25 februarie 2014

Bazinul de înot didactic – între multe laude şi numeroase nemulţumiri

La aproape trei ani de la inaugurarea sa, bazinul de înot didactic care aparţine municipalităţii stârneşte şi astăzi comentarii pro şi contra, admiraţie şi laude, dar şi nemulţumire şi critici. Bazinul, printre puţinele din ţară de acest fel, impresionează în mod plăcut şi neplăcut deopotrivă. Impresionează în mod plăcut, pentru că vorbim despre o construcţie cu o arhitectură chiar impresionantă, care a costat peste un milion de euro, dar nemulţumeşte multă lume, fiindcă nici acum nu este prea clar cum funcţionează efectiv această piscină public-privată, care este orarul de funcţionare, care şi pentru cine sunt gratuităţile născute din caracterul didactic al acestui bazin. În plus, în timpul anului şcolar, în prima jumatate a zilei, atunci când sunt gratuităţi pentru elevii câmpineni, nu vine nimeni. În schimb, în perioada vacanţelor, sutele de copii care iau cu asalt bazinul necesită o împărţire a lor în serii de 30-40 de persoane, pentru a se asigura normele de igienă corespunzătoare. Polemici aprinse a stârnit bazinul încă înainte de darea sa în funcţiune. A doua mare realizare a administraţiei Tiseanu din mandatul trecut (după pasajul rutier de la DN1), a avut un parcurs zbuciumat în istoria devenirii sale, fără să ne referim aici la lucrările în sine, a căror finalizare nu a întârziat prea mult. Nu acelaşi lucru se poate spune despre inaugurarea sa, care a fost amânată de câteva ori, până să-i găsească un loc în agenda sa de lucru ministresa Elena Udrea, cea care a taiat panglica împreună cu edilul Câmpinei.  



O inaugurare mult aşteptată
Inaugurarea bazinului s-a întâmplat în mai 2011, iar la eveniment au participat ministrul Dezvoltării de atunci, Elena Udrea, primul ministru Emil Boc, preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, deputatul Florin Anghel şi fiul acestuia, Alexandru Anghel, numeroase alte oficialităţi din fruntea statului şi din conducerea judeţului, primari ai localităţilor apropiate etc. Pentru primul bazin de înot didactic realizat la nivel naţional, în cadrul unui program de investiţii în infrastructură derulat de Ministerul Dezvoltării Regionale prin Compania Naţională de Investiţii, municipalitatea câmpineană şi-a început demersurile în 2006. Finanţarea a fost aprobată în 2009, pentru ca lucrările să înceapă în 2010 şi să dureze aproape un an şi jumătate. Consiliul Local a contribuit în această asociere cu un teren de 3000 de metri pătraţi, pus la dispoziţia CNI. Bazinului de înot acoperit, construit în spatele Căminelor Petrol, i s-a tăiat panglica de către ministru Elena Udrea şi primarul Horia Tiseanu. CNI a plătit firmei constructoare 4,8 milioane de lei. Bazinul are o arhitectură spectaculoasă, acoperişul semicilindric, în două ape, fiind susţinut de numeroase grinzi din lemn, într-un amestec de rustic şi modern. Soluţia tehnică găsită de constructor este originală, căci  bazinul (cu lungimea de 25 metri şi lăţimea de 12,5), a fost construit suspendat, deci nu direct pe pământ. 

Problema administratorului
Piscina a început să funcţioneze prin iulie 2011, după ce s-a reuşit darea sa în administrarea unei firme private, Gercom Services Ploieşti. Primăria nu mai putea angaja personal pentru administrarea piscinei, deoarece legislaţia din domeniul bugetar interzicea acest lucru. Când a fost deschis prima dată publicului, oferta de servicii era atractivă. Iniţial, piscina acoperită era destinată a fi folosită, în fiecare zi a săptămânii de lucru, între orele 9.00 şi 15.00, doar de elevi şi preşcolari, în cadrul unor cursuri de iniţiere şi perfecţionare în nataţie. Abia după ora 15.00, de luni până vineri, era permis accesul publicului larg. La sfârşit de săptămână, toată lumea era liberă să folosească această bază sportivă, în  componenţa căreia mai intră şi două terenuri de tenis de câmp. Pentru adulţi, costul unui bilet de intrare era, la începuturile piscinei, 20 de lei/zi, iar al unui abonament lunar (cu o intrare pe zi), 200 de lei. Un abonament anual se ridica la 1800 de lei. Abonamentul lunar pentru doi părinţi plus un copil (pentru fiecare alt copil, se suplimenta cu 50 de lei) era, în iulie 2011, de 400 lei. Adulţii puteau opta şi pentru abonamente cu 10 intrări, care costau 100 lei/pers. Mai existau şi alte tarife: taxa pentru bazin-competiţie (600 lei/oră), precum şi cea pentru un culoar de bazin (100 lei/oră). La achiziţionarea biletelor de intrare, precum şi a abonamentelor, elevii sub 18 ani, preşcolarii, pensionarii şi persoanele cu dizabilităţi beneficiau de o reducere de 50%. Închirierea unui teren de tenis de câmp pentru o oră costa 20 de lei.  


Noile tarife sunt accesibile
Pentru a vedea cât de mult s-au schimbat serviciile şi tarifele, am stat de vorbă cu doamna Mălina Popescu, cea care gestionează zilnic problemele bazinului de înot didactic. “În prezent, programul bazinului este următorul: vara, de luni până duminică, între orele 9.00 şi 21.00. Iarna, de luni până vineri, între orele 10.00 şi 21.00, iar în weekend, deci sâmbătă şi duminică, bazinul funcţionează în intervalul orar 10.00 – 20.00. Gratuit, pe baza carnetului de elev, elevii din Câmpina intră, pe perioada vacanţelor, de luni până vineri, între orele 9.00 şi 15.00, administratorul asigurând supravegherea printr-un instructor de înot şi un salvamar, respectiv Consuela Nistor şi  Theodor Zamfir. Cei doi desfăşoară şi cursurile de 120 lei organizate de bazin.  În perioada anului şcolar, administratorul asigură instructor de înot  gratuit, între orele 9.00-15.00. În acest sens, şcolile din Câmpina ar fi trebuit să-şi facă  planificări, dar acest lucru nu a fost realizat din lipsa de interes a unităţilor şcolare şi profesorilor de sport din aceste unităţi. Menţionez faptul că aceşti copii, în perioada gratuităţilor, nu fac cursuri. Pentru cursuri particulare se intră numai contracost. Conform unor hotărâri ale Consiliului Local, la cursurile organizate cu instructorii angajaţi ai bazinului se plăteşte o taxă de 120 lei/10 ore. Altfel spus, o oră de curs organizat de noi costă 12 lei, în care este inclus şi tariful de intrare, de 10 lei. Pentru cursurile cu instructori particulari se achită o taxă de 10 lei/intrare la bazin. Nu ştim cât achită părinţii instructorului. Administratorul bazinului colaborează, în principal, cu două cluburi de înot: Baracuda (prof. Gabriel Cojocaru) şi Contratimp (prof. Octavian Postolache). Pe lângă aceştia, mai vin profesori de înot din Câmpina care îşi aduc cursanţii lor”, ne-a informat Mălina Popescu,  reprezentantul permanent al firmei Gercom Business SRL, cea care administrează bazinul. 

40% din profitul bazinului intră în bugetul local
Am mai aflat de la interlocutoarea noastră că bazinul de înot  funcţionează în condiţiile tehnice impuse constructorului prin proiectul tehnic. Temperatura apei din bazin este de 28 de grade Celsius, iar cea a mediului ambiental este de 30 de grade, toţi aceşti parametri fiind afişaţi pe o tabelă electronică. Conform contractului de asociere cu Primăria, firma administrator plăteşte 20% din utilităţi şi mai plăteşte Primăriei Câmpina 40% din profitul anual realizat. În anul 2012, de exemplu, Gercom a plătit municipalităţii 7840 lei. “Avem multe nemulţumiri în legătură cu felul în care înţeleg unii părinţi şi copii să folosească dotările bazinului. Educaţia unor elevi, în special a celor din ciclul liceal, lasă de dorit, aceştia aducând deseori prejudicii materiale bazinului. Sunt mulţi părinţi însoţitori şi elevi care nu respectă normele elementare de igienă (purtarea căştilor, respectarea regulii prin care se interzice accesul însoţitorilor în zona din apropierea bazinului, unde se intră numai după folosirea duşului pentru picioare). În perioada vacanţelor, în perioada gratuităţilor, adică în intervalul orar 9.00 – 15.00, copiii vin valuri-valuri. Într-o zi putem avea şi peste 200 de copii. Atunci ne este cel mai greu. Pentru a putea face faţă situaţiei, îi împărţin în serii de 30-40 de copii la o oră. Facem tabele nominale, pentru ca niciunul să nu vină şi a doua oară în aceeaşi zi, astfel încât să intre toţi. În felul acesta, administratorul încearcă să păstreze condiţiile de igienă. Pe perioada verii sunt foarte solicitate cursurile organizate de noi, cei care administrăm bazinul, adică cele care au tariful de 120 lei/10 h. În cei doi ani de la deschiderea bazinului, am avut şi satisfacţii. Am organizat o serie de concursuri: Cupa “Moş Crăciun”, Cupa Contratimp, Concursul Masters. În organizarea acestor concursuri, am avut ajutorul cluburilor colaboratoare, dar şi invitaţi celebri: Corina Ungureanu şi Carmen Bunaciu”, ne mai spune doamna Mălina. 

Profesorii de înot, mulţumiţi de condiţiile oferite
Cei câţiva adulţi pe care i-am găsit ieri la bazin erau destul de înaintaţi în vârstă, semn că înotul este destul de popular printre localnici. Am aflat de la un părinte că “profesorii de sport din oraş nu vin în timpul orelor de sport să facă înot cu copiii (în perioada cu gratuităţi, intervalul 9.00 – 15.00), ca să-i poată chema ulterior la cursuri plătite. Dar în general suntem mulţumiţi de prestaţia instructorilor de înot. E greu totuşi să faci ora de sport la bazinul de înot, fiindcă îţi trebuie mijloc de transport, plus că efectiv nu poţi face mai mult de 30 de minute.” Profesorul Gabriel Cojocaru, reprezentantul Clubului Baracuda, este “mulţumit de condiţiile de lucru oferite, care sunt foarte bune. O singură nemulţumire am, una legată de lipsa comunicării dintre noi, instructorii de înot. Dacă am comunica mai bine între noi, am folosi mult mai eficient culoarele bazinului. Concret, profesorul unuia dintre cluburi are prostul obicei de a-şi chema cursanţii numai la ora 18.00,  în loc să-i distribuie la mai multe ore din timpul zilei, pentru a nu se crea aglomerări”. A.N.

Editorial

FLORI PENTRU DOAMNA ÎNVĂŢĂTOARE
Un inspectorat şcolar cu neuroni odihniţi şi scaune bîţîind de frică sub organul în care şi-au ascuns respectivii neuroni a hotărît interzicerea serbărilor de 8 martie din grădiniţe, pe motiv că astfel s-ar stopa primirea cadourilor de către educatoare. Am rîde, dacă nu ne-ar veni să spargem pereţii. În acest timp, profesoara care aduna cu nemiluita taxe şi îi bruftuia pe bieţii părinţi care nu cotizau la prestigiul şcolii primeşte un răsunător NUP, probabil se va întoarce în triumf în şcoală, sau în alta, ba chiar aflu dintr-o notiţă că acolo s-ar fi format o altă asociaţie a părinţilor, care a mărit „taxele”. Într-un Sistem în care domneşte haosul perfect întreţinut. (oximoronul este impus de contextul politico-istoric). Se dau simulări care aglomerează inutil timpul, energia psihică, resursele financiare (a făcut cineva socoteala cîtă hîrtie se consumă aiurea pentru aceste testări care nu au nicio valoare pedagogică? Pur şi simplu pentru că, anunţînd insistent că notele nu se trec, anulezi orice interes al copiilor de a se mobiliza). Nimeni nu cutează nici o şoaptă că astfel se încarcă ilegal norma profesorilor cu o muncă neplătită. Lucru care, de cîţiva ani, a devenit o adevărată modă/maladie. Vi se pare puţin? Iată un calcul rapid: sunt cam 50 de lucrări pentru un profesor de română. Presupun că acesta corectează cu maximum de scrupulozitate. Asta înseamnă minimum 20 de minute per lucrare. Total, aproximativ 17 ore. Mai adăugăm 6 ore de asistenţă la celelalte două probe, şi 2 ore completat tabele, borderouri, cataloage etc. Înseamnă 25 de ore. Acum au inventat testarea şi la clasa a XI-a, plus cea de la a VIII-a. Dumneavoastră cîte ore pe lună sunteţi dispuşi să lucraţi gratis?


Nu discut nivelul salariilor, cel mai mic din Europa. Părinţii nu mai înţeleg nimic, sistemul nu mai seamănă cu şcoala pe care o ştiau ei. Copiii sunt complet lipsiţi de repere. Nivelul analfabetismului sporeşte de la an la an, şi nimeni nu vrea să coboare la rădăcina răului. Ca un os greşit pus în ghips, pe zi ce trece devine tot mai greu şi mai dureros să îndrepţi ceva. Pacientul urlă de durere şi aruncă după doctor cu ce prinde în mînă. Singura soluţie: cea valabilă, se pare, la nivel naţional: scapă cine poate! Copiii „aplică” (îngrozitor verb), pentru burse afară se bucură că proful din liceu le-a dat un 10 pentru un referat luat de pe net, că la facultate şi-au putut cumpăra lucrarea de licenţă chiar de la profesor, care avea un redutabil portofoliu, ori de pe situri unde oferta era de-a dreptul generoasă, apoi se miră de ce nu găsesc locuri de muncă. Se apucă atunci de „afaceri”. Sau pleacă. Ar fi deja al treilea an cînd ne chinuim să punem în practică acea „săptămînă altfel” sau oricum s-ar numi. Aţi văzut vreo evaluare ştiinţifică asupra rezultatelor? Este doar încă una dintre formele goale, care sună a tinichea, din frica de a face evaluări corecte ale rezultatelor. Înmulţind la nesfîrşit simulările şi examinările (iarăşi: nimeni nu discută sistemul aberant al gradaţiilor în sistem, teroarea inspecţiilor, presiunea psihică inacceptabilă pe care o îndură din toate părţile profesorul, creşterea exponenţială a birocraţiei şamd), diriguitori lipsiţi de orice viziune creează iluzia că se transformă ceva. Orice profesor cu minimă experienţă vă va spune că acum poate face mult mai greu exerciţiile şi temele pe care acum zece ani le folosea curent. Bine că avem statistici cu cît creşte anual nivelul de analfabetism în Franţa ori SUA: La noi nu, avem sistemul minune în care elevii învaţă fără să aibă cea mai mică motivaţie şi promovează bacul fără să fi citit nici o carte tot liceul, iar profesorii ar sta şi 12 ore pe zi în şcoală numai de dragul de a completa noi şi noi tabele şi de a se întreba de unde iau banii pentru facturile lunii viitoare. Şi, în tot acest timp, duşmanul reformei şcolii româneşti este tocmai doamna învăţătoare care se întoarce acasă cu braţele pline de flori de exact trei ori pe an: la deschiderea şcolii, la serbarea de premiere de la sfîrşit şi de 8 martie. Iertaţi-i, preabună Doamnă, că nu ştiu ce fac!

P.S. Lăsaţi să copieze într-un sistem lipsit de exigenţă, elevii pot ajunge şefi ministeriali cu perfecţionarea cadrelor didactice precum dna. Duminică sau chiar şefi de guvern ca dl. Ponta. Şi plagiatori fără cel mai mărunt regret. Cînd îşi va scrie memoriile, dl. Ponta le poate pune un titlu de genul: Viaţa e un interviu. Pentru că la asta se reduce toată activitatea dumisale. Într-un astfel de interviu din această săptămînă, domnia sa a folosit această sintagmă: (ghilimele) „o spun cu toată onestitatea” (închis ghilimelele). Onestitate la dl. Ponta? Aşteptăm demisia.
 Christian CRĂCIUN      

Atenţie, şoferi! Pe trei străzi se va va institui sensul unic pentru traficul auto

Primăria Câmpina, în colaborare cu Poliţia Naţională din municipiul nostru, a luat decizia de a institui sensuri unice pe trei străzi: pe strada George Bariţiu se va circula dinspre Griviţei spre Plevnei;  pe strada Ardealului se va circula dinspre Plevnei spre Griviţei; pe Bulevardul Culturii se va circula în sistem de sens unic pe tronsonul dinspre Strada Plevnei spre Strada Podului (cea care coboară spre Podul lui Rache). 



Introducerea sensurilor unice pe străzile secundare oferă, pe lângă alternative de fluidizare a traficului, soluţii pentru locuri de parcare: se va putea parca pe ambele laturi ale străzii fără ca traficul rutier să fie obstrucţionat. Cele trei sensuri unice reprezintă o măsură bine venită, care va contribui la o mai mare fluidizare a traficului rutier, dar atenţionăm încă o dată autorităţile competente că ar fi necesară, de asemenea, ridicarea sensului unic existent în prezent pe strada Tudor Vladimirescu. Circulaţia pe ambele sensuri de mers ale autovehiculelor este acum posibilă datorită lăţirii considerabile a carosabilului acestei artere, lucrare care s-a realizat acum vreo cinci ani. Dacă sensul unic va fi menţinut (ca o măsură de protejare a numeroaselor maşini parcate pe ambele margini ale străzii,), el va trebui corectat sau corelat cu sensul unic al străzii Alexandru Odobescu,  o stradă paralelă şi învecinată cu strada Tudor Vladimirescu. În momentul de faţă, cele două străzi, despărţite de 50-60 de metri, au ambele un sens unic cu aceeaşi direcţie de mers a maşinilor, pe ambele străzi indicatoarele rutiere permiţând doar circulaţia dinspre Cuza spre Constantin Stere. Ar fi normal ca pe una dintre cele două străzi să se circule într-un sens, iar pe cealaltă, să se circule în sens contrar, chiar dacă ambele artere au regim de “sens unic”. Este o problemă ce şi-ar putea găsi cu uşurinţă rezolvarea. A.N. 

Interzicerea comerţului ambulant în centrul oraşului – o minune trecătoare

În noiembrie 2013, spre finalul lucrărilor de modernizare a aleilor pietonale din jurul Parcării Centrale şi a Pasajului pietonal de la Ceas, majoritatea USL – PP-DD din legislativul municipal a iniţiat şi aprobat un proiect de hotărâre care impunea interzicerea negustorilor ambulanţi în zona centrală a municipiului Câmpina. Interzicerea comerţului ambulant a încins spiritele consilierilor, în şedinţa cu pricina. Useliştii au susţinut, în timpul dezbaterilor, că nu doresc să-i descurajeze pe comercianţii ambulanţi (majoritatea, romi din comunele învecinate), să-şi câştige prin muncă cinstită pâinea cea de toate zilele, dar promovarea proiectului de hotărâre era imperios necesară ca urmare a finalizării lucrărilor de modernizare a zonei centrale. 


Iniţiatorii susţineau că, dacă tot s-au plătit sume importante pentru reabilitarea acestei zone, este păcat ca ea să fie lăsată pe mâna comercianţilor ambulanţi, care ar fi deteriorat infrastructura cea nouă prin fixarea tarabelor sau ar fi lăsat, aşa cum s-a mai întâmplat, în fiecare seară mizerie în jurul locurilor în care îşi vând mărfurile. Prin excepție, comercianţii cu tonete puteau desfășura activități de comerț ambulant doar cu ocazia evenimentelor cultural-artistice, educative, sportive, organizate de către Consiliul Local Câmpina în zona centrală a municipiului. Consilierii majorităţii au arătat că nu doresc decât să conserve cât mai bine noile şi viitoarele realizări edilitare care vor înfrumuseţa centrul municipiului. Minunea a ţinut trei luni de zile, căci la sfârşitul săptămânii trecute conducerea Primăriei a permis iarăşi comerţul ambulant în centrul oraşului, mai precis pe aleea din faţa Complexului Carrefour. Aici şi numai aici s-a găsit loc pentru desfăşurarea Târgului de bunătăţi (nu mai contează a câta ediţie, căci nimeni nu le mai ţine socoteala), cu toate că, în urmă cu câteva săptămâni, consilierii Puterii promiteau că vor proteja cât mai bine noile pavele de granit montate în jurul Parcării Centrale. Să fie Târgul cu bunătăţi o manifestare cultural-artistică având girul Consiliului Local sau mai degrabă a executivului Primăriei, care nu ţine cont de decizia Consiliului Local? Gătitul cu meşteşug al bucatelor poate fi considerat o artă culinară. Nemaivorbind că are şi stomacul gusturile lui, plus că există o cultură a modului de preparare a mâncărurilor, precum şi a modului în care acestea sunt consumate. Aşa că să nu mai fim cârcotaşi, deoarece executivul are dreptate: Târgul de bunătăţi este artă şi cultură. Am zis… A.N.

Mobilier stradal nou la Pasajul pietonal de la Ceas

Pasajul pietonal de la Ceas are renumele de a fi unul dintre cele mai cunoscute locuri de întâlnire ale câmpinenilor. Nu este vorba despre întâlniri de afaceri, ci despre întâlniri obişnuite, amicale, între cunoscuţi. Spre deosebire de băncile din faţa Complexului Carrefour, pe băncile pasajului pietonal nu se face politică. Aici vin foarte mulţi bunici cu nepoţii lor de vârste fragede, în căutarea unui loc de odihnă şi relaxare. Tocmai această atmosferă liniştită, de târg patriarhal de provincie, respiră mobilierul stradal în stil retro, asemănător celui de acum un veac, care a fost montat zilele trecute pe vechile amplasamente.


Modernizarea pasajului de la Ceas face parte dintr-un pachet mai mare de investiţii publice, realizate deja sau care se vor derula în acest an, pachet care include înlocuirea pavajului tuturor aleilor din zona Pieţei şi reabilitarea Parcării Centrale. Valoarea acestor lucrări se ridică la 1,5 milioane lei, banii fiind alocaţi de către Consiliul Local. Toamna trecută, Pasajul de la Ceas a cunoscut serioase lucrări de modernizare: au fost înlocuite vechile pavele cu dale din granit, au fost montaţi stâlpi noi de iluminat public, asemănători celor de pe Bulevardul Culturii, adică tot în stilul retro, au fost refăcute scările şi a fost montat sistemul automatizat de irigare care va funcţiona sub spaţiul verde. Urmează ca, în acest an, să se amenajeze şi o cascadă pe terasa nordică a pasajului, potrivit unui proiect de peisagistică urbană a zonei, care conţine şi realizarea unui sistem de iluminat special prin intermediul unui sistem de reflectoare şi spoturi îngropate in pavaj. Deşi a fost montat şi un ceas nou (dar în acelaşi stil vechi), mai mulţi câmpineni au reclamat reprezentanţilor executivului local lipsa unui termometru ataşat noului ceas. Conducerea Primăriei a dat asigurări că, în scurt timp, va fi montat lângă noul ceas şi un termometru, lucru care bănuim că se va întâmpla înaintea alegerilor europarlamentare din mai 2014. A.N.

În 2014, vor începe lucrările de închidere a Rampei ecologice de la Băneşti

În Rampa ecologică Băneşti nu se mai depun deşeuri menajere de aproape trei ani. După închiderea de fapt a acestei rampe, Consiliul Judeţean Prahova, Consiliul Local Câmpina şi Consiliul Local Băneşti, cei trei acţionari ai obiectivului, au demarat operaţiunile de închidere a ei conform legii. Închiderea rampei ecologice conform normelor europene de mediu se va face după o procedură impusă de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului. Până acum, s-au realizat studiul geotehnic şi studiul de fezabilitate, iar la şedinţele din ianuarie 2014 cele trei consilii acţionare au aprobat indicatorii tehnico-economici. Pentru închiderea rampei, Consiliul Judeţean Prahova a încheiat un contract pentru serviciile de proiectare cu S.C. Incerc Proiect S.A Timişoara. După aprobarea indicatorilor tehnico-economici se va putea continua proiectarea cu etapa a doua, respectiv  proiectul tehnic, detaliile de executie, documentatia pentru autorizatia de construire, caietele de sarcini. Apoi, se va putea organiza licitaţia pentru execuţia investiţiei. Lucrările de închidere vor costa peste şase milioane de lei (inclusiv TVA). La ultima şedinţă a Consiliului Local Câmpina, aleşii au aprobat indicatorii tehnico – economici pentru realizarea obiectivului de investiţii „Închidere rampa ecologică Bănești, județul Prahova”. Capsularea impermeabilă a rampei ecologice (alveola1), se va face cu utilizarea preponderentă a materialelor naturale, cu asigurarea evacuării gazului de depozit, colectarea, decantarea apelor de precipitație și evacuarea lor în emisar. Se va reda agriculturii, în următorii ani, o suprafaţă totală de 1,7 hectare. Se vor executa mai multe straturi de drenaj protejate de membrane geotextil, toate acoperite cu pământ şi cu gazon, în final.  Prima dată se va asigura un strat de drenaj din pietriș, pentru gaz, gros de peste 50 cm, apoi un strat de impermeabilizare din argilă compactantă (d>50 cm), un geotextil protecție cu rezistență la tracțiune, un strat de drenaj pentru ape (d>30cm), un geosintetic permeabil cu rezistență la tracțiune, un strat de pământ cu grosimea de peste 85 cm, necompactat, un strat sol peste care se va însămânţa gazon şi vegetaţie rezistentă la eroziune. De asemenea, se vor decolmata canalele colectoarea periferice și se vor reface toate porțiunile deteriórate. Lucrările vor dura 12 luni. A.N.

Un trio promiţător: Contratimp - Tinmar - Pro Câmpina

Un proiect mai mult decât interesant pentru înotătorii câmpineni ne-a fost prezentat joi, 13 februarie, în cadrul conferinţei de presă organizată în incinta Bazinului de Înot Didactic din Câmpina de către Irinel Dumitraşcu (Asociaţia Pro Câmpina) şi Octavian Postolache (CS Contratimp Câmpina). „Înot de performanţă pentru Câmpina” este numele proiectului iar copiii implicaţi sunt legitimaţi la Clubul Sportiv Contratimp Câmpina, în grupa de performanţă şi au vârstele cuprinse între 7 şi 12 ani, provenind din localităţi diferite ale judeţului Prahova: Câmpina, Băneşti, Breaza, Floreşti, Băicoi, Măgureni, Scorţeni, Cornu şi Telega. 



Conform declaraţiilor celor doi promotori ai proiectului, Irinel Dumitraşcu şi Octavian Postolache, toţi aceşti copii au fost iniţiaţi pornind de la nivelul zero, evoluţia lor fiind una spectaculoasă iar unul dintre aceşti tineri înotători, Eduard Postolache, a participat pe data de 8 februarie a acestui an, la Ultra Swim Challenge 2014, înotând 3200 de metri fără oprire, timp de o oră, în scop caritabil. 
Compoziţia grupei de performanţă este următoarea: 1. IOANA DRAGOMIR, Câmpina (n. 2006 - în echipă din iulie 2013); 2. STEFAN RACHIERU, Breaza (n. 2006); 3. IULIAN ANTIMIU, Băicoi (n. 2006); 4. DORIA STOIAN, Câmpina (n. 2005 – în echipă din aprilie 2013); 5. ANDREEA VACARU, Scorţeni (n. 2005 – în echipă din iulie 2013); 6. STOIAN ANTONIO, Telega (n. 2005 – în echipă din septembrie 2013); 7. CAROL  BANU, Cornu (n. 2004 – în echipă din martie 2013); 8. STEFAN MANTA, Măgureni (n. 2003); 9. EDUARDO POSTOLACHE, Măgureni (n.2002); 10. MATEI VISOIU, Câmpina ( n 2002); 11. IOANA NICOLAESCU, Câmpina (n. 2002 - în echipă din mai 2013); 12. EMA MARES, Bănesti (n. 2001); 13. BIANCA VADUVA, Câmpina (n. 2001); 14. CLAUDIU PAVEL, Floreşti (n. 2001); 15. ADRIAN OLARU, Floreşti (n. 2001).


Toţi aceşti cincisprezece înotători beneficiază de posibilitatea de a se antrena câte două ore pe zi, timp de şase zile pe săptămână, de a se deplasa la concursuri şi de a plăti taxele aferente acestora datorită finanţării efectuate, un gest generos, de către investitorul TinMar Ind SA, câmpinean iubitor şi susţinător al sportului. 
Scopul proiectului născut din colaborarea trio-ului Contratimp – TinMar – ProCâmpina este, aşa cum am văzut, încurajarea înotului de performanţă, sperând să aducă oraşului şi ţării noastre campioni europeni, conştienţi fiind şi de faptul că performanţa nu se face de pe o zi pe alta. Baza sportivă, Bazinul Didactic de Înot, este fundamentală în formarea acestor sportivi, campioni în devenire.
Prima competiţie la care a participat grupul de performanţă Contratimp s-a consumat sâmbătă, 22 februarie şi duminică, 23 februarie, la Bazinul Olimpic din Braşov, sub titlul Cupa Braşov, ediţia I-a. Următoarele concursuri în cadrul cărora înotătorii de la Contratimp îşi vor măsura puterile cu conaţionalii lor sunt: Memorialul „Schier Herman”, ediţia a V-a (Oradea, îceputul lunii martie), „Campionatele Naţionale pentru copii 11, 13 ani şi juniori” (Bucureşti, aprilie).

“Souvenirs du printemps” sau terapia prin artă

La Casa Municipală de Cultură "Geo Bogza" a avut loc sâmbătă, 22 februarie, vernisajul expoziţiei de pictură, fotografie, icocografie şi obiecte de artizanat, "Souvenirs du Printemps”.


Principalii “actori” care expun pe scena Primăverii de la Casa de Cultură sunt copiii de la spitalul de psihiatrie Voila (lucrări realizate în urma şedinţelor de terapie prin artă - în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici Câmpina) şi de la Şcoala “Ion Câmpineanu”, alături de  artişti plastici profesionişti şi amatori (Camelia Tache, Melania Goage, Cristina Popescu, Amalia Suruceanu, Mihai Boroiu, Nestor Nicolae, Elisei Comnoiu, Marilena Dulu, Mihai Dulu, Mihaela Poalelungi). Este de remarcat dorinţa tuturor de a crea a atmosferă caldă, în care să fie etalate şi promovate lucrări specifice anotimpului. 


Vernisajul a oferit oaspeţilor posibilitatea participării la o tombolă, premiile fiind dăruite de către expozanţi, organizatori şi de către Floraria Siati (Carrefour). 
Pentru încurajarea continuării activităţii artistice a copiilor de la Spitalul Voila a avut loc o strângere de fonduri, care vor fi investite în achiziţionarea de materiale de lucru.
Iubitorii de frumos sunt aşteptaţi să viziteze expoziţia până la data de 10 martie, de luni până sâmbătă, între orele 9.00-16.00, de unde pot achiziţiona obiecte unicat, executate de artişti din zona noastră! 

O nouă întâlnire a Club Femina în acorduri latino şi vibraţii de vioară

Joi, 20 februarie, a avut loc o nouă serie a manifestărilor organizate de Club Femina, sub egida Asociaţiei Pro Câmpina, la Club Live, în incinta Casei Tineretului din Câmpina. Evenimentul a fost încununat cu succes, deşi numărul participantelor nu a fost atât de mare pe cât s-au aşteptat organizatoarele. 
Seara a debutat, ca de obicei, cu un cuvânt călduros de deschidere din partea preşedintei Asociaţiei Pro Câmpina, doamna Irinel Dumitraşcu, care a făcut cunoscut programul întâlnirii şi le-a mulţumit pentru prezenţă artiştilor, precum şi membrelor Clubului Femina. 
Spectacolul de hituri latino oferit de tânăra solistă Oana Elena Stoica a fost la superlativ: candoarea, pe de o parte şi forţa, pe de altă parte, a vocii ei, au delectat sufletul audienţei. 


A urmat un extraordinar recital de vioară al artistului Iustin Gâlea, membru al trupei de divertisment 2Man Show, care le-a fermecat pur şi simplu pe membrele Clubului Femina şi pe ceilalţi invitaţi. 
„Recitalul a fost minunat, Iustin Gâlea este un mare talent! Când l-am ascultat interpretând Balada lui Ciprian Porumbescu, am simţit fluturi în stomac şi nu îndrăzneam să respir, ca să nu-i alung”, ne-a declarat una din doamnele prezente. 


Clubul Femina vă aşteaptă cu drag şi este deschis tuturor doamnelor şi domnişoarelor, indiferent de vârstă, primeşte sugestii, sfaturi, idei sau critici din partea oricui doreşte să participe la întâlnirile sale sau intenţionează să se implice în activităţile pe care acesta le organizează cu cadenţă lunară.
Asociaţia Pro Câmpina şi Clubul Femina mulţumesc  domnului Liviu Briciu şi Club Live pentru găzduire, dar mai ales artiştilor care au oferit o seară minunată doamnelor prezente la acest eveniment. 
Anca HUŢU

Atitudinea NU dăunează grav sănătăţii!

Noi note despre nesimţire

Recrudescenţa mitocăniei (dar cat de departe de caragelianul esti un mitocan!) afectează societateă românească la toate palierele, pe verticală, orizontală şi diagonală. Nu intenţionăm să ne referim la nesimţirea politică, ea are vechi state de plată în România, nu a inventat-o niciunul din personajele politice de acum chiar dacă ea este rafinată neîncetat de douăzeci si cinci de ani încoace. Şi dacă tot îi înjurăm pe politicienii actuali care au şi ei o vilişoară- două- trei, un cont-două- trei ce înjurătură ar trebui să folosim pentru cel care ne-a deformat iremediabil, pentru ţăranul din Scorniceşti a cărui moşie era însăşi ţara? Ne intrigă expansiunea nesimţirii la oamenii de rând dar şi la cei care activează în diverse republici utopice ale spiritului, în domeniul culturii. Ai putea crede că oamenii de cultură ar trebui să aibă o altă ţinută, o altă moralitate, având în vedere gradul lor avansat de cunoaştere însă de multe ori se dovedeşte că defectele oamenilor mărunţi se transmit la fel de bine şi celor mai acerbe şi rafinate spirite. Atitudinea ingenua a celor care adoptă nesimţirea ca stil de viaţă se bazează pe speranţa că nesimţirea lor nu va fi băgată în seamă, că nu va fi observată iar în cazul în care ea este atât de stridentă, bunul simţ inoculat în ceilalţi va impiedica tragerea semnalului de alarma si denunţarea nesimţirii. Nesimţitul doreşte ca nesimţirea să-i fie nesocotită, bagatelizată pentru că puţină lume are curajul şi dorinţa de a-şi distruge confortul psihic condamnând-o ferm, acceptând confruntarea, până la urmă. 


Suntem naivi dacă acceptăm de la nesimţit o nesimţire crezând că este prima şi ultima. Acesta va continua să adopte şi livreze nesimţiri căci speră că dacă te-a dus o dată, te va mai fraierii şi următoarea dată şi tot aşa. Nesimţitul ia în calcul şi capacitatea mare a oamenilor normali de a uita şi ierta. Nesimţitul este parşiv şi mic manipulator. Uneori poate fi şi un bun actor, mimând melancolia, modestia, altruismul, curajul şi dragostea de ţară. Să nu ne facem iluzii, el nu are niciuna din trasaturile enunţate mai sus, căci acţiunile sale se învârt doar în jurul propriului său interes, singurul lucru ce-l mână de la spate. După cum bine o exprimă cuvântul, simţirea este negată, simţirea pentru altul, totul rezumându-se la satisfacerea propriului interes. Nu sunt sigur dacă nu cumva nesimţirea însoţeşte sau este provocată de două boli psihice care fac ravagii în România: paranoia şi isteria. Nesimţirea generalizată este o altă grea moştenire a vechiului sistem la care s-a adăugat zaţul tranziţiei nesfârşite către normalitate. Ne-simţirea a devenit brandul ţării. Nu simţim normalitatea şi nu avem organ pentru decenţă. Nesimţirea este promovată pe toate canalele media. Amuzant şi îngrijorator este şi tipul de emisiune care face rating, bazându-se pe reţeta nesimţirii în diversele ei forme. A sufla mucii în fasole, reţeta absolută a nesimţitului. Cronicari vestiţi au scris despre nesimţitul român, acesta fiind unul din subiectele recurente ale presei culturale româneşti. Ce ne facem însă căci pe nesimţitul român nu-l ating astfel de critici ironice, el nu-l citeste pe Andrei Plesu în Dilema Veche. Nesimţitul român este imun la cultură, singura lui obsesie şi plăcere fiind burdihanul şi organul ce-i atârnă dedesubt. Pe care-l are pe buze încontinuu, organul fiind cel mai folosit cuvânt din limba română. Ce organu meu vrei bă? este imprecaţia cea mai folosită, împreună cu afirmaţia răutăcioasă şi ameninţătoare să-mi bag organu’!. În cazul nesimţitului, diplomaţia este sinonimă de foarte multe ori cu laşitatea. Atunci când nu ai curajul de a spune un adevăr care se cere imperios rostit se cheamă că eşti diplomat. Dacă-l spui, iscând scandal, nu eşti diplomat iar aceasta se poate transforma într-un defect major. Binomul laşitate/diplomaţie se aplică foarte bine şi în sistemul politic internaţional de-a lungul istoriei. Nu au fost oare diplomate, prea diplomate, democraţiile occidentale de-a lungul lentei ascensiuni către putere şi măcel a lui Hitler în anii 1930, fără a întreprinde nimic concret decât atunci când era deja prea târziu? Aceeaşi diplomaţie laşă era denunţată de disidenţii sovietici de-a lungul razboiului rece. Soljenitin, Zinoviev dar si Revel şi mulţi alţii denunţau laşitatea occidentală în faţa agresiunilor continue ale ţărilor comuniste. Capital este cui sau împotriva cui este aplicată arma diplomaţiei care, dacă este folosită de oameni raţionali, în circumstanţe raţionale, poate avea rezultate. Acesta este cazul în care se întâlnesc democraţiile care, negociind, ajung la soluţii de compromis. Însă ce te faci când descoperi că dictatorii îşi pierd această calitate şi depăşesc pragul raţionalului? 

La nivel micro regăsim aceeaşi situaţie. Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Diplomaţia nu funcţionează când ea este aplicată nesimţitului român pentru că acesta nu are o viziune normală, raţională asupra mersului lucrurilor. Nesimţitul român este convins că cei care dau dovadă de diplomaţie sunt slabi, pot şi trebuie dominaţi şi supuşi pentru că nu au puterea să reacţioneze. Domnia dictatului şi raportul dificil de stabilit între raţional şi iraţional permit şi încurajează această situaţie. Diplomatul raţional se gândeşte de sute de ori înainte de a apela la calea legala de regementare a unui conflict tocmai pentru că nesimţitul i s-a strecurat pe nesimţite în inconştient, i-a prins de frică, cum se spune, suflă şi în iaurt. Se refugiază într-o justificare facilă omu e nebun! O altă remarcă (de bun simţ): în raportul cu diplomatul, nesimţitul aplică din plin, până-n pânzele albe, metoda bluff-ului, merge până-n pânzele albe ştiind, simţind instinctiv că diplomatul nu-l va urma pe acest drum spinos, preferând de o mie de ori să cedeze şi găsind nenumărate scuze pentru aceasta (să nu se complice etc.) Exact la fel procedează şi dictatorii! Carierele unui Hitler sau Stalin sunt pline de astfel de exemple. Ambii s-au oprit doar atunci când, în ceasul al 12-lea, democraţiile occidentale au pus piciorul în prag, declansând riposta armata. Abia atunci când i se pune o piedică /rezistenţă nesimţirea îşi începe sfârşitul, buboiul minciunii se sparge. Nesimţitul tremură pentru că nu se aşteaptă fiind dedat la metodele sale de intimidare. Însă nu trebuie să avem iluzia că redevine (dacă a fost vreodată) raţional! Dimpotrivă! Trăind într-un univers dominat de fantasmele sale de putere, nesimţitul va acţiona şi mai iraţional, simţind dorinţa primară să se razbune. Ceva ce era al lui îi este luat sau ameninţat. Ce? Jucăria lui dragă, mica sau marea putere pentru că această schemă se aplică atât unui dictator sângeros precum Gaddafi cât şi unui şef de scară, presedinte de asociaţie, primar de comună sau guru de cenaclu. Idealul general uman pe care nesimţiţii îl periclitează este cel al pacii (interioare), al liniştii. Oamenii normali îşi doresc o viaţă normală, fără conflicte violente, cu treceri lente de la o etapă la alta şi ar face aproape orice pentru a o păstra în aceste coordonate dulci. Nesimţitul atentează tocmai la acestă năzuinţă general umană, şantajul fiind enunţat astfel (în simplitatea lui primară): linişte contra cedare. Însă până unde se poate merge cu cedarea? Care este punctul din care nu mai există întoarcere? Mister.     

Nesimţitul in genere are o viaţă goală care fiind goală îi permite să o încarce cu venin, lichid inflamabil, invidie şi gelozie. Se cheamă că are loc. În plus, nesimţitul are o necesitate patologică de a controla. Aceasta ascunde complexe de inferioritate ample căci nesimţitul nu este împăcat cu ceea ce a realizat în viaţă, dacă este cazul să-şi pună această întrebare. Este fericit, jubilează doar atunci când generează rău, când îţi pune un stâlp în faţă doar de amorul artei, doar pentru a-ţi demonstra că are această forţă. Că poate. Că nu-l poţi ignora. Prima soluţie care poate fi adoptată este cea a confruntării deschise cu toate reprecursiunile ce o presupune. Cea de a doua: nu există durere mai mare pentru nesimţit decât ignoranţa căci aceasta îi transformă existenţa într-o non-existenţă. Şi, în mod logic, nu ai cum să porţi un dialog cu cineva care nu există. Apelând la acest raport divin inversat, dacă se reuşeşte, căci nesimţitul va face totul pentru a fi băgat din nou în seamă, pentru a re-intra în câmpul tău vizual, vei scoate răul în afara ta.
Codruţ Constantinescu

18 februarie 2014

Câmpina, un oraş dulce ca mierea Târgului

De opt ani de zile, Asociaţia Apicolă “Valea Prahovei”, Consiliul Local şi Primăria Câmpina organizează anual, în februarie sau în martie, Târgul Mierii. Evenimentul a câştigat, an de an, tot mai multă popularitate şi apreciere, astfel că municipiul nostru a căpătat, măcar 2-3 zile din cele 365 ale anului, renumele de “oraşul al mierii”. Renumele nu are chiar statut de brand, deoarece în zona Câmpinei nu se prea “produce” miere. Zona din jurul oraşului, deşi are destui apicultori înregistraţi, nu reprezintă un loc predilect în care crescătorii de albine să vină în “pastoral”, cum numesc ei zona cu vegetaţie înflorită numai bună pentru a oferi un loc de muncă şi de polenizat harnicelor albine. Cu toate acestea, prin ediţia a noua a Târgului Mierii, găzduit mereu de Casa Tineretului, se poate spune că ultimele trei zile ale săptămânii trecute nu au găsit Câmpina cu lapte şi miere curgând pe străzile sale, ci numai cu miere curgând, în foaierul şi pe platoul din faţa Casei Tineretului, din sute de cutiuţe împărţite şi din butoiul firmei organizatoare, în gurile miilor de vizitatori dornici să se dedulcească pe gratis din acest aliment atât de benefic şi de popular, unul dintre puţinele alimente naturale accesibile omului simplu, cu toate că multe preţuri erau destul de obraznice. 



Deschiderea oficială
Vineri, Târgul Mierii a fost deschis oficial de către primarul Horia Tiseanu, care poate fi considerat “naşul” evenimentului, deoarece prima ediţie s-a întâmplat în primul său mandat în fruntea comunităţii câmpinenilor. La inaugurare, au mai participat deputatul Virgil Guran, viceprimarul Ion Dragomir, administratorul public al municipiului, Remus Bădulescu, şi câţiva consilieri municipali. Primarul a vorbit despre tradiţia şi valoarea acestei manifestări, despre faptul că oraşul nostru este predestinat, prin istoria sa consemnată, să fie gazda unui asemenea eveniment. Apicultura are o semnificaţie deosebită pentru Câmpina, întrucât prima atestare documentară a localităţii s-a întâmplat la 8 ianuarie 1503, când un crescător de albine local, Mansul din Kympena, a fost trecut în registrul de vamă al Cetăţii Braşovului cu o cantitate însemnată de miere şi ceară de albine, pe care o adusese spre vânzare. După alocuţiunea de la inaugurare, primarul a declarat presei câteva cuvinte: “Mă bucur că oamenii au venit în număr mare să vadă ce se întâmplă pe aici. Şi, de ce nu, să cumpere miere sau diverse alte produse apicole. […] Mierea e alimentul cu care am crescut şi cu care sunt obişnuit încă din fragedă copilărie. Bunicul meu s-a ocupat de apicultură, ţin minte şi acum o imagine din copilărie, aceea a borcanului de peste 20 de litri cu o miere foarte vâscoasă, foarte parfumată, închisă la culoare, pe care o mâncam mereu cu plăcere.” 

Cel mai bun degustător de miere
Vineri, după inaugurare, s-au desfăşurat tradiţionalele concursuri “Cel mai bun degustător de miere” şi “Cel mai mare mâncător de miere”. La primul dintre ele, a participat, ca şi în unii ani precedenţi, primarul Horia Tiseanu, un cunoscător şi preţuitor al mierii. Anul trecut, edilul-şef  a câştigat locul 2, în urmă cu patru ani, a fost câştigătorul concursului, dar la această ediţie, Horia Tiseanu nu a mai urcat de podiumul concursului. Asta nu-i ştirbeşte reputaţia de “conaisseur passioné”. 


Noi credem că pur şi simplu nu s-a întrebuinţat prea tare, să nu creadă lumea că e trucat concursul. Cel mai bun degustător de miere a fost declarat city-managerul Remus Bădulescu, cu şase sortimente de miere ghicite din zece încercate. 

Un concurs periculos
Al doilea concurs, “Cel mai mare mâncător de miere”, a fost câştigat de acelaşi localnic care a reuşit această performanţă şi în precedentele două ediţii. Nea Cornel, campionul mierii înghiţite fără nicio greaţă, are în dotare, mai mult ca sigur, şi un pancreas fără cusur, care secretă insulină în doze potrivite oricând şi oricum. Pentru a treia oară, riscând o glicemie la cote diabetice, câmpineanul care bea mierea ca pe apă a plecat acasă cu o bicicletă de 600 de lei, dar şi cu 1,5 kg de miere caldă în stomac, înghiţită în 45 de secunde. 


Timpul stabilit anul trecut, 18 secunde, rămâne în continuare recordul său personal absolut. Întrebându-l în legătură cu timpul mult inferior celui din 2013, “spaima mierii” ne-a dat repede explicaţia: “Ce să-i fac, mierea asta a fost mult mai groasă decât cea de anul trecut.” Preşedintele AAVP, Mihai Apostolescu, organizatorul evenimentului, ne-a declarat că se gândeşte serios ca, începând cu ediţia din anul viitor, să nu mai organizeze acest concurs, deoarece poate fi periculos pentru sănătatea participanţilor. Anul acesta, cu chiu cu vai, s-au strâns trei concurenţi (nea Cornel şi-a declarat din start disponibilitatea, dar nu se putea face concurs decât cu trei persoane). Oricât de bine au fost investigaţi concurenţii din punct de vedere medical înaintea întrecerii (un echipaj de la Şcoala Postliceală Sanitară AMUS le-a verificat glicemia), după îngurgitarea atât de rapidă a unei căni de 1,5 kilograme, oricărui participant i s-ar putea face rău din cauza unei posibile precome diabetice.

O largă participare internaţională 
Ediţia din acest an a dovedit că Târgul Mierii a ajuns nu doar o solidă tradiţie, ci şi o manifestare de notorietate internaţională. Mai întâi, s-a auzit de Târgul Mierii de la Câmpina prin Peninsula Balcanică, apoi şi dincolo de limitele ei. Dacă, în anii trecuţi, participări internaţionale însemnau producători de utilaje şi echipamente apicole veniţi din Republica Moldova, apoi şi din Bulgaria, anul acesta au fost participanţi veniţi din Franţa (Thomas, considerat printre cei mai cunoscuţi  producători din lume în domeniu), Italia (Quarti), Turcia, Serbia, Ungaria, Bulgaria şi Polonia. Cel puţin aşa ne-a declarat, cu prea multă încredere parcă, Mihai Apostolescu, preşedintele Asociaţiei Apicole “Valea Prahovei”. Pe teren, în afară de francezii de la Thomas şi de italienii de la Quarti, noi alţi străini nu am văzut. Ceilalţi participanţi străini probabil ori erau pe drum, ori se ascundeau de noi. Sau numai i-au spus lui Apostolescu că vor veni, dar n-au mai ajuns. “Cu sprijinul municipalităţii, Târgul a crescut an de an, iar la ediţia acesta ne-a dat Dumnezeu din nou vreme bună. Am avut aproape 100 de expozanţi, asta însemnând nu doar apicultori şi producători de utilaje apicole, ci şi meşteri populari. Am avut circa 30 de standuri cu miere şi produse apicole. Suntem foarte mulţumiţi de evidenta creştere în popularitate a evenimentului nostru”, ne-a declarat Apostolescu. Numărul mare de participanţi a făcut să se umple nu doar platoul din faţa Casei Tineretului, ci şi întinsa parcare, recent amenajată, din spatele clădirii. Oricum, participarea internaţională din acest an face dovada importanţei evenimentului care îi adună la Câmpina pe crescătorii de albine şi pe cei din industria alimentară de profil. 

Colegiul Forestier a avut un stand foarte apreciat
La etaj, Colegiul Tehnic Forestier a avut un stand de prezentare foarte apreciat. Un stand cu elementele din lemn ale echipamentelor necesare apicultorilor, dar şi cu produse de artizanat şi prăjituri făcute din mâinile pricepute ale câtorva eleve prezentatoare.


 “Avem un stand cu echipamente apicole realizate în atelierul liceului nostru, dar şi cu produse manufacturate realizate de câteva eleve ale noastre care fac, de ani de zile, muncă de voluntariat. Ele vor merge într-un schimb de experienţă în Franta, iar pentru a face rost de banii de drum, îşi prezintă aici o parte din produsele creaţii proprii, care se vând foarte bine. Majoritatea exponatelor sunt prăjituri cu miere, ca să nu ieşim din specificul manifestării”, ne-a declarat Adrian Şovăială, reprezentantul Colegiului Tehnic Forestier. 

Cel mai bun producător de miere, câmpineanul Gheorghe Mihai
Cel mai bun producător de miere la această ediţie a fost declarat câmpineanul Gheorghe Mihai, un apicultor cu doar trei ani vechime în breaslă, lucru ce atestă faptul că apicultura poate fi practicată cu bune rezultate şi de către aceia care nu au foarte multă experienţă în domeniu. Totul este să respecţi cu stricteţe regulile. Şi, mai mult, să respecţi albinele şi să le îndrăgeşti ca pe nişte animale de companie. L-am întrebat pe Gheorghe Mihai de ce a fost mierea sa cea mai apreciată de juriul extrem de exigent. “Pentru că eu am căutat să mă duc cu albinele în zonele cele mai ecologice accesibile, pentru că nu mi-am bătut joc de munca albinelor şi de munca mea. Institutul Apicol din Bucureşti, după probele pe care le-am trimis, mi-a confirmat că am o miere bio. Eu nu umblu cu şmecherii, cum mai fac unii, am adus mierea exact cum am extras-o. Exact cum a lăsat-o Dumnezeu. Am 60 de stupi şi îi îngrijesc cu multă dragoste. I-aş sfătui pe câmpineni să renunţe la zahăr, pentru că e plin de chimicale, deci foarte toxic, şi să folosească numai miere; la prepararea mâncărurilor, la cafea, la ceai, la ce vor ei. Numai să nu mai folosească zahărul din comerţ, dacă ţin la sănătatea lor. Aş mai sublinia şi o problemă pe care o întâmpinăm în unele localităţi, când mergem cu albinele în pastoral, unde unii primari (nu toţi, recunosc, majoritatea ne respectă), pretind să le dăm şpagă ca să ne primească. Am avut probabil şi noroc la câştigarea concursului, de vreme ce un cumătru de-al meu, care m-a iniţiat în tainele apiculturii, care mi-a fost profesor, cum ar veni, a fost la şase locuri distanţă de mine. De aia eu zic că în apicultură, mai mult ca în orice alt domeniu, elevul poate să-şi întreacă profesorul”, ne-a declarat producătorul care a adus cea mai bună miere la această ediţie a Târgului. A.N.

Editorial

DISPARIŢIE INUTILĂ…

Aşadar o adolescentă a fugit de acasă! Întîmplarea s-ar fi pierdut neştiută, anonimă, aşa cum rămîn cele cîteva mii de cazuri similare (ne spun statisticile) dintr-un an. Numai că inginerii de imagine ai puterii au decis că aici e de supt sînge de electorat şi au declanşat nebunia televizată. Vrînd să facă uitat episodul avionului prăbuşit, şi-au umflat muşchii, au mobilizat stupid SRI, Ministerul de Interne, Jandarmeria, au făcut (auzi, Doamne!) celulă de criză şamd. Parturient montes, nascetur ridiculus mus (Horaţiu – Ars Poetica) Se screm, adică, munţii spre a naşte un şoricel ridicol. Pentru că fata vine singură acasă, iar ăştia o dau iar pe bîlbe, se anunţă că a recunoscut-o controlorul de tren, dar pentru că asta le strica pasenţa triumfalistă, un purtător de cuvînt se laudă că au găsit-o poliţiştii. Tot acest tam tam produce, pe scurt, mai multe traume copilei decît criza, normală probabil, prin care trece. Ştiu, din păcate din experienţă personală, că acţiunile în astfel de situaţii lasă mult de dorit. Sunt 11 ani de cînd, într-un caz foarte asemănător acestuia, un copil de aceeaşi vîrstă a dispărut şi de atunci nu s-a furnizat părinţilor nici măcar o informaţie. Or mai fi evoluat lucrurile de atunci, au mai apărut ceva ONG-uri, dar obsesia de a face totul doar pentru „imagine” a rămas intactă. Vă dau un exemplu, legat de o temă asemănătoare, care, la fel, face periodic valuri în presă: siguranţa în şcoli. Îi pasă, realmente guvernului de aceasta? Atunci ar plăti de la buget (cf. Constituţiei învăţămîntul este gratuit, se subînţelege că toate  cheltuielile implicate) paza, şi nu ar fi nevoie să cotizeze părinţii, cu tot circul subsecvent. Dar să ne întoarcem la biata puştoaică, a cărei intimitate a fost sfîşiată de haitele reunite ale politicului şi micului ecran. Ea a mai devenit pretext şi pentru o serie furibundă de atacuri împotriva BOR. Nu grija pentru destinul adolescentei (sau al copiilor din România, victime al celui mai idiotizant şi slab sistem de învăţămînt din Europa, de exemplu) îi mînă în luptă pe aceşti „cavaleri” ai apocalipsei religioase. Un Sebastian Bodu, devenit nu ştiu cînd psiholog, se arată revoltat că fetiţa avea un duhovnic, ca şi cum aceasta ar fi jucat rolul principal în Nymphomaniaque. Asta arată, pe lîngă prostie, şi o crasă incultură. Cînd critici ceva trebuie să ştii despre ce vorbeşti. Şi cam acesta e tonul general al acestei furibunde campanii. Sigur că BOR are o strategie de imagine mizerabilă şi are hibe cît Catedrala Neamului. Ştiţi cum fac „doamnele rome” cînd se iscă în şatră cîte o încăierare: îşi iau plodul de picioare şi încep să-l învîrtească transformîndu-l în armă. Cam aşa au făcut politrucii noştri obsedanţi de breaking news cu biata elevă, al cărui nume nu l-am scris înadins, pentru că e doar un adolescent în căutare de sine, regula aia cu protejarea identităţii minorului văd că n-a funcţionat în acest caz, dacă a fost interes naţional, să arătăm ce guvern grijuliu şi patern avem… Au dat cu ea în biserică şi duhovnici, ca şi cum aceştia ar fi cancerul cel mai grav al României. Aştept ca numeroasele organizaţii care apără drepturile copiilor în România să dea în judecată guvernul şi publicaţiile care au făcut publice amănunte intime care nu aveau ce căuta în spaţiul public. Să prezinți ca pe niște criminali potențiali pe duhovnic sau pe călugărul care se pare că a dus-o totuși la gară, în timp ce eliberezi pe bandă rulantă violatori, pedofili și tîlhari din pușcării, în ziua chiar în care Cioacă reintră triumfal în Miliție (sic!) este o performanță de inteligență guvernamentală și deontologie a presei. Săraca fată!

P.S. A picat la ţanc întîmplarea şi pentru a abate atenţia de la eşecul unei coaliţii care, deşi are un parlament apropiat ca majoritate de Marea Adunare Naţională, nu a urnit nici un proiect major de refacere a ţării. Înainte de a-l acuza, fără nici o dovadă, pe duhovnicul fetei, ar trebui să fim exasperaţi de sistemul de plagiate care guvernează învăţămîntul băştinaş. V-aţi gîndit că (şi)  din cauza asta, poate neconştientizată, a fugit tînăra? 
 Christian CRĂCIUN      

“Câmpinenii să aibă încredere în noi, că vom face tot ce se poate pentru acest oraş”

este mesajul viceprimarului Ion Dragomir către locuitorii oraşului

Anul trecut a fost un an dificil pentru administraţia câmpineană, din punct de vedere al folosirii fondurilor proprii colectate la bugetul local, cu toate că nivelul veniturilor realizate a fost unul bun. Lipsa resurselor din bugetul municipiului a fost cauzată de situaţia incertă, nici acum clarificată, a finanţării proiectului european “Modernizare Calea Dacia”, prin care s-a realizat pasajul rutier de la DN1. Derularea proiectului a fost marcată de anumite suspiciuni de nereguli constatate la controalele realizate de inspectorii UE, din cauza unei licitaţii cu o oarecare doză de subiectivism şi a schimbării soluţiilor tehnice iniţiale. Acest lucru a dus la aplicarea de către Autoritatea de Management a două corecţii financiare în valoare totală de 3,4 milioane de lei, dar şi la blocarea celor peste 10 milioane de lei datorate Primăriei Câmpina de către Ministerul Dezvoltării. Pentru că nu s-a putut face o compensare a plăţilor, executivul câmpinean nu numai că nu a primit ultimele 10 milioane de lei din banii europeni, sumă solicitată prin ultimele două scrisori de rambursare (justificate prin faptul că toate plăţile pentru lucrările constructorilor fuseseră achitate de către municipalitate), dar nici diferenţa de şapte milioane lei nu o va primi prea curând. Deoarece, atunci cand s-a făcut proiectul bugetului local, s-au luat în calcul şi banii pe care municipalitatea câmpineană trebuia sa îi primeasca de la Ministerul Dezvoltarii pentru finalizarea proiectului european, neprimirea acestor sume a afectat derularea cu fonduri proprii a unor obiective de investiţii destinate infrastructurii câmpinene. Alte investiţii publice prevăzute în buget local au fost amânate şi se vor executa în 2014. La ultima şedinţă din 2013 a Consiliului Local, bugetul câmpinean s-a închis pe minus. Situaţia, şi aşa complicată, s-a complicat şi mai mult în urma reclamaţiei făcute de un anonim, care a reclamat calitatea necorespunzătoare a lucrărilor la acest pasaj rutier. Ancheta derulată de către inspectorii DLAF este în curs de desfăşurare şi se pare că nu se va încheia prea curând. Până la terminarea anchetei DLAF, finanţele publice câmpinene rămân cu un mare semn de întrebare.
Pentru că primarul Câmpinei este o persoană foaaarte ocupată, drept pentru care este foarte greu de găsit, nu doar la fizic, ci şi la telefon (cel puţin, pentru publicaţia noastră), am încercat să aflăm cum a fost anul 2013 pentru executivul local de la al doilea demnitar al municipiului, viceprimarul Ion Dragomir, care se arată mulţumit de realizările municipalităţii din anul precedent.


Reporter: Cum a fost anul 2013 pentru administraţia câmpineană? Dar pentru câmpineni? 
Ion Dragomir: Apreciez că în 2013 ne-am atins toate proiectele propuse prin bugetul de venituri şi cheltuieli. Cred că banii au fost utilizaţi corespunzător şi tot ce am făcut anul trecut pentru municipiul Câmpina aduce mulţumire şi cetăţenilor câmpineni, pentru că tot ceea ce facem nu facem pentru noi, o facem pentru acest oraş. În limita sumelor avute la dispoziţie, am reuşit să modernizăm tot ceea ce ne-am propus. Dintre realizările de anul trecut, aş aminti aleea pietonală din jurul Parcării Centrale, pasajul pietonal de la Ceas, înlocuirea Ceasului. Aş vrea să-i liniştesc pe cei care care au făcut o problemă din lipsa termometrului la noul ceas. Îi vom aduce acestuia şi un termometru. Pe investiţii, lucrările au fost realizate cum ne-am propus. Am modernizat în 2013 multe străzi: Podului, Ecaterina Teodoroiu, Muscel, Primăverii, 22 Decembrie, Energiei, Strandului, Nicolae Grigorescu, Vasile Lucaci, Constantin Istrati, Serei, Ciocârliei. Am amenajat, de asemenea, parcările din zonele B.P. Hasdeu, Victoriei, Mihai Eminescu, Sălaj, Soarelui, Erupţiei. Am reabilitat două tronsoane importante din bulevardele centrale ale oraşului: Barieră – Bdul Culturii şi Emon – Sera Primăriei. Vom continua anul acesta pe Bdul Carol I, pe tronsoanele unde Hidro Prahova nu intervine cu canalizări. 
Rep. : Dincolo de evidenta sa valoare de întrebuinţare şi de imagine, pasajul rutier de la DN1 pare a fi o piatră de moară pentru finanţele publice locale din următorii ani.
I.D. : Nu cred că pasajul este o piatră de moară pentru Câmpina, ci este o realizare foarte importantă. Este o lucrare vizibilă, apreciată de toată lumea. Sunt câteva probleme în ceea ce priveşte încasările, pentru că mai avem nişte bani de recuperat. Existând acea reclamaţie anonimă, sunt nişte cercetări făcute de către DLAF, care, la finalizarea lor, sigur vor duce la un rezultat bun, astfel încât să ne putem încasa banii pe care îi avem de primit. 
Rep. :  Mă refeream la multele milioane care au fost luate în calcul la realizarea investiţiilor, dar care s-ar putea să nu mai fie returnate municipalităţii de către Ministerul Dezvoltării.
I.D.: Pentru realizarea veniturilor proprii estimate, am avut într-adevăr nişte probleme, dar am reuşit să ne descurcăm şi fără acei bani europeni. Prea multe nu vă pot spune despre această investiţie, pentru că nu m-am ocupat eu de ea.
Rep. : În vara trecută aveaţi o relaţie tensionată cu primarul oraşului. Cum consideraţi relaţia actuală cu Horia Tiseanu?
I.D. : În prima jumătate a anului trecut, nu am colaborat deloc bine, dar spre sfârşitul anului pot spune că lucrurile s-au ameliorat sensibil, iar acum am o relaţie normală, chiar bună, cu edilul-şef, din punct de vedere instituţional. 
Rep. :  Care sunt principalele obiective de investiţii în 2014?
I.D. : Ca investiţii, anul acesta avem de modernizat patru străzi din cartierul Veteranilor (General Ioan Stoica, Col. Haralambie Săvulescu, Gloriei şi Bujorului), realizarea unui sens giratoriu la intersecţia străzilor Bdul Nicolae Bălcescu şi Calea Dacia, reabilitarea Şoselei Paltinu, un sistem video de supraveghere a principalelor intersecţii şi a intrărilor în oraş, amenajarea Lacului Curiacul. Vom reabilita, de asemenea, parcurile Millia (unde vom amplasa şi o fântână arteziană), Trandafirilor (de la notariate) şi Durbac (de pe Câmpiniţa), la care se adaugă finalizarea amenajării peisagistice a Pasajului de la Ceas. Vom repara parcările din zonele Henri Coandă, Piaţa Centrală, Spitalul Municipal şi Ecaterina Teodoroiu (lângă Cirex). Vom avea în vedere şi reabilitarea a 16 străzi şi alei (strada Constructorului, Aleea Izvoarelor, strada Amurgului, strada Atelierelor, străzile Bucegi şi Ghiocei, alee din Bd. Nicolae Bălcescu, alee din Strada Orizontului, alee din Bd. Nicolae Bălcescu, lângă podul de la Băneşti, alee din Strada I. H. Rădulescu (ultima pe stânga, spre nord), prelungire Strada Şoimului din Calea Doftanei, Strada Tineretului, alee din Calea Dacia, Aleea Piatra Arsă, Strada Puiu Sorin, prelungire Strada 1 Decembrie 1918. Va fi reabilitat şi o parte a Bulevardului Carol I: tronsonul cuprins între Casa Cărţii şi intersecţia cu Strada Sondei.  Reabilitarea infrastructurii stradale ne va costa 7,6 milioane de lei. Nu cred că vom avea probleme cu finanţarea lucrărilor. Anul trecut am avut venituri de 75 de milioane de lei, iar anul acesta am estimat că vom colecta şi primi fonduri de 76 milioane de lei. 
Rep. : Un mesaj pentru câmpineni…
I.D. : Câmpinenii să aibă încredere în noi, fiindcă noi tot ce realizăm facem pentru câmpineni şi pentru Câmpina. Vom face tot ce se poate ca oraşul să arate cât mai bine. A.N.

Eşecul unei societăţi care îşi abandonează până şi muribunzii

Un caz social terminat în mod tragic ridică o întrebare chinuitoare şi cenuşie precum viaţa unui muribund: este municipalitatea capabilă să adăpostească în Centrul Social de lângă Spitalul Voila, ridicat şi amenajat pe bani publici, un localnic fără casă, fără familie, în ultimele sale săptămâni de viaţă? Un bolnav de cancer în fază terminală care riscă să-şi trăiască în stradă ultimele zile ale vieţii sale nenorocite. Răspunsul, din câte veţi vedea în continuare, este unul negativ. Cu toate acestea, în cele din urmă, primarul şi conducerea Primăriei au arătat, în final, că se pot implica în înmormântarea după datina creştină a unui nefericit defunct, fără nicio rudă şi niciun sprijin material în finalul vieţii sale pline de mizerie şi de mizerii. 
În fine, să continuăm articolul cu începutul unei poveşti dramatice. Protagonistul ei este Nicolae Apostolescu, fost bolnav de cancer în fază terminală, fost trăitor pe aceste meleaguri, pe care a copilărit, fost ofiţer telegrafist, de loc, din Poiana Câmpina. E un fel de a spune “de loc”, deoarece el nu a avut, în ultimii patru ani, un loc de domiciliu, ci mai multe locuri de pe domeniul public, locuri pe care obişnuia să-şi pună capul pentru a se odihni. Ca pat avea pământul reavăn de sub el, în timpul nopţilor calde de vară, sau orice loc acoperit găsit neocupat, în timpul nopţilor de iarnă. Acoperiş deasupra capului i-a fost, aşadar, bolta cerului înstelat, locuinţa sa fiind, cum s-ar spune, una metaforică, fără pereţi şi fără geamuri. Doar cu nişte stele strălucitoare atunci când “acoperişul” său era senin, nişte stele ca nişte ferestre cosmice prin care putea privi infinitul,  o parte dintr-un univers neţărmurit, atât de departe şi totuşi atât de aproape de micul şi mizerul său univers. Deşi a fost înfiat de nişte bunici din Poiana Câmpina, nu se ştie cum a ajuns fără casă. Bunicii i-au murit de multă vreme, casa lor a ajuns probabil pe mâna altora. Amărâtul nostru personaj a venit din Sinaia în urmă cu patru ani, iar de atunci, Nicu (nume de stradă, nu de scenă), a ajuns un om al străzii şi al nimănui. O perioadă a avut un acoperiş deasupra capului, căci a dormit într-o rablă de maşină abandonată într-o parcare de lângă Electromontaj. 


“Nicu a ajuns şi la Centrul Social de pe Voila, după ce fusese operat de cancer la stomac, iar cancerul începuse să-i cuprindă aproape tot corpul. Din acest aşezământ, el mă suna întruna să-mi spună că nu poate ieşi de acolo ca să-şi facă tratamentul cu citostatice. Trebuie schimbat ceva în programul acestei instituţii, măcar pentru unii dintre cei găzduiţi acolo, cei care sunt bolnavi ce necesită un tratament special. În prezent, îi ţin şase luni, după care nu mai pot fi găzduiţi. Administratorul Centrului este un fost asistent social al Primăriei, Andrei Rugină, absolvent de Teologie. Aşa o fi invăţat la Teologie să se poarte cu oamenii săraci şi bolnavi. Acest Rugină ar trebui să-i trateze pe oamenii străzii ca pe nişte oameni, nu ca pe nişte alte alea. Văd că pentru un câine vagabond se alocă lunar mai mulţi bani decât pentru un om al străzii. Poate dl Rugină crede că aşezământul pe care îl administrează, printr-o fundaţie a Patriarhiei, este pentru VIP-uri. Ei, nu-i aşa. Oamenii străzii sunt oamenii străzii, au o istorie în spate şi trebuie să te porţi omeneşte cu ei. Dacă vrei să le întinzi o mână de ajutor. Dacă îi iei de sus şi vrei să-i umileşti, mai bine lasă-i în stradă. Intrând în conflict cu Rugină, după ce au trecut şase luni, Apostolescu a fost scos cu Poliţia Locală din Centrul Social. L-am ajutat să-şi găsească o gazdă, dar nici acolo nu a stat prea mult, deoarece, aflând că are cancer, bătrâna la care locuia l-a dat afară. A stat un timp şi la Casa Tineretului, sub nişte scări de la subsolul clădirii. Între timp, Nicu a paralizat. A fost dus la Spitalul Municipal, de acolo, trimis la Spitalul Judeţean, apoi la Spitalul Schuller din Ploieşti, de acolo, întors la Spitalul Municipal Câmpina. Într-un târziu, la intervenţia lui Florin Frăţilă, directorul publicaţiei Oglinda şi consilier municipal, şef la Comisia de Cultură, Nicu Apostolescu a fost primit într-un salon al SMC. Înainte de Crăciun cu două zile. Aşa a avut şi el săracu’ parte de un Crăciun mai liniştit. Doctorului Călin Tiu, managerul spitalului, i s-a făcut milă de el şi l-a îngrijit aşa cum se cuvine. Infirmierele au avut grijă de el, lucru pentru care le mulţumesc şi pe această cale. Pe 2 februarie 2014, Nicu Apostolescu a murit la spital. Cu ajutorul Primăriei, am putut să-i facem o înmormântare decentă, după toate datininile creştinilor şi orânduielile bisericeşti”, ne-a povestit Aurora Mocanu, o câmpineancă miloasă care a avut grijă de Nicu Apostolescu în ultimele luni ale vieţii sale. 
O poveste tristă, aşa cum sunt multe dintre poveştile celor singuri pe lume şi aproape de moarte, deveniţi paria societăţii. “După ce nefericitul ăsta ne-a fost trimis înapoi de la Spitalul Schuller, eu am ridicat problema lui şi în Consiliul Local, dar primarul mi-a spus că nu are ce să-i facă, pentru că la Centrul Social nu mai poate fi primit după ce a fost găzduit şase luni. I-am spus primarului să facem ceva cu acest adăpost al oamenilor străzii, care se pare că nu este decât rareori adăpost. Aşa este regulamentul acestui stabiliment, mi s-a spus. Când l-au adus de la Schuller, m-a sunat Aurora Mocanu şi mi-a zis că Nicu a ajuns ca un câine, nu vrea nimeni să-l primească. Am sunat, atunci, la Rugină, am vorbit cu el, am vorbit cu primarul, am sunat la Spitalul Voila, am sunat la Spitalul Municipal, nimeni nu voia, într-adevăr, să-l primească. Primarul mi-a spus că nu poate să-l bage în Centrul Social până nu vorbeşte cu Rugină, iar cu Rugină am vorbit şi eu, dar degeaba; şi mi-a vorbit cu un limbaj total nepotrivit, de parcă el era patronul aşezământului. Atunci l-am întrebat pe directorul Călin Tiu: “Domnule doctor, nu putem lăsa un pacient să moară ca un câine pe stradă, indiferent ce condiţie socială are.” Noroc de la Dumnezeu că am găsit înţelegere la dl doctor Tiu, un mare caracter, care l-a internat în SMC şi l-a îngrijit, de-i dădeau lacrimile bietului om când povestea ce i s-a întâmplat. Doctorul Tiu l-a ţinut în SMC pe spezele lui 100 de zile. Eu cred că trebuie făcut ceva, astfel încât în Centrul Social să poată fi găzduiţi oameni ai străzii aflaţi în ultimele zile ale vieţii. Nu pot fi îngrijiţi aici din punct de vedere medical, dar un pat şi o farfurie de mâncare li se pot acorda. În aceste situaţii extreme, municipalitatea nu are nicio soluţie în prezent, orice bolnav de moarte putând sfârşi în stradă, mai rău ca un animal”, ne-a declarat consilierul Florin Frăţilă, nemulţumit că nu poate urni lucrurile din această împietrită şi inumană situaţie. A.N.        

Andreea Dumitran, operată în Elveţia, se zbate încă între viaţă şi moarte. Să ne rugăm pentru ea!

Cazul câmpinencei Andreea Dumitran, o elevă de gimnaziu şi de toată isprava, revine în actualitate. Andreea este fetiţa de 12 ani care ne-a impresionat pe toţi prin dârzenia cu care luptă pentru a rămâne în viaţă alături de cei dragi, de familia ei minunată, care i-a stat aproape în toate situaţiile dureroase cu care s-a confruntat în ultimii ani. Diagnosticată, cu ceva timp în urmă, cu o maladie gravă (tumoare pe creier), părinţii Andreei au reuşit să strângă o parte din banii necesari unei intervenţii neurochirurgicale de mare dificultate, care nu se poate face în ţară. Cum banii nu au fost de ajuns, tatăl fetiţei, Gabriel Dumitran, a reuşit să obţină, după multe eforturi şi intervenţii la forurile superioare (intervenţii de sprijin a făcut şi deputatului Virgil Guran), formularul E 112, prin care costul operatiei este suportat de Ministerul Sănătăţii. De altminteri, deputatul liberal avut o intervenţie în plenul Camerei Deputaţilor, prezentând cazul Andreei Dumitran la o şedinţă a Camerei Inferioare a Parlamentului României. 


“Părintele unei fetiţe bolnave de cancer a venit la mine şi mi-a explicat că intervenţia de care are nevoie copilul se face în Elveţia, dar se loveşte de un act birocratic, un formular pe care nu şi-l asumă nimeni din spitale. Cred că e rolul nostru să intervenim în această situaţie, să organizăm un sistem în care lucrurile să decurgă normal şi să nu asistăm la drama unui părinte care aşteaptă să vadă dacă cineva semnează o foaie prin care copilul său va trăi sau va muri. Este dreptul acestui copil să traiasca”, le-a spus colegilor săi deputatul Virgil Guran. Zilele trecute, Andreea a fost operată într-o clinică din Elveţia. Operaţia, extrem de complicată, a durat circa 11 ore. Prognosticul medical este încă rezervat, dar asta nu înseamnă decât că Andreea nu se lasă şi, tenace cum o ştim, mai dă o luptă pentru supravieţuire. Să ne rugăm la bunul Dumnezeu pentru ea, să o ajute să iasă din nou învingătoare. Să fim aproape de Andreea, aşa cum este creştineşte şi cum ne îndeamnă şi tatăl micuţei într-un mesaj postat, recent, pe Facebook: “Dupa o operaţie ce a durat 11 ore, Andreea a ajuns aseară la terapie intensivă. Am avut o noapte foarte grea. Acum este la RMN pentru a vedea starea ei. După operaţie, neurochirurgul ne-a spus că ar fi reuşit să scoată circa jumătate din tumoare. Sigur vom şti mai multe după examenul RMN. Încă nu ştim când va ieşi din terapie intensivă. Acum este intubată, după ce în cursul nopţii a fost detubata circa patru ore, dar din cauză că nu a putut respira singură, a fost conectată din nou la aparate. Vă mulţumim tuturor celor care sunteţi alături de noi. Rugaţi-vă pentru Andreea, pentru că are mare nevoie de sprijin”. A.N.

"SOUVENIRS DU PRINTEMPS" - expoziţie de pictură

Casa Municipală de Cultură “Geo Bogza” Câmpina şi Uniunea Artiştilor Plastici - Sucursala UAP Câmpina organizează în perioada 22 februarie - 8 martie 2014, expoziţia de pictură, fotografie şi obiecte de artizanat, "SOUVENIRS DU PRINTEMPS". 
Desfăşurându-se în pragul primăverii expoziţia se doreşte un eveniment unde vor fi prezentate lucrări de artă care să marcheze renaşterea naturii şi care să bucure  invitaţii prin culoare, originalitate şi sensibilitate. Este o ocazie de unde se pot achiziţiona obiecte unicat, executate de artişti din zona noastră. 
Deoarece este încurajată în mod deosebit activitatea culturală în rândul copiilor, în cadrul expoziţiei vor fi prezentate şi lucrări (picturi, mărţişoare şi felicitări) ale copiilor de la Spitalul de Psihiatrie Voila, executate în cadrul programului de voluntariat al unor membri ai UAP Câmpina, precum şi lucrări ale copiilor de la Şcoala Generală nr. 1. Vernisajul expoziţiei va avea loc sâmbătă 22 februarie, ora 11.00, la Casa Municipală de Cultură "Geo Bogza" din Câmpina.

Voluntariat UAP Câmpina - Spitalul Voila

Uniunea Artiştilor Plastici, organizaţie nonguvernamentală, nonprofit,  este constituită din creatori din domeniul artelor plastice şi vizuale şi doreşte promovarea culturii în toate zonele ţării. 
Înfiinţată pe 25 noiembrie 2013,  UAP Câmpina doreşte dezvoltarea culturală, pe plan local, prin implicarea membrilor săi în activităţi tematice (organizarea de expoziţii, seri culturale, lansări de carte, întalniri tematice etc.), în care să fie atrase persoane cu înclinaţii artistice şi prin care să fie evidenţiat potenţialul cultural al concitadinilor noştri. 
Deoarece se doreşte promovarea culturii în special în rândul tineretului şi în beneficiul acestora, UAP Câmpina a dezvoltat un program de terapie prin artă, pe baza de voluntariat, împreună cu Spitalul de Psihiatrie Voila, unde în prima fază au  loc sesiuni de lucru în secţia Pediatrie. Nefiind un instrument simplist, terapia prin artă devine pe zi ce trece o modalitate complementară de vindecare, mai uşor acceptată de către pacient; executată de către echipe complexe de specialişti, într-un mod profesionist,  acest tip de terapie poate reprezenta cheia vindecării în multe cazuri.   
  

Începute la sfârşitul lunii ianuarie 2014, întâlnirile săptămânale creează o atmosfera prietenosă, de familie, cărora multor copii le lipseşte în mediile sociale de unde provin. Implicarea lor remarcabilă în sesiunile de pictură (“Povestea curcubeului” sau “ Un strop de bucurie” fiind numai câteva exemple tematice) sau de lucru manual (“Bun sosit, Primavără!”) dovedeşte imensul interes al acestora şi dorinţa de a participa la activităţi specifice vârstei lor.  
Este de apreciat implicarea conducerii Spitalului de Psihiatrie Voila, a întregului personalul medical, pentru facilitarea desfăşurării acestei activităţi. 
Crearea unui univers aparte pentru copiii/pacienţi ai spitalului, aducerea unei raze de soare în sufletele lor, reprezintă o răsplată de nedescris. 
Este de dorit să existe cât mai multe activităţi artistice în care sunt implicaţi copiii. Clădind pe temelii rezistente, ne asigurăm un viitor frumos. Câmpineni, implicaţi-vă!

Lansare multiplă de carte la Biblioteca “Nicolae Iorga” din Ploieşti

Sub egida Asociaţiei Culturale “Conştiinţa” (care a sărbătorit şi apariţia nr. 100 al revistei sale omonime), joi, 13 februarie, la Biblioteca Judeţeană “Nicolae Iorga” din Ploieşti a avut loc lansarea de carte “Ritualuri”. Cu acest prilej au fost prezentate patru titluri: “Încercări de hermeneutică antopologică asupra ritualurilor religios-creştine” - autor pr. prof. dr. Bogdan Costin Georgescu; “Isografii. Eseuri despre evaluarea în esenţial” - de prof. dr. Christian Crăciun; “Universalism românesc” - autor pr. Sandu Tudor; “Duhovnicii Sihăstriei sub cenzura comunistă” - de  Ierom. Cosma Giosanu. 


Activitatea, onorată de un public numeros, a fost deschisă de Mihaela Radu, directoarea Bibliotecii Judeţene, cu cuvinte pline de căldură: “Mulţumesc că sunteţi alături de noi, mulţumesc invitaţilor, care s-ai gândit să ne ofere patru titluri interesante, lansate laolaltă”. În acelaşi sens, directorul Editurii Eikon, Valentin Ajder, a scos în evidenţă valoarea deosebită a cărţilor şi a autorilor, remarcând, printre altele: “Am elogii deosebite pentru un intelectual de marcă, care îşi depăşeşte locul, profesia. Un om extraordinar, prof. dr. Christian Crăciun, care îşi face o datorie de onoare în a publica astfel de cărţi. Puţini oameni oneşti mai întâlnim astăzi în literatură”.
Stimulaţi de intervenţia d-lui Valentin Ajder, câţiva autori şi prefaţatori de carte au făcut numeroase aprecieri deosebit de pertinente: “Aceste cărţi - a subliniat Christian Crăciun - au în comun un element între întâlnirile orizontale şi verticale, între intelectuali şi rugăciune, întâlniri care se desfăşoară în numele unei idei. Cartea mea este alcătuită din eseuri pe diferite teme: despre starea criticii literare (A doua zi); prietenia literară (Prietenia vs solidaritate); cartea şi literatura (Cele două culturi); grafomani, veleitari (A scrie cu o mână)”.
Lucrarea prof. Ch. Crăciun este structurată în două părţi: 1. Isografii (“Din nou”; “Câteva literaturi?”; “Adio, Europa!”; “A murit Europa Liberă!” etc) şi 2. Solilocvii şi colocvii (teme diferite: “Despre generaţii” etc.). “Isografiile - precizează autorul - ar fi scriere aidoma cu scriere asemănătoare... Cu ce? Cu un adevăr căutat şi nu promulgat. Cu un adevăr interior, dar nu subiectiv. Cu o convingere care înseamnă, în fond, cam acelaşi lucru. În vechime, isograf era pictorul de icoane, deci cel care avea pururi în faţă ochiul interior, chipul”.
În cuvântul său, prefaţatorul cărţii “Încercări de hermeneutică antopologică asupra ritualurilor religios-creştine” , pr. Gheorghiţă Geană, a menţionat: “Preot el însuşi, Bogdan Costin Georgescu izbuteşte o performanţă deosebită, aceea de a scrie despre religiozitate fără a se abate de la imperativele dogmaticii creştine, dar efectuând generoase descrieri şi asumându-şi o înţelegere culturală a faptelor de care se ocupă”.
Lectorii reuniunii au vorbit, de asemenea, despre unele capitole din cărţile lansate: “Universalitatea jertfei ca temei fondator al civilizaţiei şi culturii europene” (Bogdan Costin Georgescu); “Duhovnicii Sihăstriei sub cenzura comunistă” (Ierom. Cosma Giosanu) şi “Universalism românesc” (Sandu Tudor).
Majoritatea lectorilor au considerat lansarea multiplă de carte o adevărată sărbătoare spirituală.
O activitate extrem de interesantă şi utilă, prin problematica abordată, prin discuţiile vii şi constructive, care a satisfăcut din plin sufragiile întregii asistenţe.
Theodor MARINESCU

10 februarie 2014

Sens giratoriu la intrarea în cartierul Slobozia

Mulţumiţi de fluidizarea traficului rutier realizată de sensul giratoriu din vecinătatea Complexului Fibec, primul sens giratoriu al oraşului, aleşii noştri au ales repetarea acestei soluţii care, în Occident, se practică de mulţi ani cu succes. La noi, în România, abia în ultimii 20 de ani. La noi, în Câmpina, abia în ultimii patru ani. În bugetul local pe 2014 (al cărui iniţiator, potrivit legii, este primarul municipiului), Horia Tiseanu a propus o bugetare cu 300.000 de lei pentru amenajarea unui sens giratoriu la intersecţia străzii Calea Dacia cu Bulevardul “Nicolae Balcescu”. 


Mai exact în jurul spaţiului verde în mijlocul căruia domnea altădată o troiţă, retrasă pentru restaurare. Amenajarea unui sens giratoriu în această locaţie a fost pentru prima dată ridicată în urmă cu mai multi ani, atunci când municipalitatea ducea tratative cu Kaufland, reprezentanţii retailer-ului german ţinând morţiş să se facă un sens giratoriu la intrarea în incinta hipermarketului. Cei din Primărie au propus un sens giratoriu în zona Troiţei. Până la urmă, după tratative încinse şi îndelungate, cei de la Kaufland au renuntat la varianta lor, iar edilii au acceptat să se realizeze o bandă suplimentară de preselecţie pentru accesul în Kaufland a maşinilor care vin dinspre nordul oraşului. Acum, se pare că amenajarea unui sens giratoriu la Troiţă nu va mai întârzia prea mult mult. Ce este cel mai important este că sigur se va face. A.N.

Editorial

DELICTUL
Săptămîna aceasta am asistat la un nou moment al ocupării României de către o haită de prădători. Anume, s-a instituit delictul de opinie, printr-o decizie a neo-cenzurii care poartă numele „democratic” de CNA. Să recapitulez pentru cei care nu cunosc speţa: pentru faptul că într-o emisiune Dan Puric a afirmat că suntem conduşi de mafioţi şi securişti, iar în alta Turcescu a vorbit despre „marţea neagră” ca despre o tentativă de lovitură de stat, dna. Laura Georgescu, şefa CNA, a impus postului B1 o amendă de 70.000 de lei. Sigur, domnii şi doamnele de la CNA care au votat această aberaţie sunt acoperiţi de o lege suficient de ambiguu redactată ca să permită orice interpretare. Ce înseamnă „asigurarea imparţialităţii”, o chestie pe care tot văd că se bate monedă? Dau un exemplu: erau BBC-ul sau Europa Liberă, cele dinainte de 1989, fireşte, echidistante? După dna. Georgescu, celălalt Georgescu (Vlad) ar fi trebuit să invite mereu cîte un membru al CC al PCR sau să-i acorde un drept de replică lui Ceauşescu. Aberant, nu? Modelul acestor posturi, neaplicat la noi, stătea în a da numai ştiri confirmate, în corectitudinea informării. Ceea ce nici pomeneală la multe dintre oficinele noastre de partid numite eufemistic televiziuni. În fiziologia unui regim autoritarist pe cale să se instituie la noi există acest principiu, cu cît deţine mai multă putere, cu atît îl enervează mai mult tot mai firavele critici care vin din partea încă neocupată. De aceea organizaţia politică  CNA, simţind că nu poate scăpa să nu sancţioneze (după cîte amînări!) Antena 3 pentru doar una dintre mizeriile care se vehiculează cotidian din acest spaţiu al imundului media mult mai periculos decît mucii unei pseudo-vedete expuşi triumfal mai an pe alt post, a ales să-i „ardă” mult mai tare pe cei de la B1. Spre deosebire de alţi comentatori, nu m-a entuziasmat deloc scrisoarea deschisă a maestrului Dan Puric, adresată dnei Georgescu. Dar, pentru că nu acesta este subiectul articolului de faţă, îmi păstrez rezervele pentru mine. Sigur, cînd nu ai o opoziţie structurată, cînd lumea intelectuală este sfîşiată pînă la zdreanţă, abuzul de majoritate este aproape inevitabil. Orice argument aduci împotriva aberaţiilor decidenţilor (vezi de ex. chestia cu ratele la bănci sau cea cu interzicerea de a nu permite închiderea caloriferelor) ţi se replică din vîrful buzelor: avem peste 70%. Deci nu: e bine să facem asta pentru că….. ci: o facem pentru că aşa vrem noi. Simptomul tipic pentru stadiul de pre-instaurare al regimului autoritar. Nu ader nici la optimismul acelora  care, pierzîndu-şi orice speranţă în ceea ce priveşte o regenerare din interior, visează la faptul că UE şi SUA nu vor lăsa situaţia din mînă şi vor împiedica derapajul României.. Deocamdată UE este ocupată  cu un stupid antiamericanism lipsit de orizont, şi n-a dat niciun semn că ar avea tăria politică de a interveni în cazul unui dereglaj major. Iar America, e prea departe şi prea ocupată cu altele. N-o să protesteze ei pentru că dna. Georgescu se simte solidară cu mafioţii. După cum n-o să reacţioneze CNA pentru că radioul naţional îi invită să comenteze aspectele politice ale Jocurilor Olimpice de la Soci pe Mironov şi Bogdan Chireac. Oameni cu un Cv extrem de sulfuros. Aşa se atrofiază creierele…
P.S. Nici o săptămînă fără un plagiat. Acum, o doamnă secretar de stat la Învăţămînt. Care se ocupa cu perfecţionările. Nici măcar nu era o lucrare de doctorat, ci una de licenţă amărîtă. Acum cîteva săptămîni, cînd a fost la B1, moderatoarea a evitat să-l întrebe pe dl. Ponta de plagiatul domniei sale. Iată de ce nu cred că B1 este un post „băsescian”, cum spun maniheiştii noştri de serviciu. Apropo: simte cineva lipsa lui DD? Iată că se poate şi fără. Ce bine ar fi fără Badea, Gîdea şi şleahta lor de bîte verbale. Odată cu arestarea lui Voiculescu şi dispariţia guvernului Ponta vom reveni într-o ţară în care hoţia nu va mai locui în guvern şi parlament. 
  Christian CRĂCIUN