10 aprilie 2013

În Consiliul Local, primarul şi viceprimarul s-au contrat fără menajamente pe problema câinilor comunitari

La ultima şedinţă a Consiliului Local, primarul Horia Tiseanu şi viceprimarul Ion Dragomir au sărit ca arşi (să nu spunem: ca muşcaţi de un câine comunitar agresiv), atunci când un consilier s-a întrebat de ce nu se rezolvă odată problema câinilor fără stăpân din oraşul nostru. Cearta dintre primii demnitari ai Câmpinei a fost cu atât mai neaşteptată cu cât a izbucnit la discuţiile din finalul adunării, la capitolul Diverse, atunci când, de obicei, atmosfera este mai destinsă, fiindcă aleşii noştri, istoviţi de energia consumată în timpul dezbaterii punctelor de pe ordinea de zi, îşi strâng lap-top-urile şi se pregătesc să încheie întâlnirea. Gâlceava “înţelepţilor” din fruntea Primăriei s-a lăsat cu destăinuiri care nu aveau deloc un parfum de colaborare armonioasă, ci doar puternicul iz al prafului de puşcă. Am aflat, astfel, de la Ion Dragomir că şeful său ierarhic nu poate fi găsit niciodată la prima oră a programului Primăriei, iar de la Horia Tiseanu, că vicele dispare adesea din sediul executivului local după ora 10.00. Bineînteles, nu s-au avansat mai multe informaţii pe aceste “contre”, dar noi bănuim că se întâmplă aşa, pentru că aşa trebuie să se întâmple. În perioadele de timp amintite, cei doi edili nu pot fi decât pe teren, preocupaţi cu rezolvarea problemelor obştii, iar faptul că sunt oameni (că doar i-am ales dintre noi), şi nu extratereştri, îi împiedică să se teleporteze într-o secundă la “bază”.
Primul a răbufnit viceprimarul Ion Dragomir: “Problema câinilor comunitari este tot nerezolvată, pentru că primarul a vrut să ridice aceşti câini cu Chirobocea (patronul firmei Alextib, câştigătoarea licitaţiei pentru acest serviciu prin neprezentarea niciunui contracandidat – n.red), iar acesta nu a început nici acum treaba. Eu am vrut să lucrăm, ca şi până acum, cu firma doamnei Herescu de la Boldeşti Scăieni, cu care am obţinut rezultate bune, dar nu mi s-a mai permis acest lucru. Primăria a fost foarte îngăduitoare cu firma lui Chirobocea, care nu avea avizele de la Direcţia Sanitar-Veterinară, aşa cum nu le are pe toate nici azi. Acum, situaţia s-a agravat, dar eu nu am nicio vină. Întrebati-l pe primar de ce s-a ajuns aici. Ceea ce este şi mai grav este că Primăria i-a plătit firmei cu care s-a încheiat contractul, pe luna februarie, 9000 de lei, deşi nu a fost strâns niciun câine din Câmpina.”
Primarul nu a negat spusele viceprimarului, explicând însă că “banii respectivi au fost plătiţi, pentru că azilul chinologic de la marginea oraşului a fost radical modernizat de firma câştigătoare a licitaţiei, iar pentru toate lucrările efectuate noi am considerat oportun să plătim acesti bani”. Firmei Alextib i s-au făcut, într-adevăr, concesii pentru a-şi pune la punct toate aprobările şi avizele necesare, dar la fel de adevărat este faptul că ea a reabilitat adăpostul de la ieşirea spre Telega prin lucrări costisitoare. Firmei îi mai lipseşte un aviz de la DSV Prahova, iar din această cauză nu poate începe lucrul. Alextib va primi lunar sume de bani pentru serviciul de ecarisaj prestat, spre deosebire de firm de la Boldeşti-Scăieni, căreia i se plătea o sumă fixă (140 de lei), pentru fiecare câine ridicat şi adăpostit în azilul din acel oraş. Adversarii lui Dragomir susţin că suma plătită doamnei Herescu o încuraja să nu strângă niciodată toţi câinii, ba chiar să mai aducă “răbdăi” din afara oraşului. Pe de altă parte, nici suma plătită lunar nu garantează în mod absolut că firma Alextib va dori să rezolve cât mai repede problema pe care cetăţenii oraşului au considerat-o mereu de o mare gravitate.
După terminarea şedinţei, solicitat să răspundă cum vede rezolvarea problemei câinilor comunitari, viceprimarul Ion Dragomir ne-a declarat: “Sunt nemulţumit pentru faptul că nu pot să-mi exercit atribuţiile de viceprimar, pentru faptul că se bagă peste mine (primarul Horia Tiseanu – n.red.), iar în momentul în care se bagă peste mine şi îmi controlează şi direcţionează oamenii din subordine, aceştia nu mă mai ascultă, ceea ce mă nemulţumeşte total. Una peste alta, toate acestea nu fac  bine, deoarece eu nu pot să-mi duc la bun sfârşit activitatea, iar acest lucru nu are cum să mă bucure. Mă bucur însă că a fost în sala de şedinţe şi fata de la ADPP, care, de la o vreme, nu mă mai ascultă, fiindcă o scarpină între coarne primarul, ca să folosesc o expresie populară cunoscută. Dar, în viitor, o să încerc să iau măsuri disciplinare, pe care, din păcate, în Primărie nu le pot lua aşa cum puteam s-o fac în sectorul privat, acolo unde am activat cândva. Dacă eram lăsat liber, problema câinilor comunitari era rezolvată până acum. Pentru luna februarie, s-au plătit de către Primărie 9000 de lei pentru strângerea câinilor comunitari, fără să se strângă niciun câine de pe domeniul oraşului.” A.N.

Eterna problemă a câinilor comunitari: azi nu-s, mâine apar alţii; sau poate chiar aceiaşi

De problema câinilor comunitari oraşul nostru se pare că nu va scăpa curând. Dacă va scăpa vreodată. Municipalitatea a ajuns pentru a cincea oară să încredinţeze acest serviciu unei firme private, dar rezultatele întârzie să apară, firma respectivă, Alextib, nereuşind să obţină nici până azi toate autorizaţiile de funcţionare de la DSV Prahova. Încercând un mic istoric al acestui serviciu de gestionare a câinilor comunitari, ne aducem aminte că, pe la sfârşitul anilor 1990, exemplarele canine fără stăpâni, pe care le puteai întâlni pe aproape toate străzile, erau, după estimările oficialităţilor de atunci, peste 1800. Firma de salubritate Floricon Salub se ocupa, la acea vreme, de gestionarea problemei. Apoi, prin anul 2000, municipalitatea a încheiat un contract de asociere în participaţiune cu Fundaţia pentru Protecţia Câinilor Comunitari (FPPC), patronată de un englez, John Smith. Colaborarea cu FPCC, care lucra pe principiul “sterilizează şi eliberează”, nu a durat decât câţiva ani, pentru că, în lipsa unor rezultate îmbucurătoare şi a unor tarife rezonabile (Primăria plătea sume importante pentru fiecare câine sterilizat, deparazitat şi cazat în azilul chinologic al fundaţiei, construit pe un teren al municipalităţii), Consiliul Local a decis rezilierea contractului pentru nerespectarea unor clauze ale sale. FPCC a contestat măsura în instanţă şi astfel s-a ajuns la un proces care a durat multă vreme, câştigat în final de administraţia locală. Primăria şi-a recuperat terenul aflat la marginea oraşului, la ieşirea spre Telega. Apoi, o perioadă, câinii comunitari câmpineni au fost adunaţi şi cazaţi în adăposturile de la Bucov, de către lucrătorii serviciului de ecarisaj din subordinea Primăriei Ploieşti. Când ţarcurile de la Bucov au ajuns neîncăpătoare pentru patrupedele nimănui, serviciul de gestionare a câinilor comunitari câmpineni a fost încredintat, patru ani, unei firme din Boldeşti-Scăieni, cu care se părea că va urma o colaborare lungă şi fructoasă. Nici în acest caz, administratorul serviciului de ecarisaj nu a rămas prea mult acelaşi, deoarece, pe la mijlocul anului 2012, conducerea executivului local şi-a exprimat intenţia de a întocmi un nou contract de delegare prin concesiune a serviciului public de gestionare a câinilor fără stăpân. După mai multe încercări nereuşite, din cauza lipsei participanţilor, la începutul anului, selecţia de oferte pentru această activitate a fost câştigată de firma Alextib SRL (patronată de fostul primar al comunei Telega, Alexandru Chirobocea). Pentru că firma respectivă nu avea toate autorizările necesare, Primăria Câmpina i-a acordat un termen de 60 de zile pentru a le obţine, precum şi pentru a-şi alinia dotările la standardele europene în domeniu. Acest termen a fost depăşit de mult, dar patronul firmei tot nu s-a apucat de treabă, semn că singura autorizaţie de la DSV care îi lipsea, după declaraţiile proprii, nu a fost nici astăzi obţinută. Cu toate că nu s-a apucat de strângerea câinilor, Chirobocea a reuşit să modernizeze azilul chinologic pe care l-a concesionat de la municipalitate. Durata contractului este de cinci ani. Firma Alextib va plăti o redevenţă anuală de 1.000 lei, iar de la bugetul local se vor aloca lunar 9.000 lei pentru prinderea câinilor, transportul, vaccinarea, sterilizarea şi întreţinerea acestora. Primarul Horia Tiseanu speră că, de această dată, singura firmă care a participat la selecţia de oferte, şi  care a primit spre administrare azilul chinologic de la marginea oraşului, va rezolva eterna problemă a câinilor comunitari din Câmpina. A.N.

Cuvântul care înţeapă

Nu pot să fiu complice

Urmăresc de multă vreme, din interior, maniera în care este condus oraşul şi am ajuns la concluzia că viitorul câmpinenilor ar putea fi unul sumbru, dacă nu ne trezim la timp. Nu mă refer aici la confortul edilitar ori la tradiţia culturală şi educaţională a oraşului, ci la zona economică ce se prăbuşeşte văzând cu ochii sub nasul celor care în acest moment deţin pârghiile puterii în administraţia locală. Din păcate, guvernarea locală, cea care ar trebui să intervină şi să corecteze traiectoria economică descendentă a oraşului, se confruntă, din punctul meu de vedere, cu două probleme ce se constituie în factori agravanţi faţă de situaţia actuală: mare parte din aparatul administrativ este deprofesionalizat în urma repetatelor implanturi de cumetrie din ultimele mandate; şi gradul de asumare a responsabilităţii la nivelul decidenţilor politici este extrem de scăzut. Mai pe scurt, ne aflăm în situaţia de a funcţiona din inerţie, într-o vreme în care lumea se schimbă fundamental.
Excesiv industrializat, oraşul avea cu 25 de ani în urmă peste 40.000 de salariaţi, iar azi mai puţin de 10.000, cu tot cu bugetari. Fabricile cu tradiţie s-au închis, comerţul scârţâie, serviciile sunt în moarte clinică, situaţie la îndemâna câtorva magnaţi, care cumpără toate aceste „cadavre” în scopul principal de a deţine şi mai puţin de a găsi soluţii pentru bunăstarea generală. Sărăcirea treptată a populaţiei duce, după cum bine ştim, la derapaje democratice grave (cel mai bun exemplu este cumpărarea voturilor), în urma cărora politicul, controlat de oameni cu bani, aduce în funcţii publice indivizi fără personalitate şi de cele mai multe ori slab pregătiţi. Iată cum se închide cercul vicios al neputinţei noastre şi de ce este explicabil faptul că azi, în plină criză economico-financiară mondială, nu avem soluţii la nivel local pentru implementarea unei strategii coerente pe termen mediu şi lung.
Este evident că lucrurile nu mai pot continua aşa, pentru că această complicitate ar putea aduce Câmpina în pragul falimentului instituţional şi bineînţeles, economic. Tocmai de aceea, în ultima vreme, mi-am asumat rolul, în calitate de ales local, de a iniţia o amplă dezbatere pe tema viitorului Câmpinei, în urma căreia să stabilim împreună, societate civilă, oameni politici şi mediu de afaceri, (bineînţeles, cu ajutorul unor specialişti în management urban) încotro ne îndreptăm şi care sunt soluţiile viabile pentru redresarea economică a urbei. Şansele de a redeveni o forţă economică a judeţului cred că sunt, însă, minime, dar asta nu ne împiedică cu nimic să redefinim tradiţia petrolieră (industrială) a oraşului dintre dealuri în care ne-am născut şi am ales să trăim. Pentru că altfel, în următorii ani, vom rămâne probabil un ţinut al bunicilor şi nepoţilor, vizitaţi doar la sfârşit de săptămână. În ceea ce mă priveşte, nu pot să fiu complice la un astfel de scenariu.
Sunt conştient că va fi foarte greu să urnesc din loc colosul indiferenţei autorităţilor, însă sper că alături de acest demers legitim vor veni din ce în ce mai mulţi oameni conştienţi că viitorul societăţii noastre se întrevede a fi sub un mare semn de întrebare.

P.S. Nu ţin deloc să-mi asum paternitatea acestui demers, aşa cum se vehiculează deja prin cercurile unor nemernici politici care nu au făcut nimic în viaţa lor publică în afară de a slugărnici şi de a profita. Îmi doresc doar ca acest oraş să redevină o casă bună a cetăţenilor săi, pentru că ăsta este adevăratul rost al nostru, al celor care vremelnic ne aflăm într-o funcţie publică. În rest, celor care le e frică de gândurile şi iniţiativele mele, le spun că mai au multe de aflat şi pătimit.
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

INDECIDABILII

Încerc să aplic în concretul politichiei româneşti teoria despre prostie pe care o prezentam în numărul trecut. Aş observa mai întîi că definiţia dată dată de Cipolla prostului: persoana care provoacă pierderi celorlalţi, fără ca el personal să aibă vreun cîştig sau suferind chiar pierderi  îmi permite să trag o concluzie surprinzătoare în ordinea ştiinţei politice: prostia este funciarmente antidemocratică. În măsura în care dăm cea mai simplă definiţie democraţiei: conlucrarea în vederea realizării binelui comun, e lesne de văzut că prostia, nerealizînd binele, nu poate fi democratică.  M-am întrebat de multe ori, văzînd unele decizii aiurea ale administraţiei, puzderia de legi prost făcute, stufoase, inaplicabile, care se bat cap în cap… dacă ele sunt făcute din rea intenţie (deciziile „cu dedicaţie” sunt mereu semnalate) sau pur şi simplu din prostie, din nepricepere, din incapacitatea de a gîndi toate consecinţele unui act. În decăderea de peste 4 decenii (de prin 1980…e de demonstrat) a învăţămîntului românesc, oamenii pur şi simplu prost pregătiţi, dar cu orgolii supradimensionate, sunt puzderie. Cineva a analizat recent cu atenţie CV-urile membrilor guvernului  şi a rămas îngrozit de cîtă făcătură şi pseudo-profesionalism există acolo.  Dacă mergem mai adînc, la parlament, la conducerile judeţene sau municipale, ce capacitate profesională au aceşti oameni? Chiar dacă, generoşi, le-am atribui bune intenţii, ele nu sunt niciodată suficiente, dimpotrivă, pot provoca uneori adevărate catastrofe.  Mi se va putea aduce drept contra-argument faptul că indivizi ca Becali, Vanghelie, Mazăre, Oprişan şi mulţi alţii au făcut averi, deşi nu-i dă cultura afară din casă. O observaţie: toţi au făcut avere pe seama statului, cărui îi place să se lase jupuit de favoriţii săi, şi nu într-un climat de concurenţă reală, profesionistă, cu adevărat capitalistă. Dintr-o asemenea concurenţă au de cîştugat toţi. Dar ea le-ar fi cerut pregătire managerială. România se prăbuşeşte datorită prostiei cocoţate la toate pîrghiile decizionale. De aceea lipseşte Binele public. Dar oamenii ăştia distrug ţara – nu putem decide de ce - din prostie sau din incompetenţă. Pe de altă parte, rămîn de făcut analize sociologice, etno-psihologice şi antropologice serioase pentru a încerca să explicăm de ce românii au un aşa dispreţ manifest pentru oamenii cu o pregătire intelectuală ireproşabilă, cărora nu le acordă nici o şansă în politică, rînduri, rînduri de alegeri au descurajat orice încercare de a se forma o elită academică autentică la nivelul deciziei politico-administrative. Oamenii cu studii serioase (nu la facultăţi născocite) în marile universităţi ale lumii nu au de fapt nici un succes la ştampilatorul tricolor de vot. Au fost acuzaţi destui parlamentari că şi-au angajat nevasta, fata, nepoata, amanta pe post de consilier la cabinetul parlamentar. Dar  nimeni nu întreabă: ce specialişti în economie, politici publice, mediu, învăţămînt, legislaţie lucrează în respectivul cabinet. De aceea nu trebuie să ne surprindă că România este o prostocraţie. În sensul definit de Cipolla. Dacă mai adăugăm şi celelalte două categorii,  banditul şi neajutoratul, în combinaţiile lor cu prostul, aproape că avem tabloul întreg al clasei noastre politice. Şi al răului public proliferant epidemic, aşa cum îl resimţim cu toţii. Nu am mai scris în ultimele săptămîni despre „evenimentele” curente, pentru că ele sunt de o dezesperantă lipsă de substanţă. În cei 70% oamenii ăştia şi-au însuşit şi meteorologia: Oprescu a inventat un viscol, Dragnea inundaţii. Politizarea meteorologiei (cu istoric încă din vremea ceauşistă) e încă o dovadă a faptului că e imposibil de înţeles: oamenii ăştia o fac din prostie sau din ticăloşie sau din ambele?
P.S. Plagiatul dlui. Ponta, devenit subit „băiat bun” pentru unii comentatori, rămîne un spin greu de scos din piciorul şchiopătînd al ţării. Iar anunţul că se va întîlni cu dna Merkel, făcut cu tonul cu care s-ar fi anunţat găsirea leacului pentru cancer, ţine de acelaşi amestec exploziv pe care l-am analizat mai sus.
Christian CRĂCIUN     

Câmpina, al doilea oraş românesc vizitat de noul ambasador al Macedoniei la Bucureşti

După capitala judeţului, Câmpina este al doilea oraş prahovean vizitat de noul ambasador al Macedoniei la Bucureşti, de la începerea misiunii sale diplomatice. Aceasta şi pentru faptul că Pande Lazarovski este numai de două luni ambasador al ţării sale în România, iar săptămâna trecută, a efectuat prima sa incursiune prin ţară; se înţelege, prima vizită în afara Capitalei.  După ce, acum aproape opt ani, municipiul nostru a reuşit o înfrăţire în premieră, cu oraşul turc Silivri, câţiva ani mai târziu, în 2010, reprezentanţii administraţiei publice locale au semnat protocolul de înfrăţire cu oraşul Kumanovo, al doilea ca mărime din Macedonia. Peste tot în judeţul nostru, ambasadorul a fost însoţit de Aurelian Gogulescu, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Prahova, ce îndeplineşte şi funcţia de consul onorific al Macedoniei în România. La mijlocul săptămânii trecute, cei doi s-au întâlnit cu reprezentanţi ai municipalităţii, dintre care amintim: primarul Horia Tiseanu, secretarul municipiului Paul Moldoveanu, directorul Direcţiei Economice, Gheorghe Ecaterinescu, directorul Poliţiei Locale, Carmen Gheorghe, directorul tehnic al Primăriei, Eliza Oprescu, alături de mai mulţi şefi de compartimente din cadrul executivului câmpinean. La întâlnire au mai participat deputatul câmpinean Virgil Guran şi consilierii municipali Marian Dulă şi Florin Frăţilă. Întâlnirea nu a durat decât două ore, iar Pande Lazarovski, o figură carismatică, a făcut o bună impresie tututor celor prezenţi. Ambasadorul macedonean a descris succint ţara natală, amintind despre ritmul înalt de dezvoltare economică a acesteia, recomandând investitorilor români să nu ocolească Macedonia, deoarece ea oferă astăzi facilităţi investiţionale de apreciat (zone economice fără taxe şi impozite pentru cei care vor să-şi deschidă afaceri în locaţiile respective, cea mai rapidă procedură de obţinere a autorizaţiilor de construcţie, din lume, după Singapore, autorizaţii ce se pot obţine chiar pe internet, un impozit pe venit de numai 10 puncte procentuale). Pentru a-l obişnui pe diplomat cu umorul românesc, Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură a Consiliului Local, i-a spus ambasadorului, în glumă, că în România nu există o procedură atât de rapidă de obţinere a autorizaţiilor de construire, dar nici nu este necesară, pentru că “românii nu au nevoie de autorizaţii ca să se apuce de făcut construcţii, le obţin abia după începerea lucrărilor.” Lazarovski a apreciat vizita la Câmpina ca fiind făcută unor prieteni apropiaţi, făcând referire şi la înfrăţirea dintre Kumanovo şi Câmpina. De asemenea, el a amintit că macedonenii au o bună impresie despre România, deoarece Patriarhia Macedoniei, înfiinţată pe la 1967, a fost susţinută puternic, încă de la începuturile sale, de către patriarhul BOR al acelor vremuri, PF Iustinian. Primarul Horia Tiseanu, după ce a făcut istoricul Câmpinei, de la prima sa atestare documentară, din  1503, i-a mulţumit ambasadorului pentru vizită, declarându-se onorat de aceasta. Ca reprezentant al unui patronat din zonă, deputatul Virgil Guran, în numele oamenilor de afaceri din municipiu, şi-a exprimat speranţa că, în viitorul apropiat, între Câmpina şi Kumanovo se vor dezvolta nu doar relaţiile de prietenie, ci şi cele economice. Ela promis că va sprijini dezvoltarea relaţiilor româno-macedonene Parlamentul României. Edilul câmpinean i-a dăruit ambasadorului Lazarovski, în semn de prietenie, mai multe albume de prezentare a Câmpinei, precum şi o plachetă aniversară a municipiului. Aceeaşi atenţie a fost acordată şi lui Aurelian Gogulescu, acesta declarându-se, de asemenea, un vechi prieten al oraşului nostru. A.N.

Preţul transportului în comun pe rutele interne rămâne neschimbat

Un proiect de hotărâre iniţiat, la începutul anului, de consilierul social-democrat Horaţiu Zăgan  a fost readus în dezbaterea Consiliului Local, după ce iniţiatorul său îl retrăsese în şedinta din ianuarie 2013 pentru a-l supune dezbaterii publice. Este vorba despre proiectul de majorare cu 50 de bani a preţului biletelor pentru traseele interne de  maxi-taxi, adică pe traseele Slobozia-centru, Muscel si Voila. creşterea tarifului fiind de la 2 lei la 2,5 lei. Zăgan a arătat că susţine proiectul, deoarece consideră că promovarea lui este necesară ca urmare a creşterii preţului carburanţilor de la 3,29 lei/litru, cât era în luna iunie 2009, dată la care a fost aprobată ultima majorare a tarifului la transportul public intern de persoane, la 6,05 lei/litru, în luna decembrie 2012, dar şi din cauza creşterii primelor de asigurare RCA de la 1400 lei/autobuz la 2800 lei/autobuz, a creşterii TVA de la 19% la 24%, precum şi a creşterii cheltuielilor privind întreţinerea autovehiculelor cu 60%. Iniţiatorul a subliniat că firma solicitantă, Eliro, nu a majorat salariile angajaţilor săi în ultimii ani. Proiectul a generat multe discuţii, iar în final, a fost retras, majoritatea consilierilor considerând că majorarea ar împovăra prea mult călătorii de pe traseele respective, mai ales că şi aşa, confortul oferit de microbuzele firmei transportatoare lasă de dorit. Primul care a expus adunării nemuţumirile călătorilor a fost Florin Frăţilă: “Oamenii spun că nu se respectă programul şi că maşinile sunt niste catarage. Programul de funcţionare al microbuzelor firmei Eliuro lasă şi ele de dorit, pentru că avem semnale de la cetăţeni că, uneori, maşinile vin chiar la interval de o oră.”  Consilierul Gena Preda a garantat că pe traseul Voila, pe care circulă zilnic, maşinile vin din 20 în 20 de minute, recunoscând că marile gropi formate pe carosabilul acestui traseu reprezintă un chin nu doar pentru şoferi, ci şi pentru călători. Unii consilieri au afirmat că, din informaţiile pe care le deţin, nu mereu s-ar da bilete călătorilor, iar alţii au susţinut că ar fi necesar ca preţul unui bilet pentru parcurgerea distanţei dintredouă staţii să nu fie identic cu cel standard. Astfel, Enache Dragomir a propus ca “să se ia în calcul posibilitatea unui bilet mai ieftin pentru cei care merg doar o staţie, pentru că firma ar atrage mai mulţi călători dacă preţul biletului ar fi accesibil pentru cât mai mulţi.” Cu toate că iniţiatorul proiectului a atras atenţia asupra pericolului ca firma transportatoare să intre în faliment (“Subliniez că firma nu a mărit salariile. Chiar dacă au crescut mult costurile. Nu e ca şi cum s-ar schimba regula în timpul jocului”), majoritatea a considerat că firma transportatoare, dacă nu mai poate rezista pe aceste trasee, ar fi bine să se retragă pentru a lăsa locul altor transportatori, mai puternici, care ar putea face aceeaşi treabă cu preţul de 2 lei/călătorie, cât este în prezent. Precizăm că, pe traseele din interiorul oraşului, circulă şi microbuzele firmei ce asigură transportul de călători pe ruta Băneşti – Gară, la care preţul unui bilet a fost majorat de mult la 2,50 lei. Acest preţ a fost aprobat de Consiliul Judeţean, deoarece traseul Băneşti-Gară este un traseu judeţean, făcând legătura dintre două localităţi, chiar dacă învecinate. A.N.

În ambele spitale câmpinene valoarea coplăţii este de 10 lei

De la începutul acestei luni, în sistemul nostru medical de tot păcatul (unei veşnice subfinanţări), a fost introdusă coplata, o taxă pe care o plăteşte pacientul la externare pentru serviciile medicale primite, indiferent de numărul zilelor spitalizării respective (cu condiţia ca spitalizarea să fie continuă). Conform Legii nr. 220/2011 (pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii), conducerile spitalelor au putut fixa această taxă între 5 şi 10 lei. Marea majoritate a unităţilor spitaliceşti din România au ales, bineînţeles, valoarea de 10 lei pentru coplată, fiindcă, şi aşa, suma strânsă pe o lună abia ajunge pentru funcţionarea unui spital obişnuit timp de o zi, maximum două. La fel s-a decis şi în consiliile de administraţie ale celor două spitale câmpinene. Există şi categorii de persoane exceptate de la plata acestei taxe: cei internaţi la urgenţă; tinerii între 18 ani - 26 ani, dacă sunt elevi, absolvenţi de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni; ucenicii sau studenţii, dacă nu realizează venituri din munca; pacienţii cu boli cornice; copiii şi tinerii de până la 18 ani; persoanele cu handicap; gravidele şi lăuzele; pensionarii cu pensii sub 740 lei pe lună. Spitalul de Psihiatrie Voila are o situaţie aparte, deoarece aici sunt foarte multe cazuri sociale. Acest lucru face ca pacienţii externaţi, cu venituri mai mult decât modeste, să nu aibă nici acei 10 lei pentru coplată. Noroc cu cei din personalul medical al spitalului, care, din compasiune şi altruism, plătesc din buzunarul propriu pentru amărâţii ce nu-şi permit nici plata acestei taxe. A.N.

Societatea Civilă de Avocaţi “Cicală, Miclea şi Asociaţii” a deschis un sediu secundar la Câmpina

Inaugurarea primei societăţi civile de avocaţi din Câmpina, numită “Cicală, Miclea şi Asociaţii”, a avut loc, în prezenţa a peste 60 de invitaţi, joi, 4 aprilie, în incinta băncii Vital, acolo unde societatea îşi are sediul funcţional. Evenimentul iniţiat şi coordonat de avocat Maria Guran a fost onorat de prezenţa celor mai reprezentative personalităţi din viaţa politică şi administrativă a judeţului Prahova.
Societatea a fost fondată de către avocaţii Damian Miclea şi Katia Constanţa Cicală şi are sediul profesional principal în Bucureşti, iar acum sediul secundar în oraşul Câmpina.
Potrivit declaraţiilor avocatei Katia Cicală, “societatea îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, pe teritoriul Albaniei, pe teritoriul Canadei,  având propriile birouri de lucru şi totodată prin colaborare, având societăţi de avocatură corespondente în peste 40 de ţări”.
În întâmpinarea clienţilor vor veni cei şapte avocaţi ai aceastei societăţi: Cicală Katia Constanţa, Miclea Damian, Mihaela Iofciulescu, Lisander Jazxhi, Ripan Raluca, Serghei Cicală şi Cosmin Monac, împreună cu doamna avocat Maria Guran, coordonatoarea sediului secundar din Câmpina. ”Sunt avocat definitiv Maria Guran, membră a Baroului Bucureşti. Împreună cu echipa mea am pornit acest proiect, prin care dorim să le fim alături locuitorilor din Câmpina şi din zonele limitrofe. În cadrul acestei case de avocatură putem oferi serviciile noastre în toate ramurile de drept. Cabinetul va funcţiona zilnic, între orele 9.00 şi 17.00, iar pentru început am ales ca zi de consultaţii juridice vinerea, între orele 12.00 şi 16.00”.
Dat fiind că în oraşul nostru puteam beneficia doar de serviciile cabinetelor individuale de avocaţi, s-a manifestat nevoia de a deschide o societate civilă de avocaţi: “Am demarat acest proiect cu intenţia de a a veni în întâmpinarea necesităţii locuitorilor din Câmpina şi din zonele limitrofe, acordând consultaţii juridice gratuite de 30 de minute”  - a declarat Damian Miclea, unul dintre asociaţii casei de avocatură.
 Prezent la eveniment, primarul Horia Tiseanu a apreciat ca necesară înfiinţarea unui astfel de sediu la Câmpina şi a punctat foarte clar şi oportunităţile care decurg de aici: “Apreciez foarte mult ideea de a deschide o casă de avocatură în Câmpina deoarece este nevoie, în anumite procese grele, în care este vorba de sume mari de bani, de o casă de avocaţi cu multă experienţă. În loc de a căuta o casă de avocatură la Bucureşti, o vom putea găsi pe plan local, iar din punct de vedere al administraţiei locale suntem foarte mulţumiţi”. 
Iulia Dupu

Liviu Briciu nominalizat la categoria “Managerul anului” în cadrul “Galei Permiilor de Jazz 2013 pe 2012”

Gala Premiilor de Jazz 2013 pentru anul 2012, organizată de fundaţia MUZZA, în colaborare cu Ministerul Culturii şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi coordonată de Alexandru Şipa, a avut loc la Hard Rock Cafe, în Bucureşti, duminică 7 aprilie 2013. Juriul, alacătuit din Radu Canarache, Anca Romeci, Olivia Sima, Liviu Zamora – membrii şi Alexandru Şipa – preşedinte, l-a nominalizat pe concitadinul nostru, Liviu Briciu, la categoria “Manager al anului”, pentru una dintre cele mai mari realizări în domeniu, în anul 2012. Liviu Briciu, profesor de informatică la Câmpina şi Ploieşti, fost membru al formaţiei “Meteor”, coordonator şi co-fondator al Club Live, din Câmpina, organizator  al primului Jazz Rock Festival din ţară, ne-a demonstrat încă o dată valoarea acţiunii susţinută de el anul trecut, în perioada 2 - 4 august, când festivalul ajunsese la a doua sa ediţie sub egida Clubului Live, care se poate mândri şi cu faptul că a găzduit diverse alte evenimente muzicale şi sociale, ridicând astfel nivelul, nu numai muzical al urbei, dar şi pe cel socio-cultural în genere.
Vorbim despre singurul festival din ţară care împleteşte genurile jazz şi rock, unindu-le armonios, cu clasă şi rafinament, în proporţia de 80% jazz şi 20% rock. Acest festival se desfăşoară la Câmpina, iar în luna august a acestui an va ajunge la a treia ediţie, în aceeaşi locaţie şi sub aceeaşi organizare. Câmpineanul nostru a fost nominalizat pentru una dintre cele mai importante realizări în domeniul muzical jazz–rock din anul 2012, pentru organizarea cu succes a celui mai imponent eveniment anual referitor la muzica jazz-rock. “Şi pentru mine a fost o surpriză, pentru că numele meu apare lângă nume mari în organizarea festivalurilor de jazz din ţară. Festivalul nostru, de la Câmpina, este la a treia ediţie şi nu doar din meritul meu, ci şi al municipalităţii şi al Casei Tineretului, care au susţinut de la început ideea acestui festival. Surpriza a constat în faptul că, prin această nominalizare, intrăm şi noi în circuitul festivalurilor mari din ţară”, ne-a declarat Liviu Briciu, adăugând că “fără seriozitatea şi profesionalismul cu care a fost conceput şi organizat festivalul, nu s-ar fi ajuns la acest rezultat”.
Felicitări lui Liviu Briciu pentru reuşita de a fi scos oraşul nostru din banalite şi de a-i fi dat o şansă în plus în a se confrunta cu policromia infinită a muzicii! Câmpina aşteaptă cu nerabdare să vibreze din nou la unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică, pe ritmul viu şi sincopat al jazz-ului! (Iulia DUPU)

Paşii Formării Profesionale Iniţiale (FPI) parcurşi de elevii Liceului Tehnologic Energetic Câmpina

În cadrul proiectului european intitulat “Parteneriate active şcoală – întreprindere pentru îmbunătăţirea formării profesionale iniţiale” au fost implicate numeroase cadre didactice şi elevi ai  Liceului Tehnologic Energetic Câmpina, alături de agenţi economici locali (S.C. Cameron Srl, S.C. Electomontaj S.A., S.C. Hidroelectica S.A., S.C. Floricon Salub Srl) şi de Universitatea Politehnică Bucureşti.
Directorul adjunct al Liceului Tehnologic Energetic Câmpina, inginer Gheorghe Lamba, ne-a împărtaşit câteva amănunte privitoare la organizarea naţională şi locală a acestui proiect: “Proiectul este cofinanţiat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane, având ca axă prioritară educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere, iar beneficiarii proiectului sunt Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, implicit elevii unităţii noastre de învăţământ şi agenţii economici pentru care aceştia vor lucra în viitor. În proiect sunt impliate peste 100 de şcoli din toată ţara. Există 20 de centre pilot care realizează, fiecare în parte, câte o reţea partenerială. Noi aparţinem reţelei Braşov care coordonează cinci licee: două în judeţul Prahova, două în judeţul Braşov şi şcoala pilot, în oraşul Braşov. Sunt implicaţi peste 5000 de profesori, reprezentanţi ai agenţilor economici şi elevi. Perioada de derulaj al proiectului este între 2010 şi 2013.”
Vineri, 5 aprilie, în cancelaria Liceului Tehnologic Energetic Câmpina, au fost susţinute discuţii şi prezentări (prin intermediul unor fişiere Power-Point realizate şi transmise de către profesori) ale activităţilor desfăşurate în timpul săptămânii şcoală – întreprindere: 01.04.2013 – 05.04.2013. Elevii au vizitat Universitatea Politehnică Bucureşti, au făcut ore de practică la societăţile comerciale Cameron, Electroutilaj şi Hidroelectica şi au susţinut concursuri sub deviza “Să ştii mai mult, să fii mai bun”. Directorul liceului, Stan Sârbu, a lansat un apel, atât elevilor, cât şi agenţilor economici parteneri din Câmpina şi împrejurimi: “Partenerii noştri ar trebui să ne caute şi să ne ceară elevi pentru practică, iar elevii trebuie determinaţi să aibă o stimă majoră pentru orele de practică, de atelier şi pentru stagii!”
Între argumentele dezbătute de către d-l Sârbu s-a aflat problema practicii - “un maistru nu poate face faţă câte unei clase de 30 de elevi” şi cea a certificatelor de competenţe profesionale. Acest ultim argument a fost evidenţiat şi de către unul dintre elevii claselor a XII-a, care cere sistemului să fie mai atent si viglilent în privinţa certificatelor de competenţe profesionale care adesea sunt cumpărate şi nu obţinute prin studiu şi merite şcolare adecvate unor astfel de certificate. Au mai luat cuvântul: inspector Ion Ionescu, Gheorghe Tudor, reprezentantul firmei Floricon Salub Srl şi directorul Cristin Florea care a felicitat echipa Liceului Energetic pentru acţiunea întreprinsă, dar s-a arătat dezamăgit de aceasta din punct de vedere al scopului propus.
Toţi invitaţii au mulţumit liceului pentru acţiunea organizată şi şi-au exprimat speranţa ca în viitor să se găsească o cale de colaborare vie între liceele profesionale şi agenţii economici şi să se îmbunătăţească mecanismele de funcţionare a structurilor consultative, astfel încât să determine creşterea gradului de conştientizare a importanţei implicării mediului economic în procesul educativ de formare profesională iniţială. 
Iulia DUPU

Au fost premiaţi elevii câştigători ai concursului “România citeşte”

Zilele trecute, au fost premiaţi elevii clasei a IV-a de la Şcoala Gimnazială “Al.I. Cuza” (fostă Generală nr. 8), câştigători ai unei competiţii la care au participt toate clasele a IV-a din cadrul şcolilor câmpinene. Este vorba despre manifestarea culturală desfăşurată sub egida concursului “România citeşte”, organizat la nivel naţional, Câmpina numărându-se printre puţinele municipii nereşedinţe de judeţ care au găzduit evenimentul. S-a considerat că cei mai potriviţi pentru acest concurs sunt elevii claselor a IV-a, deoarece nivelul lor de instruire le permite să citească şi să înţeleagă bine textele care le-au fost date spre lectură, printr-o broşură cu tematică obligatorie, primită de toţi elevii înainte de începerea concursului. La Câmpina au fost 12 clase a IV-a, însumând 360 de elevi. A fost o etapă preliminară, faza pe clase, la care au participat toţi copiii, sub atenta supraveghere a doamnelor învăţătoare. Din cei 360 de copii s-au ales 60, câte cinci din fiecare clasă. Aceştia au participat, ulterior, în Sala Mare a Casei de Cultură, la concursul propriu-zis. După cele două zile de concurs, la care copiii au răspuns la mai multe seturi de întrebări de baraj (despre cele citite în cadrul lecturilor obligatorii), au câştigat cei cinci elevi ai clasei a IV-a A de la Şcoala Gimnazială “Al.I. Cuza”. Ei au fost recompensaţi cu premii în cărţi, plus un raft metallic pentru depozitarea în clasă a cărţilor şi manualelor şcolare. A fost premiată, de asemenea, şi învăţătoarea lor, Cristina Badea, recompensată cu o tabletă. Festivitatea de premiere a fost asigurată, pe rând, de primarul Horia Tiseanu, şeful Comisiei de cultură şi învăţământ a Consiliului Local, Florin Frăţilă, şi directorul Casei de Cultură”Geo Bogaza”, Florin Dochia. “Trebuie să recunosc că, la început, fiind iniţiativa Comisiei de cultură, nu am avut dimensiunea exactă a acestui concurs pe care l-am privit cu destulă mirare şi suspiciune. Îmi dau seama acum că am greşit şi că manifestarea este demnă de toată lauda, iar felicitările mele se îndreaptă în acest moment atât spre elevii câştigători, cât şi către doamna învăţătoare care i-a învăţat atât de bine să citească”, a declarat edilul oraşului, mulţumit că municipiul nostru a organizat un asemenea eveniment cultural. “În zilele noastre, când copiii citesc atât de puţin, fiind absorbiţi aproape complet de jocurile pe calculator, ca să nu mai zic de alte tentaţii, concursul nostru, din zona de cultură şi de culturalizare a elevilor din prima parte a ciclului gimnazial, nu poate decât să ne bucure şi să ne determine să continuam cu astfel de acţiuni foarte benefice pentru viitorul micilor elevi”, a fost de părere şi Florin Frăţilă, susţinătorul acestui proiect cultural, privit cu multă neîncredere, săptămânile trecute, chiar de către colegi ai săi din legislativul municipal. A.N. 

Cronică literară

“APTER”. File de istorie

Moto: “Scoală-te, dacă-ţi iubeşti ţara!” (parolă - 8 iunie 1848)

Aşteptată, cu un justificat interes, o perioadă îndelungată de timp, cartea “APTER” a renumitului ziarist prahovean Serghie Bucur s-a bucurat de un binemeritat succes la Târgul Internaţional de Carte şi Muzică desfăşurat la Braşov în perioada 21-24 martie.
Cartea “APTER - roman istoric”, apărută într-o ţinută elegantă, cu o grafică fină, în colecţia “Literatura română contemporană” (Editura Minerva, Bucureşti, 2012, 319 pagini, 6 fotografii color), sponsorizată de Primăria Buşteni şi de către primarul acestei localităţi, Emanoil Savin, este structurată astfel: 105 capitole; o prefaţă - “Documentul şi  ficţiunea”, semnată de prof. dr. Constantin Trandafir (“Osteneşte de mult la un «roman» de inspiraţie istorică şi, sincer să fiu, pe lângă faptul că genul acesta nu mai este la modă, nu-l vedeam alergător de cursă lungă”); un prolog (“Dumnezeu nu îl poate uita... A făcut din Franţa un imperiu... Trăiască Napoleon Bonaparte!”); epilog (“Sanctitatea Sa Papa, crede că românul Bălcescu a pus nu numai o piatră la temelia istoriei Europei, dar şi o lucrare ştiinţifică nu departe de studiile din Quatrocento”) şi atelierul romanului, unde sunt dezvăluite numeroase şi atractive momente/ etape importante în elaborarea lucrării amintite şi în stabilirea titlului (iniţial, proiectul s-a numit “Ascunzătoarea”, din care s-au prezentat secvenţe în Cenaclul Literar din Câmpina - “Bălcescu, zeul împroprietăririi ţăranilor”), precum şi interpretarea, la Radio Bucureşti, a unui fragment din “Ascunzătoarea” de către actorul Ion Marinescu.
Termenul APTER (împrumutat din Entomologie, reprezintă un grup de insecte primitive, din subclasa “Pterygota” - fără aripi) este menţinut deliberat în suspans, până la sfârşitul volumului (p. 363), pentru a oferi cititorilor şansa de a descoperi subtilităţile întregului roman.
Datorită compoziţiei complexe, a cadrului bine ales, a stilului narativ folosit, autorul asigură o percepţie clară a fenomenului istoric. Extinderea cadrului epic, diversitatea mediilor sociale surprinse de publicistul Serghie Bucur, claritatea expunerii, asigură o reală cursivitatea romanului.
Acţiunea - un preludiu al Revoluţiei din 1848 - se desfăşoară pe multiple planuri, este susţinută de numeroase personaje, singulare (Nicolae Bălcescu, Napoleon Bonaparte, Jean Ghika etc) sau grupate (pentru a marca un anumit eveniment).
Astfel, pe 20 martie 1848, la Paris, Nicolae Bălcescu cheamă la locuinţa sa din Rue de L’Université 94, camarazii moldo-valahi (Negri, Ghika, Negulici, Rozenthal, Poenaru, Cuza, Alecsandri ş.a.) pentru articolul 13 din Constituţie.
Eroul principal al cărţii, Nicolae Bălcescu (1819 - 1852, n. Bucureşti. Om politic, istoric, economist şi gânditor democrat - revoluţionar român), este “portretizat” fără “exacerbarea virtuţilor eroice, după modelele uzate şi nici prin acapararea prim-planului acestuia” (p. 5). Totuşi, discret, în “Atelierul romanului” sunt menţionate câteva trăsături: “Un Bălcescu hotărât, aprig, religios, mândru, filozof, ostaş şi om” (p. 301).
Un moment important al lucrării îl constituie întâlnirea revoluţionarului Nicolae Bălcescu cu căpitanul Cristofi, căruia îi înmânează, pe 8 iunie 1848, într-un crâng de lângă Câmpina, biletul ascuns într-o ţigară, cu mesajul: “Scoală-te, dacă-ţi iubeşti ţara! Acum e vremea!”
Biletul-parolă, transmis de Nicolae Bălcescu de la Conacul Mavros-Cantacuzino, sat Călineşti, comuna Floreşti (unde trăia clandestin), la crângul câmpinean, avea semnificaţia “declanţării revoluţiei pornite din Telega, prin Ploieşti” (p. 304). Acţiunea este urmărită de colonelul Banov - şeful Ştabului domnesc - care descarcă un glonţ spre Nicolae Bălcescu, parat, în ultimă instanţă, de un soldat care moare pe loc.
“APTER” - o îmbinare armonioasă a documentului cu ficţiunea, un rezultat evident al cercetării ştiinţifice îndelungate, a fost bine primit de critica de specialitate: “Autorul se mişcă în timp, în spaţiu, în secretele tehnicii şi scriiturii cu o neaşteptată dezinvoltură” (prof. dr. Constantin Trandafir); Omul trebuie privit “ca o victimă şi produs al istoriei, cu toate păcatele şi isprăvile lui” (prof. dr. Christian Crăciun); “Prototipul lui Nicolae Bălcescu pare construit dintr-o materie de excepţie” (redactor de carte, Pavel Perfil).
Pentru nenumăratele calităţi, “APTER” - după cum apreciază criticul literar Constantin Trandafir - “e o scriere care merită toată atenţia”.
Theodor MARINESCU

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Muntele Sfatului Rău

Volumul de nuvele scris de celebrul scriitor israelian Amos Oz, apărut în anul 1976, se axează obsesiv de mult în jurul atmosferei greu respirabile care exista în Palestina în ajunul iminentei retrageri a trupelor şi administraţiei britanice. Nu trebuie să uităm că Palestina a fost pre-luată de către Imperiul Britanic de sub stăpânirea otomană după Primul Război Mondial, e drept, sub forma unui mandat al Societăţii Naţiunilor. Cert este că britanicii au administrat şi decis soarta Palestinei şi a locuitorilor săi în perioada interbelică până când situaţia postbelică nu le-a mai fost deloc favorabilă, procesul de decolonizare nemaiputând fi amânat, fiind nevoiţi să accepte, de voie, de nevoie, în final să părăsească Palestina. În cartea „Muntele Sfatului Rău”1 Amos Oz surprinde perfect anxietatea unei populaţii evreieşti răvăşită de cruntele experienţe ale Holocaustului, fiecare individ îşi ducea în spate propria drama dar şi de incertitudinea unui viitor care în 1947, înainte de retragerea britanicilor, părea mai mult decât învolburat. Exista frica ce va edifica spiritul evreiesc încă de atunci: ne vor arunca arabii în mare? Cele trei nuvele sunt separate dar comunică între ele, reprezentând trei puncte de vedere asupra realităţii, veterinarul Kipnis a cărui soţie, sătulşă de privaţiunile unei vieţi grele,  îl părăseşte pentru un demnitar britanic în timpul unui bal, puştiul Uriel Kolodny al cărui model îl reprezenta Efraim, un romantic tânăr implicat în mişcarea subterana evreiască şi al treilea, întrupat de scrisorile pe care le trimite dr. Emanuel Nussbaum, atins de o boală incurabilă  fostei sale iubite,  Hermina Oswald. Imaginea dominantă din fundal este cea a unui oraş Ierusalim fermecător dar şi dezolant, oriental dar şi supus influenţei unei comunităţi evreieşti cu diverse origini dar dezrădăcinată dintr-o Europă atât iubită cât şi urâtă, unde autorul a şi copilărit, pe care-l cunoştea foarte bine putând a-l descrie cu exactitate şi farmec „O dată sau de două ori mi-am avertizat vecinii, părinţii acestor copii, că expunerea exagerată la radiaţii este nocivă pentru piele, ba chiar influenţează în rău dezvoltarea generală. În zadar. Locuitorii din cartier, patroni de mici magazine, păstrători de tradiţie, funcţionari municipali sau de la Agenţia Evreiască, refugiaţi, filozofi şi colecţionari de timbre, foşti pionieri, profesori şi curieri- toţi au ridicat bronzul la rang de religie. Li se pare, probabil, că prin culoarea pielii, copiii lor se transformă în adevăraţi evrei. O rasă nouă, puternică, ei nu vor mai fi persecutaţi şi nu vor mai cunoaşte frica, nu vor mai dezveli dinţi de argint sau de aur, nu vor mai avea palme transpirate şi ochelari cu lentile groase. Noua culoare a pielii reprezintă eliberarea totală de frică şi persecuţii.(...) La sfârşitul unei zile de vară, Kerem Avraham emana miros de imigranţi din Europa de Est. Un miros acru. Dacă aş încerca să izolez elementele, aş identifica următoarele : transpiraţia lor. Peştele lor. Uleiul ieftin pe care îl folosesc la prăjit. Probleme digesive pe bază nervoasă. Intrigi minore între vecini, motivate de lăcomia reprimată. Spaime şi speranţe. Ici-colo câte un canal de colectare pe jumătate astupat. Lenjeria care li se usucă pe frânghiile de rufe întinse peste tot, în special lenjeria de damă, are un aer cucernic. Puritan, aş zice. Pe fiecare pervaz se murează castraveţi în foste borcane de dulceaţă, castraveţii plutesc în apă cu usturoi, mărar, pătrunjel şi frunze de dafin.”2 „Ce e trecător în Ierusalim şi ce e permanent? Foi de tablă încreţite. Paravane din placaje. Borcane goale de iaurt. Maniere europene împletite cu o veselie grosolană. Un oraş de imigranţi la marginea deşertului, pe ale cărui acoperişuri flutură cearşeafuri întinse la uscat. Localnici care aleargă fără încetare de colo-colo, cu ochelari de soare pe frunte”. În această lume răvăşită atât de drama Holocaustului cât şi de procesul complex pe care francezii îl numesc depaysment  viziunile sunt împărţite între cele apocaliptice şi cele raţionale şi realiste (din fericire pentru statul evreu, cele din urmă au primat)„Să se cutremure pământul. Oraşele să se transforme în scrum, iar turnurile să se prăbuşească în ţărână. Atunci vom avea şi noi parte de odihnă”3. Vocile rationale cred că „esenţialul este să ştim să păstrăm echilibrul corect între zel şi bun-simţ, să punem accentul pe realitatea prezentului şi să nu exagerăm încordând arcul înainte de vreme”4 „Vom supravieţui oare războiului care se apropie?” se întreabă dr. Nussbaum O întrebare deschisă, a cărui răspuns îl cunoaştem acum însă geniul unui scriitor este tocmai de a se transpune în pielea şi capul unui personaj care trăia în trecut fără să ştie dezvoltarea viitorului. În 1949 (la 24 februarie cu Egiptul, la 23 martie cu Libanul, la 3 aprilie cu Iordania şi la 20 iulie cu Siria) Israelul a semnat armistiţii cu statele arabe cu care se afla în conflict, stabilindu-se o line de demarcaţie destul de favorbilă noului stat evreu care reuşea, după acest prim război victorios să se întindă pe 78% din suprafaţa fostei Palestine aflată sub mandat britanic, controlând 21.000 kilometri pătraţi (totuşi, o suprafaţa destul de mică). Amos Oz este unul dintre cei mai mari scriitori contemporani şi sperăm că Premiul Nobel să nu-l ocolească pe autorul Rimelor despre viaţă şi moarte. Până nu este prea târziu.
Codruţ CONSTANTINESCU
1 Muntele Sfatului Rau. Nuvele de Amos Oz, traduceredin ebraica si note de Any Shilon, Editura Humanitas, 2012
2 pag.180-181
3 pag. 89
4 Pag.123