29 octombrie 2013

Începe distribuirea alimentelor din stocurile de intervenţie ale Uniunii Europene

Serviciul de Asistenţă Socială al Primăriei începe din data de 31 octombrie distrbuirea ajutoarelor alimentare din partea Uniunii Europene. Distribuirea se va face şi anul acesta la Colegiul Tehnic „Constantin Istrati”,  corp A- situat în   b-dul N.Bălcescu, nr.45 (fosta Cantina), conform următorului grafic:
În zilele de 31 octombrie şi 1 noiembrie 2013 - pentru beneficiarii de ajutor social acordat în baza Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat; 
În zilele de 4, 5, 6 noiembrie 2013 - pentru şomerii care beneficiază de indemnizaţie de şomaj acordată potrivit prevederilor Legii nr.76/2002 - privind sistemul asigurărilor pentru şomaj;
În zilele 7, 8, 11 noiembrie 2013 - pentru  pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi, obţinute din pensie sau, după caz, din pensii cumulate, se află sub 400 lei/lună;
În perioada 12-19 noiembrie 2013 - pentru persoanele cu handicap grav şi accentuat, adulţi şi copii, neinstituţionalizate.
Menţionăm faptul că pentru unele ajutoare alimentare au fost suplimentate cantităţile şi anume: paste făinoase pentru şomeri 1 kg (în loc de 0,5 kg); roşii în bulion pentru persoane cu handicap-1,6 kg (în loc de 0,8 kg); zacuscă: persoane cu handicap-0,8 kg (în loc de 0,4 kg), pensionari 0,8 kg (în loc de 0,4 kg), şomeri 0,8 kg (în loc de 0,4 kg); conservă carne: venit minim garantat 0,9 kg (în loc de 0,6 kg), şomeri 0,9 (în loc de 0,3 kg), persoane cu handicap-1,2kg (în loc de 0,3 kg), pensionari 1,2 kg (în loc de 0,3 kg). Din lista cu alimente un singur produs nu a fost primit şi nu va mai fi distribuit: mierea.
 Pentru ca acest sistem de distribuire să funcţioneze corespunzător şi pentru ca toate persoanele să îşi poată ridica alimentele în mod civilizat, rugăm beneficiarii să se prezinte în perioada la care au fost programaţi şi să prezinte, în mod obligatoriu, invitaţia, buletinul sau cartea de identitate.
La nivelul municipiului sunt 2.948  persoane beneficiare ale ajutoarelor alimentare. Dintre acestea cele mai multe sunt persoane cu handicap-1362, 692 de pensionari, 600 şomeri şi 294-persoane care au dreptul la venit minim garantat.

La Câmpina, Ziua Armatei a fost strălucitoare doar prin vremea frumoasă de afară

Ziua Armatei la Câmpina începe să semene tot mai mult cu umbra lui Mircea la Cozia. Adică începe să devină o umbră de sărbătoare. O sărbătoare umbrită de lipsa de interes manifestată pentru acest eveniment de către localnici (instituţii publice, societăţi comerciale, dar şi simpli cetăţeni ai urbei). Explicaţia acestei apatii generale nu trebuie căutată în desfiinţarea unităţilor de rachete şi de jandarmi. Nu e nici vina autorităţilor locale că se întâmplă aşa. Reprezentanţii municipalităţii au respectat protocolul, au lansat cuvenitele invitaţii, au mediatizat corespunzător evenimentul. Numai că, ce să vezi!, nu prea mai interesează pe nimeni sărbătorirea eroilor neamului românesc căzuţi în bătăliile pentru neatârnarea ţării, eroi care şi-au dat viaţa nu pentru a-i cinsti noi acum, în anul de (diz)graţie 2013, ci pentru a da – fiecare dintre ei, prin jertfa individuală –, o şansă în plus (re)cuceririi independenţei şi propăşirii acestei ţări, găsirii drumului către un viitor luminos şi sigur pentru România şi locuitorii săi. De bine ce e propăşită azi Românica noastră (de-am ajuns să-i surclasăm la nivel de trai până şi pe albanezi, nu mai zic de fraţii noştri basarabeni), nici româneii noştri locali nu par a mai fi sensibili la această zi-simbol a Armatei Române, preferând să stea acasă decât să aducă un omagiu înaintaşilor care şi-au dat viaţa pentru această ţară. 
Probabil, lovit în maţe şi în buzunarele găurite de grija cu care a fost mângâiat de toţi guvernanţii (centrali sau locali), câmpineanul de rând se luptă atât de tare să scape de toate grijile precarei sale existenţe cotidiene, încât uită şi de grija de a fi patriot. De unde se vede treaba că patriotismul, oricât ar fi el de sfântă datorie, rămâne până la urmă un sentiment care trece prin stomac. Foarte puţină lume, comparând cu alte dăţi, a venit să asiste vineri, 25 octombrie, de pe marginile platoului de la Soldat, la desfăşurarea manifestărilor organizate de Primărie şi de Consiliul Local Câmpina cu prilejul sărbătorii Armatei României. Nici delegaţiile societăţilor comerciale nu au fost mai multe decât altădată, ba dimpotrivă, iar acest lucru nu poate fi pus pe seama împuţinării marilor întreprinderi în urma falimentării uzinelor IRA şi Petroutilaj. Multe firme încă în activitate nu şi-au mai trimis reprezentanţi ca să depună coroane de flori la picioarele Soldatului Necunoscut. Iar multe dintre delegaţiile prezente au fost compuse din două-trei persoane. Nici instituţiile publice nu s-au omorât să trimită delegaţii cu un numeric de respect la această sărbătoare care devine, din ce în ce mai mult, o formalitate, un eveniment care trebuie bifat în grabă, ca nu cumva să afle autorităţile centrale şi presa de la Bucureşti că, la Câmpina, Ziua Armatei a rămas nesărbătorită. Lângă Monumentul Soldatului Necunoscut din Centrul Civic, la ora 13.00, au început aceleaşi activităţi comemorative: cuvântări ale oficialităţilor, o ceremonie religioasă, defilarea detaşamentelor de jandarmi, pompieri şi elevi ai Şcolii de Poliţie “Vasile Lascăr”, tot ceremonialul desfăşurându-se pe ritmurile fanfarei venite de la Ploieşti. Au depus coroane de flori reprezentanţi ai Parlamentului (deputatul liberal Virgil Guran şi senatorul social-democrat Georgică Severin), conducerea Primăriei (primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Ion Dragomir, secretarul municipiului Paul Moldoveanu), reprezentanţi ai Consiliului Local, ai veteranilor de război, ai partidelor politice din legislativul câmpinean, ai celor mai importante instituţii publice şi ai câtorva firme private, ai asociaţiilor cadrelor militare în rezervă şi retragere din MAN şi MAI, ai Şcolii superioare sanitare “Louis Pasteur”, ai câtorva şcoli şi licee câmpinene. Din partea Asociaţiei Cultul Eroilor, colonelul în rezervă Marian Dulă a oferit diplome de onoare unor veterani de război şi unor elevi olimpici la istorie, două diplome fiind înmânate şi primilo doi demnitari ai oraşului. Oricum am suci-o şi orice am zice, nu putem nega faptul că au fost mult mai puţini participanţi activi şi mult mai puţini privitori de pe margine, în comparaţie cu alţi ani. Ceea ce ne face să afirmăm că singura strălucire a Zilei Armatei 2013 a fost cea a soarelui de afară. A.N.

Editorial

MATEMATICA NU FACE GLUMIŢE   

M-am săturat să scriu despre dl. Ponta, dar, din păcate, prestaţia domniei sale, capacitatea de a susţine senin chestii diametral opuse (pro şi contra Roşia Montană, azi e împotriva unui pahar cînd eşti la volan, mîine e de acord cui o alcoolemie minimă, azi e cu China, mîine cu SUA etc.) este un adevărat atentat la siguranţa naţională. Numele guvernării sale ar putea fi simplu: Eşec. Absolut tot ce şi-a propus actuala alianţă a eşuat. Dar nu despre asta vreau să scriu azi, cred că eroarea principală a prim ministrului nostru este iluzia că are umor. Replicile sale nu depăşesc însă mai niciodată nivelul glumelor de autobază. Şi, mai ales, le aruncă şi atunci cînd nu este cazul. Cînd ceva seriozitate şi aplicaţie asupra subiectului ar fi infinit mai potrivite rangului. Aşa a fost acum cu povestea spălării Porţii Sărutului. Cu un ton care arunca totul în derizoriu, dl. Ponta a găsit imediat soluţia: facem o comisie internaţională pe care o plătim noi de la guvern. „Două chestiuni rezultă”… 1. Cum adică o plătim „noi”? Banii guvernului sunt banii mei şi nu înţeleg să dau bani pentru că un incapabil a făcut o prostie. Să plătească el. Şi 2: Comisia ar fi trebuit făcută înainte de curăţare, căci cu un astfel de monument se umblă cu infinită grijă, nu se dă cu apă şi detergent pentru că aşa crede nu ştiu ce politruc. De altfel, obişnuinţa patologică a premierului de a ocoli orice subiect incomod printr-un „spirit de glumă” a primit o palmă la figurat tocmai de la ceea ce el montase să fie un „triumf a la Antene”, vizita în SUA. Ca la două zile vicepreşedintele american să-l sune pe Băsescu pentru a discuta cu cineva de încredere este o umilinţă pe care Ponta o merita din plin. Noi nu. Să zici apoi, strepezit, că preşedintele este un şomer de lux înseamnă încercarea de a ieşi din corzi printr-o lovitură în boaşele adversarului.

Primarul comunei Poiana Câmpina a mai bifat o realizare: Parcul “Mareşal Alexandru Averescu”

De Ziua Armatei, poenarii s-au pricopsit cu un bust de bronz al mareşalului Alexandru Averescu, pe drumul ce duce la Gară. De fapt, bustul primului militar ridicat la rangul de mareşal al Armatei Române nu este chiar pe drum, ci alăturea de el, mai exact în noul parc amenajat de primarul comunei, Alin Moldoveanu, pe versantul drept al străzii Gării. Cu doar două luni în urmă, aici era un teren viran, un spaţiu verde de mari dimensiuni, dar cu vegetaţie sălbatică. La iniţiativa primarului comunei, cu ajutorul sponsorizărilor oferite de o duzină de firme private din zonă, dar şi prin munca voluntară a sute de localnici, adulţi şi elevi, s-a reuşit în timp record amenajarea unui parc cochet, străbătut de mai multe alei asfaltate care fac legătura cu locuinţele arondate acestei străzi, dar situate la o distanţă apreciabilă de ea. Anul trecut, un alt parc de dimensiuni asemănătoare, fără nicio statuie, dar cu mai multe dotări (dintre care, câteva grătare publice), a fost amenajat, tot la iniţiativa primarului, lângă podul care duce la Câmpina. Realizarea celui de-al doilea parc al comunei a repetat reţeta primului, căci lucrările au fost finanţate exclusiv din sponsorizările unor firme private, niciun ban nefiind cheltuit pentru realizarea investiţiei din bugetul local. În mijlocul parcului, tronează bustul mareşalului Alexandru Averescu, lucrare realizată de maestrul Ion Bolborea, unul dintre cei mai apreciaţi sculptori ai momentului. Statuia a fost comandată, în urmă cu doi ani, de către omul de afaceri Radu Călin, patronul Stadionului “Poiana Câmpina” şi al echipei de fotbal Fortuna Poiana Câmpina din Liga a III-a. Menţionăm că Alexandru Averescu, general şi comandant al Armatei a II-a în Primul Război Mondial, artizanul victoriei de la Mărăşeşti, a fost ridicat la rangul onorific de mareşal în 1930, ulterior, în acelaşi an, fiind ridicat la rangul onorific de mareşal şi celălalt mare general al Armatei Române din prima conflagraţie mondială: Constantin Prezan (şeful Marelui Cartier General). Cel de-al treilea mareşal al Armatei Române, mareşal activ, în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, adică nu ridicat la acest rang în mod onorific, a fost Ion Antonescu. Ne-am referit mai sus la cei trei militari de carieră ridicaţi (onorific sau în plin război), la acest suprem rang militar, iar nu la regii României, care, cu excepţia lui Carol I, au fost toţi, prin lege, comandanţi şi mareşali ai Armatei Române, mai mult simbolici. Şi ca să epuizăm complet problema, am mai adăuga faptul că alt şaptelea mareşal al Armatei Române a fost regele Alexandru al Iugoslaviei, numit onorific în acest rang, în 1933, în virtutea relaţiilor de prietenie româno-iugoslave. În urmă cu câteva luni, Radu Călin, un mare admirator al mareşalului Averescu, a donat statuia localităţii poienarilor. După dezvelirea monumentului, primarul poienarilor a mulţumit firmelor-sponsori, dar şi elevilor şi localnicilor care au contribuit prin multe zile de muncă voluntară la realizarea Parcului “Mareşal Alexandru Averescu”. Au luat apoi cuvântul Radu Călin, omul de afaceri povestind cum a dăruit, iniţial, dar fără succes, bustul mareşalului localităţii de baştină a acestuia din judeţul Ismail, situat altădată în sudul Basarabiei, iar azi, în sudul Ucrainei. Fără succes, deoarece autorităţile de la Kiev au făcut presiuni mari asupra primarului localităţii respective, ca să renunţe la amplasarea bustului ce reprezenta nu doar imaginea comandantului Armatei Române din Primul Război Mondial, ci chiar imaginea României Mari. Presiunea guvernanţilor ucraineni s-a materializat în circa 60 de controale la primăria comunei în care, în 1859, văzuse lumina zilei Alexandru Averescu. Maestrul Ion Bolborea a vorbit în continuare, subliniind faptul că orice turist vizitează o localitate şi pentru reperele culturale ale acesteia. Senatorul Georgică Severin a elogiat şi el viaţa şi faptele de arme ale mareşalului Averescu, exprimându-şi speranţa că unirea României cu Republica Moldova, în graniţele Uniunii Europene, va fi posibilă într-un viitor nu prea îndepărtat. Deputatul Roberta Anastase a vorbit mai puţin despre faptele militare ale generalului Averescu, şi mai mult despre faptele edilitare ale primarului Moldoveanu. Ea l-a felicitat pe edil “pentru multele realizări ale actualului primar al comunei, care se văd cu ochiul  liber”. Adevărul este că Alin Moldoveanu, un politician tânăr, dar versat, a dovedit ca are stofă de primar şi că merită să stea în fruntea comunităţii poienarilor. El a bifat multe realizări edilitare într-un an şi jumătate de mandat, organizând numeroase acţiuni cultural-educative pentru poienarii de toate vârştele. De la spectacole muzicale la piese de teatru. Alin Moldoveanu a dovedit cu asupra de măsură că, dacă vrei neapărat şi ştii să prezinţi şi să aperi cauza locuitorilor care te-au ales să îi păstoreşti, poţi realiza multe obiective importante de interes public fără bani de la bugetul comunei, şi aşa, destul de sărac, mai ales după falimentul uzinei Petroutilaj SA.  A.N.

Din cauza unui sistem informatic precar, unui pacient i se poate schimba fără voia lui medicul de familie

Gabriela Dochia, o câmpineancă înscrisă de mai mulţi ani la medicul de familie Luminiţa Frăţilă, a trăit o experienţă pe care nu o va putea uita niciodată, care dovedeşte cât de uşor poate schimba destinul unui om un sistem informatic cu multe hibe. Mai exact, sistemul informatic care generează reţeaua medicilor de familie din întreaga ţară, cu toţi pacienţii lor şi, bineînţeles, cu toate reţetele eliberate acestora, sistem  folosit de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate  şi botezat SIUI (Sistem Informatic Unic Integrat). Cât de bine integrat e SIUI, o să vă povestim în continuare. După ce ne-a sesizat cazul şi necazul, am stat de vorbă cu Gabriela Dochia, care ne-a declarat următoarele: “Deşi sunt din 2008 la medicul meu de familie, dr. Luminiţa Frăţilă, pe 5 octombrie 2013, atunci când am fost la doamna doctor ca să îmi dea o trimitere medicală, am constatat că nu mai figurez pe lista cu pacienţii dumneaei. M-a întrebat dacă m-am mutat la alt medic de familie şi am asigurat-o că nu s-a întâmplat acest lucru şi că singura mea cerere de înscriere era la dânsa. Am sunat la CAS Prahova şi acolo mi s-a spus că, de la 1 ianuarie 2013, sunt înregistrată la dna doctor Pârvu Adi Lorena din Băicoi. Am sunat-o pe dna doctor Pârvu, noul meu medic de familie fară voia mea, şi am întrebat-o cum am ajuns pe listele sale de pacienţi, de vreme ce eu nu am făcut nicio cerere în acest sens. Doamna doctor Pârvu a recunoscut că nu are adeziunea mea şi mi-a mai spus că nu îşi dă seama cum s-a întâmplat această greşeală. Apoi, mi-a spus bănuiala ei: din cauza scrisului ilizibil al asistentei sale, introdusese greşit în SIUI datele unei paciente care se înscrisese de curând la ea. Acestei paciente i s-au introdus greşit câteva numere din CNP-ul personal, iar, din întâmplare, toată combinaţia de noi numere introduse a coincis cu CNP-ul meu, astfel încât calculatorul m-a introdus pe mine în sistem, ca nou pacient al medicului de familie Pârvu Adi Lorena. Eu consider că mi s-a făcut o mare nedreptate. Norocul meu este că după şase luni te poţi înscrie la un alt medic de familie, iar această perioadă a trecut, astfel încât m-am putut reînscrie uşor la dna doctor Luminiţa Frăţilă. Altfel, aş fi fost nevoită să bat drumul până la Ploieşti de multe ori. Nu ştiu cine a greşit: doamna doctor Pârvu Lorena, care a introdus cifre incorecte în sistem, dând dovadă de neglijenţă în serviciu, sau softul SIUI, celebrul sistem informatic al Casei de Sănătate.  Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă  aş fi avut nevoie foarte urgent de o trimitere medicală de la medicul meu de familie, pentru o intervenţie chirurgicală de importanţă vitală la Bucureşti? Cum aş fi putut să fac rost de această trimitere în timpul necesar pentru a mi se salva viaţa?”. Ne-am deplasat la cabinetul doamnei doctor Pârvu Lorena, care ne-a confirmat cele aflate de la dna Gabriela Dochia, asigurându-ne că greşeala a fost neintenţionată şi că SIUI a mai generat şi alte greşeli asemănătoare în trecut. “Întâmplător, o parte din CNP-ul dnei Gabriela Dochia, ajunsă, fără voia sa, pe lista mea cu pacienţi, coincidea cu CNP-ul pacientei pe care voiam să o introduc eu în sistem, astfel că, prin această stranie coincidenţă, eraoarea s-a putut comite mai uşor. De când a fost implementat, SIUI a mai făcut astfel de schimbări eronate de medici de familie. Odată, ţin minte că au apărut doua persoane cu acelaşi CNP, care au fost nevoite să-şi rezolve problema la Poliţie”, ne-a mai declarat medicul Pârvu Lorena, care ne-a trimis prin email lista cu toţi pacienţii cărora le eliberase reţete în acest an, listă din care Gabriela Dochia lipsea cu desăvârşire, lucru care întărea prezumţia de bună-credinţă a doamnei doctor Pârvu. Judecând la rece cazul, ne putem întreba cine a greşit mai mult: dna doctor din Băicoi, pentru că a introdus neglijent datele personale ale unei paciente înscrise la ea, sau SIUI, fiindcă nu a fost programat că contracareze aceste posibile erori umane (a greşi e omeneşte, spuneau latinii), generând pacienţi fictivi la medici de familie pe care pacienţii respectivi nu şi-i doresc şi nici nu au cunoştinţă de ei. Ne putem întreba, dar putem să tragem şi o concluzie din care SIUI iese cel mai şifonat. Privind retrospectiv, la multele greşeli generate de SIUI, nu ar trebui să ne şocheze filmele de ficţiune în care roboţii ajung, într-un viitor nu prea îndepărtat, să declanşeze necruţătoare războaie împotriva omenirii pentru supremaţia pe această planetă. Pentru Gabriela Dochia, victimă a unui sistem informatic mult prea imperfect, acest război a început deja. A.N.

Clubul Femina a împlinit un an

Asociaţia PRO Câmpina a sărbătorit un an de la constituirea extesiei sale, CLUB FEMINA, în data de 25 octombrie a acestui an. Aniversarea a avut loc într-o atmosferă intens presărată cu eleganţă şi rafinament, în sala de protocol a hotelului Amana Inn. Serata a debutat cu derularea unui film emoţionant, sub forma unui rezumat al activităţii Clubului Femina, de la lansarea sa până în prezent. În continuarea programului, toate membrele Clubului au asistat la o prezentare de modă, la înmânarea certificatelor de participare pentru trupa câmpineană de teatru „Zen” (invitată a Clubului Femina în luna mai a acestui an), precum şi pentru alte colaboratoare. 
Aceasă ediţie aniversară s-a dorit a fi şi o reeditare a primei întâlniri, la care magazinul Gizell a prezentat ţinute fermecătoare adresate ”femeilor puternice şi nonconformiste”, aşa cum a declarat proprietara magazinului, d-na Georgiana Mincu. Prezentarea colecţiei de toamnă-iarnă 2013 a încântat privirile doamnelor prezente în sală şi a fost executată cu stil şi graţie de către Anita Dumitraşcu. La realizarea cadrului festiv în care s-a derulat evenimentul şi-a adus contribuţia d-na Carmen Bocioacă, cea care a înfrumuseţat sala cu splendide aranjamente realizate de florăria “Cufărul cu Flori”.
La eveniment au participat peste 35 de doamne şi domnişoare, prezente şi viitoare membre ale Clubului Femina. Una dintre cele mai fidele participante la întâlnirile Clubului, Nadia Ionicioiu, ne-a declarat: „A fost o seară minunată, în care schimbul de energii ne-a produs emoţii dintre cele mai intense, ca de fiecare dată când ne-am întâlnit”. 
Printre cele care au venit pentru prima dată la o întâlnire organizată de Club Femina s-a numărat şi Corina Ungureanu, fosta gimnastă campioană de calibru mondial, a ţinut să remarce: „Urmărind cu mare atenţie activităţile pe care le-aţi întreprins în primul an de activitate, sunt convinsă că viitorul Clubului Femina va fi unul de succes. Vă mulţumesc pentru că m-aţi primit în mijlocul vostru şi vă asigur de tot sprijinul meu pe mai departe. Curând va ieşi de sub tipar o carte care îmi poartă semnătura, pe care voi fi onorată să o lansez în cadrul unei întâlniri a Clubului Femina”.

Şcoala superioară sanitară postliceală “Dr. Dinu” şi-a sărbătorit din nou bobocii

Vineri seara, restaurantul Hotelului Muntenia a răsunat cristalin prin vocile celor mai tineri cursanţi ai Şcolii superioare sanitare postliceale “Dr. Dinu”. Ca la fiecare început de an şcolar, conducerea şcolii i-a invitat pe elevii din anul I pentru a sărbători împreună cu aceştia Balul Bobocilor. Au participat, desigur, şi cadrele didactice ale unităţii, una dintre cele mai importante instituţii de învăţământ postliceal din Câmpina, aflată în structura Fundaţiei pentru ştiinţă şi învăţământ “Dr. Dinu”. Organizatorii evenimentului au fost diriginţii anilor I de la cele două specializări ale şcolii: asistent medical generalist (AMG) şi asistent medical de farmacie (AMF). Însă cea care a coordonat buna desfăşurare a sărbătorii a fost, ca de fiecare dată, Corina Gheorghe, directoarea unităţii. Şcoala superioară sanitară postliceală din cadrul Fundaţiei “Dr. Dinu” a fost înfiinţată acum 17 ani de către regretatul doctor Florea Din, medic stomatolog cunoscut în întreaga ţară pentru metodele sale care au revoluţionat stomatologia de acum câteva decenii. Astăzi, fundaţia şi şcoala sanitară sunt conduse de soţia fondatorului şi de fiul acestuia. Şcoala superioasă sanitară “Dr. Dinu” a debutat cu specializările “tehnician dentar” şi “asistent medical generalist”, pentru ca astăzi să funcţioneze cu specializările AMG - asistent medical generalist, şi AMF - asistent medical de farmacie. Pentru specializarea AMG unitatea este acreditată încă din 2008, iar pentru specializarea AMF  acreditarea urmează să fie obţinută la finele unor proceduri mai îndelungate, aflate în curs de desfăşurare. Muzică bună, tinereţe, veselie, antren, toate au fost ingredientele acestei petreceri desfăşurate într-o atmosferă incendiară. “Aşa cum am procedat în fiecare an, am organizat un concurs de karaoke, un concurs de cultură generală, un concurs de dans, dar punctul culminant l-a constituit concursul pentru alegerea celor mai atrăgători elevi din anul I: Miss Boboc 2013 şi Mr. Boboc 2013. Ca o noutate pentru acest an, la sărbătoarea bobocilor şcolii noastre am avut ca invitat special pe doamna farmacist primar Elena Din, soţia fondatorului Şcolii (şi al Fundaţiei care îi poartă numele). Am organizat în mod intenţionat Balul Bobocilor pe 25 octombrie, tocmai pentru a o sărbători pe doamna preşedinte a fundaţiei noastre, care s-a născut în această zi”, ne-a declarat doamna profesoară Corina Creţu, directoarea Şcolii superioare sanitare postliceale “Dr. Dinu”. A.N.  

Biblioteca Engleză - 15 ani de existenţă (1998 - 2013)

Secţia de carte în limba engleză a Bibliotecii Municipale “Dr. C.I. Istrati” - adăpostită într-un spaţiu cochet al Casei Tineretului - este rodul unei excelente colaborări a Primăriei Câmpina cu Fundaţia “East European Information Share Trust” (E.E.I.S.T.)
Dezvoltând bunele relaţii culturale româno-engleze (începute din anul 1991, când s-a înfiinţat, la Braşov, prima bibliotecă de carte în limba engleză), la 10 septembrie 1996, d-na ing. Constanţa Coman (reprezentant în România al E.E.I.S.T.) a propus constituirea unei biblioteci engleze la Câmpina; la 1 octombrie 1996, Primăria Câmpina şi-a dat acordul colaborării cu E.E.I.S.T. pentru administrarea unui fond de carte de până la 20.000 de exemplare, urmat de întocmirea proiectului de contract în limba română şi engleză. Au continuat numeroase etape, deosebit de utile, finalizate în 1999 cu circa 10.262 de volume.
În acest ambient, deosebit de ospitalier, în prezenţa oficialităţilor locale, joi, 24 octombrie, în sala “George Hanibal Văleanu” a Casei Tineretului a avut loc sărbătorirea celor 15 ani de rodnică activitate a Bibliotecii Engleze.
Activitatea, organizată de Consiliul Local şi Primăria Câmpina, împreună cu Biblioteca Municipală “Dr. C.I. Istrati”, a fost deschisă de d-na Liliana Ene, directoarea instituţiei, care şi-a exprimat mulţumirea pentru numărul mare de participanţi, pentru sprijinul primit din partea autorităţilor locale, a comunicat programul reuniunii şi a propus un moment de reculegere în memoria recenţilor dispăruţi, prof. dr. Nicolae Boaru şi bibliotecara Valeria Florea.
Manifestarea culturală a debutat cu proiecţia unui film aniversar, realizat de Liliana Ene şi Roxana Angheloiu. 
Invitat de onoare al reuniunii, primarul Horia Tiseanu a remarcat, între altele: “Particip la o întâlnire de suflet, deosebit de plăcută. Acţiunea de astăzi este un succes remarcabil al Bibliotecii Engleze. Mulţumesc fostului primar R.R. Micu, d-nelor Roxana Angheloiu şi Liliana Ene, precum şi partenerilor englezi pentru realizarea acestei valoroase biblioteci. Donarea cărţilor şi a calculatoarelor reprezintă paşi importanţi, de deschidere, spre cultura universală”. 
În acelaşi sens, d-na Constanţa Coman a apreciat contribuţia celor trei foşti primari: Romul Remus Micu, Gheorghe Tudor şi Horia Tiseanu, precum şi cea a E.E.I.S.T., la realizarea bibliotecii de carte în limba engleză şi a anunţat transmiterea în direct a programului în Anglia, printr-o video-conferinţă Skype cu d-na Wendy Pratt, fondator al Bibliotecii Engleze.
Evenimentul a continuat cu trei momente artistice susţinute de elevii Şcolii Centrale şi ai Colegiului “N. Grigorescu” (formaţia The Zipp), pregătiţi de prof. Rodica Constantinescu şi de elevi ai Şcolii de Poliţie “Vasile Lascăr” şi ai Şcolii “Al. I. Cuza”, însoţiţi de profesorii Alexandru Ştefan, respectiv Cătălin State, care au recitat poeme în limba engleză. 
Un alt moment important a constat în vizionarea unui film din arhiva personală a d-nei Constanța Coman, în care s-a prezentat chiar inaugurarea secției în anul 1998.
În final, a fost tăiată panglica noului serviciu disponibil la Biblioteca Engleză: calculatoare cu acces gratuit pentru public, în cadrul progamului național Biblionet.
Întregul program a oferit câmpinenilor o nouă perspectivă de informare, de civilizaţie şi cultură universală.
Theodor MARINESCU

Deviza Clubului Sportiv Contratimp: "Nimic nu este imposibil!"

Că nimic nu este imposibil a demonstrat echipa Clubului Sportiv “CONTRATIMP” Câmpina, împreună cu instructorul ei, Octavian Postolache. Povestea a început în urmă cu aproximativ un an, când Octavian Postolache (fost înotător de performanţă), fermecat de talentele ce-i treceau prin mână la cursurile de iniţiere, a luat hotărârea de a închega o echipă de performanţă. 
Astfel, cu o muncă titanică din partea sportivilor  (6 antrenamente pe săptămână, a câte două ore) şi o susţinere acerbă din partea părinţilor (morală şi financiară), copiii au reuşit  ca într-un timp scurt  să depăşească nivelul local de performanţă, intrând în competiţie cu elita înotului românesc.
Această echipă unita este formată din:  Luca Popa (Măgureni), Diana Popa (Măgureni),   Ioana Dragomir (Câmpina), Ştefan Rachieru (Breaza), Iulian Antimiu (Băicoi), Doria Stoian (Câmpina), Andreea Văcaru (Scorţeni), Carol Banu (Cornu), Ştefan Manta (Măgureni), Eduardo Postolache (Măgureni), Ioana Nicolaescu (Câmpina),  Ema Mareş (Băneşti), Bianca Văduva (Câmpina), Claudiu Pavel ( Floreşti), Adrian Olaru ( Floreşti). 
Şi lista rămâne deschisă tuturor celor care vor să facă performanţă, condiţia de bază fiind aceea de a avea talent şi dorinţa de a fi cel mai bun.
Scopul Clubului CONTRATIMP este acela de a ridica înotul românesc la nivelul de altă dată.  Sportivii îşi doresc să asculte imnul României de pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la competiţiile internaţionale şi, de ce nu, la Olimpiadele ce vor urma. Pentru a împlini acest deziderat, este însă nevoie de timp, răbdare şi multă muncă. Ceea ce este, într-adevar, greu de realizat, dar nu imposibil. I.D.

Asociaţia “Club Sportiv Municipal” îşi pregăteşte secţiile sportive promise câmpinenilor

La începutul primăverii acestui an, Consiliul Local Câmpina a hotărât să devină membru fondator al Asociaţiei “Club Sportiv Municipal” Câmpina, un club sportiv cu mai multe discipline, care să aparţină municipalităţii în cea mai mare măsură şi care să constituie o pepinieră de talente pentru cluburile profesioniste câmpinene ce activează în acest moment. Iniţiativa, care a apartinut consilierilor USL, în special a celor liberali, seamănă cu cea promovată de consilierii pedelişti în mandatul trecut, (atunci când PDL avea majoritatea), care au reuşit să facă în aşa fel încât Consiliul Local să ajungă membru fondator al echipei de fotbal Unirea Câmpina. Ulterior, municipalitatea s-a retras din această asociere. La şedinţa aleşilor din martie 2013, consilierul liberal Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură, învăţământ, sport şi tineret, a iniţiat proiectul de hotărâre care, odată aprobat, făcea ca legislativului local să devină membru fondator al ACSM Câmpina. Ulterior, hotarârea aceasta a fost completată de altele, prin care s-au aprobat actelor constitutive ale ACSM Câmpina, iar pe baza acestora, asociaţia sportivă a municipalităţii s-a putut înscrie la Judecătoria Câmpina, în Registrul fundaţiilor şi asociaţiilor. În afară de Consiliul Local, din ACSM fac parte, ca membri fondatori, şi două cluburi sportive private: CSM Câmpina şi Clubul Lido Câmpina. Aşa cum prevede şi statutul asociaţiei, ACSM îşi propune să susţină mişcarea sportivă în general, prin promovarea tuturor sporturilor federative, prin sprijinirea sportului de performanţă şi a sportului de masă, precum şi prin promovarea tinerilor sportivi talentaţi. Scopul asociaţiei îl constituie ameliorarea rezultatului sportiv şi realizarea performanţei la nivelul municipiului Câmpina prin valorificarea aptitudinilor individului într-un sistem organizat de selecţie, pregătire şi competiţie, precum şi punerea în practică a Programului “Sportul pentru toţi”. La art.1 din Actul Constitutiv există un paragraf cu  următorul conţinut: “Asociaţia va susţine următoarele discipline sportive: fotbal, motocros, atletism, handbal, judo/ karate, şah, tenis de masă/ câmp, baschet, badminton, ciclism, nataţie, radio-amatorism, rugby, sportul pentru toţi, volei.” Cum înfiinţarea acestor secţii sportive nu a fost realizată încă, întârziere ce a atras critici din partea consilierilor opoziţiei din miniparlamentul câmpinean, Florin Frăţilă, membru în Comitetul Director al ACSM Câmpina,  a organizat, zilele trecute, o întâlnire cu mai mulţi profesori de sport, dispuşi să fie angrenaţi în sistemul secţiilor sportive din cadrul ACSM Câmpina. “Nu vă pot promite prea mulţi bani pentru început, dar în viitor, dacă posibilităţile de finanţare de la bugetul local vor fi mai favorabile, indemnizaţiile dvs vor creşte. Nu îmi dau seama de la ce vârste ar trebui legitimaţi copiii câmpinenilor la aceste secţii ale ACSM, dumneavoastră sunteţi profesioniştii, dvs ştiţi cel mai bine. Bănuiesc că fiecare sport poate fi început de la o anumită vârstă. Nu avem pretenţia să selectaţi în secţiile sportive al ACSM spuma elevilor, cele mai mari talente. Ştim că sunt destule cluburi sportive în şcoli, iar profesorii de acolo nu vă vor da elevii lor cei mai buni la diferite sporturi. Tot ce vreau să va spun este că, prin aceste secţii, noi nu dorim cu orice preţ obţinerea de mari performanţe. Bine ar fi să se întâmple aşa, dar dacă vom reuşi să-i aducem pe copii la mişcare, să-i atragem spre sportul de masă, spre o viaţă sportivă, să-i îndepărtăm de practici nocive (cum ar fi consumul de alcool, de droguri), tot ar fi un mare câştig al asociaţiei noastre înfiinţarea secţiilor sportive. Deocamdată, nu putem folosi decât bazele sportive existente în unităţile de învăţământ, bune sau rele, astea sunt. Eu îi voi ruga pe directorii de şcoli să vă sprijine în acest demers,” le-a spus Florin Frăţilă profesorilor de sport adunaţi în Sala Mică a Casei Tineretului. Profesorii prezenţi, specialişti în diverse discipline sportive, au solicitat toţi ca reprezentanţii municipalităţii sa discute în prealabil cu toate conducerile unităţilor de învăţământ, “pentru ca să nu ni se pună beţe în roate, atunci când vom solicita accesul la bazele sportive.” Organizator de competiţii în cadrul ACSM Câmpina şi coordonatoarea secţiei “Sportul pentru toţi” este profesoara de sport Irinel Dumitraşcu. Ea va prelua toate doleanţele profesorilor de sport din secţiile asociaţiei, menţinând legătura dintre aceştia din urmă şi Comitetul Director al ACSM Câmpina. A.N. 

22 octombrie 2013

Cronica unui faliment anunţat

Câmpina nu mai este, de peste două decenii, printre cele mai industrializate oraşe din ţară, raportat la populaţia sa. Dacă în 1990, aveam o populaţie de 40.000 de locuitori şi un număr egal de angajaţi, persoane active care lucrau în industrie, comerţ, servicii (mulţi dintre ei locuitori ai comunelor limitrofe), astăzi, cei care au un loc de muncă sunt, după unele surse din administraţia locală, în jur de 7000. Nici industria cu orice preţ de pe vremea comunismului, creatoare de locuri de muncă, dar şi de stocuri uriaşe de produse nevandabile, nu era sănătoasă pentru economia naţională, dar nici “ţepele” care s-au dat în privatizările multor întreprinderi, falnice altădată, nu pot fi considerate decât nişte megaescrocherii ordinare care au săpat adânc şi ireversibil la temelia avuţiei naţionale. IRA, a treia mare societate comercială câmpineană care şi-a închis porţile la începutul anului (după Rafinăria “Steaua Română” şi Petroutilaj SA), nu a fost vândută pe doi lei, cum s-a întâmplat cu multe uzine importante ajunse nerentabile în mod deliberat, dar nici nu a avut o soartă mai bună, căci într-un final, tot pe butuci a fost pusă şi tot pe bucaţi a fost vândută. După Revoluţia din Decembrie, uzina  fost privatizată prin metoda MEBO, una dintre cele mai populiste metode de privatizare, în care socialismul se împletea armonios cu capitalismul. MEBO, folosită, în special, în primii ani ai capitalismului nostru postdecembrist, a fost o metodă de privatizare care presupunea trecerea mijloacelor de producţie ale unităţii economice ce se voia privatizată din proprietatea statului în proprietatea salariaţilor. După transformarea în societate pe acţiuni, statul oferea muncitorilor dreptul de prioritate pentru cumpărarea acţiunilor, implicit a societăţii. Preţul acţiunilor era stabilit de stat şi nu reflecta valoarea reală, fiind adesea un preţ simbolic, uneori acţiunile fiind oferite gratuit, mai ales în cazul privatizării pe bază de cupoane de proprietate. În schimb, statul restricţiona transferabilitatea titlurilor și impunea condiţii pentru menţinerea obiectului principal de activitate, limitarea preţului activelor vândute pe o perioadă de câţiva ani, punea limite la restructurarea personalului etc. Prin metoda MEBO, directorul societăţii respective avea, de regulă, cele mai multe acţiuni, deci putea fi considerat patronul firmei, chiar dacă “proprietari” ai uzinei erau, de fapt, toţi angajaţii. Din cauza unor condiţii economice nefavorabile, dar şi din cauza inabilităţii managementului asigurat de directoratul uzinei, IRA a luat-o încet-încet, mai ales după anul 2000, pe panta falimentului. Un faliment anunţat încă din 2008, care s-a concretizat săptămânile trecute, o dată cu lichidarea uzinei şi vânzarea activelor ei către CSR Bucureşti, una din firmele omului de afaceri Radu Călin, patronul echipei de fotbal Fortuna.

Începutul declinului
În vremurile bune, de la începutul anilor 1990, IRA era printre întreprinderile de reparaţii auto cele mai cunoscute din ţară. Uzina era autorizată să repare autocamioane mari, dar şi autovehicule de mai mic tonaj, macarale, cisterne, vehicule care transportă substanţe explozibile, automobile străine etc. În primii ani de după Revoluţie, IRA avea peste 2000 de angajaţi, pentru ca, la sfârşitul anului trecut, numărul lor să scadă la 157. Cu excepţia a 15 angajaţi ce au mai rămas un timp pentru a păzi şi conserva activele societăţii, ceilalţi au fost disponibilizaţi în luna februarie 2013. Începând cu 1 ianurie 2008, IRA s-a aflat într-un program de reorganizare judiciară, conform prevederilor Legii insolvenţei, program ce urma să se întindă pe câţiva ani. Cu toate că mulţi muncitori s-au declarat nemulţumiţi de felul cum a fost condusă societatea, managerul general Ion Toma consideră că a făcut tot ce-a putut, declarându-ne, în februarie 2013, că uzina avea toate şansele să se redreseze, dar nu s-a vrut acest lucru “de către cei de sus”. În septembrie 2012, după ce reorganizarea judiciară - prima etapă a insolvenţei -, a eşuat, societatea a fost declarată în faliment, urmând a intra în a doua etapă a insolvenţei: lichidarea. 
Ion Toma ne-a declarat, în februarie 2013, că, în opinia sa, declararea acestui faliment a fost un abuz: “Eu nu contest falimentul, ci modul abuziv în care a fost tratată societatea înaintea acestui faliment. În sensul că nu s-a ţinut cont de criza economică mondială şi nu am fost lăsaţi să vindem din activele societăţii. Parcă înadins s-a vrut să ajungem în faliment. Am intrat în reorganizare judiciară, procedura generalizată, în ianuarie 2008. Sumele care au fost prinse în programul de reorganizare, adică datoriile uzinei, se ridicau la 33,3 milioane lei, din care 11 milioane erau datorii efective, iar restul de 22,6 milioane, datorii accesorii (penalitaţi, majorări, dobânzi). Planul de reorganizare a fost îndeplinit în proporţie de 97%, în ceea ce priveşte datoriile de bază, şi 29,7%, privind datoriile accesorii, care erau de două ori mai mari decât debitele. Ulterior, a început criza economică globală, dar nu s-a ţinut cont de această realitate. În condiţiile crizei mondiale, planul de reorganizare nu a mai putut fi realizat, însă eu consider că nici nu s-a vrut acest lucru de către factorii de decizie. Afirm acest lucru, întrucât eu nu am fost lăsat de principalul creditor, ANAF( practic, singurul), să vând din activele societăţii. Dacă am fi reuşit să vindem unele active, eu cred că IRA ar fi putut fi salvată. În 2011, am avut două cereri pentru cumpărarea unor active (clădiri, terenuri), măsură care era prinsă în planul de reorganizare. Legea insolvenţei, procedura generalizată, prevede că lichidarea unei societăţi înseamnă derularea contractelor până la epuizarea lor. Am avut cinci contracte mari cu OMV şi firma J.Christof E&P Services, în valoare anuală de aproximativ 12.000.000 lei. Deşi la încheierea lor, ele aveau o anumită valoare, aceasta a scăzut din cauza crizei generale, pentru că fiecare şi-a reparat strictul necesar. Culmea este că şi în continuare am contracte cu aceşti beneficiari, plus alţii din domeniul construcţiilor metalice şi reparaţii, până în 2014. Nu există în ţară o altă uzină ca IRA, cu asemenea potenţă în reparaţii de camioane, cu atâtea acreditări în cele mai diverse domenii de reparaţii. În prezent, aşa cum puteţi simţi din frigul în care stăm aici, până şi  contractele de utilităţi au fost sistate. Trebuie schimbată Legea falimentului, pentru că nu se poate ca reorganizarea unor societăţi ca IRA să se întindă doar pe patru ani. Dacă în aceşti patru ani criza a fost legiferată, de ce nu s-a prelungit acest program de reorganizare? Este inadmisibil să avem azi o datorie de 16 milioane de lei, la o valoare a activelor nete contabile ale societăţii de 26 milioane lei, şi să fim lichidaţi pe motiv că nu se pot plăti datoriile. Între 2008 şi 2012, IRA a plătiti nouă milioane euro la bugetul consolidat al statului.”

Milioanele primite de la Kaufland puteau redresa uzina
Nemulţumirile managerului păreau atunci a fi întemeiate, dar un mare semn de întrebare ridică insuficienţa acoperirii datoriilor prin milioanele de euro primite de la Kaufland. Se ştie că IRA a vândut către Kaufland România o mare suprafaţă de teren, unde retailerul german a înălţat un hipermarket. Aici trebuie să facem precizarea că societatea falimentară este situată la marginea municipiului, iar imediat după începerea programului de reorganizare, în prima jumătate a anului 2008 (înaintea izbucnirii crizei imobiliare), IRA a reuşit să vândă societăţii Kaufland România aproape jumătate din terenul pe care îl deţinea, circa 35.000 mp, cu un preţ foarte bun, aproape 220 de euro/mp. În condiţiile în care prin centrul oraşului şi cartierul rezidenţial Muscel, la vremea aceea, terenurile se vindeau cu 150 euro/mp. Dintr-un calcul simplu reiese că de la Kaufland s-au primit, în urma vânzării amintite, circa 7,5 milioane euro, iar debitele totale ale firmei se ridicau la 8 milioane euro. În rest, printre acuzele şi supărările managerului, am citit  dorinţa unor potentaţi ai momentului de a pune mâna pe cele 50.000 mp de teren deţinut, la vremea aceea, de către IRA Câmpina. Să fie oare aceasta cauza falimentului IRA?

Salariile compensatorii – marea victorie a disponibilizaţilor
În această falimentare cu cântec a societăţii IRA, cei mai mari perdanţi au fost cei aproape 160 de angajaţi care au ajuns şomeri. Administratorul judiciar nu a dorit să le dea salariile compensatorii prevăzute într-un act adiţional la contractual colectiv de muncă. În 15 februarie, la şedinţa creditorilor nu a fost aprobată acordarea de salarii compensatorii către angajaţii IRA, votul decisiv fiind cel al ANAF, principalul creditor. În cele din urmă, sindicatul întreprinderii a reuşit să angajeze un foarte bun avocat specializat în procedurile insolvenţei, care a reuşit să câştige, pe calea unor acţiuni în instanţă, salariile compensatorii pentru angajaţii disponibilizaţi. “Să-i dea Dumnezeu sănătate avocatului nostru, că dacă nu era el, nu obţineam în instanţă salariile compensatorii. Dacă tot am ajuns şomeri, măcar acest drept al nostru câştigat să mai compenseze, cât de cât, intrarea în şomaj. Mai ales că printre disponibilizaţi sunt oameni depăşiţi de vârstă, 60-70% dintre ei având peste 50 de ani, iar aceştia cu greu îşi vor mai găsi un loc de muncă.”, ne mărturiseşte Dan Manea, liderul fostului sindicat al societăţii. Recent, avocatul celor 155 de disponibilizaţi a câştigat şi recursul formulat de lichidatorul judiciar, iar salariile compensatorii (între patru şi opt salarii, în funcţie de vechime), în cuantum de 1,8 milioane de lei, au fost înscrise la masa credală, în tabelul consolidat. Ele se vor plăti cu prioritate, înaintea altor datorii.

Activele IRA, cumpărate cu 6,5 milioane de lei
Pentru a se putea plăti datoriile uzinei către stat, bugetul municipiului şi creditorii privaţi, datorii care, împreună cu salariile compensatorii, se ridică la peste 35 de milioane de lei, activele societăţii au fost scoase la licitaţie. La primele licitaţii nu s-a prezentat nimeni, fapt care a scăzut considerabil preţul de pornire a licitaţiei. Este filmul cunoscut al multor licitaţii din România ultimilor ani. E aproape ca o licitaţie cu dedicaţie, ca o şmecherie cu ghivent numai bună să se pupe, printr-un sărut înfiletat, cu interesele licitatorului apărut în ultimul moment, ca un salvator al falimentarei societăţi. La a treia strigare, ultima pâna la negocierea directă, a apărut, în sfârşit, un cumpărător, firma CSR Bucureşti a omului de afaceri Radu Călin, patronul echipei de fotbal Fortuna. Radu Călin este cel care, în 2012, a cumpărat stadionul Poiana Câmpina, dar şi câteva active ale uzinei Petroutilaj, ajunsă şi ea în faliment. CSR a cumpărat activele IRA (51.000 metri pătraţi teren şi peste 13.000 metri pătraţi suprafaţă construită), cu circa 6,5 milioane de lei. Precizăm că activele societăţii au fost evaluate toate la circa 11 milioane lei evaluate de către lichidatorul judiciar Euroinsol Consulting SRL Ploieşti. Din câte se aude, hala centrală de la IRA, împreună cu podul ei rulant de mare tonaj, este printre puţinele de acest fel din ţară, cu toate autorizaţiile şi avizele necesare. Ea ar putea fi folosită, în viitor, la reparaţiile autocamioanelor de mare tonaj. Asta dacă omul de afaceri Radu Călin nu intenţionează să vândă terenul unor dezvoltatori imobiliari. Cum piaţa imobiliară, cu toate semnele ei de timidă redresare, este departe de ceea ce-a fost cândva, nu este exclus ca uzina IRA, sau măcar o parte a ei, să reînvie în următorii ani din propria cenuşă, mai ceva decât pasărea Phoenix. A.N.

EDITORIAL

JOCURILE HAOSULUI
   
Dacă este să punem un diagnostic puterii actuale, mai toată lumea este de acord că avem de-a face cu cel mai incompetent, corupt, arogant şi incapabil de administrare guvern din istoria noastră.  De aceea, starea generală a patriei poate fi denumită de un cuvînt scurt: haos. Niciuna, dar niciuna dintre mizele majore ale României de azi nu a fost îndeplinită. Acum recent s-a ratat privatizarea CFR, chestie pe care dl. Ponta ne-o vinde ca pe ceva normal. Românii sunt prizonierii unui sistem care le paralizează gîndirea. Înainte de 89 erau păziţi de grănicerii cu puştile întoarse spre interior. Acum, sunt victimele voluntare ale unor foarte eficiente metode de zăvorîre informaţională a minţilor. Mă intrigă, dar nu mă mai miră de mult, felul în care oameni educaţi şi cu ştaif cultural se prostesc în clipa cînd intră în contact cu puterea. Dl. Vosganian – o culme a aroganţei, chiar fondată pe o temelie, nu pe gol ca la majoritatea colegilor de politică – ne spune, de exemplu, că senatul i-a dovedit, prin vot, nevinovăţia. Orice om şcolarizat elementar ştie că senatul nu are nici o treabă cu vinovăţia sau nevinovăţia cuiva, aceasta fiind exclusiv de competenţa justiţiei. Şi că Senatul a împiedicat doar – într-un mod mîrşav – acţiunea Justiţiei în cazul ilustrului senator liberal. Dar aroganţa himalaiană a dlui ex-ministru îl face să se molipsească de tehnica minciunii continue în care şeful său de guvern este maestru absolut. Aşa că ne spune, cu un zîmbet parşiv, că povestea cu Oltchim şi Dan Diaconescu a fost o farsă ca să păcălim FMI-ul. Ăştia joacă bambirici cu ţara, iar obnubilarea mentală a populaţiei face ca să aibă totuşi o cotă de încredere neverosimilă.

Explozie soldată cu victime la Cornu

Ieri dimineaţă, în Cornu de Jos, s-a produs o explozie pe şantierul deschis pentru lucrările de canalizare ale localităţii. Explozia a fost urmată de un incendiu în care au fost afectaţi doi muncitori în vârstă de 20 şi 23 de ani ai societăţii Cast Băneşti, care se ocupă de lucrările de canalizare. Din primele cercetări efectuate la faţa locului de echipele Distrigaz şi de către autorităţi, rezultă faptul că motivul exploziei ar putea fi acumularea accidentală de gaze în canalizare şi neglijenţa unor lucrători care au folosit flacără deschisă în zona respectivă. Din fericire, muncitorii nu au fost grav răniţi, ei fiind transportaţi la spital cu arsuri de gradul I - III pe faţă şi pe antebraţe, fiind acum în afara oricărui pericol. Imediat după incident, autorităţile locale au decis să izoleze zona până când specialiştii de la Distrigaz vor decide că nu mai este niciun pericol.

Primăria Câmpina a câştigat procesul cu Apasco SA

În sfârşit, procesul intentat municipalităţii de către firma Apasco SA Măneciu a luat sfârşit. De fapt, nu doar administraţia câmpineană a fost chemată în judecată de către reprezentanţii Apasco, ci şi ceilalţi doi asociaţi ai acestei firme la realizarea rampei ecologice de la Băneşti: Consiliul Judeţean Prahova şi Consiliul Local Băneşti. După cinci ani de desfăşurare (numai justiţia română este capabilă de o asemenea “performanţă”), acest război juridic consumator de mulţi bani şi nervi, a ajuns la un final definitiv şi irevocabil, aşa cum este şi decizia Curţii de Apel Piteşti, ultima instanţă de judecată care a soluţionat acest litigiu. Un litigiu ce nu va crea o imagine bună reclamantului, căci Apasco a pornit acest război juridic fără temeiuri solide, miza fiind câştigarea unor profituri uriaşe, nemeritate, dintr-o afacere care a mers bine la început, dar care ulterior a început să miroasă urât, şi nu doar pentru faptul că era o afacere cu deşeuri menajere. Săptămâna trecută, Curtea de Apel Piteşti a dat câştig de cauză pârâtelor, care nu vor mai fi obligate să plătească firmei Apasco dezdăunările cerute de aceasta, în valoare de aproape 58 de miliarde de lei vechi.  Sintetizând, amintim cititorilor noştri că Apasco a fost firma care a construit rampa ecologică de la Băneşti, iar apoi a şi administrat-o. Ulterior, s-a retras din asocierea cu Consiliul Judeţean Prahova, Consiliul Local Câmpina şi Consiliul Local Băneşti, dându-şi în judecată foştii asociaţi, pentru a recupera de la ei 45 miliarde de lei vechi, sumă care, majorată, a ajuns la aproape 58 de miliarde de lei vechi. În viziunea celor de la Apasco, suma reprezenta contribuţia firmei la realizarea primei alveole şi la administrarea rampei. Asta cu toate că, după cum se vorbeşte, cât timp au administrat rampa respectivă, adică aproape şapte ani, cei de la Apasco au scos profituri frumuşele, care au compensat în bună parte cheltuielile proprii făcute cu construirea rampei. Dosarul a fost foarte complex, procesul parcurcând mai multe etape şi cicluri procesuale (strămurare, fond, recurs, casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare etc). Cererea de suplimentare a ultimului său onorariu, în luna mai 2013, de la 10.000 lei la 20.000 lei, de către avocatul Constantin Pănoiu, reprezentantul municipalităţii în acest proces, a fost mult dezbătută de către consilierii municipali o lună mai târziu. Cunoscutul avocat, nemulţumit că nu i s-a aprobat această suplimentare de către conducerea executivului, a cerut rezilierea contractului de asistenţă juridică. Nu înainte de a formula cererea de recurs necesară. În şedinţa din iulie 2013, aleşii au decis ca dosarul să fie preluat de juriştii Primăriei. Deşi mulţi consilieri au bănuit atunci că avocatul Pănoiu vrea să se retragă simţind că pierde procesul, lucrurile s-ar părea că nu au stat chiar aşa. Important este juriştii executivului local şi-au făcut bine treaba şi au pledat convingător, astfel încât au convins instanţa de recurs de justeţea cauzei municipalităţii. Astfel, istovitorul război juridic a ajuns la un final fericit pentru municipalitate, care ar fi trebuit să plătească, dacă pierdea procesul, 45% din suma cerută de Apasco drept dezdăunări, adică atât cât a reprezentat contribuţia Câmpinei la realizarea rampei ecologice de la Băneşti, o sumă care ar fi grevat puternic bugetul local. A.N.

Primarul Câmpinei, în conducerea Asociaţiei Municipiilor din România

Din 1994 este Câmpina municipiu, la 130 de ani distanţă de ziua în care domnitorul Unirii, Alexandru Ioan Cuza, ridicase localitatea noastră la rang de oraş.  După două decenii de municipalitate şi de prezenţă activă în cadrul Asociaţiei Municipiilor din România, Câmpina reuşeşte să fie reprezentată de primul său demnitar în forul de conducere al AMR. Nu cu mult timp în urmă, la Bucureşti, a avut loc Adunarea Generală a Asociaţiei Municipiilor din România, care reuneşte toate cele 103 municipii din ţară plus cele şase sectoare ale Capitalei. În cadrul Adunării Generale au avut loc alegeri pentru noua structură de conducere a AMR. La aceste alegeri, primarul Horia Tiseanu, a fost ales membru în Comitetul Director Naţional al AMR, din care fac parte 23 de primari. Tiseanu nu a reuşit să obţină această funcţie în mandatul trecut, deşi în perioada 2008 – 2012 partidul său, PDL, era la putere, iar cele mai multe municipii din România erau conduse de edili pedelişti. Preşedinte al AMR este primarul Piteştiului, Tudor Pendiuc, care va fi secondat de preşedintele executiv Ilie Bolojan, primar de Oradea, de prim-vicepreşedinţii Gheorghe Falcă şi  Gheorghe Nechita (primarii de la Arad şi respectiv Iaşi), de vicepresedinţii Robert Negoiţă (primar Bucureşti - Sector 3), Rareş Mănescu (primar Sector 6), Neculai Onţanu (primar Sector 2), Constantin Gherghe (primar Drobeta Turnu-Severin), Romeo Stavarache (primar Bacău). A.N.

Rezervişti câmpineni au efectuat o misiune militară în Germania

Recent, o delegaţie de rezervişti câmpineni condusă de col (rez) Marian Dulă, preşedintele Filialei Câmpina a ANCMRR, a vizitat Germania. Vizita, aprobată de conducerea Ministerului Apărării Naţionale şi desfăşurată între 1 şi 6 octombrie 2013 în landul Baden-Wurttemberg, a reprezentat, de fapt, o misiune militară care a avut scopul de a întări relaţiile de colaborare şi de prietenie dintre rezerviştii români şi cei germani. Din delegaţie au mai făcut parte general de brigadă Constantin Mălăescu, coloneii Viorel Bondoc, Dan Buşilă şi Lucian Cercel, comandorul Florea Petrişor, locotenet-coloneii Gheorghe Nedelcu, Constantin Stoian, maiorul Paul Olaru. Acţiunea delegaţiei române a fost, totodată, o „întoarcere” a vizitei efectuate în Câmpina şi în alte zone din România, în octombrie 2012, de către opt rezervişti  din Achern. Trebuie să precizăm aici că între Asociaţia Rezerviştilor din Câmpina şi Asociaţia Rezerviştilor din Achern (landul Baden-Wurttemberg), există un protocol de colaborare în acest sens.  În prima zi a vizitei, delegaţia noastră a vizitat Comandamentul Militar al Landului Baden-Wurttemberg din Stuttgart. După o scurtă vizită în clădirea comandamentului, s-a desfăşurat activitatea de informare despre misiunile, obiectivele si structura Comandamentului Militar al Landului Baden-Wurttemberg. 
Una dintre misiuni este coordonarea unităţilor militare germane şi străine de pe teritoriul landului. O altă misiune este aceea de a coordona activităţile organizate de instituţiile civile, înlăturarea efectelor dezastrelor, precum si contribuţia la asigurarea ordinii si liniştii publice la întreceri sportive, manifestări culturale, marşuri, manifestaţii etc. Dar cea mai importantă misiune este evidenţa si pregătirea rezervei armatei germane, despre care, gazdele au făcut o amplă informare. Nu mai este un secret pentru nimeni din lumea asta faptul că poporul german este extrem de disciplinat şi de serios, ceea ce face ca disciplina militară din armata de ieri şi de azi a Germaniei să vină aproape ca o prelungire firească a genei milenare a neamului germanic, a acelui dat lăuntric al fiinţei naţiunii care conduce astăzi Uniunea Europeană, şi mai puţin ca un dat al asprelor rigori militare fără de care orice armată ar fi o mare adunătură de indivizi, o oaste de strânsură. Pe plaiurile noastre mioritice, unde lucrurile sunt luate într-o notă mai uşoară, unde faptele importante sunt tratate mai în derizoriu, unde viaţa trece mai mult în ironii ieftine decât în reflecţii bogate, cea mai mică fărâmă de disciplină prusacă nu este de prisos. În aceste condiţii, pregătirea rezervei armatei române cu ajutorul rezerviştilor germani nu pare deloc a fi o întreprindere fără importanţă, chiar dacă astăzi, în condiţiile în care războiul modern se duce mai mult cu logistică ultraperformantă decât cu oameni, factorul uman cedează prima linie a frontului factorului material. Cei nouă rezervişti români au mai luat parte la o instruire la simulator pentru trageri cu armament individual, iar apoi au depus flori la mormintele ostaşilor români înhumaţi în cimitirul Niderbühl, cimitir în care există o parcelă de onoare unde sunt înhumaţi zeci de prizonieri români proveniţi dintr-un lagăr din timpul Primului Război Mondial. În afara pregătirii militare, rezerviştii câmpineni au făcut vizite în Karlsruhe, Baden-Baden, au fost la capela mortuară a domnitorului Mihail Sturza, la muzeul de aviaţie germano-canadian, la muzeul si pista de încercări UNIMOG, dar au participat si la Sărbătoarea vinului din Sasbachwalden. A.N.

MEMORIA nu dăunează grav sănătăţii!

1913. Al Doilea Război Balcanic şi Pacea de la Bucureşti

Pe o vreme câinoasă adică ploioasă (nici măcar celebrii maidanezi bucureşteni nu se arătau, probbail că-şi făceau siesta după o sâmbătă noapte nebună), într-o duminică dimineaţă, mi-am îndreptat paşii către Muzeul Naţional de Istorie. Acum mai bine de o lună şi jumătate aflasem că în incinta celebrei instituţii are loc vernisajul unei expoziţii. De atunci până în acea duminică de septembrie siberian am uitat titlul şi tematica ei, ţineam minte doar atât : it’s a must see, cum se spune prin America. Având încredere în instinctul meu, am urcat treptele si am redescoperit expozitia  “1913. Al Doilea Război Balcanic şi Pacea de la Bucureşti”. “Expoziţia a fost realizată în parteneriat cu Arhivele Naţionale ale României, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Serviciul Istoric al Armatei, Arhivele de Stat ale Bulgariei, Arhivele Istorice Militare Bulgare, Arhiva Naţională de Filme şi au fost expuse documente şi imagini din patrimoniul instituţiilor partenere şi din Colecţia Cristian Scăiceanu. Atât războiul, cât şi pacea, au constituit momente importante în istoria acestei zone a Europei, iar rolul României a fost unul decisiv (fapt demonstrat de găzduirea Conferinţei de Pace la Bucureşti). Evenimentele petrecute în vara anului 1913 au avut motivaţii şi consecinţe complexe şi au suscitat numeroase discuţii de-a lungul timpului. Expoziţia „1913. Al Doilea Război Balcanic şi Pacea de la Bucureşti” strânge la un loc un volum impresionant de documente, fotografii şi cărţi poştale menit să ofere o imagine complexă asupra unui episod controversat al istoriei României şi Europei de Sud-Est. Documentele, în cea mai mare inedite, au fost selectate din colecţiile Arhivelor Naţionale ale României, Arhivei Ministerului Afacerilor Externe, Serviciului Istoric al Armatei, Arhivelor de Stat ale Bulgariei, Arhivelor Istorice Militare Bulgare.”Am facut parte din acea generaţie de tineri pasionaţi de istorie pentru care războaiele balcanice reprezentau o himeră pentru că istoriografia comunistă le ştersese în întregime din conştiinţa naţională a romanilor. De ce? Pentru că ar fi repus pe tapet multe teme considerate tabu precum (enumăr succint): expansionismul românesc la sud de Dunăre, sprijinirea minorităţilor aromâne din Balcani, probleme vechi de frontieră cu Bulgaria, şi, nu în ultimul rând, succesele politicii externe ale Regatului Român de sub Carol I. Un melanj exploziv care ar fi contrazis propaganda comunistă (un popor eminamente defenisiv, care şi-a apărat râul, ramul etc.) O prostie, evident, pentru că politica externă reprezintă urmărirea unor scopuri imediate sau de perspectivă care nu au neapărt o graniţă bine stabilită, ele putând migra uşor chiar şi în cazul unei naţiuni mici.
Expoziţia a reunit un material documentar complex, de la uniforma infanteristului român din 1913 însoţită de o puşcă cu baionetă, chipiurile regelui Carol I şi generalului Averescu, hărţi operaţionale, săbii (chiar şi săbiile artileriştilor români), o mitralieră ameninţătoare, până la documentele semnate cu ocazia încheierii celui de al Doilea Război Balcanic. Din lipsă de spaţiu trecem peste confruntpările militare. Statele balcanice s-au întâlnit la Bucureşti şi au semnat Pacea de la Bucureşti la 10 august 1013. România a câştigat o suprafaţă de aproximativ 6.960 km², o populaţie de circa 286.000 de locuitori, fortăreaţa Silistra şi oraşele Turtucaia (port la Dunăre) şi Balcic (port la Marea Neagră). Serbia a castigat mult mai mult însă avea să piardă aproape totul în anii 1990 (Macedonia). Cel mai mult a avut de câştigat Grecia care luptase de altfel si cel mai puţin cu otomanii, cu rezultatele cele mai neconcludente. Teritoriul atribuit grecilor cuprindea Epirul, Macedonia sudică, Salonicul, Kavala şi litoralul Mării Egee până la vărsarea râului Mesta (Nestos), lăsându-i Bulgariei o ieşire al Marea Egee de numai 113 km, de la vărsarea râului Nestos până la gura râului Mariţa şi acesul la portul de importanţă secundară Alexandroupolis (Dedeagaci). Chiar si invinsa Bulgarie a avut totusi de castigat (mult mai putin decat ar fi dorit, evident). Bulgaria căpătand în urma tratatului de pace o parte a Macedoniei, inslusiv oraşul Strumiţa, Tracia de vest şi 70 de mile (113 km) de litoral la Marea Egee (zona pe care avea sa o piarda dupa cel de al Doilea Razboi Mondial), în total 25.027 km² şi o populaţie de 129.490 de locuitori.  Sunt sigur ca Armata Română a pierdut un prilej deosebit de bun pentru a se antrena pentru ce avea să vină peste numai un an (Primul Război Mondial) tocmai pentru că nu a avut cu cine să lupte în vara anului 1913, spre deosebire de toate celelalte armate balcanice care astfel au acumulat o experienţă preţioasă. Plimbarea din 1913 avea să coste scump atunci când Armata Româna avea să emită pretenţii (nejustificate) să învingă Armata Austro-Ungară sau pe cea germană! În această campanie au luat parte atât Traian Vuia, cu aparatul său de recunoaştere Vuia 2 cu care avea să se prăbuşească la mai puţin de două luni la Băneşti cât şi străbunciul meu, Chiriac Constantinescu (Regimentul 47 de rezervişti din Ploieşti din Divizia 13 infanterie, contingent 1908) iar medalia comemorativa care s-a păstrat în familie o dovedeşte cu prisosinţă: (faţă) IN AMINTIREA INALTATORULUI AVANT 1913 (verso) DIN CARPATI PESTE DUNARE LA BALCANI. Până la urmă, din tot acel avânt nu a mai rămas nimic decât amintirea, documentele şi medalia mea.
Codruţ CONSTANTINESCU

Maratonul poeziei - 4

Muzeul Memorial „Nichita Stănescu” Ploieşti

În organizarea Cercului literar „Geo Bogza” al Casei Municipale de Cultură din Câmpina, sâmbătă, 19 octombrie 2013, de la ora 12.30, a avut loc, la Muzeul Memorial „Nichita Stănescu” din Ploieşti, cel de-al patrulea Maraton al poeziei. Reamintim că ediţiile anterioare s-au desfăşurat în martie, de Ziua Mondială a Poeziei, la Câmpina, în august, la Casino Sinaia, cu prilejul Salonului de Carte, Presă şi Muzică, şi în septembrie, la Câmpina, de Ziua Limbii Române.
În sala devenită neîncăpătoare din incinta complexului muzeal, au citit 34 de poeţi din Câmpina (Serghie Bucur, Anastasia Tache, Cătălina Grigore, Elena Glodean, Maria Dobrescu, Diana Trandafir, Florin Dochia, Ştefan Al.-Saşa, Ruxandra Stoian, Emanoil Toma), Braşov (Laurenţiu-Ciprian Tudor, Daniel Drăgan, Cătălin Flavius Stanciu), Ploieşti (Dan Drăguş, Vladimir Deteşanu, Gheorghe Paşa, Sorin Vânătoru, Ana Hâncu, Marian Dragomir, Ioan Vintilă Fintiş, Valentin Irimia, Ştefania Nedelcu Ene, Marian Neguţu, Martin Culcea, Călin Derzelea), Constanţa (Amelia Stănescu), Târgovişte (Vali Niţu), Bucureşti (Victoria Milescu, Monica Mureşan, Daniela Şontică, Ştefan Alexandru Ciobanu, Dan Mircea Cipariu, Mirela Lungu, Magda Mirea). Urmare acestei manifestări, care a durat mai bine de trei ore, se va edita o antologie de poezie care va cuprinde texte ale tuturor autorilor prezenţi.
Seara, la clubul Vintage, s-a lansat volumul Ameliei Stănescu „Aştenuturi de ploaie / Mantos de lluvia” (ediţie română/spaniolă), în prezentarea lui Florin Dochia, Marian Dragomir şi Călin Derzelea. Maestru de ceremonie la recitalul poetei constănţene a fost Dan Mircea Cipariu, sprijinit substanţial de percuţioniştii Horia Stanciu şi Ştefan Al.-Saşa.   
(Flowerin Flow)

Un alt proiect de succes al Asociaţiei Pro Câmpina

O oră de sport adaptat pentru copiii cu nevoi speciale

“Dacă vrei să cunoşti un om cu adevărat, priveşte cum îi tratează pe cei inferiori, nu pe cei egali cu el” - J. K. Rowling

Programul "Activităţi de timp liber" al Asociaţiei PRO Câmpina s-a încheiat duminică, 20 octombrie, cu o acţiune desfăşurată în sala de sport a Liceului Tehnic Energetic. De data aceasta, colaborarea cu Asociaţia “Mara - Un strop de speranţă”,  a dorit să aducă în atenţia opiniei publice necesitatea integrării copiilor cu dizabilităţi într-un program de sport adaptat la nevoile lor şi schimbarea legii 448 pentru persoanele cu dizabilităţi, care să ajute orice copil născut cu dizabilitate să urmeze o terapie care să permită mai apoi integrarea în societate.
“Inferioritatea din naştere a unor copii cu Sindrom Down sau autism a fost o barieră uşor de depăşit astăzi, la ora de sport adaptat, la care au participat copii cu şi fără dizabilităţi. Acţiunea a fost o reuşită, fără sa exagerez. Ora de sport adaptat a fost condusă de fosta mare gimnastă Corina Ungureanu. Alături de ea, Anita Dumitraşcu (voluntar PRO Câmpina) a exectutat mai multe elemente de gimnastică acrobatică, pentru a le arăta copiilor cum trebuie sa repete şi ei, deoarece în sportul adaptat ne bazăm mai mult pe demonstraţie, nu pe vorbire. Toţi copiii prezenţi au executat elemente de gimnastică şi au jucat baschet, funcţie de capacitatea fiecăruia. În timpul programului, voluntarii noştri au fost prezenţi alături de copii pentru a le da o mână de ajutor şi pentru a-i monitoriza. Ora s-a încheiat cu o evaluare, care a însemnat şi o recunoaştere a meritelor fiecăruia, după care au fost recompensaţi cu premii din partea Asociaţiei, Primăriei şi Consiliului Local Câmpina, precum şi cu mingi din partea Federaţiei Romane de Baschet.
Doresc să le mulţumesc prietenilor mei, Anca Huţu, Iulia Nica, Branduşa Mureşan, Tibi Văcărescu, Marius Bunea, Răzvan Iancu, voluntari în cadrul Asociaţiei Pro Câmpina, care au dăruit pe parcursul a patru luni, din timpul şi sufletul lor, pentru ducerea la îndeplinire a programului nostru “Activităţi de timp liber”. Multumesc surorilor mele, Iulia Dupu şi Mihaela Neaţă şi fiicei mele, Anita Dumitraşcu, care mi-au fost în permanenţă alături, atât mie, cât si copiilor din Câmpina, care au participat la acţiunile noastre: “Vacanţa pe biciclete”, “Curăţenia Bulevardului”, “Crosul Toamnei” şi “Ora de sport adaptat”. Multumesc, de asemenea, comisiei de sport-cultură a Consiliului Local, care a crezut în programul nostru, drept pentru care a votat cofinanţarea acestui proiect” - ne-a declarat Irinel Dumitrascu, preşedintele Asociaţiei PRO Câmpina. (Red.)

CSM Câmpina înfiinţează noi secţii sportive pentru copii şi juniori

În perioada imediat următoare, CSM Câmpina va înfiinţa şi alte secţii sportive pentru copii, juniori şi chiar pentru adulţii pasionaţi de mişcare. Astfel, discuţiile sunt aproape finalizate pentru înfiinţarea secţiilor de baschet, handbal, tenis de câmp, tenis de masă, înot, şah şi sportul pentru toţi.
În primă instanţă, clubul va angaja pentru fiecare ramură sportivă câte un instructor ce va avea drept scop atragerea de copii şi tineri (în primul rând) în vederea participării organizate a acestora, în mod gratuit, la acţiunile sportive preferate de fiecare.
Ulterior, CSM Câmpina urmăreşte să înfiinţeze şi alte secţii sportive (începând cu anul 2014), să consolideze activitatea celor existente şi să ajungă la performanţă.

FOTBAL. Trei puncte pentru locul 4

Sâmbătă, 19 octombrie, în ultima etapă pe teren propriu, CSM Câmpina a întâlnit pe FC Păpăuţi, o echipă din Covasna, mai slab cotată la începutul campionatului, însă în revenire de formă în ultimele etape, în care a obţinut 7 puncte atât pe teren propriu, cât şi în deplasare. 


Încă de la începutul partidei, câmpinenii au intrat în jocul încâlcit al oaspeţilor, care aşezaţi pe două rânduri în faţa propriului careu, au măcinat jocul prin pressing la limita regulamentului, faulturi repetate şi multe degajări la întâmplare. Astfel, prima repriză s-a încheiat fără şuturi pe spaţiul porţilor, într-o notă generală modestă, care anunţa o a doua repriză şi mai încrâncenată.
La pauză, antrenorul Sinescu l-a introdus în teren pe Dumitrescu, încă nerefăcut, care între minutele 45 şi 60 a creat primele faze importante de poartă ale câmpinenilor. Din minutul 60 până în minutul 80, jocul a redevenit anost, cu excepţia fazei din min. 78, în care Ilioiu, “servit” impecabil de o pasă în adâncime a lui Burloiu, a trecut pe lângă deschiderea scorului cu un şut neglijent din marginea suprafeţei de protecţie a portarului. Zece minute mai târziu, pe fondul presiunii CSM-ului, arbitrul de centru a acordat penalty pentru elevii lui Sinescu, iar D. Nae a adus trei puncte pentru un loc 4 în clasament, la finalul unui meci mai complicat decât părea la prima vedere.

Victorie dedicată lui Nistoroiu

Adrian Nistoroiu, finanţator al CSM Câmpina şi preşedinte al secţiei de fotbal, a trăit intens partida de sâmbătă şi pentru faptul că îşi dorea mai mult decât altă dată un rezultat pozitiv cu ocazia zilei sale de naştere. La pauză, crainicul stadionului a anunţat evenimentul, galeria a cântat “Mulţi ani trăiască”, iar jucătorii au intrat în teren cu o motivaţie în plus pentru o victorie dedicată omului care în ultimii ani a pus mult suflet pe drumul greu al CSM-ului, ajuns azi în liga a III-a naţională. Victoria s-a întâmplat, iar jucătorii i-au dedicat-o lui Nistoroiu. Emoţionat, după meci, finanţatorul a declarat: “A fost o partidă neaşteptat de grea. Le mulţumesc băieţilor pentru victorie. Deja ziua mea este mai frumoasă după acest rezultat. Cu toate astea, să nu uităm că mai avem multe de făcut”.

Rezultate etapa a IX-a
FCM Târgovişte - Fortuna Poiana Câmpina (0-3)
SCM Argeş Piteşti - ACS Civitas Făgăraş (5-2)
Conpet Ploieşti - Atletic Bradu (1-0)
FCM Avântul Reghin - ACS Urban Titu (3-2)
FC Zagon - Chindia Târgovişte  (0-3)
CSM Câmpina - FC Păpăuţi (1-0)

Clasament
1. SCM Argeş Piteşti  (22)
2. Chindia Târgovişte (22)
3. FC Zagon (20)
4. CSM Câmpina (16)
5. Fortuna Poiana Câmpina (14)
6. Atletic Bradu (14)
7. FCM Avântul Reghin (10)
8. Conpet Ploieşti (10)
9. ACS Urban Titu (9)
10. FC Păpăuţi (8)
11. FCM Târgovişte (4)
12. CSM Făgăraş (2)

Etapa a X-a, vineri 25 octombrie
ACS Civitas Făgăraş - Fortuna Poiana Câmpina
Chindia Târgovişte - SCM Argeş Piteşti
Atletic Bradu - FC Zagon
ACS Urban Titu - Conpet Ploieşti
FC Păpăuţi - FCM Avântul Reghin
CSM Câmpina - FCM Târgovişte

SPORT

  • TENIS DE MASĂ
Sâmbătă, 12 octombrie, s-a desfăşurat la Topoloveni Concursul Amatur A+ şi Open la tenis de masă. Municipiul Câmpina a fost reprezentat de Liviu Dragoş Miron, în vârstă de 44 de ani, care s-a clasat pe locul I, dintr-un total de peste 160 de participanţi.
Dl. Miron nu este la prima participare la acest gen de competiţii sportive. În lunile aprilie şi august, s-a numărat printre câştigătorii concursurilor de tenis de masă desfăşurate la Sala Viva Sport din Bucureşti.
De asemenea, acesta a mai câştigat locul I într-o competiţie organizată de Ministerul de Interne cu ocazia Zilei Jandarmeriei, unde activează ca subofiţer în cadrul IJJ Prahova.
  • ATLETISM
Sâmbătă, 12 octombrie, la Poiana Câmpina s-a desfăşurat o nouă ediţie a Crosului Toamnei, competiţie organizată de Asociaţia Sportivă “Şoimii” Poiana Câmpina a Şcolii Gimnaziale „Înv. Ion Mateescu”, împreună cu Primăria şi Consiliul Local, cu sprijinul Petrom.
La start s-au aliniat peste 130 de participanţi, care au concurat pe categorii de vârstă.
Locul I la categoria veterani a fost ocupat de Alexe Iulică, un atlet cu state vechi, despre care am mai scris în paginile publicaţiei noastre.
De asemenea, la sfârşitul lunii septembrie, acesta a participat la a XVI-a ediţie a Crosului Loteriei Române, competiţie care s-a bucurat de participarea a peste 2000 de concurenţi, unde s-a clasat pe locul al III-lea, la categoria Veterani II.

15 octombrie 2013

Câmpinenii – tot mai săraci. Casele de amanet – tot mai multe!

După o scurtă perioadă de relativă bunăstare (când creditele cu buletinul făceau PIB-ul economiei naţionale), o dată cu toamna lui 2008, criza economică economică mondială a atins şi România, iar câmpinenii au început şi ei să simtă din ce în ce mai puternic, la fel ca toţi românii, ghearele sărăciei. Deşi Constituţia României este de inspiraţie franceză (Franţa, se ştie, a avut şi are grijă de săracii ei), iar legea noastră fundamentală proclamă statul social pe meleagurile mioritice (prin articolul care stipulează că statul român are datoria de a asigura un trai decent cetăţenilor săi), preşedintele Traian Băsescu îşi exprima public, prin 2010, opţiunea de a se renunţa la statul social, pentru că bugetul ţării nu mai permite atâtea ajutoare şi subvenţii destinate celor mai amărâte categorii sociale. Greşeala asta l-a costat scump pe “animalul politic” care este preşedintele României, căci PDL (pe atunci, partidul său), a pierdut dezastruos ultimele alegeri parlamentare din 2012. Însă nici actuala guvernare, în care PSD, un partid de stânga, este vioara întâi, nu s-a omorât prea tare (şi nici nu pare a dori să o facă), cu măsuri care să redreseze economia şi să scoată din sărăcie majoritatea populaţiei ţării. S-au micşorat procentele TVA la unele alimente de bază, dar numărul birurilor a crescut. S-a ieftinit puţin pâinea, dar circul politic oferit de aleşii neamului a rămas la fel de scump. Scump, în sens de cheltuială de susţinere, cu bani grei de la vistieria naţională, nu în sens de calitate a spectacolului. O dată cu sărăcirea câmpinenilor, numărul caselor de amanet din oraşul nostru a crescut vertiginos. Ele par a fi singura soluţie pentru situaţiile în care ai nevoie disperată şi urgentă de bani. Băncile, chiar dacă, în ultima vreme, şi-au mai îmbunătăţit atitudinea faţă de clienţi (nu mai percep atâtea comisioane, mai mult sau mai puţin la vedere), rămân, în continuare, puţin atrăgătoare pentru localnici. Şi nici nu au cum să fie altfel. Un credit bancar se obţine mult mai greu decât o sumă de bani reprezentând un procent din valoarea bijuteriilor amanetate. Băncile îţi cer să ai giranţi solizi sau bunuri imobile de ipotecat, iar lucrul cel mai important şi care face diferenţa: creditul bancar nu-l poţi obţine decât după mai multe zile şi după întocmirea mai multor documente. Casele de amanet îţi oferă bani pe loc, în câteva minute, cât durează încheierea contractului de amanet. La nivelul întregii ţări, circa 30% din bijuteriile din aur, cu care sunt garantate anual creditele acordate de casele de amanet, nu mai sunt revendicate de clienţii acestora. Mai departe, casele de amanet dau la topit aproape 90% din bijuteriile depuse ca garanţie la creditele nerambursate. Restul se califică la categoria „bijuterii perfecte“, adică fără defecte şi pot fi repuse în vânzare; şi vândute destul de uşor. “Cei care nu au obţinut un preţ mai bun, la evaluarea bijuteriilor lăsate în garanţie, se dau peste cap şi le recuperează. Adeseori, cei care au fost mulţumiţi cu evaluarea nu mai vin să plătească. În perioadele de sărăcire accentuată a populaţiei, casele de amanet prosperă. Dintotdeauna, pe piaţa de aur, regula de aur a fost: când oamenii o duc mai bine îşi cumpără aur, iar când sărăcesc, îl vând“, consideră Mihail Păcioianu, preşedintele Confederaţiei metalelor preţioase şi bijuteriilor „Diamond Gold“.

Cum funcţionează casele de amanet 
Casa de amanet este o instituţie financiară non-bancară ce oferă împrumuturi rapide, pe o perioadă scurtă de timp, pe baza unor garanţii reale. Ce anume se acceptă ca şi garanţie diferă de la o casă de amanet la alta. Unele case de amanet chiar cumpără bijuterii de aur şi argint, ceasuri de lux etc. Serviciile de amanet sunt pentru oricine, începând cu persoanele fizice care au nevoie de un împrumut rapid şi terminând cu persoane juridice care au nevoie de sume importante de bani. Împrumutul oferit de o casă de amanet e cea mai rapidă modalitate de a împrumuta bani. Singura condiţie este ca obiectele ce se prezintă ca şi garanţie să fie proprietatea celui care solicită împrumutul. Împrumuturile se acordă de către casele de amanet pe baza multor tipuri de garanţii: aur, argint, electronice, bijuterii, electrocasnice, autoturisme chiar. Cele mai utilizate bunuri ca şi garanţii sunt bijuteriile de aur şi argint. Unele case de amanet oferă chiar servicii de cumpărare a bijuteriilor de aur şi argint. Încă din zorii istoriei umanităţii, aurul a fost unul din bunurile cele mai de preţ. A rămas astfel până în zilele noastre şi este puţin probabil să-şi piardă acest statut în viitor. Aurul este cea mai comună garanţie pentru împrumuturile amanetare. Calitatea şi tipul aurului sunt decisive în stabilirea preţului. Puritatea aurului se situează între 8 K şi 24 K. Pentru a nu-i pierde de muşterii, casele de amanet îşi respectă clientii, practicând  evaluări rapide şi corecte, bazate pe gramaj, puritate, gradul de uzură şi forma bijuteriilor aduse.   

De la garanţii variate la garanţii exclusive, doar cu bijuterii din aur
În condiţiile în care un împrumut bancar se obţine tot mai greu, iar pentru sume mari, solicitantul creditului bancar trebuie să-şi amaneteze, într-un fel, viitorul (căci este obligat să-şi ipotecheze locuinţa, cu riscul de a ajunge, împreună cu toată familia sa, pe drumuri), tot mai mulţi câmpineni aleg varianta de rezervă, mult mai puţin riscantă, în care, pentru obţinerea unor sume de bani, nu trebuie să-şi amaneteze decât nişte bijuterii de aur. Aur fără de care (în situaţia extremă, a imposibilităţii înapoierii banilor împrumutaţi de la casa de amanet), poţi trăi. Căci nu te hrăneşti cu aur, şi nici de acoperiş al casei nu ţine loc bijuteria respectivă. În Câmpina sunt 12 magazine - case de amanet, dar firme propriu-zise de amanet, înregistrate ca instituţii financiare nonbancare (IFN), sunt  mai puţine. Prima casă de amanet din Câmpina, situată pe strada Henri Coandă, vizavi de intrarea elevilor de la Grigorescu, datează din 1994 şi aparţine firmei SC Roster IFN SRL. Prima firmă de acest tip din municipiul nostru şi-a deschis recent încă un magazin, pe Bulevardul Carol I, mai jos de Farmacia Sensiblu. Societatea Roster, care deţine case de amanet şi în Ploieşti, rămâne în topul caselor de amanet câmpinene, adaptându-se mereu vremurilor şi fidelizându-şi clientela prin practicarea unor comisioane care, spun cei de la Roster, sunt dintre cele mai rezonabile. Dacă acum 20 de ani, politica firmei era să accepte drept garanţii reale o gamă largă de produse de valoare (electrocasnice, televizoare, tablouri, maşini), astăzi se dau bani numai celor care vin să amaneteze bijuterii din aur. Bijuteriile din argint nu sunt acceptate drept garanţii reale, întrucât sumele ce pot fi oferite în schimbul garanţiei cu aceste bijuterii sunt prea mici, iar bijuteriile de argint nerăscumpărate de clienţi se vând greu. Sunt magazine - case de amanet (în zona Pieţei Centrale, de exemplu), unde se pot amaneta, în afară de obiecte din aur, laptop-uri şi telefoane mobile. Numai că aceste gadget-uri trebuie să fie noi şi de ultimă generaţie (numai smartphone-urile sunt luate în considerare). În general, mai toate casele de amanet câmpinene oferă uşor sume celor care lasă drept garanţie bijuterii din aur. Acestea sunt mai uşor de evaluat şi, în situaţia în care clientul nu mai poate înapoia banii împrumutaţi după câteva săptămâni (sau cât durează perioada convenită de comun acord), bijuteriile din aur pot fi vândute mult mai uşor. 

“Ne respectăm foarte mult clienţii şi încercăm să ni-i facem prieteni”
Despre activitatea unei case de amanet şi despre avantajele împrumutului amanetar am stat de vorbă cu Luminiţa Briciu, evaluator la casa de amanet deschisă recent de firma câmpineană Roster pe Bulevardul Carol I nr. 16, mai jos de Farmacia Sensiblu. “Avem clienţi din categorii sociale diferite. Şomeri, pensionari, mici întreprinzători etc. În ultimii ani, de când a început criza economică mondială, am observat că numărul clienţilor noştri a crescut. Aş putea spune chiar că numărul clienţilor bine îmbrăcaţi este din ce în ce mai mare. La noi vin nu doar persoane cu situaţii financiare delicate, dar şi patroni de mici firme, care ne solicită sume importante cu ajutorul cărora să-şi poată plăti angajaţii în zilele de salariu, atunci când nu au destui bani în conturile firmelor respective. Ne trec pragul oameni de condiţie socială mai modestă, dar şi intelectuali şi oameni cu stare, doctori, avocaţi, ingineri. La bancă trebuie să îndeplinească o mulţime de condiţii, iar creditul bancar nu se acordă pe loc, aşa cum se întâmplă cu împrumutul amanetar, care poate fi obţinut în câteva minute şi care poate fi de orice valoare: de la câteva sute de lei până la multe mii de lei. Nicio bancă nu îţi dă 2-300 de lei împrumut, nu se încurcă ei cu sume aşa de mici. În ultima vreme, din ce în ce mai mulţi clienţi nu mai vin să-şi răscumpere bijuteriile lăsate drept garanţie, după termenul scadent şi perioada de graţie, care la noi, la Roster, este de 3 săptămâni. Pentru casele de amanet ale firmei noastre perioada de graţie nu este bătută în cuie. Patronii noştri sunt înţelegători şi mai aşteaptă clientii şi după trecerea perioadei de graţie, dacă solicitanţii anunţă din timp că nu au banii necesari şi doresc o prelungire a perioadei de graţie. Interesul nostru este să înapoiem oamenilor bijuteriile amanetate (multe dintre ele, cu o valoare sentimentală), pentru ca toată lumea să fie mulţumită. Firma câştigă prin comisioanele percepute, care sunt rezonabile. Noi ne respectăm foarte mult clienţii şi încercăm să ni-i facem prieteni. Este o legătură mai strânsă care se stabileşte între noi, la dorinţa lor, a clienţilor noştri, care ne povestesc, atunci când solicită împrumutul, necazul care i-a lovit şi care i-a determinat să ne treacă pragul. Nu îi punem noi să-şi descarce sufletele, dar după ce aflăm poveştile lor de viaţă (adesea, pline de tragism), ne este foarte greu să rămânem reci, să nu ne afecteze suferinţa lor, încercând să socializăm cu ei, să îi încurajăm, să legăm chiar prietenii cu mulţi dintre ei.” A.N. 

Editorial

PREŞEDINTELE UNEI ALTE ŢĂRI

În anumite medii intelectuale s-a scris de ceva vreme că un preşedinte foarte bun pentru România ar fi Andrei Pleşu. Şi chiar s-a început o discuţie serioasă asupra calităţilor acestuia. Sunt convins că Andrei Pleşu ar putea fi preşedintele oricărei ţări europene de azi, şi i-ar face cinste acesteia. Este unul din marii români de totdeauna, sumă de calităţi nu tocmai des întîlnite împreună. Tocmai de aceea, scepticismul meu negru îmi spune că Pleşu nu ar avea nici o şansă în România lui Gâdea, în România în care nu el e parlamentar, ci un Remus Cernea, în ţara maneliştilor, nu a lui Enescu, în ţara în care scriitorii s-au bucurat că Mircea Cărtărescu nu a luat Nobelul, în ţara în care opinia politică este făcută de dna. Tatoiu, dl. Zgonea conduce cu inteligenţa-i fabuloasă Camera Deputaţilor, învăţămîntul a fost îndrumat de miniştri avînd grave probleme cu acordul gramatical… Andrei Pleşu are deopotrivă cultură şi bun simţ, jovialitate şi seriozitate, discernămînt şi fermitate. Joie de vivre şi viziune. Este „un om vechi”, deci ar putea să ne reînnoade firea naţională de acolo de unde ea a fost ruptă de regimul comunisto-securisto-mafiotic dintre 1944-2013. Sunt convins că el rămîne un model ideal de politician, nu înţeleg prin ce miracol ni s-a dat darul de a fi prezent şi în realitate. Tocmai de aceea nici nu va candida, nici nu vom avea vreodată un astfel de preşedinte. La noi se poartă „băiatul de gaşcă”, primarul care dă de băut la popor, doctorul care înjură colorat, pipiţa de silicon, „preocupatul” care are soluţie la toate, pentru că i-o furnizează partidul sau documentele europene. Şi, mai ales, incultul obraznic. Mîrlanul. Un om politicos, cum este în esenţa lui Andrei Pleşu, nu are şanse să convingă massele. El face parte dintr-o specie pe cale de dispariţie în arealul local, a oamenilor autentici. Nu se lasă manipulat de módele care multora le ţin loc de gîndire. De fapt, propunerea unui astfel de preşedinte ar însemna o schimbare atît de profundă, încît ar însemna un alt popor. Şi, desigur, o cu totul altă clasă politică. Să nu uităm că dl. Pleşu este, înainte de toate, un moralist. Cu el în fruntea ţării, ar trebui să ne revizuim felul de a ne privi în oglindă. Sau ar trebui să acceptăm oglinda. El ne-ar readuce în vocabularul public un cuvînt exmatriculat de mult: onoarea.  Nu îmi plac ficţiunile politice, de aceea exerciţiul acesta de imaginaţie de tip „ce-ar fi dacă…” îmi lasă gust de cenuşă. Mi-l pot imagina pe Pleşu conducînd România, (e atît de rară printre intelectualii noştri capacitatea de a construi instituţional!) dar nu-mi pot imagina o Românie condusă de Pleşu. El este preşedintele unei ţări care nu există în geografie, ci numai în imaginaţia cîtorva, foarte puţini. Şi mi-e teamă că nu va exista niciodată în realitate. Este preşedintele unei alte ţări.

P.S. Andrei Pleşu nu va putea, de pildă, fi preşedintele unui guvern condus de un plagiator obraznic. Mă mir că în mai nici unul dintre numeroasele sale interviuri nu este întrebat despre  Colegiul Noua Europă, adică o instituţie de învăţămînt de excelenţă, cum nu există alta în ţară. Înfiinţată de domnia sa. Nu veţi auzi nimic despre această instituţie la nici una dintre prea multele noastre tomberoane de televiziune sau de radio. Nu-l va întreba nimeni de la Ministerul Învăţămîntului despre cum ar trebui reformat sistemul. Au ei specialiştii lor care ştiu toate. Şi fabricile lor de diplome care funcţionează la maximum de randament. 
 Christian CRĂCIUN