08 octombrie 2013

Fundaţia Medis – cel mai bun ambasador al Câmpinei în lume

Câmpina, un orăşel de nici 34.000 de locuitori (cu statut de municipiu, dar care rămâne, deocamdată, tot un orăşel), are, din punct de vedere instituţional, puţine porţi de ieşire în lumea largă, în afara graniţelor ţării. Dacă dăm la o parte înfrăţirile cu două oraşe din Turcia şi Macedonia (asta-i mai mult o balcanizare decât o internaţionalizare), precum şi participările ansamblurilor folclorice câmpinene la festivaluri de profil, majoritatea desfăşurate tot la sud de Dunăre (aceeaşi balcanizare), dacă lăsăm deoparte şi Festivalul internaţional al teatrelor de proiect – Câmpina, un eveniment cultural cu viitor, dar şi cu o finanţare ridicolă din partea municipalităţii, care a avut drept consecinţă o singura participare externă, cea a unui teatru din Bulgaria (balcanismul nu ne dă pace, dar ne dă ghes), în sfârşit, dacă nu ţinem cont (pe bună dreptate) de toate acestea, vedem că singurul ambasador veritabil al Câmpinei în lume, care ne reprezintă oraşul la cel mai înalt nivel ştiinţific internaţional, în clubul celor mai dezvoltate state din Europa şi din lume, este Fundaţia Medis. Această organizaţie neguvernamentală înfiinţată în 1998, s-a implicat în atâtea acţiuni sociale şi sportive (Balul halatelor albe, Cupa Medis la golf etc), campanii de vaccinări opţionale, programe (proprii sau guvernamentale) de educaţie medicală a personalului medical, de educatie generală a populaţiei, în atâtea campanii de oferire a unor investigaţii şi consultaţii medicale gratuite pentru copii şi vârstnici, încât numărul acestora este dificil de stabilit. În acelaşi timp, Câmpina a devenit cunoscută în lumea bună a ştiinţelor medicale prin participarea continuă la cele mai importante congrese şi conferinte internaţionale de medicină a reprezentanţilor Fundaţiei Medis: medicul chirurg Călin Tiu - preşedintele fundaţiei, şi colaboratorii săi apropiaţi. Despre ultimele participări ale fundaţiei câmpinene la evenimente internaţionale de excepţie vă vom vorbi în cele ce urmează.

FUSIMO – un proiect european revoluţionar

Fundaţia Medis are un departament de cercetare care, în timp, a fost implicat atât în programe interne (proprii şi guvernamentale), cât şi în programe europene. Un astfel de proiect de cercetare finanţat integral de Uniunea Europeană cu 4,5 milioane de euro, denumit FUSIMO (Focus Ultra Sounds In Moving Organs), mai simplu spus, “Ultrasunete pe organe în mişcare”, angrenează 11 parteneri europeni importanţi (din Germania, Norvegia, Elveţia, Marea Britanie, Franţa etc), printre care, la loc de frunte, se numără şi Fundaţia Medis, reprezentanta României, căreia i-a  revenit derularea pachetului privind funcţia de diseminare, de promovare a rezultatelor proiectului. De fapt, activitatea de marketing a proiectului, care are drept scop crearea unei platforme de soft-ware ce poate dirija fasciculele de ultrasunete de înaltă frecvenţă (fascicule care au proprietăţi ablative, adică pot distruge ţesuturi, tumori), pe organe - ţinte sau pe tumori aflate în mişcare. Până în prezent, aceste ultrasunete de înaltă frecvenţă erau dirijate către organe fixe în raport cu sursa. De exemplu, la tumorile cerebrale tratate până acum,  sursa ultrasunetelor arată ca o căciulă care se aşază pe calota craniană, iar în acest fel tumora-ţintă nu se mişcă nici cu un milimetru faţă de sursă (emiţător). Tot în acest mod, se tratează cu succes, de multă vreme, fibromul uterin. “Proiectul FUSIMO, la care participă şi Fundaţia Medis, încearcă să adapteze această tehnologie revoluţionară către tumorile de ficat, care sunt în mişcare faţă de sursa ultrasunetelor. Ficatul, în cursul unei inspiraţii profunde, se poate deplasa, împreună cu plămânii, până la 14 centimetri. Deci dacă ai o tumoră la ficat de un centimetru, nu ai nicio şansă să o rezolvi cu actuala tehnologie a ultrasunetelor. Proiectul a fost conceput pentru o durată de trei ani, iar în momentul de faţă ne apropiem de finalizarea lui. Cel puţin ca finantare, proiectul va fi gata în decembrie 2013, drept pentru care rezultatele au apărut, iar ele sunt deosebit de interesante. Pentru că Fundaţiei Medis îi revine şi rolul de promovare a rezultatelor proiectului, am participat la o serie de acţiuni internaţionale pentru promovarea FUSIMO”, ne dezvăluie medicul Călin Tiu, preşedintele Fundaţiei Medis şi managerul Spitalului Municipal Câmpina.

Câmpina, pomenită la cele mai mari reuniuni ştiinţifice internaţionale

În septembrie 2013, reprezentanţii Fundaţiei Medis au fost prezenţi la un congres internaţional de tehnologii medicale în Germania, la Baden-Baden. Tot la Baden-Baden, a mai fost o sesiune internaţională organizată de Fundaţia Medis, cu comunicări ale grupului de cercetare şi cu prezentarea noului aparat din cadrul proiectului FUSIMO. Unul dintre membrii echipei câmpinene, inginerul electronist Alexandru Negoiţă, cu masterat european în robotică medicală, a câştigat premiul I al congresului pentru cea mai bună temă prezentată, devansând cercetători cunoscuţi în lumea medicală internaţională. “A fost o mare bucurie pentru noi premiul colegului nostru. Ne-am întors acasă cu o mare satisfacţie, pentru că ne-am dat seama că, prin performanţa lui Alex, echipa noastră a devenit şi mai vizibilă în lumea medicală mondială. Imediat am observat interesul altor grupuri de a ne capacita pentru proiecte viitoare. Cred că este o premieră pentru medicina românească acest premiu obţinut de Alexandru Negoiţă în tehnica medicală”, ne mărturiseşte Călin Tiu. Imediat după Baden-Baden a urmat o conferinţă foarte importantă, în Barcelona, la care Câmpina, prin Fundaţia Medis, a fost din nou prezentă, în cadrul unui congres internaţional de radiologie. Metoda pe care echipa Medis o studiază şi o perfecţionează, în cadrul proiectului FUSIMO, se încadrează în zona de imagistică intervenţională. În cadrul radiologiei intervenţionale, se pătrunde pe artere, care sunt obturate artificial, astfel încât, în lipsa irigării cu sânge, tumora respectivă începe să se vindece încet-încet, transformându-se din patologică în nepatologică. Un bun exemplu în acest sens este vindecarea fibromului uterin. “Imagistica intervenţională înseamnă şi ceea ce facem noi în cadrul proiectului FUSIMO, când unde ultrascurte sunt emise din afara corpului pacientului şi controlate pe un monitor pentru a se vedea cu exactitate punctele în care ele se intersectează. La intersecţia lor, se cumulează energia lor mecanică. Chiar în punctul de intersecţie această energie mecanică este transformată în căldură, iar căldura bine ţintită în tumora respectivă produce coagularea sângelui în micile vase capilare, urmată de necroză, fibroză şi distrugerea ţesutului tumoral. Este ceva asemănător cu principiul laserului. Mai există şi unde radio care produc şi ele încălzire şi ablaţie de ţesuturi. Practic, aceste tehnologii sunt mult mai puţin agresive şi invazive decât tehnologiile momentului. In metoda cu ultrasunete, pacientul chiar nu mai este atins, nimeni nu mai pune un deget pe el. Pacientul este pus într-un mediu de imagine, în cadrul căruia este vizualizată şi distrusă tumora-ţintă prin fascicule de ultrasunete. O altă tumoră mişcătoare, la inspiraţii profunde, găsim şi la rinichi. De aceea, al doilea nivel de interes pentru grupul Medis l-a constituit şi aplicarea metodei la tumorile rinichiului. De fapt, pentru orice tumoră de mici dimensiuni, metoda din proiectul FUSIMO este aplicabilă, cu foarte bune rezultate”, consideră medicul Călin Tiu, preşedintele fundaţiei care, de peste un deceniu,  este cel mai bun ambasador al Câmpinei în lume şi cel mai important furnizor de educaţie medicală continuă acreditat de Colegiul Naţional al Medicilor, dintre toate fundaţiile medicale din România. A.N.  

Editorial

TOAMNA BOBOCILOR
Nici nu expediasem bine articolul de săptămîna trecută că sosise vestea că dna. Mungiu l-a provocat pe Preşedinte la o discuţie publică pe temele zilei şi că dl. Băsescu a acceptat. Sincer, m-ar fi interesat enorm un asemenea dialog, televiziunile noastre se feresc însă ca de ciumă de asemenea dezbateri între specialişti autentici şi oameni politici, cu evitarea trucurilor moderatorilor de profesie atoateştiutori. Numai că, surpriză, societatea civilă, în numele căreia pretindea că vorbeşte doamna profesoară, a dezavuat-o şi preşedinţia a retractat, neavînd ce discuta public cu o persoană particulară. Nemeritată umilinţă pentru doamna lider, pierdere pentru noi toţi, eu chiar cred că s-ar fi putut aduce unele clarificări într-un peisaj în care bruiajele ascund orice mesaj cu sens. Săptămîna asta a însemnat nu numai sosirea unei ierni intempestive, care va scumpi mult cheltuielile amărăştenilor. Ci şi o ieşire din ambiguitate. Inegalabilul Ţuţea, azi comemorat, spunea că duşmanul cel mai aprig al comunismului este Codul Penal. Neo-comunismul de sechelă iliesciană, ilustrat de PSD şi, din păcate, de PNL-ul antonescian nu are, iată, alt adversar intern – nici opoziţia de operetă, nici pseudo-societatea civilă, la fel de divizată şi de nărăvită la rele ca şi lumea politică, - decît justiţia. Încă de la demartelarea instituţiilor democratice de anul trecut, s-a văzut limpede că autocraţia nu se teme decît de justiţie, şi împotriva ei sunt îndreptate toate tunurile. Acum, Ponta, simplu pion al mafiei transpartinice, a fost obligat să schimbe un procuror care instrumentalizase cazul Dragnea. În iureşul de comentarii care au izbucnit, puţini şi-au pus întrebarea dacă un om  cum e vicele Dragnea, implicat într-un asemenea dosar de fraudare gravă a unui proces electoral merită să conducă de facto guvernul României (Ponta e la Tv.) sau ar trebui să se retragă decent pînă la terminarea procesului. Am spus decent? Iată un cuvînt total absent din vocabularul politicianului neaoş. Rapiditatea cu care au reacţionat ambasadele marilor puteri vestice la acest nou viol al justiţiei este un semnal de cît de gravă este percepţia acestui abuz. Vă amintiţi asemenea reacţii în timpul guvernărilor Boc sau Tăriceanu? Ponta este cu siguranţă într-un mare impas, obligat să danseze tangou cu picioarele legate. Antonescu a prins prilejul să-l atace, ca să-i plătească ofensele privitoare la alegerile pentru preşedinte. În acest timp, Roşia Montană mobilizează zeci de mii de oameni în toată ţara, pe care pastorul Gâdea îi gâduieşte. Şi unii intelectuali „subţiri” îi iau apărarea în numele libertăţii presei. Zadarnic le explici că libertatea unei prese ne-democratice nu duce la democraţie… Fără guvern, fără parlament, ambele instituţii fantomă, România este corabia nebunilor, plutind în derivă, mînată doar de vînturi străine..
P.S. Un nou scandal de plagiat al premierului Ponta. De data asta, implicată fiind Franţa, o lucrare a doi jurişti de seamă din apropierea preşedintelui Hollande fiind luată otova de harnicul nostru şef de guvern. Oare de ce nu ne mai iubeşte sora noastră de gintă latină?
  Christian CRĂCIUN      

Ultima rectificare a bugetului Câmpinei pe anul 2013?

La ultima şedinţă a aleşilor, a fost aprobată o nouă rectificare a bugetului local. Iniţiatorul proiectului de hotărâre, primarul Horia Tiseanu, a subliniat, la începutul dezbaterilor, faptul că executivul local urmăreşte ca, prin rectificările de final de an, să se ajungă la cea mai bună situaţie financiară a administraţiei câmpinene. Veniturile şi cheltuielile bugetului câmpinean rămân la valoarea de 86.234.400 milioane de lei, dar unele sume au fost redirecţionate, după cum vom arăta în cele ce urmează. Primarul a propus suplimentarea cheltuielilor cu 444.000 de lei, dintre care 174.000 de lei pentru plata taxelor judiciare de timbre necesare acţiunilor în instanţă formulate de municipalitate. Procesele privind Calea Dacia şi rampa ecologică de la Băneşti sunt cele mai costisitoare din acest punct de vedere. Restul de 270.000 de lei sunt necesari pentru funcţionarea şi întreţinerea administraţiei publice locale, o sumă importantă (82.000 de lei) fiind alocată transpunerii pe calculator a arhivei Primăriei Câmpina. 
“În cei 174.000 de lei amintiţi mai sus intră şi cheltuielile cu angajarea unei case de avocatură pentru procesul cu Calea Dacia, proces în care firma Cast pretinde că le datorăm 10 milioane de lei. La cap. Învăţământ, am propus suplimentarea cu 245.000 de lei, pentru finantarea unor lucrări de reparaţii. Vom finanţa toate lucrările de reparaţii cerute de directorii şcolilor, cu rugămintea ca, în viitor, să nu mai fie solicitate alte sume de bani pentru reparaţii, pentru că nu vom mai găsi surse de finantare. Deja, multe lucrări nici nu se vor putea realiza până la sfârşitul anului, fiindcă mai avem, practic, doar o lună de vreme bună”, a declarat edilul-şef în plenul Consiliului Local. Primarul a propus, de asemenea, suplimentarea cu 170.000 de lei, sumă necesară dezvoltării Spitalului Municipal pentru achiziţionarea unui program informatic integrat destinat urmăririi consumurilor din unitate. Acest program, care va optimiza cheltuielile spitalului, este cerut chiar de Comisia de evaluare şi acreditare a Spitalului Municipal. Capitolul “Locuinţe, servicii, dezvoltare  publică” a fost suplimentat cu o sumă importantă, de 1.850.000 de lei, având ca destinaţie efectuarea unor lucrări pe domeniul public (780.000 lei) şi reparaţiile unor piaţete şi parcuri (520.000 lei). În afara de pasajele pietonale de la Ceas şi din jurul Parcării Centrale, edilii câmpiuneni intenţionează să se apuce, în acest an, şi de reabilitarea pasajelor pietonale din Parcul Trandafirilor (lângă notariate). De asemenea, în suma initială intră şi 550.000 de lei, bani ce vor fi alocaţi suplimentar pentru iluminatul pe domeniul public, inclusiv pentru iluminatul stradal ornamental cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă. A.N. 

Pensionarii militari câmpineni din MAI – de 20 de ani împreună, mereu laolaltă

Pe 1 octombrie 1993, la Câmpina, s-a înfiinţat sucursala locală a Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne. O formă asociativă menită a menţine vie energia pensionarilor militari care au activat, o viaţă de om, în structurile celui mai periculos minister pe vreme de pace, din punct de vedere al activităţii cadrelor sale militare. Căci războiul cu infracţionalitatea în cele mai grave forme ale sale, depistarea agenţilor celor mai temute servicii de spionaj străine, potolirea unor manifestaţii degenerate în adevărate lupte de stradă,  stingerea celor mai mistuitoare incendii şi, în general, a celor mai periculoase acţiuni capabile a pune în pericol securitatea şi siguranţa statului român, toate acestea sunt lucruri foarte greu de realizat, care se pot împlini doar cu o descărcare uriaşă de energii umane şi logistice. Ziua de 1 octombrie 1993 a coincis, poate nu întâmplător, cu o sărbătoare cu rezonanţe mondiale: Ziua Internaţională a Persoanelor în Vârstă, zi decretată, la 14 decembrie 1990, de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Astăzi, peste tot în lume, există aproximativ 600 de milioane de persoane cu vârsta de 60 de ani şi peste, iar această cifră se va dubla până în 2025. De aceea, la acest început de secol, pe fondul instrucţiei extrem de precare a unei bune părţi a tineretului (nu vom insista acum asupra cauzelor acestui fenomen social periculos, care nu ţine doar de criza şi defectele sistemului naţional de educaţie), apar oportunităţi şi provocări noi adresate populaţiei în vârstă. 
Nu ştim dacă secolul 21 va fi unul religios, dar cu siguranţă, va trebui să pună mai mult în valoare energiile vii ale pensionarilor de pretutindeni şi din toate domeniile, mai ales în condiţiile unei accentuate îmbătrâniri a populaţiei din mai toate ţările planetei. Noi nu putem afirma, ca filosoful francez André Malraux, că “secolul 21 va fi unul religios sau nu va fi deloc”, dar putem să ne îndoim că acest veac va fi unul înfloritor pentru omenire, dacă el nu va promova dezvoltarea unor societăţi pentru toate vârstele, în care cei de vârsta a treia să nu mai fie marginalizaţi. Iar în această nouă provocare ce va fi adresată populaţiei în vârstă din Câmpina, pensionarii militari vor avea un cuvânt greu de spus. Cei mai mulţi dintre ei sunt în rezervă, dar nu în renunţarea la o viaţă socială activă. Ceea ce contează şi va conta şi mai mult, în viitorul orăşelului nostru. Dacă până acum, pensionarii militari câmpineni din Ministerul Apărării Naţionale au fost mai vizibili în viaţa publică a Câmpinei (poate şi datorită funcţiei celui care îi conduce de mulţi ani, col (rez) Marian Dulă, consilier municipal cu state vechi), marţi, 1 octombrie 2013, Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne - Sucursala Câmpina a organizat, la Casa Tineretului, un eveniment festiv fără cusur, la care au participat un număr impresionant de persone. “Regia” evenimentului i-a aparţinut preşedintelui sucursalei câmpinene a pensionarilor militari din MAI, col (rez) Cătălin Abăluţă, care s-a achitat mai mult decât onorabil de această “misiune”. Evenimentul aniversar a cuprins două momente principale. Prima parte, desfăşurată în sala de spectacole a Casei Tineretului, a fost marcată printr-o serie de alocuţiuni elogioase rostite de mai mulţi organizatori şi invitaţi: preşedintele filialei locale a pensionarilor militari din MAI, col (rez) Cătălin Abăluţă, primarul municipiului, Horia Tiseanu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Pensionarilor - Filiala Prahova, Sofia Cioc, generalii în rezervă Ion Ciurea (reprezentant al asociaţiei pensionarilor militari din MAI de la Bucureşti) şi Constantin Cândea (fost comandant al Şcolii de Poliţie din Câmpina şi, ulterior, al IJP  Prahova), col. (rez) Alexandru Cristea, primar al comunei Ariceştii-Rahtivani etc. În  ACMRR din MAI - Sucursala Câmpina, sunt înscrişi sute de pensionari militari din Câmpina, Breaza şi comunele limitrofe. Au vorbit, de asemenea, despre importanţa momentului şi a activităţii tuturor celor care au lucrat în structurile MAI, de-a lungul timpului, cei trei foşti preşedinţi ai Sucursalei Câmpina: Mircea Stanciu, Vilhelm Demeter şi Ion Bloss. Toţi invitaţii, membri ai ACMRR – MAI, au primit la intrare câte o eşarfă şi o cocardă, ambele în culoarea albastră a uniformei de poliţist. Al doilea moment s-a desfăşurat în foaierul mic al Casei Tineretului, în cadrul unei mese festive, unde invitaţii au depănat amintiri din tinereţe, dar şi din vremurile în care erau cadre militare active în slujba statului român. “Am reuşit să adunăm laolaltă, în semn de preţuire, foarte mulţi membri ai asociaţiei noastre, iar acest lucru mă bucură în mod deosebit şi văd că a bucurat, până la urmă, pe toţi participanţii. Cred că evenimentul trebuie apreciat nu doar pentru că a reuşit, la acest moment aniversar, alăturarea multor cadre militare în rezervă şi retragere din MAI, ci mai ales pentru faptul că întâlnirea colegilor noştri de astăzi a dovedit, dacă mai era nevoie, că militarii MAI rămân uniţi şi după pensionare, aşa cum uniţi au fost şi în toată perioada când erau activi, cadre militare în slujba cetăţeanului şi a statului român. Pentru că tot slujitori ai ţării, sub drapelul tricolor, au fost şi cei care au activat în cadrul Armatei Române, i-am invitat la sărbătoarea noastră, cu toată dragostea, şi pe cei din ACMRR din MAN, care ne-au răspuns invitaţiei şi ne-au onorat cu prezenţa. În cadrul evenimentului, am organizat, de asemenea, expoziţii numismatice, filatelice şi de carte, cu lucrări ale membrilor asociaţiei noastre de pe vremea când erau ofiţeri activi”, ne-a declarat col. (rez) Cătălin Abăluţă, la finalul acestei întâlniri emoţionante, cu multe perechi de ochi umezite de căldură sufletească. O întâlnire reprezentată de numeroase momente de învăţare reciprocă, de refolosire, pentru a 20-a oară, a unor punţi ale prieteniei ce nu se vor prăbuşi niciodată în această viaţă. A.N. 

Pe 5 octombrie a fost sărbătorită Ziua Şcolii Centrale

Şcoala Centrală din Câmpina (fosta Generală nr. 2), îşi merită numele nu atât prin localizarea sa în centrul municipiului, cât prin rezultatele de excepţie obţinute de elevii săi, de-a lungul anilor. Pentru o simplă exemplificare, am aminti aici cele mai recente rezultate: cele obţinute în anul şcolar 2012 – 2013 la examenul de Evaluare Naţională, precum şi mediile la ultima sesiune de admitere în licee. 
La nivelul judeţului Prahova, au fost obţinute 11 medii de 10, de admitere la liceu, iar dintre acestea, trei medii au fost obţinute de elevii Şcolii Centrale, singura şcoală din Prahova cu o asemenea performanţă. Vineri, 4 octombrie, la Casa Tineretului, “centraliştii” au sărbătorit, în avans cu o zi (decalaj temporal lesne de înţeles), ziua şcolii lor printr-un spectacol muzical-artistic care a lăsat o bună impresie spectatorilor. Ziua de 5 octombrie are o dublă semnificaţie pentru cea mai titrată şcoală câmpineană. 
Pe 5 octombrie 1914, printr-un ordin al Ministerului Instrucţiunii Publice, se năştea această unitate care a funcţionat iniţial, pentru o bună bucată de vreme, ca şcoală de fete, după rigorile şi cutumele acelor timpuri. Un secol mai târziu, pe 5 octombrie 2007, după terminarea construcţiei noului sediu al unităţii care face ca această şcoală să fie una dintre cele mai moderne din ţară, fosta Şcoală generală nr. 2 avea să primească titulatura “Şcoala Centrală”. Spectacolul pe care l-am menţionat ceva mai devreme a cuprins multe momente gustate de publicul spectator care a umplut sala de spectacole a Casei Tineretului: melodii cunoscute din repertoriul naţional şi internaţional, de diverse genuri muzicale, interpretate de elevi de toate vârstele, dansuri moderne, dansuri populare, scenete de teatru etc. 
“5 octombrie reprezintă de fapt  ziua în care şcoala noastră s-a născut de două ori: prima dată, în 1914, ca Şcoala de fete nr. 2, a doua şcoală înfiinţată în Câmpina, iar a doua oară, în 2007, când am primit denumirea de Şcoala Centrală, după multe demersuri dificile, deoarece diriguitorii ministerului de resort considerau titulatura nepotrivită pentru un oraş de provincie. De aceea am considerat că trebuie să marcăm cum se cuvine, în cadru festiv, această dată de referintă pentru istoria seculară a şcolii nostre. Ziua Şcolii Centrale este la a şasea ediţie, ediţie care, şi de această dată, a fost coordonată de domnişoara Laura Popa (foto), consilierul educativ al unităţii noastre. O contribuţie importantă a avut şi doamna profesoară de muzică Lucia Tudor, care a avut grijă ca interpretările elevilor să nu lase de dorit”, ne declară, într-o pauză a spectacolului, directorul Şcolii Centrale, profesorul Nicolae Necula. Stând de vorbă cu cele implicate în desfăşurarea evenimentului, ni s-a confirmat încă o dată  ceea ce ştiam deja: un astfel de eveniment, cu o asemenea întindere, trebuie pregătit minuţios cu multe zile înainte de ziua desfăşurării sale. “Pentru noi, Ziua Şcolii Centrale este o zi foarte importantă, pe care nu o puteam marca decât prin artă, sublima formă de manifestare a trăirilor sufleteşti. Ne-am adunat aici, elevi şi cadre didactice, pentru a ne exprima bucuria de a fi sufletul acestei şcoli. Rolul meu a fost acela de a armoniza toate aceste momente de bucurie, într-un program coerent şi de calitate, care să nu dezamăgească pe părinţii şi apropiaţii elevilor noştri, veniţi în număr mare să vadă spectacolul Zilei Şcolii Centrale. Am selectat cele mai bune momente artistice ale elevilor, vreo 20 la număr, momente pe care le-am aşezat într-o anumită ordine tematică şi cu care am încercat să dau o formă atractivă spectacolului”, ne-a spus cea care a coordonat întreg programul artistic, Laura Popa, profesoară de română şi consilier educativ al Şcolii Centrale. A.N.

Marele Premiu pentru scriitorul Florin Dochia

La cea de-a şaptea ediţie a concursului de literatură „Agatha Grigorescu-Bacovia” organizat la Mizil, Prahova, Marele Premiu a fost acordat scriitorului câmpinean Florin Dochia, membru al Uniunii Scriitorilor din România, redactor-şef al publicaţiei culturale „Revista Nouă”, pentru poeme dintr-un posibil volum viitor prezentate sub titlul „orb pe mare”. La concurs au participat 192 de scriitori (137 de manuscrise la secţiunea Poezie şi 80 la secţiunea Proză). Cu Florin Dochia, iubitorii de literatură din Câmpina s-au putut întâlni pe 19 şi 20 septembrie, cu prilejul „Zilelor Bibliotecii Municipale”, când au fost lansate cărţile sale „Elegiile căderii” (poezie) şi „Prins în lumea  cuvintelor - 2” (eseuri). 
O altă prezenţă câmpineană remarcată a fost Diana Trandafir (Marinache), care a obţinut Premiul revistei Cafeneaua literară – Piteşti, la secţiunea proză.
„La o asemenea valoare ridicată a participanţilor la această ediţie, premiul primit, apreciere dincolo de genurile în concurs, mă onorează în mod deosebit. Se cuvine să felicit organizatorii că au puterea, în condiţii financiare dificile, să organizeze un asemenea eveniment de anvergură. Dedic acest Mare Premiu autorilor câmpineni de literatură şi cititorilor mei de oriunde, celor care nu pregetă să participe la o viaţă culturală efervescentă a oraşului!! – ne-a ieri declarat scriitorul. 

Eroii anticomunişti au dreptul la nume de străzi?

Recent, Andrei Pleşu a consacrat două editoriale simpatice spre delicioase în revista DILEMA VECHE numelor de străzi din Bucureşti (stabilind categorii, dând explicaţii scurte.  “Deunazi, am văzut, din fuga maşinii, un număr de stradă banal în aparenţă, dar totuşi misterios: strada Vaselor. De ce ar trebui să se numească aşa o stradă oarecare, printre blocuri? Cum poate să-i vină în minte unui edil să boteze o stradă, strada Vaselor? Ce fel de vase? Şi de ce nu orice altceva? Întrebarea a început să ma chinuie. Până într-atâta încât am devenit curios să aflu în ce perimetru onomastic trăieşte oraşul meu. Am descoperit o enormă materie de reflecţie pentru istorici, psihologi, sociologi,  antropologi şi metafizicieni. N-am reuşit să pricep prin ce mecanisme subtile se hotărăsc numele străzilor metropolitane. Şi cine ne hotărăşte, în ultimă instanţă, adresa?”).
Tot felul de nume industriale, florale (remarcabilă era Intrarea Smaranda). În alte oraşe ale ţării perdurează tot felul de denumiri ale unor combatanţi comunişti sau tot felul de mici gradaţi care au murit în lupta împotriva fascismului etc. (sergenţi majori, locotenenţi, mai rar aviatori, căci nu prea am avut cine ştie ce aviaţie de război etc.). Aruncându-mi privirea asupra unui mai vechi număr (82-83) al revistei Memoria şi ajungând la dicţionarul celor ucişi de comunişti, mă gândeam: câte nume elocvente de eroi care ar trebui să ajungă numele străzilor oraşelor unde au trăit şi, mulţi dintre ei, luptat împotriva bestiei comuniste, plătind preţul suprem. Abia astfel s-ar insera în conştiinţa acestui popor un trecut de care nici acum nu este conştient. Oameni simpli, funcţionari, ţărani, studenţi, tineri, bătrani, aceştia formau acea coloana vertebrală pe care bolşevicii s-au grăbit s-o opereze "în viu", oscior cu oscior, pentru a-i fi lăsată în pace masa amorfă a corpului. S-au smuls atunci nervii ţării. Operaţiunea a durat ceva timp, dar a meritat căci aparenta linişte şi "pace socială" moştenite de Ceauşescu nu ar fi fost posibile fără ampla operaţie chirurgicală întreprinsă sub Dej. Degeaba s-a dat Ceauşescu peste cap să se delimiteze de Dej (şi el având mâinile mânjite cu sânge). Ce-ar zice Larry despre asta? Şi nu mă refer la toboşarul trupei U2, Larry Mullen jr... FLORESCU Ştefan - Puiu, funcţionar. După stabilizarea monetară din 15. VIII. 1947 a sustras (împreună cu Spiridon Obreja, Ionuţ Stoian şi Serba Secu) de la casieria CFR a Gării de Nord, suma de 15 milioane de lei, din care o parte a ajuns la partizanii din munţi, la familiile deţinuţilor politici, la tipărirea de manifeste contra regimului comunist, iar o parte a fost transformată în aur şi investită în cumpărarea de imobile. I. Stoica a murit in lupta cu Securitatea, la Bucureşti, în ianuarie 1949 (se inapoia din Munţii Bucegi). Ceilalţi membri ai grupului au fost prinşi cu ajutorul unui trădător şi au fost executaţi în penitenciarul Jilava, pe 6.IX. 1950, refuzând să semneze o cerere de graţiere. FLORIN Mihai - ţăran din com. Intregalde, jud. Alba. Partizan din grupul Nicolae Dabija. Arestat la 14.V.1949 a fost condamnat la muncă silnică  pentru crima de uneltire contra ordinii sociale. Pe 5.IV.1950, din ordinul lui Nicolski, a fost ridicat din penitenciarul Gherla, dus la Cluj şi împuşcat. Formatu Mihai, student la Facultatea de Teologie. A fost condamnat la închisoare. In intervalul 1962-1964 s-a aflat în penitenciarul Aiud. A fost omorât în timpul acţiunii de “reeducare” Fritzman Iosif din com. Secaş, jud. Timiş. A fost omorât în bătaie de soldaţii sovietici la marginea com. Ilint din acelaşi judet. Frigoiu Constantin Gh. N., la 2.X.1914, in satul Rahman com. Casimcea, jud. Tulcea. Tată a trei copii. Împuşcat pe 9.X.1949, în curtea casei, de oamenii Securităţii, care veniseră să-l aresteze pentru că s-a opus colectivizării” etc. 
Sursa: Au fost folosite volumele „Victimele terorii comuniste” de Cicerone Ioniţoiu, Editura Maşina de Scris şi „Cartea morţilor” editată de Academia Civia, 2013, coordonată de Romulus Rusan. 
Codruţ Constantinescu

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Sfânta Rusie decorticată

După aproape o jumătate de secol de implicare intelectuală şi nenumărate contribuţii editoriale în largul domeniu al ruso-sovietologiei (istoriei, mentalităţilor, spiritualităţii, politicii după cum o dovedeşte bibliografia) era inevitabil ca Alain Besançon să încerce să scrie o lucrare de sinteză în care să ofere răspunsuri ample, structurale, la veşnica întrebare: ce este Rusia/poporul rus? Căci, trebuie să recunoaştem, poporul rus rămâne în continuare o mare enigmă. Cu cât este mai mult analizată Rusia cu atat ne afundam mai adânc în mlaştina acestui mit. „Occidentul a fost fascinat de Rusia. Din prima clipă când a luat contact cu ea, s-a întrebat cu cine are de-a face. A fost atras şi s-a temut de ea. A încercat s-o includă în lumea lui, a încercat s-o expulzeze; n-a reuşit nici una, nici alta.”1 Este povestea unei legături de dragoste-ură atat de complexe încât nici măcar volumul lui Besançon nu are cum s-o elucideze ci doar sa formuleze câteva întrebări şi să ofere câteva explicaţii tăioase, fără urmă de naivitate franceză. Trecem peste definirea chestiunii ruse prin prisma ortodoxiei „matricea religioasă (care) s-a întipărit în conştiinţa rusă” pentru a ajunge la fondul problemei care îşi găseşte răspunsurile mai degrabă în evoluţia problematică a istoriei Rusiei. Contopirea ortodoxiei cu puterea absolută a ţarului2 nu a fost de bun augur, orice ar spune ortodoxiştii, lăsând cale deschisă tuturor abuzurilor ţarilor şi creând o adevărată tradiţie a absolutismului- ba mai mult, justificând-o prin diverse considerente divine!- care avea să fie folosită cu brio de bolşevici şi Stalin. Analiza literaturii ruse din momentul său de maximă glorie, secolul al XIX-lea îi oferă istoricului francez oportunitatea de a sonda în adâncime extensia sufletului rus (nu degeaba Gogol cu „Suflete moarte” este evocat). Marii autori ruşi au avut, har Domnului, materie primă pentru nenumăratele lor opere profunde, Puskin, Gogol, Dostoievski (comentaţi pe larg) dar şi Tolstoi şi Cehov fermecând cititorul occidental. Besnaçon analizează şi impactul avut de doctrina slavofilă asupra Rusiei, fapt ce poate explica, într-o mică măsură şi satelizarea de după 1945 a unor ţări slave (Bulgaria, Cehosolvacia sau rebelele şi încăpăţânatele Iugoslavia şi Polonia). (Şi) Alain Besançon se referă la mirajul utopiei “Rusia a încercat să ofere străinilor o imagine falsă despre ea însăşi. Aşa-zişii străini s-au plâns dintotdeauna de minciunea rusească. Am fost păcăliţi este însă o explicaţie prea simplă, ba chiar simplistă, a erorilor pe care le-au făcut. (…) Pentru a masca un eşec, se minte. Întâi faţă de străini, apoi faţă de sine însuşi. Secolul XX a cunoscut o nouă versiune, mai complexă a ei: minciuna comunistă. Ea nu e specific rusească, dar a pornit din Rusia şi s-a întins în întreg teritoriul comunist. Este o minciună în două trepte. Prima constă în a face lumea să creadă că utopia s-a realizat. Aici sunt etalate realizările decorative. Recolte record, performanţe în educaţie, bunăstare socială, creştere nestăvilită. Călătorul occidental a crezut vreme îndelungată toate acestea, dar minciuna are picioare scurte şi se risipeşte la cea mai sumară examinare. Este o simplă amplificare a vechii minciuni ruseşti clasice. A doua treaptă a minciunii constă în a-l face pe martorul străin să creadă că în comunism realitatea este aceeaşi cu cea pe care o trăieşte acasa” Istoricul francez recunoaşte că francezii au fost mai atraşi de comunsimul sovietic decât alte naţiuni occidentale şi explică pertinent de ce „Comunismul a fost mondial. Nu li se poate reproşa prea mult francezilor că s-au lăsat impresionaţi de propaganda sa sistematică, făcută cu metodă, la scara nemaivăzută. Întreaga Europă a suferit influenţa ei. Puterea sovietică a format <misionari> şi i-a trimis în lumea întreagă. Erau câteva mii, bine organizaţi, dispunând de mijloace financiare necesare şi utilizând cu măiestrie tipul de minciună comunistă extrem de eficient şi greu de demontat. (...) Influenţa comunistă a fost inegală. În Anglia, America, în Japonia, s-a limitat la grupuri care au lâncezit, fără să dobândească nici forţă, nici prestigiu. Acolo, clasa muncitoare, ţinta principală a propagandei, nu s-a lăsat antrenată. În Franţa în schimb, încă din anii `30, Partidul Comunist avea o bază muncitorească reală.” Concluzia autorului francez este ca „Atracţia sentimentală pentru Rusia are mai multe izvoare şi mai multe motive. Este confuză şi puternică, tenace. Nu cere cifre. Nu o interesează să acorde sau nu credit cifrelor şi marilor realizări. Dragostea despre care vorbim lasă deoparte asemenea consideraţii triviale. Este o dragoste globală şi confuză”. 
Codruţ CONSTANTINESCU

1 Alain Besançon „ Sfatna Rusie” Editura Humanitas, 2013, pag.7
2 Reflexele s-au păstrat însă şi în zilele noastre astfel cum ne-am explica faptul ca Putin l-a trimis recent pe Patriarhul Rusie sa agite puţin apele în Republica Moldova?