25 iunie 2013

Veniturile bugetului local sunt la cota de avarie

Bulevardele centrale - în pericol de a nu mai fi asfaltate

La ultima conferinţă de presă a PSD, viceprimarul Ion Dragomir a prezentat în tuşe cenuşii situaţia asfaltării bulevardelor centrale Carol I şi Nicolae Bălcescu. Principalele artere rutiere ale municipiului, din cauza insuficienţei fondurilor, dar şi a blocării de către Ministerul Dezvoltării a preluării investiţiei de către municipalitate, s-ar putea asfalta abia peste doi ani, în cea mai optimistă variantă, conform previziunilor celui de-al doilea demnitar al oraşului. Asfaltarea centrului a fost prinsă, acum doi ani, în Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii (PNDI), susţinut de fosta guvernare PDL, mai exact de fosta ministresă de la Ministerul Dezvoltării de atunci, Elena Udrea. Ulterior, tronsoanele din bulevardele centrale ce urmau a fi asfaltate au fost predate executantului, adică firmei Romstrade. Sătui să mai plătească lucrări de amenajare a unor parcuri la ţară, în comune aflate în vecinătatea pădurilor, de construire a unor săli de sport în sate depopulate, sau a unor piscine cu cheltuieli de întreţinere exorbitante pentru administraţiile locale “beneficiare”, guvernul Ponta a desfiinţat PNDI, renunţând la investiţiile publice dedicate clientelei politice pedeliste. S-au păstrat o serie de investiţii importante vizând ample lucrări de infrastructură (rutieră, apă-canal), grupate în Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL). După desfiinţarea PNDI de căre guvernul USL, Ministerul Dezvoltării din noua guvernare a  reziliat contractual cu Romstrade, motiv pentru care firma bucureşteană a dat în judecată Ministerul Dezvoltării. Actuala administraţie câmpineană a căzut  la mijloc. Căci nu mai poate lua nici măcar pe cont propriu asfaltarea bulevardelor centrale până când nu se finalizează procesul dintre MD şi Romstrade. 
De la începutul intervenţiei sale, viceprimarul a precizat că vrea să ia atitudine şi pentru că cei din opoziţie susţin că din cauza lui nu s-ar mai asfalta centrul municipiului: “Este o problemă de larg interes şi aş vrea să o clarific acum. Mai ales că din rândul opoziţiei sunt unii care susţin că din cauza mea nu se asfaltează. Este grav şi total neadevărat. Asfaltarea centrului Câmpinei a fost prinsă în PNDI. Există contract între Ministerul Dezvoltării şi firma Romstrade, care a câştigat licitaţia de adjudecare a lucrărilor. Suma necesară asfaltării centrului este prevăzută în buget, printre cheltuielile de capital, iar municipalitatea, Consiliul Local, a făcut toţi paşii prevăzuţi de procedurile legale, am încheiat şi un protocol cu MD prin care preluam noi investiţia. Acum cei de la MD nu mai sunt de acord cu ce ne-am înţeles până nu se termină procesul cu Romstrade. În acest moment, sunt două variante: anularea cât mai rapidă a contractului cu Romstrade sau diminuarea contractului dintre MD şi Romstrade scoţând anumite obiective care sunt prinse în contract. Am încercat tot felul de intervenţii, nu stăm degeaba, dar am fost atenţionaţi că nu avem voie să facem nicio altă licitaţie. Mai este o problemă în ceea ce priveşte proiectarea, care este făcută şi plătită de MD, dar s-ar putea rezolva şi aceasta, în situaţia în care ne scoate din PNDI. Sunt totuşi nişte tronsoane din bulevardele centrale care nu au fost predate la PNDI. Mă voi interesa la MD dacă vom putea scoate la licitaţie aceste tronsoane, situate pe Bdul Bălcescu, de la Emon până la strada Sondei, şi pe Bdul Carol I, de sus de la Rezervoare până la podul de la Cornu.  În războiul dintre MD şi Romstrade, noi am picat la mijloc, dar nu numai noi, ci şi multe alte administraţii publice locale. Ministerul a reziliat contractul, Romstrade a dat MD în judecată, iar noi va trebui să aşteptăm terminarea procesului. Mă tem că acest proces va dura mult, poate chiar trei ani, dacă mă întrebaţi pe mine, iar centrul Câmpinei va ajunge precum Moreniul, adică plin de gropi. Noi însă nu vom lăsa carosabilul să se deterioreze şi îl vom plomba pe suprafeţe mari.”
O altă problemă ridicată de viceprimar a fost cea privind colectările dezastruoase la bugetul local. Dacă la sfârşitul lunii mai 2012, veniturile se încasaseră în proporţie de 50%, acum suma totală a colectărilor la bugetul Câmpinei abia dacă trece de 30%. Sumele mici colectate sunt cauzate de numeroasele disponibilizări ale angajaţilor câmpineni, precum şi de intrarea în insolvenţă a numeroase societăţi câmpinene, dintre care o bună parte sunt firme cu care altădată ne mândream: Petroutilaj, IRA etc. Viceprimarul Ion Dragomir a mai tras un semnal de alarmă, precizând nu doar că veniturile colectate în primele cinci luni ale anului 2013 sunt mult sub asteptari, dar şi că viitorul nu este deloc roz în acest sens. “Va spun sincer, mi-e teamă de ce puţine venituri vom avea anul acesta. Dacă ne apucam să facem lucrări care sunt deja prinse în buget, nu aveam de unde să le plătim. Încasările la buget sunt mult sub nivelul anului 2012 şi nu se întrevăd semne de ameliorare a acestei situaţii.”  A.N.

Editorial

PREMIANŢII

Fiind săptămîna serbărilor şcolare, m-am gîndit să vă scriu despre un premiant. Iată ştirea nudă: „Sorin Oprescu a participat la decernarea premiilor anuale ale Fondului Internaţional pentru Cooperare şi Parteneriat al Mării Negre şi al Mării Caspice. Primarul general al Capitalei a fost premiat la Bruxelles pentru eforturile de a finaliza proiectele începute în Bucureşti. În cadrul aceleiaşi gale au mai fost premiaţi, printre alţii, preşedintele Parlamentului European Martin Schulz, comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş şi comisarul european pentru dezvoltare regională, Johannes Hahn”. Motivarea mi se pare de-a dreptul cinică. Premierea aceasta arată – încă odată – ruptura dintre birocraţia din capitala Europei şi realităţile de pe teren. Să premiezi primarul (joc de cuvinte obligatoriu) celei mai murdare şi mai haotice capitale europene, a singurei capitale din UE în care rişti să fii omorît de haite de cîini vagabonzi, să-l distingi pe edilul care a distrus cel mai mult din zestrea şi aşa firavă a arhitecturii cetăţii pentru binele a tot felul de tunuri imobiliare, este totuşi o performanţă. Decidenţii organismului respectiv puteau cere cel puţin o revistă a presei interne din România, şi ar fi avut o imagine mult mai exactă a personalităţii laureatului. A trecut vremea celebrei „Operation Villages Roumaines”, în care solidaritatea europeană împotriva elanului demolator al paranoicului de serviciu chiar îl scosese din minţi pe Ceauşescu.

CSM Câmpina a promovat în Liga a III-a naţională

După un parcurs aproape fără greşeală în recent încheiatul sezon din Liga A Prahova la fotbal, CSM Câmpina a câştigat, într-o manieră categorică şi meciul de baraj pentru promovarea din Liga a III-a naţională, disputat în compania campioanei din prima ligă a judeţului Buzău, Voinţa Lanuri.
După un meci fără istoric, în care CSM Câmpina a dominat clar la toate capitolele, scorul final ne scuteşte de orice alte comentarii: CSM Câmpina - Voinţa Lanuri 6-0.
Odată cu promovarea în Liga a III-a naţională, CSM Câmpina va juca din sezonul viitor sub “patronajul” administraţiei publice locale, urmând ca o însemnată parte din bugetul clubului să fie asigurat din bani publici, dar şi din surse private. În perioada imediat următoare, noua structură de conducere, al cărei control îl deţine municipalitatea câmpineană, va stabili atât lotul pentru sezonul următor, cât şi obiectivele pe termen mediu şi lung. Reunirea lotului, după o bine meritată vacanţă, va avea loc cel mai probabil la mijlocul lunii iulie, pe Stadionul Rafinărie, unde CSM Câmpina îşi va disputa meciurile de “acasă” şi în sezonul 2013-2014. F.C.

Noua Constituţie va garanta drepturile cetăţenilor României

Zilele trecute, la sediul PSD Câmpina, senatorul Georgică Severin (preşedintele Comisiei de cultură a Senatului), viceprimarul Ion Dragomir (liderul social-democraţilor locali) şi consilierul municipal Gheorghe Tudor (fostul primar al municipiului în mandatul 2000-2004), s-au întâlnit cu jurnaliştii câmpineni în cadrul unei conferinţe de presă. La începutul întâlnirii, senatorul câmpinean a prezentat principalele noutăţi inserate în proiectul viitoarei constituţii, finalizat recent de către Comisia de revizuire a Constituţiei României. În opinia lui Severin, cel mai important element al noii Constituţii se referă la drepturile cetăţeanului. Printre multele drepturi garantate, senatorul s-a oprit la dreptul la educaţie. Astfel, în noua Constituţie, care probabil va fi aprobată de plenul Parlamentului în toamnă, “dispare ideea de drept la învăţătură, prin care aveai doar garanţia învăţământului obligatoriu, şi apare dreptul la educaţie, care lărgeşte foarte mult acest cadru şi merge până la recalificarea profesională”. Adept declarat al republicii parlamentare, Severin consideră că proiectul noii Constituţii elimină, de asemenea, o serie de disfuncţionalităţi. Legea fundamentală, în varianta ei revizuită, îi dă atribuţii importante preşedintelui ţării, dar înlătură (sau măcar limitează) interpretările  abuzive în relaţia preşedinte-premier-parlament. Prin noua Constituţie, preşedintele ţării va avea posibilităţi mult mai mari de dizolvare a Parlamentului, lucru care îl va ajuta să-şi exercite cu adevărat rolul de mediator între puterile statului. Nu ne-am gândit nici o secundă să demolăm atribuţiile de arbitru ale preşedintelui ţării, însă un arbitru nu poate fi şi jucător”, a subliniat senatorul câmpinean. Viitoarea Constituţie va introduce noţiunea de “regiune”, ca să poată permite procesul de regionalizare a ţării, anuntat pentru sfârşitul acestui an. De asemenea, vor fi clarificate atribuţiile principalelor instituţii ale statului în raport cu UE. Binefacerile noii Constituţii nu l-au impresionat prea tare pe consilierul municipal Gheorghe Tudor, în opinia căruia “garantarea drepturilor cetăţeanului nu are nicio finalitate, de vreme ce  instituţiile statului nu au grijă ca aceste drepturi să şi fie respectate. Oamenii continuă să bată la uşi închise, sistemul asigurărilor de sănătate este la fel de deficitar şi de nepăsător faţă de omul de rând, şi nimeni nu răspunde pentru nimic în ţara asta.” O menţiune extrem de importantă a fost cea făcută de Severin cu privire la diminuarea exagerată a numărului de parlamentari, lucru dorit de actualul preşedinte al ţării, dar care ar duce la micşorarea drastică a reprezentării românilor în Parlamentul României. Admiţând că drepturile de reprezentare ale minorităţilor naţionale în forul legislativ central sunt inviolabile, parlamentarul câmpinean a arătat, de asemenea, de ce este importantă păstrarea sistemului Parlamentului bicameral. Un sistem parlamentar unicameral elimină unul dintre filtrele ce ar putea cenzura o lege neconstituţională, împiedicând adoptarea ei pripită şi reluând procesul de dezbatere a acestui act normativ necorespunzător prin respingerea sa de către a doua cameră a Parlamentului. “Nu putem diminua drepturile minorităţilor naţionale de a fi reprezentate în Parlament, altfel nu am mai fi un stat democratic. Însă un Parlament unicameral cu 300 de membri (teorie atât de dragă lui Băsescu, pe care preşedintele, neavând imaginaţie, o readuce periodic în dezbaterea publică pentru a-şi reface imaginea publică), ar însemna că circa 18% din legislativul nostru va fi dominat de reprezentanţi ai minorităţilor, afectând voinţa politică a milioane de români. Pe de altă parte, o cifră sub 300 de parlamentari la Camera Deputaţilor distorsionează total orice rezultat al votului, pentru că, în acest caz, am putea ajunge la situaţia ca 25% dintre deputaţi să aparţină minorităţilor naţionale, în condiţiile în care numărul votanţilor acestor minorităţi nu reprezintă nici pe departe 25% din totalul electoratului. Pur şi simplu nu ar mai conta votul a 18 milioane de români. Calculul Luăm în considerare votul celor peste un milion de maghiari - care vor vota, firesc, candidaţi maghiari, dar şi faptul că cei 18 deputaţi reprezentanţi ai celorlalte minorităţi naţionale nu au mai mult de 150.000 de voturi. Făcând un calcul elementar, ne rămân circa 18 milioane de votanţi români. De aceea, în opinia mea, cea mai bună va fi soluţia unui Parlament bicameral cu 300 de deputaţi şi circa 100 de senatori”, a conchis senatorul Georgică Severin. A.N.

Guvernanţii sunt pregătiţi pentru o eventuală ofensivă a străinilor în cumpărarea de terenuri agricole în România

Ministerul Agriculturii pregăteşte măsuri de protecţie cu aplicare de la 1 ianuarie 2014, de când străinii – persoane fizice vor putea cumpăra terenuri agricole în România. Facem aici menţiunea că, după aderarea României la UE, în ianuarie 2007, numai personele juridice străine putea cumpăra astfel de terenuri. Una dintre condiţiile ce vor fi impuse atât străinilor, cât şi românilor o reprezintă imposibilitatea de revânzare a terenului cumpărat în mai puţin de 10 ani de la achiziţionare. Aflat la Câmpina nu cu mult timp în urmă, la lansarea în Prahova a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a răspuns în acest sens întrebărilor presei, făcând următoarele precizări: “Va trebui să reglăm corespunzător piaţa funciară, în condiţiile în care, de la 1 ianuarie 2014, România trebuie să permită şi persoanelor fizice străine să achiziţioneze terenuri agricole. Avem în vedere mai multe măsuri în spijinul fermierilor români, unele enunţate şi de preşedintele ţării. Este vorba despre creditarea impusă printr-o ordonanţă de guvern, care îi încurajează şi pe românii ce vor să acceseze fonduri europene, dar şi pe aceia care vor să cumpere terenuri. Cu un avans de doar 10% şi cu garantarea de către stat a 50% din diferenţă, românii vor putea cumpăra terenuri în 2013, deci înainte de liberalizarea pieţei funciare şi de o presupusă ofensivă a străinilor în achiziţionarea terenurilor agricole. O altă măsură este dreptul de preemţiune (în condiţiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preempţiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun – n.red.). Aici, după modificarea legii de funcţionare a Agenţiei Domeniilor Statului, cu transformarea acestei instituţii într-o agenţie care nu doar administrează fondul funciar, ci şi reglementează piaţa funciară, vom putea acorda, de la 1 ianuarie 2014, a unui drept de preemţiune în favoarea statului sau în favoarea arendaşilor, vecinilor terenului respectiv etc. Aici, în următoarele săptămâni, va trebui să purtăm o discuţie publică, pentru că nu avem pretenţia că le ştim pe toate foarte bine. Sigur că, în următoarele săptămâni, vom discuta această problemă în coaliţia de guvernare. Este o altă măsură importantă pe care o avem în vedere pentru a întări competivitatea fermierului român, pentru a-l ajuta să cumpere terenul pe care îl lucrează sau pe care doreşte să îl lucreze”, a declarat, în cadrul întâlnirii de la Casa Tineretului, primul agricultor al ţării. A.N.

Spitalul Municipal are nevoie de un medic gastroenterolog

Spitalul Municipal Câmpina are nevoie de un medic gastroenterolog. Gastroenterologia este specialitatea medicală care se ocupă cu prevenţia, diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor sistemului digestiv (afecţiuni gastrointestinale, hepatice, colecistice, pancreatice). În discuţie sunt atât bolile de stomac, dar şi cele ale tractului intestinal. Cu mulţi ani în urmă, exista un medic gastroenterolog şi în SMC. Pentru creşterea acurateţei diagnosticului şi evaluarea stadiului de boală, consultul gastroenterologic este completat cu explorări funcţionale digestive (de exemplu, test de toleranţă orală la lactoză), endoscopice (endoscopie digestivă superioară, colonoscopie) şi imagistice (ecografie abdominala), în marea lor majoritate, disponibile în cadrul spitalului, după ultimele dotări primite de unitate în ultimii ani. Dacă la aparatura medicală nu stăm deloc rău, lipsa personalului de specialitate este o realitate nefericită care cu greu se va putea remedia, mai ales în condiţiile exodului masiv de medici români în Occident, acolo unde salariile slujitorilor lui Hipocrat sunt de zeci de ori mai mari decât în România, la noi continuându-se practicarea unei salarizări a cadrelor medicale sub limita decenţei. “Unde este cea mai mare nevoie de gastroenterolog, în unitatea noastră, este la nivel de  coordonare a diferitelor programe naţionale de sănătate vizând toate formele de hepatită. Se ştie că la nivel de stat există subvenţii importante în tratamentele hepatitei cu medicamente de tip interferon etc. Or, aceste medicamente nu pot fi prescrise de alte categorii de medici. Ele trebuie prescrise numai de gastroenterologi. Aşa cum citostaticele nu pot fi prescrise decat de medicul oncolog. Nemaivorbind de faptul că atât afecţiunile gastrice, cât şi cele enterologice, pentru a putea fi tratate, este nevoie de o perioadă mai lungă de timp”, ne-a declarat medicul chirurg Călin Tiu, managerul general al Spitalului Municipal.  A.N.

Reabilitând imaginea unui mare explorator român,

Părintele Petru Moga, parohul bisericii de la Slobozia, a tradus o carte despre viaţa lui Iuliu Popper

Preotul Petru Moga de la parohia “Sfântul Nicolae” din cartierul Câmpiniţa ne-a uimit încă o dată, şi ne-a impresionat în egală măsură, dovedind, dacă mai era nevoie, că este una dintre cele mai complexe feţe bisericeşti ale orăşelului nostru. Căci părintele Petru nu este doar un devotat slujitor al Domnului pe acest pământ, dar şi un iubitor şi promotor al culturii de mare ţinută (Sala Praznicală de la sediul parohiei pe care o păstoreşte este, deseori, gazda unor importante expoziţii, lansări de cărţi, concerte simfonice etc). Dumnezeu l-a înzestrat pe părintele Moga nu doar cu harul preoţiei, dar l-a norocit şi cu o mare descoperire arheologică (cu ani în urmă, în curtea parohiei, el a descoperit o necropolă veche de 3500 de ani), iar mai nou, cu descoperirea unui mare român rămas, prin ingratitudinea pe care o aşterne uneori istoria, aproape necunoscut chiar în ţara lui natală.  Un astfel de mare român necunoscut de români este Iuliu Popper, un destoinic explorator şi inventator de la sfârşitul secolului al XIX-lea. După ce joi, 6 iunie 2013, la Librăria “Bizantină” din Bucuresti, a fost lansată cartea lui Iuliu Popper intitulată "Tara de foc", tradusă din limba spaniolă de către părintele Petru Moga, săptămâna trecută, în amfiteatrul Şcolii Centrale, părintele a prezentat cartea în faţa a zeci de şcolari (unii dintre aceştia, gălăgioşi şi impermeabili la actul de cultură şi de reabilitare a unui mare român, i-au stârnit părintelui un zâmbet şi o remarcă pline de condescendenţă: “N-avem ce le face, nu-i captivează lectura, pentru că sunt generaţia calculatoarelor”). Ziua de 6 iunie 2013 nu a fost aleasă întâmplător, deoarece, la această dată, s-au împlinit 120 de ani de la moartea lui Iuliu Popper. Acesta, puţin cunoscut în România, a fost un apreciat explorator, dar şi un inventator iscusit, un spirit aventurier care a murit în 1893, la 36 de ani, în condiţii misterioase şi neelucidate, probabil răpus de guvernatorul Ţării de Foc de la acea vreme, ale cărui abuzuri Popper le demascase nu o dată. Iuliu Popper, s-a născut la Bucureşti, pe Calea Văcăreşti, în 1857, fiind fiu de profesor şi librar. Aventurier din fire, ambiţios şi întreprinzător, la 20 de ani vizitase deja Istanbulul şi mai multe ţări europene. După obţinerea licenţei în inginerie, la Paris, călătoreşte prin Siberia, India, China şi Japonia. Străbate cele două continente americane de la nord la sud, din Alaska până în Patagonia, cu mici escale la San Francisco, Mexico City (unde practică gazetăria), Havana (unde realizează un plan de sistematizare al oraşului). Apoi îl întâlnim în Brazilia şi Argentina, stabilindu-se în 1886 în Buenos Aires, capitala permanentă a Republicii Argentina. Oferta autorităţilor argentiniene de a-l ajuta în cercetarea interiorului Ţării de Foc vine în întâmpinarea dorinţei sale „de a studia şi a cunoaşte această ţară enigmatică, care formează sudul extrem al continentului american”, respectiv arhipelagul de 72 000 km2, cuprins între strâmtoarea Magellan şi Capul Horn, aparţinând statelor Chile (50 000 km2) şi Argentina (22 000 km2), conform tratatului intervenit între acestea la 23 iulie 1881. Întors la Buenos Aires, aureolat de reuşita primei expediţii de explorare a interiorului celei mai mari insule a arhipelagului Tierra del Fuego, Iuliu Popper va ţine o conferinţă care va suscita un enorm interes, concluzionând că „aceste regiuni au un viitor economic în ceea ce priveşte exploatarea zăcămintelor aurifere şi creşterea vitelor”. Convins că „epidemia auriferă e latentă şi va face victimele sale în toate clasele şi sferele sociale”, Popper se simte obligat să atragă atenţia că „toate visurile unui presupus Eldorado (…) nu se vor realiza niciodată”. Nu i s-a dat însă crezare, iar febra aurului, care cuprinsese atât numeroşi aventurieri, cât şi pe autorităţile locale, avea să-i fie fatală, reprezentând substratul acuzaţiei şi chemării sale în faţa instanţelor de judecată. Pentru a-şi putea apăra cauza în procesul înscenat la Buenos Aires, în anul 1893, care avea să devină senzaţional prin modul de desfăşurare, este nevoit să părăsească Ţara de Foc. Cea mai gravă dintre acuzaţii era aceea privind exterminarea indienilor din Insula Mare. La puţin timp, Popper avea să fie găsit mort. Părintele Moga a povestit audienţei cum a auzit prima dată de Iuliu Popper, de la unul din ginerii săi, argentinian de origine, care îi mărturisise că Popper nu are o imagine prea bună în Argentina, fiind asimilat cu un exterminator al indienilor din Ţara de Foc. Intrigat de aceste acuzaţii cărora nu voia să le dea crezare, Părintele Moga, într-una din vizitele sale în Argentina, ajunge în Ushuaia, un important oraş argentinian al Ţării de Foc. Aici vizitează  un muzeu în care găseşte această carte a lui Popper ce adună articole din presa vremii, scrise de marele explorator în spaniolă, engleză şi germană. “Prin articolele sale, Popper încerca să le spună argentinienilor lucruri pe care nu cred că ei erau pregătiţi să le înţeleagă la momentul respectiv. Cred că locul lui Iuliu Popper pentru România, dar şi pentru umanitate, trebuie să fie în rândul marilor exploratori. Sper ca traducerea acestei cărţi, pentru care am învăţat limba spaniolă, să fie doar un prim pas pentru reabilitarea acestui român extraordinar”, le-a mai spus copiilor de la Şcoala Centrală părintele Petru Moga. A.N.

26 iunie - Ziua Drapelului României

Programul manifestărilor:
Atelierul 1 - confecţionare steguleţ din hârtie
Atelierul 2 - confecţionare drapele din materiale textile
Atelierul 3 - expoziţie cu vânzare de drapele confecţionate artizanal, vestimentaţie şi alte produse în culorile naţionale
Atelierul 4 - “Primar pentru un minut” – purtarea eşarfei de primar
Atelierul 5 - mini-spectacol de muzică şi poezie
Atelierul 6 - Desene cu drapelul naţional

CEREMONIA MILITARĂ DE ÎNĂLŢAREA A DRAPELULUI:
Program:
10.00 - ceremonia de înălţare a Drapelului României în Piaţa Tricolorului (Jandarmi şi Poliţia locală)
- întâmpinarea persoanei oficiale;
- prezentarea onorului: trompetul sună semnalele “Atenţiune” şi “Prevestirea pentru primirea generalului”, muzica militară intonează “Marşul de întâmpinare”;
- salutul drapelului de luptă;
- ocuparea locului stabilit în dispozitiv;
- rostirea alocuţiunilor referitoare la sărbătorirea Zilei Drapelului naţional;
- primirea drapelului României ce urmează a fi înălţat pe catarg;
- înălţarea drapelului României; Intonarea Imnului de Stat.
10.30 - lucru în Ateliere
11.30 - premierea copiilor
12.00 - încheierea activităţii

Proiectul de voluntariat “Pentru sănătatea dumneavoastră”, iniţiat de Şcoala Postliceală Sanitară “Louis Pastuer”, împlineşte 10 ani de existenţă

După momentul festiv al absolvirii primei promoţii de asistenţi farmacişti, conducerea Şcolii Postliceale Sanitare “Louis Pasteur” din Câmpina, patronată de Asociaţia AMUS, a organizat la sfârşitul săptămânii trecute, la Băneşti, cu ocazia Festivalului Cireşelor, caravana proiectului de voluntariat “Pentru sănătatea dumneavoastră”.
În calitatea sa de coordonator al proiectului, Ciprian Murariu, directorul şcolii, a declarat: “Susţinem proiectul de voluntariat «Pentru sănătatea dumneavoastră» de 10 ani, atât în Câmpina, cât şi în localităţile învecinate. El are un dublu scop, acela de a preveni eventualele probleme de sănătate (tensiune arterială) ale cetăţenilor, cât şi acela de a dezvolta spiritul voluntariatului în rândul elevilor noştri. Şcoala noastră are deja tradiţie şi pregăteşte, an de an, viitoarele cadre medicale din sistemul sanitar şi credem că este foarte important ca elevii voluntari să-şi înţeleagă cât mai bine meseria, aceea de a avea grijă de sănătatea şi viaţa oamenilor. În perioada următoare, caravana noastră va ajunge atât în Câmpina, cât şi în alte zone din imediata apropiere a oraşului”.
La Băneşti, pe toată durata festivalului, zeci de oameni au trecut, fiecare pentru câteva minute, pe la cortul voluntarilor Şcolii Postliceale Sanitare “Louis Pasteur”. F.C.

Mircea Albulescu şi Gheorghe Visu, câteva impresii despre Câmpina

Mircea Albulescu: “Cu credinţă, încăpăţânare şi răbdare, câmpinenii vor avea un teatru aşa cum şi-l doresc”

Înainte de spectacolul cu piesa “Bădăranii” a Teatrului “Metropolis” din Bucureşti, prezentată miercurea trecută pe scena Casei de Cultură, actorii veniţi de la Bucureşti au fost poftiţi la masă, la cantina societăţii Confind, unul dintre cei mai importanţi sponsori ai Teatrului “Mircea Albulescu” (fostul Teatru “Proiect” Câmpina). După ce şi-a potolit foamea şi setea, actorul Mircea Albulescu  ne-a acordat un scurt interviu. Cu amabilitate, dar şi cu drag.

Reporter: Privind retrospectiv, cum vedeţi apariţia acestui teatru proiect la Câmpina?
Mircea Albulescu: Este o ecuaţie cât se poate de simplă. Nevoia naşte valoare. Întotdeauna a fost aşa pe lumea asta. Nu numai pentru oameni este valabilă treaba asta, ci şi pentru animale. Adică, înainte de apariţia omului pe pământ. Oamenii din acest oraş minunat îşi doresc cu ardoare să aibă un teatru. Şi vor avea un teatru aşa cum îşi doresc. Nu contează când se va întâmpla acest vis al lor, într-un an, doi sau mai mulţi. Important este că vor avea acest teatru aşa cum şi-l doresc. Pentru asta este nevoie de credinţă, încăpăţânare şi răbdare. Eu cred că oamenii din acest oraş minunat au aceste trei mijloace necesare pentru a-şi atinge scopul. Şi mai este un lucru care îi personifică într-un fel şi care aşază Câmpina lângă urbele în care există teatre de mare valoare: gustul artistic. Câmpinenii ştiu să spună: “Aha, asta-mi place!” sau “Nu vă supăraţi, asta nu aş mai vrea să văd a doua oară”. Faptul că Măria Sa, Publicul Câmpinean, poate să spună “da” unor valori artistice, asta îl îndreptăţeşte să aibă un teatru de valoare. Acest izvor de bucurie, cum este oraşul nostru (îmi permit să spun aşa, chiar dacă nu sunt câmpinean), îmi dă credinţa că, până la urmă, vom reuşi.
Rep: Acum 100 de ani, maestre, nu se botezau străzile sau instituţiile cu numele unor personalităţi (culturale sau din alte domenii), în viaţă. Astăzi lucrurile s-au schimbat, fără a însemna că prin afirmaţia mea vreau să fac vreun proces de intenţie. Această modalitate de a denumi instituţii cu numele unor oameni de cultură înseamnă cumva că personalităţile culturale sunt tot mai puţine, sau că ele sunt preţuite mai mult astăzi decât cu un veac în urmă?
M.A.: Eu cred că aceste nominalizări au o singură cauză: nerăbdarea. Omul îşi zice în sinea lui că nu mai trebuie să aştepte să moară cel pe care îl apreciază pentru a boteza numele străzii sale cu numele actorului, sculptorului, muzicianului iubit. El vrea ca în comunitatea în care trăieşte să existe o stradă care să amintească de omul de cultură apreciat, un gest care să fie, în acelaşi timp, o plecăciune elegantă în faţa numelui şi a operei celui care va da numele străzii respective. Asta poate să însemne totodată şi că acum 100 de ani, acum 50 de ani, oamenii aveau mai multă răbdare, dar şi că mijloacele de comunicare şi de locomoţie au devenit astăzi mult mai performante, obişnuindu-i pe oameni să obţină mult mai rapid tot ce vor. Acum 100 de ani, trebuia să iau trăsura ca să-mi văd copilul aflat la 200 de kilometri distanţă, şi să fac drumul într-o zi. Astăzi, nu mai trebuie să fac acest drum, pentru că pot foarte bine să-mi văd copilul pe telefonul mobil, iar el, la fel de bine, poate să mă vadă şi să-mi spună: “Mai trimite-mi nişte bani.”
Rep: Faptul că Teatrul “Proiect” va fi botezat Teatrul “Mircea Albulescu” vă face să aveţi aşteptări mai mari de la primul teatru profesionist câmpinean?
M.A.: În primul rând, mă simt nemeritat de onorat pentru că oamenii locului s-au gândit la mine şi vor să boteze teatrul oraşului cu numele servitorului lor. Al servitorului teatrului lor. Acest lucru mă onorează, dar mă şi îmbărbătează să cobor jos în camera cazanelor, să trag la rame alături de alţi servitori ai spectatorilor, pentru ca nava culturală a Câmpinei să meargă tot înainte şi puţin mai repede. Asta ar fi una la mână. Doi la mână, există acest jurământ tainic pe care mi l-am făcut, ca în fiecare săptămână sau lună care trece să câştigăm câte un spectator. Un spectator mai mult, un cititor mai mult, un ascultător de muzică simfonică mai mult. În felul acesta, media inteligenţei oraşului nostru (îmi permit de-acum să spun aşa), va creşte în mod semnificativ. Iar copiii noştri şi, la rândul lor, copiii copiilor noştri vor ajunge să moştenească acest apetit, această poftă pentru un act cultural de valoare. Iar îndeplinirea acestui lucru este dovada că noi, artiştii, mai putem trăi, mai suntem încă în viaţă. Viaţa noastră, a actorilor, este dependentă în mod clar de dorinţa spectatorului de a ne vedea, de a ne asculta.

Gheorghe Visu: “De fiecare dată, revăd cu plăcere Câmpina”

Înainte de începerea spectacolului cu piesa Bădăranii, am visat că vorbeam cu un mare actor de teatru şi de film, în egală măsură. Creatorul popularului Stătică, personajul unui serial arhicunoscut. Am visat totodată că mă şi ciupeam, de emoţie. Din ciupitură, m-am trezit. Şi mai mult decât atât, mi-am văzut visu’ cu ochii. Pe Gheorghe Visu.

Reporter: Ce părere aveţi despre teatrul proiect care funcţionează în Câmpina?
Gheorghe Visu: Eu cred că, prin naşterea acestui teatru, există o continuare, există o continuitate a vieţii artistice şi culturale din Câmpina. Îmi aduc aminte că, înainte de Revoluţie, veneam destul de des cu spectacole aici, la Casa de Cultură. Sala de spectacole mi se părea cea mai cochetă din provincie. Pentru mine, sala aceasta era tot un teatru, chiar dacă numai astăzi se poate spune cu adevărat că găzduieşte un teatru profesionist, teatrul proiect înfiinţat în 2011 la Câmpina. Majoritatea caselor de cultură erau mult mai mari, numai bune pentru spectacole festiviste de amploare. Casa de Cultură “Geo Bogza” mi-a plăcut întotdeauna, de aceea revin cu plăcere aici. Aşa cum, de fiecare dată, revăd cu multă plăcere Câmpina. Iniţiativa de a crea un teatru, oriunde în ţară, este oricând bine venită, iar pe noi, actorii, aceste iniţiative nu au cum să nu ne bucure. Cum se zice, ne ung pe suflet. Ce pot spune mai mult. Salut cu multă bucurie iniţiativa asta. Şi îi doresc viaţă lungă teatrului câmpinean actual.
Rep.: Cum vedeţi botezarea teatrului câmpinean cu numele actorului Mircea Albulescu?
Gh. Visu: Am aflat, cu puţin timp înainte, de faptul că teatrul dvs. îşi va schimba denumirea la sfârşitul spectacolului cu piesa Bădăranii. Secretul a fost bine păstrat, maestrul a aflat de curând de onoarea ce i se va face. Nu am lucrat prea mult cu domnia-sa, dar consider că Mircea Albulescu este un actor formidabil care merită ca teatrul câmpinean să-i poarte numele. Mă bucură foarte mult acest lucru şi de-abia aştept să văd ce reacţie va avea maestrul la auzul cuvintelor Teatrul “Mircea Albulescu”. A.N.

CALENDARUL MANIFESTĂRILOR CULTURAL-ARTISTICE ŞI SPORTIVE (iulie 2013)

Casa Municipală de Cultură «Geo Bogza»:
- Tabăra de pictură „Câmpina, dragostea mea” (1 – 15 iulie)
- Curs de artă plastică – prof. Lidia Nicolae (5 iulie)
- Târg de artă şi de carte în Centrul Civic. Expun: artişti plastici şi autori câmpineni (6 – 7 iulie)
- Lansare de carte – Ion Ochinciuc  - „Viaţa ca anecdotă” (6 iulie)
- Sincretismul artelor – Casa Domnească Brebu (11 iulie)
- Curs de artă plastică – prof. Lidia Nicolae (12 iulie)
- Vernisajul expoziţiei „Câmpina, dragostea mea” (13 iulie)
- Târg de artă şi de carte  în Centrul Civic (13 – 14 iulie)
- Curs de artă plastică – prof. Lidia Nicolae (19 iulie)
- Târg de artă şi de carte  în Centrul Civic. Expun: artişti plastici şi autori câmpineni (20 – 21 iulie)
- Curs de artă plastică – prof. Lidia Nicolae (26 iulie)
- Târg de artă şi de carte  în Centrul Civic. Expun: artişti plastici şi autori câmpineni (27 – 28 iulie)

Muzeul Memorial “B. P. Hasdeu”
- Sărbătoarea celor două Iulii (2 iulie)

Parfumul amintirilor

Moto: “Cartea vieţii se citeşte lângă lampa amintirilor” (Tr. Demestrescu)

Duminică, 26 mai 2013, ora 6 dimineaţa, la postul Radio România Actualităţi, vocea inconfundabilă a crainicului Gheorghe Verman comunică: ~Astăzi, pe o secetă cumplită (34-35oC), la emisiunea «Iarba verde de acasă», avem un invitat deosebit, un ostaş al radioului, pe care l-a slujit peste 20 de ani, scriitorul Ion Ochinciuc. Vă cunosc de la emisiunile realizate de dvs.: «De toate pentru toţi», «Radio-magazinul femeilor», «Radio-vacanţa», «Anchete sociale». Domnul Ochinciuc se află la anii de odihnă, când a scris şi cartea «Viaţa ca o anecdotă». Care este subiectul volumului?!~ Ion Ochinciuc: ~Este o carte absolut adevărată, care se referă la amintiri despre radio, despre cărţi, oameni de seamă în carne şi oase~...
Şi dialogul, palpitant şi util, curge, dezvăluind ascultătorilor lucruri deosebit de interesante.

Scriitorul Ion Ochinciuc*) - autorul unui număr impresionant de cărţi publicate (unele bucurându-se de un tiraj considerabil: “Îngerul negru”, 1969, tipărit în 140.000 de exemplare, a stârnit nemulţumirea lui Marin Preda, care a obţinut pentru cartea sa, care urma să apară, un tiraj mult mai mic - “Nu prea cunoştea «Moromete» cum stă treaba cu «economia de piaţă»/ p. 146) - continuă seria “Jurnalului anapoda” cu partea a doua, intitulată “Viaţa ca o anecdotă”.
Cartea, apărută la Editura “Tracus Arte”, Bucureşti, 2013, 372 pagini, este proiectată după o structură originală, atipică (fără a respecta cronologia evenimentelor), asigură un farmec deosebit lecturii. Ea cuprinde: “Sine ira et studio” (Fără ură şi fără părtinire. Introducere) de Gh. Verman; “Viaţa ca anecdotă”; “Anexă” (CD - primul interviu cu Ion Ochinciuc, din 3 iunie 2012); “Farmecul amintirilor” (cronică literară) de Theodor Marinescu; “Lansare de carte” (T.M.) şi “Anexă cu prieteni” (20 de desene şi epigrame ale prietenilor autorului).
Subiectul lucrării - “oameni şi întâmplări” - este guvernat de dialogul autorului cu spiriduşul său, Asmodeos. Construit cu multă migală, rafinament şi subtilitate, dialogul constituie un veritabil catalizator al întregului jurnal. Asmodeos limitează divagaţiile autorului, amănuntele nesemnificative, exagerările narative, intervine în unele probleme de ortografie, ortoepie şi de punctuaţie, asigurând supleţea şi eleganţa întregului demers. De exemplu: “Asmodeos ridică ochii spre tavan: - Ce e? îl iscodesc. Să nu spui că iarăşi am început să bat câmpii? - Tu ai zis-o! îmi face el «sâc»” (p. 17) sau “Asmodel se uită la mine de parcă a văzut o stafie: - Ce-i asta? Te-ai apucat şi de epigrame? - Nu, Asmodică! Numai asemenea păcat n-am avut. - Celelalte, însă, nu ţi-au lipsit! - Nimic din ce-i omenesc nu m-a ocolit” (p. 241) sau “- Ştii ce m-ar mai interesa? - Ce anume, Asmodel? - În afară de gafe, n-ai prea amintit în acest volum şi de poznele din viaţa ta. - Har Domnului!” (p. 247).
Întâlnirile autorului cu Asmodeos nu se limitează la un dialog banal, facil, ci la stimularea apetitului literar, la dezvoltarea spiritului analitic, de exemplu, la perceperea unor cerinţe minimale pentru o piesă de teatru reuşită: conflictul dramatic, caracterele personajelor şi arta dialogului (p. 101).
Personajele jurnalului, raportate la mediul lor social, sunt alese cu grijă şi prezentate cu multă elocvenţă: “Un strălucit cărturar, pe care l-am cunoscut la Câmpina, prof.dr. Christian Crăciun” (p. 93); “Poetul câmpinean Ştefan Al. Saşa, un argint viu, n-a scăpat ocazia să-mi încondeieze longevitatea literară: «Mă întreabă Ştefan cel Mare,/ Adus prin spiritistul truc:/ Mai scrie-n România, oare/ Un domn ce-şi spune Ochinciuc?» (p. 102); “Florin Frăţilă, înalt, spătos, trăsături frumoase, privire îndrăzneaţă (...) Poet autentic. Aveam să-i citesc versurile în «Revista Nouă»” (p. 320-321); “Florin Dochia, director la Casa Municipală de Cultură «Geo Bogza», autor al unor liste cuprinzătoare de volume, este un autentic cărturar informat la zi cu mişcarea literară din ţară, dar şi din Apus, cu precădere din Franţa” (p. 321); “Serghie Bucur, unul dintre cei mai harnici cronicari ai săptămânalului «Informaţia Prahovei» Ploieşti, nu-i scapă niciun domeniu: muzică, artă plastică, literatură. Este el însuşi grafician de real talent” (p. 321); “Profesorul Theodor Marinescu, cronicarul literar al celor două publicaţii câmpinene, (...) mi-a umplut sufletul de emoţie. Rar mi-a fost dat să întâlnesc un om atât de dotat, de delicat, de generos şi de inimos” (p. 321-322).
Marea diversitate a personajelor a determinat restrângerea la cele din zona Câmpina.
Remarcabilă este, de asemenea, capacitatea autorului de alegere/ valorificare a titlului “Viaţa ca anecdotă” pe parcursul întregii cărţi. Astfel, scurta naraţiune hazlie, cu final imprevizibil, este impecabil amplasată, asigurând din plin frumuseţea şi poezia amintirilor: “Din crugul celor 85 de ani - se confesează autorul - am, zic eu, ce povesti. Asmodeos, cu îndoială în suflet: - Sunt tare curios să văd cu ce-ai să-ncepi! - Cu un calcul renal buclucaş!” (p. 11) sau “Ziaristul Dumitru Popescu Dumnezeu primea în biroul său tot felul de persoane. Care şi cum venea cu câte un manuscris, şpalt, desen sau fotografie, lua decizii pe loc: «Ia-l şi dă-l în lucru!» Într-o zi a fost anunţat: «- Tovarăşe redactor şef, v-a venit soţia». «Ia-o şi dă-o în lucru!»” (p. 236) sau “Într-o zi, când mama na- mai suportat tăcerea fetiţei ei, la bineţele unei vecine, i-a strecurat copilei printre dinţi: «Zi săru’mâna, vită încălţată!»” (p. 55)
Critica de specialitate a apreciat calitatea deosebită a cărţilor maestrului Ion Ochinciuc: “Scriitorul Ion Ochinciuc s-a afirmat în genul literaturii de aventuri şi a policier-ului într-o perioadă în care acest tip de literatură putea oferi autorului şansa evitării canoanelor oficiale” (Titus Vâjeu); “Ochinciuc mânuieşte cu abilitate sforile unei intrigi întortocheate, are umor, ştie să-şi coloreze personajele, înzestrându-le cu trăsături insolite” (Vlad Muşatescu); “... Pieseler dumitale mă fac să visez. Şi zău că aveam nevoie” (Lucian Muscurel); “Fin observator al mentalităţilor româneşti, autorul conduce cu talent, dar şi cu mult realism, dialogul personajelor sale, din care cititorul constată cu uşurinţă trăsăturile de caracter ale acestora” (Theodor Marinescu); “E dramaturg prin vocaţie, îi place spectacolul lumii” (Christian Crăciun).
O carte strălucită, pe care o recomandăm cu multă căldură cititorilor noştri. 


Theodor MARINESCU

*) ION OCHINCIUC (n. 1927, com. Sculeni, jud. Bălti), romancier, dramaturg, publicist. Membru U.S.R. Opera: Răzbunarea Ofeliei (1967), Îngerul negru (1969), Masca burgundă (1971), Egreta violetă (1972), Nopţile colonelului Bârsan (1973), O noapte în “Venus” (1974), Eroul necunoscut (1977), Fotografia de nuntă (1981), Norocul era şchiop (1983), Capcana din bulevardul Primăverii (1994),  Bastardul (2008), Secrete în alb şi negru (2011), Jurnal anapoda (2012), Viaţa ca anecdotă (2013).

18 iunie 2013

Mircea Albulescu şi-a coborât numele, harul şi sufletul peste Teatrul Proiect din Câmpina

La mijlocul săptămânii trecute, am trăit un moment de mare efervescenţă pentru viaţa culturală a orăşelului nostru. Un oraş patriarhal care, de un an şi jumătate, de când la Casa de Cultură fiinţează Teatrul Proiect, a revenit la statutul de oraş cultural, pe care l-a deţinut mult timp înainte vreme. Miercuri, 12 iunie 2013, a fost momentul istoric care va marca - pentru eternitate probabil -, cultura câmpineană. Cu marca “Mircea Albulescu”. Cu numele, harul şi sufletul acestui mare actor al scenei româneşti, ale acestui patriarh al teatrului românesc de astăzi. Or, ce oare ar putea fi mai potrivit pentru cultura unui orăşel patriarhal ca al nostru decât coborârea asupra ei a personalităţii unui patriarh al culturii naţionale. Desigur, fiindcă nu vrem să fim acuzaţi (pe nedrept), că folosim cuvinte mari şi linguşitoare, pentru că nu vrem să fim promotorii cultului personalităţii, trebuie să spunem că Mircea Albulescu (pe numele său real, Iorgu Albulescu), nu este singurul patriarh al culturii noastre naţionale prezente. Sunt în viaţă actori la fel de talentaţi ca şi el, cu personalităţi la fel de puternice. 
Dar niciunul dintre actualii monştri sacri ai teatrului românesc nu ne-a dovedit nouă, câmpinenilor, atâta prietenie şi dragoste, atâta grijă pentru îmbogăţirea şi înfrumuseţarea cotloanelor noastre sufleteşti. O curăţare a sufletului câmpinean prin artă. Fecundă şi nobilă curăţie. Dar înainte de a descrie momentul istoric pomenit ceva mai devreme, am dori să reamintim cititorilor noştri câteva lucruri importante care s-au petrecut până la data de 12 iunie 2013. Înfiinţat în noiembrie 2011, Teatrul Proiect Câmpina s-a născut din iniţiativa a trei persoane: Adrian Dochia, un om de afaceri local şi un pasionat iubitor al teatrului, marele maestru al scenei româneşti, Mircea Albulescu, şi cunoscutul regizor Dan Tudor (ambii angajaţi la “Naţionalul” bucureştean). 
 
Primul teatru profesionist al Câmpinei, găzduit, încă de la începuturile sale, în sala de spectacole a Casei de Cultură “Geo Bogza”, a însemnat revigorarea vieţii culturale din zonă. Mai ales că, de aproape două decenii, periodicitatea cu care ne vizitau teatrele din Bucureşti a rămas o tulbure şi nefericită amintire, nemaivorbind că cinematograf nu mai avem de un deceniu. 
În orăşelul de la poalele Muscelului, au fost aduse piese de teatru renumite, puse în scenă de teatre cunoscute din ţară, cu actori reputaţi. Spre deosebire de teatrele de stagiune (clasicele teatre care funcţionează de mulţi ani în toată ţara, în special în capitalele de judeţ),  teatrul proiect reprezintă o modalitate modernă de a face teatru, frecvent întâlnită în Occident,în ultimele decenii. El nu există ca o instituţie cu actori, regizori şi personal angajaţi permanent. Spectacolele sunt concepute şi executate ca nişte proiecte (de unde vine şi denumirea acestor instituţii), cu actori, regizori, scenografi, maşinişti veniţi de la alte teatre, care sunt colaboratori plătiţi pe fiecare spectacol (proiect). Fiecare teatru proiect produce un număr de spectacole/proiecte, după posibilităţi, iar spectacolele respective, în funcţie de numărul lor, pot fi prezentate publicului sub forma unei stagiuni permanente. Începând cu 12 iunie 2013, la iniţiativa lui Adrian Dochia, directorul teatrului câmpinean, şi a lui Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură din cadrul Consiliului Local Câmpina, Teatrul Proiect Câmpina şi-a schimbat denumirea în Teatrul “Mircea Albulescu”. El rămâne un teatru proiect, iar nu unul de stagiune, numai că denumirea sa va rămâne legată perpetuu de numele actorului Mircea Albulescu. Maestrul va împlini, în curând, 80 de ani de viaţă şi 60 de ani de activitate pe scenele de teatru din ţară şi din străinătate. O viaţă frumoasă, intensă şi profundă cât viaţa unui veşnic şi devotat slujitor al Thaliei. La împlinirea acestei vârste – atât de înălţătoare, dar şi atât de adâncă, Mircea Albulescu se va retrage din activitate, glorios ca un soldat care se întoarce acasă dintr-un război pe care l-a purtat şi câştigat toată viaţa sa. Adrian Dochia, Florin Frăţilă şi Dan Tudor au reuşit să păstreze bine secretul schimbării denumirii teatrului câmpinean, astfel încât Mircea Albulescu nu a aflat despre acest lucru decât cu puţin timp înainte ca noua denumire să fie declarată oficial. 
Gheorghe Visu
Evenimentul a avut loc la finalul piesei “Bădăranii”, a lui Carlo Goldoni, una dintre cele mai celebre comedii din dramaturgia universală, un spectacol de excepţie regizat de Dan Tudor, care a avut premiera în urmă cu două luni la Teatrul “Metropolis” din Bucureşti, cel mai cunoscut teatru proiect din Capitală. Primul spectacol cu piesa “Bădăranii” a fost regizat, la mijlocul anilor 1950, de Sică Alexandrescu. El a cunoscut un succes enorm atât în ţară, cât şi în străinătate, beneficiind de jocul actoricesc de excepţie al altor monştri sacri: Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru, Radu Beligan, George Calboreanu şi Silvia Dumitrescu Timică. După multe zeci de ani de la punerea în scenă a piesei de către Sică Alexandrescu, iată că Dan Tudor a avut curajul să monteze această piesă într-o manieră modernă, sensibil diferită faţă de cea precedentă.  Şi la Câmpina, personajele “bădăranilor” au fost admirabil reprezentate de către Mircea Albulescu, Costel Constantin, Gheorghe Visu şi Eusebiu Ştefănescu. Cu nimic mai prejos au fost soţiile lor, ale căror roluri au fost susţinute de Adriana Trandafir, Cecilia Bârbora, Gabriela Popescu şi Miriam Rizea. După ce, la final,  toţi actorii au fost răsplătiţi, minute în şir, cu multe aplauze şi ovaţii, directorul teatrului câmpinean le-a spus spectatorilor că trăiesc un moment istoric, pentru că  Teatrul Proiect Câmpina a devenit Teatrul “Mircea Albulescu”. Ca o coincidenţă fericită, ziua spectacolului a fost şi ziua de naştere a regizorului Dan Tudor, anunţ care a stârnit o nouă serie de aplauze şi ovaţii de la cei aproape 700 de spectatori, care au umplut sala de spectacole şi care l-au ovaţionat indelung pe Mircea Albulescu, după ce acesta a primit din partea primarului Horia Tiseanu o diplomă cu noua denumire a teatrului şi o plăcuţă comemorativă. Vizibil emoţionat, maestrul Mircea Albulescu a declarat audienţei: “Bunii mei, nu am mai trăit o emoţie mai puternică decât asta în toată activitatea mea de 60 de ani. Le mulţumesc celor care au crezut că merit onoarea de a da numele acestui teatru.” Cu aceste memorabile cuvinte, rostite de mare actor din tot sufletul său mare, şi cei mai răi dintre spectatorii prezenţi în sală au devenit buni. Bunii lui Mircea Albulescu… A.N.

Editorial

ŞAH ŞI MARŢ

Un cititor atent al acestor note (n-aş fi crezut să existe şi aşa ceva) a observat că, de la o vreme, n-am mai comentat evenimente curente, ci m-am retras spre chestiuni mai generale, mai teoretice. Aşa este, explicaţia e simplă, prezentul faptic este atît de mizerabil, încît caut să mă refugiez într-o lume mai senină, a conceptelor. Săptămîna aceasta însă chiar s-a întîmplat ceva ce merită analizat: anunţul preşedintelui referitor la reluarea referendumului privind structura parlamentului. Vă propun o analiză care abordează un unghi nou. Trebuie început de acum doi ani, la momentul în care preşedintele a anunţat, şi-a asumat cu fermitate, măsurile ne-populare de austeritate. A fost un gest de bărbăţie politică asupra căruia nu s-a insistat suficient, dacă ar fi fost un simili-politician, gen Antonescu, preocupat doar de propria imagine, Băsescu ar fi lăsat totul în cîrca guvernului Boc, plutind senin „au dessus de la mêllé”, la tăieri de panglici şi primiri de ambasadori. Din acel moment însă a început nu numai pierderea sprijinului din partea „maselor” (firească, poporul judecă strict cu stomacul…n-am înţeles niciodată acuzele de populism la adresa unui preşedinte care a luat cele mai impopulare măsuri din istoria postdecembristă), ci şi a PDL-ului, care a sabotat cît a putut radicalitatea şi rapiditatea reformelor.

La aproape 80 de ani, regretată de toată lumea, Georgeta Tiseanu, mama primarului Câmpinei, s-a stins în urma unui atac vascular cerebral

Vineri dimineaţa, edilul Câmpinei se pregătea să o aducă acasă pe mama sa, care fusese internată în Spitalul Municipal, unde suferise o intervenţie chirurgicală minoră, cu o evoluţie post-operatorie bună.  În toiul pregătirilor, când nimeni nu se mai aştepta la ceva rău, primarul Horia Tiseanu a primit un telefon de la medicul chirurg ce îi operase mama, şi care îl anunţa că Georgeta Tiseanu a suferit un accident vascular cerebral. Zece minute mai târziu, acelaşi medic chirurg îl vestea pe primul demnitar al oraşului că cea care îi dăduse viaţă nu mai era în viaţă. O veste fulgerătoare şi dramatică, mai ales că nimeni nu se aştepta la aşa ceva, în contextul favorabil în care decursese spitalizarea mamei primarului.  Peste câteva luni, Georgeta Tiseanu ar fi împlinit 80 de ani. Dintr-o familie cu vechi şi bogate tradiţii, femeie evlavioasă, cu dragoste de Dumnezeu şi de semenii săi, ea a fost regretată de toată lumea care o cunoştea. Georgeta Tiseanu a fost însoţită la biserica din Slobozia de un numeros cortegiu funerar, în frunte cu un sobor de preoţi alcătuit din aproape toţi parohii bisericilor ortodoxe câmpinene. Trupul ei a fost  înmormântat în cavoul familiei, lânga rămăşiţele pământeşti ale soţul ei, Petre Tiseanu, la care se gândea, în ultima vreme, din ce in ce mai des, şi de care nu mai voia să fie despărţită. Dumnezeu să o ierte şi sa o odihnească pe Georgeta Tiseanu, primind-o în ceata aleşilor Săi. A.N.

Mai mulţi adulţi decât copii la coadă, la balonul cu aer cald al promoţiei Orange

Vineri şi sâmbătă, în parcul de la Soldat, s-a desfăşurat o campanie de promovare a firmei de telefonie mobilă Orange. Pe un ecran gonflabil, în cadrul unui Pop Up Cinema, amatorii au putut viziona gratis două filme cunoscute, cu priză la marele public. În seara de 14 iunie, a fost proiectat Uimitorul Om-Paianjen / The Amazing Spider-Man (2012), iar pe 15 iunie, Eroi de sacrificiu 2 / The Expendables 2 (2012) cu Sylvester Stallone, Arnold Schwarzenegger, Bruce Willis, Chuck Norris si Dolph Lundgren. În prima zi, pe 14 iunie, a avut loc o activitate de voluntariat prin care mai mulţi tineri au desfăşurat o actiune de ecologizare şi îngrijire a spaţiului verde din vecinătatea Clubului Copiilor. Participanţii la acţiunea de voluntariat au avut locuri VIP la cinema, precum şi popcorn şi băuturi răcoritoare pe care să le savureze în timpul filmului. La mare căutare a fost balonul Orange cu aer cald, care se ridica la câţiva metri de la pământ, în nacela căruia erau primiţi câte două-trei persoane, în funcţie de gabarit şi dimensiuni. Ca o curiozitate, la coadă stăteau mai mulţi adulţi decât copii. În zona cinematografului în aer liber  cei prezenti au putut testa cele mai noi tablete şi telefoane din oferta Orange. A.N.

Conferinţă de presă la PNL Câmpina

Recent, la sediul organizaţiei lor, liderii PNL Câmpina au organizat o conferinţă de presă în care au fost prezentate jurnaliştilor câteva dintre cele mai importante probleme politico-economice la nivel naţional, dar şi dintre cele existente pe agenda locală. Au participat deputatul Virgil Guran, liderul liberalilor locali, şeful său de cabinet, Eugen Popa, plus doi dintre membrii Biroului Politic, consilierii municipali Florin Frăţilă şi Daniel Ioniţă.
De la începutul întâlnirii, Virgil Guran a ţinut să declare că viitorul preşedinte al României va fi Crin Antonescu, preşedintele PNL şi candidatul USL la funcţia supremă în stat.  “Crin Antonescu va fi un preşedinte care va respecta regulile jocului democratic, iar cea mai bună dovadă a acestui lucru este că el susţine diminuarea atribuţiilor viitorului preşedinte al României prin norme juridice clar stipulate în noua Constituţie, al cărei proiect este în curs de finalizare.”
Guran a mai precizat şi alte modificări ce se doresc a fi făcute prin noua Constituţie, cum sunt cele referitoare la revenirea la votul pe liste, în dauna votului uninominal, la reducerea numărului de parlamentari, la regionalizare şi reformarea sistemelor de justiţie şi de poliţie. Printre lucrurile pozitive care s-au întâmplat sub guvernarea USL, Virgil Guran a amintit eficientizarea societăţilor cu pierderi, dând ca exemplu Electrica, CFR (unde s-au redus pierderile cu 200 de milioane euro). Până la sfârşitul lunii iunie, se speră că CFR Marfă va fi privatizată. Deputatul a recunoscut cu francheţe că, din nefericire, “nu s-au făcut paşi importanţi pentru stimularea dezvoltării economice a României”. 
Referitor la autostrada Comarnic-Braşov, un important obiectiv care ar putea crea multe locuri de muncă în zonă, Guran a subliniat că prin această investiţie se vor stimula turismul şi industria. “Am votat Legea parcurilor industriale şi am reuşit să-mi promovez un amendament care prevede că parcurile industriale nu mai trebuie să aibă minimum 40 ha, ci, pentru înfiintarea lor, sunt suficiente patru hectare. De asemenea, societăţile care intră în lichidare şi au datorii la ANAF să nu mai fie preluate şi lichidate de către Fisc, ci, printr-o hotărâre de guvern, să fie trecute în subordinea administraţiilor locale, cu obligaţia de a fi transformate în parcuri industriale”. 
Virgil Guran, coiniţiator la şapte legi, a mai precizat că va încuraja realizarea unui parc industrial pe terenul şi în clădirile actualei Petroutilaj SA.  O altă iniţiativă a deputatului câmpinean este cea referitoare la Avocatul copilului, funcţie ce va fi ocupata de unul dintre adjuncţii actualului Avocat al poporului. De asemenea, se încearcă înlocuirea programului “Cornul şi laptele”, care s-a dovedit a fi deficitar, cu unul care să asigure, opţional, asigurarea unei mese calde in şcoli, oferită în pauza mare. Realizarea unei zone libere pentru societăţile care se ocupă de jocuri de noroc, o altă iniţiativă a deputatului Virgil Guran, nu a avut sorţi de izbândă, spre decepţia parlamentarului câmpinean care a explicat jurnaliştilor ce a gândit când a susţinut acest demers: “Dacă statul ar aloca o suprafaţă de teren şi facilitate de a nu plăti impozit pe profit, cel puţin pe 20 de ani, am putea avea şi în România un Las Vegas al nostru, mai ales că în Balcani nu prea sunt asemenea zone care să încurajeze practicarea jocurilor de noroc. Există mulţi oameni bogaţi dispuşi să-şi cheltuiască banii la jocuri de noroc. Această facilitate ar atrage multe firme, lucru care înseamnă hoteluri ocupate tot anul, înseamnă restaurante, baruri, mâncare consumată, carburanţi consumaţi, cinematografie, teatre ş.a.m.d.”
Florin Frăţilă a subliniat, la rândul său, că veniturile la bugetul local încep să devină o problemă, ceea ce inseamnă că banul public va trebui să fie mai judicios drămuit. De aceea, vor fi tăiate cheltuielile cu organizarea diferitelor spectacole in aer liber, pentru a se direcţiona sumele respective spre reabilitarea bazelor sportive şi realizarea mai multor acţiuni culturale, dar şi pentru susţinerea învăţământului. A.N. 

Ziua Eroilor a umplut Cimitirul Eroilor de coroane cu flori

Ca în fiecare an, sărbătoarea Înălţării Domnului coincide cu Ziua Eroilor care s-au jertfit pe altarul patriei pentru apărarea fruntariilor României. Ceremonialul obişnuit s-a desfăşurat în Cimitirul Eroilor, care a devenit neîncăpător, adunând laolaltă reprezentanţi ai partidelor câmpinene, ai mai multor asociaţii, fundaţii şi organizaţii neguvernamentale, instituţii publice, societăţi comerciale private, elevi, pensionari, cadre militare în rezervă etc. Cimitirul eroilor români şi străini din cele două războaie mondiale şi al eroilor din timpul tragicelor evenimente din decembrie 1989 este situat pe Strada Bobâlna, fiind amplasat pe latura vestică a Cimitirului municipiului Câmpina. Conform datelor Oficiului Naţional Cultul Eroilor, cimitirul a fost înfiinţat, în anul 1916, pentru a primi eroii căzuţi la datorie în luptele de pe Valea Prahovei, de la Buşteni, Azuga şi Predeal. Aceeaşi sursă indică existenţa în cimitir a 104 însemne de căpătâi care marchează şase gropi comune în care au fost înhumaţi 360 de eroi din Primul Război Mondial şi 98 morminte individuale ale celor căzuţi în al Doilea Război Mondial. În prezent, în urma reamenajării Cimitirului Eroilor, suprafaţa acestuia s-a restrâns de la 2.400 mp, potrivit datelor O.N.C.E., la circa 700 mp (34 m lungime, 20,5 m lăţime). Cimitirul cuprinde în total 101 semne de căpătâi, dintre care şase ale eroilor Primului Război Mondial, 91 ale celor căzuţi în cea de-a doua conflagraţie mondială şi patru ale eroilor câmpineni dispăruţi în vârtejul evenimentelor din decembrie 1989. Din cele 91 de însemne de căpătâi ale eroilor din ultimul război mondial, 85 aparţin unor eroi identificaţi (militari şi civili) şi şase  însemne ale unor militari neidentificaţi (2 germani şi 4, probabil, români). 
Aşa cum ne-au obişnuit şi în anii precedenţi, cele mai multe coroane au fost depuse de reprezentanţii municipalităţii, precum şi de partidele locale. Prima delegaţie a fost cea a Senatului României (fără senatorul Georgică Severin). Au urmat cele ale Primăriei şi Consiliului Local, continuate cu cele ale partidelor locale, ale unor instituţii publice şi private, dintre care s-au remarcat delegaţiile celor două spitale câmpinene. Au fost prezente şi delegaţii ale mai multor şcoli şi licee câmpinene. Nu au lipsit nici elevii de la Şcoala de Poliţie „Vasile Lascăr”, cursanţii unor şcoli post-liceale, reprezentanţi ai Asociaţiei „Cultul Eroilor” şi Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din MAI. După oficierea unei slujbe religioase de către un sobor de preoţi, pentru pomenirea eroilor neamului, a urmat o scurtă cuvântare a primarului municipiului despre semnificaţia Zilei Eroilor. A.N.

Petrom nu a rezolvat nici până azi problema unui vechi puţ de sondă reactivat, situat la blocurile IRA

Nu cu mult timp în urmă, informam cititorii că o veche gură de sondă, situată printre blocurile de la IRA, a început să emane gaze şi să arunce afară un lichid negru asemănător unor reziduuri petroliere. Trezirea la viaţă a acestei vechi sonde a fost dovada că ea nu a fost închisă corespunzător la momentul respectiv, adică la 1915. Scriam atunci că, la sesizarea unui locatar, mai multe autorităţi publice (Distrigaz, Conpet, ISU Prahova, OMV Petrom), au fost mobilizate pentru rezolvarea cazului. Iniţial, s-a crezut că s-a spart o conductă a celor de la Distrigaz, dar ulterior s-a descoperit că este vorba despre puţul unei sonde vechi de peste 100 de ani, una dintre numeroasele sonde de extracţie care, la începutul secolului XX, ocupau întregul platou sudic al Câmpinei. Până la urmă, cei de la Petrom au recunoscut că este o sondă care le aparţine şi, cu ajutorul unui utilaj special, au astupat cu pământ şi bucăţi de beton locul incidentului. Betonarea făcută nu a fost însă suficientă. După câteva zile, lichidul şi mirosul de gaze au apărut din nou, ceea ce a determinat o mai mare implicare a celor de la Petrom, dar şi o mai mare îngrijorare a locuitorilor blocurilor învecinate. Cei de la Petrom au făcut dovada unei desfăşurări de forţe destul de impresionante. Ei au adus aici multe utilaje şi prăjini de foraj, au lărgit şi au betonat groapa din jurul puţului de sondă care continuă să bolborosească şi să scoată gaze şi un lichid, e drept incolor, despre care specialiştii prezenţi la faţa locului ne-au spus că este… apă. Căci, una dintre variantele luate în calcul de către cei de la Petrom este că prin nişte posibile fisuri ale coloanei (burlanul prin care iese ţiţei din măruntaiele pământului), s-ar fi putut infiltra apă dintr-o pânză freatică, apă care ar fi urcat încet, din cauza diferenţei de presiune, şi ar fi ieşit prin gura puţului astupat cu un dop de lemn, conform tehnologiei vremurilor în care a fost închisă sonda buclucaşă. Cu greu am putut afla de la oamenii pe care i-am găsit supraveghind zona, foarte zgârciţi în declaraţii, că sonda a fost săpată în 1910 şi abandonată în 1915, fiind exploatată doar cinci ani. Pe vremuri, sondele nu se săpau cum se sapă în ziua de azi. Coloanele de sondă prin care ieşea ţiţeiul nu erau sudate, ci îmbinate prin nituri. În plus, ele erau astupate cu pământ şi apoi cu un dop de lemn. Acesta din urmă a cedat, iar prin probabile fisuri ale conductei principale, apa unei posibile pânze freatice ar fi ieşit la suprafată. Iar această apă ar fi murdară din cauza faptului că a trecut prin porţiunea conductei umplută cu pământ. Cei de la Petrom intenţionează să foreze prin coloana sondei până la o adâncime de trei sute de metri, mai jos de ultimii “perforatori” ai coloanei (găurile prin care ţiţeiul zăcământului petrolifer intră şi urcă în coloană), iar de la aceşti “perforatori” în sus se va umple coloana respectivă cu beton injectat cu presiune, astfel încât să se asigure o închidere completă a sondei. Până la rezolvarea totală a problemei puţului de sondă de la blocurile IRA, conducerea Petrom îi asigură pe locuitorii imobilelor din zonă că nu există niciun pericol. Oamenii au început să se teamă tot mai mult, mai ales văzând desfăşurarea de personal de specialitate şi de utilaje ale Petrom, nemaivorbind de maşina de Pompieri care staţionează permanent la 50 de metri de puţul sondei, cu echipajul pregătit oricând să intervină în cazul unei deflagraţii. A.N.

Fundaţia AMUS şi Şcoala Postliceală Sanitară „Louis Pasteur”, din nou în centrul atenţiei cu

FESTIVITATEA DE ABSOLVIRE A PRIMEI PROMOŢII DE ASISTENŢI MEDICALI DE FARMACIE

Au debutat pe scena câmpineană absolvenţii primei promoţii de asistenţi farmacişti. După trei ani de studii desfăşurate la Şcoala Postliceală de Asistenţi Medicali „Louis Pasteur”, aceştia sunt pregătiţi şi dornici  de a fi încadraţi în câmpul muncii. Profesorii, conducerea şi cursanţii şcolii s-au întâlnit la grădina de vară a unui restaurant câmpinean, vineri, 14 iunie 2013, pentru a celebra împreună succesul tinerilor asistenţi medicali de farmacie. Ultimul an şcolar al acestei generaţii, anul trei, a debutat pe 17 septembrie la sediul şcolii, în cartierul Slobozia, unde se ţin cursuri postliceale pentru specializările: Asistent Medical Generalist – acreditat prin OMECT nr. 3577/30 III 2009 şi Asistent Medical de Farmacie – autorizat prin OMECT nr. 5586/ XI 2010, cu o durată de studii de trei ani.
„Organizarea ceremoniilor şcolii noastre aici, la această fermecătoare grădină de vară, este o tradiţie pentru noi. Şcoala «Louis Pasteur» a fost înfiinţată acum 15 ani şi de aproape fiecare dată festivităţile noastre sunt sărbătorite aici. Cea de astăzi este o premieră, cu care ne mândrim, deoarece iată că s-a născut la Câmpina prima generaţie de asistenţi farmacişti, 23 de elevi care sper din tot sufletul să-şi respecte cu stricteţe meseria şi să pună în practică ceea ce au învăţat în şcoala noastră” - ne-a declarat doamna Elena Murariu,  preşedinta Asociaţiei  franco-române AMUS.
Această prestigioasă unitate de învăţământ, şcoala „Louis Pasteur”, a demonstrat de-a lungul anilor faptul că respectă o serie de reguli şi îndatoriri care, prin studiu, disciplină şi practică exemplară, finalizează specializările temeinic. 
Iulia DUPU

Pictez pentru copilul meu - “Fluturi pe tricou”

Acţiunea desfăşurată de Clubul Femina şi Asociaţia Pro Câmpina, vineri 14 iunie, a avut loc la una din terasele de la locul de zbenguială “Miţu-Chiţu”. Tema aleasă a fost “Pictez pentru copilul meu - Fluturi pe tricou”. Gazda evenimentului, d-na Anca Sachelia, a oferit intrarea gratuită copiilor care le-au însoţit pe participante, astfel încât atmosfera a fost “colorată” şi de râsetele, plânsetele şi hărmălaia provocate de aceştia. O întâlnire a clubului, la care mamele au participat alături de copii şi au realizat, cu ajutorul artistei Ana Maria Ilica, câte o pictură deosebită pe tricourile acestora. Participantele au fost, ca de obicei, entuziaste şi s-a insistat în discutii pe tema modalităţii de o obţine un spaţiu adecvat pentru acţiunile viitoare.
Fidele ca întotdeauna devizei  “Fă ceea ce poţi, cu ceea ce ai, acolo unde eşti”, doamnele care alcătuiesc acestă grupare sunt hotărâte să-şi respecte programul-proiect, întâlnirile lunare şi  invită orice femeie doritoare de socializare şi care are ceva de  spus prin acţiunile ei, să participe la întalnirile clubului. 
Iulia DUPU

Spectacol caritabil – ŞI TU poţi ajuta un COPIL SPECIAL să se bucure de drepturile lui

Asociaţia Mara – Un Strop de Speranţă în colaborare cu Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi a organizat, sâmbătă, 15 iunie 2013, la ora 18.00, la Casa Tineretului, un spectacol caritabil care a avut în vizor strângerea de fonduri pentru ajutorarea copiilor şi/sau familiilor care au acasă un copil cu nevoi speciale.
Mulţi artişti au răspuns invitaţiilor organizatorilor de a participa pro-bono la acest eveniment şi au oferit spectatorilor prezenţi în sală, printre care copii şi părinţi ai comunităţii câmpinene, preşedintele Comisiei de Cultură, Florin Frăţilă şi deputatul Virgil Guran, câteva ore de delectare împletite cu mesaje şi apeluri de conştientizare în ceea ce priveşte discriminarea, abuzul şi izolarea persoanelor şi mai ales a copiilor cu dizabilităţi. Recitalurile muzicale şi de dans au fost în alternanţă cu filmuleţe extrem de emoţionante în care ne-au fost prezentaţi numeroşi copiii cu dizabilităţi şi cazurile lor: Mara (micuţa câmpineancă, geamăna lui David, ai cărei părinţi s-au zbătut atât de mult pentru a găsi calea de a o proteja de crunta şi inumana discriminare cu care au fost şi mai sunt încă, trataţi copiii speciali),  Mihai (băieţelul din Bucureşti cu sindrom Down căruia, la şcoală, învăţătoarea îi lipea bandă adezivă pe gură pentru că  nu voia să îl mai audă), Luca (un an şi şase luni, din Câmpina, autism) şi mulţi alţi bobocei ai societăţii noastre care nu au nimic diferit faţă de copiii consideraţi normali, în afară de faptul că ei sunt abili în mod diferit.
Numai un suflet de piatră nu ar fi simţit cât este de importantă această acţiune a Asociaţiei Mara – Un Strop de Speranţă, numai o inimă îngheţată nu ar fi avut o senzaţie de durere în faţa discriminării sau măcar o lacrimă – chiar dacă ar fi fost cu delicateţe ascunsă - dedicată acestor copii şi numai o minte închisă nu poate lua atitudine şi nu poate spune: STOP DISCRIMINĂRII!!! Am ascultat cu toţii acelaşi mesaj comun ca cel transmis pe data de 21 martie 2013, cu ocazia Flashmob-ului organizat la Câmpina de Asociaţia Mara – Un Strop de Speranţă. Artiştii care s-au alăturat acestei acţiuni umanitare şi ne-au încântat cu măiestria lor au fost: Ofelia Florica Haranguş şi Mlădiţe Câmpinene, cântăreaţa Alexandra Căpitanu, Ansamblul Floare de Cireş Băneşti, Diana Borcea (Românii au Talent), Formaţia STAR, Trupa de muzică etno Măriutze şi Narcis Ianău (semifinala Românii au talent).
Daniela Fâţă, reprezentanta Asociaţiei Mara – Un Strop de Speranţă, a avut amabilitatea de a ne da detalii clare despre scopul precis al acestui spectacol caritabil: „Scopul acestei acţiuni este cel de a ajuta copiii cu dizabilităţi din ţara noastră. Susţinem financiar şi juridic părinţii ai căror copii cu cerinţe speciale le sunt încălcate drepturile. Am înţeles, prin propria-mi experienţă, că aceşti copii au drepturi de care nu beneficiază şi vrem să îi ajutăm pe părinţi să cunoască drepturile copiilor lor, prevăzute de însăşi Constituţia României: „Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.” (CONSTITUTIA ROMANIEI, ART.50). Am dori să adere la asociaţia noastră cât mai mulţi părinţi iar noi încercăm să devenim o voce impozantă pe teritoriul Romăniei. Plecăm de aproape un an prin toată ţara, mergem din oraş în oraş, cu sau fără fonduri strânse din acţiuni caritabile ca cea de astăzi, cu scopul de a ajuta cât mai mulţi copii cu dizabilităţi şi de a face cunoscute drepturile lor de către părinţii acestora. În momentul de faţă promovăm un nou proiect de lege referitor la drepturile copiilor cu dizabilităţi.” 
La acest spectacol caritabil şi-au adus contribuţia, în afară de asociaţia mai sus menţionată, CEDCD (Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi), Grupul Facebook Donaţii Câmpina (partener proiect), Florin Buda – Casa Tineretului Câmpina, Primăria Municipiului Câmpina, Primăria Comunei Băneşti, ziarele „Oglinda de Azi” şi „Expresul de Prahova”, Max Media,  Câmpina PH, Radio Best FM, S.C.Prevo Distribution şi nu în ultimul rând, Valea Prahovei TV, al cărui reporter, Elena Toma, la solicitarea membrilor Asociaţiei Mara – Un Strop de Speranţă, a sprijinit cu promptitudine acest eveniment de excepţie, fiind prezentatoarea spectacolului. (Iulia DUPU)

Dublă lansare la Biblioteca Municipală

  • “Stare de lectură”
  • “Revista Nouă - Colocvii

În ediţia trecută, remarcam preocuparea permanentă a colectivului Bibliotecii Municipale “Dr. C.I. Istrati” de a extinde şi a diversifica formele de activitate oferite cititorilor săi.
Afirmaţiile mele au fost confirmate cu prilejul lansării, pe 14 iunie, a cărţilor “Stare de lectură” (Ed. Premier, Ploieşti, 2013), autor Florin Dochia şi “Revista Nouă - Colocvii 2004-2008” (Ed. Premier, Ploieşti, 2013).
Gazdă excelentă, d-na Liliana Ene, moderatoarea întâlnirii literare, a mulţumit distinşilor oaspeţi pentru participare (Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură a Consiliului Local, col.(r) Marian Dulă, consilier local, precum şi lectorilor reuniunii, prof. dr. Constantin Trandafir, prof. Gherasim Rusu Togan, prof. dr. Christian Crăciun, publicist Serghie Bucur şi poetului Ştefan Al. Saşa), după care a prezentat expoziţia de carte a scriitorului Florin Dochia şi a invitat referenţii la dezbateri.
“Multă vreme am fost suspicios asupra calităţii acestor volume. M-am convins că aceste cărţi au o valoare deosebită. De ce vorbim astăzi despre criticul Florin Dochia? Pentru că în lumea scriitorilor s-a întâmplat un eveniment deosebit. Poezia nu mai există fără cultură. Dl. Dochia este un poet prin definiţie. Este un poet care ştie carte. Dar carte asimilată. Florin Dochia este un poet de vocaţie, care a asimilat multe culturi. A găsit şi popularizat aşa de multe informaţii despre lansările Wikipedia, Facebook, iTunes, You Tube sau Twitter, încât s-ar putea să-i... dăuneze. A existat ideea că cine este poet nu poate fi şi critic literar. Totuşi, Ion Pop scrie şi poezie, dar face şi critică. Virgil Diaconu a dat o critică deosebită, Florin Dochia a scris multe cărţi de poezie, dar face şi critică literară. Este un artist, scrie artă. Cultura este sprijinită astăzi de Consiliul Local şi Primăria Câmpina. Consilierii municipali merg mână-n mână cu scriitorii locali. Dl. Dochia a realizat o antologie, iar acum Colocviile Revistei Noi. Calde felicitări!” (Constantin Trandafir).
“Fără o pasiune deosebită pentru lectură nu se poate realiza o carte de valoare. Nu poţi realiza nici poezie,  nici critică literară. Florin Dochia are un cult al prieteniei. Are relaţii cu majoritatea scriitorilor din ţară. În carte se vede o diversitate a materialelor prezentate. Scriitori aflaţi pe diferite paliere. Are o cultură solidă literară. Există o mulţime de modalităţi procedurale. Dezvoltă ideea de canon literar. Felicitări!” (Gherasim Rusu Togan)
“Îl felicit pe Florin Dochia pentru lucrarea sa. Cultura scrisă a oraşului Câmpina înfloreşte, lucru care se datorează, în mare măsură, dumnealui” (Florin Frăţilă)
“Mă bucur că suntem aici, cu toţii. Mulţumesc celor care au venit şi celor care au vorbit. Eu nu sunt critic literar. Sunt cronicar literar. Scriu despre cărţile colegilor mei. O parte dintre cronici sunt de întâmpinare. N-am îndrăznit să scriu despre cărţile lui Rusu Togan. În schimb, am scris despre cărţile d-lui Trandafir, pentru că m-au incitat. Dacă în această carte aţi găsit şi ştiinţă, asta ţine de ceea ce este în titlu: «Stare de lectură». Este scrisă pentru liniştea mea... La 14 ani am scos revista «Cerul», scrisă cu... albastru. Mulţumesc d-nei Liliana Ene, colectivului bibliotecii pentru sprijin. Biblioteca a căpătat acel aer şi nivel tehnic deosebit. Mulţumesc Comisiei de cultură, juriului pentru alegerea cărţii mele spre a fi publicată. Tot astăzi lansăm colocviile publicate în «Revista Nouă». Sunt adunate toate textele, după «chestionare», din perioada 2004-2008” (Florin Dochia).
“Mulţumesc lui Florin Dochia pentru această surpriză deosebit de plăcută. Este o lucrare de referinţă. O revistă serioasă, care se respectă, are asemenea «dosare» pentru o anumită temă. «Dosarele» sunt valoroase când temele sunt bine formulate. Este foarte greu să realizezi un asemenea colocviu, dar el dă o greutate deosebită revistei. Un moment de bucurie şi de izbândă pentru Florin. Este o valoare”. (Christian Crăciun)
În aplauze prelungite, spectatorii au savurat catrenele poetului Ştefan Al. Saşa - “APOGEU - Ca oricare poet de forţă/ Urmând firesc al vieţii har,/ Bătrân, aprinse-o nouă torţă:/ Muri-va critic literar!”; “REVELAŢIE - Tot scormonind după talente/ Atâtea tomuri a citit,/ Că după multe clasamente,/ S-a autodescoperit”; “A PROPOS DE TITLU - În cartea sa, o chintesenţă,/ Cu spirit fin, care te fură,/ Ne-a spus, vorbind despre potenţă/ Că e în stare. De lectură!” - şi au plecat acasă fericiţi, cu cărţile dăruite. 
Theodor MARINESCU

11 iunie 2013

În prezenţa ministrului Agriculturii, Daniel Constantin,

La nivelul judeţului, campania “PNDR vine în satul tău” a fost lansată de la Câmpina

Vineri, 7 iunie, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) - cu sprijinul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) şi al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) – a organizat la Casa Tineretului Conferinţa de prezentare a campaniei “Caravana Fondurilor Europene pentru Satul Românesc”, desfăşurată sub sloganul “PNDR vine în satul tău”. Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a fost şi el prezent la Casa Tineretului din Câmpina pentru a explica sutelor de fermieri care au umplut sala de spectacole, ce înseamnă Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), ce avantaje şi facilităţi oferă acesta în privinţa accesării fondurilor europene nerambursabile pentru diferite investiţii şi deschiderea unor afaceri în domeniul agriculturii, în special în zootehnie. În afară de ministrul MADR, au mai participat la eveniment numeroase oficialităţi locale (oameni de afaceri, reprezentanţi ai municipalităţii), dar şi judeţene. Astfel, de la masa de pe scena sălii de spectacole au vorbit primarul Horia Tiseanu, directorul general al APDRP, George Turtoi, deputatul liberal Mircea Roşca, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Constantin Rebega, Alexandru Vane, director OJPDRP etc. În sală au fost prezente alte notabilităţi importante: deputaţii Virgil Guran, Graţiela Gavrilescu şi Nicolae Alexandri, precum şi câţiva primari ai localităţilor învecinate (Răzvan Bălăşescu – Breaza, Alin Moldoveanu – Poiana Câmpina, Mihai Dumitrescu – Proviţa de Jos). În săptămânile premergătoare întâlnirii, caravana trecuse prin mai multe localităţi prahovene, unde au avut loc întâlniri cu fermierii din zonele respective, care au fost, de asemenea, informaţi despre avantajele şi posibilităţile accesării fondurilor europene prin Programul Naţional de Dezvoltare Regională. PNDR este program derulat în perioada 2007-2013 printr-o finanţare europeană care a lăsat de multe ori de dorit, îngreunată de birocraţia românească, precum şi de lipsa de experienţă a solicitanţilor de ajutoare europene pentru dezvoltarea unor afaceri în domeniul agricol. Pentru anii 2014-2020, diriguitorii Ministerului Agriculturii vor să îmbunătăţească sensibil condiţiile de acordare a ajutoarelor, dar şi instruirea solicitanţilor.  “PNDR vine în satul tău” este cea mai amplă campanie de informare desfăşurată de APDRP, în cadrul căreia se va discuta, la nivel naţional, cu peste 200.000 de fermieri şi factori de decizie locali. Prezentând proiectele de succes finantate prin APDRP, George Turtoi a declarat: “Beneficiarii PNDR trebuie să fie în permanentă legătură cu autorităţile publice cu atribuţii în dezvoltarea locală. Fondurile europene alocate prin PNDR nu dezvoltă o zonă sau un domeniu, rupte de contextul local, ci dimpotrivă, ajută, completează sau inovează acolo unde este nevoie. Pentru asta, avem nevoie de implicarea tuturor.” Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, sosit la puţin timp după începerea adunării, a explicat, pe larg, ce aşteptări au cei din conducerea ministerului de resort de la viitorul PNDR. Astfel, am aflat că, spre deosebire de  vechea variantă din anii 2007-2013, viitorul PNDR, care va începe la 1 ianuarie 2014, are menirea de a forma clasa de mijloc a agriculturii româneşti prin acordarea de fonduri, în special fermelor mici, care sunt într-o proporţie covârşitoare în agricultura românească a momentului. 

Concret, viitorul PNDR se va axa pe dezvoltarea pomiculturii, pe sprijinul celor care deţin ferme cu vaci de lapte şi pe dezvoltarea zonelor montane, bine reprezentate în judeţ, care se preconizează că vor primi cea mai mare finanţare. Pentru a pune pe picioare o afacere în domeniul agricol, tinerii fermieri nu vor primi doar 40.000 de euro (100% nerambursabili, ca până acum), ci chiar 70.000 de euro. Daniel Constantin a subliniat că este nevoie de angajări masive de personal în cadrul APDPR, pentru a se putea îmbunătăţi informarea şi instruirea oamenilor, precum şi pentru accesarea unor fonduri europene mult mai mari decât până acum. A fost dat ca exemplu o sucursală a APDRP din nordul ţării, care cu numai 30 de persoane a reuşit accesarea unor fonduri europene de sute de milioane de euro, pe diverse proiecte de dezvoltare rurală. S-a mai evidenţiat că, până în prezent, în judeţul nostru sunt 515 proiecte contractate cu o valoarea nerambursabilă de aproximativ 84 milioane euro. Fondurile europene care pot fi accesate prin PNDR nu dezvoltă o zonă sau un domeniu agricol anume, fiindcă orice fermier poate face un proiect şi poate investi în propria sa afacere. Însă prin primele acordate în cadrul PNDR (prime pentru cei care arendează terenuri în loc să le vândă, prime pentru arendarea suprafeţelor mici), se urmăreşte comasarea terenurilor agricole. Pentru că, anul viitor, orice străin va putea cumpăra pământ în România (acum, doar firmele străine pot cumpăra terenuri), Ministerul Agriculturii va introduce o viză pentru toate terenurile ce urmează a fi tranzacţionate, viză care va fi dată de o agenţie specială ce va reglementa mai bine dreptul de preemţiune în cazul vânzării de terenuri agricole. APDRP a înregistrat, până în prezent, 122.654 cereri de plată în valoare de 2,75 miliarde de euro, beneficiarilor fiindu-le autorizate şi rambursate 2,58 miliarde euro. La acestea se adaugă şi alte aproximativ 2,1 miliarde euro plătite pentru măsurile de sprijin direct pentru exploataţii. În ultimii ani, s-a remarcat un interes foarte mare al tinerilor (în special, al tinerelor) pentru investiţiile din agricultură, 13.090 de femei şi  1753 de bărbaţi ajungand şefi de exploataţii. În ciuda crizei economice, prin Măsura 312 (Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi), au fost infiinţate 2687 micro-întreprinderi în mediul rural, care asigură servicii diversificate. Tot prin PNDR, turismul rural a cunoscut o dezvoltare durabilă prin amenajarea a 91 de obiective şi trasee turistice, precum şi prin includerea în traseul turistic naţional a 501 pensiuni construite sau modernizate după exigenţele impuse de normele europene. A.N. 

Editorial

PROLIFERAREA RĂULUI
   
Formula „banalizarea răului” aparţine marii gînditoare a secolului XX Hannah Arendt. Istoria noastră de după 1989 ne apare, la o rapidă retrospectivă, ca o continuă şi tenace sporire a Răului. A fost mai întîi regimul Iliescu, cu mineriadele şi opoziţia atroce la înscrierea României pe o cale democratică autentică. La fel a fost perceput Năstase, ca o blocare a ţării în corupţie şi amorţire a spiritului critic. A urmat ridicolul „liderului regional” Constantinescu, cu rizibilele „cocopa” şi „cocopo”, cu incapacitatea de a lua orice decizie, perioadă în care s-a pierdut pentru cîteva decenii şansa României de a fi realemnte altfel decît este acum. A venit apoi marea speranţă a schimbării, regimul Băsescu-Boc, încălecat de compromisuri inavuabile şi de o criză care a făcut să pară cel mai rău dintre toate, pentru că s-a atins de nivelul de trai al oamenilor. Acum suntem sub triumviratul Ponta-Antonescu-Voiculescu, care a ocupat instituţional ţara, distrugînd tot ce se zidise, cu chiu cu vai, în cele două decenii precedente. Şi spunem iar: „mai rău de-atît nu se poate”. Eu adopt poziţia optimistului: ba se poate!

A început Bacalaureatul 2013

Ieri, la puţin timp după terminarea anului şcolar, a început examenul de bacalaureat din acest an  (sesiunea din vară, căci în toamnă se va desfăşura o a doua sesiune, cea a restanţierilor). La nivel naţional, diriguitorii Ministerului Educaţiei Naţionale se aşteptau ca la acest examen să se înscrie mult mai mulţi elevi. Se pare că aşteptările conducerii ministerului au fost crunt înşelate, de vreme ce, după declaraţiile purtătorului de cuvânt al MEN, pentru sesiunea din vară s-au înscris cu 12.000 de elevi mai puţini decât pentru aceeaşi sesiune a anului 2012. Probabil că nemotivaţi, nepregăţiţi şi conştienţi că sistemele de supraveghere video din sălile de examen nu le dau nicio şansă să copieze, liceenii mai puţini aplecaţi spre studiu şi învăţătură s-au gândit că mai bine stau acasă decât să se facă de râs cu notele uşor supraunitare pe care le-ar putea obţine, dacă se prezintă la probele examenului. Cândva, acum multe decenii, bacalaureatul purta numele de “examen de maturitate”. Să fie oare această masivă absenţă a participanţilor o dovadă că  mulţi dintre tinerii noştri absolvenţi de liceu nu sunt maturizaţi suficient? La nivelul întregului judeţ, conducerea Inspectoratul Şcolar Judeţean se aştepta ca numărul candidaţilor înscrişi la bacalaureat să fie de aproximativ 8.300, adică aproape cu 1100 de candidaţi mai mulţi decât anul trecut. Pentru cei aproximativ 187.000 de candidaţi înscrişiîn toată ţara, există două importante modificări, în comparaţie cu bacalaureatul din 2012, ambele la proba de limba şi literatura română. Astfel, la proba amintită, subiectele vor fi diferenţiate, în funcţie de profilul absolvit. Aceasta înseamnă că absolvenţii unui profil uman sau pedagogic vor avea subiecte mai grele decât cei care au terminat liceul la un profilul real sau tehnologic. În plus, va fi eliminat subiectul privind alcătuirea unui text argumentativ pornind de la un citat, experienta anului trecut dovedind că elevii nu înţeleg corect cerinţele acestui subiect. Calendarul complet al examenului de bacalaureat este următorul:
10 – 12 iunie – Evaluarea competenţelor lingvistice – limba română (oral)
12 – 14 iunie – Evaluarea competenţelor lingvistice – limba maternă (oral)
17 – 21 iunie – Evaluarea competenţelor digitale
25 – 28 iunie – Evaluarea competenţelor lingvistice – limbi străine
1 iulie – Limba şi literatura română (proba scrisă)
2 iulie – Limba şi literatura maternă (proba scrisă)
3 iulie – Proba obligatorie a profilului
5 iulie – Proba la alegere a profilului şi specializării
8 iulie – Afişarea rezultatelor şi depunerea contestaţiilor
12 iulie – Afişarea rezultatelor finale (după soluţionarea tuturor contestaţiilor).
Un elev care nu se prezintă la probele orale poate participa la probele scrise, însă nu poate promova examenul de bacalaureat. (A.N.)

Câmpina nu a primit nici astăzi cele 8 milioane de lei datorate de către Ministerul Dezvoltării

Deşi proiectul european “Modernizare Calea Dacia” s-a închis de peste un an de zile, Câmpina nu a primit nici până în prezent cele 8 milioane de lei pe care Ministerul Dezvoltării le datorează municipalităţii noastre în contul finanţării cu fonduri europene a pasajului rutier suprateran de la DN1. Dacă nici investiţiile cu fonduri europene nu se pot finanţa normal, ci cu serioase sincope, în condiţiile în care Uniunea Europeană nu blochează aceste finanţări (sau, dacă le blochează, să ni se spună), atunci ce pretenţii să mai avem de la investiţiile publice derulate cu fonduri guvernamentale, ţinându-se cont de şubrezenia bugetului de stat şi de găurita colectare de venituri la “vistieria naţională”. Datoria este evidenţiată de cele două scrisori de rambursare (ultimele, nr. 5 şi nr. 6), pe care Primăria Câmpina le-a trimis Ministerului Dezvoltării, după ce a plătit toate facturile emise de firma constructoare, Cast SRL pentru lucrările executate la pasajul rutier. Procedura derulării proiectelor cu finanţare UE impune ca, după plata din fonduri proprii de către administraţiile publice locale a lucrărilor de investiţii realizate, primăriile respective să primească banii cheltuiţi de la ministerele de resortul cărora ţin aceste investiţii, conform scrisorilor de rambursare trimise de autorităţile din teritoriu. Câmpina şi-a achitat toate datoriile pe care le avea în cadrul proiectului amintit, dar nu acelaşi lucru se poate spune despre Ministerul Dezvoltării. Pasajul rutier de la intrarea în Câmpina, deşi este cel mai mare proiect european accesat, până în prezent, exclusiv de municipiul nostru, în valoare de aproape 20 de milioane lei, a lăsat bugetul local cu multe milioane de lei lipsă. Cele 8 milioane de lei (80 de miliarde de lei vechi), pe care Primăria trebuie să le primească pentru ultimele două scrisori de rambursare, plus alte milioane de lei, din cauza aplicării a două corecţii de către inspectorii ministeriali pentru suspiciuni de nereguli privind desfăşurarea licitaţiilor şi încredinţarea unor lucrări, corecţii pentru care Primăria Câmpina se judecă în instanţele de contencios şi astăzi cu Ministerul Dezvoltării. Scrisoarea de rambursare nr.5 are o valoare de 1,1 milioane de lei, iar prin scrisoarea nr. 6, executivul câmpinean solicita plata a circa 7 milioane de lei. Pe la mijlocul lunii trecute, administraţia locală a primit semnale de la ministerul de resort că va primi, în sfârşit, banii care i se cuveneau. Semnalele s-au dovedit a fi distorsionate. În presa câmpineană a apărut chiar informaţia că scrisoarea a 5-a va fi achitată până la sfârşitul lunii mai, urmând ca suma menţionată în a 6-a scrisoare de rambursare să fie primită în următoarele luni. Ne apropiem de jumătatea jumătatea lunii iunie 2013 şi de la Ministerul Dezvoltării nu s-a primit niciun ban. Ne e lehamite să mai facem alte comentarii. Dacă finanţările proiectelor europene s-ar primi direct de la Bruxelles…  (A.N.)