27 august 2013

Firmele de asigurări şi de telefonie îşi terorizează psihic clienţii nemulţumiţi

Ca să nu mai lungim titlul acestui articol, nu am adăugat la firmele “teroriste” şi băncile. Poate şi pentru faptul că, în opinia noastră de simpli cetăţeni şi prăzi incurabile ale consumismului specific capitalismului neoliberal, băncile recurg în mai mică măsură la presiuni psihice pentru (re)cucerirea unor (foşti) clienţi. Iar ca să nu mai lungim şi vorba, o să vorbim mai întâi despre agasantele instituţii bancare din România.

Băncile care creditează forţat se discreditează automat
Până să înceapă criza mondială din 2008, instituţiile bancare din România (în marea lor majoritate, reprezentanţe ale unor bănci vest-europene), realizaseră nişte profituri uriaşe, de miliarde de euro, mult mai mari decât reuşiseră în ţările de origine firmele-mamă. E drept că, după începerea crizei economico-financiare globale, profiturile băncilor au scăzut vertiginos (explozia afacerilor imobiliare s-a transformat într-un fâsâit de balon spart, recesiunea economică a lovit mai toate statele lumii, şomajul a crescut, puterea de cumpărare a scăzut), dar valorile acestor profituri au rămas mult peste limita rentabilităţii. Deşi obţin încă profituri frumuşele, din teama de a nu le vedea şi pe acestea diminuate, băncile au început, de câţiva ani, o campanie mai agresivă de recucerire a clienţilor pierduţi - care şi-au plătit creditele primite şi nu mai vor să facă altele – sau de cucerirea a noi clienţi. Ai zice că e în regulă, până la urmă, acest demers cheltuitor de multe energii, pentru că orice capitalist vrea să-şi mărească profitul afacerii. Ceea ce deranjează însă foarte mult este agresivitatea cu care băncile (şi nu numai ele) îşi asaltează telefonic clienţii. “Asaltul” acesta poate fi considerat chiar o agresiune, fiindcă atunci când ţi-e lumea mai dragă, te trezeşti sunat de banca al cărei client ai fost sau cu care mai eşti încă în relaţii contractuale. Iar banca cea cumsecade, prin vocea caldă şi fermă a unei angajate, te pofteşte de câteva ori pe lună să-i mai treci pragul, căci are să-ţi ofere noi servicii şi oportunităţi pentru a te ajuta, pasămite, să-ţi rezolvi o groază de probleme personale: de la achiziţionarea unei locuinţe până la plecatul în concediu. “Mulţumesc, nu am nevoie de niciun credit, deocamdată”, răspunde apelatul câmpinean cel politicos, care, deşi are ciobani printre străbunii cei mai îndepărtaţi (suntem totuşi, la origini, un popor mioritic), nu vrea să o repeadă pe duduiţa de la capătul celălalt al conexiunii. Ei bine, politeţea şi invocarea acelui “deocamdată” îi dau elan demoazelei să sune din nou, după trecerea a două răsărituri de soare. “Avem să vă recomandăm şi alte servicii ale băncii noastre, cum ar fi…”. “Nu, nu m-aţi înţeles, nu vreau să mai fac împrumuturi de la nicio bancă. Sunt mai liniştit aşa”, îi răspunde, uşor deranjat, bietul om, sunat exact când se aşezase la masă cu familia. “Nemaivorbind că uzina noastră merge prost şi s-ar putea să ajung şomer”, mai plusează cetăţeanul nostru ipotetic, în încercarea de a o convinge pe insistenta angajată a băncii să nu mai fie atât de insistentă. “O încercare moarte n-are”, spun bătrânii, dar, cu siguranţă, vorba asta s-a născut în folclor pe vremea când nu existau telefoanele. Încercarea omului a murit rapid, de cum s-a terminat, căci după alte două-trei răsărituri de soare, angajata băncii (presată şi ea de superiori, presaţi – la rândul lor, de patroni), încearcă un nou apel telefonic de presiune: “Mă scuzaţi, tot eu sunt, cea care v-a sunat zilele trecute, am uitat să vă spun că banca noastră oferă noi servicii de …”. “Da’ mai lasă-mă în pace, cucoană, la dracu’, că mă tot terorizezi cu telefoanele tale! Ţi-am spus că nu vreau niciun credit, ce n-ai înţeles? Nu mă mai suna!”. Abia cu aceste ţipete omul înclină balanţa victoriei de partea lui. A victoriei liniştii sale personale împotriva agresivităţii impersonale a băncii, care se va canaliza imediat apoi asupra altor foşti clienţi. La nivel mai mic, de cartier, agresivitatea cu care banca îşi abordează clienţii (e vorba, practic, de o semi-teroare psihică), s-ar putea asimila cu următoarea imagine: pe trotuarul din faţa unui butic, patronul acestuia aleargă de colo-colo, transfigurat, îmbiindu-i pe trecători cu tot felul de propuneri, doar-doar i-o convinge să-i treacă pragul. Şi încă presiunea pe care o pun băncile pe foştii lor clienţi pentru a-i recâştiga este mai mică decât cea a firmelor de asigurări şi de servicii de telecomunicaţie. 

Te-ai asigurat o dată. N-ajunge!
Firmele de asigurări de pe la noi s-ar părea că ţin toate cu noi. Nu mai pot de grija faţă de noi. Grija această aproape paternală, nu ştiu cum se face, dar nu ţine cont şi de grijile şi necazurile noastre. Dintre care cea mai apăsătoare este cum am putea face să ne ajungă banii până la salariul următor. Asiguratorul crede că dacă ai încheiat cu el o poliţă de asigurare, ai bani şi pentru multe alte tipuri de asigurări. Cele mai haioase, să le zicem aşa, sunt unele variante de asigurări în caz de boală sau deces. Dacă ai încheiat o poliţă clasică, în caz de deces, primeşti o anumită sumă, iar în caz de boală, o altă sumă. Dar asigurările clasice nu îţi sunt acoperitoare, în opinia asiguratorilor. Dacă te-ai asigurat o dată, nu ajunge. Ulterior, marile firme de asigurări îşi pun angajatele cu voci la fel de calde ca ale suratelor omoloage de la bănci să sune asiguraţii şi să le vorbească despre noi oferte tentante. De exemplu, să le ofere o mult mai valoroasă poliţă pentru cazul în care ar muri într-un accident rutier, dar numai cu condiţia ca în momentul accidentului, asiguratul să se afle într-un mijloc de transport în comun. Sau să le ofere o poliţă de sănătate pentru cea mai mică îmbolnăvire soldată cu internare în spital. Apelurile asiguratorilor sunt refuzate de multe ori (şi aici vorbesc din experienţa proprie), dar după câteva zile, oamenii sunt sunaţi din nou pentru alte oferte. Toate situaţiile nefericite de pe lumea asta se pot asigura, iar tu, biet român sărac, dacă te încrezi în toate ofertele cu care eşti aproape terorizat, ar trebui să ai bani pentru cele mai prosteşti asigurări de pe lume. 

Cele mai agresive - firmele de cablu şi de telefonie
Cele mai agresive în a racola noi clienţi şi în a convinge clienţii nemulţumiţi să nu plece sunt firmele de cablu şi de telefonie. Un cititor al ziarului ne-a povestit cum a vrut să renunţe la un abonament de telefonie mobilă (nu contează firma, fiindcă toate fac la fel), şi i-a trebuit aproape un an ca să reuşească acest lucru. A fost sunat şi întrebat de nenumărate ori de ce vrea să plece. În primele dăţi, apelurile sunau cam aşa: “Vai, dar nu se poate, cu ce v-am greşit, ce vă nemulţumeşte?”. “Politica agresivă a firmei dvs.”, i-a răspuns cititorul nostru “duduiului”, căci primele apeluri telefonice le-a primit de la un bărbat. “Mai exact, firma dvs. de telefonie nu a vrut să-mi înlocuiască abonamentul curent cu un alt abonament de aceeaşi valoare, ci numai cu un abonament având o valoare mult mai mare decât cea contractuală, egală cu media facturilor plătite de mine în ultimele 3 luni. Or, eu tocmai pentru că plăteam prea mult voiam o schimbare de abonament. La aceeaşi valoare contractuală. Chestia asta şi multe altele m-au scârbit, aşa că nu mai vreau să mai relaţii cu voi. Vreau o cartelă preplătită, ca să vorbesc doar de câţi bani am în cont. Când mi s-a terminat creditul, nu mai vorbesc”. Omul nostru, sincer, a recunoscut că vrea să renunţe la abonament, dacă tot a ajuns contractul la termen, pentru a-şi cumpăra o cartelă pre-plătită, mult mai ieftină. Nu a fost inspirat. La următorul telefon primit, i s-a propus un abonament de valoarea unei cartele preplătite de 5 euro, cu aceleaşi facilităţi, dar oferta era, de fapt, mincinoasă. A refuzat, iar după alte câteva zile, cineva l-a sunat să-l întrebe încă o dată de ce vrea să plece. Iar asta după ce fidelul nostru cititor îi sunase în prealabil ca să le întărească intenţia de a termina cu abonamentul la finele contractului. I s-a spus că urmează să fie sunat de un operator, care să-i înregistreze cererea de renunţare. După alte săptamâni, un angajat al firmei de telefonie mobilă, care părea că nu este la curent cu dorinţa clientului, i-a pus o mulţime de întrebări şi i-a înregistrat cererea de renunţare la abonament. Câteva zile mai târziu, cititorul a fost sunat, de data aceasta, de o angajată, care l-a scos din minţi cu întrebări similare celor din apelul precedent. Într-un final, după 9-10 convorbiri telefonice, ultimele cu oferte de nerefuzat, cititorul nostru şi-a atins scopul şi a scăpat de abonamentul buclucaş. Firmele de cablu duc şi ele aceeaşi politică. Dacă îi suni pe cei de la cablu să le spui că vrei să renunţi la serviciile lor, îţi fac nişte oferte avantajoase, pe care, cu un an în urmă, se jurau că nu ţi le pot aplica. Furnizorii de utilităţi sunt mai agresivi decât băncile, deoarece ştiu că omul zilelor noastre poate trăi adesea fără un credit la bancă (apelând la familie şi prieteni), dar fără telefon, televizor şi internet îi este foarte greu. Aproape imposibil! A.N.

Editorial

INAPTOCRAŢIA

„Un sistem de guvernămînt în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care, împreună cu ceilalţi membri ai societăţii, cei mai puţin în stare să se întreţină singuri sau să se realizeze sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă.” Ce înseamnă să fii academician francez…De ani de zile mă chinui să prind într-o descriere natura sistemului socio-politic românesc pe care, iată, academicianul Jean d’Ormesson o imortalizează inventînd un cuvînt şi definiţia lui. Evident, din păcate inepto sau inaptocraţia este caracteristică mai tuturor guvernărilor actuale din arealul democratic al lumii. Pe noi însă ne arde, mai aproape de piele, cămaşa guvernării Ponta decît paltonul guvernării Hollande din Franţa. Vă propun ca, ori de cîte ori, veţi auzi un politician împăunîndu-se cu procentele sale de votanţi să-i aruncaţi în faţă acest fragment de definiţie: cei mai incapabili de a guverna, aleşi de cei mai incapabili de a produce. Mirajul statului asistenţial, al statului haiduc, care „ia de la bogaţi şi dă la săraci”, a dus la criza economică (şi morală) în care se scaldă lumea. Creativitatea („producătorii” din definiţie) este astfel descurajată, stagnarea şi incompetenţa sunt aduse în prim plan. Cînd un asistat social  sau un simplu muncitor pensionar cîştigă cît un tînăr profesor este o aşezare aiurea a priorităţilor. De un an de zile, guvernul Ponta (1 şi 2) face din plin dovada inaptocraţiei sale. A cîştigat critcînd aspru politica de impozite a guvernării Boc, iar acum nu ştie ce biruri să mai inventeze. A cîştigat alegerile acuzînd neasimilarea fondurilor europene, iar acum Ministerul Învăţămîntului nu este în stare să organizeze o licitaţie pentru 150 milioane de euro nerambursabili. Declaraţiile unui funcţionar al ministerului exprimă foarte clar spaima ineptocraţilor noştri, pur şi simplu preferă să nu ia banii decît să organizeze o licitaţie corectă. Comediile în care s-au transformat privatizările, relaţiile cu FMI, stupida „coabitare”, numirea imposibilă a unui  ministru la transporturi, regionalizarea fără cap şi criterii, sunt glorificări zilnice ale renumelui ineptocraţilor. Sigur că află mereu şi susţinători utili care vor construi teorii sofisticate pentru a ascunde numele adevărat al acestei forme de conducere. Ei o numesc, zăpăcindu-ne de creieri, „democraţie”, doar pentru că unii au ales şi alţii au fost aleşi. Ambele categorii într-o adîncă minciună. Iată ce se întîmplă în Egipt: o parte din populaţie a ales un regim militar, altă parte din populaţie unul islamist. Care dintre regimuri este mai bun/rău pentru „standardele democratice”? Pînă se decid inaptocraţii marilor cancelarii, cele două părţi se măcelăresc reciproc. Mai puţin tragic din fericire, cazul bucureştean e la fel de clar pentru impasul denominativ în care se află politologia mondială. Reducînd democraţia doar la alegeri, susţinem degradarea ei în cleptocraţie şi ineptocraţie. Ştiu un decan de facultate politică foarte încrîncenat în a apăra lovitura de stat din 2012 ca pe o expresie diamantină a democraţiei, o epură cristalină a „vocii poporului”. Nici un foşnet nu tulbură certitudinea lui absolută.  Ultimă oră: la transporturi ar fi fost propusă dna. Ramona Mănescu, exemplar de lux al inaptocraţiei, care nu făcut niciodată nimic, în afara luptei de a scoate justiţia română de sub stricta supraveghere a celei europene. QED. Atunci să ne mai mirăm de politicieni şi de întreţinuţii lor că au această aroganţă insuportabilă care nu este doar una a parvenitului cu avere, cum se crede îndeobşte, ci mai ales una a inaptului cu putere.
P.S. Cînd nu poţi fii un democrat cu doctorat, plagiezi şi devii un inaptocrat. Ce ecuaţie simplă…
 Christian CRĂCIUN      

Fostul Cămin Energetic, transformat în întregime şi pe termen nedeterminat în locuinţe sociale

La ultima lor întâlnire, aleşii câmpinenilor au decis să solicite Ministerului Educaţiei Naţionale emiterea Avizului conform pentru schimbarea destinaţiei imobilului care a adăpostit fostul Cămin de elevi al Liceului Energetic (inclusiv a destinaţiei terenului aferent), în sensul transformării acestuia, în întregime şi pe termen nedeterminat, în locuinţe sociale. Destinaţia clădirii, situată aproape de DN1, pe str. Lt.Col.Erou Oprescu Adrian, la nr.4, a fost schimbată prima dată, dar numai parţial şi numai pe o perioadă determinată, în urmă cu câţiva ani. Astfel, în anul 2005 a fost emis Avizul conform nr.24.097/30 martie al Ministerului Educaţiei şi Cercetării referitor la schimbarea destinaţiei etajelor II şi III ale ”Căminului de elevi” care aparţinea Grupului Şcolar Industrial Energetic, din spaţiu de cazare elevi, în spaţiu de locuit din fondul locativ de stat, dar numai pe perioadă determinată. 
De la emiterea acelui aviz al MEC şi până în prezent a fost purtată o bogată corespondenţă între Primăria Câmpina şi unitatea de învăţământ proprietară a clădirii şi a terenului înconjurător, în vederea întocmirii formalităţilor privind schimbarea destinaţiei întregului imobil (adică şi pentru parterul şi etajul I al Căminului de elevi), această schimbare de destinaţie urmând să aibă un caracter definitiv. În data de 22 mai 2013, Liceul Tehnologic Energetic a transmis conducerii executivului local acordul privind schimbarea destinaţiei întregului imobil al fostului cămin de elevi, motivând cu lipsa mijloacelor financiare necesare pentru conservarea şi paza clădirii, precum şi a lipsei de solicitări pentru cazarea elevilor.
Ţinând cont de lipsa acută de locuinţe din fondul locativ de stat, precum şi de numărul mare de solicitări adresate în acest sens autorităţii locale, primarul Horia Tiseanu a propus un proiect de hotărâre privind solicitarea de către legislativul municipal a unui aviz din partea ministerului tutelar, prin care să se schimbe cu caracter definitiv destinaţia întregului imobil care a adăpostit cândva Căminul de elevi al Liceului Energetic, din spaţiu cazare elevi în spaţiu locativ de stat. Proiectul edilului-şef a fost aprobat rapid şi in unanimitate, problema crizei de locuinţe fiind prea delicată şi prea acută pentru a lăsa loc unor sterile hârjoneli politicianiste. În 2006, la etajele II şi III ale căminului, municipalitatea a amenajat 40 de locuinţe sociale. A.N.  

Curtea Ambulanţei a fost asfaltată

La solicitarea Ambulanţei Prahova, consilierii municipali au alocat fonduri suficiente pentru asfaltarea curţii serviciului local al Ambulanţei. Intrarea în curtea Ambulanţei Câmpina era, până nu de mult, plină de gropi, ceea ce făcea anevoioasă, mai ales iarna, când pământul îngheţa, scoaterea rapidă a maşinilor pentru rezolvarea solicitărilor primite. Ambulanţa Câmpina dispune de două maşini, 12 şoferi şi 12 asistenţi medicali. În aria ei de competenţă intră, pe lângă municipiul nostru, şi câteva localităţi apropiate: Comarnic, Valea Doftanei, Măgureni, Floresti şi tronsonul din DN1 cuprins între Câmpina şi Comarnic. Comarnic. Recent, curtea Ambulanţei Câmpina a fost asfaltată corespunzător, iar intervenţiile maşinilor de salvare vor fi, de acum înainte, mai prompte şi mai rapide cu zeci de secunde. Aceste secunde pot fi de multe ori decisive, cruciale, mai ales atunci când viaţa unui bolnav atârna de un fir de păr, de cât de repede va ajunge ambulanţa la el pentru a-l transporta în timp util şi salvator la prima unitate spitalicească. Deputatul liberal Virgil Guran, însoţit de consilierii municipali Daniel Ioniţă şi Florin Frăţilă, au verificat, recent, calitatea lucrării, liderul liberalilor câmpineni ţinând să se intereseze în mod special de această investiţie şi pentru că modernizarea Ambulanţei a constituit unul dintre principalele puncte de pe ultima sa agendă electorală. “În campania electorală am vorbit despre lucrurile care ar trebui făcute pentru Serviciul de Ambulanţă. Acum, am revenit împreună cu doi dintre consilieri să vedem ce s-a făcut şi ce mai trebuie realizat. Intenţionez să discut cu factorii de decizie locali pentru a primi fondurile necesare şi pentru celelalte lucrări, cum ar fi acoperişul şi copertina pentru maşini. O să discut şi la nivelul Ministerului Sănătaţii pentru a primi cel puţin încă o ambulanţă la Câmpina”, le-a declarat deputatul liberal personalului ambulanţierilor întâlniţi în curtea unităţii, mulţumiţi că nu vor mai avea probleme, pe viitor, cu scoaterea rapidă a maşinilor la intervenţii. A.N.

Un OUG desfiinţează structura Casei de Cultură „Geo Bogza”

OUG nr.77/2013 este ultima găselniţă a guvernanţilor prin care aceştia caută să eficientizeze funcţionarea administraţiilor publice locale prin reducerea cheltuielilor din primării şi din instituţiile subordonate acestora. La ultima şedinţă a Consiliului Local, au fost aduse modificări  în organigrama executivului câmpinean, dar şi în cea a instituţiilor culturale pe care municipalitatea le finanţează. Consilierii municipali au aprobat mai multe modificări în organigrama şi statul de funcţii al Aparatului de specialitate al primarului Câmpinei. Astfel, prin aprobarea celor două proiecte de hotărâre iniţiate de edilul-şef, au fost desfiinţate 18 posturi vacante, dintre care şase funcţii publice de execuţie (un consilier clasa I, gradul asistent, de la Serviciul Administraţie publică locală, un referent clasa III, gradul superior, de la Compartimentul finanţe-contabilitate, un consilier clasa I, gradul superior, de la Compartimentul impozite şi taxe, un consilier clasa I, gradul superior, de la Serviciul ADPP, un consilier clasa I, gradul superior , de la Compartimentul Urbanism, un consilier clasa I, gradul principal, de la Compartimentul programe de finanţare şi relaţii internaţionale), şi 12 funcţii contractuale (un post de consilier  juridic la Consiliul Local, şase posturi la serviciul Administrare spaţii verzi, patru posturi muncitori la Atelierul infrastructură urbană, un post de îngrijitor la Piaţa Centrală). De asemenea, trei persoane îsi vor pierde funcţiile de conducere. Printre acestea din urmă se numără şi cele două funcţii de contabil-şef, una la Casa de Cultură şi una la Casa Tineretului. Persoanele care îşi vor pierde funcţiile de conducere beneficiază, totuşi, de drepturile salariale actuale până la 31 decembrie 2013, urmând să fie încadrate pe noua grilă de la 1 ianuarie 2014. În urma OUG nr. 77/2013, nu-si pierde nimeni locul de munca, fiind vorba doar despre desfiinţarea unor posturi deja vacante. Cum am mai precizat, tot ca efect al acestei ordonanţe, structura şi statutul unor instituţii din subordinea Primăriei Câmpina au avut şi ele de suferit. Cea mai spectaculoasă este cea prin care Casa de Cultura „Geo Bogza va fi asimilata unui birou, din cauza faptului că are în prezent un număr prea mic de angajaţi. Iar directorul celei mai vechi institutii de cultura din municipiu, poetul Florin Dochia, va deveni coordonator al acestei instituţii şi va fi încadrat pe funcţia de şef de birou. “Am avut nouă angajaţi, dintre care trei erau îngrijitori, aşa cum prevedea legislaţia, potrivit cu suprafaţa Casei de Cultura. Ulterior, doi dintre ingrijitori au plecat si, până să angajăm alţii, a venit celebra ordonanţă a guvernului Boc care a tăiat posturile vacante din instituţiile de stat. Aşa am ajuns să avem doar un îngrijitor, care deserveşte toata suprafata instituţiei, şi să fim încadraţi la categoria «birou». Daca i-am fi avut si pe cei doi ingrijitori plecaţi, eram acum trecuţi la categoria «serviciu»”, ne-a declarat Florin Dochia, care consideră că nu ar trebui să-şi facă griji pentru scăderea salariului propriu ori pentru modificarea denumirii funcţiei sale, deoarece OUG nr. 77 prevede ca, în situaţia în care un serviciu public deconcentrat îşi modifică structura stabilită prin actul normativ de înfiinţare, acest serviciu îşi păstrează denumirea, iar conducatorul acestuia, titulatura şi salarizarea. Întrebarea de bun-simţ pe care şi-o pune Florin Dochia este următoarea: „Poate un  şef de birou să fie ordonator de credite?” A.N. 

PROIECTUL ORDINII DE ZI al şedinţei ordinare a Consiliului local Câmpina din data de 29 august 2013

1. Raport de activitate al Primarului Municipiului Câmpina pentru perioada iulie 2012 – iunie 2013.
- Prezintă dl.Tiseanu Horia - Laurențiu – Primarul Municipiului Câmpina.
2. Proiect de hotărâre privind modificarea şi completarea Anexei la H.C.L. nr.98/25 iulie 2013 referitoare la modificarea și completarea Anexei la H.C.L. nr.32/25 martie 2013 privind alocarea unor sume de bani pentru susţinerea financiară a unor manifestări culturale, artistice, sportive şi educative organizate de Consiliul local, în anul 2013. 
- Inițiatori membrii Comisiei de specialitate sănătate, cultură, învățământ, culte și tineret, sport și turism.
3. Proiect de hotărâre privind aprobarea concesionării (fără licitaţie publică) a terenului în suprafaţă de 168,00 m.p., situat în municipiul Câmpina, Calea Doftanei, nr.9, T 83, Parcela 960, Nr.cadastral 25.284.
- Inițiator d-na Clinciu Monica - Iozefina – consilier.
4. Proiect de hotărâre privind aprobarea inventarierii în domeniul privat al municipiului Câmpina a terenului în suprafață de 135,00 m.p., Tarla 70, Parcela Cc 3802, Cc 3805, situat în municipiul Câmpina, B-dul Carol I, f.nr.
- Inițiator dl.Zăgan Horațiu - Teodor – consilier.
5. Proiect de hotărâre privind darea în administrare Spitalului Municipal Câmpina a unui spațiu, în suprafață de 15,80 m.p.
- Inițiator dl.Tudor Gheorghe – consilier.
6. Proiect de hotărâre privind modificarea și completarea pct.2 din Anexa la H.C.L. nr.17/28 februarie 2013 privind organizarea rețelei școlare cu unităţile de învăţământ preuniversitar de stat și particular, cu personalitate juridică, din municipiul Câmpina, pentru anul şcolar 2013 – 2014.
- Inițiator dl.Frățilă Severius - Florin – consilier.
7. Proiect de hotărâre privind aprobarea vânzării fără licitaţie publică a terenului aferent construcţiei, prin exercitarea dreptului de preemţiune de către dl.Petcu Petre, domiciliat în municipiul Câmpina, str.Voila, nr.112.
- Inițiator d-na Clinciu Monica - Iozefina – consilier.
8. Proiect de hotărâre privind aprobarea vânzării fără licitaţie publică a terenului aferent construcţiei, prin exercitarea dreptului de preemţiune de către d-na Badea Mihaela, domiciliată în municipiul Câmpina, Aleea Salcia, nr.4.
- Inițiatori membrii Comisiei de specialitate amenajarea teritoriului, urbanism, ecologie și protecția mediului.
9. Proiect de hotărâre privind aprobarea trecerii din domeniul public în domeniul privat și inventarierea în domeniul privat al municipiului Câmpina a terenului în suprafață de 20,00 m.p., situat în municipiul Câmpina, str.1 Mai, nr.2, T 83, Parcela Cc 865.
- Inițiator d-na Papuc Rodica – Mariana - consilier.
10. Proiect de hotărâre privind aprobarea concesionării (fără licitaţie publică) a terenului în suprafaţă de 2,00 m.p., situat în municipiul Câmpina, str.Sondei, f.nr., T83, Parcela Cc 726/1, Nr.cadastral 25.164.
- Inițiatori membrii Comisiei de specialitate amenajarea teritoriului, urbanism, ecologie și protecția mediului.

Vineri, 6 septembrie, MANIFEST LIFE!

Mişcare în aer liber în centrul civic

Proiectul MANIFEST LIFE! are ca scop deschiderea spre o viaţă sănătoasă şi armonioasă prin educaţie fizică, nutriţie şi abordare mentală pozitivă. 
El este iniţiat de Asociaţia Frizzly şi cofinanţat de administraţia locală prin Consiliul Local Câmpina.
O astfel de iniţiativă vine ca o completare la educaţia formală efectuată în scoli, dar şi ca o sursă de inspiraţie pentru persoane aflate deja la vârsta adultă, vizând modelarea de comportamente în spiritul respectului pentru viaţă.
Proiectul se desfăşoară deja de aproape două luni prin implicarea unui număr impresionant de elevi de gimnaziu şi liceu, dar si a adulţilor iubitori de mişcare.
“Evaluarea finală” a eforturilor Asociaţiei Frizzly  se constituie în organizarea unui eveniment amplu în aer liber, în centrul civic, la intersecţia de la “Casa Cărţii”, vineri, 6 septembrie.
Administraţia locală îşi oferă sprijinul prin asigurarea condiţiilor propice unui astfel de eveniment, care în zona sportului pentru toţi se numeşte “convenţie de fitness”. 

La sfârşitul săptămânii trecute a avut loc festivitatea de absolvire a celei de-a XII-a promoţii a Şcolii Postliceale Sanitare “Louis Pasteur”

La sfârşitul săptămânii trecute, cele trei clase ale promoţiei 2013 de la Şcoala Postliceală Sanitară “Louis Pasteur” au trecut prin emoţiile ceremoniei de absolvire. În faţa cadrelor didactice ce le-au fost alături timp de trei ani, cei 68 de absolvenţi au primit diplomele de asistenţi generalişti de la Elena Murariu, preşedintele Asociaţiei AMUS France - Roumanie, care şi-a mărturisit emoţia în faţa celei de-a XII-a generaţii de viitoare cadre medicale, declarând: 
“Azi trăiesc alături de voi emoţiile acestei ceremonii de absolvire, care pentru şcoala noastră reprezintă o altă promoţie de cadre medicale, cea de-a XII-a în cei 13 ani de activitate. Ne mândrim cu rezultatele voastre la învăţătură, anul acesta am avut mulţi elevi cu note maxime la absolvire şi sperăm ca de aici înainte, tot ceea ce aţi învăţat în perioada de specializare să puneţi în practică la viitorul loc de muncă, în ţară ori în străinătate, aşa cum alţi abolvenţi din promoţiile precedente ale acestei şcoli au demonstrat. În numele profesorilor voştri şi al conducerii şcolii, vă doresc mult succes în nobila meserie care, înainte de toate, înseamnă grija faţă de sănătatea oamenilor”. 

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Soţul meu, Michael

Romanul Soţul meu, Michael 1, a doua carte publicată de celebrul scriitor israelian Amos Oz, recompune istoria unui proces de înstrăinare casnică progresivă, unul atât de comun în zilele noastre, dar care nu a apărut ieri, alaltăieri fiind o constantă a vieţii familiale - în prezent, distrugerea familiei prin divorţ a devenit o floare la ureche însă în trecut, diverse constrângeri sociale (divorţatul putea să se transforme într-un paria) sau religioase (Biserica Romano-Catolică nici acum nu-l recunoaşte) făcându-l mult mai dificil. „Soţul meu şi cu mine suntem ca doi oameni străini care s-au întâlnit cu totul întâmplător la ieşirea dintr-o clinică unde au primit fiecare tratament pentru câte o afecţiune minoră: amândoi stânjeniţi, privesc unul în inima celuilalt, simt o apropiere ruşinoasă şi plină de disconfort, încercând epuizaţi să găsească tonul potrivit pe care să-l adreseze unul altuia.”2 În prefaţa scrisă după patru decenii de la publicare, Amos Oz (un candidat perfect pentru Premiul Nobel pentru Literatură) mărturiseşte câte ceva din dedesubturile (dessous-urile romanului aceasta şi pentru că vocea naratorului este una feminină, a Hannei) „Când aud despre scriitori care călătoresc în căutarea muzei spre locuri cu peisaje ce-ţi taie răsuflarea, îmi aduc aminte de Soţul meu, Michael care a fost scris în cea mai mare parte într-o toaletă (poate că lucrul acesta se reflectă şi în carte, prin faptul că acţiunea se petrece într-un apartament micuţ, înghesuit şi sufocant din Ierusalim. Adevărul este că m-am luptat cu ea (cu personajul principal, Hanna - n.m.) din toate puterile. Nu doar odată m-am auzit spunându-i: < Nu merge. Nu ţi se potriveşte. Eu nu scriu aşa ceva>. La rândul ei, Hanna mă mustra: <Nu-mi spui tu mie ce mi se potriveşte şi ce nu. Tu taci şi scrii.> Dar eu mă încăpăţânam: <Nu scriu asta. Îmi pare foarte rău. Du-te la altcineva. Du-te la o scriitoare. Eu nu pot scrie aşa ceva. Nu sunt femeie. Nu sunt scriitoare> dar nici ea nu renunţa: <Scrie ceea ce îţi spun eu şi nu te amesteca>” Din acest dialog simpatic între scriitor şi personajul principal a ieşit o carte complexă, profundă, ca mai toate cele scrise de autorul israelian, în care se atacă mai multe problematici dar, mai ales, prăpastia între speranţele din tinereţe şi realitatea vieţii mature, care este dominată de o rutină care poate ruina psihicul unor persoane mai visătoare. „Nu vorbim prea mult unul cu celălalt în orele unei după-amiezi obişnuite: dă-mi, te rog, cutare, ţine, te rog, grăbeşte-te, nu face deranj, unde e Yair, mâncarea e gata, stinge, te rog, lumina pe hol.” Autorul subliniază politeţea rece dintre cei doi soţi. Din fericire pentru acest roman, Amos Oz l-a terminat la doar o lună de la izbucnirea Războiului de şase zile din 1967 la care a şi luat parte. Sfârşitul cărţii este paradoxal „Peste întinderile nemărginite coboară pacea” însă după o luna începea războiul. 
Tânăra femeie zugrăveşte portretul lui Michael, un bărbat mai degrabă banal şi obişnuit: „Soţul meu este dr. Michael Gonen, geolog, un bărbat liniştit (...) nu este un bărbat spiritual. A fost crescut de tatăl său, care i-a dat o educaţie de evreu socialist: cu poveşti despre copiii ucişi în vechime, despre copiii din micile oraşe de provincie, din kibbutzuri şi copiii imigranţilor, despre copiii înfometaţi din India şi despre cei care luasare parte la Revoluţia din Octombrie din Rusia.” „Ochii lui Michael sunt gri. Când zâmbeşte, colţurile gurii îi tremură uşor. Michael al meu este cenuşiu şi reţinut.”3 Dacă soţul este calculat şi rece, în ea este îngropată flacăra pasiunii care-i pârjoleşte din când în când imaginaţia, oferindu-i universuri paralele în care Amos Oz amestecă ca într-un ghiveci oriental o groază de elemente, transformând delirul Hannei în tot atâtea ocazii pentru a explora diverse istorii şi locuri. Dar şi meditaţii asupra trecerii timpului şi, implicit, a vieţii, una din temele favorite ale autorului israelian „Timpul este asemenea unei dube de poliţie care patrulează noaptea pe străzi, cu un far roşu clipind foarte repede, pe lângă care roţile par a se mişca extrem de încet. Ele scot un sunet hârşâit, ca o soaptă. Se învârt precaut. Fără grabă. Ameninţător. Tatonând terenul.”4 „Cu degete puternice şi meticuloase, timpul macină obiectele neînsufleţite. Timpul este necruţător.” sau „şi totuşi timpul trece, timpul trece, trăiţi ca şi cum viaţa şi-ar încetini scurgerea anilor de dragul vostru, anii nu stau pe loc şi nu aşteaptă pe nimeni”5 (spunea tinerilor căsătoriţi mătuşa Jenia) 
Lectura celei de a doua cărţi scrise de Amos Oz mi-a reconfirmat uriaşul talent şi maturitatea de care dădea dovadă autorul la 28 de ani (născut în 1939) şi, chiar dacă „Este imposibil să scrii totul. Foarte multe lucruri ne scapă, doar pentru a se pierde apoi în tăcere” suntem siguri că prin opera lui s-a împotrivit tăcerii şi întunericului. Este imposibil să scrii totul, dar esenţialul da! 
Codruţ CONSTANTINESCU
1 Editura Humanias Fiction, Bucuresti, 2013, traducere Ioana Petridean 
2 Pag.240
3 Pag.50
4 Pag.114
5 Pag.172 

A apărut «Viaţa românească» nr. 7-8/ 2013

Cel mai recent număr din prestigioasa revistă „Viaţa Românească”, proiect editorial finanţat, iată, acum, de Administraţia Fondului Cultural Naţional, dedică un dosar substanţial poetul Ion Stratan, de la a cărui dispariţie se vor împlini în octombrie curent 8 ani. Fragmentele de proză intitulate  „Barza”, amintind referenţial şi ironic de avangarda interbelică a secolului, de textele urmuziene, sunt completate cu un incitant „studiu de caz” semnat de Cosmin Ciotloş şi dedicat „rezilierii pactului de lectură” la remarcabilul poet ploieştean.
Remarcabil, ca de obicei, editorialul lui N. Prelipceanu, în care se ia atitudine în contra păcatelor de limbă tot mai prezente în cotidianul nostru. De această dată, vorba „vorbim” este pusă la index, ca semn la unor ticuri reprobabile nu numai lingvistic, ci şi psihologic. În loc de „la revedere” spune „vorbim, mai vorbim”, dar asta nu semnifică decât amânare comunicării, dacă nu chiar evitarea ei, incapacitarea tot mai accentuată a individului de a dialoga.
Academicianul Solomon Marcus pune punctul pe i: „Educaţia: un bolnav cu diagnostic controversat”, iar Mihai Zamfir îl „revizitează” pe Bacovia. Florin Manolescu ne prezintă un scriitor în exil - „Neagu Djuvara – între dezastrul vieţii şi succesul prin literatură”. 
Cronica plasticii este făcută de Flori Toma, iar cronica filmului de Călin Stăculescu. Cronicari literari sunt Gheorghe Grigurcu (Miron Kiropol), Andrei Ionescu (Vintilă Horia), Tudorel Urian (Doina Ruşti), Viorica Răduţă (Adrian Popescu), Graţiela Benga (Vlad Moldovan), Viorica Nişcov (Iordan Datcu). 

20 august 2013

Bulevardele centrale vor fi asfaltate cu fonduri proprii

Situaţia asfaltării celor două bulevarde centrale ale municipiului nu mai este atât de întunecată cum ajunsese în urmă cu două luni, când, în cadrul unei conferinţe de presă, viceprimarul Ion Dragomir, care coordonează reabilitarea infrastructurii rutiere a oraşului, a aruncat bomba unor declaraţii publice incendiare printre schijele căreia am aflat că principalele artere câmpinene ar putea fi asfaltate, în cel mai fericit caz, peste doi-trei ani. Şi aceasta din pricina faptului că actuala guvernare USL a abandonat Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii (PNDI), creat şi susţinut de Elena Udrea, eminenţa cenuşie şi blondie a tuturor guvernărilor pedeliste, iar asfaltarea celor două bulevarde fusese prinsă în acest PNDI. Noii guvernanţi rezultaţi în urma ultimelor alegeri parlamentare din 2012 au considerat că PNDI este un program nerealist, menit doar să finanţeze clientela PDL. Drept pentru care l-au înlocuit cu Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL), în care să nu mai fie incluse parcuri şi piscine la ţară, terenuri de fotbal în pantă, săli de sport în comune depopulate şi alte investiţii aiuritoare, toate la preţuri exorbitante. Din păcate, pe lângă multe investiţii dubioase şi devoratoare de mulţi bani publici, au fost sistate şi investiţii utile, în această categorie intrând şi modernizarea principalelor bulevarde câmpinene, Carol I şi Nicolae Bălcescu. Chiar dacă preţul cu care a câştigat licitaţia firma Romstrade este cunoscut,  nu putem băga mâna în foc pentru preţul final de execuţie în varianta PNDI şi nici pentru durata acestor lucrări, având în vedere că societatea constructoare a fost implicată în multe investiţii cu cântec. De numele firmei Romstrade, patronată de Nelu Iordache, un client permanent al marilor investiţii publice derulate de fosta putere pedelistă, se leagă asfaltarea fără finalizare a unor tronsoane de autostradă, lucrări lovite brusc de “blestemul meşterului Manole”. Nelu Iordache, cel supranumit “Regele asfaltului”, a ascuns multe secrete şi ilegalităţi în afacerile sale, drept pentru care a fost arestat pentru o mulţime de fapte de corupţie: deturnarea unor fonduri europene destinate unui tronson din autostrada Nădlac-Arad, delapidare, fals în înscrisuri, spălare de bani şi înşelăciune. Cu Nelu Iordache nu am fi stat liniştiţi nici după tăierea panglicii, dar pentru beneficiul public al unei asemenea investiţii merita încercată şi în varianta antreprenorului Romstrade, pe care nu-l putem bănui decât de bună-credinţă. 

O altă investiţie cu ghinion
Se pare că nu doar istoria realizării pasajului de la DN1 a fost plină de ghinioane, ci şi cea a asfaltării centrului. Începerea lucrărilor a fost blocată la începutul anului, prinsă între ciocanul abandonării PNDI de către actualii guvernanţi şi nicovala procesului intentat de către Romstrade Ministerului Dezvoltării. Jurnaliştii prezenţi la conferinţa de presă amintită la începutul articolului au aflat, cu acel prilej, de la viceprimar că asfaltarea centrului fusese prinsă, în 2011, în PNDI. După desfiinţarea acestui program de către guvernul Ponta, Ministerul Dezvoltării din noua guvernare a  reziliat contractual cu Romstrade, motiv pentru care firma bucureşteană a dat în judecată Ministerul Dezvoltării. Actuala administraţie câmpineană a căzut  la mijloc, între blocarea investiţiei de către Ministerul Dezvoltării şi preluarea asfaltării cu fonduri proprii a celor două bulevarde centrale. Câmpina - s-a spus la acea conferinţă de presă -, nu poate lua pe cont propriu asfaltarea bulevardelor centrale până când nu se finalizează procesul dintre MD şi Romstrade, firmă căreia i s-au încredinţat, aproape în întregime, toate amplasamentele investiţiei. Situaţia a fost prezentată ca fiind foarte încâlcită, cu posibilitatea ca procesul să dureze ani de zile. În plus, firma Romstrade fusese declarată în stare de insolvenţă, ceea ce complica şi mai mult lucrurile. “Asfaltarea centrului Câmpinei a fost prinsă în PNDI. Există contract între Ministerul Dezvoltării şi firma Romstrade, care a câştigat licitaţia de adjudecare a lucrărilor. Suma necesară asfaltării centrului este prevăzută în buget printre cheltuielile de capital, iar municipalitatea a făcut toţi paşii prevăzuţi de procedurile legale. Am încheiat şi un protocol cu MD prin care preluam noi investiţia, protocol care s-a întors nesemnat. Acum cei de la MD nu mai sunt de acord cu ce ne-am înţeles până nu se termină procesul cu Romstrade. În acest moment, sunt două variante: anularea cât mai rapidă a contractului cu Romstrade sau diminuarea contractului dintre MD şi Romstrade scoţând anumite obiective care sunt prinse în contract. Am încercat tot felul de intervenţii, nu stăm degeaba, dar am fost atenţionaţi că nu avem voie să facem nicio altă licitaţie. Mai este o problemă în ceea ce priveşte proiectarea, care este făcută şi plătită de MD, dar s-ar putea rezolva şi aceasta, în situaţia în care ne scoate din PNDI. Sunt totuşi nişte tronsoane din bulevardele centrale care nu au fost predate la PNDI. Mă voi interesa la MD dacă vom putea scoate la licitaţie aceste tronsoane, situate pe Bdul Bălcescu, de la Emon până la strada Sondei, şi pe Bdul Carol I, de sus de la Rezervoare până la podul de la Cornu”, a declarat viceprimarul Ion Dragomir la conferinţa de presă de acum două luni.

Povestea asfaltării începe să prindă tentă de roz
Între timp, povestea asfaltării centrului şi-a piedut culoarea gri, ba chiar a început să se coloreze în roz. Conducerea executivului local şi-a luat adio de la investiţia PNDI şi de la vreo soluţie a MD şi a decis să repare cu fonduri proprii cele două artere ale oraşului. Reparaţia va însemna practic acoperirea întregului carosabil cu un covor asfaltic în două straturi, respectându-se standardele de calitate ale oricărei investiţii noi. Ea nu poate fi considerată o investiţie, fiindcă asfaltarea nu se începe de la zero, iar bordurile au fost deja refăcute. Lumea este nerăbdătoare să vadă centrul oraşului asfaltat şi pentru că investiţia a fost anunţată în presa locală de multă vreme. La drept vorbind, cele două bulevarde nu arată rău pe toată lungimea lor. Cel mai afectat este Bulevardul Nicolae Bălcescu. Multă uzură are şi tronsonul din cartierul Câmpiniţa al Bulevardului Carol I. În anii trecuţi, municipalitatea s-a ocupat mai mult de zonele adiacente bulevardelor centrale (Griviţei, Plevnei etc), dar acum conducerea Primăriei este hotărâtă să “atace” şi pe frontul unor lucrări ce se vor desfăşura între Emon şi podul de la Lunca Cornului. Viceprimarul s-a ţinut de cuvânt şi, în urma demersurilor sale, MD a dat de înţeles că administraţia câmpineană ar putea găsi surse proprii pentru asfaltarea arterei care taie oraşul prin mijlocul său. Edilii oraşului exclud reabilitarea infrastructurii prin decupări şi plombări masive, dar sunt obligaţi să ţină cont de lucrările de modernizare a reţelelor de apă şi canalizare ce vor fi executate de către Hidro Prahova SA, operatorul regional de apă-canal. Pe porţiunile unde cei de la Hidro Prahova vor înlocui conductele de apă sau de canalizare, asfaltarea respectivelor tronsoane va fi amânată. Reabilitarea celor două bulevarde va începe în această toamnă şi se va încheia până la sfârşitul anului viitor. În această toamnă se vor asfalta complet doar două tronsoane, aflate la capetele principalei artere a oraşului. Este vorba despre Bulevardul Nicolae Bălcescu, tronsonul dintre Emon şi Sera Primăriei, dar şi despre Bulevardul Carol I, tronsonul dintre podul de la Lunca Cornului şi Rezervoare (bazinul din capătul străzii Siretului). “Vom repara carosabilul prin turnarea unui nou covor asfaltic de jos de la Emon până la podul de la Lunca Cornului. Istoria investiţiei PNDI este cunoscută. În mai multe rânduri, cei de la MD ne-au avertizat să nu începem lucrările, deoarece ar fi o finanţare dublă, câtă vreme există contractual cu Romstrade. Recent, în ultima adresă primită de la MD, ni s-a sugerat să găsim alte surse de finanţare, lucru pe care noi l-am şi făcut. Consiliul Local a alocat deja pentru repararea principalei artere a oraşului aproape 7,5 milioane de lei (75 de miliarde de lei vechi), iar dacă va fi nevoie, vom suplimenta aceste fonduri. Nu putem realiza anul acesta întreaga lucrare, din cauza faptului că Hidro Prahova este angrenată, pe unele tronsoane, în lucrări modernizare a  reţelelor de apă şi canalizare, lucrări care vor începe şi ele tot în această toamnă. De la Biserica de la Brazi şi până la Rezervoare, cei de la Hidro vor înlocui vechea canalizare. Tot Hidro va executa lucrări şi pe porţiunea dintre Spitalul Municipal şi strada Sondei. De asemenea, între Sondei şi Serele Primăriei, cu ajutorul unui proiect finanţat de Banca Mondială, cu o cofinanţare de 30% a Consiliului Local, se vor reabilita reţelele de apă. Pentru a nu ne suprapune cu aceste lucrări, vom scoate la licitaţie doar cele două tronsoane de la capetele arterei principale, respectiv Emon – Sera Primăriei şi Rezervoare – podul de la Lunca Cornului. Lucrările for fi terminate în această toamnă. Celelalte tronsoane le vom asfalta după ce Hidro Prahova îşi va fi terminat investiţiile amintite. Ştim că cetăţenii Câmpinei aşteaptă de mult asfaltarea bulevardelor centrale şi îi asigurăm că vom reuşi acest lucru până la sfârşitul anului viitor. Îi asigurăm, de asemenea, că asfaltarea se va face la aceleaşi standarde de calitate ca şi în varianta PNDI. Dacă nu vor ajunge cele 7,5 milioane de lei, vom suplimenta suma, dar nu vom face rabat de la calitate”, ne-a declarat, zilele trecute, viceprimarul Ion Dragomir. A.N.  

Editorial

BĂIEŢELUL

Deci Ponta vrea să-i aprobe brevetul de căpitan de vas lui Băsescu. Oare obrăznicia intră în fişa postului? Un om care n-a făcut niciodată nimic practic îşi permite să dea lecţii. Consilierii americani au făcut „fişa clientului”, adică a neamului de alegători, l-au sfătuit să-l atace pe preşedinte prin intermediul Udrea, ca fiind călcîiul vulnerabil. O veste proastă, lecţiile consilierilor de imagine americani nu prea funcţionează în Dâmboviţa, dl. Geoană ştie cîte ceva în acest sens. Tipul de campanie pe care o propune Ponta este una pentru cocalari, cu glume de autobază, arătarea bicepşilor, umilirea femeilor etc. Dna. Udrea l-a pus la punct cu o singură frază, dezvăluindu-i imaturitatea puştească, de acneic trăgînd cu ochiul la femeile de pe plajă. Uşurătatea cu care aruncă vorbe, faptul că nu are nici o reţinere de a susţine azi ceea ce combătea ieri (vezi chestiunea gazelor de şist sau impozitele, dar sunt sute, nu exagerez, de chestiuni punctuale în care se contrazice fără să-i tremure un singur muşchi). La fel ca şi Antonescu, au construit un reflex pavlovian, salivează de cîte ori aud de Băsescu. Este, sigur, tot o strategie electorală construită pentru un electorat sub-educat. Ca în bancul celebru cu castravetele, oricare ar fi subiectul, cei doi nu ştiu decît un singur subiect: Băsescu. Dar Ponta, altfel, nu este cu nimic mai puţin ciocoi decît Udrea care apare în costum popular. Mai mult, încercînd să facă din cazul bietului Cioabă încă o armă de a-l lovi pe marele adversar, şi-a dezvăluit, dacă mai era nevoie, încă odată lipsa de scrupule şi de bun simţ. Iar chestia cu dosarul penal al lui Brădişteanu este a nu ştiu cîta ingerinţă a omului în deciziile justiţiei. La o adică, Băsescu l-ar putea da în judecată pentru calomnie. Iar noi aşteptăm în zadar reacţiile din partea partidelor de opoziţie (PDL e mult mai ocupat să combată Mişcarea Populară decît PSD-ul cu care se înţelege se pare destul de bine), dar şi a organizaţiilor care apără drepturile femeilor (în cazul Udrea) sau independenţa justiţiei. Oare chiar se teme Ponta de candidatura Elenei Udrea la preşedinţie? Sau a căzut, din nou, în capcana marelui şaman. Care a aruncat în trecere ideea, şi pavlovienii au r4eacţionat. Multe se fac şi se desfac în politică, la noi ca şi aiurea. Există însă praguri dincolo de care nu se poate trece nepedepsit. Iar politeţea – cuvînt lipsă din vocabularul multora dintre oamenii noştri publici – este unul dintre ele. Cînd s-a semnat pactul de coabitare, mulţi au dat pe spate de admiraţie faţă de „maturizarea” lui Ponta. Lasă că encomionul era mai degrabă jignitor, deducîndu-se că mai înainte era imatur. Dar nu era nici măcar adevărat, din nefericire. Pentru că monomania anti-băsescianismului de care suferă nu este un bun sfătuitor. Somaţiile realităţii interne şi externe sunt cu totul altele. Băsescu propune mereu mizele jocului, el doar reacţionează, cum ziceam pavlovian. Acum preşedintele a propus tema naţională, Basarabia plus ungurii. Nu analizez aici miza acestor teme, observ doar că Ponta nu e în stare să propună nimic. A dat-o la întors şi cu regionalizarea. Dacă ea s-ar fi făcut aşa cum se cuvine, după analize sociologice, economice, istorice şamd, începînd de jos în sus, şi nu avînd ca unic criteriu baroniada, atunci n-ar fi avut cum să descopere subit „că-s prea mari”.  Dar grija pentru coerenţa declaraţiilor este ultima sa grijă. A venit din America pus pe harţă, oare cine este acum cel conflictual? Cum spuneau năimiţii de dat cu parul (pardon: părerea) din presă. Jignind-o pe dna Udrea, Ponta şi-a dovedit nu numai complexele de etern purtător de servietă a lui Năstase. Ci şi proasta creştere. Nu e deloc un criteriu care să aibă vreo valoare electorală, dar e foarte grav. Pentru viitor.
P.S. După cum nici chestia plagiatului nu are vreo valoare pentru public. Într-o ţară în care „a te descurca” este verb etnic, un băiat descurcăreţ care a ştiut să acceadă în politică fără să aibă nici o calitate deosebită, nici o competenţă adeverită, nu poate decît să capete favorurile generale. Şi totuşi, există, din fericire, destui oameni care nu uită plagiatul şefului guvernului. În ei nu e număr, dar e putere, ca să parafrazez vorba poetului. 
 Christian CRĂCIUN      

Horia Tiseanu a fost reales în fruntea organizaţiei PDL Câmpina

La sfârşitul săptămânii trecute, la Sala Mică a Casei Tineretului, organizaţia municipală a PDL Câmpina şi-a ales conducerea pentru următorii patru ani. Noua conducere este aproape tot cea veche, Horia Tiseanu câştigând încă un mandat în fruntea democrat-liberalilor câmpineni. Şi nici nu se putea altfel, de vreme ce “portocaliii” locali au obţinut cele mai bune rezultate din istoria partidului sub conducerea lui Tiseanu. Edilul-şef al municipiului este lider incontestabil al organizaţiei PDL Câmpina din 1996 încoace, cu o pauză de doi ani, 2004-2005, perioadă în care s-a mai perindat, în ordine, pe la PUR (ca reprezentant al acestui partid a câştigat pentru prima oară Primăria în 2004), şi PNL. Iată care este noua structură  a Biroului Local de Conducere, organul care conduce partidul pedeliştilor câmpineni între adunările generale de alegeri: preşedinte - Horia Tiseanu; secretar-general, Marian Dulă; secretar-general adjunct, Lucian Cercel; vicepresedinte pentru strategii si relatii politice - Teodor Tiseanu; vicepresedinte pentru imagine, comunicare, relatii cu mass-media si, in acelasi timp, purtator de cuvant al organizatiei - Monica Clinciu; vicepresedinte pentru politici economice, relatia cu mediul de afaceri, fonduri europene - Elena Albu; vicepresedinte pentru politici sociale, relatia cu sindicatele, patronatele si ONG-urile - Ovidiu Cord;  vicepresedinte pentru administratie publica, ordine publica si siguranta nationala - Viorel Bondoc; vicepresedinte politici agricole, silvicultura si dezvoltare rurala - Marian Nistor; vicepresedinte pentru educatie, cercetare, cultura, culte, minoritati, sport - Daniel Telegescu; vicepresedinte pentru sanatate - Gena Preda. Cele opt funcţii de vicepreşedinte au fost ocupate de un consilier judeţean, şase consilieri municipali şi preşedintele Organizaţiei de Tineret, Teodor Tiseanu, fiul primarului, care, mai nou intrat în politică, se pregăteşte să calce pe urmele tatălui său. A.N. 

Pe strada Soarelui, două bariere automate restricţionează accesul maşinilor în zonă

Pe strada Soarelui, situată în vecinătatea Parcării Centrale, două bariere automate restricţionează accesul şoferilor nedoriţi pe această arteră. Este vorba despre şoferii care vânează locurile de parcare dintre blocurile străzii, în dauna celor care locuiesc în zonă. De multe ori, Parcarea Centrală este goală, dar mulţi şoferi amatori de chilipiruri refuză să ocupe locuri în această parcare, din zgârcenie (30 de minute de parcare costă doar 1 leu), sau din comoditate, preferând locurile gratuite dintre blocurile de pe strada Soarelui, o stradă foarte îngustă pe care opresc şi camioanele cu marfă a mai multor magazine. 
La desele solicitări ale proprietarilor apartamentelor din cele trei blocuri ale străzii, Primăria Câmpina, prin Serviciul Administrarea Domeniului Public şi Privat, a realizat o investiţie utilă, care ar putea fi repetată şi în alte locuri. După ce, săptămânile trecute, au fost montate două bariere automate la capetele celor două străzi, ele au început să funcţioneze cu succes de câteva zile. Eliminându-se desele blocări ale străzii, s-a stabilit ca pe la bariera de lângă Romal să se intre pe strada Soarelui, iar pe la bariera de lângă Bistro să se iasă de pe această stradă. Înainte vreme, circulaţia pe acastă arteră nu avea regim de unic sens. Accesul maşinilor pe stradă se face cu ajutorul unor cartele electronice. Punerea în funcţiune a barierelor a fost amânată până când au fost întocmite tabelele cu toţi locuitorii acestor blocuri, vânzătorii şi reprezentanţii societăţilor comerciale care au magazine în zonă, precum şi angajaţii Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă. Investiţia a costat peste 20.000 de lei. A.N.

Intersecţia străzilor Kogălniceanu – Stere – Hasdeu va fi semaforizată

Cea mai periculoasă intersecţie a oraşului, cea dintre străzile Mihail Hogălniceanu, Ctin Stere şi B.P. Hasdeu, va fi, în curând, semaforizată. Este o iniţiativă mai mult decât bine venită, întrucât în fiecare an se întâmplă acolo cel puţin trei-patru acidente rutiere. Puţine dintre ele s-au soldat cu victime, dar toate au avut ca urmări răniţi şi pagube materiale. Şi când spunem pagube materiale nu vorbim doar despre autovehiculele implicate în respectivele accidente, avariate mai mult sau mai puţin, ci şi despre gardurile a două curţi din imediata vecinatate, care au suferit stricăciuni în nenumărate rânduri. Demersul municipalităţii, realizat în colaborare cu Poliţia Naţională, ar trebui grabnic finalizat, pentru că, la doar o săptămână după ce legislativul municipal a hotărât semaforizarea intersecţiei, blestemul accidentelor rutiere petrecute aici a lovit din nou. Din fericire, ultimul accident, petrecut la începutul lunii august, nu s-a lăsat cu victime, dar pericolul unor accidente grave pluteşte, în continuare, deasupra intersecţiei. Marea majoritate a accidentelor au loc din vina şoferilor care circulă pe strada BP Hasdeu şi nu acordă prioritate autovehiculelor care se deplasează pe strada Ctin Stere, venind dinspre Turnătorie, sau pe strada M. Kogălniceanu, venind dinspre Piaţă. Lipsa unor intersecţii importante de-a lungul străzii Ctin Stere, după traversarea căii ferate ce duce la Fontec, face ca şoferii care vin de la Turnătorie să intre în intersecţia respectivă cu viteze mari, iar impactul cu maşinile care intră şi ele cu viteză în intersecţie, venind dinspre Hasdeu, să fie, de multe ori, extrem de violent. Însă, aproape de fiecare dată, vina aparţine şoferilor care vin dinspre ambele sensuri ale străzii B.P. Hasdeu şi nu opresc la stopuri, cu toate că indicatoarele rutiere au o vizibilitate bună. Pe 3 august, la ultimul accident rutier petrecut în intersecţie, şoferul vinovat, care venea dinspre Rafinărie, a motivat faptul că nu a oprit la stop tot printr-o explicaţie inexplicabilă: “Nu am văzut stopul din cauza vegetaţiei”. Este un motiv care nu poate fi acceptat, însă aceasta nu înseamnă că şoferii care vin dinspre Rafinărie  au o vizibilitate normală atunci când ajung în intersecţie. Maşinile care vin dinspre Turnătorie nu pot fi văzute bine din cauza unei cutii metalice amplasate pe trotuarul dinspre Siga, componentă a unor reţele de utilităţi, fapt care îi obligă pe şoferii ce vin dinspre Rafinărie să intre un metru-doi în interiorul intersecţiei. Semaforizarea ar înlătura acest impediment şi ar reduce drastic numărul accidentelor din zonă. A.N. 

Cu bani de la Banca Mondială, se vor moderniza mai multe conducte de apă vechi

La ultima şedinţă a legislativului municipal, primarul Horia Tiseanu a anunţat că un nou proiect cu finanţare externă (“Reabilitare conducte de aducţiune, conducte de transport şi reţele de distribuţie a apei potabile”), va fi câştigat de către municipalitate. Este vorba despre un proiect prin care se înlocuiesc conducte de aducţiune şi de distribuţie care nu intră în programul de reabilitare a reţelelor de apă-canal derulat cu fonduri UE de către Hidro Prahova. După întocmirea documentaţiei necesare, Primăria Câmpina a solicitat, în trecut, Ministerului Dezvoltării să fie acceptată în programul de modernizare a infrastructurii implementat de catre Ministerul Dezvoltării Regionale cu o cofinanţare de la Banca Mondială, sume importante de bani fiind alocate, de asemenea, din fondurile guvernamentale, precum şi din cele ale administraţiilor publice locale. În cadrul propunerilor şi discuţiilor legate de rectificarea bugetară aprobată la ultima şedinţă a Consiliului Local, edilul-şef a propus alocarea unei sume de bani pentru întocmirea unui studiu de fezabilitate necesar obţinerii unei finanţări în cadrul programului amintit ceva mai devreme. “Avem conducte vechi de 100 de ani. Am încercat să obţinem finanţare externă pentru reabilitarea unor astfel de conducte. Astfel, vrem să schimbăm conducta de aducţiune apă de pe  tronsonul situat între Staţia de pompare Doftana şi căminul de pe strada Ecaterina Teodoroiu (2,4 km). Este o lucrare similară celei prin care am înlocuit, în mandatul precedent, o conductă magistrală în partea de nord a oraşului. De asemenea, am propus înlocuirea conductei de transport apă de pe Calea Doftanei, între intersecţiile cu străzile Ecaterina Terodoroiu şi B.P. Hasdeu (0.9 km), reabilitarea reţelei de distribuţie de pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, de la intersectia cu str. Schelelor până la Serele Primăriei (1,63 km), reabilitarea reţelei de distribuţie de pe Calea Doftanei (0.9 km) şi reabilitarea reţelei de distribuţie apă de pe strada Bobâlna (1,1 km). Toate aceste investiţii fac parte dintr-un proiect cu finanţare de la Banca Mondială, neacoperit de Hidro Prahova prin acel program european pe care îl aşteptăm cu nerăbdare.  Propun să introducem, la rectificarea bugetară, realizarea unui studiu de fezabilitate de 35.000 lei, iar banii să îi luăm de la cap. Reparaţii străzi, în ideea că vom câştiga această finanţare foarte importantă pentru noi”, a fost propunerea edilului-şef, aprobată în unanimitate. A.N. 

Salonul Naţional de Carte, Presă şi Muzică Sinaia

Scriitorii câmpineni, printre protagoniştii reuniunii

Prin parteneriatul Primăriei Sinaia, al Centrului Internaţional de Conferinţe “Casino” Sinaia, al Asociaţiei Socio-Culturală Prahova Excelsior şi al Bibliotecii Judeţene Prahova “N. Iorga”, în perioada 13-16 august, la Cazinoul din Sinaia a avut loc edişia a IV-a a Salonului Naţional de Carte, Presă şi Muzică.
Programul deosebit de complex, desfăşurat timp de patru zile, a fost alcătuit din lansări şi prezentări de cărţi, publicaţii, site-uri, bloguri, proiecte, dezbateri etc. 
Astfel, ziua a doua, 14 august, rezervată aproape în întregime culturii prahovene şi în special scriitorilor câmpineni, a cuprins următoarele evenimente: - Repere ale culturii poloneze; - Dezbatere - “Cartea şi media, două industrii creative în mişcare. Publicaţii şi emisiuni de cultură prahoveană”, moderator Claudiu Istrate, la care au participat: 1) Theodor Marinescu - despre publicaţiile câmpinene (ziarul “Oglinda”, fondat în 1999, iniţial “Oglinda Câmpinei”, cotidian, director Florin Frăţilă, redactor-şef Serghie Bucur, în prezent “Oglinda de azi”, săptămânal de informaţie, cu suplimentul “Câmpina literar-artistică şi istorică”, redactor Ion T. Şovăială, recenzat integral de T. Marinescu în publicaţiile Axioma, Dialog Info-Sind şi Revista Nouă; revista “Dialog Info-Sind”, publicaţie lunară de informare editată de Sindicatul Învăţământului Valea Prahovei, 2005-2010, director Dan Ioan Bujor, redactor-şef T. Marinescu; revista “Biblioteca de Câmpina”, cu apariţie trimestrială, director Liliana Ene, concepţie grafică şi DTP Florin Dochia) şi despre publicaţiile ploieştene (“Axioma”, revistă particulară de literatură, ştiinţe, religie şi arte, fondată în anul 2000, director Marian Ruscu, redactor-şef Ieronim Tătaru); 2) Ştefan Al. Saşa a prezentat primele trei numere pe acest an din “Revista Nouă”, fondată de B.P. Hasdeu în 1887, seria a IV-a, editată de Cercul Literar “Geo Bogza” al Casei Municipale de Cultură din Câmpina, cu şase apariţii anuale, redactor-şef Florin Dochia; 3) Gherasim Rusu Togan a făcut o amplă referire la publicaţia social-artistică a Frontului Salvării Naţionale Câmpina, “Evenimentul”, pe care a coordonat-o (dec. 1989 - feb. 1990). 
Prin intervenţia d-lui Ion Tomescu s-a trecut de la “Europa Creativă” la “România pesimistă”: “Asemenea dezbateri au fost cu sutele. Din păcate nu se rezolvă nimic! Cartea, industria cărţii, a devenit o afacere. Trebuie să găseşti bani!”
Aşteptată cu viu interes, tema “Twitteratura - mod de folosinţă sau despre democratizarea literaturii”, referent Florin Dochia, s-a bucurat de o largă audienţă a publicului. Lectorul a făcut o amplă şi documentată referire la termenul Twitter (origine, evoluţie, aplicabilitate): “Marele avantaj al acestor mijloace moderne constă în capacitatea operatorului de alegere a programelor. Ziarul «Oglinda de azi» este un exemplu de transmitere şi prin internet a întregului său sumar” (Florin Dochia).
Câmpinenii, “bătăioşi”, plini de vervă, au ţinut să concluzioneze: “Elevii citesc foarte puţin” (F. Frăţilă); “Nu se citeşte pentru că nu-i interesează” (G.R. Togan); “Valoarea se pune la un text mare” (Ch. Crăciun); “Noi vom fi fericiţii sclavi ai cărţii pe hârtie” (F. Dochia). 
Ultimul moment important al zilei a fost marcat de lansarea şi prezentarea cărţilor, avându-l moderator pe acelaşi Florin Dochia. Au fost lansate volume de poezie - “Elegiile căderii” de Florin Dochia; proză - “Febra” de Iulian Moreanu; rondeluri - Ştefan Al. Saşa; publicistică - “Circumstanţiale” de Christian Crăciun şi “Rămân să disper printre ai mei” de Florin Frăţilă (“Două cărţi de publicistică, o noutate în profilul câmpinean. Au o foarte mare importanţă, pentru că sunt cărţi de istorie” - F. Dochia); carte de interviuri - “Cică nişte câmpineni” de Carmen Negreu; roman - “Fiul vampirului” de Marian Ruscu. (“«Fiul vampirului» şi «Apter» de Serghie Bucur, sunt cele mai bune romane scrise în ultimii 10 ani. Cartea d-lui Ruscu a îmbrăcat haina literară întreagă. Două lucrări la înălţime” - G.R. Togan).
Tot cu această ocazie au fost lansate şi volumele: “Revista Nouă - Colocvii: 2004-2008” şi “Maratonul poeziei”, ambele coordonate de Florin Dochia.
Salonul de Carte, Presă şi Muzică de la Sinaia, prin problematica şi diversitatea formelor abordate, a contribuit din plin la cunoaşterea diferitelor zone culturale din ţară şi străinătate, inclusiv a culturii câmpinene.
Theodor MARINESCU

CAMPINA OPEN MTB 2013

“Câmpina Open Mountain Bike” este un eveniment sportiv care susţine o cauză socială. Competiţia este organizată exclusiv de voluntari, cu suportul unor companii şi persoane fizice.
Anul acesta, cea de-a doua ediţie a competiţiei CÂMPINA OPEN MTB – RACE FOR AUTISM, va avea loc sâmbătă, 7 septembrie.
Întrecerea ciclistă care se desfăşoară pe dealuri prahovene este un eveniment sportiv care are ca scop încurajarea unui stil de viaţă sănătos, dar şi promovarea municipiului Câmpina şi a împrejurimilor sale.
Competiţia are şi o componentă caritabilă, în sensul că sumele rezultate din taxele de participare vor fi utilizate pentru proiecte în beneficiul copiilor cu autism, derulate de Fundaţia Romanian Angel Appeal (RAA).
Programul zilei de 7 septembrie este următorul: 
- orele 7.00 – 9.00, primirea formularelor de înscriere şi eliberarea Kit-urilor de concurs pentru participanţi
- orele 9.30 – 10.00, şedinţă tehnică pentru toţi participanţii
-  ora 10.30, începe competitia (START), cu start diferenţiat pe categorii de concurs
-  ora 13.0, premierea pentru categoriile Copii şi Family
- ora 14.30, se incheie competitia (FINISH)
- ora 16.00, premierea.
Traseele competiţiei se vor desfăşura în zona: Plecare/Sosire (platoul Muscel) – Dealul Voila – Plaiul Câmpinii – Şotrile – Vistieru – Cornu – Plecare/Sosire
În concluzie, dacă vă place “bicicleala”, sunteţi aşteptaţi sâmbătă, 7 septembrie, la o nouă ediţie a Câmpina Open MTB! 

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Istoria Gulagului (5)

După 1950 sistemul Gulagului a început să fiarbă, cunoscând din ce în ce mai des greve, răzmeriţe, greve ale foamei iar moartea lui Stalin a accelerat această tendinţă căci în timpul vieţii dictatorului nu se stătea prea mult la discuţii. Într-o primă fază, s-au acordta amnistii doar pentru mamele cu copii mici, tineri şi cei bătrâni ceea ce a mai decongestionat sistemul dar nu a rezolvat orizontul de aşteptare mare al tuturor deţinuţilor politici, rămânând cei mai virulenţi şi decişi  duşmani ai ordinii sovietice. Cea mai cunoscută revoltă a fost cea din lagărul special Steplag din Kazahstan, lângă satul Kenghir, unde se aflau nu mai puţin de 20.000 de ucrainieni naţionalişti, polonezi şi baltici. Deţinuţii au preluat controlul lagărului, control pe care l-au exercitat timp de 40 de zile. După mai multe runde de negocieri, MVD a atacat în forţă la ora 3.30 dimineaţa, ucigând câteva sute de deţinuţi, folosind 1.700 de soldaţi, 98 de câini şi 5 tancuri T34 cu care au trecut pur şi simplu peste deţinuţi. În 1955 s-a declanşat o altă revoltă în bazinul Vorkuta. În acelaşi an Hruşciov a cerut o situaţie completă (pe cât posibil- în întregime nu avea cum să fie) a numărului deţinuţilor arestaţi pentru delicte contrarevoluţionare. A apărut cifra de 3.777.380 fără a-i pune la socoteală atât pe cei care nu beneficiaseră de nici un proces şi deci de nici o sentinţă, cât şi pe cei deportaţi doar în urma unor sentinţe administrative. Dezgheţul a fost lent, mult mai lent decât ceea ce speraseră deţinuţii şi aceasta pentru că reabilitarea lor lovea în multe interese şi în însăşi natura totalitară a sistemului. Dacă în perioada 1953-56 s-au decis doar 7.000 de reabilitări, în primele zece luni ale anului 1956 (anul celebrei cuvântări „secrete”a lui Hruşciov de la cel de al XX-lea Congres al PCUS) acestea au ajuns la 917.000. Pentru deţinuţii care se aşteptau şi poate se obişnuiseră un gândul unei vieţi distruse, eliberarea a fost şocantă, provocându-le sentimente difuze, contradictorii (confuzie, nesiguranţă, temeri). Unii dintre ei s-au întors doar pentru a muri, după anii sau zeci de ani petrecuţi în condiţii groaznice. În plus, duşmanii poporului aveau familiile distruse, dezintegrate, proprietăţile lor fuseseră vândute, in facto, nici nu prea mai aveau la ce să se mai întoarcă, ei încetaseră să mai existe pentru societatea sovietică. Evident, au existat cazuri şi cazuri. Procesul a fost încet pentru că reprezenta un pericol real pentru esenţa sistemului totalitar sovietic: un aflux de milioane de oameni ar fi produs cutremure sociale majore căci represiunea nu i-a afectat doar pe deţinuţi, strămutaţii speciali şi, implicit pe familiile lor (deja milioane de oameni) dar şi pe cei care benefiaseră de scufundarea vecinilor, colegilor. „Detinuţii întorşi acasă erau şi un motiv de groază pentru şefi, colegi sau pentru cei care-i băgaseră în închisoare”3Soljeniţîn redă fidel o astfel de scenă în Pavilionul canceroşilor.4Mikoian, unul din acoliţii lui Stalin, era clar în această privinţă „Dacă erau toţi declaraţi nevinovaţi în acelaşi timp ar fi fost limpede că ţara nu era condusă de un guvern legal, ci de un grup de bandiţi” (ceea c nici nu era departe de adevăr) „Două Rusii faţă în faţă” avea să noteze şi Anna Ahmatova „Dacă lagărele fuseseră într-adevăr fără noimă, risipitoare şi tragice, asta înseamnă că Uniunea Sovietică era lipsită de noimă, risipitoare, tragică”5 Chiar dacă Gulagul stalinist cu proporţiile lui de masă a dispărut, sistemul represiv sovietic a continuat să existe, acţionând mult mai punctual, condmnând şi reţinând doar acele categorii de oameni care era altfel, putând fi uşor acuzate de antisovietism (diverse rituri vechi ale Bisericii Ortodoxe, baptiştii, disidenţii etc.) şi care au fost încarcerate în două lagare (Perm şi Mordovia). În anii 1960-70 lumea a evoluat şi odată cu ea şi URSS  (fără să vrea) astfel încât puterea din ce în ce mai mare a mijloacele de difuzare a informaţiei din Vest a contribuit la transformarea fundamentală a datelor problemei. De acum încolo, Occidentul era rapid informat de multe din încălcările flagrante ale drepturilor omului stipulate în tratatele internaţionale la care era semnatară şi Uniunea Sovietică. „În perioada poststalinistă, deţinuţii politici erau cei care ştiau de ce se află în închisori, care se aşteptaseră să ajungă acolo şi care deja se hotărâseră cum vor acţiona în închisoare: printr-o sfidare organizată”6 KGB a inventat şi moda spitalelor de psihiatrie unde erau internaţi cu forţa anumiţi pacienţi disidenţi care având păreri antisovietice dădeau dovadă de schizofrenie sau paranoia. Doar perestroika şi glasnostul lui Gorbaciov aveau să pună capăt unei lungi agonii (atât a sistemului sovietic în sine cât şi Gulagului post-stalinist). Ultima veche închisoare abandonată a fost cea de la Perm, în februarie 1992.

Codruţ CONSTANTINESCU
3 pag. 521
4 Vezi http://filme-carti.ro/carti/pavilionul-cancerosilor-de-alexandr-soljenitin-9522 
5 pag.529
6 pag.545

Aici puteţi citi primele patru părţi din "Istoria Gulagului":

13 august 2013

Forţa Civică atacă “la baionetă” electoratul câmpinean

Expremierul MRU, cu studii la Oxford, 
dar fără punctualitate englezească

Săptămâna trecută, în municipiul nostru a sosit, într-o vizită foarte scurtă, fostul premier al României, Mihai Răzvan Ungureanu, politicianul care a condus cea mai scurtă guvernare postdecembristă, în urmă cu un an şi jumătate. Ce onoare pentru amărâtul nostru orăşel de provincie – să găzduiască urmele paşilor lui MRU, ultima şi cea mai dandy marionetă băsesciană la conducerea ţării. MRU ar putea însemna Marele Războinic Universal, dacă nu l-ar cunoaşte lumea drept Mihai Răzvan Unguent, eticheta ultimului cuvânt fiindu-i imprimată în urma exorbitantelor cheltuieli de protocol făcute de MRU pe vremea când era şeful guvernului, adică pentru cele 78 de zile de la începutul anului 2012. În puţinul timp cât a fost premierul României s-a dovedit a fi un mare iubitor de lux, drept pentru care din  lista interminabilă cu cheltuielile de protocol valorând 10 miliarde de lei vechi, pe care le-a aprobat oricât ar încerca să se spele pe mâini, nu lipseau trabucuri fine, vinuri scumpe, vită de Kobe, parfumuri, creme şi unguenturi dintre cele mai rafinate pentru picioarele cele mai crăpate. Pentru toată această fandoseală şi simandicoşeală, poporul l-a aruncat degrabă în groapa rizibilă a folclorului. MRU a fost şcolit pe la cele mai cunoscute universităţi, dar degeaba are studii la Oxford, dacă punctualitatea sa este departe de a fi una englezească. Joi după-amiază, la ora 16.30, el ar fi trebuit să se întâlnească, la sediul organizaţiei câmpinene a Forţei Civice (situat la parterul unui bloc de peste drum de poarta principală a Spitalului Municipal), cu câţiva jurnalişti câmpineni, în cadrul unei conferinţe de presă menite a-l unge ca lider local al partidului pe Andrei Istrate, prilej cu care se inaugura oficial şi sediul FC Câmpina. Ziariştii locali l-au aşteptat pe MRU ca pe un cireş (când ar fi trebuit poate să-l aştepte ca pe o alifie de călcâie), preţ de două ore, până aproape de ora 19.00, când expremierul a catadicsit să se arate, venind de la Primărie, în sediul căreia a stat la taclale cu primarul Tiseanu mai bine de o oră, nepăsându-i de cei care îl aşteptau. MRU este un personaj emblematic pentru politichia dâmboviţeană, un politician vanitos care se încăpăţânează să mai creadă într-o nouă ascensiune politică, după o prăpăstioasă cădere în gol şi în uitare. Şi măcar de-ar fi meritat aşteptarea de două ore, până când MRU a ajuns la întâlnirea programată cu presa locală, la sediul nou înfiinţatei organizaţii municipale a Forţei Civice. Adică, dacă tot am aşteptat atâta amar de vreme, măcar să fi văzut un MRU schimbat, care să fi învăţat ceva din înfrângerea dezastruoasă suferită de partidul său şi de el personal, la ultimele alegeri parlamentare şi în bătălia pentru câştigarea Colegiului 1 Senat Arad. Cum bănuiam, de altfel, n-am putut remarca decât aceeaşi fluenţă verbală bine ritmată, aceeaşi retorică fără nicio substanţă, fără nicio consistenţă, fără nicio finalitate concretă. Vorbe necredibile învelite într-o foiţă de staniol extrem de subţire. Aceeaşi limbă de lemn învăţată de politician încă din vremea comunismului (MRU a fost un lider naţional al tineretului comunist), modernizată şi asezonată însă cu ceva ştaif, oleacă de glamour capitalist şi un parfum de neoliberalism incert, provenit probabil din colecţia de parfumuri scumpe cumpărate de MRU prin cheltuielile de protocol pe care le-a făcut în timpul celor 78 de zile cât a fost premierul României. Întreabă-l pe MRU ceva ce nu-i convine şi îţi va răspunde imediat, dar vei regreta timpul îndelungat pe care l-ai pierdut ascultându-l cum ocoleşte subiectul. 
Vă daţi seama cât ar trebui să-i “sorbiţi” cuvintele în cazul în care i-aţi adresa o întrebare convenabilă? La întâlnirea amintită, au participat, de asemenea, liderul FC Câmpina, Andrei Istrate (fost candidat PRM la Primărie, în ultimele alegeri locale), Adrian Semcu, preşedintele filialei Forţa Civică Prahova, şi secretarul general al partidului,  Ştefan Pirpiriu. Dacă mult alunecosul şi de sine studiatul MRU n-o fi bătut cu pumnul în masă pentru schimbarea programului, punerea în scenă a “piesei” întâlnirii sale cu presa câmpineană îi aparţine lui Adrian Semcu, pe care îl ştiam un organizator mai bun. La începutul conferinţei de presă, Semcu a propus ca primul la cuvânt să fie Ungureanu. Acesta din urmă a declinat invitaţia, declarând că va încheia şedinta cu o notă politică. De altfel, MRU a anunţat auditoriul că a fost invitat să aibă o intervenţie telefonică în direct la B1 TV, după care a părăsit încăperea. Primul care a vorbit a fost Adrian Semcu, care a lăsat impresia unui om obosit şi neconvingător. El şi-a cerut scuze pentru întârziere, motivând că MRU şi echipa sa au întârziat, fiindcă că au fost reţinuţi mai mult timp în comuna prahoveană Ceraşu. Din informaţiile primite de jurnalişti, MRU a zăbovit cel mai mult în sediul Primăriei, unde a ajuns pe la 17.30, aşa că motivul cu Ceraşu trebuia doar să ascundă taclalele lui MRU cu edilul-şef. În debutul şedinţei, Andrei Istrate a făcut o sumară descriere a organizaţiei pe care o conduce: “La Câmpina, abia am început să formăm organizaţia. Avem 42 de membri cu adeziune, care au misiunea de a mai aduce încă circa 100 de membri, ca să putem avea un minim de oameni pe care să contăm şi cu care să lucrăm, astfel încât să putem avea şi noi un cuvânt de spus aici, la Câmpina, mai ales în legătură cu deciziile Consiliului Local, care ne afectează pe noi toţi. Ne bucurăm pentru sprijinul acordat de conducerea partidului în deschiderea sediului.”  În continuare, Adrian Semcu, preşedintele FC Prahova, a declarat: “În judeţ, avem peste 50 de organizaţii, nu toate au sediu, dar se lucrează intens la acest lucru. Pentru a intra în legalitate, prioritatea o au oraşele. Avem nuclee în toate oraşele judeţului, dar până în septembrie sperăm să avem şi sedii în toate oraşele.” 
Întors în camera cu jurnaliştii, MRU a declarat că a fost întrebat la B1 TV ce urmează să se întâmple în toamnă cu dreapta românească, întrebare la care a răspuns astfel: “În această toamnă, Alianţa pentru Dreptate şi Adevăr, alcătuită din Forţa Civică şi PNŢCD, se apropie cu paşi mari de formalizarea relaţiei cu Iniţiativa România Liberală, ceea ce inseamnă că alianţa noastră se va lărgi. Până la sfârşitul anului, ADA va căpăta noi membri, lucrăm la acest lucru şi sperăm ca proiectul nostrum să se împlinească. Toată lumea înţelege necesitatea unirii dreptei, dar, paradoxal, puţini înţeleg urgenţa ei. Ar fi păcat să constatăm, în al 12-lea ceas, că trebuie să facem din nou lucrurile pe genunchi, aşa cum s-a intâmplat acum un an cu alegerile parlamentare. Într-o lună de zile să pui o alianţă în mişcare (e vorba despre Alianţa România Dreaptă, cea făcută la ultimele alegeri parlamentare de ADA cu PDL – n.red.), şi să ai şi pretenţia să câştige alegerile, este imposibil. Dacă se merge pe proiectul nostru, liste comune la europarlamentare, candidat unic la prezidenţiale, iar în a treia etapă, o formulă de federare a dreptei, pentru alegerile parlamentare din 2016, mai avem şanse să recâştigăm puterea. Oricum, pentru noi, al 12-lea ceas înseamnă 1 ianuarie 2014. Până la sfârşitul anului, dreapta va trebui reunită. Există un scepticism al orgoliilor. Există şi calcule mărunte de partid. Dar nimic nu ne împiedică, nici pe mine, nici pe dl Blaga, nici pe dl Pavelescu, nici pe dl Tomac să stăm de vorbă. Şi stăm de vorbă. Dialogul există. Problema este că toată lumea acceptă că ceea ce spunem noi, Ungureanu şi Forţa Civică, este logic, dar când ajunge acasă liderul politic al dreptei face calculul mic de acasă, şi nu mai este întru totul de accord cu noi. Dacă vom continua să judecăm în mic, meschin, nu vom avea succes.” În mai multe rânduri, “cinstitul” MRU a dat de înţeles, în timpul intervenţiilor sale, că FC este un partid onest şi tare cumsecade, spre care vin “cei care, din exces de bun-simţ, nu s-au implicat până acum foarte mult în politică (nu putea vorbi despre o neimplicare totală, câtă vreme partidul său e plin de “dalmaţieni” politici – n.red.), şi doresc să se manifeste critic faţă de actuala clasă politică. Noi considerăm că adevărata Românie nu este reprezentată doar de cei 20, 30, 40% dintre românii care vin la vot, ci de cei mulţi care muncesc, sunt oneşti, nu se exprimă politic, dar încep să înţeleagă că opinia şi votul lor sunt foarte importante.” După zicerile sale cu sonorităţi de lemn (o combinaţie de stejar, nuc, fag şi mahon), am înţeles că absenteiştii alegerilor trecute, debordând brusc de civism, se vor îmbulzi în secţiile de votare să pună ştampila pe Forţa Civică. Cu o asemenea Forţă, nici nu-i de mirare… A.N.

Editorial

STUDIU DE CAZ

Relatez un caz simptomatic: discuţie într-un studiou Tv despre noile biruri pe care le pune alde guvernu’. Printre care şi unul pe drepturile de autor. Sunt chestionaţi la telefon diverşi actori în vîrstă (de ce numai ei? Sunt domenii în care drepturile de autor sunt într-adevăr substanţiale, dar aici e vorba de o tipică manipulare a telespectaorului), cărora fireşte nu le convine ideea. Printre care şi unul, spre cinstirea vîrstei sale nu-i menţionez numele, care tot încearcă să îmblînzească scorpia: că poate n-o fi aşa, că poate nu se va aplica etc. Şochează refuzul de a accepta realitatea. Îmi amintesc, atunci cînd guvernul Boc a vrut să introducă aceeaşi taxă, venerabilul a fost unul dintre cei mai vehemenţi. Acum, nu ştie pe unde să iasă din scenă, dar are noroc, îl zăreşte în studio pe dl. Lăzăroiu. Şi se lansează într-un atac la adresa acestuia. Cei de la tv sunt stupefiaţi: deci respectivul nu este revoltat împotriva guvernului care îl impozitează, deşi promitea vara trecută exact dimpotrivă, ci contra unui om care nu are acum nici o putere strict politică. Exemplul nu ţine doar de pitorescul psihologiei individuale, e un caz şcoală despre o categorie (imposibil de fixat numeric, dar o evaluez ca fiind foarte importantă) de votanţi suficient de inteligenţi ca să înţeleagă deja că au fost minţiţi, că nimic din ceea ce li s-a promis nu se împlineşte, că avem o conducere, la toate nivelurile, care bate toate recordurile de incompetenţă şi corupţie. Această categorie de votanţi, cărora le este imposibil să recunoască realitatea erorii, caută atunci un ţap ispăşitor. De fapt, nu-l caută, el există deja, un ţap de profesie, să zic aşa: Traian Băsescu (şi toţi cei care ţin într-un fel de el). Ponta are suficientă abilitate încît să folosească acest paratrăsnet pentru a-şi masca neputinţele, fiecare discurs al său nu spune în fond decît: ştiţi eu aş vrea să fac asta şi asta, dar nu pot din cauza lui Băsescu. Este un discurs foarte comod, foarte pe placul electoratului, dar ale cărui limite se vor vedea fie în momentul în care Băsescu nu va mai fi preşedinte, fie în momentul în care prăbuşirea economică va fi mai puternică decît sloganurile televizate. Din  acest punct de vedere, cîştigătorul detaşat al faimosului „pact de coabitare” este dl. Ponta. În defavoarea ţării, şi a liberalismului necesar. Am avut o vară incomparabil mai liniştită decît demenţa din 2012, cînd ne-am aflat la un fir de păr de nenorocire. Unii, precum exemplul pe care l-a amintit mai sus, nu vor să vadă nici acum această uriaşă fraudă morală. Ei reprezintă, dacă ne aliem anumitor păreri etno-psihologice, o anume trăsătură specifică naţiei: ne este imposibil să ne asumăm vreo vină. Românul trăieşte perfect fără remuşcări, procese de conştiinţă, dileme morale, el n-a greşit niciodată în istorie, nimic nu-i este mai greu decît să spună: am greşit! Ca la un sfert de secol de la revoluţie să vezi tupeul lui Vişinescu, să asişti ore întregi la filme despre clanul Ceauşescu, să vezi puterea de circulaţie a marilor mituri „istorice” comuniste, să dai oriunde întorci capul peste acelaşi tip de activist de partid pe care-l ştim foarte bine noi cei de-o vîrstă, să te întrebi năucit cum naiba s-a clonat  acesta atît de bine în pseudo-democraţia carpatină, iată ocupaţii de vară strîmbă..

P.S. Doctorul a plecat în concediu, marşul nostru triumfal spre dezastru continuă. Aşteptăm urnirea dosarului cu plagiatul, ca să vedem că justiţia română există. 
Christian CRĂCIUN

După mai bine de un deceniu, municipalitatea încetează colaborarea cu avocatul Constantin Pănoiu

Constantin Pănoiu, unul dintre cei mai buni avocaţi ai oraşului, a avut o lungă colaborare cu administraţia publică locală. O colaborare care a început după anul 2000, s-a materializat în câştigarea mai multor procese şi s-a încheiat la sfârşitul lunii trecute, la ultima şedinţă a Consiliului Local, când s-a decis ca municipalitatea să nu mai solicite servicii juridice avocatului. Ultimul proces important în care Consiliul Local este reprezentat de Constantin Pănoiu este cel privind rampa ecologică de gunoi de la Băneşti, un proces extrem de lung şi de complex, care durează de cinci ani şi care a parcurs mai multe etape şi cicluri procesuale (strămurare, fond, recurs, casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare etc). Suplimentarea onorariului de 10.000 de lei (solicitat iniţial de avocat pentru ultima fază procesuală) cu încă 20.000 de lei i-a nemulţumit pe consilierii municipali, care au aflat că avocatul Pănoiu, nemulţumit că nu i s-a aprobat această suplimentare de către conducerea executivului, a cerut rezilierea contractului de asistenţă judiciară. La sfârşitul şedinţei, la punctul Diverse, Horia Tiseanu i-a informat pe consilieri despre cum stau lucrurile: “Vreau să vă aduc la cunoştinţă o informaţie nu grozavă, şi anume solicitarea dlui avocat Pănoiu de reziliere unilaterală a contractului de asistenţă juridică în procesul pe care îl avem cu Apasco Măneciu în legătură cu rampa ecologică de la Băneşti. Dl avocat ne-a reprezentat încă de la începutul procesului, din 2008. Suma pe care o pretind azi cei de la Apasco este de peste 5,78 milioane de lei. Dacă vom pierde procesul, va trebui să le plătim 45% din sumă, cât reprezintă contribuţia noastră la realizarea rampei. In 2012, Consiliul Local a aprobat prelungirea contractului cu dl avocat Pănoiu. Ulterior, pentru ultima fază a procesului, acesta a solicitat, în mai 2013, mărirea onorariului cerut iniţial, de 10.000 de lei, cu încă 20.000 de lei. Menţionez că suma iniţială a onorariului nu noi i-am impus-o, ci el singur ne-a cerut-o, iar majorarea cu încă 20.000 lei, e motivată de faptul că în proces au intrat şi doi intervenienţi, deşi acest lucru este în avantajul nostru. Nu mi se pare corect ca, după ce ne-am înţeles pe o sumă, să vii pe urmă şi să soliciţi mult mai mulţi bani pentru a ne reprezenta. De aceea, după ce ne-am consultat şi cu specialiştii Primăriei, l-am anunţat că nu i s-a aprobat solicitarea. Nemulţumit de acest lucru, ne-a trmis recent o adresă prin care reziliază contractul cu noi. Acum, va trebui să decideţi: îi plătim 20.000 de lei şi continuăm colaborarea cu dl Pănoiu, sau angajăm alt avocat. Termenul următor al procesului este 18 septembrie, la Curtea de Apel Ploieşti. Pentru acest termen, dl avocat a formulat şi înaintat instanţei doar recursul, hotărând să nu ne mai reprezinte.” 
Consilierul Monica Clinciu, avocat de meserie, a ţinut şi ea să intervină: “Am refuzat până acum să vorbesc despre colegi ai mei angajaţi de Primărie, dar acum aş vrea să spun şi eu câteva lucruri. Dacă dl Pănoiu nu vrea să ne mai reprezinte, nu-l putem obliga să facă acest lucru. Statutul avocatului permite rezilierea unilaterală a contractului de asistenţă juridică de către un avocat nemulţumit de clientul său. Oricum, nu ne rămân decât două soluţii. Ori luăm act de rezilierea unilaterală a contractului şi solicităm Baroului Prahova să ne înapoieze o parte din suma avansată, după care angajăm alt avocat, ori îi dăm dlui Pănoiu 20.000 de lei. Dacă o să mai angajăm avocaţi, pe viitor, aş propune să stabilim o sumă globală şi să îi plătim avocatului respectiv în tranşe, pentru fiecare demers pe care îl face în timpul procesului.” 
Consilierul liberal Daniel Ioniţă a fost cel mai vehement: “Nu-l putem lăsa pe dl avocat să ne pună la zid. Eu propun nu doar să renunţăm la contractul cu dl Pănoiu, ci chiar să decidem ca, pe viitor, acesta să nu mai încheie niciun contract cu Primăria.” 
Viceprimarul Ion Dragomir a mai liniştit oarecum atmosfera, menţionând că “nu trebuie să uităm că, în acest proces, Consiliul Judeţean a angajat  un avocat reputat. Consiliul Judeţean e cot la cot cu noi, pentru că ei au de plătit mai mult decât are Câmpina, adică 53% din suma solicitată de Apasco. Aşa că, după mine, cu sau fără Pănoiu, soarta procesului e aceeaşi. Nu îl susţin, dar să nu cumva să îl refuzăm pe Pănoiu cu 20.000 şi să vină altul care o să vrea 50.000.” 
În final, s-a decis să se renunţe la serviciile avocatului Pănoiu şi municipalitatea să fie reprezentată în proces de juriştii Primăriei. “Nu ne dăm la o parte, eu sunt pentru continuarea procesului cu juriştii noştri, dar vreau să vă atrag atenţia despre complexitatea şi dificultatea dosarului, ca şi despre momentul dificil în care juriştii municipalităţii preiau dosarul. Am putea să şi pierdem şi nu aş vrea să fie acuzat Oficiul juridic în caz de insucces”, a subliniat, în finalul adunării, secretarul municipiului, Paul Moldoveanu. A.N.