28 ianuarie 2014

Câmpina, sub cod portocaliu de ninsoare

După primul val masiv de zăpadă din acest an, oraşul face faţă cu greu situaţiei: şcoli închise temporar, drumuri impracticabile, cetăţeni aflaţi în imposibilitatea de a se deplasa, autorităţi depăşite de stihiile naturii

Stihiile iernii dezlănţuite cu întârziere au lovit şi orăşelul nostru. Că nu era să rămână localitatea de la poalele Muscelului altfel decât toate celelalte localităţi din ţară. Republica de la Câmpina, oricât ar fi ea de originală în geografia ei, de inefabilă în descrierea frumuseţilor sale naturale, este totuşi parte din Republica România. Drept pentru care, în ultimele zile ale săptămânii trecute, zăpezile au cucerit cetatea câmpineană, şi numai după ce vântul nu a mai bătut cu atâta putere, intervenţiile prompte ale lucrătorilor de la Floricon Salub, în colaborare cu echipaje ale ISU, ale Poliţiei Locale şi ale Poliţiei Naţionale, au adus lucrurile pe un făgaş rezonabil, în condiţiile date, ale căderii unor precipitaţii abundente răscolite şi troienite de un viscol deosebit de puternic. Au fost aşa de înalte troienele de zăpadă de pe străzi şi din curţi, încât dacă le-ar fi văzut Vasile Alecsandri, le-ar fi descris mai ceva decât în poeziile sale. 


Comandamentul Local pentru Situaţii de Urgenţe, a cărui structură este stabilită prin lege (primarul, viceprimarul, administratorul public, administratorul operatorului de deszăpezire, reprezentanţi ai spitalelor etc.), şi-a intrat rapid în funcţie, iar coordonarea din sediul Primăriei ale acţiunilor impuse de codul portocaliu de vânt şi ninsoare s-a desfăşurat, în general, fără sincope. 


În dimineaţa de duminică, după ce ninsoarea a scăzut din intensitate, echipaje SMURD (specializate în descarcerări), au tăiat cu drujba copacii căzuţi la pământ sub greutatea zăpezii, eliberând carosabilul. O ţară întreagă probabil a auzit de noi, după ce în presa centrală a ajuns mediatizat cazul trenului de călători Bucureşti - Sighetu Marmației (cu aproape 100 de pasageri), blocat vreme de 10 ore în Gara Câmpina, după ruperea unui cablu de înaltă tensiune. 


După meganinsoarea de  sâmbătă, duminică dimineaţa intensitatea vântului a scăzut foarte mult, ceea ce a făcut mult mai vizibile intervenţiile plugurilor motorizate ale societăţii Floricon Salub. Mulţi oameni care locuiesc la periferia oraşului ne-au sunat ca să se plângă de faptul că străzile lor nu au fost curăţate de lucrătorii operatorului de deszăpezire. “Ştiu că mulţi câmpineni au fost nemulţumiţi, pentru că echipele noastre nu au ajuns pe toate străzile de la marginea oraşului. Eu îi înţeleg, dar trebuie să înţeleagă şi ei că, în condiţiile unui viscol puternic, care punea la loc în scurt timp zăpada curăţată de noi pe principalele artere ale oraşului, am avut o misiune extrem de grea, deoarece trebuia să ne întoarcem şi să curătăm iarăşi arterele respective. Sigur că în asemenea situaţii de urgenţă, fiecare cetăţean al Câmpinei vrea să fie deszăpezită cât mai repede zona din faţa curţii sale, întreaga stradă pe care locuieşte. Nu putem face deszăpezirea oraşului într-o zi, în condiţiile unor ninsori abundente cu viscol puternic. Sunt peste 250 de străzi. 


Oamenii trebuie să aibă răbdare şi îi asigur că nicio stradă din oraş nu va rămâne necurăţată. Din cauza viscolului, am avut o situaţie mai grea decât în alţi ani. Dar trebuie să ştiţi, îmi pare rău s-o spun, mari probleme am avut cu cetăţenii care au blocat străzile cu autovehiculele personale parcate necorespunzător.  Două cazuri îmi vin acum în minte: strada Primăverii şi strada Pomilor. Nu mai vorbesc de cei care îşi curăţă trotuarul din faţa casei sau locurile unde şi-au lăsat maşinile, aruncând zăpada în mijlocul străzii, nu la marginea carosabilului. Pe strada Pomilor nu am putut interveni din cauza unui şofer care şi-a abandonat maşina în capătul străzii. Abia duminică, la prânz, după intervenţia unui echipaj de poliţie, omul şi-a retras maşina din acel loc, iar noi am putut intra cu utilajele de deszăpezire. Nu putem forţa intrările în locurile strâmte, deoarece nu vrem să deteriorăm maşinile oamenilor. Cetăţenii trebuie să ştie că avem o anumită ordine a priorităţilor. Astfel, avem obligaţia de a curăţa mai întâi podurile, pasajele supraterane, zonele cu pantă, intrările în oraş, intersecţiile principale, zona centrală cu străzile adiacente şi arterele principale. Ulterior, căile de acces ale cartierelor spre centru şi, în final, străzile cartierelor, până la străzile periferice. Trebuie să intervenim cu prioritate, ceea ce am şi făcut, la toate cazurile medicale de urgenţă. Nu toţi oamenii sunt serioşi, din acest punct de vedere. V-aş putea spune că am fost sunaţi ca să intervenim la deblocarea unei străduţe, pentru a facilita accesul Ambulanţei ce trebuia să transporte o bătrână bolnavă la spital, iar când am ajuns la adresa respectivă am dat peste un tânăr de 23 de ani care nu voia să pună mâna pe lopată ca să-şi cureţe zăpada din faţa porţii. De aceea mesajul şi rugămintea mea pentru câmpineni este să-şi bage maşinile în curţi, cei care stau la casă, iar cei de la bloc să şi le ţină în locurile special amenajate. În următoarele două zile va mai ninge uşor, iar de miercuri se anuntă iar ninsori serioase cu viscol, dar la intensităţi mai mici decât cele avute sâmbăta trecută”, ne-a declarat ieri Florin Constantinescu, managerul societăţii Floricon Salub. 
0244.332.420 este numărul de telefon al dispeceratului Poliţiei Locale Câmpina, unde puteţi suna la orice oră din zi şi din noapte pentru a anunta situaţii reale şi serioase de urgenţă cauzate de ninsorile abundente. Toate apelurile sunt preluate şi transmise Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă, unde se vor lua măsurile de intervenţie necesare.  A.N. 


ULTIMA ORĂ

PRIMĂRIA CÂMPINA ANUNŢĂ

Ieri, înainte de ora închiderii ediţiei, am primit un comunicat de presă de la Primăria Câmpina, care anunţa următoarele: 
“Comandamentul de iarnă s-a întrunit şi astăzi la Primăria Câmpina, pentru a lua măsurile ce se impun, având în vedere căderile masive de zăpadă din ultimele zile. 
La această oră se intervine conform procedurii stabilite şi a programului aprobat, pentru prioritatea 1: arterele principale, poduri, podeţe, pante, spitale, şcoli, urmând ca apoi să se intervină şi pe arterele secundare. S-a acţionat atât cu material antiderapant pentru toate urgenţele de prioritate 1 şi cu utilaje cu  lamă pentru degajarea zăpezii. Două utilaje de capacitate mică intervin pentru degajarea trotuarelor, iar muncitorii de la Atelierul Strazi degajează zăpadă din zona trecerilor de pietoni şi a staţiilor de autobuz.
Cu sprijinul unor societăţi comerciale cu ar fi SC Edil Const SA, SC TBT MAF SRL, SC ASCON SRL se va acţiona în continuare pe B-dul Carol I, Republicii, M.Eminescu şi Toma Ionescu. Pe b-dul Carol I de la benzinărie, până la calea ferată, se va acţiona pentru ridicarea zăpezii. De asemenea, şi pe str.Republicii  se va acţiona pentru ridicarea zăpezii, dar pe timpul nopţii. Cetăţenii care locuiesc pe această stradă sunt rugaţi să-şi parcheze maşinile, pe timpul nopţii, în parcarea centrală, care va fi cu intrare liberă.  Municipalitatea face apel către cetăţeni să fie atenţi unde îşi parchează maşinile, pentru a nu împiedica utilajele de deszăpezire. Totodată, facem apel către persoanele fizice şi către agenţi economici care îşi desfăşoară activitatea în municipiul Campina să cureţe zăpada din faţa sediilor, a magazinelor şi a locuinţelor.
Ne cerem scuze pentru disconfortul produs şi sperăm ca în timp util să rezolvăm toate problemele create  în această perioadă din cauza zăpezii, având în vedere unicitatea fenomenelor meteo care au avut loc”.

Editorial

SĂ NE INDIGNĂM ŞI SĂ NU NE TREACĂ!

Am împrumutat acest titlu de la un jurnalist care l-a aruncat în finalul unei discuţii, îl socot cea mai bună concluzie a acestei săptămîni buimăcitoare în care statul român s-a prăbuşit cu avionul utilitar în abisurile sale de incompetenţă, prostie, ticăloşie, politicianism ordinar, cinism inuman. Din iarna lui 2012, (de cînd am intrat ca ţară în această vrie socio-politică) un lider al societăţii civile şi ubicuu analist politic s-a tot străduit multă vreme (nu l-am mai urmărit, pare să se fi pierdut niţel în peisaj) să ne convingă că s-ar fi instituit şi la noi o nobilă „mişcare a indignaţilor”. Era mişcarea Antenelor, dar asta ilustrul analist nu avea cum să recunoască. Acum ar trebui să se vadă într-adevăr ce înseamnă indignarea faţă de indolenţa care a ucis doi oameni şi a nenorocit alţi cinci. Ţara nu se conduce din studiouri Tv., asta ar trebui să înveţe dl. Ponta. Dacă ar fi capabil să înveţe ceva. Ca de obicei acest om inflamat de certitudini ştie dinainte cine e vinovat şi cine nu: ştie că Internele n-au nici o vină şi sunt denigrate, dar STS este cel mai vinovat, deşi propriul raport guvernamental spune dimpotrivă (declaraţie din 24 ianuarie). Încercarea de a trage un folos politic din moartea cumplită a doi oameni punînd mîna pe una dintre puţinele instituţii care nu îţi este încă sub control mi se pare simplu spus abominabilă. Depăşind prin cinism chiar şi faptele şi declaraţiile lui Iliescu - mentorul de prin anii 90. Şi-a dat demisia un ministru, unul dintre cei mai rudimentari pe care-i aveam? Nici un fel de victorie a bunului simţ sau a democraţiei, individul nu a spus nici măcar de formă: îmi pare rău, îmi asum greşeala, ceva de felul acesta. Ba a mai declarat, dînd încă o palmă minimei civilităţi, că e o demisie de onoare. Care onoare, stimabile, o demisie de ruşine trebuia spus. După cum Ponta (principalul vinovat), dacă avea cea mai firavă urmă de conştiinţă, după ce a anunţat întregului popor că oamenii au fost găsiţi şi sunt cu toţii bine, trebuia să fie cu demisia guvernului în dinţi la poarta Cotrocenilor pînă la miezul nopţii respective. Sau măcar să ne spună („Lasă-i să moară proşti”- zice oracular neuitatul personaj din De ce trag clopotele, Mitică, al lui Pintilie) cine i-a dat acea informaţie falsă şi ce sancţiune a primit (aflu în ultimul moment că a tras un chef cu Daciana, politicieni, ziarişti acreditaţi la PSD). Nu intru în hora inutilă a căutării vinovaţilor faptici sau morali ai accidentului. Sunt oameni care pot face asta în cunoştinţă de cauză. Există un vinovat difuz care nu îşi va da niciodată seama că din cauza lui n-au fost găsiţi oamenii ăia cu cîteva ore mai devreme. Un vinovat care plînge ipocrit şi postează pe net pozele victimelor cu vorbe de circumstanţă, pline de regrete convenţionale. Este electoratul care, într-un fel sau altul, a cauţionat acest apogeu al corupţiei şi incompetenţei care este actualul regim. Electoratul care strigă „free Gigi”, care asigură ratingul Antenei 3, care îl scuipă pe Patapievici, care apreciază vorbirea de „băiat de cartier” a primarului Oprescu, care se înghesuie la Vanghelioane, care crede că dacii au construit piramidele şi securitatea a fost o organizaţie patriotică descinzînd direct din Decebal, care a făcut din doctorul Arafat un mit gonflat, care zice fără analiză critică „toţi sunt la fel”. Toate aceste chipuri fără chip au pus, fără să-şi dea seama, piedici în calea acelor oameni dintr-o bucată care au pornit noaptea pe munte să-şi salveze nişte semeni. Chiar, pe dumneavoastră nu vă ia cu fiori reci cînd vedeţi ce război e pe cale să izbucnească la graniţa noastră de nord şi vă gîndiţi că, într-o astfel de situaţie, ţara este condusă de Ponta, Antonescu, Zgonea, Oprea, Dragnea, ejusdem farinae? Se sparie gîndul…
P.S. Cum era de aşteptat, instanţa a ales strategia struţului, amînînd sentinţa în procesul de plagiat al lui Ponta. Numai că, între timp, au intrat pe fir şi francezii. Justiţia lor încă nu e băsistă. Şi, hop, a mai apărut un caz, chiar cel al ministrului învăţămîntului, a cărui teză are o bibliografie suprarealistă. Urmărim şi evoluţia acestui caz. 
 Christian CRĂCIUN      

Asociaţia Mutuală AMUS France-Roumanie a împlinit 15 ani

Asociaţia Mutuală AMUS France-Roumanie (ce şi-a ales ca deviză motto-ul “Amus” – care, în latineşte, înseamnă suflet), este una dintre primele organizaţii neguvernamentale din Câmpina, poate chiar cea mai mare, dar în orice caz, primul ong câmpinean care s-a ocupat sistematic, la sfârşitul anilor 1990, de realizarea unor opere de caritate, principalele activităţi în acest domeniu fiind fondarea, în parteneriat, a Cantinei Săracilor, precum şi împărţirea de medicamente gratuite persoanelor în nevoi, lipsite de posibilităţi financiare. Nu cu mult timp în urmă, AMUS a sărbătorit împlinirea a 15 ani de existenţă (a luat fiinţă în ianuarie 1999). Evenimentul aniversar a avut loc, la începutul săptămânii trecute, sub egida “Concordia Civium Murus Urbium” (“Armonia dintre cetăţeni este zidul oraşelor”), şi a adunat laolaltă numeroşi invitaţi: colaboratori ai asociaţiei şi ai şcolii sanitare postliceale înfiinţate de AMUS, cei doi parlamentari câmpineni (senatorul Georgică Severin şi deputatul Virgil Guran), reprezentanţi ai municipalităţii (primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Ion Dragomir, consilierii municipali Gheorghe Tudor şi Marian Dulă),  fostul primar al municipiului, Remus Romulus Micu (sub mandatul căruia s-a născut  Asociaţia AMUS),  directorii unor importante instituţii publice şi alte oficialităţi locale marcante. 


Gazde primitoare au fost Elena Murariu, preşedintele Asociaţiei AMUS, şi Ciprian Murariu, fiul acesteia, primvicepreşedinte al Asociaţiei şi directorul Şcolii Postliceale Sanitare “Louis Pasteur”. Cu participarea unui ong francez, asociaţia a luat fiinţă în ianuarie 1999, până la sfârşitul acelui an fiind deschise 15 filiale în toată ţară, dintre care astăzi mai există doar două, la Câmpina şi la Dej.  


De la începuturile sale, asociaţia s-a implicat puternic în viaţa cetăţii, aducându-şi o importantă şi benefică influenţă în dezvoltarea comunităţii locale. În cuvântul de deschidere a evenimentului, gazdele au mulţumit invitaţilor pentru onoranta prezenţă: “Asociaţia Mutuală Amus France Roumanie împlineşte 15 ani de la constituire, ocazie cu care ne dorim să aducem aproape oameni de bine, care au fost alături de noi în tot acest timp, care au însemnat şi înseamnă foarte mult pentru organizaţia noastră. Nu ne propunem să facem bilanţuri ale activităţii, nici să enunţăm planuri de viitor, ci dorim să ne bucurăm de faptul că în aceşti 15 ani am reuşit, împreună, să demonstrăm că implicarea în viaţa comunităţii nu este doar o vorbă în vânt, nu este un deziderat, ci o realitate, atunci când oameni valoroşi înţeleg ce trebuie să ofere. În numele asociaţiei, cât şi în numele comunităţii, mulţumim!” După câteva alocuţiuni de introducere şi de “încălzire” a atmosferei, au fost înmânate insigne şi diplome membrilor fondatori ai AMUS: Elena Murariu, Ciprian Murariu, Marian Murariu, medicul Dan Gavrilescu, Marga Perian, Mircea Teculescu, Horia Tiseanu Gabriela Avram, Viorica şi Ovidiu Cord, Paraschiva Corneanu, Ion Corneanu, Raymond Corneanu, Dragoş Drăghici, Mihaela Drăghici, Natalia Enache, Ion Enescu, Ionuţ Georgescu, Domnica Ichim, Bernaveta Moldoveanu. Celor doi parlamentari câmpineni le-au fost oferite trofee pentru excelenţă în relaţionarea cu societatea civilă. Tot pentru excelenţă în relaţionarea cu societatea civilă au primit plachete mai multe personalităţi locale: primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Ion Dragomir, consilierul municipal Gheorghe Tudor (fost primar al Câmpinei în perioada 2000 – 2004), Romulus Remus Micu (fost primar în 1996 – 2000), consilierii municipali Florin Frăţilă şi Marian Dulă, Jenica Tabacu (director al Muzeului Memorial B.P. Hasdeu), Ion Mircea (fost consilier municipal în mai multe mandate).


 Au fost înmânate rudelor celor dispăruţi plachete commemorative în memoria unor colaboratori foarte valoroşi şi foarte regretaţi, şi astăzi, şi mereu: as. med. Emilia Rotaru,  prof. Sofia Despa, prof. Constantin Radu, prof. Elena Ispăşoiu, dr. Lucia Georgescu. De asemenea, au mai fost înmânate trofee pentru ONG şi Invăţământ, precum şi alte distincţii numeroşilor colaboratori. La nouă luni de la naşterea ei, asociaţia avea să înfiinţeze cea mai importantă structură a sa: Şcoala Postliceală Sanitară “Louis Pasteur”, cu cele două specializări ale sale - asistent medical generalist şi asistent medical de farmacie. Şcoala a pregătit mii de asistenţi, de-a lungul anilor, cadre medicale de valoare, dedicate meseriei, mulţi dintre ei activând, în prezent, în spitalele, centrele medicale şi dispensarele oraşului. Astăzi, în structura AMUS mai intră, în afară de Şcoala “Louis Pasteur”, un centru de pregătire profesională (unde se organizează cursuri de calificare, recalificare, specializare şi perfecţionare), un centru de consiliere şi orientare şcolară şi vocaţională, un departament de activităţi extracurriculare, un departament de activităţi comunitare şi, cel mai nou proiect al asociaţiei, Clubul Sportiv AMUS, care se va adresa atât copiilor şi tinerilor, cât şi adulţilor. 
“Când mă gândesc la începuturi, îmi amintesc cât de greu a fost şi câtă luptă au însemnat primii ani. Dar familia AMUS, cum îmi place mie să spun, a rezistat. Din cele 15 filiale deschise acum 15 ani, astăzi mai există doar două, la Câmpina şi Dej. Am făcut din suflet tot ce am realizat. Nu doar pentru că amus în latineşte înseamnă suflet. Ne bucurăm că am reuşit să rezistăm în această perioadă de tranziţie prelungită, le mulţumim celor care ne-au ajutat să existăm şi sperăm că nu i-am decepţionat pe cei care şi-au pus speranţele în noi”, le-a mărturisit invitaţilor Elena Murariu. Printre înmânările de plachete şi insigne, s-a intrat în legătură, prin intermediul internetului şi a programului Skype, cu unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei, Attila Fuleki, aflat în acel moment la Paris, cel care a fost şi este adeptul ideii că omul trebuie să încerce cu mult curaj şi speranţă spargerea barierelor, realizarea unor lucruri nemaiîntâlnite, aparent imposibile, argumentul său gnoseologic fundamental fiind cât se poate de simplu şi de nefilozofic: “Dar de ce să nu încercăm acest lucru?”. La final, toată lumea prezentă a socializat îndelung în jurul unui bufet suedez, fondatorii AMUS depănând amintiri plăcute din vremuri trecute, iar colaboratorii mai tineri minunându-se de greutăţile şi frumuseţea pionieratului asociaţiei. A.N. 

Unirea Principatelor a fost sărbătorită în şcoli şi licee

Deşi aşezarea noastră a fost vamă multiseculară între Ţara Românească şi Ardeal, nu între Ţara Românească şi Moldova, nu se poate spune că târgul Câmpinei nu îi datorează respect şi preţuire Domnitorului Unirii. Ridicarea târgului dintre Prahova şi Doftana la rang de oraş a fost realizată de Cuza, în 1864. Şi tot Cuza Vodă, ameninţat cu intervenţii străine în forţă, a strâns pentru prima dată armatele celor două ţări române la marginea Câmpinei, în tabăra de la Floreşti, unde soldaţii munteni şi moldoveni au fost instruiţi împreună câteva luni. Această frăţie de arme le-a inoculat şi mai pregnant sentimentul apartenenţei comune la acest neam milenar, întărindu-le solid convingerea că nicicând nu vor mai ridica armele unii împotriva celorlalţi, pregătindu-i şi mai bine pentru a respinge eventuale năvăliri străine. La Câmpina, Unirea Principatelor a fost sărbătorită, ca şi în alţi ani, în şcoli şi licee. Prima care a sărbătorit evenimentul, în dimineaţa zilei de 24 ianuarie 2014, a fost Şcoala Gimnazială “Alexandru Ioan Cuza” (fosta Generală 8), urmată de Colegiul Tehnic Forestier. 

“Liceul verde” (al cărui director este un eminent istoric, prof. dr. Gheorghe Râncu, preşedintele Filialei Câmpina a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România), a reuşit să îmbogăţească manifestarea organizată în cancelaria profesorilor cu un bogat program cultural şi artistic: prelegeri interesante despre Mica Unire, momente lirice, scenete, dansuri şi cântece populare. Programul a fost bine structurat şi articulat, elevii implicaţi au avut prestaţii foarte bune, dar nu trebuie să uităm a-i aminti aici şi pe cei din “spatele  scenei”, pe cei care s-au ocupat zile întregi cu pregătirea elevilor: coordonatorul educativ al liceului, prof. Daniela Şovăială, coordonatoarea Ansamblului folcloric “Brăduleţul”, prof. Alice Gârbăcea, care a înfiinţat acest ansamblu deosebit de valoros în 2009, coordonatorul corului liceului, prof. Dănuţ Andrei. Printre invitaţii la acest eveniment, numeroşi profesori de istorie şi istorici ai SSIR, consilierii municipali Marian Dulă, Viorel Bondoc şi Florin Frăţilă, cadre didactice, elevi. 


Prima prelegere i-a aparţinut col (rez) Marian Dulă, preşedintele Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din MAN – Filiala Câmpina. Acesta a vorbit despre semnificaţia şi importanţa Taberei de la Floreşti, locul în care, în perioada aprilie – septembrie 1859, au fost adunate şi instruite armatele celor două ţări române, pentru a fi pregătite în vederea unor posibile atacuri ale armatelor austrice şi turceşti: “Reunirea soldaţilor munteni şi moldoveni, în 1859, la marginea Câmpinei, în Tabăra de la Floreşti, a avut un important rol în făurirea armatei române moderne. Imediat după dubla sa alegere, ca domn al Moldovei şi al Munteniei, Cuza s-a preocupat de reorganizarea armatei române, în acest scop redislocând unităţi muntene în Moldova şi unităţi moldovene în Muntenia. În zona situată azi între comunele Băneşti şi Floreşti, limitată de râul Prahova şi DN1, au fost strânşi, în perioada aprilie-septembrie 1859, aproximativ 12.000 de soldaţi, cu 26 de guri de foc, pentru care au fost pregătite sute de barăci din lemn. Tabăra de la Floreşti a avut un dublu scop: pe de o parte, ea trebuia să consolideze unitatea armatei române, pe de cealaltă parte, răspundea unei stringente nevoi de pregătire în faţa unor posibile invazii din afara ţării ale puterilor europene care se împotriveau Unirii.” 
O interesantă prelegere a fost ţinută de prof. dr. Gheorghe Râncu, directorul liceului subliniind în cuvântul său admirabila şi rapida modernizare a aşezării noastre, precum şi a populaţiei sale, realizată în decurs de numai trei decenii. Căci dacă la 1830, Câmpina era un târg neînsemnat (pierduse calitatea de vamă, preluată de Breaza şi, ulterior, de Predeal), la 1864 Câmpina devenea oraş, iar locuitorii săi începeau să înţeleagă ideile moderne ale unităţii naţiunii române, ale unificării provinciilor româneşti. Spectacolul de la Forestier s-a încheiat frumos şi rotund, cu o mare horă a unităţii la care s-au prins toţi invitaţii şi elevii prezenţi în cancelaria liceului, devenită pentru scurt timp Marea Sală Unirii. A.N. 

21 ianuarie 2014

Staţia de transfer şi compactare deşeuri, ultima investiţie de milioane a firmei Floricon Salub

Staţia de transfer a deşeurilor menajere, situată la marginea Câmpinei, în vecinătate azilului chinologic, este ultima investiţie de milioane a firmei Floricon Salub. Investiţia este aproape gata, iar lucrările vor costa în final peste 1,2 milioane lei (12 miliarde de lei vechi). 

Staţie de transfer, dar şi de compactare
Staţia este de transfer, dar şi de compactare a deşeurilor menajere colectate din teritoriu. Ea are rolul de a micşora numărul de curse către rampa ecologică de la Boldeşti, acolo unde operatorul local de salubritate depune gunoiul ridicat de la cei care au relaţii contractuale cu Floricon, dar şi de la o mulţime de localnici cu spirit civic sub genunchiul broaştei, care, din nefericire, îşi lasă deşeurile tot pe domeniul public al oraşului, la adăpostul întunericului. Spunem “din nefericire”, pentru că dacă toţi câmpinenii ar apela în mod legal (contractual) la serviciile Floricon, plătind facturile în mod corespunzător, tarifele practicate de operatorul local de salubritate ar scădea considerabil şi apoi nu ar mai creşte decât la intervale foarte mari de timp. Aşa, respectându-se prevederile legale care impun introducerea în cheltuielile de producţie a amortizării maşinilor şi utilajelor, a creşterilor salariale anuale etc, tarifele la gunoiul menajer colectat de la persoanele fizice şi juridice cresc aproape în fiecare an. 



Investiţia va diminua sensibil viitoarele majorări de tarife
Datorită acestei staţii de transfer şi compactare deşeuri menajere, se va rentabiliza considerabil activitatea lucrătorilor Floricon, astfel încât, în viitor, tarifele de salubrizare se vor mări doar cu valori foarte mici. Practic, graţie punerii în funcţiune a staţiei până la sfârşitul lunii ianuarie 2014,  următoarea majorare a tarifului pentru colectarea, transportul şi depozitarea gunoiului menajer (ce va fi supusă aprobării consilierilor municipali), va fi redusă la jumătate, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru agenţii economici. “Staţia noastră reprezintă un proiect la standarde europene, dar realizat fără fonduri europene, ci cu fonduri proprii, un proiect la care am muncit foarte mult şi care ne-a costat mulţi bani, peste 12 miliarde de lei vechi. Aşteptăm acum obţinerea autorizaţiei de mediu, care este o formalitate, iar după previziunile noastre, până la sfârşitul acestei luni staţia va începe să funcţioneze”, ne-a declarat managerul-general al firmei, Florin Constantinescu. 

O staţie de sortare se va face la Boldeşti Scăieni
Staţia este compusă dintr-o rampă betonată prevăzută cu un cântar electronic pentru cântărirea încărcăturilor aduse de maşini din teritoriu, fiind dotată, de asemenea, cu o mare platformă betonată, presă pentru compactat deşeurile menajere, birouri, grupuri sanitare şi toate dotările necesare. Deşi este utilată aproape complet, lucrările nu sunt totuşi în întregime terminate. Iniţial, conducerea Floricon a  intenţionat să facă şi o staţie de sortare a deşeurilor, dar această investiţiţie ar fi costat prea mult, drept pentru care s-a încercat finanţarea investiţiei printr-un proiect european, pe care însă Floricon nu a reuşit să-l câştige. Într-un orizont mediu de aşteptare, va fi aproape imposibil să se obţină bani europeni pentru realizarea staţiei de sortare, deoarece a fost demarat deja, la nivelul judeţului, master-planul privind gestionarea deşeurilor menajere, care va fi implementat de către Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară. Conform acestui master-plan, se va face o staţie de sortare a deşeurilor menajere în zona Boldeşti. 

Tariful pentru populaţie va creşte cu 30 de bani
“Noi am depus toate eforturile pentru a realiza şi un compartiment de compactare la această staţie de transfer, astfel încât reducerile costurilor cu transportul să fie mai mari, cu consecinţa directă a unor reduceri mai mari ale creşterii tarifului către populaţie. Ar fi fost benefică şi o simplă staţie de transfer, deoarece gunoiul tot s-ar fi transportat mai îndesat la rampa ecologică de la Boldeşti, dar prin compartimentul de compactare costurile de transport se reduc şi mai mult. Ne-am fi dorit să prestăm serviciile de salubrizare fără a mări periodic tarifele, dar nu putem face acest lucru fără a afecta productivitatea activităţii firmei, din cauza creşterii continue şi aberante a preţului combustibililor, a pieselor de schimb ale maşinilor şi utilajelor, la care se adaugă şi creşterile anuale ale salariului minim pe economie, la care suntem nevoiţi să ne aliniem. Nemaivorbind de majorarea taxei de depozitare în rampa ecologică de la Boldeşti de la 59,92 lei/tonă la 69,58 lei/tonă. După calculele noastre, suntem convinşi că dacă ar încheia contracte cu Floricon Salub toţi cei care depun astăzi ilegal gunoi pe domeniul public (gunoi pe care lucrătorii noştri tot îl ridică), tarifele noastre către populaţie nu ar creşte cu anii”, ne mai spune Florin Constantinescu. În şedinţa legislativului municipal din această lună, se va dezbate un proiect de hotărâre privind majorarea tarifului pentru colectarea, transportul şi depozitarea gunoiului menajer, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru agenţii economici. Proiectul, în prezent, supus dezbaterii publice, va trece cu siguranţă, întrucât solicitarea conducerii Floricon are toate argumentele de partea sa. Potrivit proiectului amintit, începând cu 1 ianuarie 2014, noul preţ al gunoiului menajer va fi de 8,32 lei/persoană/lună, în cazul populaţiei, şi de 83,31 lei/mc, în cazul persoanelor juridice. În prezent, un câmpinean plăteşte 8,02 lei/lună. Preţurile prezentate sunt fără TVA.  A.N.

Editorial

CE ÎNSEAMNĂ UN POPOR CIVILIZAT
Cîndva, anii 1980. O fată termină liceul cu rezultate excelente. Tatăl „fugise” însă în Germania, unde avea rude, mama, rămasă aici cu patru copii, este dată afară din serviciu. Da. Era şomaj şi pe atunci, deşi nu se recunoaşte. Fata doreşte să se angajeze într-o uzină, nu se punea problema facultăţii, pentru a-şi ajuta familia. Şeful de la personal îi spune direct: nici să nu te gîndeşti, cîtă vreme tatăl tău este acolo nu te va angaja nimeni. Am auzit azi această poveste care m-a făcut să ies din mîzga lipsită de orizont a faptelor zilnice. Tocmai pentru că ne lipseşte de cele mai multe ori perspectiva timpului, a istoriei, nu înţelegem ce ni se întîmplă, şi asta ne sporeşte depresia socială. Popor de autişti orgolioşi. Care regretă acest trecut odios. E aproape normal ca aproximativ jumătate din populaţie să regrete „vremurile celelalte”. Atunci depresia avea alte cauze. Simptomul cel mai grav de azi este degradarea morală. Mai argotic spus: cocalarizarea ţării. Se trage cu pistolul pentru un loc de parcare sau o depăşire imprudentă. Estul sălbatic… Învăţămîntul, că tot e subiectul la modă, este cu răbdare descoamat de toate valorile umanismului, redus la scheme, itemi şi artificii, ca să ne mirăm pe urmă de lipsa totală de repere în rîndul tinerilor. Spitalele devin uzine ale morţii, spre disperarea medicilor cu conştiinţă. Orice proiect (cuvînt foarte la modă) este din start sortit eşecului pentru că nu se pot face planuri de lungă durată, nu ştii ce HG anulează mîine o lege şi schimbă complet datele probleme-i, aruncîndu-te în faliment. Cultura trăieşte strict din nebunia unor sacrificii individuale, fără difuzare reală şi prestigiu public. Sunt oraşe întregi moarte, fără librărie, cinematograf, bibliotecă publică. S-au cheltuit sume considerabile pentru dotarea bibliotecilor cu calculatoare, dar asta nu are repercusiuni majore pentru încurajarea lecturii, copiii vin ce-i drept, dar ca să se joace pe net. Clădirile vechi, fie că sunt sau nu de patrimoniu, sunt dărîmate cu duşmănie (cel mai recent aflu de casa lui Spiru Haret), orice urmă de identitate urbană fiind astfel ştearsă. În vreme ce francezii, de exemplu, discută în parlament creşterea programelor culturale al radioul şi televiziunea publice, la noi este desfiinţat TVR Cultural iar radioul public se tabloidizează îngrijorător. În marile oraşe europene problemele sunt pistele de biciclete şi spaţiile pietonale, la noi nu ştim cum să aglomerăm tot mai tare Bucureştii prin parcările din centru. Funcţionarul public este peste tot la dispoziţia clientului, la noi el este un fel de mic autarh care are în fişa postului umilirea postulantului. Apropo de umilire: m-a distrat amar informaţia că prefectul unui judeţ a decis să instituie în spitalele din jurisdicţie un „curs de comunicare” în care să-i convingă pe angajaţi să nu se mai adreseze internaţilor cu „tataie” şi „mamaie”, expresii jignitoare. Dar a nu fi insultat nu este unul dintre drepturile noastre elementare ale pacientului într-un stat civilizat, într-un spaţiu în care „grija faţă de om” ar trebui să fie primordială? Ţăndări de impresii cotidiene. Din cîte şi mai cîte ar fi posibile. Şi nu m-am referit la televiziune, acest vehicul al idiotizării în masă, sub atenta supraveghere a inginerilor sociali care construiesc mizeria. Iată de ce suntem un stat în curs de sub-dezvoltare civilizaţională….
P.S. Injuria, mai ales în limbajul public, nu ţine de un stat civilizat. Cînd primul ministru şi parlamentarii jignesc politicieni ai altor state, sau justiţia din propria ţară, e semn clar de ne-civilitate. După cum, a accede la o funcţie publică în calitate de plagiator dovedit nu e semn de locuire în civlizația europeană. 
 Christian CRĂCIUN      

Bugetul local din acest an este creionat, deocamdată, pe datele din 2013

Pe vremea comunismului şi a dictaturii partidului unic cântam “Mulţumim din inimă Partidului!”. Astăzi, avem pluripartitism şi nu mai suntem obligaţi să închinăm cântece, ode şi osanale conducerii centrale a ţării, dar parcă tot nu ne putem abţine a cânta din toţi bojocii “Mulţumim din inimă Parlamentului!”. Pentru ce, Doamne, iartă-ne? Că doar toată lumea ştie, numai preşcolarii nu ştiu, că aleşii neamului sunt, mai mult, aleşii neamurilor proprii şi ale intereselor acestora. Şi totuşi, parlamentarii de pe Dâmboviţa s-au strofocat şi au aprobat bugetul de stat încă din 17 decembrie 2013. Dar ne putem întreba la ce le-a folosit parlamentarilor sforţarea, pentru că, ulterior, procedurile s-au împotmolit la guvern. Aşa că nu putem cânta, oricum am da-o, şi “Mulţumim din inimă Guvernului.” Legea prevede că în 5 zile de la aprobarea bugetului central, Ministerul Finanţelor are obligaţia de a transmite datele necesare în teritoriu, la toate direcţiile judeţene ale finanţelor publice, iar în următoarele alte 5 zile, fiecare DGFP trebuie să transmită administraţiilor publice locale din judeţul respectiv toţi indicatorii financiari şi fiscali necesari pentru întocmirea bugetelor locale (cote alocate din impozitul pe profit, cota defalcată din TVA, cote alocate pentru echilibrarea bugetelor locale etc). Până la închiderea ediţiei, aceste date nu au parvenit administraţiilor locale, deci nici municipalităţii noastre. Pentru că nu au cunoştinţă despre aceste sume (plafoane la câteva venituri pe care municipalitatea câmpineană le va primi de la bugetul statului), finanţiştii Primăriei Câmpina sunt obligaţi să creioneze bugetul municipal din acest an pe datele din 2013, primite pentru bugetul local anterior. 


Legea prevede, de asemenea, sancţiuni importante pentru administraţiile din teritoriu care nu întocmesc bugetele locale în termen de 45 de zile. Pentru autorităţile centrale şi judeţene se prevăd doar cele două termene identice (5 zile), fără nicio sancţiune în cazul nerespectării acestora. Probabil, pe principiul că cei de jos (cetăţeni, instituţii publice locale), trebuie să suporte povara piramidală a instituţiilor centrale ale statului, dimpreună cu greşelile acestora din urmă. Precizăm că veniturile şi cheltuielile bugetului câmpinean, spre finalul anului 2013, atingeau valoarea de 86.234.400 lei (862,344 miliarde de lei vechi). Cota de 41,75% din impozitul pe venituri (pe salarii, în special) colectat dintr-o anumită localitate este vărsată de stat în bugetul local al localităţii respective. S-ar putea ca estimările să nu fie tocmai bune, întrucât cota de 41,75% primită de municipalitate de la stat în ianuarie 2014 este mai mică decât cea primită în ianuarie 2013, ceea ce înseamnă că numărul angajaţilor din Câmpina a scăzut raportat cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Ieri, primarul Horia Tiseanu şi directorul Direcţiei Economice, Gheorghe Ecaterinescu, s-au deplasat la Ploieşti, la Consiliul Judeţean, pentru a obţine sumele necesare alcătuirii corecte a bugetului local din acest an. Până la ora închiderii ediţiei, nu am primit informaţii noi în legătură cu acest subiect. Oricum, proiectul bugetului local pe 2014 va trebui aprobat în şedinţa Consiliului Local de la sfârşitul acestei luni. A.N. 

În primele săptămâni ale anului, încasări bune la bugetul câmpinean

Începând cu 6 ianuarie 2014, funcţionarele casieriei Direcţiei Economice din cadrul Primăriei Câmpina au început să încaseze impozite şi taxe de la cetăţenii municipiului. Cei mai conştiincioşi s-au dovedit, ca de fiecare dată, pensionarii. Persoanele de vârsta a treia, mai puţin cheltuitoare decât persoanele celorlalte vârste (poate şi din cauză că pensiile, în general, sunt mai mici decât salariile), au fost primii contribuabili care s-au achitat de sarcinile fiscale în săptămâna 6-13 ianuarie 2014. Au fost încasate în această perioadă peste 2.500 de impozite pe clădiri, terenuri şi maşini. Cuantumul acestor obligaţii fiscale achitate a depăşit 360.000 de lei, de două ori mai mult decât s-a încasat în aceeaşi perioadă, în anii precedenţi. În continuare, media zilnică a încasărilor a mai scăzut, dar după două săptămâni, de la populaţie tot se încasaseră impozite de peste 550.000 de lei.


Toţi câmpinenii care, până la 31 martie 2014, îşi vor achita în totalitate, deci pentru tot anul în curs, impozitele pe clădiri, terenuri şi mijloace de transport proprii, vor beneficia de o reducere de 10%. Deşi, din acest an, şi firmele beneficiază de această bonificaţie de 10%, reprezentanţii societăţilor comerciale nu s-au înghesuit să-şi achite integral impozitele amintite mai devreme, ceea ce ne facem să credem că grija pentru asigurarea unor lichidităţi cât mai mari necesare rulajului, fără ajutor bancar, este mai mare decât uşurarea resimţită la plata integrală a unor impozite şi la plăcerea de a obţine o reducere de 10%. Privind retrospectiv, conducerea Direcţiei Economice este mulţumită de gradul de colectare al impozitelor şi taxelor locale în anul precedent. Valoric, mulţumirea finanţiştilor municipalităţii se poate cuantifica în următoarele cifre: în 2013, populaţia a plătit taxe şi impozite în valoare totală de aproximativ 6,73 milioane lei, iar agenţii economici au plătit în contul obligaţiilor fiscale datorate municipalităţii 8,5 milioane lei. La finalul anului trecut, în cazul cetăţenilor, gradul de colectare a fost de 87%, iar în cazul agenţilor economici, 96,15%. A.N.  

Proiectul european de modernizare a Policlinicii Spitalului Municipal, aproape de finanţare

Prin 2009, Biroul de integrare europeană din cadrul Primăriei Câmpina depunea un dosar pentru a câştiga un proiect cu finanţare europeană în vederea modernizării Policlinicii Spitalului Municipal. Au urmat patru ani de aşteptare, ani în care proiectul depus de municipalitate a fost supus tuturor controalelor impuse de procedura standard, a primit toate avizele necesare, a fost declarat eligibil, dar din cauză că finanţările nu au fost mereu îndestulătoare, a trebuit să aştepte cuminte să-i vină rândul la evaluarea finală, cea care îi va oferi şi finanţarea corespunzătoare. Birocraţia programelor finanţate de U.E., care a alimentat lunga aşteptare a banilor de la Coana Europa, a făcut ca proiectul să intre într-un con de umbră. 


Prin luna iunie a anului trecut, subiectul a fost revigorat de o declaraţie a unui oficial cu rang înalt din Ministerul Dezvoltării Regionale, directorul Liviu Muşat, şeful Agenţiei de Dezvoltare Regională Sud-Muntenia. El a declarat presei, mai mult decât euforic, că proiectul respectiv fusese aprobat. Cu toate că proiectul, în momentul declaraţiei superoptimiste a oficialului, abia ce trecuse de evaluarea administrativă şi intrase în etapa de evaluare tehnică şi financiară, ultima înaintea etapei de contractare şi a semnării contractului de finanţare. Nu cu mult timp în urmă, proiectul de modernizare a Ambulatoriului de specialitate al SMC (denumirea tehnică a Policlinicii), a trecut şi de etapa evaluării tehnico-financiare, ceea ce face ca semnarea contractului de finanţare să fie o simplă formalitate. Modernizarea Policlinicii este aşteptată de multă vreme, deoarece imobilul care o găzduieşte a fost construit în anul 1938, fiind şubrezit puternic de cutremurele care au trecut peste el. Proiectul european “Reabilitarea, modernizarea şi echiparea Ambulatoriului integrat al Spitalului Municipal Câmpina” are o valoare de circa 11,5 milioane de lei, suma urmând a fi cheltuită aproape în mod egal, pe două direcţii: 5,5 milioane vor fi cheltuiţi pentru lucrările de consolidare, reabilitare şi modernizare a infrastructurii clădirii, iar restul banilor europeni se vor aloca pentru achiziţionarea de aparatură modernă şi pentru alte dotări necesare optimizării actului medical. Reabilitarea clădirii implică, de asemenea, modificări în compartimentarea iniţială a spaţiilor cabinetelor medicale. Proiectul este, aşadar, în ultima etapă, cea a contractării, după care va primi automat undă verde pentru încheierea contractului de finanţare şi organizarea licitaţiei. “De data aceasta, finanţarea europeană este certă şi va degreva bugetul local de importanta sumă de 11,5 milioane de lei”, consideră primarul Horia Tiseanu.  A.N. 

Florin Postolache, pionierul karate-ului câmpinean, se întoarce

Florin Postolache, pionierul şi una dintre figurile emblematice ale karate-ului câmpinean, se întoarce pe tatami, după o absenţă de cinci ani, perioadă pe care maestrul artelor marţiale a dedicat-o rezolvării unor probleme de sănătate. Se ştie că, înainte de Revoluţia din Decembrie 1989, karate era foarte puţin încurajat şi dezvoltat. În majoritatea cluburilor de arte marţiale din ţară se practica doar judo, sigurul sport desprins din artele marţiale admis în mod oficial de sistemul comunist. De altfel, judo reprezintă şi azi singurul sport olimpic desprins din artele marţiale, karate nereuşind nici până în prezent să obţină acest statut, deşi este practicat, la scară mondială, de cel puţin 50 de milioane de persoane (unele statistici acreditează chiar un număr de 100 de milioane de practicanţi în întreaga lume). Acum 30 de ani, în România, karate (cunoscut, în general, ca o metodă de luptă de origine japoneză care face apel, în atac sau apărare, doar la mijloace naturale), avea puţini practicanţi, iar printre ei se număra şi Florin Postolache, care practică acest sport din 1983. 

În anul 1990, Florin Postolache a deschis primul club de karate din Câmpina, denumit în final Kamikaze. Sub îndrumarea lui s-au format mulţi sportivi de elită, practicanţi profesionişti ai karate-ului, aşa-numiţii karateka. Din mâinile sale au ieşit mulţi campioni de karate. “Cu puţin timp în urmă, Clubul Kamikaze şi-a redeschis porţile după o pauză de câţiva ani. Am redeschis această sală, situată la subsolul Casei Tineretului, intrarea dinspre ştrand, am utilat-o cu tot ce era nevoie, inclusiv cu aparate de fitness, în folosul sportivilor mei şi ai membrilor Clubului Kamikaze. Pentru că trebuie să subliniez că, astăzi, în cadrul acestui club nu se mai practică doar karate. Prin 2008, pentru că am avut nişte probleme medicale la genunchi, am fost nevoit să-mi întrerup activitatea de antrenor. După ce mi-am rezolvat parţial problemele de sănătate, am revenit în viaţa sportivă a municipiului. În ianuarie 2013, aveam 107 kilograme. Atunci am avut o revelaţie şi mi-am propus să revin în sport. Prin voinţă, curaj, echilibru, mult sacrificiu, autodeterminare, regim sever, antrenament zilnic, am reuşit să slăbesc 33 de kilograme. Îi aştept pe toţi doritorii să le împărtăşesc cunoştinţele mele în artele marţiale, gimnastica de întreţinere, fitness. Având o experienţă de 30 de ani în domeniu, îi pot ajuta să-şi recapete sau să-şi menţină tonusul, sănătatea, echilibrul interior, încrederea în sine. Diversificându-şi activitatea, Clubul Kamikaze este deschis, în prezent, tuturor persoanelor care vor să practice  karate, autoapărare, fitness, gimnastică de întreţinere. De asemenea, doamnelor si domnilor cu probleme metabolice, persoanelor supraponderale sau celor care vor o siluetă de invidiat. Activitatea se desfăşoară într-un cadru curat, într-o sală dotată în mod corespunzător cu aparate fitness, numai în prezenţa şi sub supravegherea antrenorului. Cine doreşte, poate beneficia de ore private cu antrenor calificat. În cadrul orelor de gimnastică, se predă gimnastica de întreţinere, o combinatie perfecta între pilates, fitness, stretching şi elemente din gimnastica artelor marţiale. Săptămânal, se va face cu membrii clubului o oră de autoapărare. Totul pentru dobândirea unui corp suplu şi armonios. Amatorilor de karate pot să le spun că pe mine m-a interesat întotdeauna latura educativă din artele marţiale, nu neapărat latura competitională, sportivă, chiar dacă am atins cu rezultate bune şi această ultimă latură, în decursul activităţii mele de antrenor. Karate-do nu este un sport, ci o artă marţială al cărei scop nu este victoria, ci perfecţionarea continuă a omului în sinea lui. Eu fac karate ca şi cum aş face budo, modul de viaţă al samuraiului”, ne mărturiseşte Florin Postolache. 


Pentru că puţini ştiu care sunt diferenţele dintre cele mai cunoscute arte marţiale, vom încerca o descriere sintetică a acestora. Conform unor dicţionare, la originea multor şcoli de arte marţiale a stat jiu-jitsu (cuvânt japonez care înseamnă “arta supleţei”). Acesta reprezintă un gen de lupte în stil liber, cunoscut în Japonia încă din Antichitate, care, urmărind în principal anihilarea adversarului, foloseşte metode brutale de atac şi autoapărare, mergând până la lovituri mortale. În sportul modern nu se mai foloseşte forţa brută, ci, în principal, cunoştinţele de psihologie, anatomie şi strategie, care, împreună cu rapiditatea şi agilitatea mişcărilor, au ca scop devierea atacului adversarului şi menţinerea echilibrului. Pe aceste principii, s-a ajuns la judo (cuvânt japonez care înseamnă „calea supleţei”), un sport originar tot din Japonia, asemănător cu jiu-jitsu, dar care are unele procedee şi tehnici de luptă caracteristice. Se bazează pe principiul nonrezistenţei, utilizându-se supleţea, elasticitatea împotriva forţei. A fost creat de Jigoro Kano (1860-1938) prin sistematizarea vechilor procedee periculoase de jiu-jitsu, transformându-le într-o artă a autoapărării. Din 1964 este inclus în programul olimpic. Întrecerile se desfăşoară pe categorii de greutate (opt la bărbaţi şi şapte la femei). În România, judo-ul pătrunde din 1930, iar primul Campionat naţional se desfăşoară în 1965. Aşadar, judo este asemănător cu jiu-jitsu, dar cu unele trăsături caracteristice, cea mai importantă fiind eliminarea loviturilor şi utilizarea unor diverse procedee de torsionare a unor părţi ale corpului şi de trântire a adversarului. Spre deosebire de judo, în karate sunt permise loviturile, karate-ul fiind cunoscut ca o metodă de luptă care înglobează o serie de poziţii, deplasări, lovituri cu mâna sau cu piciorul, blocaje, eschive, parade. (etimologia cuvântului se găseşte în cuvintele japoneze  kara = gol şi te = mână).  Aşadar, karate, denumit „arta mâinilor goale”, este o formă străveche de luptă fără arme, apărută, acum un mileniu şi jumătate, în China şi Japonia (practicată de samurai), bazată pe ştiinţa concentrării şi a loviturilor decisive în punctele vitale ale corpului, şi având o eficacitate rapidă în apărare şi contraatac. A devenit sport în 1926, fiind transformată într-un gen de luptă care îmbină pregătirea fizică (o mare varietate de procedee care exclud loviturile în punctele vitale) cu cea spirituală. În 1968 a fost fondată Federaţia Internaţională de Karate. Primele campionate mondiale încep să se desfăşoare din 1970, iar cele europene, din 1971. A.N. 

“Carte şi arte în 2013” - o retrospectivă semnificativă a Casei de Cultură

Organizat într-un cadru intim (salonul axial al Casei Municipale de Cultură, renovat integral, cu fotolii elegante, măsuţe cochete, iluminat modern), Cercul Literar “Geo Bogza” şi-a reluat activitatea, pe 15 ianuarie, de ziua poetului naţional Mihai Eminescu.
Jovial, publicistul Florin Dochia, directorul aşezământului cultural şi mentorul Cercului, mulţumind cenacliştilor pentru prezenţa lor numeroasă, a sensibilizat asistenţa cu o reuşită retrospectivă “Carte şi arte în 2013”: “Câmpina culturală capătă, de la an la an, tot mai mare coerenţă, în beneficiul consumatorilor pretenţioşi şi, în special, al tinerilor”.


O bună parte din această restrospectivă a fost expusă în suplimentul editat de Revista Nouă cu prilejul celor 511 ani de la prima atestare documentară a localităţii Câmpina. Astfel, dintre numeroasele activităţi organizate şi desfăşurate în anul 2013, raportorul s-a oprit asupra “câtorva momente cu impact demn de reţinut pentru o vreme îndelungată”: “România, citeşte-mă” - o manifestare dedicată promovării lecturii, în care au fost cuprinşi şcolarii claselor a IV-a (un proiect naţional); “Primăvara poeţilor”, cu două complementare: “Tavara de poezie” şi “Maratonul poeziei” (lucrările zecilor de scriitori din Braşov, Sinaia, Breaza, Câmpina, Floreşti, Ploieşti şi Bucureşti, care au participat la “Maratonul poeziei”, au fost concentrate într-o antologie, realizată de editorul Marian Ruscu); “Premiile «Cartea anului»” (unde s-au analizat 14 volume apărute în 2012); “Salonul Artfoyer” aflat la a III-a ediţie; Tabăra de pictură “Câmpina, dragostea mea” (la care au participat 15 artişti plastici din România); Salonul Internaţional de “Carte, Presă şi Muzică” de la Casino Sinaia, la care câmpinenii şi-au lansat o serie de cărţi: “Stare de lectură”, “Prins în lumea cuvintelor”, “Elegiile căderii”  (Florin Dochia), “Rămân să disper printre ai mei” (Florin Frăţilă), “Circumstanţiale” (Christian Crăciun), “Febra” (Iulian Moreanu), “Saşarondeluri” (Ştefan Al. Saşa), “Cică nişte câmpineni” (Carmen Negreu); “Zilele Bibliotecii Municipale «Dr. C.I. Istrati»” (activitate organizată de Liliana Enr, cu interesante lansări de carte); “Maratonul poeziei 4” (găzduit de Muzeul Memorial «Nichita Stănescu» din Ploieşti); Salonul de toamnă “Artfoyer”; Lansarea ediţiei anastatice a revistei realizate timp de şapte ani de regretatul Ion Şovăială “Câmpina literar-artistică şi istorică”; “Maratonul poeziei” (ediţia a V-a); S-au prezentat, de asemenea, “Cărţi ale autorilor din zona Câmpina - 2013” (22 volume, o antologie şi o ediţie anastatică) şi “Colecţia «Biblioteca de Câmpina» - 2013” (6 volume) de către Florin Dochia şi Liliana Ene.
După unele intervenţii libere ale scriitorilor locali (Gherasim Rusu - Togan, Christian Crăciun ş.a.), privind viaţa şi activitatea poetului naţional Mihai Eminescu, precum şi ale câtorva recitări, Florin Dochia a prezentat, sub formă de proiect, “Obiectivele şi Calendarul activităţilor literare, culturale şi artistice” pe trimestrul I din 2014: întâlniri literare (1, 8, 15 şi 22 februarie); “Despre poezie şi arte plastice” (1 - 7 martie); “Primăvara poeţilor” (8 - 29 martie); “Revista Nouă” (6 numere/ anual); Editarea unor cărţi în cadrul colecţiei “Biblioteca de Câmpina”; Realizarea antologiei “Al. Tudor - Miu” (cu articole publicate de regretatul Ion T. Şovăială în revistele “Orion”, “Pagini literare” şi “Câmpina literar-artistică şi istorică”).
Cenacliştii, receptivi la solicitările lui Florin Dochia, au completat proiectul activităţilor pe 2014 şi cu alte propuneri: “Despre Geo Bogza” (carte, propusă de C. Trandafir); Publicarea ediţiei anastatice a revistei “Dialog Info-Sind” 2005 - 2010” (Th. Marinescu); “Vasile Ilinca - poezie, tablete” (volum S. Bucur); “Apter” de Serghie Bucur (lansare de carte la “Diverta” - Fl. Dochia); “10 ani cu Revista Nouă” (aniversare, 15 februarie - Serghie Bucur).
Încântaţi de programul deosebit de bogat şi variat, realizat în anul trecut, cenacliştii şi-au exprimat plenar încrederea că şi 2014 va fi la fel de rodnic, iar Consiliul Local şi Primăria Municipiului Câmpina vor fi la fel de generoşi cu aprobările unor fonduri şi pentru alţi autori, ale căror cărţi se află, de câţiva ani, în manuscris. 
Theodor MARINESCU

15 clipe

Era prin vara 1999, tăiam Câmpina în lung şi-n lat, nebun să prind un eveniment cât s-ar fi putut de senzaţional, să întâlnesc un om, o femeie, un copil – nişte oameni cărora să li se fi întâmplat ceva ieşit din comun, o şcoală sau un învăţător sau un profesor cu bucurii şi necazuri, vreun caz scandalos, de nedreptate, de abuz, de furt, un conflict politic sau social, un geniu sau un miliţian devenit poliţist, un bancher milos ori un ospătar descurcăreţ, o stripteuză ori o prostituată, o persoană trasă pe sfoară prin vreo sentinţă influenţată – cum se-ntâmplă pe Pământ – de martori gras plătiţi, o spargere de apartament, de automobil sau de proaspăt butic pornit cu împrumutul ipotecat, în fine, să găsesc – totuşi – fapte şi oameni şi instituţii demne de prima pagină a cotidianului – apărut la 8 martie 1999 – „Oglinda Câmpinei”. Umblam pe unde nu călcasem niciodată, pe străzile şi bulevardele şi stradelele oraşului cuprins de vânzolelile tranziţiilor de tot felul, toate, de o recrudescenţă care începea să deschidă oamenilor ochii cu o vorbă înfiorătoare: lupta pentru supravieţuire, altfel spus, convieţuirea în junglă. Şi, unde eram primit oficial, ba chiar şi cu sila, reportajul, interviul şi ancheta curgeau, de la caz la caz, în general oamenii năpăstuiţi fiind deschişi, crezând în jurnalişti ca în Christos! Alergam apoi în strada 1 Mai, unde ne instalaserăm redacţia (perete în perete cu locuinţa ilustrului Silviu Dan Kratokhvil), să scriem şi să paginăm materialele culese cu emoţie, cu tristeţe, cu nervii făcuţi vraişte... 
Auzisem de „Catina Săracilor” şi de numele unei doamne care, într-un spaţiu din proprietatea d-sale, adecvat afluenţei numeroase, echipat cu strictul necesar, lumpeni-proletarii acelor vremuri veneau să se hrănească, la prânz, cu o mâncare caldă, din tot sufletul preparată de bucătăresele venite voluntar aici. Numele doamnei proprietărese suna magnetic: Marga Perian. Gazdă ideală, interlocutoare afectuoasă, primitoare, de o elegantă conduită morală, miloasă. Maturitatea solară accentua coafura sa blondă, iar conversaţia cu dânsa mă făcea să uit că sunt aşteptat la redacţie. – Trebuie  să o cunoaşteţi pe Doamna cu care am pornit această acţiune de bine-facere, poftiţi cu mine, cred că se află în Cantină!, spusese energica amfitrioană, luându-mă de braţ. Norocos cum sunt, când e vorba de dame, şi ce dame!, peste câteva momente sărut din nou mâna Doamnei căutate – Elena Murariu – distinsă, cu un coc de epocă, ochii verzi, strălucitori, bust suplu-atletic, alură imperială. Din secunda aceea, am intrat în problematica – dramatică totuşi, pe-atunci, datorită dificultăţilor de aprovizionare, a Cantinei spre care deja sărmana clientelă făcuse coadă, în aşteptarea deschiderii uşii la ora domolirii foamei...
Subiectul omeniei cu care mulţimea – înscrisă oficial şi legal, în evidenţele Primăriei municipale – se aglomera cu mult peste capacitatea de servire, devenise  obsedant pentru jurnalişti. Câteva din reuniunile Cafenelei literare „Vlad Muşatescu”, înfiinţată de mine la 28 Mai 1999, care a animat  sonor viaţa scriitoricească a Câmpinei, până în 13 Februarie 2004 – când a devenit Cercul literar „Geo Bogza”, aici s-au ţinut, într-o ambianţă care, de la poezie şi comentariile aferente ei, se ajungea inevitabil la faimoasele polemici între editorialiştii cotidianului Oglinda, temuţii publicişti Constantin Trandafir şi Christian Crăciun.
Şi a intrat în ringul vieţii şi AMUS-ul, a cărui complexă menire, ceva mai târziu am perceput-o. Iar când am fost invitat să iau parte la treburile comitetului director al Asociaţiei, onoarea de fi primit între ilustrele personalităţi, m-a copleşit. Am pătruns în labirintul educativ-formativ al Şcolii post-liceale „Louis Pasteur”, graţie impresionantelor bune-oficii ale unora dintre titularii şi titularele catedrelor care atâtea promoţii de asistenţe şi asistenţi medicali / farmaceutici, au pregătit profesional. Distincţia şi nobleţea Doamnei profesoare Sofia Despa – Fie-i odihna îndumnezeită! – le păstrez ca un perfect model de cetăţan în Agora câmpineană şi de director al Şcolii postliceale. Efigia Sa, spusele Sale, de o scânteietoare şi agreabilă vervă, blândeţea şi exigenţele cu care a condus destinele „universităţii” AMUS-ului, „Louis Pasteur”, sunt deja o istorie excepţională. 
Definiţia existenţei AMUS – de la „Cantina Săracilor” la Postliceala „Louis Pasteur” e cuprinsă, sunt încredinţat, într-un cuvânt ce vine din Muzică: Armonie! Drmurile străbătute – dintr-o conştiinţă individuală devenită, exemplar, una comună, către acelaşi scop etic şi profesional – , măsurabile în suma eforturilor eminentului corp didactic şi rezultatele promoţiilor de absolvente / absolvenţi, sunt, dacă le cuantificăm cu părul albit la tâmple, cu sutele de pacienţi vindecaţi şi vindecaţi, cu splendoarea ediţiilor „Balului Bobocilor”, traseul enciclopedic al Familiei AMUS – singura familie pe care o ştiu, o preţuiesc cu mândrie şi o iubesc profund pentru pasiunea profesională şi căldura omenească întâlnite în Casa ei! Într-o asemenea împrejurare simt că merit să mă laud, cu riscurile de rigoare, amintindu-mi de zicala valahă: „Zi-mi cu cine stai de vorbă şi îţi spun cine eşti”!
... Ne-am dat la povestit şi uitaţi cum a trecut, de repede, timpul! 
15 ani! 15 clipe!!!
Serghie Bucur

14 ianuarie 2014

Lucrările la Autostrada Comarnic-Braşov ar putea reduce sensibil şomajul în rândurile câmpinenilor

La recenta conferinţă de presă a PSD, senatorul Georgică Severin a vorbit şi despre relansarea lucrărilor la Autostrada Comarnic – Braşov, pe care senatorul de Valea Prahovei o consideră ca fiind meritul premierului Victor Ponta, neuitând să amintească (electoratului din colegiul său, probabil), că această investiţie foarte importantă, strategică am putea spune, a fost singura sa promisiune electorală în alegerile parlamentare din 2012. Istoria controversată a acestei autostrăzi a avut multe puncte de cotitură, meandrele concretului nostru balcanic dovedindu-se, pentru a nu ştiu câta oară, mai ameţitoare decât meandrele concretului occidental. Recent, CNADNR a selectat consorţiul Vinci (Franţa) - Strabag (Austria) - Aktor (Grecia) pentru construcţia în concesiune a tronsonului de autostradă Comarnic - Braşov, cu o lungime de 58 de kilometri. Asocierea Vinci şi Aktor şi-a adjudecat acest proiect şi în 2009, renunţând ulterior la contract, întrucât statul român nu a acceptat anumite clauze. Limita de viteză va fi de 130 km/oră, iar taxarea autostrăzii ar putea fi facută la tariful de 3 euro/100 de kilometri, întrucât statul nu va veni în acest proiect, primul de acest fel din România, cu nicio finanţare. Finanţarea va fi asigurată în întregime de constructor, care va avea la dispozitie 25 de ani pentru a-și recupera investiţia prin taxa de autostradă. 


“Lucrările pentru construcţia tronsonului de autostradă Comarnic-Braşov vor începe în primăvara acestui an şi se vor finaliza în 2017. Este cea mai importantă investiţie din ţară în acest moment şi mă bucur că se va derula, în cea mai mare parte, în colegiul senatorial pe care îl reprezint. Se vor crea minimum 10.000 locuri de muncă, din care eu sper ca măcar 1.000 să fie pentru Câmpina, deoarece aici este forţa de muncă cea mai calificată. Este un câştig enorm din punct de vedere economic pentru zona noastră. Nu vreau să spun că am eu vreun merit în această lucrare, singura mea promisiune electorală, de altfel. Meritul pentru demararea construcţiei tronsonului Comarnic-Braşov este al USL, iar dacă ar fi să vorbim despre o persoană, meritul este al lui Victor Ponta”, a ţinut să sublinieze senatorul Georgică Severin, care a prezentat şi câteva elemente de detaliu ale acestei mari investiţii realizate în parteneriat public-privat (PPP): “Se va lucra pe două segmente, iar eu sper ca, până în 2016, autostrada să fie gata până la Predeal. Unul dintre motivele întârzierii lucrărilor a fost şi faptul că, pe lângă cei 2,8 km de tuneluri prevazute iniţial, s-au mai adaugat şi alte tuneluri lungi, care să străbată staţiunile, tocmai pentru a nu deranja traficul la suprafaţă”.  
Proiectul de construcţie în PPP a Autostrăzii Comarnic-Brasov a fost lansat iniţial, în 2002, de guvernul Adrian Nastase, cand s-a vorbit pentru prima data despre un parteneriat public-privat în realizarea acestui obiectiv. Considerat permanent o prioritate, proiectul nu s-a materializat nici în ziua de astăzi, însă de data aceasta guvernarea USL pare mai decisă ca niciodată să demareze lucrările. Grupul francez Vinci se află la a treia încercare, după ce a mai fost de două ori desemnat drept titular al contractului. Costul autostrăzii este estimat la circa 5,5 miliarde de lei. A.N.

Editorial

Educaţia cu E(uri)

Vă aşteptaţi, probabil, să scriu despre Năstase. Cazul este orbitor de simplu, nu cred că mai trebuie insistat excesiv. Un politician corupt, care a acumulat o avere inexplicabilă şi care este sancţionat de justiţie. Punct. Prefer să vă propun azi o altă abordare a celebrului caz cu mita în şcoală. Abordare care a scăpat analizelor din media. Cazul, şi acesta extrem de simplu pînă la a fi fost înecat în vorbe, obligă la o privire mai nuanţată a sistemului educativ şi a sistemului de (non)valori promovat în societatea noastră. În hărmălaia de glasuri revoltate sau fals conciliante („avem olimpici” etc, una din marile prostii care se aduc drept argument de cîte ori este criticat sistemul de învăţămînt) s-a pierdut unul. Nu mă interesează nici ce a spus învăţătoarea, de un cinism cu nimic deosebit de al multor puternici la modă, nici avocatul precar în idei pînă la jenant, nici soţul părtaş la mult prea bănoasa afacere, nici inspectorul şcolar căznit şi anacronic. S-a pierdut, ziceam, vocea unei doamne, înţeleg şefa comitetului de părinţi. Care se arăta revoltată nu pe sistemul putred, nu pe învăţătoarea arghirofilă, ci pe mama care a dat în vileag tărăşenia şi pe ziariştii care au mediatizat-o „stricînd imaginea şcolii”. În paranteză fie spus: exact aceeaşi obsesie ca şi în politică pentru faţadă, pentru imaginea de exterior, chiar dacă ea ascunde mucegaiul lăuntric. Mulţi s-au arătat îngroziţi: vai, ce profesori ne fac educaţia copiilor! E cu mult mai grav: vai, ce părinţi ne cresc viitorul!  Vă daţi seama că părinţii din şcoală, care se lăsau umiliţi mai rău ca un recrut de către caporal în armata de pe vremuri, nu s-au solidarizat deloc cu mama revoltată? Că au încurajat cu temeinicie Sistemul? Vă daţi seama că toţi aceşti puşti de 6-7-8 ani au auzit acasă discuţii, li s-a zis: du la şcoală suta asta de euro sau lănţicul ăsta de aur sau parfumul ăsta de firmă pentru Doamna! Toţi aceşti copii sunt taraţi deja, ei ştiu de la grădiniţă că sistemul merge numai dacă dai şpagă, ce stimulent pentru a învăţa mai vreţi? Dacă, prin miracol, de mîine, Sistemul (nu numai cel educativ) ar deveni perfect curat, tot ne-ar trebui cel puţin două generaţii pentru a introduce valorile cinstei, onoarei, meritocraţiei, ambiţiei de a fi cel mai bun etc. în gena morală a copiilor. Nimic întîmplător: exact în zilele derulării acestui scandal, profesorii (hai să renunţăm la desemnarea deloc elegantă cu vocabula „dascăli”) nu şi-au luat salariile, trataţi cu comunicate din vîrful buzelor şi ignoranţă oficială. „Lasă, că le luaţi săptămîna viitoare”. Ca şi cum banca sau Renel-ul ar spune conciliant: lasă că plătiţi peste o săptămînă. Nu, dle Ponta, dle ministru, banca mă rade pentru fiecare zi de întîrziere. Eu, cetăţeanul anonim, cum vă rad pe domniile voastre a căror singură sarcină este să mă plătiţi la timp, fiind angajatul dumneavoastră? Nu putem să nu punem în corelaţie aceste două serii de fapte. Ştiu un singur ministru al învăţămîntului care a demisionat cînd nu i s-a pus la dispoziţie bugetul necesar. Actualul ministru vorbea de ajutorarea şcolilor. E o chestiune gingaşă. Sigur, nu are nimeni, nimic împotriva unor acte de donaţie legale, se fac în toată lumea. Dar, cîtă vreme profesorul sau medicul român vor trăi la limita precarului, nici un fel de „apostolat” nu este moral să i se ceară. S-a gîndit prost de la început. S-a făcut în justiţie un fel de stat în stat – cu salarii şi pensii mult, mult peste media celorlalţi bugetari – în ideea că astfel se va combate corupţia. S-a obţinut un efect pervers: nici corupţia (nici măcar cea măruntă, care e mai gravă ca semn, gen „caltaboşul”) n-a fost înlăturată şi frustrarea celorlalte categorii a atins cote înalte. Dacă s-ar fi aplicat acel azi uitat proiect cu o nouă grilă de salarizare, dacă investiţia în sănătate şi învăţămînt ar fi fost prioritară, ţara ar fi avut un viitor. Aşa, viitorul ei este amanetat… Avem o educaţie care dăunează grav sănătăţii (morale).
P.S. Din păcate, nu scap nici în acest an de PS. Chiar dacă primul ministru plagiator este acum, cînd scriu, dat dispărut de frică. Se spune că Ministerul Învăţămîntului licitează nu ştiu ce program de identificare a plagiatelor. Dar, cînd scandalul era în toi, dna. Andronescu de funebră amintire şi enervantă prezenţă televizuală, proclama că avem un astfel de sistem foarte performant. Atunci? Îi propun dlui Ponta să o ia imediat drept consilier pe doamna învăţătoare momentan rămasă fără slujbă. Se potrivesc perfect.
 Christian CRĂCIUN      

Liderii social-democraţi au început anul cu o conferinţă de presă

Zilele trecute, PSD Câmpina a organizat prima conferinţă de presă din acest an. O conferinţă bilanţ al activităţii desfăşurate de reprezentanţii celei mai numeroase formaţiuni politice locale. Retrospectiva s-a făcut atât asupra activităţii administrative, cât şi a celei politice. Mesajul principal al întâlnirii liderilor social-democraţi cu jurnaliştii locali, care a străbătut ca un fir roşu întâlnirea, a fost următorul: USL nu se va sparge, ci va guverna în continuare, încercând să îndeplinească promisiunile electorale. Aceasta în ciuda neînţelegerilor din teritoriu dintre social-democraţi şi liberali, situaţie prezentă în mai multe judeţe, cel mai cunoscut fiind cazul judeţului Ilfov, acolo unde senatorul Gabriela Firea, liderul PSD Ilfov, şi-a dat demisia din PSD din cauză că Marian Petrache, preşedintele PNL Ilfov, a ales să colaboreze cu PDL în Consiliul Judeţean Ilfov. La conferinţă au participat senatorul Georgică Severin, viceprimarul Ion Dragomir, precum şi consilierii municipali Mihaela Petrovici şi Horaţiu Zăgan. 


“În anul care a trecut, activitatea USL, ca parte a majorităţii care deţine puterea locală, a fost corespunzătoare. Am reuşit să utilizăm cât mai bine banii publici alocaţi, realizând mai multe investiţii publice importante. Şi în 2014 vom avea grijă să cheltuim cât mai eficient banul public. Am creionat deja principalele investiţii publice, dar mai întâi va trebui să aprobăm bugetul local, lucru care se va întâmpla în următoarea şedinţă ordinară a Consiliului Local din această lună. Până în august 2015, va trebui să se deruleze programul prin care Hidro Prahova SA va moderniza reţeaua de apă-canal a municipiului. În următorii doi ani, cartierele Voila şi Câmpiniţa vor fi adevărate şantiere. Nu ştim dacă vom putea canaliza şi asfalta, anul acesta, Calea Doftanei, dar vom rezolva cu siguranţă problema modernizării străzii Crişuri. În primăvară, tronsonul Bulevardului Carol I dintre Casa Cărţii şi Toma Ionescu va fi şi el modernizat. Ne vom ocupa, de asemenea, de modernizarea parcurilor Milia, Soldat şi Trandafirilor”, le-a spus ziariştilor viceprimarul Ion Dragomir. La rândul său, consilierul Mihaela Petrovici consideră că “am realizat cam 80% din proiectele pe care le puteam duce la bun sfârşit, în acest an, în beneficiul câmpinenilor. Colaborarea dintre reprezentanţii noştri în administraţia publică locală şi primarul democrat-liberal al oraşului a fost destul de bună. Mai avem multe proiecte de viitor pentru Câmpina, pe care le vom îndeplini în următorii ani.” Senatorul Georgică Severin a subliniat că “atâta vreme cât cauzele care au dus la înfiinţarea alianţei se menţin, USL nu se va rupe, ci va continua să existe şi să guverneze. Nu putem înşela aşteptările celor care ne-au votat.”  Senatorul câmpinean a ţinut să precizeze, de asemenea, că opiniile apărute în pagina tip blog dedicată PSD Câmpina, de pe site-ul Opiniaonline, nu reprezintă nicidecum poziţia oficială a organizaţiei municipale a social-democraţilor. Precizarea trebuia făcută în contextul în care, într-un articol scris pe pagina PSD Câmpina de către tatăl administratorului amintitului site, a apărut un articol denigrator la adresa liderului liberal Crin Antonescu. Tocmai pentru a sublinia că la Câmpina nu sunt disensiuni în cadrul USL, cum se întâmplă în alte localităţi din ţară, senatorul Severin a dorit să clarifice lucrurile şi să explice totodată cum s-a ajuns aici: “Un coleg al nostru de partid, Cristian Dinulescu, s-a oferit să facă o pagină a organizaţiei locale pe site-ul său. Am crezut că omul vrea să ne facă un bine şi, de aceea, am acceptat. Dar aici s-a oprit acordul nostru. Respectivul nu avea nicio împuternicire să scrie în numele partidului, postând diverse opinii personale, ci doar să găzduiască o pagină destinată pentru documente şi informatii ce ţin de PSD. Acolo nu trebuia să apară nicio opinie personală. Cu atât mai mult, opinii personale pe care organizaţia noastră nu le susţine. Opiniile personale se pot exprima liber în alte locuri. Pe un site de partid nu trebuie să apară decât documente oficiale.” Senatorul PSD s-a arătat sceptic în legătură cu posibilitatea unor liste comune ale principalelor partide din USL la apropiatele alegeri europarlamentare: “Nu spun că e imposibil, dar este extrem de greu. Ar însemna să stabilim ponderea pe locuri eligibile, care va dezavantaja una dintre părţi. În plus, ar trebui să fie de acord şi partidele-mamă ale formaţiunilor noastre: Internaţionala Liberală şi Internaţionala Socialistă. Nemaivorbind că noi îl susţinem pe Martin Schulz la preşedinţia Parlamentului European, iar liberalii, pe Verhoeven.” A.N.

La mulţi ani, Câmpina!

La cei 511 ani ai săi, Câmpina a fost sărbătorită discret prin acţiuni culturale

Câmpina noastră cea de toate zilele, atât de blândă în climatul său, atât de frumoasă în geografia şi populaţia sa, nu este, desigur, numai a noastră, ci şi a urmaşilor noştri. Ideea generoasă a grijii pentru moştenirea lăsată urmaşilor este mult mai veche decât zicerile lui Delavrancea prin gura lui Ştefan cel Mare. Lucrul acesta de bun-simţ pare a fi cunoscut de toată lumea. Ceea ce mai puţină lume ştie este că aşezarea dintre Prahova şi Doftana este a strămoşilor noştri cu această denumire, potrivit documentelor scrise, de la 8 ianuarie 1503, data primei atestări documentare a Câmpinei, datorită moşneanului Mansul din Kympena care duce 425 livre de ceară de albine spre vânzare la Braşov şi este consemnat în registrul vigesimal (de taxă vamală) la poarta cetăţii. 

Câmpina ar putea fi aproape milenară
Cu siguranţă, aşezarea noastră este mult mai veche, de-ar fi să ne gândim numai la necropola cu o vechime de 3500 de ani descoperită în curtea Bisericii Pogorârea Duhului Sfânt din cartierul Slobozia. Foarte probabil, la începutul statalităţii Ţării Româneşti, pe la 1330, aşezarea noastră exista, căci negoţul înfloritor al ţării voievodului Basarab I nu se putea desfăşura fără a fi luate în seamă legăturile comerciale cu Cetatea Braşovului, una dintre cele mai bogate din Transilvania. În continuarea firească a acestei teorii, legăturile cu Cetatea Braşovului nu puteau dăinui fără a se folosi Valea Prahovei în transportul mărfurilor, iar drumul pe care se transportau mărfurile nu putea ocoli aşezarea Câmpinei, oricât de mică ar fi fost aceasta în zorii vremurilor sale. Deşi în actele emise de cancelariile domneşti este menţionată „vama Prahovei”, se acreditează tot mai mult ideea că satul Câmpina, graţie poziţiei sale geografice la intrarea în munţii Carpaţi şi amplasării la jumătatea drumului dintre Bucureşti şi Braşov, era vamă cu mult înainte de 1500.  Acest lucru a făcut posibilă o dezvoltare rapidă a aşezării, localitatea beneficiind de nenumărate avantaje în urma schimburilor comerciale care aveau loc aici. Câmpina, se presupune, ar fi funcţionat ca vamă de pe la 1400 până în 1840, când, pentru un timp scurt, vama s-a mutat la Breaza, iar după aceea la Predeal, punctul de frontieră atunci cu Ardealul. Înflorirea Câmpinei a avut ca sursă şi transhumanţa, activitate aducătoare de mari beneficii, atât pentru localitate cât şi pentru vistieria Ţării Româneşti. Pe drumul Câmpinei se aflau destule hanuri pentru călătorii ce doreau să ajungă în Transilvania. Tot aici, în urma cererii scrise a boierului Scarlat Câmpineanu adresată domnitorului Moruzi în anul 1799, se va ţine un obor de vite în fiecare luni, fapt ce aduce noi avantaje târgului. În 1822, Câmpina ajunge pe primul loc în lista vămilor Ţării Româneşti, atu-ul fiind păcura, element ce conferea importanţă şi valoare acestui loc. După ce nu a mai fost vamă, Câmpina a cunoscut o stagnare în dezvoltarea sa. O dată cu începerea exploatării moderne a ţiţeiului, spre anul 1880, aşezarea va înflori din nou. Ocupaţiile câmpinenilor în această perioadă erau: agricultura, comerţul, albinăritul, cărăuşia şi extragerea păcurei din subsolul aşezării de către renumiţii fântânari. Tot pe atunci funcţionau în zonă opt mori de apă, situate pe Prahova şi pe Doftana. La 1 Decembrie 1879 a fost inaugurată linia ferată Ploieşti-Predeal. Pe locul actualei gări a municipiului şi-a avut biroul tânărul inginer de atunci, Anghel Saligny, cel care a fost proiectantul şi constructorul podului de la Cernavodă (1895).


Câmpina, aproape staţiune
Documentele arată preocuparea edililor oraşului de a dezvolta localitatea din punct de vedere al confortului urban. Drept urmare, au fost amenajate (pavate) multe străzi, felinare, o piaţă comercială, o grădină publică. Se menţionează, între altele, despre băile minerale amenajate din anul 1857 în jurul izvoarelor saline şi sulfuroase de pe platoul sudic al oraşului, devenit proprietatea lui Dumitru Hernia. Concesionate unor investitori din Bucureşti, Garoflide şi Georgescu, ele vor constitui un punct de atracţie al oraşului prin dotările existente aici, specifice unei staţiuni balneare: cazino, restaurant cu orchestră germană şi fanfară, spaţii de cazare şi cabine. În mijlocul parcului întins pe o suprafaţă de 2,5 ha este ridicată o capelă în stil baroc, ce va adăposti mormântul lui Dumitru Hernia, un admirabil monument de artă ajuns astăzi o admirabilă ruină. Frumuseţea şi blândeţea climei Câmpinei au fost motivele pentru care oameni de seamă ai neamului vor avea aici reşedinţa: pictorul Nicolae Grigorescu, savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu, dr. chimist Constantin Istrati, Ion Heliade Rădulescu.


Câmpina, prima capitală a “aurului negru”
Oraşul s-a dezvoltat foarte mult prin exploatarea „aurului negru”. Se înfiinţau marile unităţi industriale: Rafinăria Societăţii „Steaua Română”, Atelierele centrale Câmpina, Uzina electrică, Fabrica de acid sulfuric. Mica industrie se făcea simţită aici prin atelierul şi turnătoria lui Carol Saicovici, iar în 1911, prin turnătoria fraţilor Zipter. În 1886, inginerul Ion Gheorghiu, executorul testamentar al petrolistului D.V. Hernia (decedat în 1885), construieşte o rafinărie ce avea o capacitate de prelucrare de 125 tone cu scopul de a distila petrolul extras. Aceasta a fost ridicată pe platoul Bucea în zona autogării actuale. În 1897, intră în funcţie rafinăria societătii “Steaua Română”, care marchează începutul prelucrării moderne a petrolului în România. La timpul său, a fost considerată cea mai mare din Europa şi cea mai modernă, având o capacitate de prelucrare de 1200 tone/zi. Dintr-un mic orăşel provincial, Câmpina a devenit un puternic centru industrial petrolifer şi metalurgic. După 1960, industria oraşului se diversifică şi ia o nouă amploare. În 1994, oraşul a devenit municipiu. Cu o populaţie de circa 35.000 de locuitori, Câmpina  este astăzi unul dintre cele mai frumoase şi mai prospere municipii din România.



Câmpina, la a 511-a aniversare
Imediat după Anul Nou şi după toate Sărbătorile de Iarnă, sărbătorirea naşterii (documentare) a Câmpinei prin spectacole muzicale de anvergură şi manifestări populare pică la fel de greu ca şi cârnaţii, sarmalele, piftiile şi cozonacii îngurgitaţi de localnici în perioada dintre Sf. Nicolae şi Sf. Ion. Cunoscând această realitate, municipalitatea marchează această dată festivă prin acţiuni culturale, iar nu prin spectacole de muzică şi dans, acestea din urmă fiind rezervate Festivalului Toamnei. Şi în acest an, cu ocazia împlinirii a 511 ani de atestare documentară a oraşului, Casa de Cultură “Geo Bogza”, în colaborare cu Primăria şi Consiliul Local, a organizat o suită de acţiuni constând în prelegeri despre cultura şi istoria localităţii, precum şi în expoziţii de carte şi pictură. Evenimentul a avut loc în sala Constantin Radu, de la etaj, iar printre cei aproximativ 150 de participanţi, s-au numărat şi reprezentanţi ai Primăriei şi ai Consiliului Local, cetăţeni de onoare ai municipiului, şefi ai unor importante instituţii publice, scriitori, artişti plastici, cadre didactice, ofiţeri pensionari din MAN şi MAI. De la masa pe care scriitorul Florin Dochia, directorul Casei de Cultură, a amenajat-o pentru invitaţii speciali, primii care au luat cuvântul au fost primarul Horia Tiseanu şi deputatul Virgil Guran. Ei au vorbit despre însemnătatea acestei zile, despre istoria oraşului şi despre principalele realizări ale administraţiei locale şi centrale din ultimul an. În continuare, Florin Dochia a prezentat “anul editorial 2013” la Câmpina, amfitrionul evenimentului insistând pe apariţiile publicaţiei culturale locale “Revista Nouă”, editată de Cercul Literar “Geo Bogza” cu sprijinul legislativului municipal, singura publicaţie de acest profil din oraş: “Anul acesta au fost scoase 18 cărţi de autori câmpineni. Dintre acestea, 14 au fost cofinanţate de municipalitate. Vreau să amintesc şi de colecţia “Biblioteca de Câmpina”, care cuprinde şase cărţi. De asemenea, Revista Nouă a intrat în al 11-lea an de apariţie. Este o revistă de nivel naţional, printre primele 10 reviste culturale din ţară. Biblioteca Municipală scoate şi ea un buletin informativ prin care îi ţine la curent pe cititori”. A urmat apoi lansarea cărţii “Istorisiri de pe plaiuri câmpinene”, autorii ei fiind istoricii Alin Ciupală şi Şerban Băleanu. O carte despre chipuri, locuri şi întâmplări ale Câmpinei ultimului veac. După aceea, prof.dr. Gheorghe Râncu, preşedintele Filialei Câmpina a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, a prezentat sintetic anuarul 2013 al filialei pe care o conduce, publicaţie ajunsă la a patra ediţie. Apoi, profesorul Gheorghe Modoianu a vorbit despre “Câmpina în anul revoluţionar 1848”. Printre prelegerile prezentate s-a numărat şi cea a consilierului local Marian Dulă, intitulată “Istoricii câmpineni îşi onorează urbea”. Cu atâtea prelegeri şi expuneri, expoziţia de carte şi publicaţii din 2013, organizată de Liliana Ene, directoarea Bibliotecii Municipale, şi expoziţia de picturi în acuarelă a lui Viorel Popa au fost tot atâtea pete de culoare în desfăşurarea acestui eveniment, nu foarte captivant pe tot parcursul său, dar care şi-a atins scopul.

În partea a doua a manifestărilor dedicate Zilei Câmpinei, în aceeaşi sală, au avut loc expoziţia Taberei de pictură pentru copii “Campinarte” – 2013 (cu decernarea premiilor), expoziţia de pictură “Timp şi anotimp” a Ameliei Suruceanu şi o microsesiune muzicală semnată Sabina Sârbu & Tudor Suruceanu. A.N.

Aniversare „Câmpina 511” la Colegiul Tehnic „Constantin Istrati”

Marţi, 7 ianuarie,  de la ora 10,00, la Colegiul Tehnic „Constantin Istrati” din urbea noastră a avut loc un simpozion dedicat zilei aniversare a Câmpinii – 511 ani de atestare documentară. În amfiteatrul colegiului, în faţa a 91 de elevi, protagoniştii evenimentului au fost istoricii Alin Ciupală şi Şerban Băleanu (autorii ultimului volum despre oraşul nostru „Istorisiri de pe plaiuri câmpinene”), precum şi prof. dr. Nicolae Geantă, organizatorul evenimentului. (Alin Ciupală şi Şerban Băleanu au împreună 3 volume despre Câmpina, iar Nicolae Geantă a scris 4 cărţi despre municipiu).


Cuvântul de deschidere a fost oferit domnului Ioan Necula, directorului colegiului, după care a continuat colecţionarul Şerban Băleanu cu o istorie în imagini a oraşului vechi, precizând că municipiul „poate să aibă o istorie nu doar de 511 ci de peste 3500 de ani” (conform osemintelor descoperite în cartierul Slobozia). Istoricul Alin Ciupală a vorbit despre o Câmpină a superlativelor, subliniind că „urbea poate fi de 3 ori mai veche ca Roma sau Atena”, dar şi despre mari personalităţi care au ajuns aici temporar (Napoleon III, împăratul Wilhem al Germaniei, N. Bălcescu, A.I. Cuza, regele Carol I, Ferdinand, N. Iorga etc) sau care şi-au stabilit domiciliul (B.P. Hasdeu, C.I. Istrati, N. Grigorescu). 
În încheiere, Nicolae Geantă a prezentat un slide cu „expansiunea teritorială a municipiului, de la întemeiere până în secolul XXI” şi a subliniat rolul fundamental jucat de petrol, dar şi că în prezent şi viitor lipsa acestuia va văduvi Câmpina de industrie. „Momentan oraşul nostru nu are ce să pună în locul industriei, astfel că locuri de muncă nu pot apărea curând, poate numai în cazul demarării lucrărilor la autostradă, dar insuficient pentru forţa de muncă existentă”, a subliniat acesta, încheind discuţiile într-un mod inedit: „Ne place să fim nostalgici. Elogiem trecutul glorios al Câmpinei. Voi, cei care sunteţi aici, să nu vă mândriţi doar cu istoria veche. Când veţi pleca acasă nu uitaţi: voi scrieţi istoria viitoare! O puteţi face măreaţă sau anonimă. Mâine va suporta consecinţele lui azi”. F.C.

Pachetul de bază şi pachetul minimal de servicii medicale vor fi implementate din luna martie

Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, nu este prea iubit de cadrele sanitare din unităţile spitaliceşti, din cauza reformelor sale contradictorii, dar este decis să facă ordine în sistemul pe care îl păstoreşte de un an şi jumătate. La finalul precedentului său mandat (2004 – 2008), mulţi angajaţi ai sistemului sanitar îl antipatizau. Anul trecut, el a declarat că Programul naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, derulat pe timpul precedentului său mandat în fruntea ministerului, în perioada iulie 2007 – decembrie 2008, va fi reluat, dar nu poate spune când şi sub ce formă. 
Pentru acest an, se pare că evaluarea sănătăţii populaţiei va fi pusă între paranteze, însă Nicolăescu este decis să atace în altă parte  şi să reformeze sistemul sanitar prin introducerea, din această primăvară, a pachetului minimal de servicii medicale. Eugen Nicolăescu declara, în august 2008, că analiza Programului naţional de evaluare a sănătăţii arată că au fost identificate peste 150.000 de persoane care nu au ştiut că sunt bolnave. Până la sfârşitul programului respectiv, numărul persoanelor care şi-au găsit boli nebănuite prin acţiunea promovată de Nicolăescu o fi crescut cu alte câteva zeci de mii. În total, să fi fost vreo 200.000 de beneficiari bolnavi descoperiţi. 


Implementarea pachetului minimal de servicii medicale, ultima găselniţă a ministrului, ar putea dubla acest număr, iar potenţialilor bolnavi nou-descoperiţi să li se tragă nenorocirile de la nevrozele cu care se vor pricopsi după începerea procedurii de implementare a pachetului minimal de servicii medicale. 
Prin acest program se va limita numărul de vizite la medic, se vor face liste de aşteptare pentru prioritizarea cazurilor, iar unele serviciile medicale la cerere, aşa cum este cazul cezarianei - atunci când nu este o urgenţă sau nu este recomandată de medic -, vor fi suportate din buzunarul românilor. Pachetul de bază de servicii medicale şi pachetul minimal sunt proiectele prin care Nicolăescu susţine că va face "ordine în sistemul sanitar". Acestea vor intra în vigoare din martie 2014, cu două luni întârziere decât era programat. 
„Cu aceste pachete pacienţii vor şti exact care sunt serviciile medicale la care au dreptul”, consideră ministrul-economist Nicolăescu. Dacă iniţial ministrul anunţase că din 2014 românii nu vor mai da şpagă pentru a beneficia de dreptul lor şi nu vor mai aştepta până când se vor găsi bani pentru analize, demnitarul liberal şi-a nunaţat pe parcurs discursul. Oricum, în opinia ministrului, primele rezultate se vor putea simţi la un an după implementarea măsurilor. 
Pachetul de bază de servicii medicale se va acorda persoanelor asigurate, în timp ce pachetul minimal, doar persoanelor neasigurate. În pachetul minimal de servicii medicale sunt cuprinse servicii medicale de urgenţă, de supraveghere şi depistare a bolilor cu potenţial endemo-epidemic, consultaţii de monitorizare a evoluţiei sarcinii şi lăuzei, consultaţii de planificare familială, servicii de prevenţie şi activităţi de suport. Statisticile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate arată că în România, dintr-un total de 20 de milioane de cetăţeni, doar 2 milioane de persoane nu sunt asigurate. Actele normative promovate de Nicolăescu stabilesc reguli stricte şi în serviciile medicale oferite de medicii de familie. 
Concret, dacă în prezent beneficiem anual de o vizită la medicul de familie pentru un control şi pentru un set de analize de rutină, indiferent de vârstă, din martie aceste servicii medicale vor fi disponibile o dată la trei ani românilor cu vârste cuprinse între 18 şi 39 de ani. După vârsta de 40 de ani, acestea vor fi disponibile gratuit în fiecare an. Românii care suferă de afecţiuni acute vor beneficia de cel mult două consultaţii în trei luni. Autorităţile spun că prin limitarea vizitelor la medicul de familie vor fi descurajaţi acei pacienţi care se prezintă la cabinetele doctorilor în fiecare lună pentru a-şi face o serie de controale, deşi nu au vreun motiv anume. 
Noul pachet de servicii medicale de bază va fi axat pe prioritizarea  cazurilor urgente, deci implicit se vor crea liste de aşteptare. O noutate legată se pachetul de bază de servicii medicale o reprezintă introducerea serviciilor medicale dentare. Astfel, copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani vor beneficia, o dată la doi ani, de tratarea unei carii, în timp ce persoanele trecute de vârsta de 65 de ani care au un venit sub 740 de lei vor beneficia de o proteză acrilică o dată la 5 ani. De asemenea, statul va pune la dispoziţia asiguraţilor extracţii dentare şi tratament în cazul unei infecţii la nivelul danturii. Aceste servicii medicale nu vor fi oferite la cerere, ci doar dacă sunt urgenţe sau medicul le consideră ca fiind necesare. În plus, pentru ca numărul românilor care au acces la servicii medicale stomatologice să fie cât mai mare, autorităţile intenţionează să înfiinţeze în fiecare spital de urgenţă sau judeţean câte un cabinet stomatologic, iar asistenţa medicală să fie asigurată în permanenţă. A.N.