10 aprilie 2013

Editorial

INDECIDABILII

Încerc să aplic în concretul politichiei româneşti teoria despre prostie pe care o prezentam în numărul trecut. Aş observa mai întîi că definiţia dată dată de Cipolla prostului: persoana care provoacă pierderi celorlalţi, fără ca el personal să aibă vreun cîştig sau suferind chiar pierderi  îmi permite să trag o concluzie surprinzătoare în ordinea ştiinţei politice: prostia este funciarmente antidemocratică. În măsura în care dăm cea mai simplă definiţie democraţiei: conlucrarea în vederea realizării binelui comun, e lesne de văzut că prostia, nerealizînd binele, nu poate fi democratică.  M-am întrebat de multe ori, văzînd unele decizii aiurea ale administraţiei, puzderia de legi prost făcute, stufoase, inaplicabile, care se bat cap în cap… dacă ele sunt făcute din rea intenţie (deciziile „cu dedicaţie” sunt mereu semnalate) sau pur şi simplu din prostie, din nepricepere, din incapacitatea de a gîndi toate consecinţele unui act. În decăderea de peste 4 decenii (de prin 1980…e de demonstrat) a învăţămîntului românesc, oamenii pur şi simplu prost pregătiţi, dar cu orgolii supradimensionate, sunt puzderie. Cineva a analizat recent cu atenţie CV-urile membrilor guvernului  şi a rămas îngrozit de cîtă făcătură şi pseudo-profesionalism există acolo.  Dacă mergem mai adînc, la parlament, la conducerile judeţene sau municipale, ce capacitate profesională au aceşti oameni? Chiar dacă, generoşi, le-am atribui bune intenţii, ele nu sunt niciodată suficiente, dimpotrivă, pot provoca uneori adevărate catastrofe.  Mi se va putea aduce drept contra-argument faptul că indivizi ca Becali, Vanghelie, Mazăre, Oprişan şi mulţi alţii au făcut averi, deşi nu-i dă cultura afară din casă. O observaţie: toţi au făcut avere pe seama statului, cărui îi place să se lase jupuit de favoriţii săi, şi nu într-un climat de concurenţă reală, profesionistă, cu adevărat capitalistă. Dintr-o asemenea concurenţă au de cîştugat toţi. Dar ea le-ar fi cerut pregătire managerială. România se prăbuşeşte datorită prostiei cocoţate la toate pîrghiile decizionale. De aceea lipseşte Binele public. Dar oamenii ăştia distrug ţara – nu putem decide de ce - din prostie sau din incompetenţă. Pe de altă parte, rămîn de făcut analize sociologice, etno-psihologice şi antropologice serioase pentru a încerca să explicăm de ce românii au un aşa dispreţ manifest pentru oamenii cu o pregătire intelectuală ireproşabilă, cărora nu le acordă nici o şansă în politică, rînduri, rînduri de alegeri au descurajat orice încercare de a se forma o elită academică autentică la nivelul deciziei politico-administrative. Oamenii cu studii serioase (nu la facultăţi născocite) în marile universităţi ale lumii nu au de fapt nici un succes la ştampilatorul tricolor de vot. Au fost acuzaţi destui parlamentari că şi-au angajat nevasta, fata, nepoata, amanta pe post de consilier la cabinetul parlamentar. Dar  nimeni nu întreabă: ce specialişti în economie, politici publice, mediu, învăţămînt, legislaţie lucrează în respectivul cabinet. De aceea nu trebuie să ne surprindă că România este o prostocraţie. În sensul definit de Cipolla. Dacă mai adăugăm şi celelalte două categorii,  banditul şi neajutoratul, în combinaţiile lor cu prostul, aproape că avem tabloul întreg al clasei noastre politice. Şi al răului public proliferant epidemic, aşa cum îl resimţim cu toţii. Nu am mai scris în ultimele săptămîni despre „evenimentele” curente, pentru că ele sunt de o dezesperantă lipsă de substanţă. În cei 70% oamenii ăştia şi-au însuşit şi meteorologia: Oprescu a inventat un viscol, Dragnea inundaţii. Politizarea meteorologiei (cu istoric încă din vremea ceauşistă) e încă o dovadă a faptului că e imposibil de înţeles: oamenii ăştia o fac din prostie sau din ticăloşie sau din ambele?
P.S. Plagiatul dlui. Ponta, devenit subit „băiat bun” pentru unii comentatori, rămîne un spin greu de scos din piciorul şchiopătînd al ţării. Iar anunţul că se va întîlni cu dna Merkel, făcut cu tonul cu care s-ar fi anunţat găsirea leacului pentru cancer, ţine de acelaşi amestec exploziv pe care l-am analizat mai sus.
Christian CRĂCIUN     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu