18 iunie 2013

Mircea Albulescu şi-a coborât numele, harul şi sufletul peste Teatrul Proiect din Câmpina

La mijlocul săptămânii trecute, am trăit un moment de mare efervescenţă pentru viaţa culturală a orăşelului nostru. Un oraş patriarhal care, de un an şi jumătate, de când la Casa de Cultură fiinţează Teatrul Proiect, a revenit la statutul de oraş cultural, pe care l-a deţinut mult timp înainte vreme. Miercuri, 12 iunie 2013, a fost momentul istoric care va marca - pentru eternitate probabil -, cultura câmpineană. Cu marca “Mircea Albulescu”. Cu numele, harul şi sufletul acestui mare actor al scenei româneşti, ale acestui patriarh al teatrului românesc de astăzi. Or, ce oare ar putea fi mai potrivit pentru cultura unui orăşel patriarhal ca al nostru decât coborârea asupra ei a personalităţii unui patriarh al culturii naţionale. Desigur, fiindcă nu vrem să fim acuzaţi (pe nedrept), că folosim cuvinte mari şi linguşitoare, pentru că nu vrem să fim promotorii cultului personalităţii, trebuie să spunem că Mircea Albulescu (pe numele său real, Iorgu Albulescu), nu este singurul patriarh al culturii noastre naţionale prezente. Sunt în viaţă actori la fel de talentaţi ca şi el, cu personalităţi la fel de puternice. 
Dar niciunul dintre actualii monştri sacri ai teatrului românesc nu ne-a dovedit nouă, câmpinenilor, atâta prietenie şi dragoste, atâta grijă pentru îmbogăţirea şi înfrumuseţarea cotloanelor noastre sufleteşti. O curăţare a sufletului câmpinean prin artă. Fecundă şi nobilă curăţie. Dar înainte de a descrie momentul istoric pomenit ceva mai devreme, am dori să reamintim cititorilor noştri câteva lucruri importante care s-au petrecut până la data de 12 iunie 2013. Înfiinţat în noiembrie 2011, Teatrul Proiect Câmpina s-a născut din iniţiativa a trei persoane: Adrian Dochia, un om de afaceri local şi un pasionat iubitor al teatrului, marele maestru al scenei româneşti, Mircea Albulescu, şi cunoscutul regizor Dan Tudor (ambii angajaţi la “Naţionalul” bucureştean). 
 
Primul teatru profesionist al Câmpinei, găzduit, încă de la începuturile sale, în sala de spectacole a Casei de Cultură “Geo Bogza”, a însemnat revigorarea vieţii culturale din zonă. Mai ales că, de aproape două decenii, periodicitatea cu care ne vizitau teatrele din Bucureşti a rămas o tulbure şi nefericită amintire, nemaivorbind că cinematograf nu mai avem de un deceniu. 
În orăşelul de la poalele Muscelului, au fost aduse piese de teatru renumite, puse în scenă de teatre cunoscute din ţară, cu actori reputaţi. Spre deosebire de teatrele de stagiune (clasicele teatre care funcţionează de mulţi ani în toată ţara, în special în capitalele de judeţ),  teatrul proiect reprezintă o modalitate modernă de a face teatru, frecvent întâlnită în Occident,în ultimele decenii. El nu există ca o instituţie cu actori, regizori şi personal angajaţi permanent. Spectacolele sunt concepute şi executate ca nişte proiecte (de unde vine şi denumirea acestor instituţii), cu actori, regizori, scenografi, maşinişti veniţi de la alte teatre, care sunt colaboratori plătiţi pe fiecare spectacol (proiect). Fiecare teatru proiect produce un număr de spectacole/proiecte, după posibilităţi, iar spectacolele respective, în funcţie de numărul lor, pot fi prezentate publicului sub forma unei stagiuni permanente. Începând cu 12 iunie 2013, la iniţiativa lui Adrian Dochia, directorul teatrului câmpinean, şi a lui Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură din cadrul Consiliului Local Câmpina, Teatrul Proiect Câmpina şi-a schimbat denumirea în Teatrul “Mircea Albulescu”. El rămâne un teatru proiect, iar nu unul de stagiune, numai că denumirea sa va rămâne legată perpetuu de numele actorului Mircea Albulescu. Maestrul va împlini, în curând, 80 de ani de viaţă şi 60 de ani de activitate pe scenele de teatru din ţară şi din străinătate. O viaţă frumoasă, intensă şi profundă cât viaţa unui veşnic şi devotat slujitor al Thaliei. La împlinirea acestei vârste – atât de înălţătoare, dar şi atât de adâncă, Mircea Albulescu se va retrage din activitate, glorios ca un soldat care se întoarce acasă dintr-un război pe care l-a purtat şi câştigat toată viaţa sa. Adrian Dochia, Florin Frăţilă şi Dan Tudor au reuşit să păstreze bine secretul schimbării denumirii teatrului câmpinean, astfel încât Mircea Albulescu nu a aflat despre acest lucru decât cu puţin timp înainte ca noua denumire să fie declarată oficial. 
Gheorghe Visu
Evenimentul a avut loc la finalul piesei “Bădăranii”, a lui Carlo Goldoni, una dintre cele mai celebre comedii din dramaturgia universală, un spectacol de excepţie regizat de Dan Tudor, care a avut premiera în urmă cu două luni la Teatrul “Metropolis” din Bucureşti, cel mai cunoscut teatru proiect din Capitală. Primul spectacol cu piesa “Bădăranii” a fost regizat, la mijlocul anilor 1950, de Sică Alexandrescu. El a cunoscut un succes enorm atât în ţară, cât şi în străinătate, beneficiind de jocul actoricesc de excepţie al altor monştri sacri: Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru, Radu Beligan, George Calboreanu şi Silvia Dumitrescu Timică. După multe zeci de ani de la punerea în scenă a piesei de către Sică Alexandrescu, iată că Dan Tudor a avut curajul să monteze această piesă într-o manieră modernă, sensibil diferită faţă de cea precedentă.  Şi la Câmpina, personajele “bădăranilor” au fost admirabil reprezentate de către Mircea Albulescu, Costel Constantin, Gheorghe Visu şi Eusebiu Ştefănescu. Cu nimic mai prejos au fost soţiile lor, ale căror roluri au fost susţinute de Adriana Trandafir, Cecilia Bârbora, Gabriela Popescu şi Miriam Rizea. După ce, la final,  toţi actorii au fost răsplătiţi, minute în şir, cu multe aplauze şi ovaţii, directorul teatrului câmpinean le-a spus spectatorilor că trăiesc un moment istoric, pentru că  Teatrul Proiect Câmpina a devenit Teatrul “Mircea Albulescu”. Ca o coincidenţă fericită, ziua spectacolului a fost şi ziua de naştere a regizorului Dan Tudor, anunţ care a stârnit o nouă serie de aplauze şi ovaţii de la cei aproape 700 de spectatori, care au umplut sala de spectacole şi care l-au ovaţionat indelung pe Mircea Albulescu, după ce acesta a primit din partea primarului Horia Tiseanu o diplomă cu noua denumire a teatrului şi o plăcuţă comemorativă. Vizibil emoţionat, maestrul Mircea Albulescu a declarat audienţei: “Bunii mei, nu am mai trăit o emoţie mai puternică decât asta în toată activitatea mea de 60 de ani. Le mulţumesc celor care au crezut că merit onoarea de a da numele acestui teatru.” Cu aceste memorabile cuvinte, rostite de mare actor din tot sufletul său mare, şi cei mai răi dintre spectatorii prezenţi în sală au devenit buni. Bunii lui Mircea Albulescu… A.N.

Editorial

ŞAH ŞI MARŢ

Un cititor atent al acestor note (n-aş fi crezut să existe şi aşa ceva) a observat că, de la o vreme, n-am mai comentat evenimente curente, ci m-am retras spre chestiuni mai generale, mai teoretice. Aşa este, explicaţia e simplă, prezentul faptic este atît de mizerabil, încît caut să mă refugiez într-o lume mai senină, a conceptelor. Săptămîna aceasta însă chiar s-a întîmplat ceva ce merită analizat: anunţul preşedintelui referitor la reluarea referendumului privind structura parlamentului. Vă propun o analiză care abordează un unghi nou. Trebuie început de acum doi ani, la momentul în care preşedintele a anunţat, şi-a asumat cu fermitate, măsurile ne-populare de austeritate. A fost un gest de bărbăţie politică asupra căruia nu s-a insistat suficient, dacă ar fi fost un simili-politician, gen Antonescu, preocupat doar de propria imagine, Băsescu ar fi lăsat totul în cîrca guvernului Boc, plutind senin „au dessus de la mêllé”, la tăieri de panglici şi primiri de ambasadori. Din acel moment însă a început nu numai pierderea sprijinului din partea „maselor” (firească, poporul judecă strict cu stomacul…n-am înţeles niciodată acuzele de populism la adresa unui preşedinte care a luat cele mai impopulare măsuri din istoria postdecembristă), ci şi a PDL-ului, care a sabotat cît a putut radicalitatea şi rapiditatea reformelor.

La aproape 80 de ani, regretată de toată lumea, Georgeta Tiseanu, mama primarului Câmpinei, s-a stins în urma unui atac vascular cerebral

Vineri dimineaţa, edilul Câmpinei se pregătea să o aducă acasă pe mama sa, care fusese internată în Spitalul Municipal, unde suferise o intervenţie chirurgicală minoră, cu o evoluţie post-operatorie bună.  În toiul pregătirilor, când nimeni nu se mai aştepta la ceva rău, primarul Horia Tiseanu a primit un telefon de la medicul chirurg ce îi operase mama, şi care îl anunţa că Georgeta Tiseanu a suferit un accident vascular cerebral. Zece minute mai târziu, acelaşi medic chirurg îl vestea pe primul demnitar al oraşului că cea care îi dăduse viaţă nu mai era în viaţă. O veste fulgerătoare şi dramatică, mai ales că nimeni nu se aştepta la aşa ceva, în contextul favorabil în care decursese spitalizarea mamei primarului.  Peste câteva luni, Georgeta Tiseanu ar fi împlinit 80 de ani. Dintr-o familie cu vechi şi bogate tradiţii, femeie evlavioasă, cu dragoste de Dumnezeu şi de semenii săi, ea a fost regretată de toată lumea care o cunoştea. Georgeta Tiseanu a fost însoţită la biserica din Slobozia de un numeros cortegiu funerar, în frunte cu un sobor de preoţi alcătuit din aproape toţi parohii bisericilor ortodoxe câmpinene. Trupul ei a fost  înmormântat în cavoul familiei, lânga rămăşiţele pământeşti ale soţul ei, Petre Tiseanu, la care se gândea, în ultima vreme, din ce in ce mai des, şi de care nu mai voia să fie despărţită. Dumnezeu să o ierte şi sa o odihnească pe Georgeta Tiseanu, primind-o în ceata aleşilor Săi. A.N.

Mai mulţi adulţi decât copii la coadă, la balonul cu aer cald al promoţiei Orange

Vineri şi sâmbătă, în parcul de la Soldat, s-a desfăşurat o campanie de promovare a firmei de telefonie mobilă Orange. Pe un ecran gonflabil, în cadrul unui Pop Up Cinema, amatorii au putut viziona gratis două filme cunoscute, cu priză la marele public. În seara de 14 iunie, a fost proiectat Uimitorul Om-Paianjen / The Amazing Spider-Man (2012), iar pe 15 iunie, Eroi de sacrificiu 2 / The Expendables 2 (2012) cu Sylvester Stallone, Arnold Schwarzenegger, Bruce Willis, Chuck Norris si Dolph Lundgren. În prima zi, pe 14 iunie, a avut loc o activitate de voluntariat prin care mai mulţi tineri au desfăşurat o actiune de ecologizare şi îngrijire a spaţiului verde din vecinătatea Clubului Copiilor. Participanţii la acţiunea de voluntariat au avut locuri VIP la cinema, precum şi popcorn şi băuturi răcoritoare pe care să le savureze în timpul filmului. La mare căutare a fost balonul Orange cu aer cald, care se ridica la câţiva metri de la pământ, în nacela căruia erau primiţi câte două-trei persoane, în funcţie de gabarit şi dimensiuni. Ca o curiozitate, la coadă stăteau mai mulţi adulţi decât copii. În zona cinematografului în aer liber  cei prezenti au putut testa cele mai noi tablete şi telefoane din oferta Orange. A.N.

Conferinţă de presă la PNL Câmpina

Recent, la sediul organizaţiei lor, liderii PNL Câmpina au organizat o conferinţă de presă în care au fost prezentate jurnaliştilor câteva dintre cele mai importante probleme politico-economice la nivel naţional, dar şi dintre cele existente pe agenda locală. Au participat deputatul Virgil Guran, liderul liberalilor locali, şeful său de cabinet, Eugen Popa, plus doi dintre membrii Biroului Politic, consilierii municipali Florin Frăţilă şi Daniel Ioniţă.
De la începutul întâlnirii, Virgil Guran a ţinut să declare că viitorul preşedinte al României va fi Crin Antonescu, preşedintele PNL şi candidatul USL la funcţia supremă în stat.  “Crin Antonescu va fi un preşedinte care va respecta regulile jocului democratic, iar cea mai bună dovadă a acestui lucru este că el susţine diminuarea atribuţiilor viitorului preşedinte al României prin norme juridice clar stipulate în noua Constituţie, al cărei proiect este în curs de finalizare.”
Guran a mai precizat şi alte modificări ce se doresc a fi făcute prin noua Constituţie, cum sunt cele referitoare la revenirea la votul pe liste, în dauna votului uninominal, la reducerea numărului de parlamentari, la regionalizare şi reformarea sistemelor de justiţie şi de poliţie. Printre lucrurile pozitive care s-au întâmplat sub guvernarea USL, Virgil Guran a amintit eficientizarea societăţilor cu pierderi, dând ca exemplu Electrica, CFR (unde s-au redus pierderile cu 200 de milioane euro). Până la sfârşitul lunii iunie, se speră că CFR Marfă va fi privatizată. Deputatul a recunoscut cu francheţe că, din nefericire, “nu s-au făcut paşi importanţi pentru stimularea dezvoltării economice a României”. 
Referitor la autostrada Comarnic-Braşov, un important obiectiv care ar putea crea multe locuri de muncă în zonă, Guran a subliniat că prin această investiţie se vor stimula turismul şi industria. “Am votat Legea parcurilor industriale şi am reuşit să-mi promovez un amendament care prevede că parcurile industriale nu mai trebuie să aibă minimum 40 ha, ci, pentru înfiintarea lor, sunt suficiente patru hectare. De asemenea, societăţile care intră în lichidare şi au datorii la ANAF să nu mai fie preluate şi lichidate de către Fisc, ci, printr-o hotărâre de guvern, să fie trecute în subordinea administraţiilor locale, cu obligaţia de a fi transformate în parcuri industriale”. 
Virgil Guran, coiniţiator la şapte legi, a mai precizat că va încuraja realizarea unui parc industrial pe terenul şi în clădirile actualei Petroutilaj SA.  O altă iniţiativă a deputatului câmpinean este cea referitoare la Avocatul copilului, funcţie ce va fi ocupata de unul dintre adjuncţii actualului Avocat al poporului. De asemenea, se încearcă înlocuirea programului “Cornul şi laptele”, care s-a dovedit a fi deficitar, cu unul care să asigure, opţional, asigurarea unei mese calde in şcoli, oferită în pauza mare. Realizarea unei zone libere pentru societăţile care se ocupă de jocuri de noroc, o altă iniţiativă a deputatului Virgil Guran, nu a avut sorţi de izbândă, spre decepţia parlamentarului câmpinean care a explicat jurnaliştilor ce a gândit când a susţinut acest demers: “Dacă statul ar aloca o suprafaţă de teren şi facilitate de a nu plăti impozit pe profit, cel puţin pe 20 de ani, am putea avea şi în România un Las Vegas al nostru, mai ales că în Balcani nu prea sunt asemenea zone care să încurajeze practicarea jocurilor de noroc. Există mulţi oameni bogaţi dispuşi să-şi cheltuiască banii la jocuri de noroc. Această facilitate ar atrage multe firme, lucru care înseamnă hoteluri ocupate tot anul, înseamnă restaurante, baruri, mâncare consumată, carburanţi consumaţi, cinematografie, teatre ş.a.m.d.”
Florin Frăţilă a subliniat, la rândul său, că veniturile la bugetul local încep să devină o problemă, ceea ce inseamnă că banul public va trebui să fie mai judicios drămuit. De aceea, vor fi tăiate cheltuielile cu organizarea diferitelor spectacole in aer liber, pentru a se direcţiona sumele respective spre reabilitarea bazelor sportive şi realizarea mai multor acţiuni culturale, dar şi pentru susţinerea învăţământului. A.N. 

Ziua Eroilor a umplut Cimitirul Eroilor de coroane cu flori

Ca în fiecare an, sărbătoarea Înălţării Domnului coincide cu Ziua Eroilor care s-au jertfit pe altarul patriei pentru apărarea fruntariilor României. Ceremonialul obişnuit s-a desfăşurat în Cimitirul Eroilor, care a devenit neîncăpător, adunând laolaltă reprezentanţi ai partidelor câmpinene, ai mai multor asociaţii, fundaţii şi organizaţii neguvernamentale, instituţii publice, societăţi comerciale private, elevi, pensionari, cadre militare în rezervă etc. Cimitirul eroilor români şi străini din cele două războaie mondiale şi al eroilor din timpul tragicelor evenimente din decembrie 1989 este situat pe Strada Bobâlna, fiind amplasat pe latura vestică a Cimitirului municipiului Câmpina. Conform datelor Oficiului Naţional Cultul Eroilor, cimitirul a fost înfiinţat, în anul 1916, pentru a primi eroii căzuţi la datorie în luptele de pe Valea Prahovei, de la Buşteni, Azuga şi Predeal. Aceeaşi sursă indică existenţa în cimitir a 104 însemne de căpătâi care marchează şase gropi comune în care au fost înhumaţi 360 de eroi din Primul Război Mondial şi 98 morminte individuale ale celor căzuţi în al Doilea Război Mondial. În prezent, în urma reamenajării Cimitirului Eroilor, suprafaţa acestuia s-a restrâns de la 2.400 mp, potrivit datelor O.N.C.E., la circa 700 mp (34 m lungime, 20,5 m lăţime). Cimitirul cuprinde în total 101 semne de căpătâi, dintre care şase ale eroilor Primului Război Mondial, 91 ale celor căzuţi în cea de-a doua conflagraţie mondială şi patru ale eroilor câmpineni dispăruţi în vârtejul evenimentelor din decembrie 1989. Din cele 91 de însemne de căpătâi ale eroilor din ultimul război mondial, 85 aparţin unor eroi identificaţi (militari şi civili) şi şase  însemne ale unor militari neidentificaţi (2 germani şi 4, probabil, români). 
Aşa cum ne-au obişnuit şi în anii precedenţi, cele mai multe coroane au fost depuse de reprezentanţii municipalităţii, precum şi de partidele locale. Prima delegaţie a fost cea a Senatului României (fără senatorul Georgică Severin). Au urmat cele ale Primăriei şi Consiliului Local, continuate cu cele ale partidelor locale, ale unor instituţii publice şi private, dintre care s-au remarcat delegaţiile celor două spitale câmpinene. Au fost prezente şi delegaţii ale mai multor şcoli şi licee câmpinene. Nu au lipsit nici elevii de la Şcoala de Poliţie „Vasile Lascăr”, cursanţii unor şcoli post-liceale, reprezentanţi ai Asociaţiei „Cultul Eroilor” şi Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din MAI. După oficierea unei slujbe religioase de către un sobor de preoţi, pentru pomenirea eroilor neamului, a urmat o scurtă cuvântare a primarului municipiului despre semnificaţia Zilei Eroilor. A.N.

Petrom nu a rezolvat nici până azi problema unui vechi puţ de sondă reactivat, situat la blocurile IRA

Nu cu mult timp în urmă, informam cititorii că o veche gură de sondă, situată printre blocurile de la IRA, a început să emane gaze şi să arunce afară un lichid negru asemănător unor reziduuri petroliere. Trezirea la viaţă a acestei vechi sonde a fost dovada că ea nu a fost închisă corespunzător la momentul respectiv, adică la 1915. Scriam atunci că, la sesizarea unui locatar, mai multe autorităţi publice (Distrigaz, Conpet, ISU Prahova, OMV Petrom), au fost mobilizate pentru rezolvarea cazului. Iniţial, s-a crezut că s-a spart o conductă a celor de la Distrigaz, dar ulterior s-a descoperit că este vorba despre puţul unei sonde vechi de peste 100 de ani, una dintre numeroasele sonde de extracţie care, la începutul secolului XX, ocupau întregul platou sudic al Câmpinei. Până la urmă, cei de la Petrom au recunoscut că este o sondă care le aparţine şi, cu ajutorul unui utilaj special, au astupat cu pământ şi bucăţi de beton locul incidentului. Betonarea făcută nu a fost însă suficientă. După câteva zile, lichidul şi mirosul de gaze au apărut din nou, ceea ce a determinat o mai mare implicare a celor de la Petrom, dar şi o mai mare îngrijorare a locuitorilor blocurilor învecinate. Cei de la Petrom au făcut dovada unei desfăşurări de forţe destul de impresionante. Ei au adus aici multe utilaje şi prăjini de foraj, au lărgit şi au betonat groapa din jurul puţului de sondă care continuă să bolborosească şi să scoată gaze şi un lichid, e drept incolor, despre care specialiştii prezenţi la faţa locului ne-au spus că este… apă. Căci, una dintre variantele luate în calcul de către cei de la Petrom este că prin nişte posibile fisuri ale coloanei (burlanul prin care iese ţiţei din măruntaiele pământului), s-ar fi putut infiltra apă dintr-o pânză freatică, apă care ar fi urcat încet, din cauza diferenţei de presiune, şi ar fi ieşit prin gura puţului astupat cu un dop de lemn, conform tehnologiei vremurilor în care a fost închisă sonda buclucaşă. Cu greu am putut afla de la oamenii pe care i-am găsit supraveghind zona, foarte zgârciţi în declaraţii, că sonda a fost săpată în 1910 şi abandonată în 1915, fiind exploatată doar cinci ani. Pe vremuri, sondele nu se săpau cum se sapă în ziua de azi. Coloanele de sondă prin care ieşea ţiţeiul nu erau sudate, ci îmbinate prin nituri. În plus, ele erau astupate cu pământ şi apoi cu un dop de lemn. Acesta din urmă a cedat, iar prin probabile fisuri ale conductei principale, apa unei posibile pânze freatice ar fi ieşit la suprafată. Iar această apă ar fi murdară din cauza faptului că a trecut prin porţiunea conductei umplută cu pământ. Cei de la Petrom intenţionează să foreze prin coloana sondei până la o adâncime de trei sute de metri, mai jos de ultimii “perforatori” ai coloanei (găurile prin care ţiţeiul zăcământului petrolifer intră şi urcă în coloană), iar de la aceşti “perforatori” în sus se va umple coloana respectivă cu beton injectat cu presiune, astfel încât să se asigure o închidere completă a sondei. Până la rezolvarea totală a problemei puţului de sondă de la blocurile IRA, conducerea Petrom îi asigură pe locuitorii imobilelor din zonă că nu există niciun pericol. Oamenii au început să se teamă tot mai mult, mai ales văzând desfăşurarea de personal de specialitate şi de utilaje ale Petrom, nemaivorbind de maşina de Pompieri care staţionează permanent la 50 de metri de puţul sondei, cu echipajul pregătit oricând să intervină în cazul unei deflagraţii. A.N.

Fundaţia AMUS şi Şcoala Postliceală Sanitară „Louis Pasteur”, din nou în centrul atenţiei cu

FESTIVITATEA DE ABSOLVIRE A PRIMEI PROMOŢII DE ASISTENŢI MEDICALI DE FARMACIE

Au debutat pe scena câmpineană absolvenţii primei promoţii de asistenţi farmacişti. După trei ani de studii desfăşurate la Şcoala Postliceală de Asistenţi Medicali „Louis Pasteur”, aceştia sunt pregătiţi şi dornici  de a fi încadraţi în câmpul muncii. Profesorii, conducerea şi cursanţii şcolii s-au întâlnit la grădina de vară a unui restaurant câmpinean, vineri, 14 iunie 2013, pentru a celebra împreună succesul tinerilor asistenţi medicali de farmacie. Ultimul an şcolar al acestei generaţii, anul trei, a debutat pe 17 septembrie la sediul şcolii, în cartierul Slobozia, unde se ţin cursuri postliceale pentru specializările: Asistent Medical Generalist – acreditat prin OMECT nr. 3577/30 III 2009 şi Asistent Medical de Farmacie – autorizat prin OMECT nr. 5586/ XI 2010, cu o durată de studii de trei ani.
„Organizarea ceremoniilor şcolii noastre aici, la această fermecătoare grădină de vară, este o tradiţie pentru noi. Şcoala «Louis Pasteur» a fost înfiinţată acum 15 ani şi de aproape fiecare dată festivităţile noastre sunt sărbătorite aici. Cea de astăzi este o premieră, cu care ne mândrim, deoarece iată că s-a născut la Câmpina prima generaţie de asistenţi farmacişti, 23 de elevi care sper din tot sufletul să-şi respecte cu stricteţe meseria şi să pună în practică ceea ce au învăţat în şcoala noastră” - ne-a declarat doamna Elena Murariu,  preşedinta Asociaţiei  franco-române AMUS.
Această prestigioasă unitate de învăţământ, şcoala „Louis Pasteur”, a demonstrat de-a lungul anilor faptul că respectă o serie de reguli şi îndatoriri care, prin studiu, disciplină şi practică exemplară, finalizează specializările temeinic. 
Iulia DUPU

Pictez pentru copilul meu - “Fluturi pe tricou”

Acţiunea desfăşurată de Clubul Femina şi Asociaţia Pro Câmpina, vineri 14 iunie, a avut loc la una din terasele de la locul de zbenguială “Miţu-Chiţu”. Tema aleasă a fost “Pictez pentru copilul meu - Fluturi pe tricou”. Gazda evenimentului, d-na Anca Sachelia, a oferit intrarea gratuită copiilor care le-au însoţit pe participante, astfel încât atmosfera a fost “colorată” şi de râsetele, plânsetele şi hărmălaia provocate de aceştia. O întâlnire a clubului, la care mamele au participat alături de copii şi au realizat, cu ajutorul artistei Ana Maria Ilica, câte o pictură deosebită pe tricourile acestora. Participantele au fost, ca de obicei, entuziaste şi s-a insistat în discutii pe tema modalităţii de o obţine un spaţiu adecvat pentru acţiunile viitoare.
Fidele ca întotdeauna devizei  “Fă ceea ce poţi, cu ceea ce ai, acolo unde eşti”, doamnele care alcătuiesc acestă grupare sunt hotărâte să-şi respecte programul-proiect, întâlnirile lunare şi  invită orice femeie doritoare de socializare şi care are ceva de  spus prin acţiunile ei, să participe la întalnirile clubului. 
Iulia DUPU

Spectacol caritabil – ŞI TU poţi ajuta un COPIL SPECIAL să se bucure de drepturile lui

Asociaţia Mara – Un Strop de Speranţă în colaborare cu Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi a organizat, sâmbătă, 15 iunie 2013, la ora 18.00, la Casa Tineretului, un spectacol caritabil care a avut în vizor strângerea de fonduri pentru ajutorarea copiilor şi/sau familiilor care au acasă un copil cu nevoi speciale.
Mulţi artişti au răspuns invitaţiilor organizatorilor de a participa pro-bono la acest eveniment şi au oferit spectatorilor prezenţi în sală, printre care copii şi părinţi ai comunităţii câmpinene, preşedintele Comisiei de Cultură, Florin Frăţilă şi deputatul Virgil Guran, câteva ore de delectare împletite cu mesaje şi apeluri de conştientizare în ceea ce priveşte discriminarea, abuzul şi izolarea persoanelor şi mai ales a copiilor cu dizabilităţi. Recitalurile muzicale şi de dans au fost în alternanţă cu filmuleţe extrem de emoţionante în care ne-au fost prezentaţi numeroşi copiii cu dizabilităţi şi cazurile lor: Mara (micuţa câmpineancă, geamăna lui David, ai cărei părinţi s-au zbătut atât de mult pentru a găsi calea de a o proteja de crunta şi inumana discriminare cu care au fost şi mai sunt încă, trataţi copiii speciali),  Mihai (băieţelul din Bucureşti cu sindrom Down căruia, la şcoală, învăţătoarea îi lipea bandă adezivă pe gură pentru că  nu voia să îl mai audă), Luca (un an şi şase luni, din Câmpina, autism) şi mulţi alţi bobocei ai societăţii noastre care nu au nimic diferit faţă de copiii consideraţi normali, în afară de faptul că ei sunt abili în mod diferit.
Numai un suflet de piatră nu ar fi simţit cât este de importantă această acţiune a Asociaţiei Mara – Un Strop de Speranţă, numai o inimă îngheţată nu ar fi avut o senzaţie de durere în faţa discriminării sau măcar o lacrimă – chiar dacă ar fi fost cu delicateţe ascunsă - dedicată acestor copii şi numai o minte închisă nu poate lua atitudine şi nu poate spune: STOP DISCRIMINĂRII!!! Am ascultat cu toţii acelaşi mesaj comun ca cel transmis pe data de 21 martie 2013, cu ocazia Flashmob-ului organizat la Câmpina de Asociaţia Mara – Un Strop de Speranţă. Artiştii care s-au alăturat acestei acţiuni umanitare şi ne-au încântat cu măiestria lor au fost: Ofelia Florica Haranguş şi Mlădiţe Câmpinene, cântăreaţa Alexandra Căpitanu, Ansamblul Floare de Cireş Băneşti, Diana Borcea (Românii au Talent), Formaţia STAR, Trupa de muzică etno Măriutze şi Narcis Ianău (semifinala Românii au talent).
Daniela Fâţă, reprezentanta Asociaţiei Mara – Un Strop de Speranţă, a avut amabilitatea de a ne da detalii clare despre scopul precis al acestui spectacol caritabil: „Scopul acestei acţiuni este cel de a ajuta copiii cu dizabilităţi din ţara noastră. Susţinem financiar şi juridic părinţii ai căror copii cu cerinţe speciale le sunt încălcate drepturile. Am înţeles, prin propria-mi experienţă, că aceşti copii au drepturi de care nu beneficiază şi vrem să îi ajutăm pe părinţi să cunoască drepturile copiilor lor, prevăzute de însăşi Constituţia României: „Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.” (CONSTITUTIA ROMANIEI, ART.50). Am dori să adere la asociaţia noastră cât mai mulţi părinţi iar noi încercăm să devenim o voce impozantă pe teritoriul Romăniei. Plecăm de aproape un an prin toată ţara, mergem din oraş în oraş, cu sau fără fonduri strânse din acţiuni caritabile ca cea de astăzi, cu scopul de a ajuta cât mai mulţi copii cu dizabilităţi şi de a face cunoscute drepturile lor de către părinţii acestora. În momentul de faţă promovăm un nou proiect de lege referitor la drepturile copiilor cu dizabilităţi.” 
La acest spectacol caritabil şi-au adus contribuţia, în afară de asociaţia mai sus menţionată, CEDCD (Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi), Grupul Facebook Donaţii Câmpina (partener proiect), Florin Buda – Casa Tineretului Câmpina, Primăria Municipiului Câmpina, Primăria Comunei Băneşti, ziarele „Oglinda de Azi” şi „Expresul de Prahova”, Max Media,  Câmpina PH, Radio Best FM, S.C.Prevo Distribution şi nu în ultimul rând, Valea Prahovei TV, al cărui reporter, Elena Toma, la solicitarea membrilor Asociaţiei Mara – Un Strop de Speranţă, a sprijinit cu promptitudine acest eveniment de excepţie, fiind prezentatoarea spectacolului. (Iulia DUPU)

Dublă lansare la Biblioteca Municipală

  • “Stare de lectură”
  • “Revista Nouă - Colocvii

În ediţia trecută, remarcam preocuparea permanentă a colectivului Bibliotecii Municipale “Dr. C.I. Istrati” de a extinde şi a diversifica formele de activitate oferite cititorilor săi.
Afirmaţiile mele au fost confirmate cu prilejul lansării, pe 14 iunie, a cărţilor “Stare de lectură” (Ed. Premier, Ploieşti, 2013), autor Florin Dochia şi “Revista Nouă - Colocvii 2004-2008” (Ed. Premier, Ploieşti, 2013).
Gazdă excelentă, d-na Liliana Ene, moderatoarea întâlnirii literare, a mulţumit distinşilor oaspeţi pentru participare (Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură a Consiliului Local, col.(r) Marian Dulă, consilier local, precum şi lectorilor reuniunii, prof. dr. Constantin Trandafir, prof. Gherasim Rusu Togan, prof. dr. Christian Crăciun, publicist Serghie Bucur şi poetului Ştefan Al. Saşa), după care a prezentat expoziţia de carte a scriitorului Florin Dochia şi a invitat referenţii la dezbateri.
“Multă vreme am fost suspicios asupra calităţii acestor volume. M-am convins că aceste cărţi au o valoare deosebită. De ce vorbim astăzi despre criticul Florin Dochia? Pentru că în lumea scriitorilor s-a întâmplat un eveniment deosebit. Poezia nu mai există fără cultură. Dl. Dochia este un poet prin definiţie. Este un poet care ştie carte. Dar carte asimilată. Florin Dochia este un poet de vocaţie, care a asimilat multe culturi. A găsit şi popularizat aşa de multe informaţii despre lansările Wikipedia, Facebook, iTunes, You Tube sau Twitter, încât s-ar putea să-i... dăuneze. A existat ideea că cine este poet nu poate fi şi critic literar. Totuşi, Ion Pop scrie şi poezie, dar face şi critică. Virgil Diaconu a dat o critică deosebită, Florin Dochia a scris multe cărţi de poezie, dar face şi critică literară. Este un artist, scrie artă. Cultura este sprijinită astăzi de Consiliul Local şi Primăria Câmpina. Consilierii municipali merg mână-n mână cu scriitorii locali. Dl. Dochia a realizat o antologie, iar acum Colocviile Revistei Noi. Calde felicitări!” (Constantin Trandafir).
“Fără o pasiune deosebită pentru lectură nu se poate realiza o carte de valoare. Nu poţi realiza nici poezie,  nici critică literară. Florin Dochia are un cult al prieteniei. Are relaţii cu majoritatea scriitorilor din ţară. În carte se vede o diversitate a materialelor prezentate. Scriitori aflaţi pe diferite paliere. Are o cultură solidă literară. Există o mulţime de modalităţi procedurale. Dezvoltă ideea de canon literar. Felicitări!” (Gherasim Rusu Togan)
“Îl felicit pe Florin Dochia pentru lucrarea sa. Cultura scrisă a oraşului Câmpina înfloreşte, lucru care se datorează, în mare măsură, dumnealui” (Florin Frăţilă)
“Mă bucur că suntem aici, cu toţii. Mulţumesc celor care au venit şi celor care au vorbit. Eu nu sunt critic literar. Sunt cronicar literar. Scriu despre cărţile colegilor mei. O parte dintre cronici sunt de întâmpinare. N-am îndrăznit să scriu despre cărţile lui Rusu Togan. În schimb, am scris despre cărţile d-lui Trandafir, pentru că m-au incitat. Dacă în această carte aţi găsit şi ştiinţă, asta ţine de ceea ce este în titlu: «Stare de lectură». Este scrisă pentru liniştea mea... La 14 ani am scos revista «Cerul», scrisă cu... albastru. Mulţumesc d-nei Liliana Ene, colectivului bibliotecii pentru sprijin. Biblioteca a căpătat acel aer şi nivel tehnic deosebit. Mulţumesc Comisiei de cultură, juriului pentru alegerea cărţii mele spre a fi publicată. Tot astăzi lansăm colocviile publicate în «Revista Nouă». Sunt adunate toate textele, după «chestionare», din perioada 2004-2008” (Florin Dochia).
“Mulţumesc lui Florin Dochia pentru această surpriză deosebit de plăcută. Este o lucrare de referinţă. O revistă serioasă, care se respectă, are asemenea «dosare» pentru o anumită temă. «Dosarele» sunt valoroase când temele sunt bine formulate. Este foarte greu să realizezi un asemenea colocviu, dar el dă o greutate deosebită revistei. Un moment de bucurie şi de izbândă pentru Florin. Este o valoare”. (Christian Crăciun)
În aplauze prelungite, spectatorii au savurat catrenele poetului Ştefan Al. Saşa - “APOGEU - Ca oricare poet de forţă/ Urmând firesc al vieţii har,/ Bătrân, aprinse-o nouă torţă:/ Muri-va critic literar!”; “REVELAŢIE - Tot scormonind după talente/ Atâtea tomuri a citit,/ Că după multe clasamente,/ S-a autodescoperit”; “A PROPOS DE TITLU - În cartea sa, o chintesenţă,/ Cu spirit fin, care te fură,/ Ne-a spus, vorbind despre potenţă/ Că e în stare. De lectură!” - şi au plecat acasă fericiţi, cu cărţile dăruite. 
Theodor MARINESCU