19 martie 2013

Joi, 21 martie 2013, la Câmpina, va avea loc un marş pentru promovarea drepturilor copiilor cu dizabilităţi

Joi, pe 21 martie, între orele 15.00 şi 17.00, va avea loc, în centrul Câmpinei, o importantă acţiune pentru respectarea drepturilor copiilor cu dizabilităţi, dar şi pentru promovarea unor drepturi suplimentare şi necesare, aliniate standardelor europene, pentru a se pune capăt marginalizării acestor copii şi a ţintuirii lor într-un con de umbră al societăţii româneşti, membră a UE  şi organizată într-un stat, zice-se, de drept. Practic, este vorba despre un marş pentru promovarea drepturilor tuturor persoanelor care au dizabilităţi. Acţiunea, căreia îi dorim cea mai amplă desfăşurare posibilă, este organizată de Asociaţia “Mara – un strop de speranţă”, înfiinţată, în 2011, de către soţii Adrian şi Daniela Fâţă. Anul trecut, cei doi câmpineni au câştigat un lung şi istovitor proces cu statul român, pentru corecta încadrare a fetiţei lor, Mara, care s-a născut cu sindrom Down, în gradul I (grav) de invaliditate. Micuţa Mara fusese încadrată de către DGASPC Prahova într-un grad inferior, asemenea multor copii cu dizabilităţi care ar fi trebuit să fie încadraţi la gradul grav de invaliditate. Cazul Mara nu este singular. DGASPC Prahova (dar şi direcţiile de profil din alte judeţe), procedează astfel din lipsă de fonduri. Foarte important este faptul că, prin decizia din 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă şi irevocabilă, instanţa a obligat DGASPC Prahova să o încadreze pe Mara la gradul grav de invaliditate, cu o indeminizaţie de sprijin de 600 de lei şi dreptul de a avea un însoţitor (asistent personal).  Cazul Mara, prezentat în Oglinda, la timpul respectiv, de către regretata Carmen Negreu, a creat un precedent judiciar din care trebuie să înveţe toţi părinţii care au copii cu dizabilităţi neîncadraţi corect în gradul I de invaliditate. Aceşti  părinţi trebuie să ştie că pot acţiona statul în judecată cu şanse foarte mari de a câştiga în instanţă drepturile copiilor lor cu un destin şi regim special. Revenind la acţiunea pomenită la începutul articolului, i-am solicitat o declaraţie lui Adrian Fâţă, care ne-a spus următoarele: “Marşul pe care îl organizăm la Câmpina, joi, pe 21 martie, face parte din Campania “O singură voce pentru dizabilitate (OSVD)”. Asociaţia “Mara – un strop de speranţă” a fondat Coaliţia O SINGURA VOCE PENTRU DIZABILITATE (OSVD), cu aceeaşi denumire ca şi campania amintită, împreună cu Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitati (CEDCD) de la Bucureşti şi Asociaţia „Don Orione” din Italia. Campania îşi propune să creeze premisele necesare schimbării cadrului legal privind drepturile copiilor cu dizabilităţi în România, dar şi să atragă atenţia asupra abuzurilor şi discriminării copiilor cu dizabilităţi. Coalitia OSVD este, de fapt, o initiativă a CEDCD şi, până în prezent, s-au raliat acestui demers peste 45 de organizaţii nonguvernamentale din 18 judeţe ale ţării, precum şi un număr  impresionant de părinţi ai copiilor cu dizabilităţi.” Adrian Fâţă, fondatorul Asociaţiei “Mara – un strop de speranţă”, ne-a mai mărturisit că scopul asociaţiei al cărei preşedinte este Adrian Moldoveanu (patronul firmei Prevo), este ajutorarea copiilor cu sindrom Down, dar obiectul ei de activitate se va extinde, astfel încât, în viitorul apropiat, asociaţia să ajute toţi copiii cu dizabilităţi. “Pe 16 martie, ne-am întâlnit la Casa Tineretului cu toate asociaţiile de profil din zona Valea Prahovei, pentru a pregăti evenimentul ce va avea loc joi, pe 21 martie, în oraşul nostru. Ne vom întâlni, în jurul orei 14.30, cu membrii asociaţiilor prezente şi cu toţi membri care vor răspunde chemării noastre, pe Bdul Carol I, la capătul aleii care duce spre intrarea principală a Şcolii de Poliţie. La ora 15.00, vom pleca în coloană, numai pe trotuare, spre centrul municipiului. Punctul de sosire va fi parcul din centrul oraşului, de lângă BCR. Ajunşi în parcul central, vom organiza un flash-mob, ceea ce înseamnă că persoanele ajunse acolo se vor strânge în cerc, ţinându-se de mână. Unii vor purta tricouri inscripţionate cu textul “Iubesc un copil cu dizabilitate”, iar, în centrul cercului uman, mai multe persoane vor purta bannere cu principalele noastre mesaje. Practic, cu ceea ce dorim să facem şi pentru ce milităm. Dizabilitatea nu este o boală, este o stare nativă. Cu dizabilitatea te naşti, nu o dobândeşti în timp, aşa cum se întâmplă cu o boală sau o maladie pe care o poţi contacta în timpul vieţii. Dorim să modificăm Legea persoanelor cu dizabilităţi din România. Pentru a promova un proiect de lege corespunzător, la care juriştii CEDCD lucrează intens, ne trebuie 100.000 de semnături ale cetăţenilor României”, ne-a mai spus Adrian Fâţă, încrezător că acţiunea de joi va sensibiliza cât mai multă lume. A.N.

Cuvântul care înţeapă

Complicitatea din şcoli

Una dintre problemele esenţiale cu care se confruntă societatea românească a zilelor noastre este aceea a educaţiei tinerei generaţii, care peste câţiva ani va ajunge în situaţia de a fi miezul acestei civilizaţii est-europene, clasă conducătoare ori bază a unor comunităţi aflate într-o eternă tranziţie conceputală, spirituală şi economică. Când spun educaţie mă refer strict la învăţământul românesc primar, gimnazial, liceal, universitar şi chiar post-universitar, care în mare măsură trăieşte în umbra meschină a unor complicităţi otrăvitoare al căror rezultat a început de mult să producă efecte vizibile în zona calităţii umane. Desigur, n-am să generalizez acest fenomen, însă nici nu-l pot ascunde sub preş (în imediata mea apropiere), atâta vreme cât el există şi produce nemulţumire în rândul părinţilor dispuşi să se îngrijească de viitorul copiilor. Concret, în ultimele luni de când mă aflu la conducerea comisiei de cultură, sport, învăţământ din Consiliul Local, am primit foarte multe sesizări, de la părinţii ai căror copii sunt elevi în şcolile câmpinene (în special din zona învăţământului gimnazial şi liceal), care reclamă faptul că anumiţi dascăli au un comportament total neadecvat (acordă calificative şi note în funcţie de poziţia socială a părinţilor, sunt dezinteresaţi de promovarea elevilor cu reale aptitudini, nu stimulează valoarea în general, întârzie repetat şi nemotivat la ore şi chiar lasă impresia unor deviaţii „admirative” faţă de liceenele din ultimii ani de studiu ş.a.m.d.) pentru o meserie care are drept obiect modelarea conştiinţelor tinere.
Primul impuls a fost acela de a-i întreba pe nemulţumiţi din ce motiv nu semnalează aceste aspecte negative direct la conducerea şcolilor respective, directorilor şi consiliilor de administraţie. Răspunsul a fost unul halucinant şi aproape în unanimitate: „Dacă sesizăm aceste nereguli, atunci copiii noştri vor ajunge un fel de paria pentru profesorii în cauză, care oricum vor fi acoperiţi de directori. Nu ne putem permite să ne jucăm cu vieţile propriilor noştri copii”. Am rămas cu gura căscată în faţa unor astfel de argumente, de altfel justificate în realitate. Aşadar, părinţii se tem să îi tragă de mânecă pe dascăli, invocând complicitatea unui sistem educaţional parţial putred, care odată scos la lumină ar produce efecte negative tot împotriva celor care suferă. Multă vreme după ce am descoperit aceste realităţi, am încercat să înţeleg mecanismul tăcerii (în fapt, un alt gen de complicitate) şi am ajuns la concluzia că este de datoria mea (în calitate de ales local) să intervin pe fondul acestor reclamaţii. Două săptămâni mai târziu (cred că pe la mijlocul lunii februarie) am organizat o şedinţă cu toţi directorii instituţiilor de învăţământ câmpinene, în sala mică a Casei de Cultură „Geo Bogza”. Pe lângă discuţiile ce ţin de colaborarea în plan cultural şi nu numai, dintre comisia pe care o conduc şi şcolile locale, am adus în prim plan (la modul general, fără să nominalizez vreo şcoală generală ori vreun liceu) şi problemele arătate mai sus. După cum se ştie din presă, discuţia a generat un adevărat iureş, în urma căruia o mare parte dintre directori s-au simţit lezaţi (subliniez, fără să fi făcut eu referire la vreunul dintre ei ori la instituţiile pe care le conduc). Evident că îi atinsesem în zone nevralgice, nezgândărite de nimeni până atunci. Am încercat să le propun şi o soluţie, aceea de monitorizare mai atentă a şcolilor de către administraţia publică locală, prin intermediul unui angajat al Primăriei care să verifice zilnic aspecte ce ţin de disciplină şi de buna desfăşurare a procesului de învăţământ. Mai simplu spus, un om care să observe nereguli şi chiar să primească sesizări de la aceia care au ceva de spus în acest sens. Reacţia a fost pe măsură. Categoric nu. Dascălii au lăsat să se înţeleagă faptul că nu sunt dispuşi să accepte un astfel de supracontrol. Am înţeles atunci că orice intervenţie din afară în sistemul complicităţii din învăţământ provoacă panică. O panică pe care însă mi-o asum, pentru că dincolo de inerţia din învăţământ, trebuie să le oferim celor care mai cred în educaţia românească speranţa că mâine va fi mai bine.

P.S. Întâlnirea la care am făcut referire a produs şi ceva efecte. În câteva licee, anumiţi profesori şi-au schimbat deja atitudinea. Este şi ăsta un început de drum, pe care am să-l continui prin întâlniri periodice (o dată la două luni), atât cu părinţii, cât şi cu diriguitorii şcolilor. Ţin să precizez că, din fericire, ceea ce am scris mai înainte nu reprezintă trăsătura de bază a învăţământului local, ci mai degrabă excepţia care întăreşte regula.
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

AFLĂ TOXINA DIN POLITICA ROMÂNEASCĂ
   
Fenomenul cel mai periculos al anului 2012, şi care a continuat să se accentueze pînă la cote extrem de periculoase de la începutul acestui an, este un virulent discurs public antioccidental. Idioata formulă care îi aparţine, cred, regretatului Octavian Paler încă din anii 90 cu „înalta poartă” care ar fi echivalentul Bruxelles-ului de astăzi a fost preluată de tot felul de sfertodocţi din fauna noastră politică şi jurnalistică sau cetăţeni forumişti, cărora li s-a zbîrlit o „demnitate” naţională de o stupiditate co(s)mică. Pericolul este enorm, pentru că, în afara structurilor europene (şi nu iau în discuţie aici economia, banii europeni), România nu este literalmente nimic. Dacă ţine de demnitatea naţională să ai miniştri penali, parlamentari penali, poliţişti superiori cu dosare de şpagă, judecători săltaţi după ce îşi negociază preţul sentinţelor, profesori care au taxă pentru examene, negustori la conducerea metroului şamd, atunci nu mai e nimic de făcut. Alde Antonescu, Diaconu, Corlăţean, Stroe, pontifii acestui tip de discurs cu coada ridicată, sunt doar toxinele care mint organismul naţional că se simte bine: nu-ţi face tratament, eşti perfect sănătos, uite ce vrea să-ţi facă nenea doctorul, doare rău, uite ce roşu la faţă şi grăsuţ eşti, cum să ai tu nevoie de injecţie? Şi, în timpul cascadei de discursuri televizate în care se adoarme naţia, tumora corupţiei, hoţiei şi minciunii ne roade  ireversibil. Iată adevărata toxină, mult mai periculoasă decît cea din lapte…

Schimbarea schimbării la PSD Câmpina


Organizaţia Municipală a PSD este plină de surprize şi de schimbări de situaţii. Dacă până acum o lună, lucrurile păreau clare şi aşezate în matca lor, iar actualul lider al social-democraţilor câmpineni, viceprimarul Ion Dragomir, era prezumat că va candida şi  va câştiga şefia organizaţiei, nu mult după aceea, lucrurile s-au schimbat şi iar s-au schimbat (după cum ele au fost gândite şi răzgândite), în aşa fel încât cel care a fost “cumva” a devenit “altcumva”, iar cel cunoscut, în mod surprinzător, ca fiind “altcumva” a ales să redevină “cumva”. În politică (mai ales în cea dâmboviţeană), nicio schimbare nu trebuie să ne mire, dar parcă la PSD Câmpina ele au fost prea multe pentru o perioadă atât de scurtă, şi prea cu reveniri spectaculoase de acţiuni în punctul lor iniţial. Aceste reveniri ale lucrurilor ştiute, la fel de spectaculoase precum schimbările lor imprevizibile, nu fac totuşi casă bună cu importanţa unor alegeri, cu viaţa internă de partid a organizaţiei PSD Câmpina, cea mai numeroasă şi mai puternică din oraş în acest moment. Cu doar câteva zile în urmă, era cunoscută o singură candidatură la funcţia supremă în partid, cea a senatorului Georgică Severin. “Nu ţin neapărat să fiu preşedinte cu orice preţ. Vom purta discuţii în acest sens la nivelul conducerii organizaţiei noastre, iar dacă se va hotărî să nu candidez, nu voi candida. Ştiu că senatorul Severin şi-a exprimat dorinţa de a candida, iar eu îi respect dorinţa şi chiar îl apreciez pentru acest gest. În altă ordine de idei, nu vreau să fiu contracandidatul său, de aceea vă spun că, dacă va candida senatorul Severin, eu nu voi candida. Şi, în plus, consider că nu ar strica să fac un pas înapoi şi să-i las pe alţii, mai tineri, să se afirme şi să arate ce pot face în conducerea organizaţiei. Oricum, voi rămâne în organizaţie şi o voi sprijini cât voi putea, astfel încât, în următorul mandat, ea să devină şi mai puternică”, ne-a declarat Ion Dragomir, într-una din zilele trecute. La o zi după aceea, contactat telefonic, Georgică Severin nu ne-a dat un răspuns tranşant, dar a lăsat să se înţeleagă faptul că îşi doreşte funcţia: “Este posibil să candidez pentru funcţia de preşedinte, funcţie la care poate candida, de altfel, orice membru al organizaţiei noastre, pentru că suntem un partid democratic. Am auzit că actualul preşedinte Ion Dragomir nu ar mai vrea să candideze pentru şefia PSD Câmpina, dar mai mult de atât nu am ce să vă zic. Nu vreau să comentez pe marginea candidaturii mele, aşteptaţi ziua alegerilor, că nu mai e mult până atunci.” 
Între timp, lucrurile au luat o altă turnură, cea pe care ar fi trebuit să meargă de la început, şi nu a mai fost nevoie să aşteptăm ziua alegerilor pentru a se lămuri cine va candida la funcţia supremă în partidul social-democraţilor câmpineni. Pentru că PSD Câmpina şi-a schimbat data alegerilor, dar şi candidaţii la funcţia supremă, producându-se o rocadă a principalilor candidaţi. Astfel, cu o zi înaintea datei anuntate iniţial pentru alegerea unei noi conduceri, 15 martie, viceprimarul Ion Dragomir a declarat presei că “alegerile vor fi amânate pentru 27 martie, întrucât dacă le-am fi organizat pe 15 martie, la şedinţa de alegeri nu ne-ar fi putut onora cu prezenţa domnul Mircea Cosma, preşedintele PSD Prahova, lucru la care ţineam foarte mult. Programul său de lucru nu-i permite să vină la Câmpina în ziua amintită. Pentru că, în următoarele zile, şi programul senatorului Georgică Severin este foarte încărcat, ne-am gândit să organizăm alegerile pe 27 martie, deoarece este o dată care convine tuturor invitaţilor şi candidaţilor.” Dacă, pe 14 martie, se ştia că singurul candidat pentru funcţia supremă în PSD Câmpina este senatorul Georgică Severin, actualul preşedinte, Ion Dragomir, declarând, în mai multe rânduri, că nu-şi va mai depune candidatura, o zi mai târziu lucrurile aveau să se schimbe. În şedinţa Biroului Executiv al PSD Câmpina din 15 martie, Ion Dragomir a declarat că va candida pentru un nou mandat de preşedinte, schimbându-şi total declaraţiile făcute cu numai câteva zile în urmă. Senatorul Georgică Severin s-a retras din cursă, declarând că “programul nu-mi permite să mă ocup aşa cum ar trebui de organizaţia locală. Am primit noi însărcinări de la preşedintele partidului, premierul Victor Ponta, şi după primirea acestora, mi-am dat seama că nu mai am timpul fizic necesar pentru a conduce PSD Câmpina. Nu vreau să mă apuc de mai multe lucruri, pentru că nu le voi putea face  bine pe toate.” Astfel, s-a ajuns la situaţia iniţială, în care Ion Dragomir (care, până la urmă, a rămas consecvent, căci a declarat că nu mai candidează doar dacă îl are pe Severin contracandidat), redevine principalul pretendent la funcţia de preşedinte al PSD Câmpina, el având toate şansele să mai câştige şefia social-democraţilor câmpineni pentru încă un mandat. A.N.

Direcţia Economică a Primăriei va decide asupra scutirii de TVA a chiriilor plătite de locatari

La prima şedinţă din acest an a aleşilor noştri, două proiecte de hotărâre anunţau dezbateri încinse şi, mai mult decât atât, chiar primele dezbateri contradictorii pe marginea unor proiecte de HCL între consilierii liberali şi cei social-democraţi. Unul dintre proiecte, privind majorarea tarifelor pentru transportul călătorilor pe rutele interne ale municipiului, agreat de consilierii PSD, a fost retras de pe ordinea de zi a şedinţei din ianuarie 2013 de către iniţiatorul său, consilierul social-democrat Horaţiu Zăgan.
Celălalt proiect buclucaş, referitor la scutirea de TVA a chiriaşilor blocurilor municipalităţii de pe strada Eupţiei (proiect agreat doar de liberali), a fost supus dezbaterii consilierilor municipali şi a stârnit discuţii aprinse. Era vorba, în acest atât de contestat proiect de HCL, despre scutirea chiriaşilor Primăriei de la plata TVA aferentă chiriei pentru toate imobilele aflate în patrimoniul administraţiei locale înainte de 2001, la care nu au fost făcute renovări sau modernizări. Evoluţia primului proiect de lege locală asupra căruia PSD şi PNL nu au ajuns la un consens a arătat că alianţa dintre social-democraţi şi liberali funcţionează bine la Câmpina.
Spre dezamăgirea adversarilor politici de la PDL care vedeau în acest dezacord chiar prima fisură din USL Câmpina, teorie nefondată şi hazardată ce avea să fie infirmată ulterior. Daniel Ionită susţinea, în şedinţa cu pricina, că “scutirea de TVA propusă este permisă de Codul Fiscal”, recunoscând totodată că “o soluţie la această problemă nu am reuşit să găsesc, chiar dacă am întrebat, zilele trecute, mulţi specialişti, căci fiecare dintre ei avea propria variantă.”
Viceprimarul Ion Dragomir, preşedintele PSD Câmpina şi liderul actualei majorităţi din Consiliul Local Câmpina, considera, dimpotrivă, că “orice sursă la bugetul statului trebuie reglementată de administraţia de stat, nu de către administraţiile locale”, exprimându-şi totodată temerea că “am putea fi buni de plată, la primul control al Curţii de Conturi. În 2001, ne-am mai judecat tot pentru astfel de chirii din fondul locativ de stat, şi am pierdut în instanţă.” Iniţiatorul şi-a retras proiectul şi a promis atunci că, până la proxima şedinţă, va aduce un document clarificator de la Ministerul de Finanţe.
Nu înainte de a-i dojeni pe colegii săi care nu erau de acord cu el, acuzându-i că aplică “politica struţului prin evitarea asumării răspunderii”, acuzaţie care nu stătea deloc în picioare, de vreme ce el însuşi recunoscuse, în plenul adunării, că nici opiniile specialiştilor finanţişti nu erau armonizate în această problemă. În şedinţa următoare a legislativului municipal, cea din 28 februarie 2013, Ioniţă a revenit cu proiectul său, dar fără a aduce documentul de la Ministerul Finanţelor promis la întâlnirea aleşilor din ianuarie 2013. El a recurs la un artificiu, scoţând menţiunile referitoare la TVA din tabelele modificatoare ale noului său proiect, în care erau înscrise valorile chiriilor respective. Primarul Horia Tiseanu a considerat acţiunea consilierului liberal “o încercare de a arunca pisica în curtea executivului local.” În replică, Daniel Ioniţă (foto) a declarat că nu are ce să-şi reproşeze, considerând că “am modificat cele două hotărâri prin care stabileam nivelul chiriilor prin scoaterea oricărei menţiuni legate de TVA. Este datoria celor de la Direcţia Economică să decidă dacă vor lua sau nu această taxă”. Prin noul său proiect, care a fost aprobat de majoritatea consilierilor, Daniel Ioniţă a pasat Direcţiei Economice decizia de a scuti sau nu chiriaşii Primăriei de plata TVA pentru chiriile aferente, reuşind să dea o soluţie convenabilă acestei probleme, o soluţie care să dea satisfacţie reprezentanţilor celor două partide din USL prezente în Consiliul Local. S-a evitat, de asemenea, riscul creării unui prejudiciu bugetului de stat care să fie acoperit ulterior de către consilieri municipali din buzunarele proprii. A.N.

COMUNICAT DE PRESĂ

Redistribuirea alimentelor din stocurile de intervenţie ale Uniunii Europene
 
Începând cu data de 20 martie 2013 se vor redistribui alimente provenite din stocurile de intervenţie comunitare destinate categoriilor de persoane defavorizate din România. Aceste alimente vor fi  repartizate persoanelor care nu au fost incluse în listele iniţiale, dar care se încadrează în cele patru categorii, respectiv: pensionarii cu venituri până la 400 lei lunar, persoanele încadrate în gadul I sau II de handicap, beneficiarii Legii 416/2001 şi somerii în plată.
Distribuirea se va face tot la Colegiul Tehnic „Constantin Istrati”, corp A- situat în   b-dul N.Bălcescu, nr.45 (fosta Cantina), astfel:
-  în perioada 20 - 22 martie 2013 -  se vor distribui alimentele şomerilor, iar
- în perioada 25 - 27 martie 2013 - pensionarilor, persoanelelor cu handicap şi beneficiarilor ajutorului social.
Fiecare persoană beneficiară a acestui program va primi: biscuiti - 0,3 kg, paste făinoase -0,4 kg, orez - 6 kg, mazăre - 1,56 kg, zahăr- 1 kg, roşii în bulion – 0,8 kg, mălai 3 kg, 1 kg fasole, 0,8- kg bulion.
 Beneficiarii acestor alimente sunt în număr de 600, la nivelul municipiului nostru.

13.03.2013 – o zi neagră pentru toţi apropiaţii colegei noastre, Carmen Negreu

Cu atâţia 13 în această dată, nu e de mirare că ziua pomenită în titlul acestui articol a fost una cu mult ghinion pentru jurnaliştii publicaţiei noastre, dar şi pentru cei din întreaga presă câmpineană. Care numai întreagă nu mai este, după plecarea spre cele veşnice a colegei noastre, Carmen Negreu.
Miercuri,13.03.2013, a fost, aşadar, o zi neagră pentru presa din Câmpina, pe care Carmen Negreu a slujit-o cu devotament şi dăruire. A fost ziua în care am însoţit-o pe ultimul ei drum pe cea care a sfinţit aceste locuri prin abnegaţia cu care şi-a făcut meseria de ziarist, în slujba semenilor săi şi a aflării adevărului. Dacă nici adevărul juridic nu este acelaşi cu adevărul obiectiv (o instanţă de judecată, din cauza unei erori judiciare, te poate condamna, chiar nevinovat fiind), este posibil ca şi adevărurile lui Carmen să fi fost câteodată şchioape. Nu este absurd să te gândeşti că poate nici adevărul din articolele lui Carmen nu era mereu în întregime valabil (să greşeşti e omeneşte), poate că, uneori, colega noastră nici nu a putut găsi adevărul pentru scrierile sale. Important este, însă, că l-a căutat neîncetat şi că, nu de puţine ori, l-a aflat şi l-a înfăţişat cititorilor săi, în toată splendoarea sau urâţenia sa. 
Miercuri, 13.03.2013, am condus-o pe Carmen la Biserica Sf. Gheorghe din Breaza, unde am asistat la slujba de prohodire oficiată de cei doi preoţi ai acestei biserici, pentru ca, apoi, să o însoţim până la cimitirul din apropiere, la groapa ce îi este, de acum, noua casă a trupului ei, pe care îl credeam viguros, dar care s-a dovedit a fi la fel de plăpând ca flacăra unei lumânări în calea vântului.
Necrologul lui Carmen, rostit de unul dintre cei doi preoţi amintiţi, a impresionat întreaga asistenţă prezentă în biserică, la catafalcul “decanului de vârstă” al ziaristelor câmpinene. Aproape de Carmen, ca şi în timpul vieţii sale, i-a stat familia sa îndurerată (soţul – Gheorghe, mama – Lăcrămioara, fiul – Claudiu). Băiatul ei, student la drept, era aşezat pe un scaun, aplecat peste sicriu, de parcă veghea ca somnul mamei sale să nu fie tulburat. De parcă i-ar fi spus o poveste care să o ajute să doarmă mai bine, mai profund, într-un netulburat şi veşnic repaus. Probabil, povestea frumoasei vieţi a mamei sale printre oamenii pe care i-a iubit şi i-a slujit aşa de mult, a inimii sale largi, care nu a mai vrut să bată pe acest pământ, care nu a mai putut să bată, pentru că se mărise prea mult, din dragoste de oameni. “Îndurerată familie, întristată adunare”, a început părintele paroh necrologul lui Carmen, “de nimic nu suntem mai bine încredintaţi, de când ne naştem, ca de ceasul acesta grozav şi odihnitor al morţii. În toată vremea şi în tot locul, când ne aducem aminte de dânsul, toate ne încredinţează, toate ne spun că suntem muritori, că ne trecem ca floarea câmpului şi ca roua dimineţii. Vestea trecerii la cele veşnice a doamnei Carmen Negreu a surprins suflarea creştină. Conştienţi şi resemnaţi în faţa acestei sfinte hotărâri, ne-am întâlnit în rugăciunile şi rânduielile ortodoxe, ca să o prohodim pe cea care a fost Carmen Negreu, născută Antoniu, în oraşul Constanţa, la 22 aprilie 1951…”
Restul e durere, e tăcere, e o linişte de mormânt.
 
Carmen Negreu s-a născut în Constanţa, la 22 aprilie 1961, în familia Antoniu, tatăl - Nicolae, mama - Lăcrămioara. Absolvă gimnaziul şi liceul în oraşul natal. După o activitate în sportul de performanţă, a încercat mai multe profesii în navigaţia maritimă. Chemarea sa va fi însă  jurnalismul. Fondează cu mai mulţi ziarişti, printre care actualul primar al Constanţei, Radu Mazăre, primul ziar liber, Contrast, unde debutează cu diferite articole şi investigaţii. A colaborat la mai multe ziare locale: Dobrogea Liberă, Cuget liberi şi Telegraful. Se căsătoreşte ulterior în oraşul Breaza cu Gheorghe Negreu, dând naştere fiului, Claudiu Negreu, actualmente student al Facultăţii de Drept din Sibiu. Licenţiată în Drept administrativ şi relaţii publice, a profesat timp de trei ani în învăţământ la Colegiul “C-tin Istrati” Câmpina, fiind apreciată atât de conducere, cât şi de elevi. Revine la vechea pasiune, jurnalismul. Începe cu Oglinda de Breaza, trece la publicaţia Ţinta din Câmpina, după care publică în ziarul Valea Prahovei de Câmpina, ajungând unul dintre cei mai apreciaţi jurnalişti din judeţ. Membră a Asociaţiei Jurnaliştilor din România, a căutat permanent să relateze viaţa cu bunele şi relele ei. În ultima perioadă a colaborat cu Oglinda de azi din Câmpina şi cu Jurnalul de Breaza, articolele ei reprezentând un exemplu de profesionalism în meseria sa. A fost o fiică devotată şi iubitoare, o mamă excepţională, o soţie onestă şi credincioasă, o prietenă de nădejde, mereu săritoare, ajutând mulţi oameni dijn preajma ei.

Un vast program de activitate culturală: «Primăvara Poeţilor» (12-30 martie)

“România citeşte-mă!”

Casa de Cultură “Geo Bogza” găzduieşte, în perioada 12-30 martie 2013, manifestarea cultural-artistică “Primăvara Poeţilor”, aflată la cea de-a cincea sa ediţie. Programul acestui eveniment ne propune 12 activităţi susţinute cu cadenţa de una pe zi, în afara  Zilei Mondiale a Poeziei, 21 martie, când ne vom delecta cu desfăşurarea a două activităţi literare.
Primul boboc al “Primăverii Poeţilor” a înflorit pe 12 martie la Casa Municipală de Cultură “Geo Bogza” cu prima parte a noii şi constructivei campanii de promovare a lecturii, numită “România citeşte-mă!”, iniţiată de Federaţia Editorilor si Difuzorilor de Carte din România (FEDR) – ca parte a proiectului european DECULT. Campania se desfăşoară, aşa cum ne mărturiseşte Florin Dochia, scriitor şi director al Casei de Cultură, în opt localităţi din ţară, dintre care toate sunt reşedinţe de judeţ, în afara oraşului Câmpina care datorită optimei colaborări dintre Consiliul Local/ Comisia de Cultură şi Casa Municipală de Cultură, a reuşit să ofere câmpinenilor privilegiul de a avea “Primăvara Poeţilor”…acasă.
“România citeşte-mă!” constă într-un concurs naţional de lectură adresat elevilor claselor a patra, cărora - prin intermediul unei broşuri gratuite - le sunt prezentate fragmente din opere clasice şi contemporane, toate semnate de autori români (Cezar-Paul Bădescu, Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Dan Mircea Cipariu, Alexandru Mitru, Constantin Chiriţă şi Brânduşa Grosu). În cadrul concursului, elevii răspund celor 15 întrebări relative textelor din broşură, primesc punctajul corespunzător răspunsurilor date şi sunt premiaţi în conformitate cu meritele lor.
Debutul câmpinean al campaniei naţionale de promovare a lecturii a fost sub semnul superlativului absolut. Au fost selectate, în prealabil, prin intermediul fazei pe clase a concursului şi sub ingrijirea învăţătorilor, 12 echipaje a câte cinci elevi fiecare, din toate clasele a patra ale oraşului Câmpina.
Desfăşurarea fazei pe oraş a concursului:
Marţi, 12 martie 2013, au participat la prima parte a acestui entuziasmant concurs, sub coordonarea scriitorilor Florin Dochia şi Ştefan Al-Saşa, şase echipaje, cu un total de 30 de copii “cu minţile încinse” (F. Dochia).
Şcoala Centrală, clasa a IV-a B (înv. Pescaru Ştefania) a obţinut 21 de puncte dintr-un total de 45.
Şcoala “Ion Câmpineanu”, clasa a IV-a A (înv. Grosu Ramona) a obţinut 30 de puncte dintr-un total de 45.
Şcoala “Ion Câmpineanu”, clasa a IV-a B (înv. Carmen Roşca) a obţinut 30 de puncte dintr-un total de 45.
Şcoala “B.P. Haşdeu”, clasa a IV-a A (înv. Chirică Aurora) a obţinut 30 de puncte dintr-un total de 45.
Şcoala “B.P.Haşdeu”, clasa a IV-a B (înv. Constantinescu Viorica) a obţinut 36 de puncte dintr-un total de 45.
Şcoala Voila, clasa a IV-a A (înv. Apostol Liliana) a obţinut 36 de puncte dintr-un total de 45.
Miercuri, 13 martie 2013, tot sub iscusita coordonare a scriitorilor, am asistat la duelurile minţilor celor şase noi echipaje de elevi, în cea de-a doua parte a campaniei “România citeşte-mă!”. Rezultatele au fost următoarele:
Colegiul “Nicolae Grigorescu”, clasa IV-a A (înv. Bocaru Iulia) a obţinut 39 de punte dintr-un total de 45.
 Şcoala Centrală, clasa a IV-a A (înv. Sapă Olivia) a obţinut 39 de puncte dintr-un total de 45.
Şcoala “B.P.Haşdeu”, clasa a IV-a C (înv. Măişeru Cătălin) a obţinut 42 de puncte dintr-un total de 45.
Şcoala “A.I.Cuza”, clasa a IV-a B (înv. Cucu Tanţa) a obţinut 42 de puncte dintr-un total de 45.
Şcoala Centrală, clasa a IV-a C (înv. Zăvoianu Rodica) a obţinut 45 de puncte dintr-un total de 45.
Şcoala “A.I.Cuza”, clasa a IV-a A (înv. Badea Cristina) a obţinut 45 de puncte dintr-un total de 45.
Barajul a avut loc între echipajul şcolii “A.I. Cuza”- clasa a IV-a A şi cel al Şcolii Centrale – clasa a IV-a C. Primul loc a fost obţinut de energicul echipaj al  şcolii “A.I. Cuza”. Învingătorii concursului sunt toţi copiii care au participat la aceasta acţiune, cu pofta lor de viaţă şi setea lor de citit! Toţi concurenţii au primit diplome de participare. Echipajul câştigător a fost recompensat cu premii în cărţi, pentru fiecare membru al său. Clasa din care face parte echipajul câştigător a fost premiată cu un raft de cărţi, iar învăţătorii au fost rasplătiţi cu un premiu de recunoştinţă pentru grija cu care au pregătit elevii. Echipajul câştigător va participa la faza naţională a concursului.
Dorinţa exprimată de scriitorul Florin Dochia este aceea de a “organiza evenimente similare în fiecare an”, pentru a insufla copiilor dragostea pentru citit, pentru a le deschide ochii asupra faptului că literatura unui popor este însăşi istoria lui. “Vom găsi mijloace pentru a face în aşa fel încât să participe toate aceste echipaje la un concurs unde fiecare copil va fi premiat. Avem în plan o excursie la noul sediu al Bibliotecii Naţionale din Bucureşti”, a afirmat Florin Dochia. 
Iulia DUPU

  • “Atelierul de scriere creativă. Despre ritmuri”
  • Vernisajul expoziţiei de pictură Florica Ionescu

În conformitate cu Proiectul manifestărilor culturale, educative şi sportive propus dezbaterilor publice pentru prima dată în istoria post-decembristă a administraţiei locale - după cum menţionează consilierul Florin Frăţilă, preşedintele comisiei de spedcialitate a Consiliului Local - Casa de Cultură “Geo Bogza” a organizat un amplu, variat şi atractiv program: atelier de scriere creativă, expoziţii de pictură, simpozioane, lecturi publice, toate culminând cu Ziua Mondială a Poeziei şi Maratonul Poeziei.
Ciclul manifestărilor culturale a debutat cu concursul “România citeşte-mă!” şi a continuat pe 14 martie cu “Atelierul de scriere creativă. Despre ritmuri”, susţinut de Cercul Literar “Geo Bogza”. După o trecere în revistă a calendarului activităţilor viitoare, a concursului scriitorilor locali, comunicate de publicistul Florin Dochia, poetul Ştefan Al. Saşa a prezentat o expunere cu tema: “Prozodia epigramei. Ritmul”: “Prin prozodie se înţelege gruparea de cuvinte, mai exact a silabelor acestora, prin accentuarea lor regulată în conformitate cu accentul firesc din vorbire, realizându-se unităţi metrice egale, numite picioare prozodice”. Autorul a mai amintit de cele mai frecvente ritmuri din epigrame: bisilabice (traheul şi iambul) şi trisilabice (dactilul, amfibrahul şi anapestul).
Atât densitatea temei, cât şi buna documentare a autorului, au atras participanţii la o dezbatere vie, constructivă, stimulatoare: “Bună e această ~lecţie~, dar nu trebuie să fie aplicată mot a mot. Se chinuie să o aplice anumiţi poeţi... Poezia fixă are nevoie de ritm. Există o aritmie poetică. Dacă nu are talent, poezia nu are ritm interior. Dacă ritmul nu există, poezia nu are valoare” (prof.dr. C-tin Trandafir); “Ritmul este originea vorbirii. Ritmul este originea poeziei. Poezia, în trecut, avea o arie mai largă. Poezia nu se face cu cuvinte, ci cu imagini. Întâi imaginea şi după aceea cuvântul” (prof.dr. Christian Crăciun); “Ritmul este elementul principal al prozodiei versului. Unitatea metrică porneşte de la silabă, deci ritmul, bazat pe accentul firesc al cuvântului, este dat de succesiunea regulată a silabelor accentuate, cu cele neaccentuate” (moderator Florin Dochia).

Prima etapă a “maratonului” cultural s-a încheiat sâmbătă, 16 martie, la Muzeul Memorial “N. Grigorescu”, cu un vernisaj al expoziţiei de pictură Florica Ionescu, prezentat de Dan Rădulescu: “Continuăm o iniţiativă începută anul trecut prin îmbinarea expoziţiei de pictură cu un moment poetic (...) Florica Ionescu, peisagist sensibil, transfigurează natura, o eliberează de existenţa împovărătoare a oamenilor, păstrând-o în formă şi culoare. Totuşi, atunci când fiinţa umană apare, ea este abia schiţată şi nu ocupă un loc important în iconomia lucrării, tocmai pentru a transmite (şi) privitorului adevăratul său loc în imensitatea şi complexitatea naturii”.
În deplină armonie cu tematica expoziţiei, scriitorul Florin Dochia a citit, în premieră, câteva dintre poeziile viitorului său său volum, răsplătite cu aplauze prelungite. 
Theodor MARINESCU

Literatură şi artă pe note muzicale la Muzeul Memorial “B.P.Hasdeu”

Cum se puteau sărbători mai adecvat şi armonios cei 175 de ani trecuţi de la naşterea savantului Bogdan Petriceicu Haşdeu, decât în prezenţa elitei literar-artistice câmpinene şi prin audierea interpretărilor în direct a unora dintre cele mai alese şi rafinate opere muzicale din repertoriul clasic?!
Sâmbăta, 16 martie 2013, la Muzeul Memorial “B.P.Haşdeu”, Primăria şi Consiliul Local Câmpina, alături de Societatea Arcade Culturale Bucureşti şi de conducerea muzeului, au organizat evenimentul cultural-artistic “B.P.Haşdeu – IN MEMORIAM”. Acest eveniment “readuce în faţa publicului prezent la Castelul Julia Hasdeu copleşitoarea personalitate a savantului. Ne-am bucurat de prezenţa reputaţilor hasdeologi, profesorii Ionel Oprişan şi Stancu Ilin, care şi-au dedicat ani buni din viaţă operei hasdeene”, ne-a declarat d-na Jenica Tabacu, directoarea muzeului şi coordonatoarea acestui eveniment cu parfum erudit.
Prelegeri literar-ştiinţifice au fost susţinute şi de către domnii Armand Steriadi, Gherasim Rusu-Togan şi de către d-na Jenica Tabacu, care ne-a atras atenţia asupra complexităţii evenimentului care “cuprinde atât o secţiune de prelegeri ştiinţifice, cât şi părţi artistice” din următoarele domenii:
 - Artă vizuală: prezentarea filmului documentar artistic “Iuliile lui Hasdeu au fost şi încă există”, film pregătit de o echipă din Câmpina, care cuprinde materiale filmate în timpul acţiunilor organizate la muzeu.
 - Artă plastică: vernisajul expoziţiei “Fascinaţia Ochiului Treaz”; curator expoziţie: Luminiţa Ciupitu; au prezentat expoziţia: Armand Steriade şi Speranţa Ştefănescu.
 - Muzică: două recitaluri de înaltă fineţe muzicală, susţinute unul de Camelia Pavlenco (voce şi pian) şi Silvia Neamţu (pian), iar cel de-al doilea de trei tineri artişti de la Colegiul Naţional de Arte Dinu Lipatti, Bucureşti - Marius Groza (pian), Vlad Spătaru (fagot) şi Ştefania Fieraru (pian).
Public şi organizatori, am trăit emoţii artistice demne de comemorarea uneia dintre cele mai mari personalitaţi ale culturii române din toate timpurile, B.P.Hasdeu.
Iulia DUPU

De la Colegiul Naţional “Nicolae Grigorescu”, clasa a X-a A, Remus Năstase – laureat al Olimpiadei Naţionale de Geografie

Continuăm serialul prin care ne propunem să-i popularizăm pe unii dintre cei mai buni elevi ai Câmpinei, pe cei care, în anul 2012, s-au calificat pentru faza pe ţară la una dintre olimpiadele şcolare. Astăzi, vă prezentăm un interviu realizat cu Remus Năstase, elev în clasa a X-a A la Colegiul Naţional “Nicolae Grigorescu”, câştigător al unei menţiuni speciale la Olimpiada Naţională de Geografie din 2012.

Reporter: Ce vârstă ai şi ce performanţe şcolare ai obţinut până în prezent?
Remus Năstase: Am 16 ani. Până acum, am participat, în fiecare an, la diverse olimpiade (în special, la cele de matematică şi franceză), şi concursuri şcolare (“Evaluare în educaţie”, ”Cangurul”). La unele am câştigat  medalii sau premii (de exemplu, anul trecut, premiul III la olimpiada judeţeană de franceză), la altele, doar experienţă. A, şi bineînteles mai trebuie să amintesc aici şi de olimpiadele judeţene la geografie, din clasele a 8-a şi a 9-a – şi mai nou, a 10-a, unde am iesit mereu pe primul loc. S-ar putea spune că participările mele cele mai valoroase la olimpiadele şciolare au fost la la “naţionalele” de geografie. În clasa a 8-a am reuşit să obţin un premiu special (cel mai mare punctaj la proba practică) şi o menţiune, iar în a 9-a, o menţiune specială.
Rep.: E mai rară pasiunea pentru geografie la un bărbat (în devenire), dacă ne gândim la numărul mare al absolventelor de facultăţi de geografie. De când ai simţit această atracţie spre o ştiinţă care nu se potriveşte cu profilul clasei tale?
R.N.:  Da, într-adevar, profilul clasei mele este de matematică-informatică intensiv franceza. Nu mai ţin bine minte, nu sunt sigur de când s-a “activat” atracţia spre geografie. Am totuşi un mare “viciu”: curiozitatea. În clasa a 8-a, domnul profesor Alecu Mihai a reuşit să transforme această curiozitate într-o participare la olimpiada de geografie.
Rep: Învârteai, când erai mic, globul terestru, ca să îl opreşti apoi cu degetul şi să vezi, tot cu ajutorul degetului ţintuit glob, locul unde vei trăi pe pământul asta mare?
R.N.: Învârteam globul, dar nu ca să văd unde voi locui. Doar îl învârteam, închideam ochii, puneam degetul, iar când deschideam ochii, eram curios ce parte din lume am “turtit”. Fiindcă tot am ajuns la partea cu locuitul în ţări straine, mărturisesc cinstit că nu vreau să locuiesc în străinătate. Dacă ar fi să transmit un mesaj cititorilor dumneavoastră, cred că acesta ar fi cel mai nimerit: fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara ta. După mine, oricâte necazuri am avea, cel mai bine este tot în România. Avem o ţară frumoasă. Şi nu-s de acord cu continuarea “păcat că-i locuită”.
Rep.: Visezi să faci o carieră în geografie?
R.N.: Hmm, s-ar putea să vă surprind. Deşi ar fi foarte convenabil pentru mine să urmez o carieră în geografie, am totuşi o altă pasiune, arhitectura, spre care as vrea sa ma indrept.
Rep: Care este, în opinia ta, cea mai mare descoperire geografică din istoria omenirii?
R.N.:  Deşi, în această discuţie, mulţi sunt tentaţi să aducă vorba despre perioada renascentistă şi epoca marilor descoperiri, eu totuşi cred că marea descoperire geografică a omenirii a fost una amplă, ce a avut loc acum aproximativ 200.000 de ani. Este vorba despre migraţiile primilor oameni din Africa de Est, ”leaganul omenirii”, spre toate părţile lumii, de la deşerturile aride la gheţarii arctici.
Rep.: Pe cine preţuieşti mai mult dintre următorii pionieri ai descoperirilor geografice. Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci? Vasco da Gama sau Marco Polo?
R.N.: Nu am un “favorit”, ca să spun aşa, toţi au adus mari contributii: Cristofor Columb a descoperit Americile; Amerigo Vespucci a adus lămuriri, explicând că Brazilia şi Caraibele nu sunt partea estică a Asiei, aşa cum se credea înainte; Vasco da Gama a descoperit calea maritimă dintre Europa şi India; Marco Polo a realizat o importantă călătorie spre China.
Rep: Dacă geografia este doar un hobby şi nu ai de gând să faci carieră în domeniu, cam cât te costă, în unităţi de timp, acest hobby?
R.N.: N-am stat să fac un calcul, dar timpul dedicat geografiei nu este constant, depinde, de mai mulţi factori. În unele zile, poate nu îi dedic timp deloc, iar în altele, sunt de dimineaţă până seara cu nasul în “informaţii geografice”.
Rep.: Părinţii te încurajează în activităţile dedicate geografiei sau îţi spun să te concentrezi pe materiile examenului de admitere la facultatea pe care o vei urma, într-un viitor apropiat?
R.N.: Eu le sunt foarte recunoscător, deoarece, în primul rând, mă ajută şi mă sprijină în orice fac, iar în al doilea rând, mi-au dat libertatea să mă pregătesc în ce domeniu doresc. Bineînţeles, din clasa a11-a vreau să încep şi pregătirea pentru admiterea la facultatea de arhitectură din Bucureşti. Prin această întrebare, că tot veni vorba de încurajare, vreau să îi mulţumesc domnului profesor Alecu Mihai.
Rep.: Cum s-a desfăşurat Olimpiada Naţională de Geografie la care ai participat? 
R.N.: Ei bine, Olimpiada Naţională de Geografie este împărţită în două probe: una teoretica, care valorează 75% în punctajul final, şi o proba practică, ce contează 25 %. În ce consta proba asta practică? Păi, în mare parte, în observare. În decursul unei zile, se realizează un traseu, pe parcursul acestuia oprindu-ne la diverse puncte de observaţie, unde o parte (mai mult sau mai puţin), din explicaţii o primim de la profesorul însoţitor, iar o altă parte trebuie s-o observăm noi. Iar de notat, scriem pe unde apucăm: pe iarbă, pe spatele unui prieten, pe picior, în autocare (primim informaţii şi în mers). A doua zi, are loc proba scrisă, unde subiectele au legătură, în mare parte, cu informaţiile primite sau observate în ziua precedentă, pe traseu. Organizarea, în general, este foarte bună: cazarea, mâncarea, festivităţile. În clasa a 8-a, Olimpiada Naţională de Geografie s-a ţinut la Timişoara, în clasa a 9-a, la Craiova, iar anul acesta se va desfăşura tot în Oltenia, la Târgu Jiu, de unde sper să vin cu un rezultat cât mai bun.
Rep.: Pasiunea de azi pentru geografie ar putea naşte în tine şi în viitor pasiunea de a vedea cât mai multe ţinuturi noi, de a vizita cât mai multe ţări străine?
R.N.:  Da. Îmi place foarte mult să descopăr noi locuri, să vizitez, să cunosc cât mai  multe lucruri. Face parte din dezvoltarea personală a fiecaruia dintre noi. Iar această pasiune este cu mult amplificată dacă eşti şi geograf. Există o anumită plăcere în a observa şi cerceta locurile sau lucrurile despre care înveţi sau despre care ai auzit. A.N.