13 august 2013

Forţa Civică atacă “la baionetă” electoratul câmpinean

Expremierul MRU, cu studii la Oxford, 
dar fără punctualitate englezească

Săptămâna trecută, în municipiul nostru a sosit, într-o vizită foarte scurtă, fostul premier al României, Mihai Răzvan Ungureanu, politicianul care a condus cea mai scurtă guvernare postdecembristă, în urmă cu un an şi jumătate. Ce onoare pentru amărâtul nostru orăşel de provincie – să găzduiască urmele paşilor lui MRU, ultima şi cea mai dandy marionetă băsesciană la conducerea ţării. MRU ar putea însemna Marele Războinic Universal, dacă nu l-ar cunoaşte lumea drept Mihai Răzvan Unguent, eticheta ultimului cuvânt fiindu-i imprimată în urma exorbitantelor cheltuieli de protocol făcute de MRU pe vremea când era şeful guvernului, adică pentru cele 78 de zile de la începutul anului 2012. În puţinul timp cât a fost premierul României s-a dovedit a fi un mare iubitor de lux, drept pentru care din  lista interminabilă cu cheltuielile de protocol valorând 10 miliarde de lei vechi, pe care le-a aprobat oricât ar încerca să se spele pe mâini, nu lipseau trabucuri fine, vinuri scumpe, vită de Kobe, parfumuri, creme şi unguenturi dintre cele mai rafinate pentru picioarele cele mai crăpate. Pentru toată această fandoseală şi simandicoşeală, poporul l-a aruncat degrabă în groapa rizibilă a folclorului. MRU a fost şcolit pe la cele mai cunoscute universităţi, dar degeaba are studii la Oxford, dacă punctualitatea sa este departe de a fi una englezească. Joi după-amiază, la ora 16.30, el ar fi trebuit să se întâlnească, la sediul organizaţiei câmpinene a Forţei Civice (situat la parterul unui bloc de peste drum de poarta principală a Spitalului Municipal), cu câţiva jurnalişti câmpineni, în cadrul unei conferinţe de presă menite a-l unge ca lider local al partidului pe Andrei Istrate, prilej cu care se inaugura oficial şi sediul FC Câmpina. Ziariştii locali l-au aşteptat pe MRU ca pe un cireş (când ar fi trebuit poate să-l aştepte ca pe o alifie de călcâie), preţ de două ore, până aproape de ora 19.00, când expremierul a catadicsit să se arate, venind de la Primărie, în sediul căreia a stat la taclale cu primarul Tiseanu mai bine de o oră, nepăsându-i de cei care îl aşteptau. MRU este un personaj emblematic pentru politichia dâmboviţeană, un politician vanitos care se încăpăţânează să mai creadă într-o nouă ascensiune politică, după o prăpăstioasă cădere în gol şi în uitare. Şi măcar de-ar fi meritat aşteptarea de două ore, până când MRU a ajuns la întâlnirea programată cu presa locală, la sediul nou înfiinţatei organizaţii municipale a Forţei Civice. Adică, dacă tot am aşteptat atâta amar de vreme, măcar să fi văzut un MRU schimbat, care să fi învăţat ceva din înfrângerea dezastruoasă suferită de partidul său şi de el personal, la ultimele alegeri parlamentare şi în bătălia pentru câştigarea Colegiului 1 Senat Arad. Cum bănuiam, de altfel, n-am putut remarca decât aceeaşi fluenţă verbală bine ritmată, aceeaşi retorică fără nicio substanţă, fără nicio consistenţă, fără nicio finalitate concretă. Vorbe necredibile învelite într-o foiţă de staniol extrem de subţire. Aceeaşi limbă de lemn învăţată de politician încă din vremea comunismului (MRU a fost un lider naţional al tineretului comunist), modernizată şi asezonată însă cu ceva ştaif, oleacă de glamour capitalist şi un parfum de neoliberalism incert, provenit probabil din colecţia de parfumuri scumpe cumpărate de MRU prin cheltuielile de protocol pe care le-a făcut în timpul celor 78 de zile cât a fost premierul României. Întreabă-l pe MRU ceva ce nu-i convine şi îţi va răspunde imediat, dar vei regreta timpul îndelungat pe care l-ai pierdut ascultându-l cum ocoleşte subiectul. 
Vă daţi seama cât ar trebui să-i “sorbiţi” cuvintele în cazul în care i-aţi adresa o întrebare convenabilă? La întâlnirea amintită, au participat, de asemenea, liderul FC Câmpina, Andrei Istrate (fost candidat PRM la Primărie, în ultimele alegeri locale), Adrian Semcu, preşedintele filialei Forţa Civică Prahova, şi secretarul general al partidului,  Ştefan Pirpiriu. Dacă mult alunecosul şi de sine studiatul MRU n-o fi bătut cu pumnul în masă pentru schimbarea programului, punerea în scenă a “piesei” întâlnirii sale cu presa câmpineană îi aparţine lui Adrian Semcu, pe care îl ştiam un organizator mai bun. La începutul conferinţei de presă, Semcu a propus ca primul la cuvânt să fie Ungureanu. Acesta din urmă a declinat invitaţia, declarând că va încheia şedinta cu o notă politică. De altfel, MRU a anunţat auditoriul că a fost invitat să aibă o intervenţie telefonică în direct la B1 TV, după care a părăsit încăperea. Primul care a vorbit a fost Adrian Semcu, care a lăsat impresia unui om obosit şi neconvingător. El şi-a cerut scuze pentru întârziere, motivând că MRU şi echipa sa au întârziat, fiindcă că au fost reţinuţi mai mult timp în comuna prahoveană Ceraşu. Din informaţiile primite de jurnalişti, MRU a zăbovit cel mai mult în sediul Primăriei, unde a ajuns pe la 17.30, aşa că motivul cu Ceraşu trebuia doar să ascundă taclalele lui MRU cu edilul-şef. În debutul şedinţei, Andrei Istrate a făcut o sumară descriere a organizaţiei pe care o conduce: “La Câmpina, abia am început să formăm organizaţia. Avem 42 de membri cu adeziune, care au misiunea de a mai aduce încă circa 100 de membri, ca să putem avea un minim de oameni pe care să contăm şi cu care să lucrăm, astfel încât să putem avea şi noi un cuvânt de spus aici, la Câmpina, mai ales în legătură cu deciziile Consiliului Local, care ne afectează pe noi toţi. Ne bucurăm pentru sprijinul acordat de conducerea partidului în deschiderea sediului.”  În continuare, Adrian Semcu, preşedintele FC Prahova, a declarat: “În judeţ, avem peste 50 de organizaţii, nu toate au sediu, dar se lucrează intens la acest lucru. Pentru a intra în legalitate, prioritatea o au oraşele. Avem nuclee în toate oraşele judeţului, dar până în septembrie sperăm să avem şi sedii în toate oraşele.” 
Întors în camera cu jurnaliştii, MRU a declarat că a fost întrebat la B1 TV ce urmează să se întâmple în toamnă cu dreapta românească, întrebare la care a răspuns astfel: “În această toamnă, Alianţa pentru Dreptate şi Adevăr, alcătuită din Forţa Civică şi PNŢCD, se apropie cu paşi mari de formalizarea relaţiei cu Iniţiativa România Liberală, ceea ce inseamnă că alianţa noastră se va lărgi. Până la sfârşitul anului, ADA va căpăta noi membri, lucrăm la acest lucru şi sperăm ca proiectul nostrum să se împlinească. Toată lumea înţelege necesitatea unirii dreptei, dar, paradoxal, puţini înţeleg urgenţa ei. Ar fi păcat să constatăm, în al 12-lea ceas, că trebuie să facem din nou lucrurile pe genunchi, aşa cum s-a intâmplat acum un an cu alegerile parlamentare. Într-o lună de zile să pui o alianţă în mişcare (e vorba despre Alianţa România Dreaptă, cea făcută la ultimele alegeri parlamentare de ADA cu PDL – n.red.), şi să ai şi pretenţia să câştige alegerile, este imposibil. Dacă se merge pe proiectul nostru, liste comune la europarlamentare, candidat unic la prezidenţiale, iar în a treia etapă, o formulă de federare a dreptei, pentru alegerile parlamentare din 2016, mai avem şanse să recâştigăm puterea. Oricum, pentru noi, al 12-lea ceas înseamnă 1 ianuarie 2014. Până la sfârşitul anului, dreapta va trebui reunită. Există un scepticism al orgoliilor. Există şi calcule mărunte de partid. Dar nimic nu ne împiedică, nici pe mine, nici pe dl Blaga, nici pe dl Pavelescu, nici pe dl Tomac să stăm de vorbă. Şi stăm de vorbă. Dialogul există. Problema este că toată lumea acceptă că ceea ce spunem noi, Ungureanu şi Forţa Civică, este logic, dar când ajunge acasă liderul politic al dreptei face calculul mic de acasă, şi nu mai este întru totul de accord cu noi. Dacă vom continua să judecăm în mic, meschin, nu vom avea succes.” În mai multe rânduri, “cinstitul” MRU a dat de înţeles, în timpul intervenţiilor sale, că FC este un partid onest şi tare cumsecade, spre care vin “cei care, din exces de bun-simţ, nu s-au implicat până acum foarte mult în politică (nu putea vorbi despre o neimplicare totală, câtă vreme partidul său e plin de “dalmaţieni” politici – n.red.), şi doresc să se manifeste critic faţă de actuala clasă politică. Noi considerăm că adevărata Românie nu este reprezentată doar de cei 20, 30, 40% dintre românii care vin la vot, ci de cei mulţi care muncesc, sunt oneşti, nu se exprimă politic, dar încep să înţeleagă că opinia şi votul lor sunt foarte importante.” După zicerile sale cu sonorităţi de lemn (o combinaţie de stejar, nuc, fag şi mahon), am înţeles că absenteiştii alegerilor trecute, debordând brusc de civism, se vor îmbulzi în secţiile de votare să pună ştampila pe Forţa Civică. Cu o asemenea Forţă, nici nu-i de mirare… A.N.

Editorial

STUDIU DE CAZ

Relatez un caz simptomatic: discuţie într-un studiou Tv despre noile biruri pe care le pune alde guvernu’. Printre care şi unul pe drepturile de autor. Sunt chestionaţi la telefon diverşi actori în vîrstă (de ce numai ei? Sunt domenii în care drepturile de autor sunt într-adevăr substanţiale, dar aici e vorba de o tipică manipulare a telespectaorului), cărora fireşte nu le convine ideea. Printre care şi unul, spre cinstirea vîrstei sale nu-i menţionez numele, care tot încearcă să îmblînzească scorpia: că poate n-o fi aşa, că poate nu se va aplica etc. Şochează refuzul de a accepta realitatea. Îmi amintesc, atunci cînd guvernul Boc a vrut să introducă aceeaşi taxă, venerabilul a fost unul dintre cei mai vehemenţi. Acum, nu ştie pe unde să iasă din scenă, dar are noroc, îl zăreşte în studio pe dl. Lăzăroiu. Şi se lansează într-un atac la adresa acestuia. Cei de la tv sunt stupefiaţi: deci respectivul nu este revoltat împotriva guvernului care îl impozitează, deşi promitea vara trecută exact dimpotrivă, ci contra unui om care nu are acum nici o putere strict politică. Exemplul nu ţine doar de pitorescul psihologiei individuale, e un caz şcoală despre o categorie (imposibil de fixat numeric, dar o evaluez ca fiind foarte importantă) de votanţi suficient de inteligenţi ca să înţeleagă deja că au fost minţiţi, că nimic din ceea ce li s-a promis nu se împlineşte, că avem o conducere, la toate nivelurile, care bate toate recordurile de incompetenţă şi corupţie. Această categorie de votanţi, cărora le este imposibil să recunoască realitatea erorii, caută atunci un ţap ispăşitor. De fapt, nu-l caută, el există deja, un ţap de profesie, să zic aşa: Traian Băsescu (şi toţi cei care ţin într-un fel de el). Ponta are suficientă abilitate încît să folosească acest paratrăsnet pentru a-şi masca neputinţele, fiecare discurs al său nu spune în fond decît: ştiţi eu aş vrea să fac asta şi asta, dar nu pot din cauza lui Băsescu. Este un discurs foarte comod, foarte pe placul electoratului, dar ale cărui limite se vor vedea fie în momentul în care Băsescu nu va mai fi preşedinte, fie în momentul în care prăbuşirea economică va fi mai puternică decît sloganurile televizate. Din  acest punct de vedere, cîştigătorul detaşat al faimosului „pact de coabitare” este dl. Ponta. În defavoarea ţării, şi a liberalismului necesar. Am avut o vară incomparabil mai liniştită decît demenţa din 2012, cînd ne-am aflat la un fir de păr de nenorocire. Unii, precum exemplul pe care l-a amintit mai sus, nu vor să vadă nici acum această uriaşă fraudă morală. Ei reprezintă, dacă ne aliem anumitor păreri etno-psihologice, o anume trăsătură specifică naţiei: ne este imposibil să ne asumăm vreo vină. Românul trăieşte perfect fără remuşcări, procese de conştiinţă, dileme morale, el n-a greşit niciodată în istorie, nimic nu-i este mai greu decît să spună: am greşit! Ca la un sfert de secol de la revoluţie să vezi tupeul lui Vişinescu, să asişti ore întregi la filme despre clanul Ceauşescu, să vezi puterea de circulaţie a marilor mituri „istorice” comuniste, să dai oriunde întorci capul peste acelaşi tip de activist de partid pe care-l ştim foarte bine noi cei de-o vîrstă, să te întrebi năucit cum naiba s-a clonat  acesta atît de bine în pseudo-democraţia carpatină, iată ocupaţii de vară strîmbă..

P.S. Doctorul a plecat în concediu, marşul nostru triumfal spre dezastru continuă. Aşteptăm urnirea dosarului cu plagiatul, ca să vedem că justiţia română există. 
Christian CRĂCIUN

După mai bine de un deceniu, municipalitatea încetează colaborarea cu avocatul Constantin Pănoiu

Constantin Pănoiu, unul dintre cei mai buni avocaţi ai oraşului, a avut o lungă colaborare cu administraţia publică locală. O colaborare care a început după anul 2000, s-a materializat în câştigarea mai multor procese şi s-a încheiat la sfârşitul lunii trecute, la ultima şedinţă a Consiliului Local, când s-a decis ca municipalitatea să nu mai solicite servicii juridice avocatului. Ultimul proces important în care Consiliul Local este reprezentat de Constantin Pănoiu este cel privind rampa ecologică de gunoi de la Băneşti, un proces extrem de lung şi de complex, care durează de cinci ani şi care a parcurs mai multe etape şi cicluri procesuale (strămurare, fond, recurs, casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare etc). Suplimentarea onorariului de 10.000 de lei (solicitat iniţial de avocat pentru ultima fază procesuală) cu încă 20.000 de lei i-a nemulţumit pe consilierii municipali, care au aflat că avocatul Pănoiu, nemulţumit că nu i s-a aprobat această suplimentare de către conducerea executivului, a cerut rezilierea contractului de asistenţă judiciară. La sfârşitul şedinţei, la punctul Diverse, Horia Tiseanu i-a informat pe consilieri despre cum stau lucrurile: “Vreau să vă aduc la cunoştinţă o informaţie nu grozavă, şi anume solicitarea dlui avocat Pănoiu de reziliere unilaterală a contractului de asistenţă juridică în procesul pe care îl avem cu Apasco Măneciu în legătură cu rampa ecologică de la Băneşti. Dl avocat ne-a reprezentat încă de la începutul procesului, din 2008. Suma pe care o pretind azi cei de la Apasco este de peste 5,78 milioane de lei. Dacă vom pierde procesul, va trebui să le plătim 45% din sumă, cât reprezintă contribuţia noastră la realizarea rampei. In 2012, Consiliul Local a aprobat prelungirea contractului cu dl avocat Pănoiu. Ulterior, pentru ultima fază a procesului, acesta a solicitat, în mai 2013, mărirea onorariului cerut iniţial, de 10.000 de lei, cu încă 20.000 de lei. Menţionez că suma iniţială a onorariului nu noi i-am impus-o, ci el singur ne-a cerut-o, iar majorarea cu încă 20.000 lei, e motivată de faptul că în proces au intrat şi doi intervenienţi, deşi acest lucru este în avantajul nostru. Nu mi se pare corect ca, după ce ne-am înţeles pe o sumă, să vii pe urmă şi să soliciţi mult mai mulţi bani pentru a ne reprezenta. De aceea, după ce ne-am consultat şi cu specialiştii Primăriei, l-am anunţat că nu i s-a aprobat solicitarea. Nemulţumit de acest lucru, ne-a trmis recent o adresă prin care reziliază contractul cu noi. Acum, va trebui să decideţi: îi plătim 20.000 de lei şi continuăm colaborarea cu dl Pănoiu, sau angajăm alt avocat. Termenul următor al procesului este 18 septembrie, la Curtea de Apel Ploieşti. Pentru acest termen, dl avocat a formulat şi înaintat instanţei doar recursul, hotărând să nu ne mai reprezinte.” 
Consilierul Monica Clinciu, avocat de meserie, a ţinut şi ea să intervină: “Am refuzat până acum să vorbesc despre colegi ai mei angajaţi de Primărie, dar acum aş vrea să spun şi eu câteva lucruri. Dacă dl Pănoiu nu vrea să ne mai reprezinte, nu-l putem obliga să facă acest lucru. Statutul avocatului permite rezilierea unilaterală a contractului de asistenţă juridică de către un avocat nemulţumit de clientul său. Oricum, nu ne rămân decât două soluţii. Ori luăm act de rezilierea unilaterală a contractului şi solicităm Baroului Prahova să ne înapoieze o parte din suma avansată, după care angajăm alt avocat, ori îi dăm dlui Pănoiu 20.000 de lei. Dacă o să mai angajăm avocaţi, pe viitor, aş propune să stabilim o sumă globală şi să îi plătim avocatului respectiv în tranşe, pentru fiecare demers pe care îl face în timpul procesului.” 
Consilierul liberal Daniel Ioniţă a fost cel mai vehement: “Nu-l putem lăsa pe dl avocat să ne pună la zid. Eu propun nu doar să renunţăm la contractul cu dl Pănoiu, ci chiar să decidem ca, pe viitor, acesta să nu mai încheie niciun contract cu Primăria.” 
Viceprimarul Ion Dragomir a mai liniştit oarecum atmosfera, menţionând că “nu trebuie să uităm că, în acest proces, Consiliul Judeţean a angajat  un avocat reputat. Consiliul Judeţean e cot la cot cu noi, pentru că ei au de plătit mai mult decât are Câmpina, adică 53% din suma solicitată de Apasco. Aşa că, după mine, cu sau fără Pănoiu, soarta procesului e aceeaşi. Nu îl susţin, dar să nu cumva să îl refuzăm pe Pănoiu cu 20.000 şi să vină altul care o să vrea 50.000.” 
În final, s-a decis să se renunţe la serviciile avocatului Pănoiu şi municipalitatea să fie reprezentată în proces de juriştii Primăriei. “Nu ne dăm la o parte, eu sunt pentru continuarea procesului cu juriştii noştri, dar vreau să vă atrag atenţia despre complexitatea şi dificultatea dosarului, ca şi despre momentul dificil în care juriştii municipalităţii preiau dosarul. Am putea să şi pierdem şi nu aş vrea să fie acuzat Oficiul juridic în caz de insucces”, a subliniat, în finalul adunării, secretarul municipiului, Paul Moldoveanu. A.N.

Terenul municipalităţii din spatele Autogării şi-a găsit doi investitori

Nu ştim dacă acesta poate fi considerat un semn de înfrângere a crizei economice locale, însă nu poate fi decât de salutat faptul că terenul din spatele Autogării, care a încins spiritele în atâtea şedinţe ale Consiliul Local, a început să-şi găsească, în sfârşit, investitori. În şedinţa ordinară din martie 2013, cele două tabere din legislativul municipal, alianţa majoritară USL – PP-DD şi PDL, aflat în opoziţie, s-au contrat cel mai puternic pe tema modului în care terenul respectiv trebuia să fie pregătit şi scos la licitaţie în vederea concesionării. La începutul acestui an, aleşii deciseseră împărţirea lui în şase parcele. Deşi este cunoscută criza de terenuri care mai există în proprietatea oraşului, cel mai mare teren rămas în domeniul municipiului, în suprafaţă de aproape 9000 de metri pătraţi, a stârnit de-a lungul timpului prea multe discuţii şi certuri pentru cât de puţini au fost aceia care au râvnit la o parte din el, pentru deschiderea unei afaceri.  În şedinta amintită, edilul-şef a iniţiat un proiect prin care a propus concesionarea a doar două parcele din cele şase ale terenului viran ce se întinde de-a lungul străzilor Petrolistului şi Sălaj. Terenul nu este grevat de sarcini, căci pe el nu se află ridicată nicio clădire, dar pe suprafaţa lui se mai pot observa încă nişte guri de sonde. La începutul secolului trecut, platoul sudic al oraşului era împânzit de sonde. Aproape toate au fost, cu trecerea anilor, închise, dar cu toate acestea, sub pământul din spatele Autogării au rămas guri de sonde care mai mult rânjesc dispreţuitor decât să zâmbească ademenitor către investitori. Majoritatea din Consiliul Local i s-a opus atunci primarului, deoarece consilierii USL s-au declarat adepţii vânzării întregului teren unui investitor strategic capabil să deschidă aici o afacere importantă (hală de producţie), astfel încât să se creeze mai multe locuri de muncă pentru localnici. Cei 12 consilieri ai USL şi PP-DD considerau, de asemenea, benefică şi varianta scoaterii la concesionare a celor şase loturi simultan, după o reluare a parcelării, nu doar concesionarea întregului teren unui investitor strategic care să creeze aici multe locuri de muncă. Două luni mai târziu, la şedinţa din luna mai 2013,  s-a aprobat o nouă parcelare, în sensul în care terenul a fost parcelat uniform în patru loturi, toate cu deschidere la cele două străzi. Consilierii au considerat că, în acest fel, toate parcelele sunt la fel de atractive, deoarece pe toate există posibilitatea branşării directe la utilităţi. Noua parcelare a fost inspirată, fiindcă, de curând, executivul local a reuşit concesionarea a două loturi din teren către două firme locale, care, prin afacerile pe care le vor dezvolta aici, vor crea mai multe locuri de muncă. Cei doi întreprinzători câmpineni care au câştigat licitaţia de concesionare desfăşurată săptămânile trecute se numesc Gistel SRL (care a primit lotul 1), şi Eno Tools (concesionarul lotului 4). Prima firmă intenţionează să înfiinţeze pe terenul concesionat  un service auto, iar a doua vrea să deschidă  un atelier de recondiţionare a echipamentelor industriale. A.N.

Două vizite de lucru ale reprezentanţilor municipalităţii în Grecia şi Turcia

Aşa cum ne-a obişnuit deja de peste un deceniu, Patronatul Serviciilor Publice (PSP), o organizaţie nonguvernamentală cu sediul în Bucureşti, înfiinţată sub o altă denumire în 1990, care acţionează pentru promovarea unor servicii la standarde europene în domeniul gospodăriei comunale (reţele de apă-canal, salubritate, termoficare etc), a trimis şi în acest an invitaţii către administraţia publică din localitate, pentru a-şi trimite delegaţi la două întâlniri internaţionale importante ce se vor desfăşura în următoarele săptămâni. Este vorba despre “Conferinţa balcanică pentru administraţie şi servicii” de la Alexandroupolis (Grecia), care va avea loc în perioada 29 august – 4 septembrie, şi despre un seminar internaţional pe teme de gospodărie comunală denumit, la fel de modest ca şi primul eveniment amintit, “Conferinţa Regională Sud-Est”, acesta urmând a se va desfăşura la Alanya (Turcia), între 12 şi 19 septembrie. Sunt deplasări în interes de serviciu, în timpul cărora se presupune că reprezentanţii municipalităţii vor învăţa lucruri interesante despre îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice. Este curios de ce evenimentele organizate de PSP au loc, în marea lor majoritate, doar în timpul sezonului cald, dar acest lucru îl putem considera doar una dintre curiozităţile naturii umane, la fel de bogată şi de surprinzătoare ca şi natura mediului înconjurător. La ultima rectificare bugetară, s-au alocat 100.000 de lei pentru deplasările aleşilor. Din delegaţia care va pleca în Grecia fac parte consilierii municipali Marian Dulă, Mihai Tifigiu şi Florin Frăţilă, dar şi şefi ai unor direcţii şi servicii din cadrul Primăriei (Carmen Gheorghe – directorul Poliţiei Locale, Eliza Oprescu şi Felicia Olteanu, de la birourile Investiţii şi respectiv ADPP). În Turcia, vor merge viceprimarul Ion Dragomir, secretarul municipiului Paul Moldoveanu, şeful serviciului Juridic din cadrul Primăriei Câmpina, Iulian Anton, dar şi consilierii locali Luminiţa Dumitrescu, Enache Dragomir, Horaţiu Zăgan, Viorel Bondoc şi Daniel Telegescu. Nu ne rămâne decât să sperăm că ideile cu care vor reveni delegaţii câmpineni din cele două vizite vor ajuta la îmbunătăţirea serviciilor publice locale şi la ridicarea standardului de civilizaţie al oraşului. A.N.

Programul “Vacanță pe biciclete” s-a încheiat

Din nou alături de multicampioana Corina Ungureanu, Asociația PRO Câmpina a făcut furori în rândul copiilor, sâmbătă, 10 august, cu ultima și foarte reușita ediție a programului “Vacanță pe biciclete”. Acest program, conceput de membrii Asociației PRO Câmpina, aprobat de Comisia de Cultură și Sport a Consiliului Local Câmpina, finanțat de Primăria Municipiului Câmpina și susținut cu brio de membrii și voluntarii Asociaţiei PRO Câmpina, a început cu succes pe 13 iulie și a oferit copiilor câmpineni, timp de o lună de zile, ocazia de a participa la o serie de competiții inedite în care s-au implicat și părinții tinerilor participanți. 
Programul “Vacanță pe biciclete” a fost conceput ca o metodă alternativă la educația clasică, cu scopul de a promova sportul în rândul tinerilor, precum şi de a-i educa în spiritul dorinţei de a petrece timpul liber într-un mod sănătos, și a constat  într-o serie de concursuri pe biciclete pentru copii cu vârste între 6 şi 14 ani. 
“În cele patru ediții am avut peste 130 de participanți, cu vârste cuprinse chiar între 3 și 14 ani, am acordat peste 60 de premii ocupanților locurilor 1, 2 și 3, constând în șosete sport, accesorii pentru biciclete, bidoane de apă, tricouri inscripționate, diplome și cupe. Toți ceilalți copii au fost răsplătiți cu diplome de participare. Le mulţumim tuturor celor care s-au implicat și care ne-au ajutat pentru buna organizare și desfășurare a concursurilor. Mulţumim Corinei Ungureanu pentru suport şi  pentru prezență. Mulţumim voluntarilor: Iulia Dupu, Iulia Nica, Corina Şovăială, Brânduşa Mureşan, Tibi Văcărescu, Răzvan Iancu, Ionut Tuţică, Sebi Dumitrescu şi Marius Bunea. Mulţumim sponsorilor: Apă Talea care a avut grijă ca toţi cei prezenţi să se hidrateze, BPG – Servicii Profesionale de Pază şi Protecţie, ELCA – producător şosete şi dresuri din Câmpina, firmelor Inbox Solution, Mendoza, precum şi Clubului Sportiv GRC Câmpina. Nu în ultimul rând, le mulţumim tuturor copiilor care au ales să-şi petreacă timpul liber făcând sport. Pentru luna septembrie, Asociația PRO Câmpina pregăteşte un nou concurs pe biciclete, aşa că rămâneţi alături de noi”, ne-a declarat Anca Huţu – Manager de proiect Asociația PRO Câmpina. 

Prezenţe câmpinene la Salonul Naţional de Carte, Presă şi Muzică Sinaia

Miercuri, 14 august, în cadrul Salonului Naţional de Carte, Presă şi Muzică desfăşurat la Cazinoul din Sinaia, scriitorii câmpineni îşi vor lansa volumele publicate în anii 2012 şi 2013. Autorii prezenţi la această manifestare vor aduce în atenţia publicului iubitor de cultură, începând cu ora 14.00, volume de poezie (“Elegiile căderii” - Florin Dochia), proză (“Febra” - Iulian Moreanu), rondeluri (Ştefan Al. Saşa), publicistică (“Circumstanţiale” - Christian Crăciun; “Rămân să disper printre ai mei” - Florin Frăţilă) şi interviuri (“Cică nişte câmpineni” - Carmen Negreu). Tot cu această ocazie va fi lansat volumul de colcovii al Revistei Noi şi volumul “Maratonul poeziei”. 

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Istoria Gulagului (4)

Atacul forţelor Axei asupra URSS din 22 iunie 1941 a afectat masiv, în mod negativ, Gulagul şi detinuţii care-l populau. în mod automat şi sovietic, toate sentinţele care expiraseră au fost prelungite automat pe perioada războiului. Dificultăţile majore al sistemului sovietic care scârţâia din toate încheieturile în primii doi ani de război, au afectat Gulagul. Refuzul de a munci a devenit automat „sabotarea eforturilor de război”. În plus, alături de impunerea unor norme de muncă inumane, hrana era foarte săracă, ducând la cele mai inalte rate ale mortalităţii din întreaga lui istorie. În 1942 au murit 365.560 deţinuţi (unu din patru), în 1943 alţi 267.826 (unu din cinci) şi acestea sunt doar statisticile oficiale. Aproximativ două milioane de oameni au murit în Gulag în timpul celui de al Doilea Război Mondial, mulţi dintre cei care au hrănit monstrul provenind din cele trei state baltice, din Polonia Orientală, Basarabia şi nordul Bucovinei. ”Pentru străinii deporaţi în Gulag sau în coloniile de muncă a reprezentat un şoc şi o traumă.” În perioada 1939-40 NKVD a fost surprins nepregatit de înaintarea rapidă a Wehrmachtului însă metodele lui erau simpliste: mii de deţinuţi din teritoriile occidentale recent anexate, de care gemeau închisorile poliţiei politice şi care nu au mai putut fi evacuaţi au fost pur şi simplu executaţi pe loc1. În timpul războiului şi imediat după aceea, componenta etnică a Gulagului s-a schimbat radical, internaţionalizându-se, pentru că în sistem au fost trimişi atât prizonerii de razboi germani (2.388.000) 1.097.000 de alţi prizoneri ai Axei (două-trei sute de mii de români dar şi italieni, unguri, slovaci etc.) şi 600.000 de prizoneri de război japonezi, capturaţi în 1945 în Manciuria. În timp ce în Gulag ajungeau milioane de noi detinuţi, sute de mii de deţinuţi sovietici, care ispăşeau pedepse disproporţionat de mari pentru delicte minore (întârzierea la serviciu putea aduce o condamnare de 10 ani) au fost eliberaţi şi trimişi direct în rândurile Armatei Roşii care avea nevoie disperată de carne de tun. Condiţiile de viaţă din lagărele de prizonieri şi cele de deţinuţii sovietici erau identice, ambele fiind administrate de NKVD, având acelaşi rol economic, mai ales în condiţiile devastărilor masive din Uniunea Sovietică vestică. În plus, Gulagul a fost hrănit şi cu 4,5 milioane de cetăţeni sovietici care avuseseră neşansa să fie luaţi prizonieri de către germani sai să fie obligaţi să muncească in Germania (sub bombele aliate) şi care după ce au supravieţuit unor condiţii de viaţă teribile aveau să fie căutaţi oriunde ajunsesera în Occident şi transferaţi direct în Gulag, indiferent de gradul de colaborare cu fortele naziste. „Deşi Gulagul a contribuit la efortul de război, mai mult ca sigur a ajutat şi la subminarea acestui efort luând în considerare numai numărul NKVD-iştilor afectaţi pazei sistemului” Declanşarea războiului rece a servit de minune sistemului totalitar sovietic şi, indirect, Gulagului pentru că după ameninţarea fascistă urma confruntarea finala cu capitalismul. Din 1946 NKVD avea să fie împărţit în două instituţii represive: MVD (ministerul afacerilor interne care administra Gulagul) şi MGB viitorul KGB care se ocupa cu chestiunile de poliţie politică, spionaj, contraspionaj etc. Chiar dacă marea majoritate a cetăţenilor sovietici care a suferit traume semnificative în urma războiului sovieto-german avea aşteptări uriaşe după încheierea ostilităţilor şi câştigarea războiului, represiunea stalinistă nu avea de gând să se diminueze, dimpotrivă, fiind până la urmă esenţa gândirii politice a lui Stalin. Apogeul Gulagului a fost atins la începutul anilor `50 când numărul deţinuţilor a ajuns la 2,5 milioane de oameni, cu un milion mai mult decât în 1945. În plus, un detaliu extrem de important, numărul exilaţilor/ deportaţilor îl egală pe cel al deţinuţilor din Gulag.2 Însă după 1945 compoziţia deţinuţilor a fost cu totul alta, fapt ce va contribui pe termen lung la dinamitarea Gulagului ca structură represivă de tip stalinist, lagărele au fost ticsite cu duşmanii societăţii sovietice, foşti combatanţi din macquis-ul ucrainian, bielorus, cu militari din Armata Teritoriala Poloneză sau cu baltici experimentaţi în arta opoziţiei armate care luptaseră deja împotriva Armatei Roşii, oameni pe care Gulagul nu-i mai impresiona în mod deosebit. Având în vedere această situaţie şi riscul de contagiune asupra tuturor deţinuţilor, sistemul a creat lagăre speciale pentru cei mai periculoşi deţinuţi politici (10 lagăre unde se aflau 210.000 de oameni afectaţi celor mai grele munci). Numărul mare de deţinuţi precum şi lipsa acută de forţă de muncă bărbătească (având în vedere urişele pierderi umane suferite de Armata Roşie) l-au determinat pe Stalin să încredinţeze MVD realizarea unor proiecte de infrastractură gigantice şi inutile (canalele Volga-Don, Volga-Marea Baltica, marele canal turkmen, calea ferata prin tundra artica Salehard-Igarka, hidrocentralele electrice de la Stalingrad şi Kuibâşev sau tunelul şi calea ferata către insula Sahalin). 
Codruţ CONSTANTINESCU

1 A se vedea si ceea ce s-a intamplat prin beciurile NKVD din Cetatea-Alba, Chisinau, Cernauti si in aceste locuri NKVD a avut destul timp sa evacueze avand in vedere incetineala ofensivei romane din iunie 1941) 
2 pag. 473

Aici puteţi citi primele trei părţi din "Istoria Gulagului":