01 octombrie 2013

Festivalul teatrelor de proiect din Câmpina – la a doua ediţie şi a doua reuşită

De la primele elemente dramatice, în fapt, elemente de spectacol, întâlnite la  oamenii primitivi, trecând prin perioada apariţiei primilor germeni ai teatrului din vechea Eladă, până la apariţia teatrului clasic şi a celui contemporan, arta dramaturgiei a trebuit să parcurgă mii de ani şi să cunoască multe transformări. Teatrul a cunoscut, la începuturile lui, o evoluţie strâns legată de ritualul religios, care implica folosirea anumitor formule, chiar a unor texte dialogate rostite de preot, executarea unor mişcări sugestive, cu o mimică accentuată. Primii actori ni i-au dat grecii antici, reprezentaţi în mod absolut de triada Eschil - Sofocle - Euripide. Spre finalul secolului trecut, teatrul a început să fie puternic concurat de televiziune. Astăzi, televiziunea este concurată şi ea serios de internet şi de reţelele de socializare. S-a întors roata. Dar pentru ca roata istoriei artei să fie întoarsă complet şi sănătos, oamenii ar trebui să se întoarcă la teatru. De doi ani, odată cu înfiinţarea unui teatru proiect, câmpinenii sunt invitaţi să lase televizorul şi să vină la teatru, la Casa de Cultură, cea mai veche instituţie culturală a oraşului.  

Un festival la început de tradiţie
Asociaţia “Teatrul Proiect Câmpina”, fondatoarea teatrului de proiect local care poartă, de câteva luni, numele marelui actor Mircea Albulescu, a organizat, la sfârşitul săptămânii trecute, la Casa de Cultură “Geo Bogza”, a doua ediţie a Festivalului Internaţional al Teatrelor de Proiect din Câmpina. Chiar dacă a doua ediţie a fost mult mai reuşită decât prima, la care a participat şi un teatru din Bulgaria, “internaţionalizarea” evenimentului nu a reuşit şi anul acesta. Însă particula “internaţional” nu a mai putut fi ştearsă de pe afişe şi flyere, întrucât nereuşita s-a produs cu puţin înaintea începerii festivalului, când  trupa de actori englezi ce fusese invitată - şi care confirmase, iniţial, participarea -, nu a mai putut face deplasarea la Câmpina. Acest prim incident (care nu poate fi imputat organizatorilor festivalului: regizorul Dan Tudor şi omul de afaceri câmpinean Adrian Dochia, cei care conduc, de fapt, Asociaţia “Teatrul Proiect Câmpina”), nu a tulburat nicidecum desfăşurarea evenimentului şi nici nu a ştirbit valoarea acestuia. Cum un incident, chiar dacă nu a fost o nenorocire, nu vine niciodată singur, organizatorii au fost puşi la încercare şi în a doua zi a festivalului, vineri 27 septembrie, la un spectacol al teatrului de proiect din Târgu Mureş, când actorul din piesa Hess (o piesă-monolog), nu a mai putut veni din cauza unei luxaţii suferite cu o zi inainte. Regizorul Dan Tudor a salvat situaţia, invitându-l pe actorul bucureştean Lari Georgescu. Acesta, plin de înţelegere, a acceptat invitaţia şi a sosit la timp pe scena Casei de Cultură, unde a prezentat publicului tot o piesă-monolog, “L-V, 8:00 - 16:00”, cu un titlu mai încifrat, care înseamnă “de luni până vineri, de la ora 8.00 la ora 16.00”.  A fost un spectacol plin de dinamism şi umor, din care spectatorii au înţeles la câte încorsetări ale libertăţii sale individuale este supus un om pe tot parcursul existenţei. Tot în aceeaşi zi, spectatorii câmpineni au putut vedea o comedie spumoasă, “Floare de cactus”, scrisă de Barillet şi Gredy, în care actorii principali au fost Adela Mărculescu, Damian Crâşmaru şi Cristiana Răduţă-Bobic. 

Teatrul românesc trebuie să redevină ceea ce a fost
Înainte de ridicarea cortinei la “Floare de cactus”, actorul Damian Crâşmaru a avut amabilitatea de a ne împărtăşi câteva gânduri despre teatrul românesc, în general, şi despre festivalul câmpinean de teatru, în special: “Un festival este un fel de ştachetă care arată celor din sală, care vin să vadă aceste manifestări tot mai rare, literatura dramaturgiei, istoria, arta, în general. Este bine venit oricând un festival de teatru, care are capacitatea să developeze stadiul în care se găseşte o mişcare culturală într-un oraş sau într-o ţară. Este foare bine când are loc un asemenea eveniment, care sporeşte ideile, râvna, talentul actorilor. Arta teatrului este complicată, pentru că are ca obiect omul, care este foarte şanjabil, şi la care, de mii de ani, tot se incearcă să se adauge ceva bun. Teatrul îl poate face pe om mai bun, mai înţelept, mai sensibil. Un festival de teatru poate educa spectatorul, dar arta de a aduce spectatorii la teatru ne revine nouă, actorilor. Dacă piesele prezentate sunt valoroase şi jucate bine, orice om iubitor de frumos ar trebui să vină la teatru, chiar dacă se confruntă cu o anumită comoditate generată de televiziune. Televiziunea este un concurent ameninţător al teatrului, dar care nu te învaţă nimic. De dragul ratingului, există un limbaj oribil şi nişte manifestări comerciale deşănţate care nu au nicio legătură cu arta. De aceea mesajul “lăsaţi televizorul şi veniţi la teatru” ar trebui să-i pună pe mulţi pe gânduri. Din păcate, nici teatrul românesc nu mai este ce a fost cândva, când venea lume de la Paris ca să vadă piese de teatru la Bucureşti. Teatrul românesc trebuie să redevină ceea ce a fost, trebuie să revină la strălucirea de altădată.” 
Un juriu exigent şi un public avizat
Revenind la începuturile festivalului, trebuie să amintim cele două piese jucate în prima zi: “Escroci în aer liber” de Ion Băieşu, cu Monica Davidescu şi Dan Tudor, prezentată publicului în sala mică a Casei de Cultură, urmată de “Marfa vie” de A.P. Cehov, cu Florin Busuioc, Ana Covalciuc şi Tudor Smoleanu, care s-a jucat în sala mare de spectacole. Sâmbătă, a treia zi a concursului, pe scena Casei de Cultură s-au desfăşurat două spectacole de teatru. Primul a fost asigurat de câştigătorii Galei Tânărului Actor - Costineşti, iar al doilea a fost reprezentat de piesa “Părinţi teribili” de Jean Cocteau, cu Magda Catone, Diana Lupescu, Marius Bodochi ş.a. Juriul festivalului câmpinean a avut următoarea structură: preşedinte – Mircea Albulescu, membri – actorul Costel Constantin, regizorul Victor Ioan Frunză, actorul George Mihăiţă - directorul Teatrului de Comedie, şi actorul George Ivaşcu - directorul Teatrului Metropolis. Au fost acordate premii în bani (sponsorii acestor două premii fiind firma Lemet şi Consiliul Local). 
Sala de spectacole nu a fost niciodată plină, dar ţinând cont de capacitatea ei apreciabilă (este cea mai mare din judeţ, cu peste 750 de locuri, dar şi de faptul că spectatorii au fost mai numeroşi decât anul trecut, se poate spune că această ediţie a festivalului câmpinean a fost o reuşită, organizatorii declarându-se mulţumiţi de eveniment. Directorul Teatrului Proiect “Mircea Albulescu” din Câmpina, Adrian Dochia, ne-a declarat la începutul ultimei zile a festivalului: “A fost o ediţie mult mai reuşită decât precedenta, nu doar prin numărul mai mare de spectatori. După chinurile facerii acestui festival, sunt convins că vom reuşi să trecem cu bine şi de chinurile popularizării şi tradiţionalizării acestui eveniment. Noi de dorim, în continuare, ca festivalul să fie internaţional, iar anul viitor vom invita din nou trupe de teatru din afara ţării. Nu sunt prea multe teatre proiect în ţară. Pentru ediţia de anul acesta am invitat Teatrul Metropolis, cu care avem o colaborare foarte bună, Teatrul Arcub şi Teatrul “Maşina de vise”, toate trei din Bucureşti, plus teatrele proiect din Buzău şi Târgu Mureş. Ca spectacol de gală, dar în afara concursului, am invitat Teatrul Naţional Bucureşti cu piesa “Omul care-a văzut moartea”, pentru această ultimă zi a festivalului, în care va avea loc şi gala de premiere.”  În cadrul galei de premiere, s-au acordat cinci premii. Premiul “Cea mai bună actriţă” a fost câştigat de Cristiana Răduţă-Bobic pentru rolul din “Floare de cactus”, regie, decor, ilustraţie muzicală: Alice Barb.  Premiul”Cel mai bun actor” i-a revenit lui Marius Bodochi, pentru rolul din “Părinţi teribili”, piesă regizată de Diana Lupescu. “Cel mai bun spectacol” a fost considerat cel oferit de Teatrul Metropolis, cu piesa “Floare de cactus”.
 “Premiul special al juriului” a fost oferit tânărului actor Lari Georgescu de către consilierul Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură din legislativul municipal. La finalul piesei “Omul care-a văzut moartea” (cu Costel Constantin, Adela Mărculescu, Marius Bodochi, Lari Georgescu, Răzvan Oprea, Florentina Tilea), actriţei Adela Mărculescu, pe care câmpinenii au admirat-o în două spectacole, de-a lungul festivalului, i-a fost înmânat “Premiul de excelenţă”, din partea Teatrului “Mircea Albulescu” Câmpina. După ce luminile scenei şi ale sălii de spectacole s-au stins, actorul Costel Constantin ne-a declarat următoarele: “Festivalul de la Câmpina se întâmplă din nou, iar acest lucru este de salutat, chiar de lăudat. Pentru că într-o lume atât de stresantă şi de angoasantă ca cea în care trăim astăzi, unde bătăliile pentru existenţă sau, la polul opus, pentru înavuţire se duc din ce în ce mai dur şi mai urât, cultura este din ce în ce mai marginalizată şi mai neglijată. Iar teatrul românesc se încadrează poate cel mai bine în această marginalizare. Într-o lume în care oamenii aleargă de dimineaţă până seară după ce ştiu ei că este mai bine, nu mai este loc de teatru. Iar teatrul nu poate decât să-i îmbogăţească şi să-i înfrumuseţeze pe oameni, să le aducă o linişte sufletească numai bună de a le limpezi şi curăţa gândurile, de a le lumina viaţa. În aceste împrejurări, un festival de teatru este un eveniment rar. E lesne de ghicit cât de mult de implicăm noi, actorii, într-un asemenea eveniment cultural.  Mai ales că la Câmpina, într-un oraş atât de frumos şi de curat, în faţa unui public atât de cald, noi nu ne facem doar meseria, ci ne bucurăm realmente, pentru că reuşim să-i simţim atât de aproape de noi, pentru că reuşim să le înseninăm chipurile şi să le câştigăm aplauzele. Şi, mai ales, dragostea.”  A.N.

Editorial

COMENTATORI ÎN CIORAPI

Doamna Mungiu Pippidi scrie deci că Băsescu îşi primea oaspeţii la Cotroceni în timp ce Elena Udrea stătea pe canapea în ciorapi. Unde apare asta? Nu în Click sau Atac la persoană sau Acces direct. Ci într-un ziar „serios”. Asta îmi confirmă părerea că presa, recte comentatorii noştri, sunt printre vinovaţii principali de mizeria morală băştinaşă. Ei au construit un tip de public după chipul şi asemănarea lor, după interesele şi frustrările lor. De la CTP la Cristoiu, de la Radu Moraru la Banciu, de la Alina la Dana Grecu, de la Badea la Capatos, de la Roşca Stănescu la Turcescu (îi amestec pentru că ei sunt amestecaţi) au creat o zacuscă de mîrlănie, proastă creştere, manipulare, sfidare a bunului simţ. Profesoara de ştiinţe politice care dă lecţii tuturor de la o înălţime autosuficientă, cu aplombul unei gaiţe cu bibliografie up to date, este de cîteva săptămîni într-o fibrilaţie teribilă (care a cuprins pe mulţi dintre „liderii de opinie”), excitată de mişcările de stradă printre ai căror „ideologi” ar vrea să se prenumere. Din fericire, aceste mişcări nu se supun (deocamdată) directivelor ideologice şi nu înaintează după GPS-ul manualelor de lovitură de stat. Sunt o expresie a unei anume situaţii socio-politice, placată pe o anume situaţie a mentalului public, ar fi bine să fie lăsată să se dezvolte fără vreo ingerinţă partizană.  E de speriat ce frenezie stîrnesc între făcătorii noştri de opinie manifestările ne-democratice  care sunt mişcările de stradă, aşa a fost şi în iarna lui 2013, în cu totul alte circumstanţe, şi acum, entuziasmul lor n-ar trebui să-i facă să uite că o mişcare de stradă nu este decît în condiţii extreme acceptabilă, ea arată mai degrabă că o democraţie NU funcţionează în parametri normali. În subconştient, mulţi dintre liderii noştri de opinie se visează un fel de Cohn Bendit, iniţiatori de mari schimbări de regim. În loc să se „focuseze” (na, că le-am adoptat englimbajul) pe lipsa de performanţă a guvernării, elita noastră politologică în ciorapi visează „evenimente” care să-i permită să stea în talkshowuri 20 de ore pe zi şi noapte. Şi, mai departe, în scaune de parlamentari, miniştri, ambasadori, consilieri şi alte de-astea. Nu înţeleg de ce ignoră ignorarea străzii de către televiziuni. Aici ar fi de mîncat o pîine analitică, apropo de funcţionarea democraţiei, de baltă fetidă a parlamentului cianurat. Că există, în tot acest timp, o străduinţă apreciabilă de a articula o mişcare politică altfel decît cea de pînă acum, pare a nu-i interesa pe editorialiştii descălţaţi. Nu e nimic spectaculos în această muncă de furnică. Fraza asta pe care dna. Mungiu a aruncat-o în cadrul dozei de răutate resentimentară cu care-şi îmbibă fiecare articol mă face să recitez o observaţie a profesorului Sorin Alexandrescu (apropo: cele 3-4 cărţi publicate de ilustrul profesor pe tema modernizării României spun infinit mai mult decît toată bibliografia indigestă a profesoarei sinecuriste) pe care am invocat-o de multe ori: privind periodica recădere în pre-modernism a elitelor noastre. Aş parafraza, spunînd că e vorba de o recădere în mahalagismul originar. Subliniez: e posibil să fie adevărat ceea ce spune dna. profesoară, nu interesează pe nimeni, o doamnă care se vrea lider al elitei intelectuale româneşti şi europene mai degrabă şi-ar tăia mîna decît să scrie o asemenea insanitate  de bîrfă ţăţească şi proastă creştere.
P.S. Multipla personalitate a doctorului Ponta îl face să invoce supremaţia parlamentului, tocmai el, venit la putere pe valul loviturii de stat care a demolat toate instituţiile democratice. Dacă şi-a retras titlul din Cv-ul oficial, asta înseamnă că e simultan doctor şi non-doctor? Din misterele psihiatriei. 
  Christian CRĂCIUN      

Municipalitatea a organizat balul “Nunta de aur” pentru pensionarii cu căsătorii semicentenare

După ce, în decembrie 2011, la iniţiativa consilierului Marian Dulă, legislativul municipal a aprobat scutirea de la plata impozitului pe locuinţa şi terenul aferent pentru câmpinenii pensionari căsătoriţi de minimum 50 de ani, tot cu acel prilej s-a decis şi organizarea unui bal denumit “Nunta de Aur” pentru familiile respective. Evenimentul a avut loc anul trecut şi a fost foarte bine primit. Municipalitatea îl consideră un semn de preţuire a celor mai bătrâni familişti ai oraşului noştru, de gratitudine pentru exemplul oferit tuturor de către cei care nu şi-au despărţit destinele timp de o jumătate de veac. La sfârşitul săptămânii trecute, sâmbătă, Primăria a organizat, în foaierul Casei Tineretului, a doua ediţie a Balului “Nunta de Aur”. Evenimentul din 2012 a avut o mai mare participare, întrucât au fost sărbătoriţi atunci toţi pensionarii căsătoriţi de 50 de ani, dar şi cei care depăşiseră o jumătate de secol de convieţuire cu soţiile lor. Dacă anul trecut, la bal, au fost invitate aproape 140 de cupluri, pentru ediţia din acest an, municipalitatea a invitat mai puţini pensionari soţ şi soţie, mai exact, doar cuplurile care au împlinit 50 de ani împreună în acest răstimp. Au participat aproape 40 de familii de pensionari.  Balul a inclus totodată şi o masă festivă, la care meniul a fost aproape la fel de bogat ca la o nuntă clasică: aperitive de început, ţuică şi vin, apă minerală şi sucuri, fripturi, prăjituri la desert, toate pe un fond muzical din care nu au lipsit şlagărele de altădată. Cuplurile de pensionari îndrăgostiţi pe viaţă au socializat şi s-au simţit bine. Mulţi dintre ei au dansat minute în şir, dovedind o vitalitate nebănuită. Ca o noutate, la această ediţie, au mai fost invitate şi familiile tuturor primarilor Câmpinei de după Revoluţie, precum şi cele ale cetăţenilor de onoare ai Câmpinei. Primarul Horia Tiseanu, însoţit de consilierii Marian Dulă şi Florin Frăţilă, a trecut pe la toate mesele pentru a-i felicita pe nuntaşi şi pentru a le ura viaţă lungă. După ce i-a felicitat pe invitaţi pentru exemplul de viaţă trăită în familie şi în armonie, reprezentanţii municipalităţii au dăruit fiecărei pechi de “nuntaşi” câte o diplomă de onoare, o insignă  şi un album al municipiului. Fiecare doamnă a primit câte un crin alb. “Ne întrebaţi despre secretul căsniciei noastre de 50 de ani? Nu este niciun secret. Totul este să vrei şi să poţi. Ne-am respectat reciproc, am făcut compromisuri atunci când nu cădeam de  acord asupra unei probleme. Dar, în primul rând, ne-am iubit foarte mult, domnule. Pentru că dacă focul dragostei s-a stins, cea mai mică neînţelegere se poate transforma în ceartă şi, apoi, în scandal. Avem, trei copii reuşiţi, cu familiile lor, cu care ne mândrim. Eu cred că şi bunul Dumnezeu ne-a ferit de rele şi de certuri. Pentru că noi suntem nişte oameni credincioşi, cu frică şi iubire de Dumnezeu, iar credinţa în Dumnezeu ne-a întărit şi credinţa în dragostea noastră”, ne-a declarat unul dintre nuntaşi, Jean Mazilu, uitându-se cu ochii calzi la jumătatea vieţii sale, Matilda, cu aceeaşi căldură cu care a privit-o şi acum 50 de ani pe cea care avea să-i devină soţie. A.N. 

“Câmpina, mereu curată!” – noul program de ecologizare a oraşului

Începând cu acest an, executivul local a demarat un nou program de ecologizare a oraşului. Programul, de fapt, este nou doar cu numele, pentru că acţiuni de acest fel au tot fost în trecut, în special primăvara şi toamna, numai că ele purtau alte denumiri. Dacă până acum acţiunile de curăţare a domeniului public de diverse mizerii se numeau campanii, astăzi, ele ele au fost botezate de către conducerea executivului local cu un titlu nou, mobilizator ca un îndemn. S-au format iarăşi “echipe verzi”, alcătuite atât din aproximativ 250 de elevi de la toate şcolile şi liceele câmpinene, dar şi din angajaţi ai Primăriei. Au participat, de asemenea, la acţiune consilierii municipali Viorica Stănică, Marian Dulă, Viorel Bondoc şi Daniel Telegescu. Elevii au fost însoţiţi de profesori coordonatori. Toţi participanţii la acţiune au primit echipament de lucru adecvat. Cei mici au primit la final, pentru a li se întări şi mai tare grija faţă de mediul înconjurător, şepci, diplome şi magneţi de frigider. Sâmbătă dimineaţa, au plecat la luptă împotriva gunoaielor o duzină de echipe de şcolari şi patru echipe cu personal din aparatul de lucru al primarului Horia Tiseanu. Printre luptătorilor antigunoi angajaţi ai Primăriei se afla şi edilul-şef, care a dat şi el o mână de ajutor. Au fost umpluţi cu gunoaie sute de saci de plastic, cantitatea totală de deşeuri menajere strânse din mai multe cartiere ale oraşului atingând aproape 20 de tone. S-a acţionat în mai multe zone, dintre care am aminti Satul de Vacanţă, Fântâna cu Cireşi, străzile Siretului şi Prutului, Poligonul Muscel, platoul aflat la baza celui mai cunoscut deal al localităţii, străzile Plevnei, Schelelor etc. Câmpina este, astăzi, un oraş destul de curat, dar pentru a deveni şi mai curat, credem că ar trebui folosiţi mai mult şi mai intens cei care beneficiază de ajutorul minim social. Adică nu doar în campaniile şi scrutinele  electorale. A.N.

Manifestările dedicate copiilor şi tricolorului s-au desfăşurat cu întârziere, dar şi cu mulţi participanţi

“Drapelul naţional în imaginaţia copiilor”, acţiunea iniţiată de Asociaţia Cultul Eroilor – Câmpina şi Biblioteca Municipală, cu sprijinul municipalităţii, ar fi trebuit să se desfăşoare pe 26 iunie, de Ziua Drapelului Naţional. Însă ziua programată iniţial a picat exact în perioada de doliu naţional instituită de către autorităţile centrale de la Bucureşti, pricinuită de tragicul accident de circulaţie petrecut în Muntenegru, în urma căruia un autocar plini cu români, din culpa şoferului, a căzut într-o prăpastie, ceea ce a dus la pieirea a zeci de pasageri. Tragicul accident a amânat acţiunea care trebuia să testeze imaginaţia şi talentul copiilor în a realiza obiecte din diferite materiale, picturi, desene etc, toate cu tema tricolorului românesc. 
Organizatorii ar fi putut desfăşura  acţiunea în această vară, dar s-au gândit să aştepte începutul anului şcolar, pentru a fi siguri de o participare cât mai numeroasă a şcolarilor oraşului. Şi într-adevăr, amânarea cu aproape trei luni a acţiunii s-a dovedit inspirată. Fiindcă, într-una din zilele trecute, a mulţime de copii de la toate şcolile generale au invadat parcul de lângă Monumentul Soldatului Necunoscut, pentru a aduce de acasă obiectele realizate de ei cu tema primită. Multe alte obiecte  pe această temă au fost realizate în parc, în atelierele de lucru amenajate special. Aici, şcolarii au putut să dea frâu liber imaginaţiei şi să picteze pe hârtie, pe lemn etc. tot felul de imagini ale tricolorului, imagini care au fost realizate şi din hârtie colorată lipită pe diferite suporturi. Fundalul sonor al acţiunii a fost asigurat de Fanfara  Consiliului Judeţean. A impresionat nu doar numărul mare al participanţilor, ci şi bucuria cu care au răspuns chemării oficialităţilor oraşului. În finalul acţiunii, Soldatul era înconjurat de o mare de steguleţe şi zmee, de pălăriuţe şi eşarfe în trei culori. Au fost mulţi copii care şi-au pictat feţele în roşu, galben şi albastru, la mare căutare fiind pomeţii şi pleoapele tricolore. A.N. 

Cea de-a patra acţiune cuprinsă în programul “Activităţi de timp liber - metodă de educaţie alternativă” al Asociaţiei PRO Câmpina - CROSUL TOAMNEI

Profitând de o zi de toamnă numai bună pentru alergare, Asociatia PRO Câmpina, în colaborare cu Primăria şi Consiliul Local Câmpina, au organizat sâmbătă, 28 septembrie, Crosul Toamnei, un eveniment sportiv care a adunat la start 61 de elevi din şcolile câmpinene. Impresionantă, pe lânga numărul mare de participanţi, a fost prezenţa părinţilor şi a profesorilor însoţitori. Demnă de remarcat a fost şi atitudinea a trei participanţi, ai căror părinţi au susţinut înscrierea pe lista de concurs şi însoţirea lor în cursă. Este vorba de Jalo Maxim - 6 ani, Văcaru Tudor - 4 ani şi Telegescu Saşa - 3 ani. 

Câştigătorii Crosului Toamnei au fost următorii:
Categoria Juniori 3: Grecu Dragos.
Categoria C I. Fete: Manasia Vanesa, Negraru Anca, Mihalache Ioana. Băieţi: Gheorghe Emanuel,Tiberiu Cosereanu.
Categoria C II. Fete: Manasia Alessia, Duca Daria, Covrig Iris. Baieti: Stan Alex, Boldojar Ionut, Rares Anghel.
Categoria C III. Fete: Neata Serena, Barbu Ioana, Sandu Alexandra. Băieţi: Dinescu Luca, Voica Teo, Guiman Albert.
Majoritatea cupelor au fost câştigate de copiii Secţiei de sport a Colegiului C-tin Istrati, îndrumaţi de d-na Mihaela Marin. Legat de acest aspect, câţiva părinţi au decis să meargă împreună cu copiii, să-i înscrie la secţia de atletism, unde se face sport fără taxe.
Acţiunea “Crosul Toamnei” este cea de-a patra cuprinsă în programul “Activităţi de timp liber - metodă de educaţie alternativă” al Asociaţiei PRO Câmpina. 
Evenimentul sportiv s-a bucurat de susţinerea sponsorilor DECATHLON Ploieşti şi MENDOZA Câmpina, prezenţi la acţiune, care au oferit premii concurenţilor, precum şi APĂ TALEA, care a asigurat, ca de obicei, hidratarea concurenţilor. Poliţia Locală, reprezentata prin agent Constantin Dumitraşcu, a asigurat ordinea publică pe tot parcursul crosului. De asemenea, buna   desfăşurare a competiţiei n-ar fi fost posibilă fără sprijinul echipei de voluntari ai Asociaţiei PRO Câmpina, formată din Iuliana Dupu, Anca Huţu, Iulia Nica, Branduşa Mureşan, Mihaela Cord, Răzvan Iancu, Leonard Văcărescu şi Marius Bunea.

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Călătorie în Kolîma

Nicolas Werth, cunoscutul istoric francez specalizat în istoria comunismului, co-autor al celebrei Cărţi negre a comunismului, autorul capitolului despre URSS, sătul de studiul academic, atras ca toţi istoricii adevăraţi şi de materialitatea istorie, a hotărât să facă o călătorie de aproape trei săptămâni, între 13 august-3 septembrie 2011 chiar în inima Gulagului, în regiunea Kolîma, alăturându-se unui grup de cercetători ai Asociaţiei ruse Memorial, aflaţi într-o misiune de teren pentru a cerceta şi inventaria atât mărturiilor puţinilor supravieţuitori ai Gulagului (istorie orală) cât şi obiectele care au însoţit această imensa tragedie umană şi dar şi pentru a topografia amplasamentele uriaşei încrengături care a fost Gulagului (nu degeba comparat cu un arhipelag, după celebra formulă a lui Soljeniţîn), in vederea constituirii unui muzeu virtual al Gulagului. “După ani petrecuţi printre arhivele birocratice şi dezumanizante ale Gulagului, aici am găsit valoarea nepreţuită a mărturiei. Căci, dacă lagărul a fost o experienţă colectivă, cunoscută de fiecare al şaselea adult rus între anii 1930 şi începutul anilor 1950, tot aşa a fost şi o experienţă profund individuală : în universul concentraţionar, mai mult decât oriunde altundeva, omul este fundamental singur.”1Jurnalul acestei călătorii s-a transformat rapid şi logic într-o interesantă carte.2 Autorul şi grupul din care făcea parte, au zburat cu avionul 8.000 de kilometri, din Moscova către Magadan, capitala imensei regiuni care are o suprafaţă de 2 milioane de kimometri pătraţi (!) ajungând după doar nouă ore, motiv de a rememora ordialul pe care-l suportau deţinuţii pentru a ajunge în lagărele unde aveau să sufere şi, de multe ori, şi să moară :o lună sau două, îngrămădiţi în vagoane de vite până să ajungă la capătul lumii sovietice, Vladivostok, unde se aflau lagărele de tranzit iar de aici, îmbarcaţi claie peste grămadă, în cala unor vapoare, o săptămâna pe o mare agitată, pentru a ajunge în „infernul alb”  Întreaga materie a jurnalului este construită în oglindă : prezentul descoperit de istoricul francez este reflectat şi explicat prin teribilul trecut. Werth face şi o scurtă prezentare a istorie celebrei Kolîma şi a sistemului de lagăre Dalistroi. Cel dintâi european care a străbătut regiunea a fost Jan Czerki, un geograf, paleontolog, explorator polonez, exilat în Siberia de ţarul Alexandru al II-lea pentru participarea la insurecţia polonă din 1863-64. Kolîma era locuită doar de câteva zeci de mii de eveni şi yukarigirzi, popoare siberiene care trăiau din creşterea renilor, pescuit şi vânătoare. Însă în septembrie 1929, o expediţie sovietică a descoperit zăcăminte aurifere, ceea ce avea să schimbe complet datele problemei. Aurul înseamna bani şi, mai ales, devize străine pentru planurile cincinale ale lui Stalin. La 13 noiembrie 1931, Consiliul Muncii şi al Apărarii URSS a instituit Dalistroi, structură menită a exploata iniţial aurul3 din regiune, condus de un stalinist „luminat” de tip vechi, letonul Eduard Berzin care avea şi el să fie asasinat, ca mulţi alţi comunişti de rit vechi (leninist) în 1938. Văduva lui a oferit o imagine puternic idealizată a vieţii nomenklaturiştilor din zonă. Treptat, deţinuţii au început să sosească cu miile şi zecile de mii, împingând limita şi aria de exploatare a Dalistroiului din ce în ce mai departe, către nordul (şi) mai îngheţat şi neospitalier chiar faţă de Magadan. Mortalitatea era mare dar „cifrele anuale privind mortalitatea în lagărele Kolîmei nu au fost făcute publice întotdeauna” acestea, cele oficiale, fiind de la 13,8% în 1933, 4,5% în 1934 dar ajungând şi la 20% în perioada cea mai grea a Gulagului, 1942-43. În timpul Marii Terori (1937-38) au fost asasinaţi zeci de mii de deţinuţi, după cote primite de Berezin de la centru, făcându-se pur şi simplu curăţenie în Gulag, omorând prin împuşcare ultimii opozanţi politici ai regimului.  Care este prezentul Kolîmei? Unul lipsit de speranţă, întunecat, o fundătură tipică rusească. În mod firesc, după prăbuşirea imperiului sovietic, zona s-a depopulat masiv. În Magadan abia dacă mai trăiesc 100.000 de oameni, o treime din populaţia anilor 1980, depopularea fiind şi mai accentuată în orăşelele de la nord de Magadan, aproape toate construite în locuri care au găzduit lagăre. „Lagarul este, în mod sigur, o şcoală negativă a vieţii (...)Fiecare clipă petrecută în tabără este otrăvită. Sunt prea multe lucruri pe care omul n-ar trebui nici să le vadă, nici să le cunoască; şi dacă le vede, cel mai bine este să moară.”(Şalamov).
Codruţ CONSTANTINESCU

1 Pag.200
2 “Drumul din Kolima. Calatorie pe urmele Gulagului” de Nicolas Werth. Traducere  de Catalina  Mihai, Editura Corint, 2012 
3 Dar s-au găsit şi staniu, cobalt, tungsten, uraniu.