10 aprilie 2013

Cuvântul care înţeapă

Nu pot să fiu complice

Urmăresc de multă vreme, din interior, maniera în care este condus oraşul şi am ajuns la concluzia că viitorul câmpinenilor ar putea fi unul sumbru, dacă nu ne trezim la timp. Nu mă refer aici la confortul edilitar ori la tradiţia culturală şi educaţională a oraşului, ci la zona economică ce se prăbuşeşte văzând cu ochii sub nasul celor care în acest moment deţin pârghiile puterii în administraţia locală. Din păcate, guvernarea locală, cea care ar trebui să intervină şi să corecteze traiectoria economică descendentă a oraşului, se confruntă, din punctul meu de vedere, cu două probleme ce se constituie în factori agravanţi faţă de situaţia actuală: mare parte din aparatul administrativ este deprofesionalizat în urma repetatelor implanturi de cumetrie din ultimele mandate; şi gradul de asumare a responsabilităţii la nivelul decidenţilor politici este extrem de scăzut. Mai pe scurt, ne aflăm în situaţia de a funcţiona din inerţie, într-o vreme în care lumea se schimbă fundamental.
Excesiv industrializat, oraşul avea cu 25 de ani în urmă peste 40.000 de salariaţi, iar azi mai puţin de 10.000, cu tot cu bugetari. Fabricile cu tradiţie s-au închis, comerţul scârţâie, serviciile sunt în moarte clinică, situaţie la îndemâna câtorva magnaţi, care cumpără toate aceste „cadavre” în scopul principal de a deţine şi mai puţin de a găsi soluţii pentru bunăstarea generală. Sărăcirea treptată a populaţiei duce, după cum bine ştim, la derapaje democratice grave (cel mai bun exemplu este cumpărarea voturilor), în urma cărora politicul, controlat de oameni cu bani, aduce în funcţii publice indivizi fără personalitate şi de cele mai multe ori slab pregătiţi. Iată cum se închide cercul vicios al neputinţei noastre şi de ce este explicabil faptul că azi, în plină criză economico-financiară mondială, nu avem soluţii la nivel local pentru implementarea unei strategii coerente pe termen mediu şi lung.
Este evident că lucrurile nu mai pot continua aşa, pentru că această complicitate ar putea aduce Câmpina în pragul falimentului instituţional şi bineînţeles, economic. Tocmai de aceea, în ultima vreme, mi-am asumat rolul, în calitate de ales local, de a iniţia o amplă dezbatere pe tema viitorului Câmpinei, în urma căreia să stabilim împreună, societate civilă, oameni politici şi mediu de afaceri, (bineînţeles, cu ajutorul unor specialişti în management urban) încotro ne îndreptăm şi care sunt soluţiile viabile pentru redresarea economică a urbei. Şansele de a redeveni o forţă economică a judeţului cred că sunt, însă, minime, dar asta nu ne împiedică cu nimic să redefinim tradiţia petrolieră (industrială) a oraşului dintre dealuri în care ne-am născut şi am ales să trăim. Pentru că altfel, în următorii ani, vom rămâne probabil un ţinut al bunicilor şi nepoţilor, vizitaţi doar la sfârşit de săptămână. În ceea ce mă priveşte, nu pot să fiu complice la un astfel de scenariu.
Sunt conştient că va fi foarte greu să urnesc din loc colosul indiferenţei autorităţilor, însă sper că alături de acest demers legitim vor veni din ce în ce mai mulţi oameni conştienţi că viitorul societăţii noastre se întrevede a fi sub un mare semn de întrebare.

P.S. Nu ţin deloc să-mi asum paternitatea acestui demers, aşa cum se vehiculează deja prin cercurile unor nemernici politici care nu au făcut nimic în viaţa lor publică în afară de a slugărnici şi de a profita. Îmi doresc doar ca acest oraş să redevină o casă bună a cetăţenilor săi, pentru că ăsta este adevăratul rost al nostru, al celor care vremelnic ne aflăm într-o funcţie publică. În rest, celor care le e frică de gândurile şi iniţiativele mele, le spun că mai au multe de aflat şi pătimit.
Florin FRĂŢILĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu