22 octombrie 2013

Cronica unui faliment anunţat

Câmpina nu mai este, de peste două decenii, printre cele mai industrializate oraşe din ţară, raportat la populaţia sa. Dacă în 1990, aveam o populaţie de 40.000 de locuitori şi un număr egal de angajaţi, persoane active care lucrau în industrie, comerţ, servicii (mulţi dintre ei locuitori ai comunelor limitrofe), astăzi, cei care au un loc de muncă sunt, după unele surse din administraţia locală, în jur de 7000. Nici industria cu orice preţ de pe vremea comunismului, creatoare de locuri de muncă, dar şi de stocuri uriaşe de produse nevandabile, nu era sănătoasă pentru economia naţională, dar nici “ţepele” care s-au dat în privatizările multor întreprinderi, falnice altădată, nu pot fi considerate decât nişte megaescrocherii ordinare care au săpat adânc şi ireversibil la temelia avuţiei naţionale. IRA, a treia mare societate comercială câmpineană care şi-a închis porţile la începutul anului (după Rafinăria “Steaua Română” şi Petroutilaj SA), nu a fost vândută pe doi lei, cum s-a întâmplat cu multe uzine importante ajunse nerentabile în mod deliberat, dar nici nu a avut o soartă mai bună, căci într-un final, tot pe butuci a fost pusă şi tot pe bucaţi a fost vândută. După Revoluţia din Decembrie, uzina  fost privatizată prin metoda MEBO, una dintre cele mai populiste metode de privatizare, în care socialismul se împletea armonios cu capitalismul. MEBO, folosită, în special, în primii ani ai capitalismului nostru postdecembrist, a fost o metodă de privatizare care presupunea trecerea mijloacelor de producţie ale unităţii economice ce se voia privatizată din proprietatea statului în proprietatea salariaţilor. După transformarea în societate pe acţiuni, statul oferea muncitorilor dreptul de prioritate pentru cumpărarea acţiunilor, implicit a societăţii. Preţul acţiunilor era stabilit de stat şi nu reflecta valoarea reală, fiind adesea un preţ simbolic, uneori acţiunile fiind oferite gratuit, mai ales în cazul privatizării pe bază de cupoane de proprietate. În schimb, statul restricţiona transferabilitatea titlurilor și impunea condiţii pentru menţinerea obiectului principal de activitate, limitarea preţului activelor vândute pe o perioadă de câţiva ani, punea limite la restructurarea personalului etc. Prin metoda MEBO, directorul societăţii respective avea, de regulă, cele mai multe acţiuni, deci putea fi considerat patronul firmei, chiar dacă “proprietari” ai uzinei erau, de fapt, toţi angajaţii. Din cauza unor condiţii economice nefavorabile, dar şi din cauza inabilităţii managementului asigurat de directoratul uzinei, IRA a luat-o încet-încet, mai ales după anul 2000, pe panta falimentului. Un faliment anunţat încă din 2008, care s-a concretizat săptămânile trecute, o dată cu lichidarea uzinei şi vânzarea activelor ei către CSR Bucureşti, una din firmele omului de afaceri Radu Călin, patronul echipei de fotbal Fortuna.

Începutul declinului
În vremurile bune, de la începutul anilor 1990, IRA era printre întreprinderile de reparaţii auto cele mai cunoscute din ţară. Uzina era autorizată să repare autocamioane mari, dar şi autovehicule de mai mic tonaj, macarale, cisterne, vehicule care transportă substanţe explozibile, automobile străine etc. În primii ani de după Revoluţie, IRA avea peste 2000 de angajaţi, pentru ca, la sfârşitul anului trecut, numărul lor să scadă la 157. Cu excepţia a 15 angajaţi ce au mai rămas un timp pentru a păzi şi conserva activele societăţii, ceilalţi au fost disponibilizaţi în luna februarie 2013. Începând cu 1 ianurie 2008, IRA s-a aflat într-un program de reorganizare judiciară, conform prevederilor Legii insolvenţei, program ce urma să se întindă pe câţiva ani. Cu toate că mulţi muncitori s-au declarat nemulţumiţi de felul cum a fost condusă societatea, managerul general Ion Toma consideră că a făcut tot ce-a putut, declarându-ne, în februarie 2013, că uzina avea toate şansele să se redreseze, dar nu s-a vrut acest lucru “de către cei de sus”. În septembrie 2012, după ce reorganizarea judiciară - prima etapă a insolvenţei -, a eşuat, societatea a fost declarată în faliment, urmând a intra în a doua etapă a insolvenţei: lichidarea. 
Ion Toma ne-a declarat, în februarie 2013, că, în opinia sa, declararea acestui faliment a fost un abuz: “Eu nu contest falimentul, ci modul abuziv în care a fost tratată societatea înaintea acestui faliment. În sensul că nu s-a ţinut cont de criza economică mondială şi nu am fost lăsaţi să vindem din activele societăţii. Parcă înadins s-a vrut să ajungem în faliment. Am intrat în reorganizare judiciară, procedura generalizată, în ianuarie 2008. Sumele care au fost prinse în programul de reorganizare, adică datoriile uzinei, se ridicau la 33,3 milioane lei, din care 11 milioane erau datorii efective, iar restul de 22,6 milioane, datorii accesorii (penalitaţi, majorări, dobânzi). Planul de reorganizare a fost îndeplinit în proporţie de 97%, în ceea ce priveşte datoriile de bază, şi 29,7%, privind datoriile accesorii, care erau de două ori mai mari decât debitele. Ulterior, a început criza economică globală, dar nu s-a ţinut cont de această realitate. În condiţiile crizei mondiale, planul de reorganizare nu a mai putut fi realizat, însă eu consider că nici nu s-a vrut acest lucru de către factorii de decizie. Afirm acest lucru, întrucât eu nu am fost lăsat de principalul creditor, ANAF( practic, singurul), să vând din activele societăţii. Dacă am fi reuşit să vindem unele active, eu cred că IRA ar fi putut fi salvată. În 2011, am avut două cereri pentru cumpărarea unor active (clădiri, terenuri), măsură care era prinsă în planul de reorganizare. Legea insolvenţei, procedura generalizată, prevede că lichidarea unei societăţi înseamnă derularea contractelor până la epuizarea lor. Am avut cinci contracte mari cu OMV şi firma J.Christof E&P Services, în valoare anuală de aproximativ 12.000.000 lei. Deşi la încheierea lor, ele aveau o anumită valoare, aceasta a scăzut din cauza crizei generale, pentru că fiecare şi-a reparat strictul necesar. Culmea este că şi în continuare am contracte cu aceşti beneficiari, plus alţii din domeniul construcţiilor metalice şi reparaţii, până în 2014. Nu există în ţară o altă uzină ca IRA, cu asemenea potenţă în reparaţii de camioane, cu atâtea acreditări în cele mai diverse domenii de reparaţii. În prezent, aşa cum puteţi simţi din frigul în care stăm aici, până şi  contractele de utilităţi au fost sistate. Trebuie schimbată Legea falimentului, pentru că nu se poate ca reorganizarea unor societăţi ca IRA să se întindă doar pe patru ani. Dacă în aceşti patru ani criza a fost legiferată, de ce nu s-a prelungit acest program de reorganizare? Este inadmisibil să avem azi o datorie de 16 milioane de lei, la o valoare a activelor nete contabile ale societăţii de 26 milioane lei, şi să fim lichidaţi pe motiv că nu se pot plăti datoriile. Între 2008 şi 2012, IRA a plătiti nouă milioane euro la bugetul consolidat al statului.”

Milioanele primite de la Kaufland puteau redresa uzina
Nemulţumirile managerului păreau atunci a fi întemeiate, dar un mare semn de întrebare ridică insuficienţa acoperirii datoriilor prin milioanele de euro primite de la Kaufland. Se ştie că IRA a vândut către Kaufland România o mare suprafaţă de teren, unde retailerul german a înălţat un hipermarket. Aici trebuie să facem precizarea că societatea falimentară este situată la marginea municipiului, iar imediat după începerea programului de reorganizare, în prima jumătate a anului 2008 (înaintea izbucnirii crizei imobiliare), IRA a reuşit să vândă societăţii Kaufland România aproape jumătate din terenul pe care îl deţinea, circa 35.000 mp, cu un preţ foarte bun, aproape 220 de euro/mp. În condiţiile în care prin centrul oraşului şi cartierul rezidenţial Muscel, la vremea aceea, terenurile se vindeau cu 150 euro/mp. Dintr-un calcul simplu reiese că de la Kaufland s-au primit, în urma vânzării amintite, circa 7,5 milioane euro, iar debitele totale ale firmei se ridicau la 8 milioane euro. În rest, printre acuzele şi supărările managerului, am citit  dorinţa unor potentaţi ai momentului de a pune mâna pe cele 50.000 mp de teren deţinut, la vremea aceea, de către IRA Câmpina. Să fie oare aceasta cauza falimentului IRA?

Salariile compensatorii – marea victorie a disponibilizaţilor
În această falimentare cu cântec a societăţii IRA, cei mai mari perdanţi au fost cei aproape 160 de angajaţi care au ajuns şomeri. Administratorul judiciar nu a dorit să le dea salariile compensatorii prevăzute într-un act adiţional la contractual colectiv de muncă. În 15 februarie, la şedinţa creditorilor nu a fost aprobată acordarea de salarii compensatorii către angajaţii IRA, votul decisiv fiind cel al ANAF, principalul creditor. În cele din urmă, sindicatul întreprinderii a reuşit să angajeze un foarte bun avocat specializat în procedurile insolvenţei, care a reuşit să câştige, pe calea unor acţiuni în instanţă, salariile compensatorii pentru angajaţii disponibilizaţi. “Să-i dea Dumnezeu sănătate avocatului nostru, că dacă nu era el, nu obţineam în instanţă salariile compensatorii. Dacă tot am ajuns şomeri, măcar acest drept al nostru câştigat să mai compenseze, cât de cât, intrarea în şomaj. Mai ales că printre disponibilizaţi sunt oameni depăşiţi de vârstă, 60-70% dintre ei având peste 50 de ani, iar aceştia cu greu îşi vor mai găsi un loc de muncă.”, ne mărturiseşte Dan Manea, liderul fostului sindicat al societăţii. Recent, avocatul celor 155 de disponibilizaţi a câştigat şi recursul formulat de lichidatorul judiciar, iar salariile compensatorii (între patru şi opt salarii, în funcţie de vechime), în cuantum de 1,8 milioane de lei, au fost înscrise la masa credală, în tabelul consolidat. Ele se vor plăti cu prioritate, înaintea altor datorii.

Activele IRA, cumpărate cu 6,5 milioane de lei
Pentru a se putea plăti datoriile uzinei către stat, bugetul municipiului şi creditorii privaţi, datorii care, împreună cu salariile compensatorii, se ridică la peste 35 de milioane de lei, activele societăţii au fost scoase la licitaţie. La primele licitaţii nu s-a prezentat nimeni, fapt care a scăzut considerabil preţul de pornire a licitaţiei. Este filmul cunoscut al multor licitaţii din România ultimilor ani. E aproape ca o licitaţie cu dedicaţie, ca o şmecherie cu ghivent numai bună să se pupe, printr-un sărut înfiletat, cu interesele licitatorului apărut în ultimul moment, ca un salvator al falimentarei societăţi. La a treia strigare, ultima pâna la negocierea directă, a apărut, în sfârşit, un cumpărător, firma CSR Bucureşti a omului de afaceri Radu Călin, patronul echipei de fotbal Fortuna. Radu Călin este cel care, în 2012, a cumpărat stadionul Poiana Câmpina, dar şi câteva active ale uzinei Petroutilaj, ajunsă şi ea în faliment. CSR a cumpărat activele IRA (51.000 metri pătraţi teren şi peste 13.000 metri pătraţi suprafaţă construită), cu circa 6,5 milioane de lei. Precizăm că activele societăţii au fost evaluate toate la circa 11 milioane lei evaluate de către lichidatorul judiciar Euroinsol Consulting SRL Ploieşti. Din câte se aude, hala centrală de la IRA, împreună cu podul ei rulant de mare tonaj, este printre puţinele de acest fel din ţară, cu toate autorizaţiile şi avizele necesare. Ea ar putea fi folosită, în viitor, la reparaţiile autocamioanelor de mare tonaj. Asta dacă omul de afaceri Radu Călin nu intenţionează să vândă terenul unor dezvoltatori imobiliari. Cum piaţa imobiliară, cu toate semnele ei de timidă redresare, este departe de ceea ce-a fost cândva, nu este exclus ca uzina IRA, sau măcar o parte a ei, să reînvie în următorii ani din propria cenuşă, mai ceva decât pasărea Phoenix. A.N.

EDITORIAL

JOCURILE HAOSULUI
   
Dacă este să punem un diagnostic puterii actuale, mai toată lumea este de acord că avem de-a face cu cel mai incompetent, corupt, arogant şi incapabil de administrare guvern din istoria noastră.  De aceea, starea generală a patriei poate fi denumită de un cuvînt scurt: haos. Niciuna, dar niciuna dintre mizele majore ale României de azi nu a fost îndeplinită. Acum recent s-a ratat privatizarea CFR, chestie pe care dl. Ponta ne-o vinde ca pe ceva normal. Românii sunt prizonierii unui sistem care le paralizează gîndirea. Înainte de 89 erau păziţi de grănicerii cu puştile întoarse spre interior. Acum, sunt victimele voluntare ale unor foarte eficiente metode de zăvorîre informaţională a minţilor. Mă intrigă, dar nu mă mai miră de mult, felul în care oameni educaţi şi cu ştaif cultural se prostesc în clipa cînd intră în contact cu puterea. Dl. Vosganian – o culme a aroganţei, chiar fondată pe o temelie, nu pe gol ca la majoritatea colegilor de politică – ne spune, de exemplu, că senatul i-a dovedit, prin vot, nevinovăţia. Orice om şcolarizat elementar ştie că senatul nu are nici o treabă cu vinovăţia sau nevinovăţia cuiva, aceasta fiind exclusiv de competenţa justiţiei. Şi că Senatul a împiedicat doar – într-un mod mîrşav – acţiunea Justiţiei în cazul ilustrului senator liberal. Dar aroganţa himalaiană a dlui ex-ministru îl face să se molipsească de tehnica minciunii continue în care şeful său de guvern este maestru absolut. Aşa că ne spune, cu un zîmbet parşiv, că povestea cu Oltchim şi Dan Diaconescu a fost o farsă ca să păcălim FMI-ul. Ăştia joacă bambirici cu ţara, iar obnubilarea mentală a populaţiei face ca să aibă totuşi o cotă de încredere neverosimilă.

Explozie soldată cu victime la Cornu

Ieri dimineaţă, în Cornu de Jos, s-a produs o explozie pe şantierul deschis pentru lucrările de canalizare ale localităţii. Explozia a fost urmată de un incendiu în care au fost afectaţi doi muncitori în vârstă de 20 şi 23 de ani ai societăţii Cast Băneşti, care se ocupă de lucrările de canalizare. Din primele cercetări efectuate la faţa locului de echipele Distrigaz şi de către autorităţi, rezultă faptul că motivul exploziei ar putea fi acumularea accidentală de gaze în canalizare şi neglijenţa unor lucrători care au folosit flacără deschisă în zona respectivă. Din fericire, muncitorii nu au fost grav răniţi, ei fiind transportaţi la spital cu arsuri de gradul I - III pe faţă şi pe antebraţe, fiind acum în afara oricărui pericol. Imediat după incident, autorităţile locale au decis să izoleze zona până când specialiştii de la Distrigaz vor decide că nu mai este niciun pericol.

Primăria Câmpina a câştigat procesul cu Apasco SA

În sfârşit, procesul intentat municipalităţii de către firma Apasco SA Măneciu a luat sfârşit. De fapt, nu doar administraţia câmpineană a fost chemată în judecată de către reprezentanţii Apasco, ci şi ceilalţi doi asociaţi ai acestei firme la realizarea rampei ecologice de la Băneşti: Consiliul Judeţean Prahova şi Consiliul Local Băneşti. După cinci ani de desfăşurare (numai justiţia română este capabilă de o asemenea “performanţă”), acest război juridic consumator de mulţi bani şi nervi, a ajuns la un final definitiv şi irevocabil, aşa cum este şi decizia Curţii de Apel Piteşti, ultima instanţă de judecată care a soluţionat acest litigiu. Un litigiu ce nu va crea o imagine bună reclamantului, căci Apasco a pornit acest război juridic fără temeiuri solide, miza fiind câştigarea unor profituri uriaşe, nemeritate, dintr-o afacere care a mers bine la început, dar care ulterior a început să miroasă urât, şi nu doar pentru faptul că era o afacere cu deşeuri menajere. Săptămâna trecută, Curtea de Apel Piteşti a dat câştig de cauză pârâtelor, care nu vor mai fi obligate să plătească firmei Apasco dezdăunările cerute de aceasta, în valoare de aproape 58 de miliarde de lei vechi.  Sintetizând, amintim cititorilor noştri că Apasco a fost firma care a construit rampa ecologică de la Băneşti, iar apoi a şi administrat-o. Ulterior, s-a retras din asocierea cu Consiliul Judeţean Prahova, Consiliul Local Câmpina şi Consiliul Local Băneşti, dându-şi în judecată foştii asociaţi, pentru a recupera de la ei 45 miliarde de lei vechi, sumă care, majorată, a ajuns la aproape 58 de miliarde de lei vechi. În viziunea celor de la Apasco, suma reprezenta contribuţia firmei la realizarea primei alveole şi la administrarea rampei. Asta cu toate că, după cum se vorbeşte, cât timp au administrat rampa respectivă, adică aproape şapte ani, cei de la Apasco au scos profituri frumuşele, care au compensat în bună parte cheltuielile proprii făcute cu construirea rampei. Dosarul a fost foarte complex, procesul parcurcând mai multe etape şi cicluri procesuale (strămurare, fond, recurs, casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare etc). Cererea de suplimentare a ultimului său onorariu, în luna mai 2013, de la 10.000 lei la 20.000 lei, de către avocatul Constantin Pănoiu, reprezentantul municipalităţii în acest proces, a fost mult dezbătută de către consilierii municipali o lună mai târziu. Cunoscutul avocat, nemulţumit că nu i s-a aprobat această suplimentare de către conducerea executivului, a cerut rezilierea contractului de asistenţă juridică. Nu înainte de a formula cererea de recurs necesară. În şedinţa din iulie 2013, aleşii au decis ca dosarul să fie preluat de juriştii Primăriei. Deşi mulţi consilieri au bănuit atunci că avocatul Pănoiu vrea să se retragă simţind că pierde procesul, lucrurile s-ar părea că nu au stat chiar aşa. Important este juriştii executivului local şi-au făcut bine treaba şi au pledat convingător, astfel încât au convins instanţa de recurs de justeţea cauzei municipalităţii. Astfel, istovitorul război juridic a ajuns la un final fericit pentru municipalitate, care ar fi trebuit să plătească, dacă pierdea procesul, 45% din suma cerută de Apasco drept dezdăunări, adică atât cât a reprezentat contribuţia Câmpinei la realizarea rampei ecologice de la Băneşti, o sumă care ar fi grevat puternic bugetul local. A.N.

Primarul Câmpinei, în conducerea Asociaţiei Municipiilor din România

Din 1994 este Câmpina municipiu, la 130 de ani distanţă de ziua în care domnitorul Unirii, Alexandru Ioan Cuza, ridicase localitatea noastră la rang de oraş.  După două decenii de municipalitate şi de prezenţă activă în cadrul Asociaţiei Municipiilor din România, Câmpina reuşeşte să fie reprezentată de primul său demnitar în forul de conducere al AMR. Nu cu mult timp în urmă, la Bucureşti, a avut loc Adunarea Generală a Asociaţiei Municipiilor din România, care reuneşte toate cele 103 municipii din ţară plus cele şase sectoare ale Capitalei. În cadrul Adunării Generale au avut loc alegeri pentru noua structură de conducere a AMR. La aceste alegeri, primarul Horia Tiseanu, a fost ales membru în Comitetul Director Naţional al AMR, din care fac parte 23 de primari. Tiseanu nu a reuşit să obţină această funcţie în mandatul trecut, deşi în perioada 2008 – 2012 partidul său, PDL, era la putere, iar cele mai multe municipii din România erau conduse de edili pedelişti. Preşedinte al AMR este primarul Piteştiului, Tudor Pendiuc, care va fi secondat de preşedintele executiv Ilie Bolojan, primar de Oradea, de prim-vicepreşedinţii Gheorghe Falcă şi  Gheorghe Nechita (primarii de la Arad şi respectiv Iaşi), de vicepresedinţii Robert Negoiţă (primar Bucureşti - Sector 3), Rareş Mănescu (primar Sector 6), Neculai Onţanu (primar Sector 2), Constantin Gherghe (primar Drobeta Turnu-Severin), Romeo Stavarache (primar Bacău). A.N.

Rezervişti câmpineni au efectuat o misiune militară în Germania

Recent, o delegaţie de rezervişti câmpineni condusă de col (rez) Marian Dulă, preşedintele Filialei Câmpina a ANCMRR, a vizitat Germania. Vizita, aprobată de conducerea Ministerului Apărării Naţionale şi desfăşurată între 1 şi 6 octombrie 2013 în landul Baden-Wurttemberg, a reprezentat, de fapt, o misiune militară care a avut scopul de a întări relaţiile de colaborare şi de prietenie dintre rezerviştii români şi cei germani. Din delegaţie au mai făcut parte general de brigadă Constantin Mălăescu, coloneii Viorel Bondoc, Dan Buşilă şi Lucian Cercel, comandorul Florea Petrişor, locotenet-coloneii Gheorghe Nedelcu, Constantin Stoian, maiorul Paul Olaru. Acţiunea delegaţiei române a fost, totodată, o „întoarcere” a vizitei efectuate în Câmpina şi în alte zone din România, în octombrie 2012, de către opt rezervişti  din Achern. Trebuie să precizăm aici că între Asociaţia Rezerviştilor din Câmpina şi Asociaţia Rezerviştilor din Achern (landul Baden-Wurttemberg), există un protocol de colaborare în acest sens.  În prima zi a vizitei, delegaţia noastră a vizitat Comandamentul Militar al Landului Baden-Wurttemberg din Stuttgart. După o scurtă vizită în clădirea comandamentului, s-a desfăşurat activitatea de informare despre misiunile, obiectivele si structura Comandamentului Militar al Landului Baden-Wurttemberg. 
Una dintre misiuni este coordonarea unităţilor militare germane şi străine de pe teritoriul landului. O altă misiune este aceea de a coordona activităţile organizate de instituţiile civile, înlăturarea efectelor dezastrelor, precum si contribuţia la asigurarea ordinii si liniştii publice la întreceri sportive, manifestări culturale, marşuri, manifestaţii etc. Dar cea mai importantă misiune este evidenţa si pregătirea rezervei armatei germane, despre care, gazdele au făcut o amplă informare. Nu mai este un secret pentru nimeni din lumea asta faptul că poporul german este extrem de disciplinat şi de serios, ceea ce face ca disciplina militară din armata de ieri şi de azi a Germaniei să vină aproape ca o prelungire firească a genei milenare a neamului germanic, a acelui dat lăuntric al fiinţei naţiunii care conduce astăzi Uniunea Europeană, şi mai puţin ca un dat al asprelor rigori militare fără de care orice armată ar fi o mare adunătură de indivizi, o oaste de strânsură. Pe plaiurile noastre mioritice, unde lucrurile sunt luate într-o notă mai uşoară, unde faptele importante sunt tratate mai în derizoriu, unde viaţa trece mai mult în ironii ieftine decât în reflecţii bogate, cea mai mică fărâmă de disciplină prusacă nu este de prisos. În aceste condiţii, pregătirea rezervei armatei române cu ajutorul rezerviştilor germani nu pare deloc a fi o întreprindere fără importanţă, chiar dacă astăzi, în condiţiile în care războiul modern se duce mai mult cu logistică ultraperformantă decât cu oameni, factorul uman cedează prima linie a frontului factorului material. Cei nouă rezervişti români au mai luat parte la o instruire la simulator pentru trageri cu armament individual, iar apoi au depus flori la mormintele ostaşilor români înhumaţi în cimitirul Niderbühl, cimitir în care există o parcelă de onoare unde sunt înhumaţi zeci de prizonieri români proveniţi dintr-un lagăr din timpul Primului Război Mondial. În afara pregătirii militare, rezerviştii câmpineni au făcut vizite în Karlsruhe, Baden-Baden, au fost la capela mortuară a domnitorului Mihail Sturza, la muzeul de aviaţie germano-canadian, la muzeul si pista de încercări UNIMOG, dar au participat si la Sărbătoarea vinului din Sasbachwalden. A.N.

MEMORIA nu dăunează grav sănătăţii!

1913. Al Doilea Război Balcanic şi Pacea de la Bucureşti

Pe o vreme câinoasă adică ploioasă (nici măcar celebrii maidanezi bucureşteni nu se arătau, probbail că-şi făceau siesta după o sâmbătă noapte nebună), într-o duminică dimineaţă, mi-am îndreptat paşii către Muzeul Naţional de Istorie. Acum mai bine de o lună şi jumătate aflasem că în incinta celebrei instituţii are loc vernisajul unei expoziţii. De atunci până în acea duminică de septembrie siberian am uitat titlul şi tematica ei, ţineam minte doar atât : it’s a must see, cum se spune prin America. Având încredere în instinctul meu, am urcat treptele si am redescoperit expozitia  “1913. Al Doilea Război Balcanic şi Pacea de la Bucureşti”. “Expoziţia a fost realizată în parteneriat cu Arhivele Naţionale ale României, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Serviciul Istoric al Armatei, Arhivele de Stat ale Bulgariei, Arhivele Istorice Militare Bulgare, Arhiva Naţională de Filme şi au fost expuse documente şi imagini din patrimoniul instituţiilor partenere şi din Colecţia Cristian Scăiceanu. Atât războiul, cât şi pacea, au constituit momente importante în istoria acestei zone a Europei, iar rolul României a fost unul decisiv (fapt demonstrat de găzduirea Conferinţei de Pace la Bucureşti). Evenimentele petrecute în vara anului 1913 au avut motivaţii şi consecinţe complexe şi au suscitat numeroase discuţii de-a lungul timpului. Expoziţia „1913. Al Doilea Război Balcanic şi Pacea de la Bucureşti” strânge la un loc un volum impresionant de documente, fotografii şi cărţi poştale menit să ofere o imagine complexă asupra unui episod controversat al istoriei României şi Europei de Sud-Est. Documentele, în cea mai mare inedite, au fost selectate din colecţiile Arhivelor Naţionale ale României, Arhivei Ministerului Afacerilor Externe, Serviciului Istoric al Armatei, Arhivelor de Stat ale Bulgariei, Arhivelor Istorice Militare Bulgare.”Am facut parte din acea generaţie de tineri pasionaţi de istorie pentru care războaiele balcanice reprezentau o himeră pentru că istoriografia comunistă le ştersese în întregime din conştiinţa naţională a romanilor. De ce? Pentru că ar fi repus pe tapet multe teme considerate tabu precum (enumăr succint): expansionismul românesc la sud de Dunăre, sprijinirea minorităţilor aromâne din Balcani, probleme vechi de frontieră cu Bulgaria, şi, nu în ultimul rând, succesele politicii externe ale Regatului Român de sub Carol I. Un melanj exploziv care ar fi contrazis propaganda comunistă (un popor eminamente defenisiv, care şi-a apărat râul, ramul etc.) O prostie, evident, pentru că politica externă reprezintă urmărirea unor scopuri imediate sau de perspectivă care nu au neapărt o graniţă bine stabilită, ele putând migra uşor chiar şi în cazul unei naţiuni mici.
Expoziţia a reunit un material documentar complex, de la uniforma infanteristului român din 1913 însoţită de o puşcă cu baionetă, chipiurile regelui Carol I şi generalului Averescu, hărţi operaţionale, săbii (chiar şi săbiile artileriştilor români), o mitralieră ameninţătoare, până la documentele semnate cu ocazia încheierii celui de al Doilea Război Balcanic. Din lipsă de spaţiu trecem peste confruntpările militare. Statele balcanice s-au întâlnit la Bucureşti şi au semnat Pacea de la Bucureşti la 10 august 1013. România a câştigat o suprafaţă de aproximativ 6.960 km², o populaţie de circa 286.000 de locuitori, fortăreaţa Silistra şi oraşele Turtucaia (port la Dunăre) şi Balcic (port la Marea Neagră). Serbia a castigat mult mai mult însă avea să piardă aproape totul în anii 1990 (Macedonia). Cel mai mult a avut de câştigat Grecia care luptase de altfel si cel mai puţin cu otomanii, cu rezultatele cele mai neconcludente. Teritoriul atribuit grecilor cuprindea Epirul, Macedonia sudică, Salonicul, Kavala şi litoralul Mării Egee până la vărsarea râului Mesta (Nestos), lăsându-i Bulgariei o ieşire al Marea Egee de numai 113 km, de la vărsarea râului Nestos până la gura râului Mariţa şi acesul la portul de importanţă secundară Alexandroupolis (Dedeagaci). Chiar si invinsa Bulgarie a avut totusi de castigat (mult mai putin decat ar fi dorit, evident). Bulgaria căpătand în urma tratatului de pace o parte a Macedoniei, inslusiv oraşul Strumiţa, Tracia de vest şi 70 de mile (113 km) de litoral la Marea Egee (zona pe care avea sa o piarda dupa cel de al Doilea Razboi Mondial), în total 25.027 km² şi o populaţie de 129.490 de locuitori.  Sunt sigur ca Armata Română a pierdut un prilej deosebit de bun pentru a se antrena pentru ce avea să vină peste numai un an (Primul Război Mondial) tocmai pentru că nu a avut cu cine să lupte în vara anului 1913, spre deosebire de toate celelalte armate balcanice care astfel au acumulat o experienţă preţioasă. Plimbarea din 1913 avea să coste scump atunci când Armata Româna avea să emită pretenţii (nejustificate) să învingă Armata Austro-Ungară sau pe cea germană! În această campanie au luat parte atât Traian Vuia, cu aparatul său de recunoaştere Vuia 2 cu care avea să se prăbuşească la mai puţin de două luni la Băneşti cât şi străbunciul meu, Chiriac Constantinescu (Regimentul 47 de rezervişti din Ploieşti din Divizia 13 infanterie, contingent 1908) iar medalia comemorativa care s-a păstrat în familie o dovedeşte cu prisosinţă: (faţă) IN AMINTIREA INALTATORULUI AVANT 1913 (verso) DIN CARPATI PESTE DUNARE LA BALCANI. Până la urmă, din tot acel avânt nu a mai rămas nimic decât amintirea, documentele şi medalia mea.
Codruţ CONSTANTINESCU

Maratonul poeziei - 4

Muzeul Memorial „Nichita Stănescu” Ploieşti

În organizarea Cercului literar „Geo Bogza” al Casei Municipale de Cultură din Câmpina, sâmbătă, 19 octombrie 2013, de la ora 12.30, a avut loc, la Muzeul Memorial „Nichita Stănescu” din Ploieşti, cel de-al patrulea Maraton al poeziei. Reamintim că ediţiile anterioare s-au desfăşurat în martie, de Ziua Mondială a Poeziei, la Câmpina, în august, la Casino Sinaia, cu prilejul Salonului de Carte, Presă şi Muzică, şi în septembrie, la Câmpina, de Ziua Limbii Române.
În sala devenită neîncăpătoare din incinta complexului muzeal, au citit 34 de poeţi din Câmpina (Serghie Bucur, Anastasia Tache, Cătălina Grigore, Elena Glodean, Maria Dobrescu, Diana Trandafir, Florin Dochia, Ştefan Al.-Saşa, Ruxandra Stoian, Emanoil Toma), Braşov (Laurenţiu-Ciprian Tudor, Daniel Drăgan, Cătălin Flavius Stanciu), Ploieşti (Dan Drăguş, Vladimir Deteşanu, Gheorghe Paşa, Sorin Vânătoru, Ana Hâncu, Marian Dragomir, Ioan Vintilă Fintiş, Valentin Irimia, Ştefania Nedelcu Ene, Marian Neguţu, Martin Culcea, Călin Derzelea), Constanţa (Amelia Stănescu), Târgovişte (Vali Niţu), Bucureşti (Victoria Milescu, Monica Mureşan, Daniela Şontică, Ştefan Alexandru Ciobanu, Dan Mircea Cipariu, Mirela Lungu, Magda Mirea). Urmare acestei manifestări, care a durat mai bine de trei ore, se va edita o antologie de poezie care va cuprinde texte ale tuturor autorilor prezenţi.
Seara, la clubul Vintage, s-a lansat volumul Ameliei Stănescu „Aştenuturi de ploaie / Mantos de lluvia” (ediţie română/spaniolă), în prezentarea lui Florin Dochia, Marian Dragomir şi Călin Derzelea. Maestru de ceremonie la recitalul poetei constănţene a fost Dan Mircea Cipariu, sprijinit substanţial de percuţioniştii Horia Stanciu şi Ştefan Al.-Saşa.   
(Flowerin Flow)

Un alt proiect de succes al Asociaţiei Pro Câmpina

O oră de sport adaptat pentru copiii cu nevoi speciale

“Dacă vrei să cunoşti un om cu adevărat, priveşte cum îi tratează pe cei inferiori, nu pe cei egali cu el” - J. K. Rowling

Programul "Activităţi de timp liber" al Asociaţiei PRO Câmpina s-a încheiat duminică, 20 octombrie, cu o acţiune desfăşurată în sala de sport a Liceului Tehnic Energetic. De data aceasta, colaborarea cu Asociaţia “Mara - Un strop de speranţă”,  a dorit să aducă în atenţia opiniei publice necesitatea integrării copiilor cu dizabilităţi într-un program de sport adaptat la nevoile lor şi schimbarea legii 448 pentru persoanele cu dizabilităţi, care să ajute orice copil născut cu dizabilitate să urmeze o terapie care să permită mai apoi integrarea în societate.
“Inferioritatea din naştere a unor copii cu Sindrom Down sau autism a fost o barieră uşor de depăşit astăzi, la ora de sport adaptat, la care au participat copii cu şi fără dizabilităţi. Acţiunea a fost o reuşită, fără sa exagerez. Ora de sport adaptat a fost condusă de fosta mare gimnastă Corina Ungureanu. Alături de ea, Anita Dumitraşcu (voluntar PRO Câmpina) a exectutat mai multe elemente de gimnastică acrobatică, pentru a le arăta copiilor cum trebuie sa repete şi ei, deoarece în sportul adaptat ne bazăm mai mult pe demonstraţie, nu pe vorbire. Toţi copiii prezenţi au executat elemente de gimnastică şi au jucat baschet, funcţie de capacitatea fiecăruia. În timpul programului, voluntarii noştri au fost prezenţi alături de copii pentru a le da o mână de ajutor şi pentru a-i monitoriza. Ora s-a încheiat cu o evaluare, care a însemnat şi o recunoaştere a meritelor fiecăruia, după care au fost recompensaţi cu premii din partea Asociaţiei, Primăriei şi Consiliului Local Câmpina, precum şi cu mingi din partea Federaţiei Romane de Baschet.
Doresc să le mulţumesc prietenilor mei, Anca Huţu, Iulia Nica, Branduşa Mureşan, Tibi Văcărescu, Marius Bunea, Răzvan Iancu, voluntari în cadrul Asociaţiei Pro Câmpina, care au dăruit pe parcursul a patru luni, din timpul şi sufletul lor, pentru ducerea la îndeplinire a programului nostru “Activităţi de timp liber”. Multumesc surorilor mele, Iulia Dupu şi Mihaela Neaţă şi fiicei mele, Anita Dumitraşcu, care mi-au fost în permanenţă alături, atât mie, cât si copiilor din Câmpina, care au participat la acţiunile noastre: “Vacanţa pe biciclete”, “Curăţenia Bulevardului”, “Crosul Toamnei” şi “Ora de sport adaptat”. Multumesc, de asemenea, comisiei de sport-cultură a Consiliului Local, care a crezut în programul nostru, drept pentru care a votat cofinanţarea acestui proiect” - ne-a declarat Irinel Dumitrascu, preşedintele Asociaţiei PRO Câmpina. (Red.)

CSM Câmpina înfiinţează noi secţii sportive pentru copii şi juniori

În perioada imediat următoare, CSM Câmpina va înfiinţa şi alte secţii sportive pentru copii, juniori şi chiar pentru adulţii pasionaţi de mişcare. Astfel, discuţiile sunt aproape finalizate pentru înfiinţarea secţiilor de baschet, handbal, tenis de câmp, tenis de masă, înot, şah şi sportul pentru toţi.
În primă instanţă, clubul va angaja pentru fiecare ramură sportivă câte un instructor ce va avea drept scop atragerea de copii şi tineri (în primul rând) în vederea participării organizate a acestora, în mod gratuit, la acţiunile sportive preferate de fiecare.
Ulterior, CSM Câmpina urmăreşte să înfiinţeze şi alte secţii sportive (începând cu anul 2014), să consolideze activitatea celor existente şi să ajungă la performanţă.

FOTBAL. Trei puncte pentru locul 4

Sâmbătă, 19 octombrie, în ultima etapă pe teren propriu, CSM Câmpina a întâlnit pe FC Păpăuţi, o echipă din Covasna, mai slab cotată la începutul campionatului, însă în revenire de formă în ultimele etape, în care a obţinut 7 puncte atât pe teren propriu, cât şi în deplasare. 


Încă de la începutul partidei, câmpinenii au intrat în jocul încâlcit al oaspeţilor, care aşezaţi pe două rânduri în faţa propriului careu, au măcinat jocul prin pressing la limita regulamentului, faulturi repetate şi multe degajări la întâmplare. Astfel, prima repriză s-a încheiat fără şuturi pe spaţiul porţilor, într-o notă generală modestă, care anunţa o a doua repriză şi mai încrâncenată.
La pauză, antrenorul Sinescu l-a introdus în teren pe Dumitrescu, încă nerefăcut, care între minutele 45 şi 60 a creat primele faze importante de poartă ale câmpinenilor. Din minutul 60 până în minutul 80, jocul a redevenit anost, cu excepţia fazei din min. 78, în care Ilioiu, “servit” impecabil de o pasă în adâncime a lui Burloiu, a trecut pe lângă deschiderea scorului cu un şut neglijent din marginea suprafeţei de protecţie a portarului. Zece minute mai târziu, pe fondul presiunii CSM-ului, arbitrul de centru a acordat penalty pentru elevii lui Sinescu, iar D. Nae a adus trei puncte pentru un loc 4 în clasament, la finalul unui meci mai complicat decât părea la prima vedere.

Victorie dedicată lui Nistoroiu

Adrian Nistoroiu, finanţator al CSM Câmpina şi preşedinte al secţiei de fotbal, a trăit intens partida de sâmbătă şi pentru faptul că îşi dorea mai mult decât altă dată un rezultat pozitiv cu ocazia zilei sale de naştere. La pauză, crainicul stadionului a anunţat evenimentul, galeria a cântat “Mulţi ani trăiască”, iar jucătorii au intrat în teren cu o motivaţie în plus pentru o victorie dedicată omului care în ultimii ani a pus mult suflet pe drumul greu al CSM-ului, ajuns azi în liga a III-a naţională. Victoria s-a întâmplat, iar jucătorii i-au dedicat-o lui Nistoroiu. Emoţionat, după meci, finanţatorul a declarat: “A fost o partidă neaşteptat de grea. Le mulţumesc băieţilor pentru victorie. Deja ziua mea este mai frumoasă după acest rezultat. Cu toate astea, să nu uităm că mai avem multe de făcut”.

Rezultate etapa a IX-a
FCM Târgovişte - Fortuna Poiana Câmpina (0-3)
SCM Argeş Piteşti - ACS Civitas Făgăraş (5-2)
Conpet Ploieşti - Atletic Bradu (1-0)
FCM Avântul Reghin - ACS Urban Titu (3-2)
FC Zagon - Chindia Târgovişte  (0-3)
CSM Câmpina - FC Păpăuţi (1-0)

Clasament
1. SCM Argeş Piteşti  (22)
2. Chindia Târgovişte (22)
3. FC Zagon (20)
4. CSM Câmpina (16)
5. Fortuna Poiana Câmpina (14)
6. Atletic Bradu (14)
7. FCM Avântul Reghin (10)
8. Conpet Ploieşti (10)
9. ACS Urban Titu (9)
10. FC Păpăuţi (8)
11. FCM Târgovişte (4)
12. CSM Făgăraş (2)

Etapa a X-a, vineri 25 octombrie
ACS Civitas Făgăraş - Fortuna Poiana Câmpina
Chindia Târgovişte - SCM Argeş Piteşti
Atletic Bradu - FC Zagon
ACS Urban Titu - Conpet Ploieşti
FC Păpăuţi - FCM Avântul Reghin
CSM Câmpina - FCM Târgovişte

SPORT

  • TENIS DE MASĂ
Sâmbătă, 12 octombrie, s-a desfăşurat la Topoloveni Concursul Amatur A+ şi Open la tenis de masă. Municipiul Câmpina a fost reprezentat de Liviu Dragoş Miron, în vârstă de 44 de ani, care s-a clasat pe locul I, dintr-un total de peste 160 de participanţi.
Dl. Miron nu este la prima participare la acest gen de competiţii sportive. În lunile aprilie şi august, s-a numărat printre câştigătorii concursurilor de tenis de masă desfăşurate la Sala Viva Sport din Bucureşti.
De asemenea, acesta a mai câştigat locul I într-o competiţie organizată de Ministerul de Interne cu ocazia Zilei Jandarmeriei, unde activează ca subofiţer în cadrul IJJ Prahova.
  • ATLETISM
Sâmbătă, 12 octombrie, la Poiana Câmpina s-a desfăşurat o nouă ediţie a Crosului Toamnei, competiţie organizată de Asociaţia Sportivă “Şoimii” Poiana Câmpina a Şcolii Gimnaziale „Înv. Ion Mateescu”, împreună cu Primăria şi Consiliul Local, cu sprijinul Petrom.
La start s-au aliniat peste 130 de participanţi, care au concurat pe categorii de vârstă.
Locul I la categoria veterani a fost ocupat de Alexe Iulică, un atlet cu state vechi, despre care am mai scris în paginile publicaţiei noastre.
De asemenea, la sfârşitul lunii septembrie, acesta a participat la a XVI-a ediţie a Crosului Loteriei Române, competiţie care s-a bucurat de participarea a peste 2000 de concurenţi, unde s-a clasat pe locul al III-lea, la categoria Veterani II.