28 octombrie 2014

Călător prin lume

Bruges - oraşul dantelei şi nu numai

O vizită în Belgia trebuie să includă şi vizitarea unui oraş-monument, în care clădirile vorbesc despre istoria sa, aşa cum este cazul oraşului Bruges. 
Am avut ocazia să văd acest oraş flamand chiar şi de două-trei ori pe an şi de fiecare dată am decoperit ceva nou sau am revăzut, cu aceeaşi plăcere, ceea ce mai văzusem înainte. Dacă o iei la pas sau faci o plimbare, obligatorie, cu vaporaşul pe canale, înţelegi mai bine de ce oraşul cu străzile sale înguste şi clădirile monumentale reprezintă o atracţie permanentă pentru turiştii din întreaga lumea, de ce Centrul istoric a fost trecut pe lista patrimoniului UNESCO în 2000 sau de ce oraşul a fost ales capitala culturală a Europei în 2002.
Mergând înapoi în timp, trebuie spus că numele oraşului pare a veni de la cuvântul flamand “bruggya” (pod, debarcader).  Spre sfârşitul sec. al IX-lea, Contele de Flandra, Balduin Braţ de Fier, construieşte o fortăreaţă pentru a se apăra de normanzi. În 1193, Robert Frizonul îşi stabileşte aici reşedinţa şi până în sec. al XIV-lea Bruges devine unul dintre cele mai importante centre comerciale din nord-vestul Europei, datorită în principal textilelor produse aici. Tranzacţiile comerciale fac să apară aici prima Bursă din Europa, operată de o familie bogată de negustori, Van der Beurse (de aici numele de azi al bursei). Bruges este unul din iniţiatorii “Ligii Hanseatice” (1281), acea uniune comercială a oraşelor de la Marea Baltică, Marea Nordului şi Scandinavia, străbunica Pieţii Comune Europene de mai târziu. 
În 1350, mai mult de 40.000 de oameni locuiau în centrul vechiului oraş. Secolul XIV a fost “secolul de aur” pentru oraş. Flandra devine parte a teritoriului Ducilor de Burgundia şi Bruges reşedinţa lor favorită. Prosperă acum manufacturile de textile şi dantelă, înfloreşte şcoala primitivă de pictură flamandă, apar Primăria şi noile biserici şi clădiri monumentale. Portul este cel mai mare din Europa de Vest. 
Din păcate, moartea Ducesei Maria de Burgundia, ocupaţia franceză şi austriacă, stagnarea industriei textile datorată lipsei materiei prime (lâna) şi în special colmatarea portului, au dus încet, dar sigur, la decăderea oraşului în favoarea Anverului, aflat în plină dezvoltare.
În 1845, jumătate din oraş era săracă şi peste 10.000 de femei îşi câştigau existenţa lucrând dantele. Revigorarea oraşului s-a datorat unui roman al scriitorului Georges Rodenbach - “Bruges, oraşul mort”, în care acesta era prezentat cu aura de mister a unui oraş adormit în timp. Romanul a stârnit un mare interes internaţional, Bruges fiind vizitat de zeci de mii de turişti care au redescoperit farmecul, comorile arhitecturale şi aerul medieval autentic. Fără îndoială că noua sa dezvoltare s-a datorat şi construcţiei, în 1896, a portului Zeebrugge.
Astăzi, oraşul cu peste 120.000 de locuitori este un important centru de cultură în Europa, cultură cu dimensiuni umane şi o faţă umană. Iată de ce vă invit, dragi cititori, să mă însoţiţi prin Bruges şi să ne oprim în faţa unora dintre cele mai importante repere ale acestuia.
Coborâm din autocar în capătul străzii Tzand, principala arteră comercială ce duce spre Markt (piaţă), dar şi spre Burg (oraşul vechi) şi după câteva sute de metri ne oprim în faţa impunătoarei biserici Sf. Silvestru, cea mai veche parohie a oraşului. Începută în 1250, terminată în sec. XV, distrusă şi refăcută în sec. XIX, catedrala are o înălţime de 99 metri, fiind construită în stil gotic. Ea adăposteşte blazoanele cavalerilor Ordinului “Lânii de Aur”, dar şi numeroase picturi, sculpturi, minunate goblenuri, precum şi vechea orgă. 
De aici, drumul ne poartă printre străduţe înguste, străjuite de case din sec. XVII, clădiri din cărămidă ce poartă cu mândrie pe frontispiciu anul în care au fost construite (1628, 1639, 1676). Majoritatea caselor au într-un colţ o statuetă reprezentând-o pe Fecioara Maria cu Pruncul, aşa cum vom vedea şi la Anver la peste 300 de case. Curând, vedem turnul bisericii Notre Dame (Biserica Maicii Domnului). Este cea mai înaltă din oraş (122 m), construită în întregime din cărămidă de-a lungul a patru secole (XIII - XVI). 
Biserica, un adevărat muzeu, este vizitată în special pentru capodopera lui Michelangelo, “Fecioara cu Pruncul”, dar şi pentru alte opere de artă, cum ar fi mausoleurile lui Carol Temerarul, mort în 1477 sau cel al Mariei de Burgundia, moartă la o vârstă fragedă, în 1482, în urma unui accident de vânătoare. Ieşind din biserică, pe partea opusă, vedem cel mai vechi spital (1181), Sf. Ion, ce adăposteşte şi muzeul marelui pictor Hans Membling, dar şi o farmacie din sec. XVII. Spitalul a îngrijit, de-a lungul a opt secole,  în afara bolnavilor şi numeroşi pelerini ori călători.
Ne îndreptăm spre Markt, piaţa principală a oraşului, având în dreapta noastră o serie de trei muzee, adăpostite în minunate castele vechi. Trecem pe lângă Colegiul Europei, unde studenţi din diferite ţări europene  studiază aspectele politice şi juridice ale Uniunii Europene şi traversăm primul pod peste un canal, privind la turiştii ce aşteaptă răbdători să facă o călătorie pe canalele oraşului. Drumul spre Markt trece prin Woolestraat (strada lânei), unde ne oprim în faţa magazinelor ale căror vitrine expun produse din ciocolată şi dantele, a căror varietate te uimeşte şi te îndeamnă la cumpărături. 

Markt - Piaţa principală a oraşului
La capătul străzii Woolestraat, îngustă şi foarte circulată de autobuze, maşini sau trăsuri de epocă, ne întâmpină o piaţă largă, luminoasă, mărginită de clădiri ce aduc cu cele făcute în copilăria mea din cuburi de lemn. Piaţa este dominată de turnul Belfry (Belfort), construit între sec. XIII - XV, ce pare că de la înălţimea sa de 83 de metri înţeapă cerul. Clădirea din cărămidă roşie are un turn cu ceas şi un carillion (ansamblu de clopote de dimensiuni mai mici, acordate la diferite tonalităţi, pentru a suna diferit) format din 47 de clopote, cântărind 27 de tone, care sună la fiecare sfert de oră. Dacă ai puterea de a urca cele 366 de trepte, curajul îţi este răsplătit de o privelişte uimitoare. 


În mijlocul pieţei se află statuia a doi ţesători, localnici ce au condus rezistenţa împotriva ocupaţiei franceze în 1302. Pe latura dreaptă a pieţei se află două “dantelării” în piatră: Poşta şi fostul Palat Guvernamental, sediul Consiliului Provincial al Flandrei de Vest, astăzi găzduind diferite expoziţii şi evenimente. Pe celelalte două laturi sunt terasele diferitelor restaurante, veşnic pline de oameni care doresc să guste din sutele de sortimente de bere belgiană. Piaţa este plină cu trăsuri de epocă, ce te îndeamnă să cunoşti oraşul şi în alt ritm. 

Burgul, centrul vechi al oraşului
Prin Breidelstraat, mărginită de magazine cu dantele sau suveniruri, pătrundem în piaţa pătrată a vechiului burg, uimiţi de frumuseţea clădirilor ce-o încadrează pe trei laturi. În faţa noastră avem Primăria, o minunăţie arhitectonică (1376 - 1420), cea mai veche primărie din Ţările de Jos, a cărei faţadă, bogat decorată, aduce cu altarul unei biserici. În stânga ei, la fel de frumoasă, este clădirea Curţii de Justiţie, construită în 1537, care poartă în vârf statuia strălucitoare din alamă a Zeiţei Justiţiei, pusă acolo în 1884. În colţul din dreapta al pieţei se află una dintre cele mai importante biserici din Europa, Biserica Sf. Vasile sau Biserica Sfântului Sânge, ce adăposteşte chivotul cu o picătură de sânge a lui Iisus Hristos. Legenda spune că, după crucificare, Sf. Iosif de Arimathea a şters corpul lui Iisus şi a păstrat hainele cu sânge pe ele. Acestea au rămas pe Pământul Sfânt până când Contele de Flandra, Diederik van de Elzas, le-a adus în 1150 la Bruges. Picătura este ţinută într-un “flacon”, într-o casetă aurită, cu pietre preţioase şi în ziua de Înălţare este purtată în fruntea unei procesiuni religioase ce străbate întregul oraş. 


Ca şi la Amsterdam, o vizită în acest minunat oraş nu este completă fără să fi făcut o plimbare de circa 50 de minute cu barca pe canale. Aşteptarea de a-ţi veni rândul este puţin cam lungă, dar este răsplătită din plin de imaginile care-ţi prezintă o altă faţă a acestui oraş monument. Ne îmbarcăm, aşadar, pe un vaporaş, alături de alţi 59 de turişti şi străbatem, pe apă, vechile cartiere, martore tăcute ale istoriei. Din când în când, ne însoţesc cârduri de lebede, care ne aduc aminte de o legendă, asemănătoare cu cea a corbilor din Turnul Londrei, potrivit căreia Maximilian de Austria a vrut să pedepsească locuitorii din Bruges, forţându-i să păstreze pentru eternitate aceste păsări cu gâtul lung în memoria unui primar, Peter Lanckhals (gât lung), ce fusese asasinat în 1488 de cetăţenii oraşului. 
Coborâm de pe vaporaş şi revenim în Markt, pentru a savura o cafea şi un suc la una din terasele vechilor clădiri, ocazie pentru a admira din nou această piaţă, a cărei frumuseţe reuşeşte să alunge oboseala acumulată peste zi. Când clopotul din Turnul cu Ceas a bătut a şaptea oară, ne ridicăm şi străbatem principala arteră comercială a oraşului, Tzand. Peisajul se schimbă complet. Magazinele pe lângă care trecem expun în vitrine amenajate cu gust, de data aceasta nu dantele, ci confecţii de ultimă modă, încălţăminte de bun gust, toate la preţuri accesibile. În capătul acestei artere comerciale ne întâmpină o piaţă largă, cu o fântână în mijloc şi un grup de statui: “Doamnele ce fac baie” (reprezentând oraşele flamande Bruges, Ghent, Anver şi Kortrijk), “Pescarii” (referindu-se la legătura oraşului cu marea) şi “Cicliştii”. Aici este punctul de adunare. Număr turiştii din grupul meu şi după câteva minute de emoţii date de doi dintre ei, care s-au lăsat aşteptaţi, pornim spre Bruxelles. În lumina amurgului ce ne învăluie treptat, găsesc un scurt răgaz pentru a rememora ziua petrecută cu acest “prieten”, atât de drag mie, pentru ca apoi să iau în primire microfonul autocarului şi să prezint mai departe traseul spre capitala Belgiei.
Alex. BLANCK
În nr. viitor: Anver, oraşul lui Rubens

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu