrec. Nu putem să rămânem indiferenţi la aceste lucruri” - a spus Florin Frăţilă.
Ulterior acestei intervenţii, Florin Frăţilă le-a propus directorilor o soluţie şi anume ca pe viitor, administraţia locală să delege o persoană competentă pentru verificarea zilnică în şcoli a acestor aspecte care, necontrolate la timp, pot degenera. Un fel de “inspector” pe probleme de disciplină şi conduită şcolară, care să informeze periodic Primăria, Consiliul Local şi consiliile de administraţie din şcoli cu problematica din unităţile de învăţământ.

Directorii nu vor să fie controlaţi în plus...
Propunerea consilierului a fost primită cu scepticism, directorii nefiind de acord cu “un alt control pe cap”, în condiţiile în care, au spus ei, “suntem controlaţi aproape zilnic de tot felul de instituţii”. În schimb, conducătorii şcolilor au fost de acord cu faptul că, pe viitor, ar trebui să existe o colaborare mai bună între administraţia locală şi conducerea şcolilor şi în plus de asta, că ar fi bine ca toate sesizările care ajung la consilierii locali să le fie transmise, spre a fi rezolvate.

…dar consilierii nu se lasă
La rândul său, consilierul Daniel Telegescu, surprins de aspectele grave prezentate la şedinţă de către colegul său Florin Frăţilă, nu a acceptat să treacă cu uşurinţă peste ele: „Am aflat cu stupoare că aceste lucruri se întâmplă în liceele câmpinene, că profesorii nu vin la ore, că vin mai târziu cu un sfert de oră si pleacă mai devreme cu un sfert de oră, că se întâmplă idile între profesori şi eleve, că se fac avansuri. Am rămas stupefiat, pentru că nu credeam că într-un oraş liniştit ca al nostru se pot întâmpla lucruri de acest gen. Mă întreb dacă atunci când s-au întâmplat astfel de lucruri şi la alte licee din ţară, nu au fost mai întâi zvonuri şi nu s-a luat nicio măsură!?” - a declarat după şedinţă Daniel Telegescu.
Reticenţa directorilor în faţa acestor probleme reale din anumite şcoli câmpinene nu a rămas fără urmări. Florin Frăţilă i-a anunţat pe interlocutorii săi că de aici înainte intenţionează să organizeze astfel de întâlniri din două în două luni, pentru a analiza în ce măsură cele discutate au avut sau nu un efect pozitiv. 
Carmen Negreu

Şcoala Gimnazială “B. P.Hasdeu” la ceas aniversar

Anul acesta, fosta Şcoală Generală nr. 7, actuala Şcoală Gimnazială “Bogdan Petriceicu Hasdeu” a îmbrăcat straie de sărbătoare la aniversarea celor 40 de ani de activitate. Evenimentul deosebit din viaţa şcolii a fost marcat săptămâna trecută, prin desfăşurarea unor activităţi şcolare specifice care au cuprins trei zile de freamăt şi bucurie în rândurile elevilor şi al profesorilor.
Astfel, miercuri a fost o zi dedicată părinţilor, numită sugestiv “Ziua porţilor deschise” aceştia având ocazia să asiste la activităţile didactice de la clasele copiilor lor. A urmat ziua de joi, Ziua Atelierelor cu tema “Şcoala – trecut, prezent şi viitor”. Vineri, în ultima zi de sărbătoare, conducerea şcolii a primit oaspeţi de seamă din Câmpina. Alături de notabilităţile câmpinene, însemnând primar, consilieri şi alţi oameni politici, a fost prezent şi Nicolae Angelescu – inspector general adjunct în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean cât şi directori de la alte unităţi de învăţământ. Nu au fost uitate nici fostele cadre didactice, acum pensionare, care au fost invitate să participe la sărbătoarea lăcaşului în care au muncit.
Anul acesta şcolar, se împlinesc 40 de ani de la atestarea documentară a unităţii şcolare. În acest sens, Consiliul de Administraţie al şcolii, împreună cu echipa managerială şi cadrele didactice, au hotărât să facă o acţiune mai amplă pentru marcarea acestui eveniment. Ideea a fost să marcăm evenimentul cu activităţi artistice de creaţie, faţă de cei 40 de ani de activitate ai şcolii, cu compoziţii muzicale, desene, machete, toate efectuate de copii, împreună cu profesorii lor. Azi, în ultima zi avem o activitate de omagiere a acestei aniversări prin invitarea oficialităţilor locale, a conducerii Inspectoratului Şcolar şi nu în ultimul rând, a cadrelor didactice care au desfăşurat o activitate în această unitate şcolară, prezentându-le un film despre istoricul unităţii” a declarat Cătălin Bercăroiu directorul şcolii “Bogdan Petriceicu Hasdeu”. Ca o încununare a acestui eveniment, Aurelia Muşa, diriginta clasei a VI-a D a pregătit cu elevii săi un mesaj semnificativ, pe care îl vor aşeza într-o capsulă a timpului, urmând a fi citit peste 10 ani.
Carmen NEGREU

De la Colegiul Naţional “Nicolae Grigorescu”, Andra Uliliuc şi Adela Raţ – laureate ale Olimpiadei Naţionale de Matematică “Adolf Haimovici”

Continuăm serialul demarat în urmă cu două săptămâni, prin care ne propunem să-i popularizăm pe unii dintre cei mai buni elevi ai Câmpinei, pe cei care, în anul 2012, s-au calificat pentru faza pe ţară la una dintre olimpiadele şcolare. Astăzi, vă prezentăm un interviu realizat simultan cu două eleve de liceu, laureate ale Olimpiadei Naţionale de Matematică “Adolf Haimovici” (un concurs destinat elevilor de liceu din clasele cu profilul “ştiinţele naturii”). Intervievatele noastre sunt Adela Raţ şi Andra Uliliuc, eleve în clasa a X-a D la Colegiul Naţional “Nicolae Grigorescu”, fiecare câştigătoare a unei menţiuni la olimpiada amintită ceva mai devreme. S-ar zice că suntem în faţa unui demers jurnalistic deosebit, poate chiar o premieră, deoarece având două interlocutoare, avem a vă oferi, în cele ce urmează, nu un interviu, ci un bi-interviu, dacă putem spune aşa.

 Reporter: Ce vârstă aveţi şi ce performanţe şcolare aţi obţinut până în prezent?
Adela Raţ: Am 16 ani şi am participat la concursuri şi olimpiade de matematică, limba engleză şi franceză, obţinând menţiuni şi premii. Spre exemplu: “Olimpicii Cunoaşterii”, ”Evaluare în educaţie”.
Andra Uliliuc: Eu am tot 16 ani, iar ca şi performanţe şcolare, aş aminti participările la diferite  concursuri şi olimpiade: de fizică (“Evaluare în educaţie”), chimie, biologie
(Olimpiada de Ştiinţe pentru Junior), franceză, la care am luat câteva premii şi menţiuni. Cu ocazia aceasta, vrem să le mulţumim şi profesorilor noştri din şcoala generală.
Rep.: Să înţeleg că, deşi nu sunteţi la o clasă de “mate-info”, dintre toate materiile, matematica vă atrage în mod deosebit?
A.R.: Noi, de fapt, suntem la o clasă cu specific în ştiinţe: biologie, fizică şi chimie. Dintre toate materiile, matematica îmi place în mod deosebit şi chiar pot spune că am fost atrasă de ea încă de mică. Într-o mare parte, mama mea a avut o contribuţie semnificativă, fiind profesoară de matematică. Faptul că m-a ajutat să înţeleg mai bine matematica a făcut să vreau să învăţ mai mult şi să devină, cu timpul, o plăcere.
A.U.:  Pasiunea pentru matematică am dobândit-o în timp. Puţin câte puţin, am început să înţeleg această materie şi chiar să îmi placă. Pot spune că este un fel de a mă ordona. Chiar dacă ne place amândurora matematica, noi, de fapt, vrem să urmăm Medicina, specializarea Chirurgie. Încă nu m-am hotărât ce fel de chirurgie, dar aştept clienţi încă de acum. Celor care îmi promit că vor avea încredere şi vor apela la serviciile mele le promit şi eu, de pe acum, o reducere.
A.R.: Şi eu m-aş vedea tot medic în domeniul chirurgiei, în special spre chirurgia pediatrică m-aş îndrepta, deoarece iubesc copiii şi mi-ar face plăcere să pot ajuta “oamenii micuţi”.
A.U.: Eu  vă recomand să vă duceţi copiii la Adela, după ce va ajunge medic pediatru. Dar să aveţi grijă că s-ar putea să rămâneţi fără ei. Adela e atât de dulce, încât micuţii nu vor mai vrea să plece din cabinetul ei. O s-o simtă copiii ca pe o turtă dulce. Să nu ziceţi că nu v-am avertizat!
Rep: Să înţeleg că veţi ajunge doi medici tobă de matematică. Credeţi că vă va ajuta matematica în meseria de medic?
A.R: Presupun că în facultate ne vor ajuta cunoştinţe de matematică dobândite. Poate chiar în meserie. Dacă vom stăpâni foarte bine teoria probabilităţilor, am putea determina mai uşor incidenţa apariţiei unei boli în funcţie de vreme ori de un alt element specific. Sau formele ei de manifestare în funcţie de antecedentele pacientului respectiv.
A.U.: Sau poate  formele ei de revenire în funcţie de intoleranţa la anumite medicamente.
Matematica este o materie esenţială. În lipsa ei nu s-ar fi descoperit  multe lucruri,  fără de care acum nu am mai putea trăi. Oricum, derivarea unui tratament nu o vom face, în niciun caz, prin derivate. Funcţii derivate, vreau să zic. Acum, oricât am iubi-o şi am aprecia-o, nu suntem pentru folosirea matematicii în exces, în viaţa cotidiană. La piaţă, nu i-aş spune precupeţei că vreau rădăcina pătrată dintr-un kilogram de morcovi, de exemplu. Şi nu din teamă că îmi va tăia morcovii în cubuleţe.
Rep.: Aţi primit sprijin din partea părinţilor, a profesorilor?
A.R.: Da, pot spune că sprijinul alor mei a fost foarte important. Şi cred că şi în cazul colegei mele lucrurile stau la fel. Părinţii au un rol covârşitor în viaţa mea şi a  surioarei mele, Carla. M-au sprijinit pe parcursul olimpiadei şi nu numai atunci. La aflarea rezultatului, părinţii mei au fost mândri de mine, iar eu nu am atâtea cuvinte şi fapte pentru a le mulţumi îndeajuns.
A.U.: Părinţii mei  nu au fost prea uimiţi când am ajuns la faza naţională, motivaţia fiind: “Ştim ce avem la uşă.” Mi-au dat încredere că mă pot descurca în continuare, fără probleme, chiar dacă am avut unele îndoieli, şi pentru asta merită tot respectul. Fratele meu Felix, puţin mai mic decât mine, mi-a oferit şi el tot sprijinul de care mai aveam nevoie. Suportul permanent al familiei m-a întărit şi m-a făcut să îmi doresc să excelez în viaţă. Ne-au sprijinit mult, de asemenea, colegii, prietenii, bunicii şi ceilalti profesori din liceu. Toţi elevii de la Grig suntem un tot unitar, sprijinindu-ne unii pe alţii.
A.U. şi A.R.: Dar vrem sa îi mulţumim în special doamnei profesoare coordonatoare, Sânziana Dumitran pentru sprijinul acordat, fără de care nu am fi ajuns aici. Vă iubiiiiiim!
Rep.: Cum s-a desfăşurat Olimpiada Naţională de Matematică la care aţi participat?
A.U.: Îmi amintesc cu emoţie când am ajuns la Ploiesti, aşteptând cu înfrigurare să mă întâlnesc cu ceilalţi copii şi cu profesorul însoţitor. În tren, pot spune că a fost mai multă distracţie la întoarcere, pentru că deja începusem să ne cunoaştem. Olimpiada s-a desfăşurat la Iaşi, la Facultatea de Construcţii de Maşini şi Management Industrial “Gheorghe Asachi”. Am întâlnit copii din diferite regiuni ale ţării, am format noi prietenii şi cu unii dintre ei încă mai ţinem legătura.
A.R.: S-a ţinut o ceremonie de deschidere unde au vorbit nume răsunătoare din matematică, din istoria facultăţii, persoane importante. Suntem mândre că am fost în aceeaşi sală cu cei mai de succes matematiceni din prezent şi cei mai buni copii în acest domeniu, rivalii noştri, în acel moment. Facultatea ni s-a părut imensă, iar din cauza sălilor îndepărtate una de alta, era sa ne pierdem. Noroc că avem simţul orientării.
A.U.: Mai târziu, dupa olimpiadă, ne-am strâns tot lotul din Prahova şi ne-am plimbat prin Iasi, un oraş superb. Îmi amintesc că ne-a prins ploaia şi ne-am adăpostit în incinta  Mănăstirii “Sf. Paraschiva”.
A.R.: După aceea, am mers puţin prin mall, am mâncat şi ne-am relaxat. Emoţiile au atins pragul maxim atunci când  aşteptam cu nerăbdare să vină rezultatele. Din cauza numărului mare de elevi, s-a întârziat afişarea rezultatelor. Ne-au bucurat punctajele obţinute. Desigur, se putea şi mai bine.
A.U.: Dar din păcate, anul acesta nu vom participa la această olimpiadă naţională, deoarece, începând tot cu anul acesta, ministerul îl consideră concurs interjudeţean, aşa că participăm acum la un concurs ca toate celelalte.
A.R.: Oricum, ne simţim mândre că am participat chiar în ultimul an în care a fost considerat olimpiadă.
Rep.: Văd că semănaţi în multe privinţe. Sunteţi prietene apropiate?
A.U.: Chiar dacă ne cunoaştem de puţin timp, ne înţelegem extrem de bine şi, în mare parte, suntem pe aceeaşi lungime de undă. Coincidenţa a făcut ca amândouă să avem aceleaşi gusturi. Eu cred că prietenia mea cu Adela va rezista timpului.
A.R.: Suntem născute în zodiile Balanţa (eu), şi Fecioara (Andra). Nu ne potrivim din punct de vedere zodiacal, dar nu ne-am certat niciodată. Cu ocazia olimpiadei la care am participat, ne-am ajutat una pe alta, ne-am bizuit una pe cealaltă, devenind şi mai bune prietene. Prietenia Andrei este importantă pentru mine şi cred că va rămâne mereu la fel de puternică şi curată. A.N.

Adrian Dochia: „Actorilor le place să vină la Câmpina, pentru că publicul e educat, cizelat”

Adrian Dochia s-a născut în 1958 la Lunca Mare, lângă municipiul Câmpina. A terminat facultatea TCM Braşov în 1984, devenind inginer sudor. O perioadă de timp a profesat la Turnătoria Orion din Câmpina, apoi după 1989 şi-a deschis o afacere proprie în domeniul confecţionării de mobilier la comandă. Pasionat de teatru, în 2011 înfiinţează Asociaţia „Teatru Proiect Câmpina”, implicându-se în viaţa culturală a municipiului Câmpina.

- Cum a apărut pasiunea pentru teatru?
- Am această pasiune de mic copil, fiindu-mi inoculată aici, la Casa de Cultură din Câmpina. De aceea m-am şi întors, ca să fac ceva. Atunci când eram copil era un domn, Iustin Pipernea, care făcea, cred, ceea ce mi-am propus eu. Dânsul terminase actoria, dar nu a profesat niciodată şi făcea cu noi teatru aici, la Casa de Cultură. Adunase în jurul lui o grămadă de oameni pasionaţi de teatru, după care, uşor, uşor, am început să facem acest lucru cu regizori de la Teatrul Naţional din Bucureşti. Astfel, la un moment dat, era un teatru popular în Câmpina care avea activitate şi săli pline. Asta se întâmpla prin anii ’70-’80. Aveam un repertoriu, implicit un public de teatru. Dacă mai venea un spectacol şi de la Bucureşti, atunci se întâmpla să existe două săli pline, de la ora 17 şi de la 20. Legat de pasiunea mea, pot să vă spun că şi în studenţie am cochetat cu arta teatrală. A fost o perioadă când am avut contact cu oameni deosebiţi din domeniu. Era un regizor la Teatrul Naţional, Mihai Dimiu, Dumnezeu să-l ierte, care crease şi o şcoală la un moment dat, unde ţinea cursuri. Ne-a învăţat ce înseamnă şi cu ce se mănâncă această pasiune, care mi-a rămas în continuare. În timpul studenţiei am colaborat şi cu Teatrul Dramatic din Braşov, la diferite concursuri. Am vrut la regie, dar nu am reuşit. La iniţiativa domnului Dimiu, am făcut treaba aceasta, înainte să dau la TCM. Apoi, în anul IV la TCM, am vrut să renunţ şi să dau din nou la teatru. Atunci nu aveai voie să faci două facultăţi. Prietenii mei din acea perioadă, când teatrul nu mai era ceea ce fusese odată, m-au sfătuit să păstrez actoria doar ca pasiune şi să termin TCM.
- De curând aţi pus bazele unei Asociaţii Culturale. Despre ce este vorba?
- Am pornit de la o idee pe care eu am vrut să o plasez primăriei, anul trecut. Întors inginer la Câmpina, am mai încercat să revigorez teatrul, cu grupuri de umor, spectacole cu forţe locale. În perioada aceea puteai să aduci şi o formaţie, cum era Meteor sau altele, aveam dansuri, aveam tot ce ne trebuie să facem un spectacol de revistă. Îi aveam invitaţi pe Arşinel şi Stela Popescu pe cap de afiş, de exemplu, iar sălile erau pline. Imediat după revoluţie, toată lumea a devenit ocupată, nimeni nu a mai avut timp să se ocupe de teatru. Am încercat să demonstrez că există timp. Am mai încercat de câteva ori să mai facem câte o piesă de teatru de amatori aici, la Câmpina, dar n-a mai ieşit. Ne-a ieşit un spectacol de muzică şi poezie la un moment dat, apoi a murit toată treaba. Am constatat că la nivelul oraşului nu se mai făcea nimic. Această Casă de Cultură, eu consider că e făcută special pentru spectacole, pentru teatru. Câmpinenii spun „la Teatru” şi nu, „la Casa de Cultură”. În condiţiile astea mi-am propus să fac ceva, ca să reînvie această activitate. Prima dată am vorbit cu domnul primar. I-am spus că există un teatru de proiect, este la modă, este copiat din occident, nu trebuie să se mai plătească nimic în plus. La un spectacol se pot aduce regizorii, actorii cu care vrem să lucrăm, se finanţează acel proiect, se face spectacolul şi se joacă de câte ori dorim. Mai vrem un spectacol, mai facem un proiect. Nu trebuie să angajăm actori, regizori. Sunt colaborări. Primăria trebuia să amenajeze Casa de Cultură, iar teatrul acesta să funcţioneze pe proiecte. Aşa ceva există de exemplu, la Buzău, Târgu Mureş, Giurgiu, pentru că în oraşele mari s-au desfiinţat teatrele profesioniste. Acum există teatre pe proiecte, finanţate de consiliile locale sau de primării. Ele nu mai au angajaţi permanenţi, au un director cum e şi la noi la Casa de Cultură şi trei-patru oameni care să aibă grijă de ea. În rest, pentru spectacolele respective sunt proiecte şi oamenii sunt finanţaţi strict, pentru fiecare spectacol.
- Cum a fost primită această idee?
- Am primit un refuz, motivându-se că nu se complică, nu sunt bani, nu se poate. Din acest motiv am venit cu ideea să facem o asociaţie culturală, ca să facem noi acest lucru, să demonstrăm că se poate. Am început împreună cu prietenul meu, actorul şi regizorul Dan Tudor de la Teatrul Naţional din Bucureşti. L-am mai cooptat şi pe maestrul Mircea Albulescu. A fost cu noi, am semnat actele asociaţiei şi ne-a zis că dânsul nu se implică decât cu numele, noi fiind conştienţi de rezonanţa şi reputaţia acestuia. Dânsul a apreciat ce vrem să facem, având o singură doleanţă, ca atunci când nu o să mai fie printre noi, acest teatru să se numească „Mircea Albulescu”. Pot să vă spun că am făcut demersuri în acest sens, pentru a numi Asociaţia Teatrul Proiect Câmpina cu numele dânsului acum, când poate să se bucure şi dumnealui şi care va fi pe lângă Casa de Cultură. Deocamdată, am constituit asociaţia, în data de 11.11.2011, la notariatul din Câmpina, o zi care cred că ne va purta noroc. Noi facem asociaţia să funcţioneze, fiecare răspunzând de sectorul lui. Eu mă ocup de organizare la nivelul oraşului Câmpina, iar Tudor se ocupă de relaţia cu teatrele, pentru că am început să aducem câte un spectacol pe lună. Este deja al doilea an când facem treaba asta, pentru a aduce din nou publicul, pentru a-l recâştiga şi a-şi recăpăta obişnuinţa de a veni la spectacole.
- De unde obţineţi sprijin financiar?
- Am început cu sprijinul domnului Simion Ion de la Confind, care a fost primul dintre sponsori, alături de noi. Spectacolele trebuie plătite Teatrului care le aduce, trebuie plătiţi actorii, transportul, sala pentru care plătim chirie printr-un contract, tot ce presupune această acţiune. Noi aducem spectacole şi vindem bilete. Mie mi se pare normal ca un spectator să plătească. În urmă cu câţiva ani a existat o iniţiativă a primăriei prin care se aduceau spectacole pe care le plăteau, dar erau gratuite pentru public pe bază de invitaţie. Numai că, fiind cu invitaţie, se umplea jumătate din sală, iar oamenii care doreau să vină la spectacol, nu aveau bilete, pentru că nu ştiau de unde să cumpere. Lumea poate veni şi la spectacolele aduse de altcineva şi la cele aduse de noi, pe afişul cărora ne punem sigla. Acest lucru garantează că acel spectacol se ţine cu siguranţă, fiind girate de cei doi actori cu care colaborez, prin seriozitate şi calitate. Aceasta e prima etapă parcursă, aceea de a aduce spectacole. Dar proiectul nostru înseamnă să înfiinţăm un teatru de proiecte, adică să investim noi, asociaţia, împreună cu sponsorii sau cu Consiliul Local, dacă doreşte şi să creăm un spectacol care este al nostru. Am făcut treaba asta anul trecut, cu un spectacol mai mic, doar cu două personaje. E vorba de „Două surori mortale” de Ana-Maria Bamberger cu Luminiţa Gheorghiu şi Anca Sigartău, în regia lui Dan Tudor. Spectacolul a fost făcut din fonduri proprii. Decorul a fost realizat la firma mea, repetiţiile s-au făcut în Bucureşti, apoi una generală aici, la Câmpina, unde l-am şi lansat. Noi plătim actorii pentru un număr de repetiţii şi de spectacole, inclusiv scenografie, decor. În momentul în care se reia spectacolul, plătim strict, actorii.
- Ce vă doriţi să realizaţi cu această asociaţie la nivelul oraşului Câmpina?
- În primul rând am vrut să ne recăpătăm publicul, dar în acelaşi timp ţintim către publicul tânăr. E unul dintre scopurile noastre directe. Am permis, pentru elevi, intrarea la spectacole cu preţuri reduse, cu condiţia să vină în grupuri. S-a discutat şi cu directorii şi profesorii de limba română din şcoli. S-a realizat ceva, e o percepţie bună. Al doilea lucru pe care ni l-am propus este să adunăm elevii atraşi de teatru şi să facă nişte cursuri aici, la Casa de Cultură. Nu în ultimul rând, anul trecut am iniţiat prima ediţie a Festivalului Teatrelor de Proiect din ţară. Ne-au ajutat Ministerul Culturii, Consiliul Local şi sponsorii noştri. Au fost patru zile de spectacole, câte două pe zi. Vrem ca acest festival să ia amploare, iar Câmpina să fie asimilată acestui eveniment. Actorilor le place aici, pentru că publicul e educat, cizelat. Anul acesta, pe lângă festival, vrem să mai facem un spectacol al nostru. Doresc, prin intermediul presei, să fac un apel către cei care doresc să vină alături de noi, să adunăm membri ai asociaţiei, plătitori sau nu, încercând să creăm un fond de rulment, cu o donaţie sau o cotizaţie, cu orice ne pot ajuta. Chiar doresc să rămână ceva bun pentru oraş, în urma activităţii acestei asociaţii.
Carmen NEGREU

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Ultimele o sută de zile

Patrick McGuinnes este un scriitor puţin cunoscut în spaţiul cultural românesc sau, cel puţin, a fost până la publicarea volumului „Ultimele o sută de zile”. Născut tocmai în Tunisia în 1968, mama lui fiind belgiancă francofonă iar tatăl său cetăţean britanic cu decendenţă irlandeză, după cum numele său o relevă indubitabil, a crescut şi trăit în Venezuela, Iran, Anglia, Belgia şi România, experienţa pe care a folosit-o pentru a publica anul trecut primul său roman The Last hundred days care a cunoscut un relativ succes în spaţiul anglofon, fiind răsplătit chiar cu prestigiosul premiu britanic Costa Book Awards. Traducerea rapidă a lucrării în limba română rămâne lăudabilă căci ne oferă posibilitatea de a ne privi trecutul recent în oglindă. Însă este această oglindă una autentică sau doar tremuratul unei ape care, ştim bine, distorsionează imginea celui care se oglindeste? Atunci când deschizi o carte a cărei titlu este “Ultimele o sută de zile” iar subtitlul, cel de prezentare “Un roman despre sfârşitul comunismului în România” ai anumite aşteptări justificate, mai ales dacă este scris de un străin, Patrick Mc Guinness, care s-a aflat în acele moment de cumpănă în Republica Socialistă Română având posibilitatea de a observa, oarecum detaşat, dar atent, prăbuşirea unei lumi corupte până în măduva oaselor şi naşterea alteia, cam la fel de viciate, din start. Din nefericire, lectura volumului ‘Ultimele o sută de zile” s-a dovedit o adevărată încercare, challange- pentru a fi în pas cu timpul şi limba în care a fost scrisă cartea- pentru răbdarea noastră.
Firul narativ al cărţii este cât se poate de simplu chiar dacă autorul încearcă să-l transforme într-unul complicat şi complex (nu este!): un lector englez ajunge în România lui Ceauşescu la jumătatea lui aprilie 1989 pentru a preda limba şi literatura engleză la Universitatea din Bucureşti. Prima observaţie: din aprilie până în 22 decembrie 1989 sunt mai multe zile decat cele o sută clamate în titlul cărţii. O altă metodă pentru a atrage atenţia publicul anglofon? Passons. Dacă volumul ar fi rămas netradus, ar fi reprezentat doar o altă descriere insolită a dictaturii lui Ceausescu, una exotică, nebună şi totalitară, amestec de stalinism sovietic cu influenţe nord-coreene, imposibil de înţeles de către cititorii anglofoni care, până la urmă, nu au experimentat niciodată un asemenea sistem kafkian, pe propria lor piele. Acţiunea, relatată la persoana întâi, este un amestec eterogen între un thriller poliţisto-politic, una de dragoste (autorul trăieşte un scurt dar intens amor, foarte improbabil, cu fiica ministrului adjunct de Interne, Constantin Manea, al carei prenume este şi mai fatasmagoric, Cilea, şi care se termină rapid pentru că Cilea revine la mai vechea pasiune faţă de un alt mafiot dubios, Belanger, cel căruia autorul i-ar fi luat locul de lector) cu ample referiri la situaţia societală dezastroasă din România lui Ceauşescu. La aceste ingrediente se adaugă şi implicarea britanicului în mişcarea de rezistenţă anticomunistă (!-care?) infiltrata de Securitate, ample referiri la demolarea vechiului Bucureşti şi incursiuni în istoria comunismului românesc, totul aşezat pe fundalul unei societăţi în descompunere dar care avea să-şi revină rapid tocmai sub conducerea nomenklaturiştilor nemulţumiţi, reuniţi în Frontul Salvării Naţionale a cărui constituire este mult antedatată. Pentru această corespondenţă, McGuinness foloseşte prototipul lui Trofim care nu este nimeni altcineva decât un Silviu Brucan profund umanizat. Singurele bârne care susţin edificiul narativ al cărţii sunt tocmai cele care sunt extrase din realitatea istorică nealterată, brută şi brurtală, imaginile unei Românii aflate la capătul suflării şi răbdării, România anului 1989.” Plictiseala totalitară este altfel (faţă de plictiseala din Vest-n.m). O stare de aşteptare deja încărcată de dezamagire, în care evenimentul şi anticiparea sa se împletesc într-un ciclu neîntrerupt de tensiune şi acalmie.”1 Concluzia lui McGuinness îşi păstrează actualitatea şi s-a dovedit a fi fost realitatea postdecembristă cu exactitate „La bordel nou, aceleaşi curve bătrâne... la urma urmei, experienţa e de apreciat la o curvă...”2
Dacă Patrick  McGuinness s-ar fi mulţumit să se concentreze doar asupra celor trăite în mod real şi nemijlocit în perioada în care a fost în România ultimelor luni ale regimului ceauşist (ne-a fost imposibil să decoperim cât a zăbovit el cu adevărat în ţara noastră), ar fi conferit cărţii o doză de autenticitate memorialistică de prim ordin, iar volumul său nu ar fi fost un eşec, în opinia noastră, cel puţin. Lectura cărţii sale ne lasă impresia că McGuinness a căutat mai degrabă obţinerea recunoaşterii literare în spaţiul anglofon. În ce măsură a reusit, rămâne un subiect care merită dezbătut însă cititorul român va fi destul de greu de captivat cu relatarea ficţională a unor evenimente care au avut în mod logic, o cu totul altă semnificaţie pentru el, mult mai profundă şi directă. Vorba aia, tocăniţa engleza (celebra the stew) nu prea seamănă cu ghiveciul românesc!
Codruţ Constantinescu
1 Pag.9
2 Pag.342

19 februarie 2013

Alegeri cu scandal

Nu a minţit deloc cine a spus că românii sunt foarte pătimaşi atunci când fac politică. O patimă mult mai puternică şi mai arzătoare decât în cazul altor popoare europene. Atât de arzătoare, încât recentele alegeri din cadrul PNL Câmpina, cu o atmosferă incendiară, chiar au stârnit o vâlvătaie de nedescris în leadership-ul liberal local. Vineri seara, la Casa Tineretului, liberalii câmpineni s-au strâns pentru ca, prin delegaţii lor (după scaunele goale, am putea zice prin chiar toţi membrii de partid), să aleagă Biroul de Coordonare, compus din 17 membri, dintre care un preşedinte şi patru vicepreşedinţi. Şedinţa de alegeri s-a terminat cu un scandal monstruos, care a declanşat o revoltă a consilierilor municipali liberali, jigniţi şi indignaţi de modul în care s-au desfăşurat alegerile. Candidaţi la trei dintre cele patru funcţii de vicepreşedinţi puse în joc, reprezentanţii PNL în Consiliul Local (Rodica Papuc, Daniel Ioniţă şi Florin Frăţilă), au acuzat comiterea unor fraude în timpul şedinţei, înainte de votare. Fraude nu prin măsluirea unor buletine de vot, ci prin presiuni psihice exercitate asupra multor delegaţi, angajaţi ai firmelor deputatului Virgil Guran. Drept pentru care, după numărarea şi validarea voturilor, cei trei au şi demisionat din funcţiile de vicepreşedinţi în care fuseseră aleşi, nemulţumiţi de numărul jignitor de mic de voturi obţinute, în comparaţie cu unii apropiaţi ai preşedintelui Guran, care au fost aleşi în Biroul de Coordonare cu aproape unanimitate de voturi. Dar să vă descriem mai pe larg cum s-au petrecut “ostilităţile”.

Liniştea dinaintea furtunii
Cum vă spuneam mai devreme, şedinţa nu se anunţa deloc a fi una furtunoasă. Poate doar reticenţa cu care au fost ocupate scaunele din primele rânduri de către delegaţii care au preferat ocuparea scaunelor din spatele sălii de şedinţă, să fi constituit un semn de rău augur. Dar la acel moment, nimeni nu se putea gândi la un asemenea semn şi la mascarada de alegeri ce avea să se întâmple. După multe încercări şi invitaţii adresate, de la masa prezidiului, de către deputatul Virgil Guran celor din spatele sălii (“Haideţi, îndrăzniţi, veniţi mai aproape de noi. Sunt atâtea scaune de ocupat, aici, în faţă. Uite, ne spune un reprezentant al presei, cu atâtea scaune goale nici nu vom ieşi bine în poză”),  au fost ocupate, în sfârşit, scaunele din primele rânduri. Liniştea de la începutul şedinţei anunţa, de fapt, furtuna din finalul ei. Înainte de începerea lucrărilor, şi-a făcut apariţia şi preşedintele filialei PNL Prahova, deputatul Mircea Roşca. Acesta a fost invitat la masa prezidiului, nu înainte de a fi felicitat, deoarece a devenit pentru a doua oară tătic, soţia sa născându-i, pe 14 februarie, al doilea băiat. Mircea Roşca a stat preţ de 30 de minute, după care s-a retras, lumea înţelegând priorităţile proaspătului tătic.

Alegerea preşedintelui Guran, fără probleme
Şedinţa a început liniştit, cu luările de cuvânt ale celor doi candidaţi la funcţia supremă în partid. Pentru funcţia de preşedinte al organizaţiei au candidat fostul lider, deputatul Virgil Guran, şi fostul vicepreşedinte liberal, Liviu Briciu. La câteva minute după ce Liviu Briciu a început să vorbească despre motivele care l-au determinat să demisioneze, în 2011, din funcţia de vicepreşedinte al organizaţiei municipale (aducând critici dure actualului lider liberal naţional, Crin Antonescu, pentru compromisurile şi alianţele înjghebate de acesta, care au abdicat de la principiile liberalismului), presa a fost invitată să părăsească sala de şedinţă. Din acel moment, tot ce vă putem spune sunt informaţii provenite din sursele noastre din interiorul PNL Câmpina. Discursul bine conturat al lui Liviu Briciu nu a reuşit să convingă decât 12 delegaţi din totalul celor 100, câţi se aflau în sală. Astfel, Virgil Guran a fost ales, într-un mod cu totul previzibil, să conducă destinele liberalilor câmpineni pentru următorii patru ani. Nimeni nu i-a contestat lui Guran câştigarea celui de-al doilea mandat consecutiv, victoria sa cu 88 de voturi “pentru” şi 12 “împotrivă” fiind indubitabilă.

Indignarea consilierilor municipali
Consilierii municipali menţionaţi mai devreme au fost însă revoltaţi de felul cum s-a votat alegerea celor patru vicepreşedinţi, sub presiunea unor indicaţii probabile şi a unor bilete sigure, bilete în care erau trecute numele persoanelor ce nu trebuiau votate în Biroul de Coordonare. Aici, trebuie să facem precizarea că pentru cele patru funcţii de vicepreşedinte au candidat patru persoane, cei trei consilieri municipali amintiţi plus şeful de cabinet al deputatului Virgil Guran şi omul său de încredere, Eugen Popa. Practic, toţi cei patru candidaţi la funcţia de vicepreşedinte ar fi trebuit să fie aleşi fără probleme. Ceea ce s-a şi întâmplat. Nemulţumirea celor trei vicepreşedinţi demisionari a fost generată de încălcarea unor principii democratice pe baza cărora ar fi trebuit să se desfăşoare alegerile, fără intimidări produse de bilete anonime şi de presiunile care, aşa cum afirmă cei trei demisionari, s-au exercitat asupra unei treimi din delegaţi, care au votat aşa cum li s-a impus de la “centru”. În acest fel, votul a circa 30 de delegaţi a fost viciat, fiind, în realitate, dat în mod forţat, iar nu liber exprimat.

Revolta
În urma sforăriilor şi a manevrelor de culise, cei trei consilieri municipali aleşi vicepreşedinţi ai PNL Câmpina au demisionat imediat după aflarea scorului obţinut, aproape de 60%, fiind extrem de nemulţumiţi, aşa cum au declarat în timpul şedinţei, din cauza nerespectării principiilor democratice ale partidului. “Suntem nemulţumiţi şi revoltaţi nu neapărat din cauza numărului mic de voturi pe care l-a avut fiecare dintre noi, în condiţiile în care au obţinut peste 90 de voturi (din 100 posibile), persoane nereprezentative pentru partid, pe care nu le-a văzut nimeni niciodată pe la sediu, ci pentru modalitatea nedemocratică în care s-a desfăşurat votul, sub presiunea unor indicaţii probabile şi a unor bilete sigure, pe care le putem proba, bilete în care erau trecute numele persoanelor care nu trebuiau votate: cei trei consilieri municipali, contracandidatul lui Virgil Guran şi doi liberali din vechea gardă ce nu erau agreaţi de preşedinte. Că lucrurile nu au decurs democratic stă dovadă şi faptul că o bună parte a membrilor din Biroul Executiv este formată din oameni de la firmele deputatului Guran. Acelaşi lucru se poate spune despre majoritatea delegaţilor prezenţi la adunarea de alegeri. Cum mai putem noi pretinde că suntem reprezentanţi liberali în Consiliul Local, dacă, în interiorul partidului, la conducerea lui, nu suntem susţinuţi de marea majoritate a membrilor partidului. Pentru a nu fi părtaşi la această mascaradă de alegeri, unde nu s-au respectat principiile democratice ale partidului, am demisionat toţi trei din funcţiile de vicepreşedinţi, rămânând simpli membri ai Biroului Executiv şi urmând ca felul în care au decurs alegerile să fie analizat într-o proximă şedinţă a conducerii partidului. Demisiile noastre nu sunt generate de orgolii rănite, ci sunt urmarea încălcării unor norme democratice elementare, la care ţinem foarte mult şi de la care orice liberal adevărat nu trebuie să abdice”, ne-a declarat, sub protecţia anonimatului, a doua zi după alegeri, unul dintre vicepreşedinţii demisionari. După demisiile celor trei, anunţate  în finalul şedinţei de alegeri, Virgil Guran le-a adresat cuvinte grele consilierilor municipali, acuzându-i că nu respectă disciplina de partid şi că vor să discrediteze partidul.

Varianta lui Guran: “E democraţie. E linişte. E bine.”
A doua zi după eveniment, la rece, preşedintele nou-ales Virgil Guran ne-a dat următoarea declaraţie: “După opinia mea, şi nu doar a mea, alegerile s-au desfăşurat în mod democratic. Eu mi-am văzut de campania mea promovare şi de contracarare a contracandidatului meu la preşedinţia organizaţiei, exvicepreşedintele Liviu Briciu. Bineînţeles că am încercat să-i conving pe oameni că merit să obţin un nou mandat în fruntea organizaţiei, pentru a continua realizările din precedentul mandat, drept pentru care i-am îndemnat să mă voteze pe mine, nu pe Briciu. Aş fi mincinos dacă nu aş recunoaşte acest lucru. Dar de aici şi până a umbla, aşa cum au afirmat unii nemulţumiţi, să trag sfori şi să îndemn oamenii să nu-i voteze vicepreşedinţi pe cei trei consilieri municipali, e cale lungă, dar şi un mare neadevăr. Eu nu am vrut să mă bag în campaniile electorale, chiar agresive, din interiorul partidului, pe care le-au promovat anumiţi candidaţi. Fiindcă eu nu pot califica altfel apariţia acelor bilete prin sală, înainte de exprimarea votului. Unii candidaţi şi-au făcut în acest fel, prin bilete anonime, campanie electorală agresivă, îndemnând probabil alegătorii să nu voteze anumiţi candidaţi. 
Nu e nimic nestatutar într-o campanie electorală agresivă. Nemaivorbind de faptul că poate delegaţii care nu i-au votat pe consilierii municipali au considerat chiar că aceştia nu merită să fie vicepreşedinţi. Eu, unul, vă pot spune că sunt mulţumit de activitatea consilierilor municipali liberali. Însă dacă unii consilieri municipali consideră că trebuie să fie zei în partid, adulaţi de toţi membrii partidului, se înşală. Pentru că nemulţumiţii au dat declaraţii anonime presei, motivându-şi gestul pe teama de a li se retrage sprijinul politic, în cazul în care aş considera declaraţiile lor ca prejudiciind imaginea partidului (este o prevedere statutară în acest sens), le pot spune să stea fără nicio grijă din acest punct de vedere. PNL Câmpina este un partid democratic, care nu-şi dă afară membrii dacă aceştia nu au adus prejudicii grave partidului. Eu nu-i pot înţelege pe nemulţumiţi. S-au supărat că au avut prea puţine voturi. Ca şi cum, dacă eu l-aş fi învins pe Briciu cu 51 la 49, ar fi trebuit să mă supăr pe cei 49 care nu m-au votat. Deocamdata, eu sunt mulţumit de prestaţia consilierilor municipali liberali. Nu am avut divergenţe cu ei înaintea acestor alegeri. Dar dacă nu vor fi la fel de activi şi pe viitor, sau mai rău, dacă nu vor pune osul la treabă pentru promovarea intereselor partidului oriunde şi oricând, nu doar în Consiliul Local, numai conducerea partidului, nu eu personal, ar putea decide dacă se impune sancţionarea lor cu măsura extremă a retragerii sprijinului politic. În orice altă situaţie este exclusă sancţionarea lor. Sunt un politician care respectă regulile democraţiei, chiar dacă pot părea autoritar.”

Ceva e putred în conducerea PNL
Ceva s-a întâmplat în interiorul PNL Câmpina, înaintea alegerilor. Virgil Guran ştie şi îi place să fie un lider autoritar. S-ar părea că l-ar fi deranjat atitudinea consilierilor municipali, în cadrul unor întâlniri de partid, care probabil că l-au contrazis în prea multe privinţe. Pe surse din interiorul partidului, am aflat că, la una dintre aceste şedinte de partid, mai în glumă, mai în serios, Guran le-ar fi zis consilierilor municipali că nu sunt atât de puternici şi de iubiţi în interiorul PNL. Iar la recentele alegeri, a dorit să-i marginalizeze puţin, pentru a-şi materializa avertismentul şi pentru a le arăta cine este jupânul în PNL Câmpina. Susţinerile lui Virgil Guran potrivit cărora, prin biletele care au circulat prin sală, unii candidaţi au făcut campanie agresivă, îndemnând delegaţii prezenţi la eliminarea din competiţie al altor contracandidaţi, nu stau în picioare, deoarece au existat patru candidaţi pentru cele patru funcţii de vicepreşedinţi, deci practic (dar şi teoretic), niciunul dintre cei patru nu avea cum să piardă postul dorit. Ieri, cei trei consilieri muncipali au redactat o scrisoare deschisă (pe care o prezentăm aici), în care informează opinia publică despre felul în care s-au desfăşurat alegerile şi despre motivele care au stat la baza demisiei fiecăruia din funcţia de vicepreşedinte al PNL Câmpina. Rămâne un mare semn de întrebare cum au ajuns cei trei consilieri municipali liberali - consideraţi, până mai ieri, apropiaţi ai lui Virgil Guran -, “la cuţite” cu liderul liberal local. Chiar dacă niciuna dintre părţi nu recunoaşte că asistăm la un război între cele două grupări, se poate spune că prima bătălie a acestui război a fost câştigată de Virgil Guran. El poate fi uşor bănuit că ar sta în spatele manevrelor de culise de la recentele alegeri, ştiută fiind înclinaţia lui de a conduce autoritar organizaţia municipală a PNL. Virgil Guran a dorit poate să-şi asigure un mandat prezidenţiabil fără crâcneli de opozanţi fruntaşi ai partidului, a vrut să-şi aranjeze ploile şi apele în partid, în aşa fel încât ultimele să poarte numele Talea. Iar dacă viitorul candidat al PNL la Primăria Câmpina tot va trebui să poarte un nume, atunci acest nume să fie Eugen Popa, omul său de cea mai mare încredere. Rămâne de văzut ce se va întâmpla în continuare. Oricum, noi vă vom ţine la curent cu evoluţia tensiunilor din PNL Câmpina, nefiind exclusă total nici varianta aplanării acestora de către preşedintele liberal, după “lecţia” administrată “rebelilor” săi consilieri municipali. Însă cum politicienii români sunt extrem de orgolioşi, este posibil să mai aşteptăm destulă vreme până la încheierea “pax liberalum”. Evoluţia lucrurilor demonstrează, dacă mai era nevoie, că în politică prietenii de azi pot fi foarte uşor duşmanii de mâine. Sau, cum spunea cândva Titu Maiorescu: “Nu există prieteni în politică, ci numai prieteni politici.”

Liberalii indezirabili din Câmpina

Am stat mult pe gânduri dacă să mă mai arunc în vâltoarea alegerilor din partidul liberal din Câmpina, văzând cam ce se întâmplă acum prin politica noastră. La insistenţele multor colegi liberali, m-am înscris în cursa pentru un loc în conducerea organizaţiei PNL Câmpina. Spre surprinderea mea, am obţinut un număr impresionant de voturi, fiind pe locul  5  în clasamentul celor aleşi în funcţia de membru în Biroul Politic Local. Cu toate acestea, consider că rezultatul votului exprimat la alegerile care au avut loc în data de 15 februarie pentru conducerea organizaţiei PNL Câmpina a fost viciat. 
Este inadmisibil şi regretabil că s-a încercat o manipulare grosolană a votului, din dorinţa unora de a  împiedica intrarea lui Liviu Briciu, a lui Cosmin Raţ şi a lui Miltiade Pop în conducerea organizaţiei, şi în acelaşi timp de a determina ca cei trei consilieri locali, Rodica Papuc, Florin Frăţilă şi Daniel Ioniţă să obţină un număr redus de voturi pentru a le scădea credibilitatea în faţa oamenilor.  A fost evident acest lucru datorită faptului că ultimii 5 clasaţi - Rodica Papuc, Florin Frăţilă, Cosmin Raţ, Liviu Briciu, Pop Miltiade sunt 5 dintre cei 6 al căror nume a fost trecut pe "lista neagră" care a   circulat printre membri în timpul alegerilor.  Mulţi vor spune că este o practică des întâlnită la alegeri în diferite organizaţii, dar mie mi se pare inacceptabil ca între o mână de oameni câţi suntem colegi de partid la Câmpina, şi care, cel puţin teoretic, trebuie să ne cunoaştem unul pe altul, să ştim care şi cât de capabil este, să se ajungă la asemenea tertipuri josnice.
Din punctul meu de vedere, s-a încălcat un principiu esenţial al democraţiei- exprimarea liberă a votului, şi de aceea ar trebui organizat un nou scrutin. Însă, în lipsa unor dovezi concrete, alegerile sunt valide iar structura noului Birou Politic Local ales ar trebui, în varianta maximă permisă de statut,  să cuprinda primii 18 clasaţi în ordinea numărului de voturi obţinute, iar ultimii trei dintre cei 21 de candidaţi sunt membri supleanţi( Briciu, Rat şi Pop).
Sunt mulţi liberali nemulţumiţi de modul în care este condusă această organizaţie în ultimul timp şi de felul în care încet, încet, membrii indezirabili sunt îndepărtaţi,  iar aceste frustrări, cu siguranţă, nu vor rămâne fără urmări. Sunt oameni deosebiţi şi valoroşi în acest partid şi ar fi păcat să nu-i avem alături, mai ales acum, în aceste vremuri tulburi şi de mari încercări. 
Liliana Marica

IRA a intrat oficial în faliment

Întreprinderea de Reparaţii Auto (IRA) Câmpina a fost declarată oficial în faliment, formă generalizată, cu toate că în 2008 societatea a fost cuprinsă într-un program de reorganizare aprobat de un judecător sindic, pe o perioadă de 4 ani. Managerul societăţii IRA, inginerul Ion Toma, încearcă să explice situaţia la care s-a ajuns.
„Programul nu a putut fi respectat, deşi societatea, în perioada planului de reorganizare şi după acest plan, până în prezent, a vărsat la bugetul statului peste 8.800.000 euro. În planul aprobat de judecătorul sindic şi creditorii de bază, adică ANAF, Primăria şi Forja Neptun, sumele prinse în el aveau două componente: sume de bază şi penalităţi, majorări, dobânzi. Totalul sumei era, conform planului de reorganizare, de 33.246.000 de lei, din care 11.804.000 erau debite şi 22.000.000 accesorii, adică dobânzi, majorări, penalităţi. Prin planul de reorganizare s-au plătit debitele în raport, în proporţie de 97% şi accesoriile care au fost mai mult decât dublul debitelor, în proporţie de 29,7%. Deşi a fost legiferată criza economică prin care am trecut, nimeni nu a ţinut cont şi că nu aveai cum să faci faţă ca numai din vânzări de active şi din profit să poţi să-ţi acoperi datoriile către ANAF, principalul creditor. Am contracte beton! E un nonsens şi pentru mine. Cinci contracte mari cu OMV şi firma J.Christof E&P Services, în valoare anuală de aproximativ 12.000.000 lei. Dar aceste contracte, deşi la încheiere prevedeau o anume valoare, nu s-a realizat întotdeauna, tocmai din cauza acestei crize generale şi fiecare şi-a reparat strictul necesar. Culmea este că şi în continuare am contracte cu aceşti beneficiari, plus alţii din domeniul construcţiilor metalice şi reparaţii, până în 2014. Deci contractele au fost denunţate unilateral la data prezentă, ele erau valabile până la sfârşitul anului 2013-2014, fiecare având drept de prelungire. Altă unitate care să facă reparaţiile la deverul şi potenţa IRA nu mai există în ţară. Beneficiarii cu care avem contracte sunt foarte afectaţi de starea în care ne aflăm, aceea de imposibilitate de a le repara în continuare  utilajele. Dar s-a vrut neapărat. Specific, s-a vrut să se ajungă la această situaţie” - declară Ion Toma.
În momentul de faţă, IRA mai are 157 de angajaţi din 501, care vor fi concediaţi. Nu vor rămâne decât 24 sau 12 oameni, pentru a asigura paza, cât şi directorul Ion Toma, pentru o perioadă determinată. Reevaluarea patrimoniului IRA va dura câteva luni, urmând a fi valorificată în totalitate sau pe bucăţi.

„ANAF şi Primăria au vrut să intru în faliment”
 
Convingerea managerului societăţii în ce priveşte falimentul acesteia face trimitere nu doar la criza economico-financiară care aduce sau a adus în astfel de situaţii şi alte firme, ci şi la reaua voinţă a creditorilor, implicit a politicii guvernanţilor.
„Atitudinea creditorilor mei a fost contrară oamenilor, localităţii Câmpina. Nu s-a vrut! Falimentul în formă generalizată înseamnă ori sistare, pus lacăt şi închis imediat, ori continuarea activităţii şi derularea tuturor contractelor până la epuizarea lor. Datoriile noastre, numai penalităţi, majorări, se ridică undeva la 16 milioane. Baza noastră e doar de 380.000 de lei, plan de reorganizare. Dar nu s-a vrut să se continue activitatea. Sunt două chestiuni majore. Una este că s-a procedat aşa cum s-a procedat, punând lacăt şi zicând gata, deşi existau variante să continui activitatea. A doua chestiune deranjabilă este pentru că am ajuns în situaţia asta din două motive: a fost criza care a fost şi fiecare s-a îngrijit de banul lui şi al doilea motiv este că nu am fost lăsat să-mi vând activele. Eu am avut la ANAF cerere pentru vânzare de teren şi hală, dar nu s-a aprobat. Au vrut faliment! Lumea trebuie să afle că onor guvernanţii preferă să falimenteze în continuare societăţile, deşi se bat cu pumnul în piept cu crearea locurilor de muncă, dar cel puţin nu le menţin pe cele care sunt, în condiţiile în care societatea este viabilă, în sensul că are contracte şi tot ce înseamnă dotare tehnică. Am luat foarte multe măsuri pentru salvarea uzinei. S-a redus permanent numărul de salariaţi, am redus salarii, am trecut la săptămâna de lucru de 4 zile, am plătit cam 75-80% din salarii. Am redus cheltuielile indirecte, adică energie, gaze, apă, la jumătate faţă de acum 4 ani de zile. Nu s-a putut salva! Sunt două posibilităţi: ori cineva cu bani, nu ştiu câţi, pentru că nu va fi la nivelul datoriei pe care o am la ANAF, dar mai puţini, mai pe degeaba, să preia tot ce înseamnă IRA ca afacere ori vânzare pe bucăţele. Trebuie schimbată legea falimentului! Unde s-a pomenit în această lume ca un program de reorganizare pentru societăţi ca IRA să fie doar pe 4 ani? Dacă în 4 ani criza a fost legiferată, de ce nu s-a prelungit acest program de reorganizare? Este inadmisibil ca la o datorie de 161 de miliarde lei vechi, când ai o valoare a activelor nete contabile ale societăţii de 260 miliarde de lei, o diferenţă de 100 de miliarde, să o închizi chipurile pentru că nu mai poţi recupera banii, dacă se întâmplă ceva” - a mai spus Ion Toma, directorul IRA.

Vor primi sau nu angajaţii salarii compensatorii?
Un aspect important îl constituie salariile compensatorii către angajaţi, lucru despre care încă se discută, neexistând certitudinea că aceştia vor primi banii. Directorul Toma spune că totul depinde de lichidatorul judiciar. Pentru a afla cât mai multe lucruri despre situaţia falimentară în care se află IRA, l-am abordat şi pe liderul de sindicat, maistrul mecanic Dan Manea. Acesta s-a dovedit a fi prea puţin informat, dând de înţeles că nu a beneficiat de colaborare şi transparenţă în relaţia cu conducerea societăţii, neştiind la momentul discuţiei nici măcar numărul de angajaţi care vor fi opriţi să asigure paza bunurilor. „Spre ruşinea mea, nu ştiu câţi rămân, vreo 24 parcă. Rămân nişte oameni la pază, dar nu mi s-a solicitat vreo părere. Când l-am întrebat pe domnului director, mi-a zis că doamna Maer (n.r.- avocata Alina Maer administrator judiciar) va hotărî cine rămâne şi cine nu rămâne. Nu ştiu criteriile pe care va alege oamenii şi nici pe ale domnului director. Am solicitat să rămân şi eu, pentru ca, practic, să văd ce se întâmplă în uzină. Mi-a răspuns că nu, motivând că rămâne dânsul. N-am nicio problemă cu dânsul, l-am respectat, dar sunt nişte lucruri care acum m-au deranjat. Vrem să vedem ce se întâmplă în uzină, ce se face, ce se vinde, cum se vinde. Poate să se facă orice şmecherie aici! A fost o societate de fraieri, ca să spun aşa. Avem foarte mulţi oameni depăşiţi de vârstă, peste 60-70% au o medie de vârstă între 47 şi peste 50 de ani, care nu îşi vor mai găsi un loc de muncă. Noi am avut de lucru şi avem în continuare. Avem autorizări să reparăm macarale, cisterne, vehicule care transportă substanţe explozibile, reparăm maşini străine, mărci de clasă. Când ne-am dus la ANAF, ni s-a spus clar că nu ne-am plătit datoriile şi nu au ce să ne facă. Când s-a vândut terenul pentru supermarketul Kaufland, se puteau acoperi 97% din datoriile noastre. S-au plătit 9 milioane de euro. Banii luaţi s-au depus în bancă, pentru că n-ai voie să umbli la ei. S-a oprit eşalonat din datorii. Fiind banii în bancă, am avut şi o dobândă la ei, din care s-au plătit salariile. Am luat legătura şi cu deputatul Virgil Guran. A venit şi aici când i-am făcut campanie electorală şi ne-a promis că ne ajută. A luat legătura cu dânsul domnul director. Nu pot să vă spun prea multe, pentru că dânsul a vorbit cu domnul deputat. S-a mai şi ferit de mine. Problema nu ţine de domnul Guran. Problema e la guvernanţi. Păi, doamna Maer, ca lichidator, are vreo 80 de societăţi în lucru. Gândiţi-vă că toate sunt falimentare!”  - a spus liderul de sindicat Dan Manea
În ce priveşte salariile compensatorii, Dan Manea a subliniat faptul că nu a figurat de la început în contractul colectiv de muncă o clauză cu referire la acestea.
„Când noi am văzut în ce situaţie suntem, am reuşit să introducem aceste salarii compensatorii în contract, totul înregistrat la ITM, cu toate că doamna Maer s-a arătat deranjată că n-am informat-o. În legea falimentului nu scrie că trebuie informat lichidatorul. Contractul se negociază între patronat şi sindicat. Pe 15 februarie are loc adunarea creditorilor, iar pe ordinea de zi este trecută şi aprobarea acestor salarii” - a mai declarat Dan Manea.
Unul dintre muncitorii cu o vechime de peste 30 de ani la IRA, tehnicianul Romeo Iordache, crede că situaţia în care se află societatea se datorează sistemului economic de la nivelul ţării, „pentru că nu sunt probleme doar la Câmpina ci peste tot. La nivel de zvon circulă anumite idei legate de cei care au afaceri imobiliare şi vor să pună mâna pe terenul de aici, pe care să construiască altceva. Cum e la modă  acum, un supermarket. Cine anume, nu ştiu. Cum spuneam, sunt doar zvonuri. Dar nu văd logica. În condiţiile în care desfiinţezi o întreprindere, unde îşi câştigă existenţa zeci sau sute de oameni şi creezi spaţii comerciale, apare un nonsens. Dacă omul nu mai câştigă bani, cine mai vine să-ţi cumpere din magazine? Sincer, nu ştiu ce interese sunt la mijloc. Dar ştiu că la cei 54 de ani pe care îi am, e puţin probabil să-mi mai găsesc un loc de muncă.”
Primăria Câmpina are de recuperat 400.000 de lei de la IRA

Gheorghe Ecaterinescu, directorul economic din cadrul Primăriei Câmpina, a expus punctul de vedere al instituţiei.
„Primăria face parte din masa credală cu o pondere de sub 1%, adică 0,3%. Creditor majoritar e statul, adică ANAF, cu 99%, restul fiind creditori câteva societăţi comerciale. Votul, în orice împrejurare, se dă în funcţie de ponderea sau de valoarea creditului. Deci noi avem 0,3% din totalul voturilor. Legea nu ne permite să intervenim, ca instituţie, în această situaţie. Dacă era o instituţie subordonată primăriei, cum ar fi spitalul, se putea, dar IRA e firmă privatizată.Reprezentantul sindicatului IRA ne-a solicitat votul în şedinţa din 15 februarie, unde se va hotărî cine va face evaluarea societăţii în vederea lichidării. De fapt, falimentul a fost declarat în septembrie 2012, iar din octombrie 2012 până în ianuarie 2013 s-a dat o perioadă de suspendare. În această perioadă s-au făcut nişte cheltuieli de 1 miliard şi jumătate. IRA spune că pentru piese de schimb. Acum cer voie creditorilor să plătească aceste ordine de plată. Dacă priveşti lista de cheltuieli, nu-ţi prea vine să crezi că au fost pentru finalizarea unor comenzi. În primă fază, unul dintre lichidatori a fost domnul Toma şi în această calitate a acceptat aceste plăţi. Practic, în mai puţin de două luni au făcut cheltuieli, cum spun ei, pentru finalizarea comenzilor, de 1 miliard şi jumătate. Nu-i o problemă, noi ca şi creditor, ne dăm acceptul, atâta timp cât se va demonstra că plăţile nu sunt ilegale. Dacă nu le va verifica instanţa de judecată, probabil le va face judecătorul sindic. Noi trebuie să recuperăm nişte bani, în jur de vreo 400.000 de milioane de lei către bugetul local. Dacă le dau voie lor să facă cheltuieli, nu ne vom mai putea recupera banii. Ultimul punct care, din punctul meu de vedere e cusut cu aţă albă, se referă la perioada de suspendare. S-a făcut un act adiţional la contractul colectiv de muncă prin care fiecare salariat va primi salarii compensatorii, asta însumând un total de 17 miliarde lei vechi. Eu întreb: de ce în perioada când ştiaţi că s-a declanşat falimentul v-aţi întregit contractul şi v-aţi trecut clauza aceasta? În perioada când s-a redus numărul de angajaţi s-au dat salarii compensatorii? Nu! Suntem de acord şi cu aceste salarii, dar să fie legale, pentru că mi s-a părut un pic curios să fie aprobate în perioada de suspendare a falimentului” - a declarat Gheorghe Ecaterinescu.

Nici politica nu poate ajuta IRA
Aşa cum spunea liderul sindical Dan Manea, a fost solicitat şi deputatul Virgil Guran, în dorinţa de salvare a societăţii IRA.
„Am încercat să îi ajut, discutând cu factorii de decizie, dar nu au găsit o cale legală de a opri această executare silită. Mă refer la cei care fac parte din masa credală, în special la ANAF. I-am ajutat şi cu un avocat foarte bun, pe vremea când eram consilier judeţean, care a reuşit să amâne cu încă vreo 7 luni această executare. Îmi pare rău, dar efectiv, din punctul meu de vedere, nu mai există vreo cale legală pentru a-i scoate din această situaţie. Toată lumea aşteaptă sau îşi închipuie că dacă eşti parlamentar poţi să faci orice. Nu. Poţi să respecţi legea şi să intervii până la limita legii. Astea sunt legile şi trebuie să le respectăm. Din păcate, IRA nu şi-a plătit toate datoriile” - a declarat parlamentarul Virgil Guran.
În aceste condiţii, cei 157 de angajaţi vor îngroşa rândurile şomerilor, majoritatea fiind din Câmpina şi doar o parte din localităţile limitrofe. Ţinând cont şi de numărul membrilor de familie ai acestora, practic, desfiinţarea IRA poate afecta în jur de 500 de oameni.

P.S. La închiderea ediţiei aflăm că, la şedinţa creditorilor, care a avut loc în data de 15 februarie, nu a fost aprobată acordarea de salarii compensatorii către angajaţii IRA, votul decisiv fiind cel al ANAF care a fost împotrivă. 
Carmen NEGREU

Editorial

CUM SĂ INSULŢI UN POPOR
   
Mai întîi minţindu-l: gros, vulgar, de la o oră la alta schimbînd declaraţiile, arătîndu-i hîrtia neagră şi spunînd senin că e albă. Apoi distrugîndu-i elitele, cele care nu şi-au pierdut memoria. Şi dezbinînd aceste elite, prin exacerbarea ambiţiilor şi orgoliilor. Numai săptămîna aceasta am primit cîteva mailuri care îl făceau albie de porci pe cel mai mare scriitor român în viaţă. Distribuite de alţi scriitori, evident satisfăcuţi. QED. Apoi: distrugînd învăţămîntul prin continua coborîre a nivelului de exigenţă şi introducerea unor „reforme” aberante. Vezi recenta simulare a Bac-ului (în care ţară se mai dau simulări de bac?) şi explicaţiile stupefiante date de inspectori rezultatelor catastrofale. Apoi: introducînd în parlament şi în guvern şi în conducerea partidelor persoane cu probleme penale grave. Care persoane vor vota fireşte legi proaste sau făcute să le apere privilegiile. Vezi recentul statut al parlamentarilor. Sau legi prost concepute şi prost redactate care nu se aplică sau se schimbă într-un ritm ce împiedică din capul locului acţiunea lor. Apoi: construind programe de radio şi Tv care să promoveze false modele, false probleme, comportamente deviante, asta exact în măsura în care conducerea instituţiilor de media publice este politizată pînă la unghii. Apoi: promovînd un discurs public demagogic, anti-european, stupid naţionalist şi care exacerbează în realitate nu calităţile, ci defectele majore ale acestui sărman popor. Apoi: inventînd false teme de discuţie publică, pentru a le evita pe cele reale. Apoi: dînd pentru cultură zero virgulă un pic din buget, sub pretextul că e un lux. Apoi: încurajînd anomia, ne-implicarea cetăţenească, ideea stupidă că „toţi sunt la fel”, „toţi fură”, „să-i votăm pe-ăia care au mai fost, că sunt deja sătui” şamd.

În curând, se vor întoarce în bugetul local peste 10 de milioane de lei

În calitatea sa de viceprimar, componentă a conducerii executive în cadrul administraţiei locale, Ion Dragomir s-a deplasat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru a discuta cu factorii de răspundere, în privinţa rambursării cu celeritate a unor sume de bani ce se cuvin bugetului local al municipiului Câmpina.
„În baza scrisorilor de rambursare din 2012, legat de pasajul rutier Calea Dacia, Primăria Câmpina are de recuperat peste 10 milioane de lei (o sută de miliarde de lei vechi).
S-au aplicat nişte corecţii pe care le ştim cu toţi, o dată de 5% la valoarea întregului contract pentru iluminat şi a doua corecţie de 25% pentru lucrările suplimentare. Diminuând corecţiile, din suma totală de încasat, rămâne o sumă de 73-74 de miliarde lei vechi. M-am deplasat la Ministerul Dezvoltării, pentru a identifica motivele pentru care nu se întorc aceşti bani. Am promisiuni că, imediat după promulgarea bugetului consolidat al statului de către Parlament, în foarte scurt timp vom încasa aceşti bani care aparţin municipiului Câmpina. Administraţia a plătit toate facturile emise pentru acest proiect. Acum nu rămâne decât să recuperăm banii din fondurile europene. Nu am făcut altceva decât să insist ca această sumă de bani să se întoarcă mai repede. Mi se pare normal ca acela care face parte din formaţiunea politică ce reprezintă Guvernul şi face parte şi din executivul local, să intervină pentru rezolvarea unor astfel de probleme. Banii trebuiau să vină mai demult, dacă se insista. Oricum trebuie să-i primim, întrebarea era, când. Ştiţi că s-a făcut o contestaţie în instanţă şi mi-era teamă că se va îngreuna returnarea diferenţei de bani. Dar nu sunt probleme. N-am făcut decât să-mi îndeplinesc sarcinile de serviciu” - a declarat cu modestie viceprimarul Ion Dragomir. C.N.

Spitalul Municipal şi-a modernizat Secţia de Pediatrie

Prin intermediul ultimei sponsorizări obţinute de la SC Neptun SA (15.000 lei), la concertul de binefacere susţinut de Ştefan Bănică în ajunul Crăciunului, Spitalul Municipal şi-a modernizat radical Secţie de Pediatrie. Luna trecută, de comun acord cu sponsorii, s-a stabilit o listă cu aparatura necesară. În acest sens, s-au achiziţionat aparate-aerosoli, nebulizatoare, pulsoximetre pentru monitorizarea activităţii cardiace şi a concentraţiei de oxigen din sânge. Este vorba despre aparate folosite în tratarea afecţiunilor respiratorii atât la copiii de peste un an, cât şi la sugari.
“Să înţelegeti că este vorba şi despre aparatură specifică sugarilor, unde eram deficitari. Din banii primiţi de la conducerea societăţii Neptun, căreia îi mulţumim şi pe această cale, am achiziţionat medicamente, materiale sanitare, mobilier, un calculator, aparate de aer condiţionat, câteva frigidere, chiar şi un televizor necesar într-o cameră ce urmează a fi amenajată ca loc de joacă pentru copii. Doamna doctor Maricica Grosu, şefa secţiei, a mulţumit societăţii Neptun chiar la concertul de binefacere din decembrie, dar eu, ca purtător de cuvânt al spitalului, aş vrea să aduc mii de mulţumiri, încă o dată, din partea Comitetului Director, sponsorului nostru generos care ne-a ajutat de atâtea ori atunci când ne-a fost greu. Toate sponsorizările primite de la Neptun au fost bine venite, cu atât mai mult cu cât ele au fost punctuale. Nu s-au făcut niciodată sponsorizări de dragul sponsorizării, ci toate au avut un scop precis,” ne-a declarat medicul Elena Dumitrescu, directorul medical al spitalului şi, totodată, purtătorul de cuvânt al acestei unităţi. A.N.

De la Şcoala Centrală, clasa a VII-a C, Andrei Lukacs – laureat al Olimpiadei Naţionale de Limbă, Comunicare şi Literatură Română

Continuăm serialul demarat în numărul precedent al publicaţiei noastre, prin care ne propunem să-i popularizăm pe unii dintre cei mai buni elevi ai Câmpinei, pe cei care, în anul 2012, s-au calificat pentru faza pe ţară la una dintre olimpiadele şcolare. Astăzi, vi-l prezentăm pe Andrei Lukacs, elev în clasa a VII-a C la Şcoala Gimnazială Centrală. Anul trecut, el a participat la Olimpiada Naţională de  Limbă, Comunicare şi Literatură  Română, unde a câştigat Premiul Special de Creaţie Literară 2012.
- Ce vârstă ai şi ce performanţe şcolare ai obţinut până în prezent?
- Am doar 14 ani, însă mereu privesc înainte, visând la viitorul meu. În prezent, mă pot lauda în primul rând cu premiul dobândit la etapa naţională a Olimpiadei de română, pe care îl consider un succes. Încă din ciclul primar, am obţinut premii pentru creaţie artistică la nivel judeţean. Începând cu clasa a IV-a, m-am axat pe teatru, cea mai mare pasiune a mea. Am reprezentat Şcoala Centrală la toate concursurile de teatru interşcolare, unde am luat mereu premiul I la diferite sectiuni. Până acum, nu s-a ţinut decât faza locală a Olimpiadei de română, unde am ieşit primul pe zonă. (Sâmbăta aceasta, pe  23 februarie, se va desfăşura etapa judeţeană, aşa că vă rog să-mi ţineţi pumnii.)
- Cu siguranţă, aşa vom face, Andrei! Să înţeleg că, dintre toate materiile, limba şi literatura română te atrag în mod deosebit. Când ai simţit că ai o atracţie pentru ele?
- Îmi aduc aminte totul ca şi cum ar fi fost ieri. În clasa a III-a, am primit ca temă o compunere cu titlul ,,În lumea celor care nu cuvântă.” Am creat o adevarată poveste, lungă de  zece pagini. Când învăţătoarea mea, doamna Ştefania Traşcă, a auzit-o, a trimis-o imediat la un concurs judeţean de creaţie literară, unde, spre surprinderea mea, am luat locul I.
Apoi, la un eveniment organizat în cinstea lui Nichita Stănescu, în clasa a IV-a, domnişoara Laura Popa (ulterior, profesoara mea de limbă română), m-a văzut recitând o poezie şi m-a remarcat. Şi aşa, am ajuns să-mi reprezint şcoala, de fiecare dată, zic eu, cu succes. Iubesc să recit şi să compun, iar pentru mine, totul porneşte din inimă.
- Ai primit sprijin din partea părinţilor, a profesorilor?
- Nici nu am cuvinte să le mulţumesc părinţilor mei pentru cât mă ajută  şi mă susţin, cu toate că, uneori, pot deveni un pic cam stresanţi, înăbuşindu-mă cu prea multă grijă. Mulţumiri am şi pentru domnişoara profesoară Laura Popa, care, în primele două clase gimnaziale, m-a şlefuit şi m-a format. Fără dumneaei, nu cred că aş fi realizat atât de multe. Îi mulţumesc, de asemenea, şi doamnei Vasilica Ivan, actuala mea profesoară de română, pe care sper că n-am s-o dezamăgesc. Cât despre teatru, am primit ajutor de la două profesoare minunate: de la doamna Antoaneta Trifu, liderul grupului de teatru de la UPG Ploiesti, în cadrul căruia activez şi eu momentan, precum şi de la doamna Ileana Stan, care  m-a îndrumat şi consiliat la fiecare interpretare  artistică.
- Cum s-a desfăşurat Olimpiada Naţională de Română la care ai participat?
- Cel mai frumos moment a fost când am cunoscut-o personal pe doamna Mina Maria Rusu, inspector general pentru limba şi literatura română. Tocmai sosise  o delegaţie din Republica Moldova. Nu ştiu cum s-a aflat că ştiam să joc teatru, aşa că o doamnă inspectoare a venit la mine şi m-a rugat să recit un monolog pentru invitaţi. Am fost dus într-o sală enormă, unde se aflau delegaţia moldoveană şi doamna Rusu. După interpretare, aceştia m-au felicitat şi mi-au spus că, atunci  când voi ajunge un actor celebru, se vor mândri cu faptul că m-au cunoscut cândva. La gala de premiere, în ultima zi, doamna Rusu m-a invitat pe scenă să ţin un discurs în faţa tuturor olimpicilor. Cât despre subiecte, mi s-au părut destul de dificile la prima vedere, dar cu curaj şi cu voia lui Dumnezeu, am reuşit să obţin 117,5 puncte din 120, la proba orală, şi 100 de puncte  la proba scrisă.
- Limba română, se spune, este o limbă dificilă, deoarece are o mulţime de forme flexionare ale cuvintelor, iar multe dintre cuvinte sunt polisemantice. Cunoşti vreo metodă prin care s-ar putea învăţa mai repede limba română, metodă pe care s-o împărtăşeşti cititorilor noştri?
- E adevărat, limba română în sine, dar mai ales gramatica ei este foarte dificilă şi înşelătoare. Cum aţi spus şi dumneavoastra, formele flexionare ale cuvintelor (substantivele şi adjectivele se schimbă în funcţie de gen, număr, caz, iar verbele, în funcţie de persoană, timp, mod), dar şi cuvintele polisemantice (cele cu mai multe sensuri), fac ca totul să pară atât de complicat, chiar dacă uneori nu este. Nu cunosc nici o metodă concretă pentru a-ţi însuşi un lexic bogat şi elevat, pentru a învăţa sinonimia, antonimia, omonimia decât cititul. Cu cât citeşti mai mult, cu atât ai mai multă inspiraţie şi mai multe cunoştinţe.
- Ce părere ai despre schingiuirea de zi cu zi a limbii române, nu doar de către oamenii simpli de pe stradă, ci chiar de către televiziunile centrale? Sunt multe cazuri în care  prompteriţe mai arătoase ale unor televiziuni fac grave greşeli de exprimare. Ele sunt plăcute când le vezi, dar dezagreabile când le auzi.
- Asta este într-adevăr o problema gravă, însa nu avem ce să facem. Fiecare îşi alege drumul prin viată: poţi să fii cult, citit, să asculţi muzică bună, să-ţi şlefuieşti manierele, un om apreciat de toată lumea, sau poţi fi un ignorant, un ,,bun de nimic” pe care toţi îl evită. Sunt, mai ales, intrigat de înţelesurile cuvântului ,,divă’’, astăzi! În zilele noastre, orice caricatură cu dese apariţii televizate, cu un comportament dezgustator, este numită o ,,divă”. Greşit! O divă ar trebui sa fie un model pentru societate, nu oricine de pe stradă!
- Nichita Stănescu avea o vorbă: “Limba română e patria mea.” În lumea modernă de azi, unde oamenii se însingurează, se lăcomesc, se duşmănesc şi se înrăiesc continuu, unde modelele multor tineri sunt oamenii cu bani, obţinuţi prin orice mijloace, pe cine crezi că mai sensibilizează aceste vorbe ale lui Nichita?
- Din păcate, puţini mai sunt aceia care întrepătrund mesajul lui Nichita Stanescu. Pentru majoritatea, nu mai există limite, reguli. Aşa cum nu mai există plimbările pe bulevard, ci doar calculatoarele, nu mai există bun-simţ, ci doar tupeu, pentru a obţine ceea ce îţi doreşti. Din păcate, societatea s-a degradat atât de mult, încât pot spune că soarta noastră se află în mâinile dascălilor, truditori în încercarea lor de a educa  noile generaţii, astfel încât să redevenim cei ce-am fost odată. Desigur, e foarte importantă şi educaţia din familia fiecăruia.
- Te-ai vedea, peste 20 de ani, un scriitor de succes?
A.L.: Cu siguranţă, m-am gândit la acest lucru. Deja am o gramadă de idei. În prezent, lucrez la o serie de cărţi science-fiction. Prima carte se va numi ,,Eric Manor şi Îngerului Negru’’ şi este povestea unui tânăr care descoperă, prin intermediul testamentului bunicului său, că este moştenitorul tronului unui mic regat din America de Nord. Când părinţii acestuia sunt răpiţi, în timpul balului de încoronare, Eric face înconjurul lumii pentru a-şi salva familia, descoperind cele mai întunecate secrete ale omenirii. De asemenea, mai am în vedere şi o trilogie de cărţi pe care aş vrea să le scriu, intitulată ,,Povestile Iadului”.
A.N.

17 februarie 2013

Scrisoarea celor trei vicepreşedinţi liberali aleşi şi demisionari

Pentru o corectă informare a opiniei publice, dincolo de toate informaţiile (speculaţiile) care au apărut în presă în ultimele zile pe marginea alegerilor din PNL Câmpina şi mai ales în ceea ce priveşte demisiile noastre de onoare din funcţiile politice de vicepreşedinţi realeşi ai partidului, ne vedem nevoiţi să facem următoarele precizări:

1.       În viaţa fiecărui partid democratic, după o perioadă de maximă intensitate electorală (în anul 2012 PNL Câmpina a susţinut trei scrutinuri extrem de dificile), intervin tensiuni inerente, generate de uzura psihică, oboseala ideologică şi chiar managementul politic derutant. În aceste condiţii, devine uneori dificil de acceptat orice intervenţie abruptă în relaţia politică interumană.
2.       În opinia noastră, alegerile interne într-un partid democratic trebuie să însemne, în primul rând, recunoaşterea reciprocă a unor activităţi politice cu rezultate (în cazul nostru, cele trei examene electorale în urma cărora PNL Câmpina a obţinut note bune din partea alegătorilor) şi în al doilea rând reîmprospătarea activului politic cu forţe noi, responsabile şi principiale, capabile să respecte tradiţia şi grupul de oameni care a construit ceva până în acel moment. Numai o astfel de simbioză poate asigura echilibrul viitorului într-un partid ce se doreşte a fi manageriat politic cu responsabilitate.
3.       Într-un partid istoric şi democratic, libertatea de opinie (a se înţelege divergenţa constructivă de opinie şi echilibrul ideologic în organismul său de conducere – biroul polititc) este însăşi esenţa progresului şi cheia netransformării sale într-o grupare închisă ermetic, cu reguli autocratice. Noi credem cu tărie că cine nu înţelege acest lucru, nu poate decât să rămână un trecător oarecare prin existenţa PNL ori un personaj care, în umbra unor ambiţii personale, îşi clamează bunele intenţii cu un scop precis, altul decât responsabilitatea faţă de societate, conceptul de bază care ar trebui să definească omul politic.
În esenţă, în PNL Câmpina, recunoaşterea politică şi valorică s-a facut, în momentul alegerilor, în baza unor selecţii dubioase, impuse discreţionar. În PNL Câmpina, libertatea de opinie a umblat de cele mai multe ori cu capul spart, ceea ce nu a putut duce la nimic bun.
Faţă de toate aceste principii şi faţă de multe altele neamintite aici, noi, cei trei vicepreşedinţi realeşi în Adunarea Generală a liberalilor câmpineni (cu majoritate de voturi!!! – peste 60%) şi consilieri locali votaţi de sute de câmpineni, am ales să renunţăm la privilegiul de a deţine aceste funcţii politice în semn de protest, încercând astfel să păstrăm evidentă dovada că Partidul Naţional Liberal este un organism politic viu în care se moare (politic vorbind) ori se trăieşte în baza unor principii.
Principiile sănătoase nu fac faţă, din păcate, bătăliei cu oportunismul şi parvenitismul generalizat în politica şi societatea românească de azi, însă asta nu ne dă dreptul să renunţăm. Principiile nu ţin locul proiectelor pentru comunitate şi al bunăstării cetăţenilor, dar stau la baza lor.
Tocmai de aceea, noi, cei trei vicepreşedinţi liberali aleşi şi demisionari înţelegem să ne păstrăm verticalitatea în politică şi să acţionăm în continuare în beneficiul partidului şi al cetăţenilor care ne-au trimis în administraţia locală să schimbăm lucrurile în bine şi să facem treabă.
În urma acestor alegeri, partidul şi-a reales conducătorul în persoana deputatului Virgil Guran şi biroul politic, printr-un exerciţiu democratic, în care marea majoritate a celor prezenţi în Adunarea Generală şi-au exprimat votul conform propriilor conştiinţe, ceea ce pentru noi este foarte important şi mobilizator pe mai departe.
Avem preşedinte, avem birou politic, avem consilieri municipali, avem deputat în Parlament, dar nu avem vicepreşedinţi politici.
Viaţa merge mai departe, iar în ceea ce ne priveşte, doar în spiritul principiilor democratice, autentice şi al pragmatismului în slujba cetăţeanului. 

 Rodica Papuc
Daniel Ioniţă
Florin Frăţilă


12 februarie 2013

După trei ani, rocadă inversată la conducerea Spitalului Municipal

În urmă cu o săptămână, managerul Spitalului Municipal Câmpina, medicul chirurg Alexandru Matei, a demisionat din funcţie. Din 2008 şi până acum, este a patra oară când se schimbă şeful SMC. În 2008, sub primul ministeriat al lui Eugen Nicolăescu la Sănătate, doctorul Matei era demis (ulterior, avea să conteste demiterea şi să câştige în instanţă). Acum, la patru ani distanţă de acel moment, Alexandru Matei şi-a dat demisia. Zgârcit în declaraţii publice referitoare la actul său unilateral de voinţă, doctorul Matei a transmis jurnaliştilor un comunicat de presă destul de lacunar şi evaziv, în care explică motivele demisiei: “Este o decizie personală. Este decizia mea şi numai a mea şi cred că aşa este mai bine. Nu m-a obligat nimeni, dar, mai devreme sau mai târziu, tot aici s-ar fi ajuns. Eu sunt chirurg, rămân chirurg, iar acest lucru nu mi-l poate lua nimeni. Rămân medic la Secţia de Chirurgie şi îmi văd de munca mea. Am fost câţiva ani managerul Spitalului Municipal Câmpina şi consider că nu am ce să-mi reproşez. Nu a fost o perioadă uşoară, dar roadele activităţii mele iată că apar. Sunt mulţumit de ceea ce las în urmă. Spitalul este printre puţinele din ţară acreditate, am reuşit să facem multe investiţii, câştigăm proces după proces cu Romgermed, suntem printre spitalele care nu au disponibilizat personal, suntem printre puţinele spitale din ţară care au încheiat trei ani la rând fără datorii. Am conştiinţa împăcată şi plec din funcţia de manager cu fruntea sus”. 


Întrebat de ce, în campania electorală de la ultimele parlamentare, când a candidat pentru Senat din partea PDL, deşi a fost avertizat că îi va fi greu să fie şi manager, şi chirurg, şi parlamentar, a considerat că poate duce această povară, iar acum, scăpat de grija activităţii parlamentare, opţiunile sale s-au schimbat radical, proaspătul demisionar a declarat următoarele: “În acea perioadă, situaţia spitalului nu era deloc clară. Între timp lucrurile s-au clarificat, s-au aşezat foarte bine şi acum pot pleca liniştit din fruntea spitalului, după trei ani de administrare a lui. Am vrut să las spitalul pe val, fără datorii, şi chiar aşa îl şi las. Avem circa 700.000 lei datorii şi 2.400.000 lei de primit de la Casa de Sănătate. Aşadar, puţinele datoriile pe care le are spitalul sunt, de fapt, banii pe care ni-i datorează CJAS Prahova. Am conştiinta împăcată din acest punct de vedere.” 
S-a spus că demisia fostului manager ar putea părea neaşteptată având în vedere faptul că, nu cu mult timp în urmă, în plenul Consiliului Local, doctorul Matei a prezentat raportul de activitate şi situaţia financiar-contabilă a spitalului, din care reieşea într-adevăr că unitatea este pe drumul cel bun, iar viitorul ei nu va fi deloc sumbru. Demisia doctorului Matei era totuşi de aşteptat, mai ales în condiţiile în care acesta a fost candidatul PDL la ultimele parlamentare, iar partidul său a pierdut dezastruos alegerile. Ba mai mult, susţinut de PDL, în decembrie 2009, Alexandru Matei a ajuns din nou manager al celui de-al doilea spital din judeţ, înlocuindu-l atunci pe Călin Tiu, un alt medic chirurg, vechi membru al PSD Câmpina. Se pare că roata istoriei şi a destinului s-a răsucit cu 180 de grade, iar doctorul Tiu, susţinut de PSD, va reveni, nu peste mult timp, la conducerea unităţii spitaliceşti. De aceea vorbeam, în titlul articolului, despre o rocadă inversată la conducerea Spitalului Municipal. Deocamdată, aflându-se în termenul de preaviz de 30 de zile, managerul ad-interim al spitalului este tot doctorul Matei. În următoarea perioadă, primarul Horia Tiseanu va trebui să semneze decizia de numire a unui manager interimar, până la organizarea şi desfăşurarea, în următoarele luni, a concursului pentru ocuparea legală a funcţiei de manager al Spitalului Municipal Câmpina (SMC). În prealabil, va avea loc o întâlnire între Consiliul Local, conducerea Primăriei şi Consiliul de Administraţie al SMC, unde se va hotărî cine va fi managerul interimar şi se vor pune la punct toate detaliile. În prealabil, pentru a nu fi incompatibil, doctorul  Călin Tiu va trebui să demisioneze din Consiliul Local. În locul său va urca următorul de pe lista candidaţilor-consilieri ai USL Câmpina, liberalul Dragomir Enache, fost consilier judeţean şi consilier local. Nu cu mult timp în urmă, la televiziunea locală, doctorul Călin Tiu a declarat că, în cazul în care va fi numit manager interimar, va fi gata să accepte această funcţie şi, pe cale de consecinţă, se va înscrie şi la concursul pentru ocuparea funcţiei de manager cu acte în regulă, concurs care se va organiza în următoarele şase luni. Solicitându-l, ieri, să ne dea o declaraţie în legătură cu planurile sale de viitor legate de revenirea în fruntea spitalului, Călin Tiu ne-a răspuns mult mai rezervat decât a făcut-o în recentele sale declaraţii televizate: “Au fost discuţii privind numirea mea ca manager interimar, pentru care se vor parcurge anumite etape. Eu nu mi-am arătat entuziasmul, dar nici nu am respins ferm varianta aceasta, mai sunt şi alte variante, urmează să vedem cum vor evolua lucrurile. Nu se ştie exact când se va da concurs pentru ocuparea funcţiei de manager al spitalului, aşa că nu vă pot spune acum dacă mă voi înscrie la acest concurs. Să vedem şi care va fi situaţia juridică a spitalului la acea dată, pentru că actuala lege a sănătăţii permite privatizarea spitalelor şi transformarea lor în fundaţii sau SRL-uri. Dacă până la vară, când se va da concursul, să zicem, spitalul va deveni SRL? În principiu, nu mă interesează, în acest moment, postul, fiindcă dacă m-ar fi interesat, m-aş fi afişat cu acest interes.” A.N.
Notă: Cu câteva ore înainte de închiderea ediţiei, medicul Călin Tiu a fost numit manager interimar al SMC.