16 aprilie 2013

Câmpina, tot mai des în vizorul DIICOT

Dintr-un oraş patriarhal şi liniştit, în care nu se întâmplă decât arareori evenimente senzaţionale, cazuri în care mai mâncă şi ziariştii locali o bucată caldă de pâine, municipiul nostru a ajuns, în ultima vreme, o mică, dar periculoasă Craiovă. De la începutul acestei luni, Câmpina pare a semăna cu o aşezare în care infracţionalitatea este la ea acasă. Nu începuse bine luna aprilie că mai mulţi procurori ai Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) – Serviciul Teritorial Ploiesti au făcut descinderi  în câteva imobile din Câmpina, pentru a destructura un grup de hackeri suspectati că au creat un prejudiciu estimat la cel puţin 100.000 de euro, prin anunţuri fictive postate pe site-uri din străinătate.
Acuzate de fraudă informatică, cinci persoane au fost arestate preventiv (29 de zile), iar altele au fost duse pentru audieri la sediul DIICOT Ploieşti. În urma acestei acţiuni, au fost ridicate şi sechestrate mai multe calculatoare, diferite suporturi pentru stocarea datelor informatice, documente de transfer bancar, aproximativ 4.000 de euro şi un autoturism. Din investigaţii a rezultat că, în Câmpina, se formase de câţiva ani un grup infracţional care se ocupa cu fraude informatice. În cinci ani de zile, membrii grupării, prin postări pe internet, pe diferite site-uri specializate din străinătate, a unor anunţuri privind oferte de vânzare de bunuri fictive (electronice, în special), reuşiseră să înşele mai multe persoane, care, în dorinta de a achiziţiona bunurile respective (fictive), trimiteau banii către suspecţi prin sisteme de transfer rapid, însă bunurile nu erau niciodată expediate. Astfel, au ajuns victime, sute de cetăţeni europeni, majoritatea din Spania, Portugalia. Cazul este departe de a fi soluţionat şi nu sunt excluse şi alte descinderi sau arestări preventive.
După o săptămână de la aceste descinderi, ofiţeri şi procurori de la DIICOT şi-au făcut din nou apariţia în Câmpina: de data aceasta pentru a anihila un grup de infractori basarabeni care îşi propuseseră să jefuiască un cazinou ce funcţiona ilegal în centrul oraşului, la subsolul unei clădiri din vecinătatea Colegiului Forestier şi să “elimine” un interlop local. “Eliminarea” respectivă s-ar fi făcut, desigur, prin împuşcare, în acest sens, asasinii plătiţi fiind înarmaţi până în dinţi. S-a vorbit despre o reglare de conturi, drept pentru care cei care aveau de recuperat o datorie de la interlopul câmpinean pomenit mai devreme au angajat aceşti criminali Grupul criminalilor plătiţi era condus de un basarabean absolvent al unei şcoli militare din Sibiu şi fost luptător în Legiunea Străină. Acesta şi complicii săi pregăteau de multă vreme un jaf armat, vizat fiind cazinoul de la subsolul clădirii care, la parter, adăposteşte sediul PP-DD Câmpina. Conform planului asasinilor plătiţi, interlopul câmpinean ar fi trebuit să fie împuşcat chiar în cazinoul ce urma să fie jefuit ulterior, cazinou în care acesta era zilnic prezent pentru a juca poker şi barbut pe bani grei, împreună cu alte figuri ale lumii interlope din Câmpina, Ploieşti şi chiar din afara judeţului.  Atacatorii au acţionat la pont, dar atât tentativa de asasinat, cât şi cea de jaf au fost oprite la timp de poliţiştii de la Biroul de Combatere a Crimei Organizate Ploieşti. “În acest caz, procurorii DIICOT au prins în flagrant, joi noapte, în Câmpina, doi membri ai grupării de asasini plătiţi, în autoturismul cu care aceştia se deplasau fiind descoperite un pistol cu amortizor si muniţia aferentă, un pistol cu gaze, cagule, boxuri şi cătuşe.
De asemenea, anchetatorii au făcut cinci percheziţii în Bucureşti şi în Câmpina, la locuinţele învinuiţilor şi la cazinoul ilegal, în urma cărora, în casa unui alt membru al grupării, au fost găsite 42 de cartuşe şi un pistol. La sediul DIICOT Ploieşti vor fi audiate 15 persoane, urmând ca, ulterior, să fie dispuse măsurile legale faţă de învinuiţi”, se precizează într-un comunicat remis de DIICOT.
Potrivit anchetatorilor, din gruparea condusă de basarabean făceau parte şi un subofiţer MAPN, un absolvent al Academiei de Poliţie, dar şi un medic plastician din Bucureşti. Ionuţ Botnaru, procuror şef al DIICOT Ploieşti, a precizat, pentru Max-media.ro, că atacatorii au actionat la pont. Ştiau că la Câmpina se întâlnesc amatori de jocuri de noroc din toată ţara care pariau pe sume foarte mari, de ordinul sutelor de mii de euro. Jaful fusese pregatit pentru noaptea de joi spre vineri, însă totul a fost oprit de poliţiştii de la Combaterea Crimei Organizate. Maşina celor doi asasini care au venit în noaptea de joi spre vineri la Câmpina a fost blocată la intrarea in municipiu. Două persoane au fost reţinute deocamdată în acest dosar. Este vorba despre fostul luptător din legiunea străină si un complice de-al său. În maşina cu care aceştia s-au deplasat la Câmpina au fost găsite un pistol Macarov de 9 milimetri cu amortizor, un pistol cu gaze, cuţite, boxuri, cagule şi cătuşe.
S-ar putea spune că tot e bine că tărăşenia s-a terminat fără vărsare de sânge, dar de la omoruri organizate în spaţii închise, în locuri frecventate exclusiv de interlopi, şi până la asasinate în plină stradă nu mai este mult. A.N.

Cuvântul care înţeapă

De ce trebuie să miluim cetăţenii în sutană?

Sunt aproape sigur că scriitura de azi îmi va atrage oarece critici atât din zona habotnicilor, cât şi din aceea a slujbaşilor Domnului, dar cu toate astea simt că nu pot să trec peste o stare de fapt care mă scandalizează la nivel de procedură şi nu neapărat pe fondul ei.
De ani de zile sau poate mai nimerit spus dintotdeauna (încă nu am verificat şi nu vă pot oferi un reper în timp), bisericile câmpinene (româneşti) au cerut şi au primit bani din bugetul public fără ca nimeni din sfera politico-administrativă să se întrebe vreodată ce se întâmplă cu aceste „sponsorizări” alocate orbeşte întru sprijinul bisericii.
Zilele trecute, unul dintre colegii din Comisia de cultură, învăţământ, sport şi culte religioase (nu dau nume pentru că nu el este iniţiatorul acestui demers) mi-a înaintat un document, înspre avizare, ce cuprindea lista alocărilor bugetare în anul 2013 pentru fiecare biserică în parte, al cărei total se ridică la 1,5 miliarde lei vechi, fără nicio fundamentare. În primul moment am rămas surprins de lejeritatea gestului prin care mi se cerea un asemenea gir pentru o chletuială însemnată din vistieria publică. Imediat după aceea m-am dezmeticit şi am cerut lămuriri. Prima şi ultima întrebare (!!!) adresată colegului meu a fost în ce scop folosesc bisericile locale aceşti bani şi în urma cărora criterii se repartizează sumele pentru fiecare. Răspunsul a fost unul  dezarmant: „Păi nu ştiţi că aşa s-a împământenit, să dăm bani în fiecare an bisericilor? Şi ca să evităm nemulţumirile (a se înţelege afuriseala – n.m.) anumitor preoţi, lăsăm la latitudinea protopopului împărţeala!!!” Sincer, în momentul respectiv am avut o trăire apropiată de revoltă şi mă gândeam la săptămânile în care m-am chinuit fără nicio izbândă să-i conving pe politrucii din administraţie de absoluta necesitate a alocării unei sume modice pentru educaţia unor copii sărmani, îngrijiţi de Asociaţia AISI de la Casa Tineretului.
Aşadar, trebuie să dăm, fără să ştim pentru ce, 1,5 miliarde lei vechi, bisericilor, bani pe care câţiva cetăţeni în sutană îi vor încasa la împărţeala protoierească în numele enoriaşilor. Mă îndoiesc că în imediatul lor beneficiu. Nu vreau să comentez aici practicile de zi cu zi absolut comerciale ale unor preoţi cu salariul plătit de la stat şi nici faptul că sunt puţini dintre ei care îşi ajută cu adevărat semenii din parohie, pentru că aş avea multe de spus. Vreau doar să scot în evidenţă acest soi de complicitate, aproape odioasă, dintre politrucul avid de voturi (pe seama influenţei popeşti) şi anumiţi cetăţeni în sutană. Cine citeşte aceste rânduri poate avea impresia că sunt un om fără credinţă. Nici vorbă de aşa ceva! Sunt de bună credinţă, ortodoxă şi cred în valorile creştinismului, fără să minimalizez celelalte credinţe, însă asta nu mă împiedică să-mi pun întrebări în ceea ce priveşte justeţea unor decizii legate de acest fenomen. Aprob finanţarea din bani publici a oricărei biserici, în măsura în care fondurile sunt folosite exclusiv pentru oamenii aflaţi în nevoie şi nu pentru un termopan ori o centrală termică la casa parohială confortabilă a unui preot ce stoarce bani neimpozitaţi de la oameni pentru îngropăciune, cununie ori botez. Accept situaţii în care lăcaşurile de cult au nevoie urgentă de reparaţii ori consolidări, însă nu subscriu la luxul de prost gust, în totală contradicţie cu starea naţiei şi a societăţii per ansamblu. Tocmai de aceea, atât cât va ţine de mine, am să mă opun unor astfel de practici, pentru că, în fond, nu înţeleg de ce trebuie să miluim aceşti cetăţeni în sutană, a căror menire cred că Dumnezeu a lăsat-o pe Pământ în cu totul alt scop decât acela de a strânge averi.

P.S. Înspre o cât mai corectă informare a cititorilor, public în continuare lista cu sumele propuse pentru fiecare biserică în parte.
Parohia “Adormirea Maicii Domnului”, Parohia “Sf. Mc. Dimitrie”, Parohia “Naşterea Maicii Domnului”, Parohia “Sf. Nicolae”, Parohia “Sf. Treime”, Parohia “Sf. Voievozi”, Parohia “Sf. Apostol Andrei” - total 1,16 miliarde lei vechi, ce urmează a fi împărţiţi de Protoierie. Menţionez că fiecare parohie în parte a primit, anul trecut, suma de 190 milioane lei vechi.
Parohia Romano-Catolică - 120 milioane lei vechi.
Asociaţia Augustinelor “Sf. Rita” - 20 milioane lei vechi.
Biserica Creştină -Adventistă de Ziua a 7-a, str. Sălaj - 40 milioane lei vechi.
Biserica Creştină -Adventistă de Ziua a 7-a, str. Mărăşeşti - 40 milioane lei vechi.
Biserica Creştină -Adventistă de Ziua a 7-a, str. Petru Rareş - 40 milioane lei vechi.
Biserica Penticostală Emanuel - 40 milioane lei vechi.
Biserica Penticostală Betel - 40 milioane lei vechi.
Florin FRĂŢILĂ

Editorial

NON, JE NE REGRETTE RIEN…
   
    Hotărît lucru, ne lipseşte capacitatea de a ne asuma consecinţe actelor noastre! Săptămîna aceasta prima pagină a ţinut-o cazul învăţătoarei ajunsă prin fraudă morală parlamentar. Din „fericire” doamna are o structură psihică şi intelectuală atît de ciufută, încît a dezvăluit pentru oricine vrea să vadă toată mizeria felului în care se promovează politic la noi. Inclusiv şefii ei s-au aflat în încurcătură. Dar nu acest caz care ţine în egală măsură de patologia psiho-morală individuală cît şi de cea publică mă interesează în principal. Ci reacţia tuturor celor care se agitau în timpul acelor stranii manifestaţii de astă iarnă.  Şi care făcuseră din biata femeie un simbol al luptei împotriva odiosului regim Băsescu-Boc. Mă refer la cei de bună credinţă. Caut zadarnic prin spaţiul de comunicare publică pe cineva care să spună: mi-e ruşine, am fost manipulat, femeia asta este o icoană perfectă a manipulării şi minciunii şi fraudei şi incompetenţei prin care a venit la putere actuala alianţă parlamentară. Regret enorm că am stat în viscol în iarna lui 2012, am fost la Referendum şi am votat plin de entuziasm USL-ul în alegeri. Nu găsesc, spuneam, o asemenea remuşcare. Dl. Ponta şi-a cerut scuze că a jignit-o pe doamna parlamentar invocînd un cunoscut proverb: pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Politic, sigur că este o eroare. Uman, are dreptate şi recunoaşte implicit că postul de parlamentar oferit doamnei Cristiana Anghel este doar un troc odios. Fără nici o legătură cu vreo competenţă reală a suszisei doamne. Intervenţiile sale televizate ar trebui urgent folosite ca material didactic în şcolile de studii politice. Pentru a vedea care este profilul real al politicianului român, nu cel ideal, din manualele de politologie. Pentru a vedea care este „materia primă”  din care partidele îşi formează cadrele. Ce atacuri avem în presă împotriva unor intelectuali de calitate care s-au implicat în diferite feluri în încercarea de a schimba din temelii mentalul băştinaş! Nepericulos în aparenţă, un om ca doamna Anghel s-a bucurat, dimpotrivă, de statuie în viaţă. Ţaţă cu ţîfne, a sfîrşit prin a-i supăra pînă şi pe proteguitorii săi. Căci prostia dăunează inclusiv propriilor interese (vezi definiţia pe care o tot invoc de cîteva numere). Ce ne devoalează acest caz? Felul în care oamenii de paie sunt folosiţi de cei cîţiva decidenţi şi sunt răsplătiţi din banul public. Vă asigur că un doctorand cu merite extraordinare ar fi avut mari dificultăţi să găsească o cameră în căminul ASE, precum fata doamnei senatoare. Pe dumneavoastră chiar nu vă îngrozeşte că o asemenea persoană decide în ceea ce priveşte învăţămîntul nostru? Reprezentant strălucit al „omului nou”, doamna Anghel mai dovedeşte şi de ce trebuie redus cît mai mult şi mai urgent numărul de parlamentari, mie şi 300 mi se par mult prea mulţi. Cu cît sunt mai puţini, cu atît scad şansele ca oameni ca Becali, Calimente, Anghel (şi cîţi sunt, Doamne!) să capete putere decizională. Cam două milioane de lei pe zi de greva foamei ar fi suma pe care doamna învăţătoare a primit-o de la Felix. Rentează, nu, să plîngi de mila profesorilor cărora nenorocitul de Boc le-a tăiat salariile? Noi, cei care nu uităm cum s-au desfăşurat lucrurile în 2012, care ne uităm la consecinţele acelui puci în prăbuşirea de azi a ţării nu putem considera apariţia doamnei învăţătoare ca fiind un epifenomen pitoresc. Nu, domnia sa este chiar esenţa regimului Voiculescu-Ponta-Antonescu.
    P.S. Marele Rabin al Franţei a demisionat din cauza unui scandal de plagiat. Domnul Ponta nu va putea scăpa în Europa (nu la noi) de această ştampilă, cu toate glumele lui. Cele scrise în articol se conexează de minune cu plagiatul său, cu greva cercetătorilor cărora li s-au tăiat subvenţiile, cu faptul că, din întîmplare, la ORDA care trebuie să se  pronunţe, la cererea tribunalului, în legătură cu plagiatul primului ministru tocmai a sosit corpul de control al primului ministru. Conexăm, conexăm… pînă la urmă vom înţelege de ce nu este mare deosebire între Cristiana Anghel şi Victor Ponta.
Christian CRĂCIUN

Concesionarea terenului dintre străzile Petrolistului şi Sălaj, un nou motiv de dispută în Consiliul Local

La ultima întâlnire a aleşilor noştri, primii demnitari ai municipiului s-au luat la harţă de mai multe ori. Cele mai aprige schimburi de replici s-au rostit pe marginea problemei câinilor comunitari (nerezolvată nici până în prezent şi despre care v-am vorbit în numărul precedent al ziarului Oglinda), problemă care a fost discutată spre sfârşitul şedinţei. Însă în dezbaterea proiectelor de hotărâre aflate pe ordinea de zi, cel mai controversat a fost cel prin care primarul Horia Tiseanu a încercat să obţină, din nou, acceptul concesionării unei părţi din terenul  viran aflat în spatele Autogării, cu deschidere la străzile Petrolistului şi Sălaj.
Edilul a propus consilierilor concesionarea a două parcele din terenul respectiv, în suprafaţă totală de 8.483 mp, care este împărţit în şase parcele, aşa cum a hotărât majoritatea consilierilor municipali în şedinţa din ianuarie 2013, când primarului i s-a respins proiectul referitor la concesionarea aceloraşi două loturi. Majoritatea USL + PP-DD din Consiliul Local i s-a opus şi de această dată primarului, lucru care atestă încă o dată, dacă mai era nevoie, că puterea în Consiliul Local o deţine viceprimarul Ion Dragomir. Majoritatea din legislativul municipal i s-a opus primarului, deoarece consilierii USL sunt, în primul rând, adepţii vânzării întregului teren unui investitor strategic capabil să deschidă aici o afacere importantă (hală de producţie), astfel încât să se creeze mai multe locuri de muncă pentru localnicii şomeri.
Terenul nu este grevat de sarcini, în sensul că pe el nu se află ridicată nicio clădire, dar pe suprafaţa lui se mai pot observa încă nişte guri de sonde. Aici, au funcţionat odinioară câteva sonde care nu au fost dezafectate în totalitate, iar înlăturarea gurilor de sondă rămase reprezintă o operaţie extrem de anevoioasă şi de costisitoare.
La solicitarea unor firme locale, edilul a iniţiat din nou, la ultima şedinţă ordinară a Consiliului Local Câmpina, proiecte de hotărâre privind concesionarea celor două parcele. Horia Tiseanu şi consilierii PDL sunt adepţii concesionării pe bucăţi a terenului de 8483 mp, în timp ce consilierii USL şi PP-DD insistă ori pe varianta parcelării în loturi uniforme şi cu avantaje egale, urmată de scoaterea la vânzare sau concesionarea celor şase loturi simultan, dar totodată ei sunt de acord şi cu concesionarea întregului teren unui investitor strategic, care să creeze aici multe locuri de muncă. “Eu doresc ca pe aceste terenuri să se dezvolte afaceri care să creeze locuri de muncă, dar nu aşa. Terenul ar trebui parcelat uniform, lucru care nu s-a făcut.. Să lotizăm din nou terenul şi să scoatem toate loturile nou create la vânzare sau concesionare luna viitoare”, a susţinut consilierul Horaţiu Zăgan. „S-au putea să vină un investitor care să vrea două sau trei terenuri şi să facă acolo o hală de producţie cu mulţi angajaţi. Dacă nu parcelăm uniform întregul teren, loturile din spate, care nu au deschidere la niciuna din străzi, nu le va mai lua nimeni, deoarece nu au posibilitatea branşării directe la utilităţi. Nemaivorbind de varianta în care vine cineva care doreşte să cumpere tot terenul pentru o afacere mare, care va aduce bani la bugetul local şi va crea sute de locuri de muncă”, a fost de părere viceprimarul Ion Dragomir.
Împotrivirea consilierilor USL şi PP-DD l-a scos din sărite pe primar, care a izbucnit într-o serie de critici la adresa viceprimarului şi a consilierilor USL, pe care i-a acuzat că nu vor să se creeze noi locuri de muncă la Câmpina: „După ce, acum câteva luni, aţi vrut parcelarea acestui teren, acum vreţi să vindem tot terenul. Asta înseamnă că vreţi doar formal noi locuri de muncă, pentru că, de fapt, găsiţi mereu câte un pretext pentru a respinge aceste proiecte. Voi reveni şi luna viitoare, puteţi să faceţi şi atunci ceea ce veţi crede de cuviinţă. De ce este rău să concesionăm unor firme suprafeţe mai mici, de vreme ce nu vine nimeni care să solicite tot terenul?! Am impresia ca voi doar spuneţi ca vreţi sa creaţi locuri de munca, însă când se iveşte o ocazie, o refuzaţi”. “Ce ocazie? Voi ştiţi că investitorul vrea sa ridice un depozit? Câte locuri de muncă poate crea un depozit? Să fim serioşi. Nu e vorba că nu vrem să dăm terenul, însă vrem să-l dăm cu cap, nu oricum”, a conchis viceprimarul Dragomir, punând capăt discuţiilor aprinse. A.N.

Municipalitatea a angajat o casă de avocatură pentru preluarea fără griji a batalelor Rafinăriei

Prin vara anului trecut, primarul Horia Tiseanu a pus pentru prima oară în discuţia consilierilor municipali o adresă primită de la Rafinăria “Steaua Română”, prin care conducerea societăţii reducea drastic din pretenţiile avute cu opt ani în urmă, când solicitării municipalităţii de preluare a stadionului Rafinăria i s-a răspuns sec cu un preţ dezarmant: 3 milioane de dolari. De data aceasta, conform scrisorii, “Rafinăria îşi exprimă intenţia de a ne dona batalele cu gudroane acide pe care le are în proprietate. Municipalitatea ar trebui să obţină fonduri europene şi să le ecologizeze. Conducerea de la Steaua Română  este de acord ca terenurile astfel recuperate să rămână în proprietatea şi administrarea Consiliului Local. Dacă nu putem obţine fondurile europene pentru ecologizare, care se ridică la circa 100 de milioane de euro, Rafinăria este de acord să-şi ia înapoi batalele. Deci nu vom rămâne cu ele, dacă nu accesăm fondurile europene necesare. Eu vă propun să punem condiţia ca, o dată cu preluarea batalelor spre ecologizare, Steaua Română să ne cedeze şi stadionul Rafinăria”, le-a sugerat atunci consilierilor municipali Horia Tiseanu. Iar consilierii au fost de acord. Între timp, edilul a revenit cu această temă în dezbaterea consilierilor municipali, revenind şi asupra costurilor ecologizării batalelor respective, care s-ar situa în jurul sumei de 50 de milioane de euro. Problema este delicată, pentru că, în cazul în care Câmpina nu reuşeşte să acceseze fonduri europene îndestulătoare, există riscul să rămână cu batalele cu reziduuri petroliere în domeniul public, ceea ce ar însemna ca toată poluarea istorică a oraşului să treacă în curtea executivului local. Pentru a nu se încurca în hăţişul legilor şi al instanţelor româneşti, Primăria Câmpina a apelat la Societatea Civilă de Avocatură ”Rizoiu şi Asociaţii”, care ne va acorda consiliere juridică în procedura preluării batalelor de la Rafinăria “Steaua Română”. Contractul de asistenţă juridică a fost aprobat de consilieri în şedinţa din luna trecută. Pentru serviciile juridice prestate, avocaţii vor primi drept onorariu suma fixă de 10.000 de lei, fără TVA, la care se pot adăuga alte sume necesare unor eventuale cheltuieli de deplasare, de timbrare a acţiunilor etc. A.N.

Gheorghe Ecaterinescu a demisionat din Consiliul de Administraţie al Spitalului Municipal

Demisia lui Gheorghe Ecaterinescu din funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Spitalului Municipal Câmpina tulbură apele de la nivelul conducerii celui mai mare spital al municipiului nostru şi aduce puţină umbră asupra trendului ascendent al activităţii sale. Demisia a fost înaintată de Ecaterinescu, la mijlocul săptămânii trecute, primarului Horia Tiseanu, care îl numise pe demisionar în această funcţie, cu trei ani în urmă, după ce spitalul a trecut în subordinea administraţiei publice locale. De un an de zile, SMC pare a se fi înscris pe un drum bun, activitatea sa din ultima vreme făcând uitată perioada neagră a anului 2009, când avea datorii de peste 10 milioane de lei şi era în pragul colapsului financiar. După stoparea cheltuielilor nejustificate şi reziliarea contractelor păguboase, dintre care cel cu clinica bucureşteană Romgermed este cel mai cunoscut, unitatea a început să se redreseze puţin câte puţin. Chiar dacă a pierdut la început câteva procese, SMC a început să câştige în mod hotărâtor acţiunile în instanţă intentate societăţii Romgermed, ultima victorie fiind o executare silită a Romgermed cu 4,3 milioane de lei. La toate acestea se adaugă acreditarea medie, conform îndeplinirii normelor europene de sănătate în proporţie de 45-85%,  acordată, anul trecut, de către inspectorii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, spitalul câmpinean fiind singurul din judeţ care a obţinut o astfel de acreditare, chiar de nivel mediu. “Demisia mea are la bază doar motive personale, mai exact, motive de sănătate. Nu am avut nici un conflict cu nimeni, nu m-am certat cu nimeni, nu poate fi vorba de aşa ceva!”, a declarat presei Gheorghe Ecaterinescu, care rămâne directorul Direcţiei Economice din cadrul Primăriei Câmpina. Demisia a venit la două zile după ce, la Casa de Cultură, avusese loc  Adunarea Generală a Salariaţilor din spital, organizată de noul manager (interimar) Călin Tiu. Acesta a adunat în sala de spectacole tot personalul spitalului pentru a-l instrui asupra felului în care trebuie să respecte protocoalele şi procedurile impuse de comisia de consultanţă a spitalului, pe care unitatea a angajat-o pe bani mulţi pentru ca SMC să îndeplinească toate condiţiile îndeplinirii acreditării sanitare la nivel mediu. Atât Tiu, cât şi alţi membri din conducerea spitalului au subliniat, în acea adunare, că se urmăreşte acreditarea definitivă a SMC (dacă se va ajunge la îndeplinirea viitoare a peste 85% dintre condiţiile impuse de normele europene de sănătate), care ar putea fi obţinută în 2015, dar numai prin respectarea riguroasă a procedurilor medicale de către toţi salariaţii unităţii. Proceduri pe care nu toţi angajaţii le respectă, lucru evidenţiat de mai multe luări de cuvânt în timpul acelei şedinţe. Nu s-a discutat atunci despre tarifele mari cerute municipalităţii câmpinene de către firma de consultanţă din Bucureşti pentru auditurile şi protocoalele realizate. Aceste costuri impresionabile fuseseră subliniate în ultima şedinţă a Consiliului Local Câmpina, desfăşurată la finalul lunii martie, de către reprezentanţi ai USL Câmpina în legislativul municipal. În cadrul şedinţei Adunării Generale amintite, nu s-a vorbit deloc despre tarifele mari ale firmei de consultanţă (care, spun gurile-rele, ar fi fost găsită chiar de către Ecaterinescu), ci despre conştientizarea şi responsabilizarea tuturor salariaţilor din spital în legătură cu noile protocoale medicale ce trebuie respectate de toată lumea. Călin Tiu a confirmat demisia lui Gheorghe Ecaterinescu, recunoscând că “deşi am discutat cu dumnealui şi am încercat să-l conving să se răzgândească, am înţeles că nu va reveni asupra demisiei. Nu se pune problema unei tensiuni la nivelul Consiliului de Administraţie. Este o decizie personală a domnului Ecaterinescu, motivată de starea sa de sănătate.” Primarul Horia Tiseanu a fost mai nuanţat atunci când a declarat următoarele: “Demisia a fost opţiunea personală a domnului Ecaterinescu. Dumnealui spune că este vorba despre probleme personale. Dacă, totuşi, e vorba şi despre altceva, atunci este un mare semnal de alarmă, care ar putea să sugereze că treburile nu merg bine la SMC.” Primarul a lăsat să se înţeleagă şi faptul că Ecaterinescu ar putea fi nemulţumit de unele măsuri ale actualei conduceri a Spitalului Municipal. Gheorghe Ecaterinescu nu este la prima demisie. El a mai demisionat, în urmă cu mai mulţi ani, chiar din conducerea Direcţiei de taxe şi impozite a municipalităţii, dar după ce a lucrat o scurtă vreme în mediul privat, s-a întors iar în fruntea finanţiştilor din Primăria Câmpina. A.N.

Voluntariat pentru copiii cu probleme locomotorii la Clubul Sportiv Shape Up

Oraşul Câmpina se poate mândri cu deţinerea unui centru de gimnastică de recuperare care oferă serviciile sale, chiar şi în regim de voluntariat, copiilor cu probleme locomotorii. Clubul sportiv „Shape Up” este condus de doamna Elena Paraschiv, kinetoterapeut.
Reporter: Cum se numeşte şi de când activează clubul dvs. în Câmpina?
Elena Paraschiv: Înainte de a veni în Câmpina, mi-am desfăşurat activitatea în Bucureşti la „World Class Fitness România”. Asociaţia pe care o conduc se numeşte „Club Sportiv Shape Up” şi mi-am început activitatea acum trei ani, la Fibec, cu clienţi care doreau să fie în formă. La foarte scurt timp de când am deschis, am răspuns cererii unor părinţi care aveau un copil cu diagnosticul de tetraplegie. După ce au fost în multe centre de tratament, au decis să facă gimnastică în Câmpina. De atunci am început un program de voluntariat pe care îl continui în prezent cu patru cazuri de copii cu diagnostic asemănător. Rezultatele pe care le au copiii sunt mai mult decât satisfăcătoare.
Reporter: Ce v-a determminat să vă orientaţi spre activităţi de voluntariat?
Elena Paraschiv: Am decis să fac acest lucru deoarece înţeleg ce înseamnă pentru părinţi să întreţină toate cheltuielile necesare tratamentelor copiilor afectaţi de astfel de boli, iar unora dintre aceştia le-ar fi char imposibil să se deplaseze zilnic la Bucureşti pentru a face recuperare, mai ales că aceşti copii au nevoie de recuperare zilnică. Înţeleg, de asemenea, foarte bine ce înseamnă aceste deplasări şi pentru copii; sunt obositoare, nu numai costisitoare.
Reporter: În afară de gimnastică medicinală, ce alte activităţi desfăşuraţi în sala dumneavoastră?
Elena Paraschiv: Împreună cu asociaţii mei organizăm, cu succes, cursuri de Pilates, dar consider că merită dezvoltat programul de recuperare medicală pentru copii (şi nu numai), deoarece avem multe cereri şi este foarte important ca acest ajutor să fie oferit pacienţilor chiar de comunitatea în care trăiesc, iar părinţii acestor copii să fie scutiţi de costuri suplimentare pentru tratamentele copiilor, mai ales că majoritatea nu au venituri care să le permită întreţinerea unor astfel de tratamente de recuparare.
Reporter: Ce altceva puteţi oferi copiilor care prezintă probleme locomotorii, în afară de îngrijirea specializată despre care ne-aţi vorbit?
Elena Paraschiv: Am achiziţionat, cu sacrificii proprii, aparatură specială de recuperare, cu care am făcut progrese extraordinare cu aceşti copii. În următoarele luni va fi achiziţionată încă o serie de aparate speciale cu care doresc să extind programul de voluntariat. Mă confrunt cu problema spaţiului redus pe care îl am la dispoziţie; este necesară extinderea spaţiului, pentru a putea răspunde cererilor pe care le am. Sediul nostru actual e găseşte în complexul de la Salcie, deasupra cofetăriei şi în curând va fi neîncăpător pentru aparatura specială de recuperare. Iulia DUPU

Sportivii câmpineni din nou pe podium la Campionatul Naţional de Atletism!

Deşi condiţiile de antrenament ale sportivilor Colegiului Tehnic Constantin Istrati din Câmpina sunt vitrege, iată că atleţii noştri s-au întors de la Campionatul Naţional de Atletism copii 1,2,3 cu două medalii de argint şi două de bronz. După o iarnă lungă şi friguroasă în timpul căreia s-au antrenat zilnic în condiţii foarte grele, tinerii sportivi s-au aflat, încă o dată, pe podiumului naţional.
Sportivii pregătiţi de profesor Mihaela Marin au obţinut 3 medalii, după cum urmează: medalie argint: Manasia Vanessa - triatlon copii 1-1686 pct; medalie argint: Costache Ciprian - biatlon copii 3-326 pct;   medalie de bronz: Lungu Andreea - aruncarea greutăţii - 8.96m.
 De asemenea, antrenor Jenica Bran a obţinut medalia de bronz prin sportivul Dumitrache Călin - săritura în lungime - 4.92m.
Campionatul s-a desfăşurat la sfârşitul săptămânii trecute în Bucureşti la Sala de atletism "Lia Manoliu" şi s-a desfaăşurat pe durata a două zile: 6 - 7 aprilie, iar la startul competiţiei s-au aflat 1041 de sportivi (586 de fete si 455 de băieţi) din116 cluburi din ţară.

CALENDARUL MANIFESTARILOR CULTURAL - ARTISTICE ŞI SPORTIVE (aprilie - mai 2013)

Lecturi publice - 11, 18 şi 25 aprilie, Casa Municipală de Cultură
Vernisajul expoziţiei de pictură Liana David - 20 aprilie, Casa Municipală de Cultură
Concursuri de înot (Cupa Primăverii si Cupa Moş Crăciun) - 20 aprilie, Casa Tineretului
Premiile Cartea anului 2012 - 3 categorii, 23 aprilie, Biblioteca Municipală
Simpozion Ziua Bibliotecarului din România - 23 aprilie, Biblioteca Municipală
Concursul de manuscrise – sesiunea 2013 - 23 aprilie, Biblioteca Municipală
Concurs interşcolar, şcoli şi licee câmpinene - 26 aprilie, Casa Tineretului
Artele în stradă – Târg de arte şi carte -  19-21 aprilie, 26-28 aprilie, Casa Municipală de Cultură
Ziua Veteranilor de război. Spectacol folcloric. Concert fanfară - 29 aprilie, Casa Municipală de Cultură
Artele în stradă – Târg de arte şi carte - 3-5 mai, 10-12 mai, 17-19 mai, 24-26 mai, Casa Municipală de Cultură
Simpozion „9 mai – zi cu întreită semnificaţie”    - 8 mai, Biblioteca Municipală
Lecturi publice -9, 16, 23 mai, Casa Municipală de Cultură
Concurs interşcolar, şcoli şi licee câmpinene - 17 mai, Casa Tineretului
Concertul orchestrei UNIVERSITARIA  al UNMB - 18 mai, Casa Municipală de Cultură
Memorialul „Ştefan Stănescu” la handbal, fete şi băieţi - 17 şi 24 mai, Casa Tineretului, Liceul Energetic şi Liceul Mecanic
Concursul de interpretare pianistică pentru copii «Julia Hasdeu», ediţia XV - 19 mai, Casa Municipală de Cultură
Salonul de primăvară „Artfoyer”- 12 artişti plastici din arealul Câmpina - 24 mai, Casa Municipală de Cultură
Competiţii de şah si tenis de masă pentru copii si adulţi - 25 mai, Casa Tineretului, Clubul Copiilor
Nunta de aur - 25 mai, Casa Tineretului
Concert fanfară - 26 mai, Casa Municipală de Cultură
Concursul Naţional de Literatură „Geo Bogza”, Ediţia a III-a - 31 mai, Casa Municipală de Cultură

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Întuneric... la amiază

Pentru a vedea cum arată chitul, mai întâi trebuie să fii înghiţit ( sau să te fi lăsat) de el şi, în al doilea rând, cu ceva noroc şi voinţă, trebuie să fi scuipat de el pentru a-l putea descrie cu exactitate. Ceea ce a fost cazul (şi) cu Arthur Koestler. Volumul Întuneric la amiază rămâne o lectură fundamentală, obligatorie, pentru înţelegerea fenomenului comunist, a esenţei sale criminale (pot bombănii unii cât vor, acesta este adevărul), a grotescului absurd care a caracterizat funcţionarea lui, aceasta fiind la ani lumină faţă de imaginile idilice ale tovarăsilor de drum. Personajul principal al cărţii este un înalt demintar al regimului, Rubaşov, care începuse să calce strâmb, să aibă alte opinii decât cele ale Numărului 1 (adica ale lui Stalin). Rubaşov nu este arestat doar pentru aceste erezii ci pentru că reprezenta vechea garda pe care Stalin a licidat-o aproape în întregime de-a lungul celor trei mari procese de la Moscova. Koestler identifică şi tiparele justificative (în care oamenii din secta membrilor de Partid chiar au crezut, oricât ar părea de groteşti şi deplasate acum) în numele cărora, aparent, se ucidea. “partidul trece printr-o grea încercare. Alte partide revoluţionare au trecut prin încercări şi mai grele. Factorul decisiv este voinţa noastră nestrămutată. Cine se-nmoaie şi dă dovadă de slăbiciune nu are ce căuta în rândurile noastre. Cine răspândeşte o atmosferă de panică face jocul duşmanului.Partidul nu greşeşte niciodată. Eu sau dumneata putem face greşeli, Partidul nu. Partidul, tovarăşe, înseamnă mai mult decât dumneata şi cu mine, decât alţi o mie ca dumneata şi ca mine. Partidul este întruparea ideii revoluţionare în istorie. Istoria nu cunoaşte scrupule sau ezitări. Statornică şi neabătută ea se-ndreaptă spre ţintă. La fiecare cotitură de pe făgaşul ei, ea lasă noroiul pe care-l poartă şi cadavrele înecaţilor. Cel care nu are încredere absolută în istorie, nu are ce căuta în rândurile Partidului”1Divinizarea Partidului şi a istoriei era, pentru aceşti mistici sângeroşi, absolută “Calea Partidului este clar definită ca o potecă îngustă în munţi. Cel mai mic pas greşit, la dreapta sau la stânga, te duce în prăpastie. Aerul este rarefiat; cine ameţeste este pierdut.”2
Koestler foloseşte intermezzo-ul din închisoare,(ultima) pauză din viaţa lui Rubaşov, intervalul între viaţa activă în slujba Revoluţiei, Partidului şi Numărului 1 şi moarte, pentru a rememora lunga sa cariera de lider bolşevic. O carieră deloc nevinovată, dimpotrivă, mânjită cu sânge ceea ce ar trebui să împiedice solidarizarea cititorului neutru cu o falsă victimă. De altfel, această complexitate fantastică a represiunii inter-partince a fost foarte dificil de înţeles şi acceptat din afară. Că au asasinat milioane de aristocraţi, mic-burghezi, culaci şi intelectuali părea normal, aceasta era regula jocului comunist însă continuarea funcţionării mecanismului represiv chiar împotriva celor care-l inventaseră şi folosisera părea un non-sens logic. În principal Koestler s-a inspirat mai ales din cazul Buharin care a ajuns să se autodenunţe, sfârşind împuşcat. “Trecutul lui era mişcarea, Partidul; prezentul şi viitorul aparţineau de asemenea Partidului, era inseparabil legate de soarta lui; dar trecutul lui se identifica cu el.”3 În mod paradoxal şi ironic, Stalin a dezvoltat un sistem în care călăul de azi putea şi de multe ori devenea victima de mâine, într-un cerc mafiot legalizat cum istoria nu mai cunoscuse până atunci, exportat şi la noi. Dilema morală care i-a determinat pe mulţi demnitari comunişti să accepte să joace într-o imensă piesa de teatru pleca şi de la următoarea premisa: “Şi dacă, la urma urmelor, Numărul 1 avea dreptate? Aici se puneau temeliile grandioase ale viitorului? Aici, în murdărie, sânge şi minciuni, după toate cele întâmplate şi în ciuda lor? Nu fusese întotdeauna istoria un constructor inuman, lipsit de scrupule, amestecându-şi mortarul din minciuni, sânge şi noroi?”4 Conform acestei teze reproduse de Koestler, menită a justifica teroarea şi masacrele comuniste, istoria cunoscuse nenumarate astfel de clipe, toate petrecute fără un ideal atât de înalt precum cel inventat de comunism, de aceea tăvălugul comunist era justificat căci avea menire. O teză falsă, evident, care era pentru comunişti terenul predilect de falsificare daca nu istoria? Tiparul Buharin/Rubasov nu a avut nici măcar onoarea de a denunţă scenariul piesei de teatru în care era chemat să joace, ştiind foarte bine care-i va fi sfârşitul. Rubaşov ironizează definiţia pe care i-o oferă un vecin de carcera, o personaj învăluit în mister, despre care Rubaşov presupune că ar fi un ofiţer albgardist, adept al Ţarului, o prezenţă discretă dar plină de substanţă, o rămăşită a vechii lumi torpilată chiar de Rubaşov “ONOAREA ÎNSEAMNĂ SĂ TRĂIEŞTI ŞI SĂ MORI PENTRU CREDINŢA TA.”5În mod paradoxal, Rubaşov chiar asta face, acceptând să moară, servind, credea el, pentru ultima oară Partidul. De fapt, acceptă să dispară fără luptă, din comoditate, doar pentru a lăsa întreaga scenă unui singur om, Numărul 1, Stalin.
Codruţ Constantinescu   

1 Arthur Koestler Intuneric la amiaza, In romaneste de Sanda Aronescu si Radu Sanulescu, Editura Albatros, Bucuresti, 1991, pag.35
2 Op. cit, pag.37
3 Op. cit., pag.46
4 Op. cit., pag.96
5 pag. 129